CARACTERISTICILE CONTRACTULUI DE ACHIZIȚIE PUBLICĂ

Curtea de Justiție a clarificat aspectul că, indiferent de obiect, contractul de achiziție publică este un
concept care aparține dreptului Uniunii Europene.

Art. 2 alin. (1) pct. 5 din Directiva 2014/24/UE reglementeaza contractul de achiziție publică drept
un „contract cu titlu oneros, încheiat de unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe
autorități contractante și care are ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de
servicii”.

Legea nr. 98/2016 – „contractul cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, încheiat
în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una ori mai multe autorități contractante, care are ca
obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii”.

Definiția din legea română adaugă definiției contractului de achiziție publică din Directivă, caracterul
de act asiminilat actului administrativ.

Caracterele juridice ale contractului de achiziție publică

Caracterele juridice generale:

 Contract numit (concept reglementat de Directivă)

 Contract cu titlu oneros (autoritatea contractantă plătește un preț și primește o contraprestație).
Prețul este un element esențial în procedura de atribuire, putând fi singurul criteriu de atribuire sau,
cel puțin o componentă semnificativă în factorii de evaluare care determina ofertantul câștigător.
 Contract solemn (încheiat în forma scrisă ad validitatem după parcurgerea formalităților legale
reglementate ca proceduri de atribuire care condiționează valabilitatea contractului)
 Contract cu obiect determinat (produse, servicii, lucrări)
 Contractul are subiecte determinate de lege (autoritatea contractantă și operatorul economic)
 Contractul are caracter comutativ (care rezultă din faptul că întinderea și existența obligațiilor
părților sunt cunoscute la data încheierii contractului și nu depind de evenimente viitoare incerte)
 Contractul are caracter sinalagmatic (din contract izvorăsc drepturi și obligații reciproce și
interdependente)

Părțile contractului de achiziție publică

Prin autoritate contractantă se înțelege statul, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept
public sau asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe
organisme de drept public. Autoritatea contractantă este în mod obligatoriu cumpărătorul unui bun, serviciu
sau lucrare. Dacă în dreptul civil un cumpărător poate achiziționa doar bunuri mobile și imobile, un achizitor
public poate cumpăra, în sens larg, pe lângă bunuri, atât servicii, cât și lucrări, care în dreptul civil formează
obiectul altor contracte decât cel de vânzare.

Operatorul economic este orice persoana fizică sau juridică sau o entitate publică sau grup de astfel
de persoane și/sau entități, inclusiv orice asociere temporară de întreprinderi, care oferă execuția de lucrări
și/sau o lucrare, furnizarea de produse sau prestarea de servicii pe piață.

Dacă un contract care inițial presupunea asumarea de către autoritatea contractantă a altei calități
decât cea de cumpărător este modificat pe parcursul executării și, chiar daca nu se menționează expres,
autoritatea contractantă își asumă, în mod concret, obligații specifice cumpărătorului dintr-un contract de

pg. 1
achiziție publică, contractul care inițial avea o altă natură se transformă în contract de achiziție publică. Iar
în măsura în care respectiva transformare a fost rezultatul unui simplu acord de voință al părților, și nu
rezultatul aplicării procedurilor specifice reglementate de legislația achizițiilor publice, respectivul contract
va fi lovit de nulitate, pentru nerespectarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea valabilă a acestuia.

TIPURI DE CONTRACTE DE ACHIZIȚIE PUBLICĂ

Clasificarea contractelor de achiziție publică după obiect:

a) contracte de achiziții publice de produse

b) contracte de achiziții publice de servicii

c) contracte de achiziții publice de lucrări

Contractul de achiziție publică de produse

Prin contract de achiziție publică de produse înțelegem „contract care are ca obiect achiziționarea,
leasingul, închirierea sau cumpărarea în rate, cu sau fără opțiune de cumpărare, de produse. Un contract de
achiziție publică de produse poate include, cu titlu accesoriu, lucrări de amplasare și de instalare”.

Vom fi în prezența unui contract de achiziție publică de produse dacă se încheie un contract în
temeiul căruia autoritatea contractantă obține beneficii în legătură cu unul sau cu mai multe produse (bunuri
mobile) în schimbul unui preț, operațiune economică calificată, în primul rând, din perspectivă contabilă,
concentrată pe transferul resurselor financiare către operatorul economic, și nu pe obligativitatea transferului
dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra bunului care formează obiectul contractului din
patrimoniul operatorului economic în patrimoniul autorității contractante.

Contractul de achiziție publică de lucrări

Prin contracte de achiziții publice de lucrări înțelegem acele contracte de achiziție publică care au ca
obiect, după caz:

a) execuția sau atât proiectarea, cât și execuția de lucrări legate de una dintre activitățile menționate
în anexa II

b) execuția sau atât proiectarea cât și execuția unei lucrări

c) realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări care corespunde cerințelor precizate de autoritatea
contractantă care exercită o influență decisivă asupra tipului sau proiectului lucrării

Conform Directivei, prin lucrare vom înțelege rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcții de
clădiri sau lucrări de geniu civil, suficient în sine pentru a îndeplini o funcție economică tehnică. Aptitudinea
lucrării de a îndeplini o funcție economică și/sau tehnică autonomă are o relevanță deosebită atât pentru
determinarea în ce măsură suntem în prezența unui contract de achiziție publică de lucrări, cât și pentru
determinarea obiectului contractului prin evitarea divizării artificiale a acestuia.

Contractul va fi considerat a reprezenta o achiziție publică de lucrări, chiar dacă amplasamanetul

lucrării va fi achiziționat ulterior semnării contractului, de către operatorul economic, atât timp cât lucrările
sunt realizate conform cerințelor autorității contractante care exercită o influență decisivă asupra tipului sau
proiectului lucrării, iar autoritatea contractantă va obține un beneficiu din derularea contractului.

pg. 2
 Contractul de achizitie publica de lucrari din Legea nr. 98/2016 nu se indeparteaza de la sensul
consacrat de Directiva, diferentele fiind minime, de traducere si de sintaxa.

Contractul de achiziție publică de servicii

Contracte de achiziții publice de servicii înseamnă contracte de achiziții publice care au ca obiect
prestarea de servicii, altele decât cele menționate la punctul 6 al Directivei (contractele de achiziții publice
de lucrări). Actuala directivă a reglementat faptul că tuturor serviciilor li se aplică regimul complet de
achiziție, mai puțin unei liste exhaustive care beneficiază de un regim simplificat și unei liste tot exhaustiv
determinată de servicii excluse.

ACHIZIȚII PUBLICE MIXTE

În multe situații, prin intermediul aceluiași instrument contractual nu se achiziționează exclusiv

produse, lucrări sau servicii. Recurgerea la un singur contract pentru a dobândi doua sau toate trei dintre
achizițiile posibile poate fi decizia subiectivă a autorității contractante sau poate rezulta, în mod obiectiv, din
imposibilitatea de a separa diferitele părți ale unui contract mixt.

Preluand solutia legiuitorului european, si legiuitorul roman a decis dedicarea unor articole
achizitiilor mixte. Similitudinea cu textul Directivei se pastreaza intr-o asemenea masura incat nici
legiuitorul roman nu a precizat ce se intampla in situatia in care valoarea estimata a serviciilor este egala cu
valoarea estimata a produselor.

Achiziții mixte de produse și servicii

Directiva 2004/18/CE a stabilit un criteriu cantitativ de delimitare, prevăzând că „Un contract de

achiziții publice care are ca obiect atât produse cât și servicii prevăzute în anexa II este considerat contract
de achiziții publice de sercivii, în cazul în care valoarea serviciilor în cauză este mai mare decât valoarea
produselor cuprinse în contract”. Pe cale de consecintă, rezultă că în situația în care valoarea serviciilor este
mai mică sau egală cu valoarea produselor, contractul urmează să fie calificat drept contract de achiziție
publică de produse.

Cu privire la noua directivă clasică, se observă dedicarea unui articol problematicii achizițiilor mixte,
ce conține o diversitate de reguli de determinare a naturii achiziției, majoritatea cu referire la achiziții mixte
prin prisma regimurilor juridice diferite care guvernează diferitele componente ale obiectului contractului.

Așadar, contractele care au ca obiect doua sau mai multe tipuri de achiziții, se atribuie în
conformitate cu dispozițiile aplicabile pentru tipul de achiziție care caracterizează obiectul principal al
contractului în cauză. Obiectul principal se determină în funcție de cea mai ridicată valoare estimată a
serviciilor sau produselor respective.

Deci, se va ține cont de următoarele principii:

 În cazul în care se analizează tipul achiziției la contractarea prin acelasi instrument

contractual de produse si servicii, se aplica criteriul cantitativ al valorii acestora
 Daca valoarea este egala, contractul va fi de achizitie publica de produse
 Nu se aplica literal criteriul obiectului principal al contractului pentru determinarea tipului de
contract de achiziție publică, ci se are în vedere valoarea estimată.

pg. 3
 Achiziții mixte de produse, servicii și lucrări

Prezenta lucrarilor in obiectul unui contract de achizitie mixt, atrage aplicarea criteriului obiectului
principal al contractului la determinarea tipului de achizitie. Sunt acele contracte care au ca obiect două sau
mai multe tipuri de achizitii, care se atribuie in conformitate cu dispozitiile aplicabile pentru tipul de
achizitie care caracterizeaza obiectul principal in cauza, mai putin cele care se refera exclusiv la combinatia
produse cu sercivicii.

Asadar, noua directiva prevede expres regula aplicabila in cazul combinatiei de achizitie de lucrari cu
achizitie de produse, caz nespecificat in mod expres in directiva anterioara.

Achizitii mixte de servicii si lucrari

In ceea ce priveste delimitarea obiectului contractului in cazul unui contract prin care se
achizitioneaza atat servicii, cat si lucrari, obiectul principal al contractului este cel care determina care
directiva privind contractele de achizitii publice isi gaseste, in principiu, aplicarea.

Diferenta majora fata de directiva 2004/18/CE consta in reglementarea total diferita a regimului
juridic aplicabil contractelor de achizitie publica de servicii. Directiva 2014/24/UE elimina distinctia dintre
servicii de categorie A si de categorie B si aduce o schimbare majora in domeniul achizitiei de servicii,
consacrand ca regula generala aplicarea integrala a Directivei.

Legea nr. 98/2016 preia fara modificari noile principii instituite de directiva clasica in temeiul carora
regulile complete se aplica, in general, achizitiei tuturor servicilor cu exceptia unei liste de servicii limitativ
enumerate in cadrul anexei 2.

AUTORITATEA CONTRACTANTA

Actuala directiva clasica consemneaza anumite nuantari in modalitatea de abordare a conceptului de

autoritate contractanta. Prin autoritate contractanta se intelege statul, autoritatile regionale sau locale,
organismele de drept public sau asociatiile formate din una sau mai multe astfel de autoritati sau din unul
sau mai multe astfel de organisme de drept public.

Prin autoritati contractante regionale sau locale se intelege toate autoritatile contractante care nu sunt
autoritati guvernamentale centrale.

Organismele de drept public reprezinta acele persoane care indeplinesc in mod cumulativ urmatoarele
caracteristici:

 Sunt infiintate in scopul specific de a raspunde unor necestati de interes general, fara caracter
industrial sau comercial
 Au personalitate juridica
 Sunt finantate in cea mai mare parte, de catre stat, autoritati regionale sau locale sau alte organisme
de drept public.

Modul de redactare a hotararilor Curtii de Justitie a determinat consemnarea in doctrina de specialitate a

unor teste care pot fi utilizate pentru a decide incadrarea sau excluderea unei entitati in/din categoria
autoritatii contractante, respectiv:

 Testul functionalitatii – se incadreaza in categoria autoritatilor contractante entitatile cu

personalitate juridica infiintate pentru a satisface necesitati de interes general, fara caracter industrial

pg. 4
 sau comercial si care sunt dependente de autoritati contractante in maniera specifica descrisa in
directive
 Testul dualismului – daca o entitate intruneste caracteristicile prevazute de directive in sarcina
organismului de drept public, se va incadra in respectiva categorie chiar daca este o persoana de
drept privat
 Testul caracterului comercial al activitatii – o entitate care deruleaza exclusiv activitati cu caracter
comercial sau industrial nu se va incadra in categora autoritatii contractante
 Testul dependentei de alta autoritate contractanta – daca relatia de dependenta a unei entitati fata
de o autoritate contractanta este de tip in-house, aceasta nu va fi considerata, la randul ei, autoritate
contractanta. Relationarea intre o persoana juridica si o autoritate contractanta care poate include
respectiva persoana juridica in categoria organismului de drept public, poate rezulta din unul, doua
sau toate aspectele urmatoare
 Finantarea in cea mai mare parte de catre stat, autoritati regionale, locale sau alte
organisme de drept public
 Supravegherea, de catre autoritatile sau organismele respective a modului de
administrare
 Desemnarea in proportie de peste 50% de catre stat, autoritati regionale sau locale sau
alte organisme de drept public a membrilor consiliului de administratie, conducere sau
de supraveghere

Legea nr. 98/2016 reglementeaza acele tipuri de autoritati contractante care nu se incadreaza in
categoria organismelor de drept public, respectiv:

 Autoritatile publice centrale sau locale

 Institutiile publice centrale sau locale
 Structurile din componenta autoritatilor si institutiilor publice care:
o Au delegata calitatea de ordonator de cretite
o Au stabilite competente in domeniul achizitiilor publice

Comparand cu textul Directivei, se observa ca dispozitiile Legii nr. 98/2016, sunt menite sa
transpuna enumerarea care priveste statul, autoritatile regionale, autoritatile locale.

Daca conceptele de autoritati publice și institutii publice, centrale si locale, acopera sfera de incidenta
a notinii generale de autoritate, ipoteza din Legea nr. 98/2016 privind structurile din componenta
autoritatilor si institutiilor publice care au delegata calitatea de ordonator de credite si au stabilite
competentele in domeniul achizitiilor publice se indeparteaza de ipoteza avuta in vedere de legiuitorul
european.

Cu privire la conditiile cumulative pe care o persoana juridica trebuie sa le indeplineasca pentru a se

incadra in categoria organismelor de drept public, din prezentarea comparativa a celor doua texte rezulta ca
legea romana a preluat cu minime adaptari textul Directivei.

In mod similar Directivei și Legea nr. 98/2016 incadreaza in categoria autoritatilor contractante si
asocierile care cuprind cel putin o autoritate contractanta dintre cele prevazute la art. 4 alin. (1) lit. a) sau b).

Se considera ca nevoile de interes general prevazute la alin. (2) lit. a) au caracter industrial sau
comercial daca entitatea infiintata, in conditiile legii, de catre o autoritate contractanta indeplineste in mod
cumulativ urmatoarele conditii:

pg. 5
 o Functioneaza in conditii normale de piata
o Urmareste obtinerea unui profit
o Suporta pierderile care rezulta din exercitarea activitatii sale

OPERATORUL ECONOMIC

In temeiul Directivei 2014/24/UE, notiunea de operator economic inseamna orice persoana fizica sau
juridica sau o entitate publica sau grup de astfel de persoane sau entitati, inclusiv orice asociere temporara de
intreprinderi care ofera executia de lucrari si/sau o lucrare, furnizarea de produse sau prestarea de servicii pe
piata.

La art. 19 alin. (2) sunt reglementate urmatoarele drepturi:

 Dreptul autoritatii contractante de a solicita in documentatia de atribuire o anumita modalitate

concreta de indeplinire de catre grupurile de operatori economici a cerintelor legate de situatia
economica si financiara sau de capacitatile tehice si profesionale cu precizarea ca:
 Respectiva modalitate de indeplinire sa se justifice din motive obiective
 Modalitatea de indeplinire a cerintelor sa respecte principiul proportionalitatii
 Dreptul statelor membre de a stabili termeni standar pentru modul in care grupurile de operatori
economici urmeaza sa indeplineasca cerintele legate de situatia economica si financiara sau de
capacitatile tehnice si profesionale

Potrivit legii nr. 98/2016, operatorul economic este orice persoana fizica sau juridica, de drept public
sau de drept privat sau grup ori asociere de astfel de persoane, care ofera in mod licit pe piata executarea
de lucrari si/sau a unor contructii, furnizarea de produse ori prestarea de servicii, inclusiv orice asociere
temporara formata intre doua ori mai multe dintre aceste entitati. Se observa ca legea romana preia
definitia din Directiva, cu adaugarea explicatiei ca prestarea activitatii trebuie sa fie licita, aspect care nu
modifica conceptul general din DUE.

Subcontractarea

Cu privire la subcontractare, majoritatea dispozitiilor din Directiva clasica, urmaresc sa acorde

statelor membre dreptul de a reglementa o serie de mecanisme juridice care privesc subcontractorii. De
asemenea, statelor membre li se acorda posibilitatea de a reglementa un mecanism juridic care sa permita
efectuarea unor plati direct catre sub contractori.

Legea nr. 98/2016 defineste subcontractantul drept orice operator economic care nu este parte a unui
contract de achizitie publica si care executa si/sau furnizeaza anumite parti ori elemente ale lucrarilor sau
ale constructiei ori indeplinesc activitati care fac parte din obiectul contractului de achizitie publica,
raspunzand in fata contractantului de organizarea si derularea tuturor etapelor necesare in acest scop.

In temeiul art. 71 alin. (3) din Directiva, se permite statelor membre sa reglementeze mecanisme
juridice care sa asigure realizarea de catre autoritatea contractanta de plati directe catre subcontractori
pentru servicii, produse sau lucrari furnizate operatorului economic semnatar al contractului de achizitie
publica, daca sunt indeplinite anumite conditii obligatorii si, daca statele considera ca este necesar, unele
conditii facultative.

Conditiile obligatorii:

1) sa existe o cerere a subcontractantului in acest sens

pg. 6
 2) natura contractului de achizitie publica sa permita acest lucru

3) dispozitiile privind aceasta modalitate de plata sa se includa in documentele achizitiei

Cu privire la indeplinirea obligatiilor de informare cu privire la subcontractori, legiuitorul roman a

introdus o obligatie de informare mai larga decat cea prevazute de Directiva, impunand contractorulu sa
informeze in legatura cu toti subcontractantii pe care i-a nominalizat in oferta sau cu care a semnat deja
acorduri de subcontractare. Este prevazut de asemena si dreptul autoritatii contractante de a extinde
obligatiile de informare si cu privire la:

 Furnizorii implicati in contractele de achizitii publice de lucrari sau de servicii

 Subcontractantii subcontractantilor contractantului sau subcontractantii aflati pe niveluri
subsecvente ale lantului de subcontractare

In cazul in care contractantul decide sa recurga la subcontractori suplimentari care nu au fost

precizati in momentul semnarii contractului de achizitie publica legea recunoaste aceasta posibilitate,
insa sub rezerva ca o astfel de includere sa nu reprezinte o modificare substantiala a contractului de
achizitie publica.

Tertul sustinator al operatorului economic

Legea nr. 98/2016 nu contine o sectiune dedicata utilizarii resursei altei entitati pentru indeplinerea
capacitatilor cerute in procedura de atribuire.

Dreptul operatorului economic de a recurge la diferite forme de colaborare pentru indeplinirea

conditiilor prevazute in documentatia de atribuire, inclusiv sustinere din partea unor terți, este consacrat
in Directiva: orice operator economic are dreptul de a participa la procedura de atribuire in calitate de
ofertant sau candidat, individual ori in comun cu alti operatori economici, inclusiv in forme de asociere
temporara constituie in scopul participarii la procedura de atribuire, subcontractant propus sau tert
sustinator, in conditiile prevazute de lege.

Legea nr. 98/2016 transpune dreptul de a institui o raspundere solidara pentru executarea contractului
intr-o obligatie de a institui o raspundere solidara a tertului sustinator cu operatorul economic.
Raspunderea solidara a tertului sustinator nu este una nelimitata in legatura cu executarea contractului de
achizitie publica, ci o raspundere conditionata de neindeplinirea de catre tert a obligatiilor de sustinere
asumate prin angajament.

Limitele colaborarii intre ofertanti si tertii sustinatori:

1. Un ofertant poate utiliza capacitatile altor entitati indiferent de natura juridica a legaturilor
dintre ofertant si entitatile la capacitatile carora recurge
2. Utilizarea capacitatilor altor entitati se poate realiza pentru dovedirea indeplinirii:
a. Criteriilor referitoare la situatia economica si financiara
b. Criteriilor privind capacitatea tehnica si profesionala
3. Operatorii economici pot utiliza exclusiv capacitatile altor entitati doar daca insusi tertul
sustinator va desfasura activitatile sau serviciile pentru indeplinirea carora sunt necesare
respectivele capacitati
4. Entitatile la a caror sustinere se recurge au anumite obligatii:
i. Sa indeplineasca criteriile de selectie relevante

pg. 7
 ii. Sa nu se gaseasca intr-o situatie care sa atraga excluderea din procedura de
atribuire
iii. Sa puna la dispozitia operatorului economic resursele necesare
5. Autoritatile contractante au anumite obligatii si drepturi in legatura cu tertii sustinatori ai
operatorului economic:
i. Obligatia sa solicite operatorului economic sa inlocuiasca tertul sustinator care
nu indeplineste un criteriu de selectie relevant sau in legatura cu care exista
motive obligatorii de excludere
ii. Poate soicita ca operatorul economic sa inlocuiasca o entitate in legatura cu
care exista motive neobligatorii de excludere
iii. Poate solicita operatorului economic si tertului sustinator sa raspunda solidar
iv. Poate solicita ca un grup de operatori economici care utilizeaza capacitatile
membrilor grupului sau ale altor entitati sa raspunda solidar pentru executarea
contractului

MODIFICAREA CONTRACTULUI DE ACHIZITIE PUBLICA

Autoritatii contractante si operatorului economic nu se permite sa renegocieze termenii

esentiali ai unui contract.

Modificarea unui contract de achizitii publice in perioada de valabilitate poate fi considerata

substantiala atunci cand introduce conditii care, daca ar fi fost incluse in procedura de atribuire
initiala, ar fi permis acceptarea altor ofertanti decat cei admisi initial sau ar fi permis selectarea unei
alte oferte decat cea retinuta initial. De asemenea, o modificare a contractului initial poate fi
considerata substantiala atunci cand extinde contractul, intr-o masura importanta, la servicii care nu
au fost prevazute initial.

Astfel, a fost consilitata regula generala conform careia este necesara parcurgerea unei noi
proceduri de atribuire ori de cate ori se aduc unui contract de achizitie publica modificari
substantiale.

Situatiile de exceptie care permit modificarea contractului de achizitie publica fara

organizarea unei noi proceduri de selectie se pot incadra in urmatoarele categorii:

 Includerea in documentatia de atribuire a unei clauze de revizuire care detaliaza aspectele

care pot suferi modificari
 Necesitaea contractarii unor produse/servicii/lucrari suplimentare la contractorul initial
 Modificari ocazionate de aparitia unor circumstante neprevazute
 Modificari care au drept efect cresteri minore ale pretului contractului
 Necesitatea de a inlocui contractorul privat

1. Clauza de reviziuire

- clauza trebuie sa fie clara, precisa, fara echivoc

- trebuie sa precizeze limitele si natura posibilelor modificari sau optiuni
- trebuie sa indice conditiile in care se poate recurge la revizuire
- este interzis sa se prevada in clauza de revizuire posibilitatea de a implementa modificari
sau optiuni care ar schimba caracterul general al contractului de achizitie publica sau
contractul-cadru

pg. 8
 Mecanismul juridic al clauzei de revizuire reglementat de Directiva, este reprodus in linii mari in
aceleasi coordonate si de Legea nr. 98/2016. Textul Directivei face referire la acele modificari care au efecte
financiare asupra contractului si care, pentru a fi operabile fara organizarea unei noi proceduri de atribuire,
trebuie sa fie incluse intr-o clauza de revizuire. Legea romana prevede ca modificarile care pot fi prevazute
intr-o clauza de revizuire pot fi producatoare de efecte financiare sau pot fi „neevaluabile in bani”.

2. Necesitatea contractarii unor produse/servicii/lucrari suplimentare de la contractorul initial

Achizitionarea lucrarilor, serviciilor, produselor aditionale de la alt contractant este nerecomandata in

situatia in care o astfel de schimbare ar cauza autoritatii contractante inconveniente substantiale sau ar
determina cresterea semnificativa a costurilor.

Achizitionarea de lucrari/servicii/produse suplimentare nu se poate realiza nelimitat, ci se raporteaza

din punct de vedere valoric la valoarea initiala a contractului de achizitie publica. In mod concret, o astfel de
modificare nu poate depasi 50% din valoarea contractului initial. Mai multe modificari succesive, inseamna
ca aceasta limitare se aplica valorii fiecarei modificari in parte si nu se calculeaza ca valoare neta cumulata.
Directiva interzice ca astfel de modificari succesive sa se efectueze cu scopul eludarii dispozitiilor legale si
obliga, in toate cazurile, la realizarea de catre autoritatea contractanta a unor justificari temeinice anterior
semnarii actelor aditionale la contract.

Aspectul care diferentiaza intr-un mod esential reglementarea din legea romana de cea din Directiva
este prevederea referitoare la procentul cu care se poate suplimenta un contract. Directiva stabileste ca ori de
cate ori este necesar poate suplimenta cu cate 50% din valoarea contractului initial. Spre deosebire de
directiva, legea romana prevede faptul ca suplimentarile se pot realiza doar daca sunt strict necesare pentru
indeplinirea contractului si cu limitarea acestora la 50% din valoarea contractului initial ca suma neta
cumulata.

3. Circumstantele neprevazute

Directiva nu limiteaza aspectele care ar putea suferi modificari datorita aparitiei unor circumstante
neprevazute care face necesara modificarea contractului de achizitie publica si nu limiteaza numarul de acte
aditionale la contract care se pot incheia avand temei interventia unor circumstante neprevazute.

Singurele limitari care trebuie avute in vedere de autoritatea contractanta se refera la respectarea unui
anumit plafon valoric si obligatia de a nu aduce atingere caracterului general al contractului

Directiva impune conditia de a nu creste pretul contractului cu mai mult de 50% din valoarea initiala
cu ocazia efectuarii unei modificari. In cazul in care se efectueaza mia multe modificari succesive, aceasta
limitare se aplica valorii fiecare modificari in parte.

Textul legii romane pastreaza in mare masura exprimarea din Directiva, cu o singura diferenta: desi
Directiva permite mai multe modificari de 50% din valoarea contractului initial, legea romana stabileste o
limita a sumei modificarilor la 50% din valoarea initiala a contractului ca valoare cumulata.

4. Modificari care au drept efect cresteri minore ale pretului contractului Inca din preambulul
Directivei, a fost enuntat principiul potrivit caruia: modificarile contractului avand ca rezultat o modificare
minora a valorii contractului ar trebui sa fie intotdeauna posibile pana la o anumita valoare, fara sa fie
necesara derularea unei noi proceduri de achizitie.

pg. 9
 Contractele pot fi modificate fara a fi necesara o noua procedura de atribuire atunci cand valoarea
modificarii este mai mica decat ambele valori urmatoare:

 Pragurile stabilite la art. 4;

 10% din valoarea contractului initial pentru contractele de achizitie de servicii sau de produse si 15%
din valoarea contractului initial pentru contractele de achizitii de lucrari.

In afara de aceste limitari valorice, si in cazul modificarilor cu impact minor asupra pretului
contractului, nu se poate aduce atinge caracterului general al contractului sau al acordului-cadru.

In cazul in care se efectueaza mai multe modificari succesive din categoria in discutie, evaluarea se
va face pe baza valorii nete cumulate, fara a se putea depasi pragurile si limitele mentionate.

Comparand reglementarea din Directiva cu cea din Legea nr. 98/2016, se observa ca si in cazul
acestei ipoteze, legiuitorul roman a omis mai multe detalii.

La primul paragraf al reglementarii, legea romana omite sa precizeze similar Directivei ca, in cazul
modificarilor de valoarea mica, nu are importanta motivul pentru care se realizeaza modificarea. Directiva
atentioneaza ca in aceasta ipoteza, nu exista nevoia de a verifica daca sunt indeplinite conditiile prevazute la
alin. (4) lit. a)-d). Cu alte cuvinte, in cazul unei modificari de mica valoare, nu este necesara, dupa caz,
inserarea prealabila a unei clauze de revizuire, justificarea faptului ca nu se poate schimba contractul,
caracterul neprevazut al unor circumstante, etc. Rezumand, textul Directivei clarifica aspectul ca o
modificare de contract de mica valoare poate rezulta intr-o suplimentare a produselor/lucrarilor/serviciilor
prevazute in contract, o adaugare de produse/lucrari/servicii la cele prevazute in contract sau orice alte
aspecte cu efecte financiare atat timp cat sunt indeplinite cele doua conditii imperative:

 Valoarea modificarii determinata ca suma neta cumulata sa nu depaseasca limitele stabilite de

Directiva
 Modificarea sa nu aduca atingere caracterului general al contractului/acordului cadru

5. Inlocuirea contractantului privat

In general, inlocuirea cocontractantului caruia autoritatea contractanta ii atribuise initial contractul cu

unul nou trebuie considerata o schimbare a unei dintre clauzele esentiale ale contractului de achizitii publice
respectiv.

Din analiza comparativa a textelor relevante din Directiva si din Legea nr. 98/2016 rezulta ca
legiuitorul roman a preluat in mare masura normele europene, a adaptat regulilor nationale anumite concepte
si a omis o prevedere importanta. Omisiunea din legea romana are in vedere posibilitatea ca pozitia
contactantului initial sa fie preluata de o alta persoana in cadrul unei proceduri de insolventa. De asemenea,
conceptele de „preluare, fuziune, achizitie” au fost inlocuite cu „fuziune sau divizare”.

Exceptii de la principu:

 Inlocuirea in temeiul unei clauze de revizuire

Textul Directivei permite ca autoritatea contractanta sa schimbe contractorul privat fara o noua
procedura de atribuire, pentru orice motiv, conditionat de anuntarea prealabilaa acestei intentii:

o Intr-un mod clar, precis, neechivoc

o Cu precizarea limitelor si naturii posibilelor modificari sau optiuni
pg. 10
 o Cu descrierea conditiilor in care se poate recurge la revizuire
o Cu observare aspectului ca este interzis sa se prevada posibilitatea efectuarii unor modificari
care ar schimba caracterul general al contractului sau al acordului-cadru
 Inlocuirea prin preluarea contractantului initial in urma unor operatini de restructurare a
societatii (fuziune, preluare, achizitie) sau in caz de insolventa

Reorganizarea interna asupra careia s-a pronuntat favorabil Curtea in Cauza Pressetext, se refera la
modificari de natura societara, care, desi nu au avut drept rezultat inlocuirea persoanei juridice care a semnat
contractul de achizitie publica cu o persoana juridica diferita, in fapt, nu inlocuiesc in mod real contractorul,
fiind vorba, in mod concret, de preluarea executarii unui contract de o subsidiara detinuta integral si
controlata de contractorul initial.

Referitor la insolventa, aceasta este o ipoteza noua, care nu e sustinuta de jurisprudenta Curtii de Justitie
si care va presupune, intre altele, corelarea dispozitiilor nationale specifice procedurii insolventei cu
principiile imperative in materia achizitiilor publice. In orice caz, entitatea care ajunge sa inlocuiasca
contractantul initial in temeiul unor efecte juridice rezultate din derularea unei proceduri de insolventa,
trebuie sa indeplineasca criteriile de selectie calitativa stabilite in procedura initiala de atribuire.

 Inlocuirea prin asumarea de catre autoritatea contractanta insasi a obligatiilor

cocontractantului fata de subcontractanti, in cazul in care aceasta posibilitate este prevazute de
legea nationala

Aceasta posibilitate va putea fi preluata sau nu de catre statele membre, astfel cum detaliaza Directiva
clasica, intr-un articol care reglementeaza diferite aspecte legate de subcontractare in cadrul contractelor de
achizitie publica, permitand efectuarea de catre autoritatea contractanta a unor plati directe catre
subcontractanti, in anumite conditii. Aceasta ipoteza nu constituie o substituire in sine a contractorului
initial, ci este o posibilitate de interventie a autoritatii contractante in relatia dintre contractorul principal si
subcontractantii.

CODUL CPV

Acronimul CPV eeste prescurtarea termenului din limba engleza „common procurement vocabulary” –
vocabularul privind achizitiile publice. CPV este un nomenclator cu structura ierarhica, impartit in diviziuni,
grupe, clase, categorii si subcategorii, reglementat in prezent de Regulamentul (CE) nr. 2195/2002 al
Parlamentului European si al Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind Vocabularul comun privind
achizitiile publice.

CPV cuprinde un vocabular principal care contine o lista de coduri privind produse, lucrari, servicii
utilizate in mod curent in achizitii si un vocabular suplimentar destinat sa detalieze anumite informatii care
reies din vocabularul principal.

Vocabularul principal se bazeaza pe o structura ramificata de coduri de pana la noua cifre, carora le
corespunde o denumire care descrie produsele, lucrarile si serviciile care reprezinta obiectul contractelor de
achizitie. Codul este structurat dupa cum urmeaza:

 Diviziuni, primele doua cifre ale codului

 Grupe, primele 3 cifre
 Clase, primele 4 cifre
 Categorii, primele 5 cifre

pg. 11
 Utilizarea codurilor CPV a devenit obligatorie in UE din 2006, respectivul instrument urmarind sa
asigure, pe de o parte, un inteles comun pentru toti potentialii ofertanti din piata unica in legatura cu
descrierea obiectului contractelor de achizitie publica si pe de alta parte, inlesnirea realizarii evidentelor
statistice privind contractele de atribuire.

Avand in vedere dinamica activitatilor economice, CPV este subiect de constanta supraveghere si
adaptare fara ca respectivele completari si modificari sa afecteze domeniul de aplicare al directivei clasice.

Nu este permis ca in dreptul unui grup de cifre, autoritatea contractanta sa prevada o alta semnifictie
decat cea din regulament.

In legatura cu utilizarea CPV, a fost publicat „Guide to the Common Procurement Vocabulary” si cu
toate ca nu reprezinta un act normativ, acesta trebuie avut in vedere drept un indrumar util in identificarea
obiectului contractului.

Principalele rationamente pe care autoritatea contractanta trebuie sa le urmareasca in procesul de alegere

a unui cod CPV sunt urmatoarele:

 Identificarea codului CPV apt sa descrie cel mai preciz necesitatea autoritatii contractate
 Daca necesitatii nu ii corespunde un cod CPV explicit, se va aplica un cod CPV mai general
 Daca necesitatile autoritatii contractante trebuie descrise utilizand mai multe coduri CPV dintr-o
clasa sau categorie, la descrierea obiectului achizitiei, se va aplica, dupa caz, codul categoriei sau
clasei corespunzatoare
 In continutul contractului de achizitie publica fiecare necesitate va fi descrisa cu maxima
precizie, astfel incat s fie posibila realizarea unei corespondente cu cel mai apropiat CPV
 Nu este recomandat sa se foloseasca mai mult de 20 de coduri
 Codurile alese pot fi detaliate, prin folosirea codurilor corespunzatoare din cadrul Vocabularului
suplimentar

Legislatia romana nu contine norme juridice pe subiectul CPV, facand trimitere la regulament. Legea
romana mentioneaza insa expres codul CPV doar cand face referire la anumite servicii pe care le include
sau le exclude de la regimul juridic comun de atribuire.

PRAGURI

Pragurile sunt limite valorice incepand cu care, ca regula, in procesul de atribuire a unui contract de
achizitie publica, autoritatea contractanta trebuie sa respecte integral regulile stabilite de Directiva privind
achizitiile publice, astfel cum a fost transpusa in legislatia nationala, sau de la care modificare unui contract
in derulare, atribuit direct, atrage obligatia organizarii unei proceduri de atribuire.

Un considerent are in vedere costurile intretinerii aparatului functionaresc si al derularii procedurii de

atribuire standard care nu trebuie sa ajunga nejustificate fata de obiectul contractului atribuit.

Pragurile care obliga la organizarea unei noi proceduri de atribuire pentru modificarea unui contract in
derulare sunt stabilite ca limite procentuale raportate la obiectul contractului de achizitie publica in cauza.

Daca la stabilirea pragurilor legiuitorul european este preocupat, in primul rand, de cresterea numarului
tranzactiilor transfrontaliere, statele membre au in vedere la legislatia nationala a achizitiilor publice sa
asigure si usurarea sarcinilor administrative, cresterea eficientei utilizarii fondurilor publice, sa asigure si

pg. 12
usurarea sarcinilor administrative, cresterea eficientei utilizarii fondurilor publice, combaterea coruptiei si
favoritismelor.

In cazul achizitiilor care nu sunt excluse a caror valoare este cel putin egala cu pragurile, se aplica
integral regulile procedurale. Achizitiile publice a caror valoare estimata este mai mica decat pragurile se
atribuie prin aplicarea unei proceduri simplificate, detaliate in normele metodologice de aplicare a Legii nr.
98/2016.

Asadar, statele membre stabilesc unul sau mai multe nivele de praguri intermediare, care permit:

- fie cumpararea directa de produse, lucrari, servicii, fara aplicarea vreunei proceduri, la alegerea
autoritatii contractante care are obligatia doar de a stabili specificatiile tehnice

- fie permit realizarea de achizitii publice utilizand minime reguli de asigurare a competitiei

VALOAREA ESTIMATA A ACHIZITIEI PUBLICE

Valoarea estimata a unui contract de achizitie publica sau acord-cadru reprezinta, dupa cum tradeaza
chiar atributul „estimativ” din denumire, o suma orientativa. Valoarea estimativa rezulta din aprecieri ale
departamentului de specialitate care pregateste lansarea unei proceduri de atribuire si este relevanta strict la
momentul declansarii procedurilor de atribuire in cauza.

Principiile generale aplicabile indiferent de obiectul achizitiei si procedura de atribuire sunt

urmatoarele:

 Calcularea valorii estimative a unei achiztii se bazeaza pe valoarea totala de plata, fara TVA
 In cazul in care autoritatea contractanta este compusa din unitati operationale separate, se tine cont
de valoarea totala estimata pentru toate unitatile operationale luate separat
 Alegerea metodei de calculare a valorii estimate a unei achizitii nu poate fi efectuata cu intentia de a
exclude achizitia respectiva de la aplicarea regulilor prevazute de legislatia achizitiilor publice, prin
divizarea achizitiei de o maniera care are ca efect excluderea de sub incidenta Directivei, cu exceptia
cazurilor justificate de motive obiective
 Valoarea estimata este valabila in momentul trimiterii invitatiei la procedura concurentiala de
ofertare sau in momentul in care autoritatea contractanta initiaza procedura de achizitie
In cazul contractelor de achizitii publice de produse care au ca obicect leasingul, inchirierea sau
cumpararea cu plata in rate de produse, presupun urmatoarea baza de calcul:
 pe perioada determinata:
 Daca durata contractului este egala sau mai mica cu 12 lun, valoarea totala estimata pentru
intreaga durata a contractului
 Daca durata contractului este mai mare de 12 luni, valoarea totala, inclusiv valoarea reziduala
estimata
 In cazul contractelor de achizitie pe perioada nedeterminata sau a caror durata nu poate fi
determinata, valoarea lunara inmultita cu 48.
In cazul contractelor de achizitii publice de lucrari , presupun ca la calcularea valorii estimate sa
se tina cont atat de costul lucrarilor cat si de valoare totala estimata a produselor si serviciilor care
sunt puse la dispozitia contractantului.
Contractele de achizitii publice de servicii, presupun diferite baze de calcul a valorii estimate a
contractului, respectiv:
 Serviciile de asigurari – prima platibila si alte forme de remunerare

pg. 13
  Serviciile bancare – onorariile, comisioanele platibile, dobanzile si alte forme de remunerare
 Contractele de proiectare – onorariile, comisioanele platibile si alte forme de remunerare
 Contractele de achizitii publice care nu indica un pret total:
o Perioada determinata: valoarea totala a contractului, daca perioada e mai mica de 48 de luni
o Perioada nedeterminata: valoarea lunara inmultita cu 48

Directiva prevede doua situatii in care intervin anumite reguli speciale fata de cele mentionate
anterior. O situatie are in vedere anumite tehnici de contractare, respectiv contractarea prin recurgerea la
acord-cadru sau la sistemele dinamice de atribuire. Cea de a doua situatie priveste o procedura nota de
atribuire, respectiv parteneriatul pentru inovare.

In cazul unui proiect in legatura cu care s-a decis impartirea si atribuirea pe loturi si a carui valoare
egaleaza sau depaseste pragul, autoritatea contractanta poate atribui anumite loturi in mod individual,
fara aplicare procedurilor stricte, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

 Valoare estimata, fara TVA a fiecarui lot atribuit sa fie mai mica de 80.000 EURO pentru
bunuri bunuri sau servicii si de1 milion EURO pentru lucrari
 Valoarea cumulata a loturilor astfel atribuite care fac parte din acelasi proiect sa nu
depaseasca 20% din valoarea cumulata a tuturor loturilor in care a fost impartit proiectul in
cauza.

Singurele paragrafe din Legea nr. 98/2016 care nu au corespondent in Directiva au fost destinate
clarificarii conditiilor in care o unitate operationala este responsabila in mod independent pentru
achizitiile publice pe care le efectueaza.

CHEI DE INTERPRETARE A REGULII ACHIZITIEI UNICE

Valoarea estimativa a unei achizitii este un element determinant in alegerea regimului juridic
aplicabil procedurii de atribuire a contractului. Din textul Directivei 2014/24/UE reiese preocuparea
legiuitorului european in legatura cu reducerea, cat de mult posibil, a posibilitatii partilor implicate in
procedurile de atribuire de a ocoli regimul strict de atribuire a achizitiilor publice prin recurgerea la
fractionari nejustificate ale obiectului achizitiei. In acest sens, a fost reglementat un mecanism juridic
specific, care caracterizeaza o regula imperativa numita a achizitiei unice.

Asadar, lucrarile, produsele, serviciile necesare pentru realizarea aceluiasi proiect trebuie tratate ca o
achizitie unica pentru care sa se organizeze o singura procedura de selectie, si nu drept multiple achizitii
autonome ale caror valori, situandu-se sub praguri, sa permita ocolirea legislatiei stricte privind atribuirea
contractelor de achizitie publica.

Pentru a nu fi in prezenta unei eludari a normelor imperative care se opun impartirii artificiale a
obiectului contractului, este necesar ca la momentul conceperii planului de achizitii, autoritatea contractanta
sa determine:

 Sa nu imparta in mod artificial in contracte distincte de valori mai mici elementele aceluiasi proiect
 Daca o anumita achizitie presupune anumite elemente independente, este de preferat sa se imparta
obiectul achizitiei in loturi
 Daca un anumit contract are o valoare atat de mare incat restrange nejustificat numarul de posibili
ofertanti
 In cazul in care obiectul achizitiei este reprezentat de prestari succesive, incerte ca si programare in
timp/volum, sa atribuie, in loc de o suita de contracte cu acelasi obiect, un acord-cadru.
pg. 14