Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
Bibliografie:
• Eurocode 3, Partile:
o 1.1 (EN 1993-1-1) – Elemente generale
o 1.3 (EN 1993-1-3) – Elemente din otel cu pereţi subţiri formate la rece
o 1.5 (EN 1993-1-5) – Placi plane încărcate in planul lor
o 1.8 (EN 1993-1-8) – îmbinări
o 1.9 (EN 1993-1-9) – Calculul la oboseala
• Construcţii cu structura metalica (C.DALBAN) – EDP, Bucureşti 1997
• Calculul structurilor metalice – Eurocode 3 : Exemple de calcul (D.Dubina, J.
Rondal, I.Vayas) 1997
• Calculul si proiectarea constructiilor din profile metalice din profile metalice cu
pereti subtiri formate la rece(D.Dubina, V.Ungureanu ) Vol.I, Colectia LINDAB,
2004.
1
REZISTENTA ELEMENTELOR STRUCTURALE
DIN OTEL
2
3
4
5
BARE SOLICITATE LA EFORTURI AXIALE
Calculul de rezistenta
Solicitarea se aplica centric
Intindere grinzi cu zabrele (prinse articulat in noduri si
Compresiune cu forte aplicate in noduri)
structuri din bare articulate
Sectiuni
• simple (laminate sau sudate)
• compuse
6
7
SOLIDARIZAREA BARELOR CU SECTIUNE COMPUSA DIN
ELEMENTE APROPIATE
Corniere alaturate:
Profile U alaturate
8
SECTIUNEA NETA
Sectiunea neta se obtine scotand din sectiunea bruta slabirile produse de gaurile
suruburilor sau alte goluri. Probleme apar la barele intinse.
d
p p b
d
t
s s s b
2
1 p
s s s
BARE INTINSE
Verificare
N Ed
≤ 1.0 (1)
N t , Rd
N Ed : Valoarea de calcul a efortului (fortei) de intindere din actiuni.
: Forta capabila (rezistenta de calcul) a barei solicitatela intindere(tractiune), care
Nt , Rd
in cazul in care exista slabiri se calculeaza cu sectiunea neta.
Pentru sectiuni cu slabiri :
Nt , Rd = min( N pl , Rd , N u , Rd ) (2)
A fy
(in sectiunea bruta) N pl , Rd = (3); γ M 0 = 1.0
γM 0
0.9 Anet f u
(in dreptul gaurilor de fixare) Nu , Rd = (4); γ M 2 = 1.25
γM 2
9
Pentru imbinari de categoria “C” (EN 1993-1.8) – rezistente la lunecare la stare limita
ultima:
A f
Nu , Rd = N net , Rd = net u (5)
γM 0
Dimensionare:
1
N Ed ≤ N t , Rd = fy A (6)
γM 0
sau
1
N Ed ≤ N t , Rd = f u Anet (7)
γM 2
BARE COMPRIMATE
(verificare de rezistenta)
Verificare:
N Ed
≤ 1.0 (10)
N c , Rd
A fy
N c , Rd = , ptr. sectiuni de clasa 1, 2 si 3. (11)
γM 0
Aeff f y
N c , Rd = , ptr. sectiuni de clasa 4 . (12)
γM 0
unde Aeff este aria sectiunii “efective” sau eficacecalculata cu “latimea eficace.”
"b"
t
a)
"a"
b)
10
SECTIUNEA EFECTIVA SAU EFICACE
LA BARE COMPRIMATE
Aeff ≅ (t beff )
beff = ρ b (13)
λ p − 0.22
ρ= (14)
λp2
fy b/t
λp = = (15)
σ cr 28.4ε kσ
2
kσ π 2 E t
σ cr =
12(1 − γ 2 ) b
kσ : coeficientul de valoare
λ p : zveltetea relative sau “:redusa” a placii.
11
LATIMEA EFECTIVA: Coeficientul de valoare
b kσ = 0.425
b
kσ = 1.28
b kσ = 4
b kσ kσ = 6.97
Observatie:
In cazul variatiei liniare (gradient) σ ( x ) pe sectiune, valorile kσ , respectiv ρ se modifica.
eficace
12
BARE COMPRIMATE
Dimensionare:
γM
Anec ≥ 0
N Ed
fy
GRINZI CU ZABRELE
13
Recomandari pentru alcatuire:
hr = inaltimea la reazem
hr =(1/15....1/17)l pentru prindere articulata.
hr =(1/13....1/17)l pentru prindere rigida.
14
Nod cu suruburi :
Nod sudat:
15
16
Curs 2
BARE SOLICITATE LA COMPRESIUNE AXIALA
Calculul de stabilitate
1. Conceptul de pierdere a stabilitatii
o instabilitate prin bifurcarea echilibrului.
o Instabilitate prin divergenta echilibrului.
cedare
1
PROBLEMA FLAMBAJULUI : ISTORIC
2
BIFURCAREA ECHILIBRULUI
(flambaj prin incovoiere)
P
Y
u
x
y x=l/2
f l
R= P
X
M ( x ) = Px
d2y P
2
+ ky = 0; k 2 =
dx EI
y = c1 sin kx + c2 cos kx
π2 E I
Pcr =
l2 (Euler 1759)
3
BIFURCAREA ECHILIBRULUI
Cazuri Fundamentale
π2 E I
Pcr =
lf 2
l f = lungime de flambaj = distanta dintre 2 pcte. de inflexiune consecutive a deformatei
barei.
lf = µ l
Exista 5 cazuri fundamentale de flambaj:
Deformata barei
4
BIFURCAREA ECHILIBRULUI
Flambaj prin incovoiere – bara perfecta
P A P
A
Pcr Pcr
u f
Bara imperfecta
P
u0 • Procesul de deformare este continuu
f0
P P
Pcr Pcr
u0,1 u f 0,1 f
u0,2 f 0,2
5
BIFURCAREA ECHILIBRULUI
Flambaj prin incovoiere
π 2 E Iy
Pcr , y = ; l fy = µ y l
l fy 2
π 2 E Iz
Y Pcr , z = ; l fz = µ z l
l fz 2
π2 E I Pcr π 2E π 2E
Pcr = ⇒ σ cr = = 2
= 2
lf 2 A f
l λ
i
π 2E lf
σ cr = ; λ= λ = coefficient de zveltete
λ2 i
π 2E π 2E
σ cr , y = ; σ cr , z = ; σ cr = min(σ cr , y ; σ cr , z )
λy 2 λz 2
l fy l fz
λy = ; λz =
iy iz
Valoarea maxima a zveltetei se limiteaza prin norme sau rezulta din analiza.!
π2 E I
N cr = /: N pl = A f y
lf 2
N cr π 2E I π2 E
N= = 2 = 2
N pl l f A f y λ f y
2 2
E N λ 1 λ
λ1 = π ⇒ N = cr = 1 = ; λ =
fy N pl λ λ λ1
N : forta de flambaj normalizata sau adimensionala.
λ : zveltetea normalizata sau adimensionala sau redusa a barei.
π 2E
λ1 : zveltetea barei ideale pentru care Ncr = Npl ⇒ = fy
λ12
6
N INSTABILITATE
Npl=Ncr
N=Npl 1
1 N= 2
(Euler)
STABILITATE
λ1 94 86 76
7
DIVERGENTA ECHILIBRULUI
• Bara este imperfecta
• Materialul se comporta elasto-plastic.
o = > procesul de deformare se initiaza din momentul aplicarii fortei,
cedarea are loc in momentul plasticizarii totale a sectiunii, adica prin
formarea unei articulatii plastice.
8
BAZELE TEORETICE ALE CURBELOR EUROPENE DE
FLAMBAJ
* Flambajul este tratat ca o problema de ordinul II, avand la baza modelul fizic de
divergenta a echilibrului.
9
N b , Rd
χ= <1
N Rd
N b , Rd = forta de cedare la flambaj
N Rd = f y A = N pl
M Rd = f y Wel
Formula Ayrton-Perry:
A
(11) => (1 − χ )(1 − χ λ 2 ) = e0,d χ = ηχ (13)
Wel
N pl
λ=
N cr
A
η = e0,d - imperfectiunea generalizata (14)
Wel
=> prin calibrare experimentala: η = α (λ − 0.2) (15)
α este factorul de imperfectiune
10
11
12
13
14
15
Curs 3
FLAMBAJUL BARELOR COMPRIMATE :
INFLUENTA CONDITIILOR DE REZEMARE
• Cazurile fundamentale de flambaj au in general un caracter teoretic, intalnindu-
se arareori in practica. Conditiile reale de rezemare sau legare in structuri a
barelor comprimate difera de cele mai multe ori de cazurile fundamentale.
• Conditiile reale de rezemare se incadreaza de regula intre cazurile teoretice
fundamentale.
Rotire
K
Translatie
K
Exemple:
Cadre cu noduri fixe:
6 6
5 5
3 4 3 4
1 2 1 2
K
6
Rigiditatea la rotire
a nodului de cadru.
K
4
1
5 6
6
5
3 4 4
3
1 2 1 2
K
6
6
K
K
4
4
K
K1
Factor de distributie η 1
K11 K12
Stalp de verificat KC
K21 K22
Factor de distributie η2
K1
2
KC + K1
η1 = (F.1)
K C + K 1 + K 11 + K 12
KC + K2
η2 = (F.2)
K C + K 2 + K 21 + K 22
lf 1 + 0 ,145(η 1 + η 2 ) − 0 ,265η 1η 2
= (F.3)
L 2 − 0 ,364 (η 1 + η 2 ) − 0 ,247η 1η 2
3
Diagramele WOOD
Articulat 1,0
1,
0
0,
95
0,9
0,
9
η1
0,
0,8
85
0,
8
0,7
0,
75
0,6
0, 5
7
0,
0,5
67
0, 25
65
0,4 0,
6
0,
0,3
6
0,
57
5
0,2
0,
55
0,
0,1
5
25
Incastrat
0,
5
0,0
0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
Incastrat η2 Articulat
Raportul lf /L dintre lungimea de flambaj şi
lungimea teoretică a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri fixe
4
Articulat 1,0
5, 0
0
4,
0,9
3, 8
0
2, ,6
2 4
η1
2, 2
0,8
2,
2, 9
0
0,7
1, ,8
1
1,
7
0,6
1,
6
1,
5
0,5
1,
4
0,4
1,
3
1,
25
0,3
1,
2
1,
15
0,2
1,
1
1,
0,1
05
Incastrat
1,
0
0,0
0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
Incastrat η2 Articulat
Raportul lf /L dintre lungimea de flambaj şi
lungimea teoretică a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri deplasabile
5
FLAMBAJUL PRIN INCOVOIERE-RASUCIRE
(bare comprimate)
• Axele cu o singura axa de simetrie isi pot pierde stabilitatea prin incovoiere-
rasucire.
1 π 2 E Iw
N Cr ,T = (G I t + ) (1)
i0 LT
1
N Cr , FT = ( N cr , y + N cr ,T ) − ( N cr , y + N cr ,T ) 2 − 4 β N cr , y N cr ,T (2)
2β
6
z
π 2 E Iy
N cr , y = (3)
Ly 2
CT CG i02 = i y2 + iz2 + y02 (4)
y y
2 2 2
y0 β = 1− ( y / i )
0 0 (5)
G I t = rigiditatea la torsiune
G I w = rigiditatea la rasucire
z impiedecata.
LT = µT L : lungimea de flambaj la
rasucire.
A fy
λ FT = ptr sectiuni de clasa 1,2,3 (6)
N cr
Aeff f y
λ FT = ptr sectiuni de clasa 4 (7)
N cr
N cr = N cr , FT dar N cr < N cr , FT (8)
Curba de flambaj se alege in functie de forma sectiunilor transversale, dar se considera
in raport cu axa Z.
7
8
FLAMBAJUL BARELOR CU SECTIUNE COMPUSA
SOLICITATE LA COMPRESIUNE
• Bare cu sectiune compuse din elemente apropiate
• Bare cu sectiune compusa din elemente indepartate.
o Solidarizate cu zabrele (zabrelute)
o Solidarizate cu placute
9
• influenteaza (reducand) forta critica “capabila” a barei compuse, Ncr,comp.
PRINCIPIUL:
1 1
N cr ,comp = = N cr (9)
1 1 N
+ 1 + cr
Ncr Sv Sv
N cr = forta critica Euler, calculate neglijand forfecarea.
π 2 E I eff
N cr =
L2
I eff = momentul de inertie eficace calculate intr-o prima aproximatie.
I eff = 0.5 Ach h02
z
y y
Ach Ach
ho
z
Sv = rigiditatea la forfecare a sistemului de solidarizare, cu zabrele sau placute.
Sv = G * Aech
G = modul de elasticitate transversal
Aech= aria inimii pline echivalente a stalpului.
Aech
Observatie :
In general Sv >> Ncr Ncr/Sv <<1 Ncr,comp ≈ Ncr.
10
11
12
13
14
15
16
17
18
Curs 4
Solicitarea
• incovoiere plana (monoaxiala)
z
My
y y
My
y y
M Mz
z
1
Fig.1 Profile laminate la cald; sectiuni simple
2
Fig.3 Profile obtinute din placi sudate; sectiuni simple deschise si chesonate
3
Fig.4 Profile obtinute prin nituire din tabla si cornier (c-tii metalice vechi)
4
Fig.6 Profile din tabla de otel obtinute prin indoire la rece pot fi utilizate simplu
sau se pot compune imbinandu-se prin sudare sau cu suruburi autofiletante
<2
>2
1:5
Grinzi cu vuta
Lv Lv
L
5
Lungimea vutei : Lv = (0.1÷0.12 L)
• grinzile cu zabrele si macaz se folosesc pentru a prelua solicitari la incovoiere!
talpa comprimata
talpa intinsa
montant
conectori
placa beton armat
6
o Incovoierea, in mod uzual este acompaniata de taiere. Inima va prelua
cea mai mare parte a eforturilor de taiere(forfecare).
7
Predimensionarea grinzilor din table sudate
ti hi h
c
t
b
Relatie aproximatica pentru predimensionare:
W
h≅k (1)
t
W – modul de rezistenta fata de axa de incovoiere
M max
Wnecesar = (2)
R
R = rezistenta de calcul a otelului
fy
R= (3)
γM 0
γ M = 1 - 1.10
0
8
• Pentru calculul plastic (analiza globala) sectiunea grinzi trebuie sa fie in intregime
din elemente de clasa 1.
• Pentru dimensionarea grinzii(calculul de rezistenta pe sectiune) in domeniul
plastic se poate folosi si o sectiune de clasa 2.
z
R
y y
x
M
b
z
Mpl
Mel
raspuns idealizat(elastic-plastic)
el pl curbura
1
χ=
R
Fig. 10 Relatia curbura-moment incovoietor la o bara solicitata la
incovoiere pura
9
Relatia M-χ este lineara in domeniu elastic, pentru ε < ε p
σp
εp = (10)
E
Unde σ p este limita de proportionalitate a otelului pentru un model de comportare a
otelului de tip elastic-perfect plastic ( σ p = f y ) si ε y = ε p
fy
E=tg
el y
fy
εy = (11)
E
In momentul in care intr-o fibra se atinge deformatia limita elastica, ε y , efortul
corespunzator va fi f y si nu poate sa mai creasca peste aceasta valoare in domeniul
inelastic, fibrele se vor plastifica succesiv, dinspre exterior spre axa neutral pana cand
intreaga sectiune se va plasticiza.
10
M pl , Rd ≥ M Sd (14)
W pl , necesar ≥ M Sd /( f y / γ M o ) (15)
Sectiuni de clasa 3
M el , Rd ≥ M Sd (16)
Wel , necesar ≥ M Sd /( f y / γ M o ) (17)
Sectiuni de clasa 4
M el , Rd ≥ M Sd (18)
Weff ≥ M Sd /( f y / γ M o ) (19)
Vz S y
τ Rd = > τ Sd (20)
ti I y
Vz - forta taietoare dupa axa z
S y momentul static in raport cu axa y, la nivelul sectiunii
Iy = momentul de inertie
ti - grosimea inimii
In principiu pentru simplificare, se neglijeaza contributia talpilor.
Formula de verificare din EN 1993-1-1 este:
Av f y
Vsd ≤ V pl , Rd = (21)
γM 0
3
Vsd – forta taietoare din calcul static in sectiunea in care se verifica
Vpl,Rd – rezistenta la taiere
11
12
13
14
15
Curs 5
1
RASUCIRE LIBERA
Mt
τt = (1)
It
dϕ Mt
θ = = (2)
dz G It
1
It ≅ h t 3 (3)
3
α
Iz =
3
∑hi ti 3 (4)
In calcul de rezistenta se poate lua acoperitor α = 1.
Mt t
(4) - > (1) = > τ = (5)
1
3
∑ hi ti3
2
M z = Ta b + Tb a (6)
Ta = τ a (ta a )
T j = τ j (t j b)
τ a ta = τ b tb = const (7)
Mt Mt
τa = ; τb = (8a,b)
2abta 2abtb
4 Aw2
Iz = (9)
ds
∫ t
M
τ t = t - fluxul de forfecare (constant !!) (10)
2 Am
Am - aria delimitate de linia mediana a sectiunii.
3
Rasucirea (cu deplanare) impiedecata
(Teoria lui Vlasov)
• materialul este izotrop, omogen, perfect elastic.
• tensiunile longitudinale din rasucire variaza liniar pe grosimea peretelui.
• Sectiunea transversala a barei isi pastreaza forma. (masuri constructive)
Bw
σw =
Iw
M S
τw = w w
t Iw
M w - momentul de incovoiere rasucire
B – bimomentul
S w - moment static sectorial
w – coordinate sectoriala.
4
Verificarea la rasucire conform EN 1993-1-1
5
6
VERIFICAREA STABILITATII GENERALE A BARELOR INCOVOIATE
(flambaj prin incovoiere rasucire)
• barele incovoiate in raport cu axa de inertie majora, nefixate lateral, isi pot pierde
stabilitatea prin incovoiere laterala – in raport cu axa de inertie minima si rasucire
– flambaj prin incovoiere-rasucire.
Clam p at
roo t
Unloaded
posit ion
Buc kled
p osit ion
Dead w eigh t
load applied
v ert ically
M M
Elevation Section
Plan
z
x
u
• Momentul aplicat pentru care bara isi pierde stabilitatea prin incovoiere
rasucire(instabilitatea generala) se numeste moment critic elastic.
7
Pentru bare solicitate la incovoiere pura:
M M
π 2 EI z π 2 EI w
M cr = (GI t + (1a)
L2 L2
π 2 EI z I cr L2GI t
M cr = + (1b)
L2 I z π 2 EI z
Unde:
- It – constanta de rasucire (Saint Venant) sau momentul de inertie la rasucire
- Iw – constanta de rasucire impiedecata (deformare impiedecata) sau momentul
de inertie sectorial.
- E Iz - rigiditatea la incovoiere
- G It - rigiditatea la rasucire libera
- E Iw - rigiditatea la rasucire impiedecata
• sectiunile inchise au o rezistenta si stabilitate la rasucire mult mai buna decat
cele deschise
• sectiunile deschise cu talpi dezvoltate (dezvoltate pe ambele directii) se
comporta mai bine decat cele dezvoltate preponderent pe o directie.
1 .0
0 .1
Rat io of M cr t o
M f or box
cr
sect ion
0 .01
0.001
0 10 20 30 40 50 60 70
Rat io of lengt h t o
8
14 Ι- Section H - Section
Mcr 457x152 UB 60 254x254 UC 89
Mp
12 Wpl (cm3 ) 1284 1228
4
L
457x152 UB 60
2
0
2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
L (m)
Ι
Pentru reprezentarea comportarii unei bare incovoiate care isi pierde stabilitatea prin
incovoiere rasucire se adopta un model similar cu cel utilizat pentru flambajul barelor
comprimate centric.
N − λ → M − λLT
M
M pl
1 ,0
M cr
M pl
0 ,8
0 ,6
0 ,4
0 ,2 Stocky In t e rm e d ia t e S le n d e r
0
0 ,2 0 ,4 0 ,6 0 ,8 1 ,0 1 ,2 1 ,4
M pl
λ LT = M cr
Rezultatele experimentale arata ca pentru zvelteti relative mici λLT ≤ 0.4 , bara scurta
incovoiata nu-si pierde stabilitatea = > se verifica numai d.p.d.v. a rezistentei in
domeniul plastic.
• barele de lungimi intermediare 0.4 < λLT ≤ 1.2 flambeaza in domeniul elasto-
plastic (cu plasticizari partiale), fiind sensibile la efectul imperfectiunilor.
• Barele lungi, λLT > 1.2 flambeaza in domeniul elastic, fiind mai putin influentate
de imperfectiuni.
Relatia generala de verificare:
fy
M j , Rd = χ LT β w W pl , y (1)
γM 1
9
1
χ LT = (2)
φLT + [φ − λLT ]0.5 2
LT
2
φLT = 0.5[1 + α LT (λLT − 0.2) + λLT ] (3)
α LT - factor de imperfectiune
M pl
λLT = ; M pl = f y W pl (4)
M cr
β - depinde de clasa sectiunii
1,0
0,6
0,2
Influenta incarcarii
Stare de solicitare la incovoiere pura cu moment constant este cea mai
defavorabila, in cazul cand bara nu este fixata lateral = >
π π 2 EI w
M cr = EI z GI t 1 + (5)
L L2GI t
4.24 π 2 EI
M cr = EI z GI t 1 + 2 w (6)
L L GI t
4.24/π =1.365 = C1 (7)
In general :
C π 2 EI w
M cr = 1 EI z GI t 1 + (8)
L L2GI t
10
2
Mcr = C1 π EI GJ 1+ π EIw
L L2 GJ
M M
M 1,00
M
M 1,879
M -M
M 2,752
F
FL 1,365
4
F
FL
8 1,132
F F
2
Mcr = C1 π EI GJ 1+ π EIw
L 2
L GJ
M M
M 1,00
M
M 1,879
M -M
M 2,752
F
FL 1,365
4
F
FL
8 1,132
11
Verificarea la flambaj prin incovoiere-rasucire, a barelor incovoiate conform
EN1993-1-1.
12
13
14
15
16
17
Curs 6-8
BARE SOLICITATE LA INCOVOIERE CU FORTA AXIALA
Solicitarea
+ -
1
• Incovoiere cu compresiune axiala
o Compresiune excentrica
P P
My = P×ez My = P×ez
Mz = P×ey
z z
ey
y y y y
ez ez
P P
z z
N, e
+ -
y P My y
z
N, M
2
o Compresiune cu incovoiere oblica (biaxiala)
y P My y
Mz M
N, My Mz
3
Probleme:
- calculul de rezistenta
- calculul de stabilitate: flambajul se poate produce prin incovoiere
sau flambaj prin incovoiere – rasucire, in functie de:
o raportul dintre cele doua solicitari (moment incovoietor –
forta axiala)
o forma sectiunii transversale a barei
o legaturi la capate
o lungimea barei
- Fenomenele pot fi initiate in domeniul elastic sau elasto-plastic.
In stadiul final de cedare deformaţiile barei au un caracter plastic
4
Tipuri de sectiuni recomandate pentru bare solicitate la incovoiere cu forta
axiala:
5
Secţiuni umplute cu beton (partial sau complet)
6
CAZURI FUNDAMENTALE
- Consideram un stâlp cu secţiune H
- Comportarea stâlpului depinde de:
o lungimea stâlpului
o modul de aplicare a momentelor pe bara
o legaturile laterale (daca exista)
- Comportarea stâlpului poate fi încadrata in următoarele 5 clase:
Cazul 1: Stâlp scurt supus la forta axiala si încovoiere plana sau oblica.
Cedarea - la atingerea capacitatii plastice a secţiunii
Cazul 2: Stâlp zvelt supus la forta axiala si încovoiere plana după axa
majora y-y
Cedarea: Daca legaturile asigura împiedicarea flambajului in afara
planului, stâlpul cedează prin flambaj după axa y-y. Daca forta axiala este
redusa sau zvelteţea nu este foarte mare, se formează o articulaţie plastica
la capătul barei sau in secţiunea de moment maxim
Cazul 3: Stâlp zvelt supus la forta axiala si încovoiere plana după axa
minora z-z.
Nu sunt necesare legaturi laterale, nu apare flambaj in afara planului.
Cedarea – flambaj după axa z-z
Cazul 4: Stâlp zvelt supus la forta axiala si încovoiere plana după axa
majora y-y + nu exista legaturi laterale.
Cedarea – combinaţie intre flambaj după axa z-z si flambaj prin
încovoiere – răsucire, stâlpul se rasuceste si se deformează in ambele
planuri y-y si z-z.
7
Stâlpi zvelti supusi la forta axiala si încovoiere
y
z
y y z z
Se poate forma y
art. plastica z
deplasare
deplasare
Prindere
laterala
y
z
y y z z
y
z
Moment incovoietor dupa axa Moment incovoietor dupa axa
y-y z-z
Flambaj impiedicat
a) dupa axa z- Nu exista legaturi
b)
z
z
y y y y
rotire rotire
z
deplasare
deplasare
deplasare deplasare
y y y y
z
Moment incovoietor dupa axa Moment incovoietor dupa axele
y-y y-y si z-z
8
Nu exista legaturi Nu exista legaturi
c) d)
RELATII GENERALE DE VERIFICARE
Compresiune cu încovoiere plana (uniaxiala)
9
Sectiuni de clasa 1 si 2
in care:
10
Expresia momentului plastic rezistent redus MN (n = NSd / Npl.Rd)
M N , y = 1,11M pl. y (1 − n)
I sau H (laminat)
M N , z = 1,56 M pl. z (1 − n)(0,6 + n)
M N , y = 1,33M pl. y (1 − n)
Teava dreptunghiulara 1− n
M N , y = M pl.z
ht
0,5 +
A
Sectiuni de clasa 3
σ x.Ed ≤ f yd
in care:
f yd = f y / γ M 0
N Sd M y , Sd
+ <1
Af y Wel , y f y
γ M0 γ M0
11
Comportarea elastica a secţiunii transversale supuse la compresiune cu
încovoiere
Sectiuni de clasa 4
σ x.Ed ≤ f yd
in care:
f yd = f y / γ M 0
N Sd M y , Sd
+ <1
Aeff f y Weff , y f y
γ M0 γ M0
12
z
Încovoiere – întindere
y y Compresiune
Încovoiere –
- z
Stâlp cu secţiune H Distribuţia plastica a eforturilor
unitare
Încovoiere după axa y-y
M rz
M cz
M rz M ry
M ry
M cz M cy
M cy
My
My Mz M cy
Mz
M cy M cz M cz
13
Stabilitatea barelor supuse la compresiune cu incovoiere
plana
M π N
v max = sec −1 (4)
N 2 PEy
in care:
π 2 EI y
PEy = - forta critica Euler pentru incovoiere dupa axa maxima y-y
L2
π N
M max = M sec (5)
2 PEy
14
- Atat in ecuatia deplasarii maxime cat si a momentului maxim, termenul
secant poate fi inlocuit daca se tine seama de faptul ca deplasarea de
ordinul I (produsa doar de momentele de la capete) si momentul de
ordinul I pot fi exprimate prinhj intermediul termenului:
1
1 − N / PEy
ML2 1
v max =
8 EI y 1 − N / PEy (7)
1
M max = M (8)
1 − N / PEy
σc σb
+ = 1,0
fy f y (1 − N / PEy )
15
Cresterea
zveltetii
PEy π 2 EI y π2 E
σ Ey = = =
A AL2 λ2y
Cresterea
zveltetii
16
Verificarea barelor la compresiune cu incovoiere plana
Sectiuni de clasa 1 si 2
N Sd k y M y.Sd
+ ≤1
χ y Af y W pl . y f y
in care:
- χ y - factor de reducere pentru flambajul prin încovoiere
µ y N Sd
- k y = 1 − dar k y ≤ 1,5
χ y Af y
in care:
- βMy – factor de moment uniform echivalent, tine cont de neuniformitatea
diagramei de momente
Sectiuni de clasa 3
N Sd k y M y.Sd
+ ≤1
χ y Af y Wel. y f y
in care:
- ky si χy – vezi clasa 1 si2, unde
µ y = λ y (2β My − 4) dar µ y ≤ 0,90
17
Factori de moment uniform echivalent
Diagrama de moment factor de moment uniform echivalent βM
Momente la capete
β M ,ψ = 1,8 − 0,7ψ
MQ
Momente din incarcari β M = β M ,ψ + (β M ,Q − β M ,ψ )
pe bara si momente la ∆M
capete
in care:
si
∆M = max M pentru diagrama de momente
fara schimbare de semn
18
Sectiuni de clasa 4
- Barele supuse la compresiune axialã si încovoiere plana trebuie sã
îndeplinească următoarele condiţii:
N Sd k y ( M y.Sd + N Sd e N . z )
+ ≤1
χ y Aeff f y Weff . y f y
in care:
• ky si χy – vezi sectiuni de clasa 1 si 2
• µy – vezi sectiuni de clasa 3
• Aeff.y aria sectiunii transversale effective la compresiune pura
• Weff.y – modulul de rezistenta efectiv pentru incovoiere pura
• eN.z – distanta dintre axa neutral a sectiunii brute sic ea a sectiunii
efective (calculate presupunand compresiune pura)
19
Pierderea stabilitatii prin incovoiere-rasucire (F-T)
- Atunci cand bara nu are legaturi laterale si este incovoiata dupa axa
maxima (vezi figura de mai jos), aceasta poate sa se deplaseze lateral
si sa se roteasca, la o incarcare mai redusa decat incarcarea maxima
determinata dintr-o analiza in plan.
M2 N N
= 1 − 1 −
i02 PEz PE 0 PEz PE0
in care:
I y + Iz
• i0 = raza de giratie polara
A
π 2 EI z
• PEz = incarcarea critica dupa axa minima
L2
GI t π 2 EI w
• PE 0 = 1+ incarcarea critica de torsiune
i02 GI t L2
20
Cazul general al pierderii stabilitatii prin F-T
π π 2 EI w
M cr = EI z GI t 1 +
L L2 GI t
in care:
• EIz - rigiditatea la incovoiere minima
• GIt - rigiditatea la torsiune
• EIw - rigiditatea la rasucire impiedicata
- Daca tinem cont de actiunea fortei axiale asupra barei deformate, este
M
enecesara amplificarea momentului cu
1 − N / PEy
M2 N N
= 1 − 1 −
- Ecuatia devine:
i02 PEz PE 0 PEz PE0
M2 N N N
= 1 − 1 − 1 −
i02 PEz PE 0 PEy PEz PE 0
N 1 M N 1 M
+ = 1 sau + =1
PEz 1 − N / PEy i0 PEz PE 0 PEz 1 − N / PEy M cr
21
Verificarea barelor la incovoiere + rasucire
Sectiuni de clasa 1 si 2
N Sd k LT M y.Sd
+ ≤1
χ z Af y χ LT W pl. y f y
in care:
- χ z este factor de reducere pentru flambajul dupa axa minima
- χ LT este factor de reducere pentru flambajul prin I-R
µ LT N Sd
k LT = 1 − dar k LT ≤ 1,0
χ z Af y
iar
µ LT = 0,15( λ z 2β M , LT − 1) dar µ LT ≤ 0,90
Sectiuni de clasa 3
- Barele supuse la compresiune axialã si încovoiere plana trebuie
sa verifice:
N Sd k LT M y.Sd
+ ≤1
χ z Af y χ LT Wel. y f y
Sectiuni de clasa 4
- Barele supuse la compresiune axialã si încovoiere plana trebuie
sa verifice:
N Sd k LT M y.Sd + N Sd e N , z
+ ≤1
χ z Af y χ LT Weff . y f y
22
Compresiune cu încovoiere oblica (biaxiala)
Diagrama de interactiune N – My – Mz
23
Verificarea barelor supuse la compresiune si incovoiere
oblica in conformitate cu EN 1993-1-1
24
Formatul general
25
26
27
28
29
30
31
32
Exemplu 1: Bara simplu rezemata, prinderi laterale
33
Caracteristicile sectiunii transversale (IPE200)
Lungimea de flambaj
Dimensiuni talpi si
inima
Aria sectiunii
Momente de inertie
Module plastic
Module elastic
Raze de giratie
Momentul de inertie la
rasucire si la rasucire
impiedicata
Incarcari
Forta de compresiune
Distributia mom.
incovoietor, axa maxima
Proprietati material
Modul de
elasticitate
Limita de curgere
Coefic. partiali de
siguranta
Curbe de flambaj:
- Profilul IPE 200 este realizat din otel S235 si are sectiunea de clasa 1 la
compresiune, deci implicit si la compresiune cu incovoiere
34
Clasificarea sectiunii transversale
Inima la compresiune
Sectiune de clasa 1
Termeni auxiliari
35
Formula pentru distributia liniara a mom. incovoietor este folosita aici.
Verificare
36
Este verificata
Verificarea sect. transv.
Deoarece formulele din Metoda 1 se bazeaza pe conceptul factorului de moment
echivalent, este necesar sa se verifice rezistenta sectiunii la capetele barei
37
Este verificata
Este necesar sa se verifice capatul din dreapta deoarece este mai solicitat decat
capatul din stanga, unde My,Ed = 0
Verificarea de stabilitate
38
Verificare
Este verificata
Verificarea sect. transv.
Deoarece formulele din Metoda 2 se bazeaza pe conceptul factorului de moment
echivalent, este necesar sa se verifice rezistenta sectiunii la capetele barei
39
Trebuie sa se ia in considerare efectul fortei axiale asupra momentului plastic
capabil
Este verificata
Este necesar sa se verifice capatul din dreapta deoarece este mai solicitat decat
capatul din stanga, unde My,Ed = 0
40
Exemplu 2: Bara simplu rezemata, fara prinderi laterale
Lungimea de flambaj
F si FT
Dimensiuni talpi si
inima
Aria sectiunii
Momente de inertie
Module plastic
Module elastic
Raze de giratie
Momentul de inertie
la rasucire si la
rasucire impiedicata
41
Incarcari
Forta de compresiune
Distributia mom.
incovoietor, axa maxima
Proprietati material
Modul de
elasticitate
Limita de curgere
Coefic. partiali de
siguranta
Curbe de flambaj:
- factor de imperfectiune pentru flambaj
dupa axa maxima
- factor de imperfectiune pentru flambaj
dupa axa minima
factorul de imperfectiune pentru flambaj FT: αLT = 0.34 daca se alege cazul general
si αLT = 0.49 daca se alege cazul sectiunii laminate sau sudate echivalente
42
Limita clasei 2 pentru compresiune si incovoiere
Sectiune de clasa 2
Termeni auxiliari
43
Se poate considera ca diagrama de moment dupa axa maxima este aproape
liniara, astfel ca se poate folosi formula pentru distributia liniara a momentului
Rezistenta la flambaj FT
44
Vezi Anexa B
45
Se alege metoda generala
vezi Anexa C
46
rezistenta la incovoiere elasto-plastica
Verificarea
47
este verificata
Forta taietoare are valoarea maxima Vy,Ed = 106.4 kN la capatul din stanga
48
Trebuie sa se ia in considerare efectul fortei axiale asupra momentului
plastic capabil
este verificata
Este necesar sa se verifice capatul din dreapta deoarece este mai solicitat decat
capatul din stanga, unde My,Ed = 0 iar efectul fortei taietoare asupra momentului
capabil poate fi neglijata
49
Rezistenta la flambaj FT
50
Verificare
51
Nu este verificata
Verificarea sect. transversale
52
Este verificata
Este necesar sa se verifice capatul din dreapta deoarece este mai solicitat decat
capatul din stanga, unde My,Ed = 0 iar efectul fortei taietoare asupra momentului
capabil poate fi neglijata
53
Curs 9
ELEMENTE STRUCTURALE ALCATUITE DIN PLACI
PLANE SOLICITATE IN PLANUL LOR
(EN 1993-1-5)
1
2
3
• Stalpi cu inima plina : - Pot fi cu sectiune simpla sau chesonat
- Pot fi cu sectiune chesonata sau variabila
4
Cadre cu inima plina:
5
Cadru transversal curent
6
Detaliu prindere contravantuiri acoperis, rigle
Detaliu prindere contravantuiri (perete,
longitudinale
acoperis), rigle longitudinale
bh 2
Sectiune dreptunghiulara: W = ; A = bh
6
2
hb h
2
I 2 2 bh 2
Sectiune cu doua talpi: W = ≅2 =
h/2 h 2
b
A = 2h = bh
2
== > W /W = 3
In consecinta, tendinta este de a lega talpile cu inimi inalte si zvelte, in general
de clasa 4 sau, cel mult 3. Pentru a se preintampina voalarea inimilor este
7
necesar sa se dispuna rigidizari transversale si/sau longitudinale in vederea
reducerii zveltetei acestora.
8
Recomandari orientative de alcatuire a grinzilor cu inima plina
9
10
11
Dispunerea Rigidizarilor:
12
VERIFICAREA ELEMENTELOR STRUCTURALE CU
INIMA PLINA ZVELTA
σ2max
σ1max
σ
b b b
13
P
bp
bp
m
x(y)
max
P = ∫ σ x ( y ) + dy = σ m t bp
a 0
x,u
t
y,v
z,w P
Pu=Pcr Pu = f y bef t
bp bef = f (σ cr , f y )
bef /2 bef /2
bef σ cr
f y= c
= (V.Karman)
a bp fy
x,u
t bef σ cr σ cr
y,v
= (1 − 0.22 ) (Winter)
bp fy fy
z,w Pu
fy
λp = ^- zveltetea redusa de placa (perete)
σ cr
π 2E t
σ cr = kσ ; kσ = coeficientul de valoare
12(1 −ν 2 ) b p
fy = σ2,max
beff,1/2 σ1,max
beff,2/2
14
1.0
=bef /bp
=(1-0.22/ p) / p
0.5
Valori
experimentale
Pu,exp
or
ta tel
ul le
120
r ez enta
ia m
ed peri
M ex
100
80
c
= P u,
xp
60 P u ,e
40
20
Valori
0 20 40 60 80 100 calculate
Pu,c
15
SECTIUNEA EFICACE LA O BARA COMPRIMATA
N
e N
- voalare de
hw
forfecare
- Deformare sau
strivire locale Rigidizare de capat
Voalare din forfecare
(web crippling) t
16
Cand inima si talpa sunt de clasa 4, la o sectiune solicitata la incovoiere calculul
se conduce in doi pasi :
1- talpa comprimata
2- inima in zona comprimata
17
Determinarea latimii eficace (efective) depinde de:
- tipul de perete (placa) – inima
- talpa
Longitudinal stresses
at centre
σmax
σmax
Longitudinal stresses
at edges
Influenta rezemarii
m=1
16
σx y m=2
S.S m=3
12
k m=4
S.S S.S a
8
S.S
σx 4
k
b
x 0
1 2 3 4
a/b
Values of ε
5 3
50 20 10 2 1
0.6
1.4
1.4
0.3
1.277
1.2
σx y
1.0
S.S
0.15
a k 0.8
E.R. Free
0.6
0.05
S.S
σx
0
b 0.425
x 0.4
0 2 4 6 8
a/b
- variatia tensiunilor pe latimea peretelui (placii)
18
Influenta Gradientului de tensiune
σ1 y
S.S σ2
S.S S.S a
30
S.S σ2
σ1
25 b
x
23.9
σ1 σ2=0 y
20 S.S
15.7
S.S S.S a
15
k 11 S.S
σ1 σ2=0
10 b
x
7.81
σ2=σ1 y
σ1
5 4 S.S
S.S S.S a
0.4
0 0.5 1.0 1.5 2.0
a/b S.S
σ1 σ2=σ1
b
x
Tabelul 4.1 - Elemente comprimate interne
p
Distribuţia tensiunilor (compresiune pozitivă) Lăţimea eficace beff
ψ = 1:
σ1 σ2
19
b eff
1 > ψ ≥ 0:
σ1
σ2 beff = ρ c
c
bt bc
ψ < 0:
σ1
beff = ρ bc = ρ c / (1-ψ)
σ2
b eff
ψ = σ2/σ1 1 0 -1 1 ≥ ψ ≥ -3
2
Factor de voalare kσ 0,43 0,57 0,85 0,57 - 0,21ψ + 0,07ψ
b eff
1 > ψ ≥ 0:
σ1
σ2 beff = ρ c
c
b eff
ψ < 0:
σ1
beff = ρ bc = ρ c / (1-ψ)
σ2
bc bt
20
Curs 10 U
1
8. Verificarea rigiditatii grinzii (SLS - sageata)
9. Verificarea stabilitatii generale (SLU – flambaj prin incovoiere rasucire)
10. Verificarea stabilitatii locale a inimii si talpii
a. Voalare din compresiune ( σ cr )
b. Voalarea din forta taietoare ( τ cr )
Aceste verificari se fac tinand seama de posibilitatea dispunerii rigidizarilor, care
pot limita sau inhiba total riscul de voalare.
U Efectul “SHEAR-LAG”
tf tf
2bf bf
2
b eff beff
CL
b0 b0
1 2 4
beff = β b0 (1)
• Latimea eficace (efectiva) de „shear lag„ variaza in lungul grinzii
L1 L2 L3
L 1 /4 L1 /2 L1 /4 L2 /4 L2 /2 L2 /4
β0 β1 β2 β1 β2 β2
3
1
β = β2 =
zonă de moment negativ 1
1 + 6,0 κ − + 1,6 κ 2
2500 κ
1
zonă de moment pozitiv β = β1 =
5,9 κ
> 0,70
1
zonă de moment negativ β = β2 =
8,6 κ
toate valorile lui
capăt liber β 0 = (0,55 + 0,025 / κ) β 1 , dar β 0 < β 1
κ
B B B B B B B B
Asl
κ = α 0 b 0 / L e cu
B B B B B B α0 = 1+
b0t
în care A sℓ este aria tuturor rigidizărilor longitudinale din lăţimea b 0 şi unde celelalte simboluri
B B B B
beff =β b0 beff = β b0
σ1
σ1
σ (y)
σ (y)
σ2
y
y b1 = 5β b0
b0 b0
4
VERIFICAREA GRINZILOR CU INIMA PLINA
(formularea clasica)
- încovoiere – Navier ( σ )
- Taiere (forfecare) – Juravski ( τ )
U Ex. Grinda de Rulare
5
In punctul (A), cel mai solicitat al talpii superioare
fy
(σ x ,max + σ L ,max ) A ≤ R = (3)
γM
0
fy
(σ max + σ y ,max ) A ≤ 1.1R = 1.1 (4)
γM
0
Atentie !!!
1) Axele sunt schimbate fata de Eurocode
U U
y z
z x
x x y y
z x
y z
Clasic Eurocode
γM 0 , clasic
≈ 1.14
Ex. RS 235 = 210 N / mm 2 (t ≤ 16mm)
RS 355 = 315 N / mm 2 (t ≤ 16mm)
• Tensiuni tangentiale maxime (in axa neutra)
T S
τ max = max x ,c ≤ R f (5)
ti I x
R f = 0.6 R Ex.: R f , S 235 = 0.6 R = 125 N / mm 2
R f , S 355 = 0.6 R = 190 N / mm 2
• Tensiunea locala (in fibrele C, la imbinarea inima-talpa)
P
σ L = max ≤ R (6)
z ti
6
m = 1.25 cand σ x si σ L au semn contrar
m = 1.1 cand σ x si σ L au acelasi semn sau atunci cand σ L = 0 (8)
• Sageti admisibile pentru verificarea SLS
7
• Verificarea la voalare a inimilor
8
9
10
11
12
13
14
VERIFICAREA GRINZILOR CU INIMA PLINA
(EN1993-1-5)
Anexa A
(informativă)
(1) Plăcile cu cel puţin trei rigidizări longitudinale pot fi tratate ca plăci ortotropice
echivalente.
(2) Tensiunea critică de voalare elastică a plăcii ortotropice echivalente poate fi evaluată ca:
σ cr , p = kσ , p σ E (A.1)
2
π 2 E t2 t
în care σE = = 190000 în [MPa]
12 (1 − ν ) b
2 2
b
k σ,p este coeficientul de voalare conform teoriei plăcilor ortotropice cu rigidizări pe placă
B B
NOTA 1 - Coeficientul de voalare k σ,p se obţine pornind de la abacele pentru rigidizări, sau prin
B B
intermediul simulărilor numerice; în mod alternativ pot fi folosite abace pentru rigidizările discrete cu
rezerva de a putea ignora voalarea locală a panourilor secundare.
NOTA 2 - σ cr,p este tensiunea critică elastică de voalare la marginea panoului, unde este exercitată
B B
NOTA 3 - În cazul unei inimi, lăţimea b din ecuaţiile (A.1) şi (A.2) se înlocuieşte cu h w .
B B
NOTA 4 - Pentru plăcile rigidizate cu cel puţin trei rigidizări longitudinale egal distanţate, coeficientul
de voalare al plăcii k σ ,p (voalarea globală a panoului rigidizat) poate fi aproximat cu:
B B
(
2 1 + α 2 + γ − 1
2
)
k σ , p= if α ≤4γ
α (ψ + 1)(1 + δ )
2
(A.2)
k σ , p=
41+ γ( ) if α >4γ
(ψ + 1)(1 + δ )
σ2
cu: ψ= ≥ 0,5
σ1
I sl
γ=
Ip
ΣAsl
δ=
Ap
a
α= ≥ 0,5
b
15
în care: I sl este momentul de inerţie al întregii plăci rigidizate;
bt 3 bt 3
Ip este momentul de inerţie la încovoiere al plăcii = = ;
( )
12 1 − υ 2 10,92
ΣAsl este suma ariilor brute a rigidizărilor longitudinale individuale;
Ap B B
A
este aria brută a plăcii = bt ;
p
e = max. (e 1 , e 2 )
B B B B
16
3 −ψ 1 3 −ψ 1 σ cr ,sl ,1
b 1,inf b1 b1,eff ψ1 = >0
5 −ψ 1 5 −ψ 1 σ cr , p
B B
2 2 σ2
b 2,sup b2 b2,eff ψ2 = >0
5 −ψ 2 5 −ψ 2 σ cr ,sl ,1
B B
3 −ψ 2 3 −ψ 2
b 2,inf b2 b2,eff ψ2 > 0
5 −ψ 2 5 −ψ 2
B B
σ3
b 3,sup 0,4 b 3c 0,4 b 3c,eff ψ3 = <0
σ2
B B B B B B
A.2 Tensiunea critică de voalare pentru plăcile cu una sau două rigidizări în zona
comprimată
(1) Dacă placa rigidizată nu are decât o singură rigidizare în zona comprimată, procedura
definită în A.1 poate fi simplificată considerând o bară izolată fictivă pe mediu elastic,
reprezentând efectul de placă pe direcţia perpendiculară acestei bare. Tensiunea critică elastică
a barei poate fi obţinută din A.2.2.
(2) Pentru calculul Asl ,1 şi I sl ,1 , aria secţiunii transversale brute a barei este luată egală cu
aria brută a rigidizării, şi a părţilor adiacente din placă descrise după cum urmează. Dacă panoul
secundar este total în compresiune, se consideră o porţiune de (3 −ψ ) (5 −ψ ) din lăţimea
acestuia b 1 de partea marginii panoului şi o porţiune de 2 5 −ψ la marginea cu tensiunea cea
B B ( )
mai mare. Dacă efortul îşi schimbă semnul în panoul secundar, de la tensiune la compresiune,
este considerată o porţiune egală cu 0,4 din lăţimea b c a porţiunii comprimate a panoului B B
secundar, a se vedea figura A.2 şi de asemenea tabelul 4.1. ψ este raportul de tensiuni relativ
panoului secundar considerat.
(3) Aria eficace a secţiunii transversale Asl ,eff a barei este considerată egală cu aria secţiunii
transversale eficace a rigidizării şi ariile eficace ale porţiunii adiacente ale plăcii, a se vedea figura
A.1. Zvelteţile elementelor de placă incluse în bară pot fi determinate în conformitate cu 4.4(4),
σ com,Ed fiind calculat pentru secţiunea transversală brută a plăcii.
B B
(4) Dacă ρ c f y /γ M1 , cu ρ c determinat conform 4.5.4(1), este superior tensiunii medii exercitate
B B B B B B B B
asupra barei σ com,Ed , nu se efectuează nici o reducere suplimentară în aria eficace a barei. În caz
B B
contrar, aria eficace din (4.6) este modificată după cum urmează:
ρ c f y Asl ,1
Ac ,eff ,loc = (A.3)
σ com, Ed γ M 1
(5) Reducerea menţionată în A.2.1(4) este aplicată doar ariei barei. Nu este necesară
aplicarea unor reduceri suplimentare în alte părţi comprimate ale barei, cu excepţia celor
referitoare la verificarea la voalare a panourilor secundare.
17
p
(6) Ca o alternativă la folosirea ariei eficace conform A.2.1(4), rezistenţa barei poate fi
P
P
determinată din A.2.1(5) până la (7) şi verificată pentru asigurarea faptului ca aceasta să nu
depăşească tensiunea medie σ com,Ed . B B
NOTĂ - Metoda expusă în (6) poate fi folosită în cazul rigidizărilor multiple în care efectul de
împiedicare al plăcii este neglijabil, adică bara fictivă este considerată liberă la flambaj în afara
planului inimii.
A sl,1B B
b1
(3- ψ)
b
(5-ψ) 1
bc
b
a 0,4 b c
b2
t
a. b. c.
Figura A.2 - Notaţii pentru o placă de inimă cu o singură rigidizare în zona comprimată
(7) Dacă placa rigidizată are două rigidizări longitudinale în zona comprimată, metoda
rigidizării unice descrisă în A.2.1(1) poate fi aplicată, a se vedea figura A3. Se presupune întâi că
una din rigidizări flambează iar cealaltă acţionează ca un reazem rigid. Flambarea simultană a
ambelor rigidizări este luată în considerare prin substituirea celor două rigidizări cu una singură,
astfel încât:
a) aria transversală şi momentul de inerţie I sl al acesteia sunt respectiv sumele aceloraşi
B B
Pentru fiecare din aceste situaţii prezentate în figura A.3 este calculată o valoare relevantă a
σ cr.p , a se vedea A.2.2(1), cu
B B b1 = b1* , b2 = b2* iar B * = b1* + b2* , a se vedea figura A.3.
b*1 b*1
I B* I
b*2 b*1
II II B*
B* b*2
b*2
18
Figura A.3 - Notaţii pentru placa cu două rigidizări în zona comprimată
(1) În cazul unei plăci rigidizate cu o rigidizare longitudinală poziţionată în zona comprimată,
tensiunea critică elastică de voalare poate fi calculată după cum urmează, ignorând rigidizările
din zona întinsă.
3
1,05 E I sl ,1 t b
σ cr ,sl = dacă a ≥ ac
Asl ,1 b1 b2
(A.4)
2
π E I sl ,1 E t3 b a2
σ cr ,sl = + dacă a ≤ ac
Asl ,1 a 2 ( )
4 π 2 1 − ν 2 Asl ,1 b12 b22
I sl ,1 b12 b22
cu ac = 4,33 4
t3 b
în care Asl ,1 este aria brută a montantului, definită în A.2.1(2)
(2) În cazul unei plăci rigidizate cu două rigidizări situate în zona comprimată, tensiunea
critică elastică de voalare a plăcii este considerată ca cea mai mică valoare a tensiunilor calculate
folosind ecuaţia (A.4) pentru cele trei cazuri b1 = b1* , b2 = b2* şi b = B * . Rigidizările situate în
zona întinsă se ignoră.
19
A.3 Coeficienţii de voalare prin forfecare
(1) Pentru plăcile cu rigidizări transversale rigide şi fără rigidizări transversale sau cu mai
mult de două rigidizări transversale, coeficientul de voalare la flambaj k τ poate fi calculat după
B B
cum urmează:
kτ = 5,34 + 4,00 (hw / a ) + kτsl
2
dacă a / hw ≥ 1
kτ = 4,00 + 5,34 (hw / a ) + kτsl
2
dacă a / hw < 1
(A.5)
2 3
h I sl 2,1 I sl
în care kτsl =9 w 4 3 dar nu mai mic de 3
a t hw t hw
a este distanţa dintre rigidizările transversale (a se vedea figura 5.3);
I sl este momentul de inerţie al rigidizării longitudinale faţă de axa z-z, a se vedea figura
5.3 (b). Pentru inimi cu două sau mai multe rigidizări longitudinale, nu este necesar
să fie egal distanţate, I sl este suma momentelor de inerţie a rigidizărilor individuale.
NOTĂ - În ecuaţia (A.5) nu este luată în calcul nici o rigidizare transversală nerigidă.
(2) Ecuaţia (A.5) se aplică de asemenea plăcilor cu o singură sau cu două rigidizări
a
longitudinale, dacă coeficientul său de formă α=
satisface α ≥ 3 . Pentru plăcile cu una sau
hw
două rigidizări longitudinale şi un coeficient de formă α < 3 , coeficientul de voalare prin forfecare
se determină cu:
I sl
6,3 + 0,18
t 3 hw I sl
kτ = 4,1 + 2
+ 2,2 3 (A.6)
α t 3 hw
20
Anexa B
(informativă)
Elemente neuniforme
B.1 Generalităţi
(1) Pentru elementele din placi care nu respecta conditiile de regularitate din 4.1(1),
verificarea la voalare poate fi facuta cu metoda descrisa la sectiunea 10.
Regulile indicate se aplică inimilor elementelor cu tălpi neparalele, cum sunt grinzile cu vute sau
inimilor cu deschideri regulate sau neregulate şi rigidizări neortogonale.
(2) α ult şi α crit pot fi calculate prin metode cu elemente finite, a se vedea anexa C.
B B B B
în care φp =
1
2
( (
1 + α p λ p − λ p0 + λ p ) )
α ult ,k
şi λp =
α cr
21
B.2 Interacţiunea dintre voalare şi flambajul prin torsiune laterală
(1) Metoda descrisă în B.1 poate fi extinsă pentru verificarea combinată a elementelor la
voalare şi flambaj prin torsiune laterală prin calcularea α ult şi α crit după cum urmează:
B B B B
α ult este coeficientul minim de amplificare pentru care încărcările de calcul ating valorile
B B
elastică critică a elementului, incluzând voalarea plăcilor şi flambajul lateral prin răsucire.
(2) Atunci când α cr ia în considerare modurile de flambaj lateral prin răsucire, factorul de
B B
1993-1-1.
22
ACTIUNI DIN PODURI RULANTE PENTRU CALCULUL
GRINZILOR CAILOR DE RULARE
23
24
25
U Important !!!
26
DETALII CONSTRUCTIVE PENTRU GRINZI DE RULARE
(exemple orientative)
U Sectiuni Transversale cu grinda de rulare + grinda de franare
27
Rigidizari
28
29
Rezemari
30
Prinderea sinei la talpa superioara a grinzii
31
32
Opritorul caii de rulare
33
34
35
36
Curs 11
1.1 Generalităţi
Profilele metalice formate la rece se întâlnesc în mai toate aspectele vieţii moderne.
Utilizările acestora sunt multe şi variate, existând în zilele noastre o gamă largă de
produse, cu o mare diversitate de forme şi mărimi.
Un produs specific, cu largă aplicabilitate, sunt tablele cutate, utilizate pentru realizarea
învelitorilor clădirilor. Tablele pentru învelitori se produc în sortimente variate, începând
cu tablele cutate obişnuite, utilizate pentru închiderile halelor industriale, până la
panourile speciale pentru realizarea unor faţade deosebite. Sistemele metalice uşoare,
pentru realizarea de pereţi cortină, sunt de asemenea utilizate pe scară largă. Tablele
cutate se utilizează, în ultimii 15 ani, ca o componentă de bază în alcătuirea planşeelor
mixte oţel-beton ale clădirilor multietajate.
Piaţa de desfacere a produselor din oţel formate la rece pentru construcţii continuă să se
dezvolte în întreaga lume. Aceasta se datorează şi noilor tehnologii de protecţie
anticorozivă, care conduc la creşterea competitivităţii produselor în domenii în care, până
nu demult, utilizarea lor era restricţionată ca urmare a riscului ridicat la coroziune. Studii
recente au arătat că degradarea protecţiei anticorozive pentru elementele din oţel zincate
este suficient de lentă, astfel încât se poate garanta o durată medie de viaţă de 60 ani.
În mod obişnuit, profilele formate la rece au grosimi de până la 3mm. Dezvoltări recente
ale tehnologiilor de fabricaţie permit însă formarea la rece a unor secţiuni cu grosimi de
până la 25mm. Secţiunile deschise, cu grosimi de până la 8mm, au început să se utilizeze
frecvent în construcţii. Oţelurile din care se obţin aceste profile au limite de curgere
cuprinse intre 250-550MPa (Hancock, 1997). Sunt însă tot mai des utilizate şi oţeluri cu
limite de curgere superioare acestor valori.
Utilizarea profilelor cu grosimi reduse şi a oţelurilor cu rezistenţe ridicate implică
rezolvarea unor probleme de proiectare deosebite, care nu sunt întâlnite în proiectarea
structurilor din oţel clasice. Instabilitatea structurală se produce mai repede, ca rezultat al
voalării pereţilor secţiunii transversale, care interacţionează cu flambajul global al
elementului. Utilizarea oţelurilor cu rezistenţe ridicate poate face însă ca tensiunea critică
corespunzătoare voalării pereţilor secţiunii transversale să fie aproximativ egală cu limita
de curgere.
Formele secţiunilor transversale în cazul profilelor formate la rece sunt de obicei mai
complexe decât ale celor laminate la cald sau sudate, cum ar fi secţiunile I sau U.
Secţiunile formate la rece au de regulă forme monosimetrice, chiar nesimetrice, având în
mod normal rigidizări suplimentare de capăt pe tălpi şi chiar rigidizări intermediare pe
inimi sau pe tălpile cu lăţime mare. Aşa cum se arată în Figura 1, prin formare la rece pot
fi produse diverse secţiuni simple sau complexe.
Pentru calculul structurilor realizate din profile de oţel formate la rece, au fost elaborate
norme de calcul specifice. În SUA, prima ediţie a normelor AISI (American Iron and
Steel Institute) pentru proiectarea elementelor din oţel formate la rece a apărut în 1946;
aceste norme s-au actualizat cu regularitate până la ediţia lor cea mai recentă din 1999.
Prima ediţie a normelor americane unificate, North American Specification (AISI, 2001),
a fost publicată în 2001. Această normă se aplică în SUA, Canada şi Mexic, pentru
proiectarea elementelor din oţel formate la rece.
În Australia şi Noua Zeelandă, ultima versiune a normei pentru proiectarea structurilor
din oţel formate la rece a fost publicată în decembrie 1996 (AS/NZS, 1996). Noua ediţie,
2003, este în curs de apariţie.
Domeniile de utilizare ale profilelor din oţel formate la rece, ca elemente de rezistenţă,
sunt variate, mergând de la industria construcţiilor până la industria automobilelor, în
aeronautică, construcţii navale, industria chimică etc.
Elementele structurale din oţel formate la rece pot fi clasificate în două tipuri distincte:
1. Profile în cadrul structurii de rezistenţă propriu-zise a clădirii;
2. Panouri de tablă profilată pentru învelitoare sau planşee.
Prima categorie include, aşa cum se arată în Figura 2, secţiuni deschise simple (Figura
2a), secţiuni compuse deschise (Figura 2b) sau secţiuni compuse închise (Figura 2c). În
mod obişnuit, înălţimea secţiunilor variază de la 50-70mm până la 350-400mm, cu
grosimi de aproximativ 1-6mm.
Panourile din tablă, realizate din table profilate sau casete, sunt arătate în Figura 3.
Înălţimea panourilor variază de obicei între 20 şi 200mm, în timp ce grosimile variază
între 0.4-1.5mm.
a) Profile de tablă pentru b) Profile de tablă pentru c) Tablă cu profil înalt pentru planşee
acoperiş perete
Pentru construcţii, profilele formate la rece prezintă următoarele avantaje (Yu, 2000):
1. Prin formare la rece, pot fi realizate în mod economic profile cu secţiuni adaptate
pentru aplicaţii specifice;
2. Folosirea profilelor formate la rece este mai economică decât laminatele la cald,
pentru încărcări şi deschideri relativ reduse;
3. Profilele formate la rece pot fi realizate astfel încât să poată fi transportate în mod
compact şi economic (cazul profilelor Z de tip LINDAB, cu tălpi inegale, care pot
fi suprapuse pentru transport şi ambalare);
4. Din punct de vedere structural, panourile din tablă cutată pentru învelitori sau
pentru planşee uşoare au rolul de a susţine sarcini perpendiculare pe planul lor,
dar pot acţiona, de asemenea, şi ca diafragme la acţiunea forţelor orizontale.
În cazul laminării la rece, banda de oţel din care se realizează profilul este trecută
succesiv printre două trenuri de role, îndoirea făcându-se progresiv într-o secvenţa de
tipul celei prezentate în Figura 5.
START
1 2 3 4 5 6
1 2 3 4 5 6
Role de laminare în diferite etape de formare
6 6
5 5
4 4
3 3
2 2
1 1
Schimbarea rolelor de laminare la rece, pentru a obţine profile de forme şi/sau mărimi
diferite, este consumatoare de timp şi stagnează producţia. Pe liniile moderne de laminare
sunt folosite de obicei role ajustabile, care permit o schimbare rapidă pentru diferite game
de mărimi ale secţiunii transversale.
(a) (b)
Îndoirea la rece este un procedeu mai simplu decât laminarea, dar şi are aplicabilitate
limitată. Profile cu lungimi reduse şi cu geometrie simplă se pot realiza prin îndoiri
succesive, aşa cum se arată în Figura 7.
1 2
3 4
Presarea la rece este mai răspândită decât îndoirea şi permite producerea unei mari
varietăţi de forme secţionale. Prin acest procedeu, o secţiune este formată prin presarea
tablei, aşa cum se arată în Figura 8. Fiecare îndoitură este obţinută separat. Acest
procedeu are, de asemenea, limitări în ceea ce priveşte geometria şi lungimea elementelor
care pot fi produse.
a) b)
b) d)
e) f
Fig. 8: Presarea la rece
Laminarea la rece este utilizată în mod uzual pentru producerea de cantităţi mari de
profile cu aceeaşi formă a secţiunii transversale. Costurile iniţiale ale investiţiei sunt
ridicate, dar manopera ulterioară este redusă. Presarea la rece este utilizată, în mod uzual,
pentru a produce cantităţi reduse de profile, atunci când este cerută o varietate mare de
forme ale secţiunilor transversale.
Aşa cum s-a menţionat deja, creşterea limitei de curgere se datorează ecruisării şi depinde
de tipul de oţel utilizat. Creşterea rezistenţei la rupere se datorează fenomenului de
îmbătrânire, care fragilizează materialul, a cărui ductilitate a fost deja redusă prin
ecruisare şi depinde de caracteristicile metalurgice ale oţelului. Figura 9 prezintă
comparativ curbele caracteristice ale oţelului înainte şi după ecruisare.
Figura 10 arată modificarea limitei de curgere pentru două secţiuni formate la rece.
39% 17%
a) Roll-formed b) Press-braked
Angle Plain channel Hot section
2 3 2 3 3 4
1 1 4
60x60x4 60x60x60x4 1 2 5 6
2 N/mm 2 25x70x38x70x25x4
N/mm
N/mm2
500 500
fy 500
fy
fy
400 400
f ya
f ya f ya
300 300
300
f yb f yb
f yb
1 2 3 1 2 3 4
1 2 3 4 5 6
f ya = f yb + (f u − f yb ) ⋅ k ⋅ n ⋅ t 2 / A g ≤ (f u + f yb ) / 2 (2.1)
în care:
fyb , fub - limita elastică şi rezistenţa la rupere a materialului de bază;
t - grosimea tablei;
Ag - aria brută a secţiunii;
k - coeficient depinzând de modul de formare la rece (k=7 - laminare şi k=5 - alte
metode);
n - numărul îndoiturilor cu o rază interioară mai mică decât 5t şi cuprinse între 0º
- 135º.
Trebuie avut în vedere însă că această creştere a limitei de curgere nu poate fi luată în
considerare decât pentru elementele cu întreaga secţiune efectivă (care nu voalează). De
asemenea, această creştere nu se calculează pentru elementele sudate în zonele formate la
rece sau elementele care sunt supuse tratamentelor termice. În ceea ce priveşte numărul
îndoiturilor luate în considerare, se face distincţie între solicitările de întindere şi
compresiune, pe de-o parte, şi solicitarea de încovoiere, pe de altă parte. La întindere şi
compresiune toate colţurile joacă un rol, pe când la încovoiere doar cele învecinate
tălpilor profilului.
Profilele laminate la cald sunt afectate de tensiuni reziduale de tip membranar, care
depind de forma secţiunii transversale şi au o influenţă semnificativă asupra
comportamentului la stabilitate. De aceea, tensiunile reziduale au constituit factorul cel
mai important pentru încadrarea profilelor laminate la cald pe diferite curbe de flambaj în
normele de calcul europene (ENV 1993-1-1, 1992), inclusiv STAS 10108/0-78.
În cazul profilelor formate la rece, tensiunile reziduale sunt în principal de încovoiere, aşa
cum se arată în Figura 11, iar influenţa acestora asupra comportamentului la stabilitate
este mai puţin importantă decât cele de tip membranar, după cum se vede în Tabelul 2
(Rondal, 1988). Pe de altă parte, procedeul de formare la rece influenţează mărimea
tensiunilor reziduale; laminarea la rece produce tensiuni reziduale de încovoiere mai mari
decât presarea la rece.
Datorită faptului că proprietăţile mecanice ale profilelor formate la rece sunt diferite de
cele ale celor formate la cald, ar trebui luate în considerare curbe de flambaj distincte
(Dubina, 1995). Chiar dacă astăzi sunt la îndemână metode numerice şi experimentale
prin care factorul imperfecţiunilor α să fie calibrat în mod adecvat pentru profile formate
la rece (Dubina, 2001), pentru simplitatea procesului de proiectare se utilizează aceleaşi
curbe de flambaj ca şi pentru profilele formate la cald (ENV1993-1-3; NP012-1997).
Elementele metalice cu pereţi subţiri pot fi supuse la unul dintre modurile generice de
flambaj: local, distorsional sau global, şi la interacţiunea acestora. Flambajul local sau
voalarea pereţilor secţiunii transversale, respectiv distorsiunea sau strâmbarea secţiunii,
sunt întîlnite la profilele din oţel formate la rece care, de regulă, au pereţii subţiri.
Figura 12 arată câteva moduri de flambaj simple şi în interacţiune, sau cuplate, pentru un
profil cu secţiune C comprimat. Rezultatele au fost obţinute utilizând Metoda
Elementului Finit şi analiza de stabilitate cu valori proprii (bifurcarea echilibrului elastic).
Pentru o secţiune dată, diferitele moduri de pierdere a stabilităţii barei comprimate centric
depind de lungimea de flambaj, aşa cum se arată în Figura 13 (Hancock, 1998).
Graficul arătat în Figura 13 a fost obţinut în urma unei analize utilizând Metoda Fâşiilor
Finite şi descrie modificarea forţei critice de flambaj funcţie de lungimea de semiundă.
Primul minim (Punctul A) apare pe curbă la o lungime de semiundă de 65mm şi
reprezintă voalarea. Voalarea constă în deformarea inimii elementului, fără deplasarea
liniei de joncţiune între talpă şi rigidizarea de capăt. Un al doilea minim apare în punctul
B la o lungime de semiundă de 280mm. Acesta este un mod de flambaj distorsional, cu
deplasarea liniei de joncţiune dintre talpă şi rigidizarea de capăt, dar fără o deplasare de
ansamblu a secţiunii transversale. În anumite articole de specialitate, acest tip de flambaj
mai este numit şi mod "local-distorsional". Tensiunea corespunzătoare flambajului
distorsional este uşor mai mare decât tensiunea corespunzătoare flambajului local în
punctul A, deci atunci când un profil cu lungime mare stabilizat pentru flambajul global
este supus la compresiune, este de aşteptat să-şi piardă stabilitatea prin voalare, mai
repede decât prin flambajul distorsional.
800 Distorsiune
Voalare
700
Rezistenţa la flambaj (MPa)
600
Flambaj prin
500 încovoiere-
răsucire
400
A
300 B
Toate modurile (interacţiune) C
200 Încovoiere-răsucire
Linia punctată din Figura 13, adăugată figurii originale a lui Hancock (1998), arată în
mod calitativ zona în care apare cuplarea modurilor.
N N N
Ncr f Ncr
Elastic cu imperfecţiuni
Elastic cu imperfecţiuni
Nu Nu Elasto-plastic
C D N C
D
B Elasto-plastic NL L
Iniţiere plasticizare
Iniţiere plasticizare Apariţie voalare
f f
f0 f0
Fig. 14: Comportarea unui profil comprimat cu secţiune obişnuită (a) şi, respectiv, cu
pereţi subţiri (b)
În cazul în care elementul este constituit dintr-un profil metalic cu pereţi subţiri, modurile
de flambaj secţional apar înaintea iniţierii plasticizării. Flambajul secţional este
caracterizat printr-o comportare post-critică stabilă şi nu produce cedarea elementului;
acesta, însă, pierde în mod semnificativ din rigiditate. Plasticizarea începe la colţurile
secţiunii transversale, cu puţin înainte de ruina elementului, când flambajul secţional se
transformă într-un mecanism plastic local cvasi-simultan cu producerea flambajului
global (Dubină, 2000). Figura 15, obţinută printr-o analiză neliniară elasto-plastică cu
element finit, arată clar mecanismul de cedare al unui profil cu pereţi subţiri comprimat
(Dubină şi Ungureanu, 2000).
Fig. 15: Mod de cedare al unui profil C comprimat
Pentru a ţine seama de reducerea rigidităţii, atunci când flambajul secţional apare înaintea
flambajului global, în practica proiectării se operează cu caracteristici geometrice reduse
ale secţiunii transversale a profilului.
N=Aeff/A<1
Fig. 16: Efectul voalării pereţilor secţiunii asupra capacităţii portante a unui profil
comprimat
Încărcare
(P)
Centru
Centru greutate Răsucire
Deplasarea centrului
tăiere
de tăiere din
încovoiere
a)
Încărcare axială
Flambaj prin în centrul de
încovoiere greutate
Flambaj prin
încovoiere-răsucire
b)
Fig. 17: Deformaţii de răsucire
Strivirea locală a inimii este o problemă specifică, care apare în comportarea profilelor
formate la rece, şi de aceea normele de calcul conţin prevederi în scopul controlării
acestui fenomen.
WEB CRIPPLING
1.3.5 Îmbinări
Datorită grosimilor reduse ale pereţilor profilelor formate la rece, metodele convenţionale
de îmbinare, prin sudare sau cu şuruburi, deşi posibile, sunt, în general, mai puţin
utilizate, accentul punându-se pe tehnologiile specifice mai potrivite materialelor cu
grosime redusă. În cazul tehnologiilor aplicate curent, specifice profilelor cu pereţi subţiri
formate la rece, se evidenţiază îmbinările cu nituri oarbe şi cele cu şuruburi
autoperforante şi/sau autofiletante. Bolţurile aplicate prin împuşcare sunt, de asemenea,
utilizate în mod curent pentru prinderea unei table subţiri de profile cu grosime de perete
mai mari (de exemplu: profile laminate la cald).
Mai recent, au apărut şi alte metode de îmbinare, specifice profilelor cu pereţi subţiri,
cum ar fi îmbinările cu adezivi sau cele prin presare şi/sau ştanţare.
Îmbinările cu adezivi folosesc răşini epoxidice sau adezivi acrilici. Avantajul îmbinărilor
cu adezivi constă într-o bună repartizare a eforturilor în zona îmbinării, însă necesită o
tratare atentă a suprafeţelor de contact din îmbinare, şi timp de întărire a adezivului.
Prezintă o rezistenţă bună la solicitări de forfecare însă sunt slabe pentru solicitări de
întindere. Este discutabilă comportarea lor în timp şi la sarcini repetate şi/sau reversibile.
Îmbinările prin presare (press-joining) sau stanţare, de tip "Rosette" (Makelainen şi Kesti,
1999), reprezintă o metodă nouă de îmbinare a profilelor cu pereţi subţiri.
Pot exista şi îmbinări mecanice speciale, specifice anumitor tipuri de structuri, cum ar fi
structurile de depozitare, la care grinzile de susţinere a platformelor de depozitare au la
capete dispozitive speciale de fixare. La aceste tipuri de structuri, în general, stâlpii sunt
alcătuiţi din profile cu pereţi perforaţi, pentru a permite fixarea grinzilor la diferite nivele.
Purlin
Sleeved purlin
Cleat attached to rafter
(or column in case of
side rails or girts)
Column
Rafter
Bolt
Bolts
Purlin
Girt
c) d)
e
e) f)
Fig.7.3 Failure modes for bolted connections in shear
a) b)
Fig.7.4 Possible failure modes for bolted connections in tension
a) b) c)
Fig.7.5 Thread types for thread-forming screws
Fig.7.6 Thread and points of thread-cutting screws
drill flute
thread
length
screw length
drill point
length
drill
drill diameter
7.7
a) b)
Fig. 7.7 Self-drilling screws: a) drill diameter equal to body diameter for thin-to-thick
connections; b) drill diameter smaller than body diameter for thin-to-thin connections
a) b) c) d)
Fig. 7.8 Washers for self-tapping screws: a) metal washer; b) elastomeric washer; c) and
d) elastomeric or vulcanised to metal washer
a)
b)
c)
d)
Fig.7.12 Test evidence for failure modes of screwed connections: a) Tilting and pull-out
of screw; b) upper sheet tearing; c) screw shearing;
Cut at rivet head and grind
Self-plugging Pull-through
c)
Fig.7.13 Different types of blind rivets
Inserting Locking
1 2 3
Banc-lock
Assembled Self-locking tapped holes
Fig.7.14 Nut systems
electrodes or
projection
electrodes or
electrodes or
welding tips
welding tips
welds
dies
Before After
welding welding
a) b) c)
Deşi tehnologia formării la rece prezintă avantajul de a permite obţinerea unor profile cu
secţiuni variate, din punct de vedere al proiectării, calculul acestor elemente poate fi
deosebit de complex. Sistemele structurale alcătuite din diferite tipuri de profile formate
la rece care conlucrează între ele (cum ar fi învelitoarea acoperişurilor, realizată din pane
cu secţiune Z şi panouri de tablă cutată) pot conduce la situaţii de proiectare dificil de
controlat prin relaţii de calcul analitice. Bineînţeles, analiza numerică cu ajutorul unui
program de calcul cu element finit reprezintă întotdeauna o posibilitate de rezolvare a
unor astfel de situaţii, dar de cele mai multe ori modelarea este complicată şi costisitoare
din punct de vedere al timpului de lucru. Pentru astfel de probleme, normele de proiectare
moderne permit utilizarea de proceduri experimentale pentru evaluarea performanţelor
structurale. Analiza experimentală poate fi utilizată integral, înlocuind proiectarea prin
calcul, sau poate fi utilizată în combinaţie cu calculul numeric. Evident, doar
laboratoarele acreditate pot efectua astfel de programe experimentale şi eliberează
certificate de conformitate.
1.3.7 Norme de calcul
În paragraful 1.1 s-a făcut deja referire la normele pentru proiectarea elementelor din oţel
formate la rece existente în Europa, Statele Unite ale Americii şi Australia. În continuare
se vor face câteva precizări referitoare la norma românească de profil "Normativ pentru
calculul elementelor din oţel cu pereţi subţiri formate la rece" indicativ NP012-1997
(Este tradusa si in curs de aplicare SREN 1993-1-3). Prevederile generale din SREN
1993-1-1,1-5,1-8 se aplica si in acest caz. se poate face trimitere la NP042-2000.
Aplicarea sprayurilor grele, deşi eficientă în mod obişnuit, nu este o soluţie uzuală pentru
profilele formate la rece zincate. De obicei, pentru protecţia la foc a acestui tip de profile
se recomandă izolarea cu vată minerală sau alte materiale similare şi îmbrăcarea lor cu un
sistem de plăci de gips-carton. Această protecţie asigură o rezistenţă la foc adecvată
cerinţelor de proiectare impuse de norme.
Un alt tip de protecţie anticorozivă utilizat în cazul profilelor formate la rece cu pereţi
subţiri este protecţia cu film pe bază de materiale plastice. Acest tip de protecţie constă în
acoperirea suprafeţei oţelului cu un strat de material plastic, care poate fi aplicat prin
proiectarea pe suprafaţa de protejat a unui strat de material plastic topit în stare lichidă,
prin scufundarea elementului din oţel în suspensii de pulberi protectoare, care se întăresc
ulterior, sau prin aplicarea directă a unor folii. Materialul plastic se poate aplica pe banda
de oţel înainte de formarea profilului. Acoperirea benzilor cu un strat de zinc sau de
material plastic are ca efect şi prelungirea duratei de exploatare a instalaţiilor de formare
la rece prin reducerea uzurii, deoarece aceste materiale de protecţie sunt mai moi decât
oţelul.
Tehnicile de protecţie descrise pot fi şi combinate între ele. De exemplu, există
posibilitatea aplicării unei protecţii ‘duplex’ care constă dintr-un strat iniţial de zinc
depus prin galvanizare şi acoperit ulterior în mod suplimentar cu un strat de vopsea sau
de material plastic. Spre exemplu, în cazul tablelor cutate de tip LINDAB, tabla de oţel
este zincată la cald şi protejată în sistem multistrat. Stratul final de protecţie cu Poliester
(PE) sau High built poliester (HBPE) conferă o rezistenţă deosebită la coroziune şi o
bună stabilitate la acţiunea razelor UV. Partea inferioară este protejată cu un strat special
de lac. Opţional, acesta poate fi înlocuit cu strat NoConDrop, strat ce reţine condensul şi
nu permite picurarea. Tabla astfel protejată are durata de viaţă de peste 50 de ani.
Într-o serie de publicaţii intitulata “Light Steel”, Steel Construction Institute (SCI) a
publicat un ghid de proiectare a construcţiilor utilizând profilele din oţel formate la rece
(Grub, 1997). În conformitate cu acest ghid se prezintă următoarele avantaje ale utilizării
acestor materiale în construcţii.
• Se pot realiza structuri mai uşoare şi eficiente, într-o mare varietate de forme;
• Se pot obţine deschideri mai mari decât în cazul utilizării elementelor din lemn;
• Sistemul structural permite, în general, obţinerea de spaţii tehnice pentru cabluri
electrice şi instalaţii sanitare;
• Materialele de protecţie la foc pot fi înlocuite cu uşurinţă în urma unui eventual
incendiu;
• Realizează o bună protecţie termică şi evită formarea condensului, în cazul respectării
detaliilor de realizare;
• Nu afectează mediul înconjurător, sunt reciclabile, demolarea se face cu pierderi
minime (Burstand, 2000).
Greutatea scăzută a acestor construcţii este un avantaj deosebit de important în cazul
terenurilor de fundare slabe sau a lucrărilor de supraetajare sau mansardare.
Profilele formate la rece pot fi utilizate în cadrul aceleiaşi structuri împreună cu profilele
laminate la cald, acolo unde apar deschideri sau încărcări mari. De asemenea, la clădirile
multietajate, realizate din profile laminate la cald, se poate profita de rezistenţa la acţiuni
orizontale a panourilor de închidere realizate din profile formate la rece şi tablă cutată
(Mazzolani şi Piluso, 1996).
2.2 Aplicaţii
În acest paragraf se prezintă câteva aplicaţii ale elementelor din oţel formate la rece în
construcţii, în care s-au utilizat produse LINDAB.
În mod tradiţional, prima utilizare structurală a profilelor din oţel formate la rece a fost ca
pane pentru acoperiş sau rigle de susţinere a tablei cutate pentru pereţi (Figura 18). În
general sunt folosite secţiuni Z, care permit suprapunerea peste grinzi în scopul creşterii
eficienţei structurale.
a)
b)
Fig. 18: Profile Z şi C utilizate pentru: a) pane de acoperiş (ALCATEL-DATATIM,
Timişoara) şi b) rigle de perete (ARBEMA, Arad)
Fig. 19: Cadre transversale pentru structura de rezistenţă, alcătuite din secţiuni compuse
(ARBEMA, Arad)
• Pereţi despărţitori
Panourile de perete pot fi preasamblate în fabrică şi montate pe şantier, aşa cum se arată
în Figura 21.
Fig. 21: Sistem de panouri prefabricate pentru pereţi şi acoperiş din lemn
Fig. 22: Instalarea elementelor prefabricate pentru o casă de locuit unifamilială
Fig. 23: Panouri prefabricate realizate cu profile C perforate în vederea ruperii punţii
termice
• Grinzi pentru planşee (Figurile 24a,b,c,d, 25)
Profilele formate la rece pot fi utilizate ca o alternativă la grinzile din lemn pentru
planşee cu deschideri reduse.
a) b)
c) d)
Fig. 24: Grinzi pentru planşee:
(a) Profile C amplasate pe grinzile principale ale structurii de rezistenţă metalice
(b) Profile C amplasate direct pe pereţii prefabricaţi (sistem "wall-stud")
(c) Detaliu prindere grindă de planşeu
(d) Montarea tablei cutate pentru un planşeu uşor
Fig. 25: Structura planşeului: grinzi din profile formate la rece şi tablă cutată, amplasate
pe structura de rezistenţă metalică
• Panouri de tablă profilată pentru planşee mixte oţel-beton (Figurile 26, 27a,b).
În această situaţie tabla cutată poate fi utilizată cu rol de cofraj pierdut, dar şi în
conlucrare cu betonul dacă dispune de amprente sau s-au prevăzut conectori, pentru
preluarea eforturilor, obţinându-se astfel un planşeu mixt din oţel-beton.
Fig. 26: Planşee din beton cu tablă cutată şi grinzi metalice
a) b)
Fermele metalice realizate din profile formate la rece cu pereţi subţiri se realizează în
mod uzual folosind îmbinări cu şuruburi obişnuite. Există, de asemenea, posibilitatea
realizării îmbinărilor cu şuruburi autofiletante sau prin ştanţare (sistem "Rosette").
Fig. 28: Ferme realizate din profile cu secţiune compusă din profile C de tip LINDAB,
îmbinate cu şuruburi, pentru o supraetajare (ALCATEL, Timişoara)
a)
b)
Fig. 29: Sistem "Wall Stud" cu utilizarea fermelor pentru acoperiş (Dubina, 2002):
(a) structura de rezistenţă
(b) clădirea finisată
• Cadre din elemente îmbinate cu şuruburi pentru clădiri industriale (Figura 30)
(a) (b)
(c) (d)
Fig. 30: Structura de rezistenţă pentru o supraetajare, realizată din secţiuni compuse
(Dubina, 2001):
(a) vedere generală; (b) secţiune compusă;
(c) detaliu îmbinare steaşină d) detaliu îmbinare coamă
• Sisteme de depozitare
Sistemele de depozitare paletizate utilizează, în general, cadre din profile formate la rece
perforate, şi sisteme speciale de prindere, pentru a putea schimba uşor poziţia pe verticală
a rafturilor pentru depozitarea produselor (Figurile 31, 32).
• Clădiri prefabricate
a)
b)
c)
SR EN 1993-1-5
Aprilie 2008
STANDARD ROMÂN
Forta l
Forta elastica critica de flambaj V
H
Forta critica de flambaj
a cadrului deteriorat
λL2EPP
Deplasare
2bh h 2bc 1 c h2 c 2
Mp = fy − fy = b − fy; (1)
2 4 4 32 4 12
bh 2 bh 2
Mp = f y ; Wp = (1’)
4 4
bh 2
Wp = = k × We (2)
4
o In cazul secţiunii dreptunghiulare, raportul k are valoarea 1.5.
o Pentru secţiunea dublu T, raportul k are valoarea 1.12-1.17
o Pentru o secţiune circulara plina, raportul k are valoarea 1.7
o Pentru o secţiune tubulara, raportul k are valoarea 1.27
3.2 Cedarea elementelor incovoiate datorita unor deformatii plastice ale fibrelor
exterioare in rgim de solicitare alternanta
• In cazul unor solicitări alternante care produc o plastificare accentuata a secţiunii, este
posibila cedarea elementului încovoiat. Fenomenul se mai numeşte si oboseala sub un
număr redus de cicluri sau oligo-ciclica (low cycle fatigue). Încercările au pus in
evidenta ca, in cazul deformaţiilor mari ( ε > 0.3% ), numărul de cicluri N care
provoacă ruperea depinde de amplitudinea deformaţiilor impuse.
4. Influente asupra valorii momentului plastic
4.1 Influenta tensiunilor remanente (de origine termica sau mecanica)
• In domeniul solicitării statice, tensiunile remanente nu influenţează valoarea
momentului încovoietor plastic, astfel ca diagrama de tensiuni corespunzătoare
momentului plastic M pl , are aceeaşi forma .
B B
σ 2 + 3τ 2 = σ c (3)
este:
M T2
+ =1 (4)
M p Tp2
si M.
adica:
(7)
(8)
• La o secţiune dublu T, la care c nu depaseste inaltimea inimii (vezi figura
următoare, se obţine:
ti c 2 Mx t c2
M x = M p, x − σ c si = 1− i σc (9)
4 M p, x 4W p , x
N ti cσ c ti c N A (10)
= = si deci c =
N p Aσ c A N p ti
• In figura următoare sunt trasate curbele N/N p – M/M p pentru doua tipuri de
B B B B
secţiuni
Daca N/N p < 0.15, se poate neglija efectul forţei axiale deoarece efortul N este preluat
B B
Daca raportul N/N p > 0.15, atunci relaţia (11) se poate înlocui cu:
B B
(12)
de unde: (13)
• Relaţia de interacţiune (13) pentru încovoiere după axa maxima este ilustrata in
figura următoare. Aceasta relaţie acoperă majoritatea cazurilor practice.
N A My
0≤ ≤ i , atunci =1 (14)
Np A M p, y
Ai N N A
• Daca ≤ ≤ 1 , partea din care depaseste raportul i ≥ 0.30 reduce
A Np Np A
momentul plastic al tălpilor si in locul variaţiei liniare vom avea o relaţie de tip
parabolic data de formula:
(15)
5. Capacitatea de deformare plastica sub acţiuni seismice
• Atunci când structurile metalice sunt supuse unor miscari seismice puternice,
este posibil ca in anumite secţiuni sa se depaseasca stadiul de comportare
elastica si sa se formeze articulaţii plastice. Producerea acestor deformaţii
plastice (rotiri plastice) contribuie la disiparea energiei seismice induse. Astfel,
luarea in calcul a capacitatii structurii de deformare in domeniul post-elastic
permite reducerea forţelor seismice de calcul in structura. Acest lucru nu este
posibil in cazul structurilor care, din cauza capacitaţii reduse de disipare
(elemente cu secţiuni zvelte clasa 3, 4, materiale fara proprietati plastice, etc),
nu pot disipa energie prin deformaţii plastice.
"f y " va fi cel puţin 1,20, iar alungirea la rupere va fi cel puţin 20%.
B B
După modul cum variază solicitările in timp, apar mai multe tipuri de solicitări
variabile, reprezentate prin cicluri de solicitare. Tipul de solicitare repetata,
precum si denumirea diferitelor cicluri se găsesc in tabel 1.
In afara de tensiunile σmax si σmin , un ciclu este caracterizat si prin alte mărimi
derivate, cum ar fi:
σ − σ min
- amplitudinea tensiunii σ a = max
2
- variaţia tensiunii ∆σ = σ max − σ min = 2σ a
σ + σ min
- valoarea medie a tensiunii σ med = max
2
σ min
- caracteristica ciclului ρ=
σ max
Relaţia care leagă valorile σ max si numărul N la care se obţine ruperea poate fi
obţinuta sub forma unei curbe σ − N . Aceasta curba poarta numele de curba de
durabilitate sau curba Wohler.
σ max
N
Figura 2. Curba de durabilitate pentru ρ dat
(kNm)
0
MOMENT
-0 .0 7 -0 .0 5 -0 .0 3 -0 .0 1 0 .0 1 0 .0 3 0 .0 5 0 .0 7
Moment
-2 0 0
-4 0 0
-6 0 0
T O T A L J O IN T R O T A T IO N [ra d ]
Rotirea (rad)
Moment (kNm)
Rotirea (rad)
Moment (kNm)
Rotirea (rad)