Cornilescu 1924 și sursele sale

Studiu de caz asupra Epistolei către Galateni

Institutul Teologic Penticostal din București

Abstract: is article attempts to establish the sources used by the Romanian translator Du-mitru
Cornilescu in his 1924 edition of the Bible. We will compare his translation with some versions of the
Greek text (especially NA28 ) and several modern translations of the Holy Bible (especially Segond
1898), to reach what we call “the hypothetical text“, that is, the source that formed the basis of the
Cornilescu 1924 translation of the Bible.

Keywords: Cornilescu 1924; translation; Greek NT; sources; Galatians

1. Introducere

În lucrarea de față ne propunem să luăm în discuţie problema surselor de care Cornilescu s-a folosit în
traducerea publicată în anul 1934. După cum se va do- vedi, acest demers este unul foarte dificil, știut
fiind faptul că nici până astăzi nu s-a aflat precis textul grecesc folosit de traducătorul român. Vom pleca
de la premisa că s-a folosit de un text grecesc1, în ciuda acuzaţiilor apărute imediat după publicarea
versiunii Cornilescu 1921, conform cărora noua traducere este una calchiată după cea a traducătorului
francez Louis Segond2. Nu ne sunt străine cauzele care au stat în spatele multora dintre aceste critici
acide, în cazul unora neputând fi vorba decât de pură răutate, tocmai de aceea echidistanţa pre-supune,
în acest caz, detașare de ambele tabere și o judecată dreaptă, bazată pe dovezi viabile.

În traducerea epistolei către Galateni am observat că, în cea mai mare parte, textul lui Cornilescu este
similar celui din ediţiile critice moderne (ex, textul grecesc Nestle-Aland 28), dar sunt și cazuri speciale,
când traducătorul pare să folosească alte surse. Sarcina noastră este aceea de a stabili situaţiile de
abatere de la textul NA28, care ne vor ajuta să conturăm un posibil text grecesc pe care Cornilescu l-a
folosit în traducere și pe care îl vom numi, de aici încolo, „textul ipotetic“3. Prin urmare, vom compara
textul grecesc (NA28) cu traducerea lui Cornilescu, semnalând diferenţele care apar și tratându-le pe
cele semnificati- ve4. Tot aici, vom încerca să descoperim lecţiuni diferite folosite de traducător; după
cum vom vedea, uneori traducerea lui Cornilescu redă fidel un text grec de tip bizantin (BYZ), pe care îl
vom folosi mereu în cercetarea noastră. Tot în speranța descoperirii identității acestuitext ipotetic am
consultat, mereu, și două ediții alte NT grec tipărite la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX (notate, de
aici încolo, prin NT 1899 și respectiv NT 1904.În partea a doua a studiului vom încerca o triere a acestor
diferenţe cu scopul de a descoperi eventualele influenţe ale lui Segond asupra traducerii C󰁯󰁯󰁯󰁯󰁯󰁯󰁯-󰁯󰁯
1924 5. Vor avea prioritate expresiile care nu pot fi traduceri ale unor sintagme grecești și care seamănă
suficient de mult cu cele franţuzești pentru a fi etichetate drept cazuri de calchiere după Segond. Însă nu
vom încheia studiul semnalând ase-mănările doar dintre Cornilescu 1924 și Segond 1898. Un studiu
comparativ atent va scoate la iveală și cazuri de deosebiri demne de luat în seamă, pe de-o parte între
textul NA 28 și Cornilescu 1924, iar pe de altă parte (și în același timp) între Cornilescu 1924 și Segond
1898. Aceste situaţii speciale arată clar că nu putem vorbi doar de influenţarea traducătorului român de
către cel francez atunci când discutăm abaterile lui Cornilescu de la textul NA 28. Nu de puţine ori el
folo-sește alte surse, identificabile cu ajutorul uneltelor de care dispunem.

2. Diferenţe dintre textul ipotetic și textul NA 28

Stabilirea diferenţelor dintre cele două texte este destul de greu de realizat. Se știe, după cum spune
cunoscuta expresie italiană „traduttore, traditore“, că o tra-ducere perfectă rămâne un deziderat utopic.
Atât în încercarea de a surprinde cât mai fidel gândul scriitorului originar, cât și în dorinţa de a oferi un
text plăcut pentru citit în limba-ţintă, traducătorul întâmpină dificultăţi majore 6. În cazul traducerilor
textelor sfinte, lucrurile se complică și mai mult. Spre deosebire de traducerea unei opere literare, de
exemplu (acolo unde e necesară păstrarea sen-sului, sau mai bine zis, a imaginii artistice, traducătorul
având posibilitatea de a-și alege termenii consideraţi optimi pentru aceasta), traducerea unui text sacru
presupune o mai mare rigurozitate, inclusiv în alegerea termenilor, cauza fiind cât se poate de evidentă:
miza este mult mai mare. Oricum, și în situaţia de față, o traducere literală nu este întotdeauna
superioară uneia literare, și viceversa. Prin urmare, și în cazul traducerii efectuate de Dumitru Cornilescu
va trebui să ţinem seama de toate aceste aspecte. Dacă am dispune realmente de textul ipote-tic,
diferenţele dintre acesta și textul grecesc NA 28 ar fi mult mai ușor de depistat. Studiul nostru este
îngreunat, însă, de nevoia de a „converti“ traducerea lui Cor-nilescu în limba greacă, urmând ca abia
atunci să stabilim deosebirile despre care aminteam mai sus. Or, tot acest demers înseamnă o oarecare
relativizare a sen-sului expresiilor, astfel încât deosebirile „mărunte“ se vor pierde, cu siguranţă.

Așa stând lucrurile, importante pentru concluziile studiului nostru vor fidoar acele expresii „corupte“ în
mod evident prin schimbarea nefirească a topi-cii sau chiar prin folosirea unor termeni care nu redau
gândul paulin. Cu toate acestea, vom semnala și celelalte diferenţe „minore“ care, dacă nu schimbă
multe în înţelegerea textului sacru, ne ajută să vedem diferenţele care există și explica-rea acestora.La o
analiză a întregii epistole către Galateni am semnalat 89 de diferenţe între textul ipotetic și textul critic
NA 28. În acest număr se cuprind atât deosebirile de primă importanţă, cât și cele care, printr-o mică
forţare a traducerii, ar putea să rămână în text. Din punct de vedere statistic, o imagine asupra tipurilor
de abateri depistate în textul ipotetic ar arată în felul următor:

1. Schimbări de topică – 4

2. Omiterea unor termeni – 3

3. Introducerea unor termeni – 23

4. Traducerea incorectă a unor cuvinte/expresii grecești – 57

5. Împărţirea textului pe versete – 2

În cele ce urmează vom analiza pe rând cele mai importante diferenţe, înce- pând cu schimbările de
topică.
2.1. Schimbările de topică

Acestea sunt mai puţine la număr și se găsesc în Gal. 1:3; 1:4; 1:22; 5:6 și 3:14. Dintre ele vom reda doar
câteva, urmate fiind de explicaţii suplimentare acolo unde va fi cazul. Galateni 1:3 NA 28: χάρις ὑμῖν καὶ
εἰρήνη ἀπὸ θεοῦ πατρὸς ἡμῶν καὶ κυρίου Ἰησοῦ Χριστοῦ Cornilescu 1924: „Har și pace vouă de la
Dumnezeu Tatăl, și de la Domnul nostru Isus Hristos!“ Schimbarea topicii, în acest verset, vizează locul
termenului ἡμῶν în frază, așezat după θεοῦ πατρὸς în textul grecesc NA 28, respectiv după κυρίου în
textul ipotetic. Acest caz de inconsecvenţă este mai ușor de tratat, din două motive; în primul rând,
această formă apare în ediția textului bizantin pe care o folosim, precum și în ediția din 1899 a textului
grecesc 7. În al doilea rând, există nume-roase manuscrise care plasează pronumele după cuvântul
κυρίου:P 46, 51 vid B D G H K 88 614 1739 Byzit d, g vg syr p, h, pal cop sa, bo mss goth arm ș.a., toate
acestea oferind un puternic suport extern. Cu toate acestea, spune Metzger, „o majoritate a membrilor
Comisiei a preferat secvenţa πατρὸς ἡμῶν καὶ κυρίου (A P Ψ 33 81 326 1241 it ar al ) pentru că aceasta
este în acord cu uzanţa lui Pavel în alte locuri, precum Rom. 1:7; 1 Cor. 1:3; 2 Cor. 1:2; Efes. 1:2; Filip.
1:2; Flm. 3“ 8. Explicaţia acestei schimbări trebuie căutată în pietismul copiștilor creștini care, dintr-un
profund respect pentru persoana lui Hristos, au mutat locul pronumelui posesiv, pentru a fi mai strâns
asociat cu Domnul Isus Hristos, spune Metzger. Alte alterări ale versetului au dus fie la omiterea lui
ἡμῶν (vezi manus-crise precum 4* 43 206 234 319 424 c 429 547 917 927 941 999 1319 1758 1877
1891 al), fie la inserarea termenului atât după πατρὸς, cât și după κυρίου (cop bo eth). În al doilea rând,

Galateni 1:4 NA 28: τοῦ δόντος ἑαυτὸν ὑπὲρ τῶν ἁμαρτιῶν ἡμῶν, ὅπως ἐξέληται ἡμᾶς ἐκ τοῦ αἰῶνος
τοῦ ἐνεστῶτος πονηροῦ κατὰ τὸ θέλημα τοῦ θεοῦ καὶ πατρὸς ἡμῶν Cornilescu 1924: „El S’a dat pe Sine
însuș pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostrum și
Tatăl .“

Această topică nu se regăsește în niciuna dintre edițiile de text grec pe care le studiem; o singură
diferență înregistrăm între textul bizantin și ediția din 1899, pe de o parte, și celelalte ediții critice ale
NT grec pe de altă parte; aceasta constă în înlocuirea prepoziției ὑπὲρ cu prepoziția περὶ. Maniera în
care este tradusă ultima parte a versetului lasă de dorit, deoare-ce logica întregului este periclitată.
Astfel, „smulgerea“ din mijlocul erei strica-te se face în conformitate cu „voia Dumnezeului nostru“ și în
conformitate cu „Tatăl“. Dincolo de această problemă, se pierde ideea de Dumnezeu ca Tată al nostru.

Traducerea cornilesciană afirmă clar că El este Dumnezeul nostru, dar termenul „Tatăl“, așa cum este el
poziţionat, poate fi luat cu sensul de Tată al lui Hristos, expresie unanim acceptată și care nu ridică
niciun fel de întrebări.

Galateni 1:22

NA 28: ἤμην δὲ ἀγνοούμενος τῷ προσώπῳ ταῖς ἐκκλησίαις τῆς Ἰουδαίας ταῖς ἐν Χριστῷ.

Cornilescu 1924: „Și eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, cari sînt în Iudea.“

Diferenţa, în acest caz, este dată de schimbarea determinanţilor τῆς Ἰουδαίας și ταῖς ἐν Χριστῷ. În loc de
expresia „bisericilor Iudeii care sunt în Hristos“, Cornilescu propune ca echivalent secvenţa „Bisericilor
lui Hristos, cari sînt în Iudea“. Aparent, sensul se păstrează, numai că în felul acesta este obscurizată
bine-cunoscuta sintagmă paulină „în Hristos“. După cum observă E.D. Burton, sintagma „reflectă
concepţia apostolică despre intimitatea părtășiei dintre aceste comunităţi și Isus cel Înălţat“9, care este
imposibil de observat în traducerea Cornilescu 1924.

Galateni 5:6

NA 28: ἐν γὰρ Χριστῷ Ἰησοῦ οὔτε περιτομή τι ἰσχύει οὔτε ἀκροβυστία ἀ ὰ πίστις δι᾽ ἀγάπης
ἐνεργουμένη.

Cornilescu 1924: „Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n’au vreun preţ, ci
credinţa care lucrează prin dragoste.“

După cum se poate observa, termenii din teonimul compus „Hristos Isus“ sunt schimbaţi între ei. Deși, la
prima vedere, schimbarea este lipsită de importanţă, ea reprezintă, după cum vom constata mai jos, o
calchiere după Segond 1898.

2.2. Omiterea unor termeni grecești în traducere

Versetele în care se pot întâlni omiteri de termeni sunt Gal. 1:14; 1:18, respec-tiv 2:1 10. Dintre toate,
mai semnificativă este cea din Gal. 1:14, pe care o vom analiza mai jos.

Galateni 1:14

NA 28: καὶ προέκοπτον ἐν τῷ Ἰουδαϊσμῷ ὑπὲρ πο οὺς συνηλικιώτας ἐν τῷ γένει μου, περισσοτέρως
ζηλωτὴς ὑπάρχων τῶν πατρικῶν μου παραδόσεων.

Cornilescu 1924: „și cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor de cît mulţi din neamul meu, de o vîrstă
cu mine. Eram însufleţit de o rîvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești.“

Datinile mele strămoșești devine, la Cornilescu, datinile strămoșești. Prima opţiune surprinde mai clar
faptul că Pavel consideră aceste tradiţii iudaice ca fiind și ale sale, în sensul că și le asumă în mod direct.
Burton arată că, ţinând cont de faptul că Pavel scrie unor neevrei, secvenţa τῶν πατρικῶν μου
παραδόσεων nu trebuie înţeleasă ca făcând distincţie între datinile moștenite de la rabinii farisei (din
tagma cărora apostolul făcuse parte) și cele provenite din mediul saducheilor, fiindcă ea se referă la
învăţăturile strămoșilor iudei, în general; cu toate acestea, considerăm că o distincţie trebuie făcută între
rudimentele lumii și datinile iudaice, specifice; or, această distincţie este foarte bine pusă în evidenţă
prin traducerea pronumelui μου.

2.3. Introducerea unor termeni care lămuresc textul grec

Termenii inseraţi de traducător pentru a lămuri textul grecesc sunt în număr de douăzeci și două.
Evident, nu toate cazurile sunt la fel de relevante pentru studiul nostru; în unele situaţii, cuvintele
adăugate sunt sugerate de text 11, iar alteori, deși nu sunt necesare, nu modifică sensul frazei în
ansamblul ei 12. Pe lângă aceste situaţii avem, însă, și câteva care se cer tratate în mod special, întrucât
fie alterează sensul construcţiei, fie accentuează (mai mult decât este necesar) o anumită idee.

Galateni 2:16

NA 28: εἰδότες [δὲ] ὅτι οὐ δικαιοῦται ἄνθρωπος ἐξ ἔργων νόμου ἐὰν μὴ διὰ πίστεως Ἰησοῦ Χριστοῦ, καὶ
ἡμεῖς εἰς Χριστὸν Ἰησοῦν ἐπιστεύσαμεν, ἵνα δικαιωθῶμεν ἐκ πίστεως Χριστοῦ καὶ οὐκ ἐξ ἔργων νόμου,
ὅτι ἐξ ἔργων νόμου οὐ δικαιωθήσεται πᾶσα σάρξ.

Cornilescu 1924: „Totuși, fiindcă știm că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin
credinţa în Isus Hristos, am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în
Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.“

Cornilescu inserează în traducerea acestui verset adverbul „numai“, care are în mod indubitabil o tentă
protestantă, corespunzând principiului luteran sola fide. Deși la nivel de convingeri personale
traducătorul ar putea avea motive solide pentru a se pronunţa împotriva practicilor legaliste, oferite ca
alternativă la credinţa (în) și harul lui Hristos, el n-ar trebui să-și permită să introducă în text propriile
convicţiuni 13.

Galateni 2:19–20

NA 28:19 ἐγὼ γὰρ διὰ νόμου νόμῳ ἀπέθανον, ἵνα θεῷ ζήσω. Χριστῷ συνεσταύρωμαι·

20 ζῶ δὲ οὐκέτι ἐγώ, ζῇ δὲ ἐν ἐμοὶ Χριστός· ὃ δὲ νῦν ζῶ ἐν σαρκί, ἐν πίστει ζῶ τῇ τοῦ υἱοῦ τοῦ θεοῦ τοῦ
ἀγαπήσαντός με καὶ παραδόντος ἑαυτὸν ὑπὲρ ἐμοῦ.

Cornilescu 1924: „19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. 20 Am
fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viaţa,
pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m’a iubit și S’a dat pe Sine
însuși pentru mine.

Nu vom lua în discuţie împărţirea textului pe versete, ci ne vom referi la introducerea sintagmei „și
trăiesc“, sintagmă care ambiguizează sensul versetului; logica textului nu permite această inserţie: ca
urmare a răstignirii „împreună cu Hristos“ (Χριστῷ συνεσταύρωμαι), apostolul nu mai trăiește el însuși,
nu mai are o viaţă proprie, pentru că acum Hristos este cel ce trăiește prin el 14.

O soluţie similară celei din Cornilescu se găsește în KJV (1611): „I am crucified with Christ: nevertheless I
live; yet not I, but Christ liveth in me: and the life which I now live in the flesh I live by the faith of the
Son of God, who loved me, and gave himself for me.“ Diferenţa de traducere ţine probabil de modul în
care a fost stabilită punctuaţia versetului (i.e. ζῶ δὲ οὐκέτι ἐγώ, ζῇ δὲ ἐν ἐμοὶ Χριστός). În urma revizuirii
textului din KJV, publicat în 1885, versetul a fost redat astfel (sublinierile în original): „20 I have been
crucified with Christ; yet I live; and yet no longer I, but Christ liveth in me: and that life which I now live
in the flesh I live in faith, the faith which is in the Son of God, who loved me, and gave himself up for
me.“ Fiind vorba de o versiune relativ apropiată de perioada în care a trăit Cornilescu, este posibil ca ea
să fi fost între versiunile consultate ocazional și să fi influenţat punctual textul său.
Galateni 5:21

NA 28: φθόνοι, μέθαι, κῶμοι καὶ τὰ ὅμοια τούτοις, ἃ προλέγω ὑμῖν, καθὼς προεῖπον ὅτι οἱ τὰ τοιαῦτα
πράσσοντες βασιλείαν θεοῦ οὐ κληρονομήσουσιν.

Cornilescu 1924: „pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, și alte lucruri ase-mănătoare cu acestea. Vă
spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moșteni Împărăţia lui
Dumnezeu.“

În acest verset este introdus termenul „uciderile“, care nu are corespondent în textul grecesc NA 28.
Acest fapt se datorează, cel mai probabil, textului diferit pe care l-a folosit traducătorul român. O largă
categorie de manuscrise îl conţin, după termenul φθόνοι, pe φόνοι, „ucideri“: A C D G K P Ψ 88 1739 Byz
Lect și cele mai multe dintre versiuni: vg, syr p, h cop bo goth arm eth și altele. „Deși lecţiunea mai
scurtă se poate să fi izvorât din omisiunea accidentală cauzată de homoioteleuton, majoritatea
membrilor Comisiei, impresionată de vârsta și calitatea martorilor care îl susţin pe φόνοι (P 46 B 33 81
cop sa Marcion Irenaeus lat Clement Origen lat al ) a fost înclinată să creadă că φόνοι a fost inserat de
copiști care și-au amintit de Rom. 1:29.“ 15

Trebuie semnalat că termenul φόνοι se întâlnește la Erasmus 1516 (prima ediţie tipărită a NT), în ediţia
Stephanus 1550 și în Elzevir 1624, fiind deci specific așa-numitului Textus Receptus, adoptat de Bisericile
răsăritene; de asemenea, el apare și în textul grec bizantin (BYZ), consultat pe parcursul acestei lucrări.
Dar ediţiile critice Nestle, Westcott-Hort (1881) sau Tischendorf 1872 nu îl conțin peφόνοι. Dat fiind că
Segond a tradus NT pe baza ultimei ediţii critice menţionate, versiunea sa nu conţine termenul
corespunzător lui φόνοι (i.e.les meurtres).

Galateni 6:15

NA 28 : οὔτε γὰρ περιτομή τί ἐστιν οὔτε ἀκροβυστία ἀ ὰ καινὴ κτίσις.

Cornilescu 1924: „Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sînt nimic, ci a fi o
făptură nouă.“

Textul ipotetic diferă, în acest caz, de NA 28 prin includerea sintagmei Ἐν (γὰρ) χριστῷ Ἰησοῦ înaintea
termenului οὔτε. Și în acest caz putem vorbi de o lecţiune diferită: Textus Receptus a introdus expresia
urmând alte manuscrise precum A C D F K L și altele, mai mici, dar lecţiunea mai scurtă are suport
adecvat în manuscrise precum P 46 B Ψ 33 1175 1611 1739 1908 2005 it r syr h txt, pal goth arm eth ro
și altele 16. Această schimbare s-a produs, probabil, sub influenţa textului similar din Gal. 5:6.

Galateni 6:17 NA 28 : Τοῦ λοιποῦ κόπους μοι μηδεὶς παρεχέτω· ἐγὼ γὰρ τὰ στίγματα τοῦ Ἰησοῦ ἐν τῷ
σώματί μου βαστάζω.
Cornilescu 1924: „De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului
Isus pe trupul meu.“

Inserarea termenului „Domnului“ se datorează, cel mai probabil, urmării unei lecţiuni diferite de NA 28.
Aceeași variantă textuală mai apare în manuscrise precum C 3 Dc K L și Textus Receptus. Totuși, varianta
care apare în NA 28 se bucură de un suport mult mai solid: A B C* 33 1070 și cele mai multe dintre
documentele latinești vechi, vg syr pal cpo sa și altele. Adăugarea termenului amintit s-a făcut, probabil,
din respect pentru Isus Hristos, al cărui Nume nu s-ar cuveni să apară sub forma simplă „Isus“17

2.4. Traducerea deficitară a unor cuvinte/expresii grecești

În această categorie se înscriu cincizeci și șapte de diferenţe între cele două tex-te (NA 28, respective
textul ipotetic). Precizăm din nou că nu toate sunt atât de importante, încât să merite o tratare separată.
Tocmai de aceea, vom prezenta „mostre“ constând în cele mai semnificative deosebiri, pe care le vom
comenta succint. Oricum, câteva dintre problemele de traducere s-au suprapus cu aceste diferenţe, așa
că nu vom insista asupra lor 18

Galateni 1:7

NA 28: ὃ οὐκ ἔστιν ἄ ο, εἰ μή τινές εἰσιν οἱ ταράσσοντες ὑμᾶς καὶ θέλοντες μεταστρέψαι τὸ εὐα
έλιον τοῦ Χριστοῦ.

Cornilescu 1924: „Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni cari vă tulbură, și voiesc să
răstoarne Evanghelia lui Hristos.“

Din traducerea pe care Cornilescu o face acestui verset se înţelege că, pe lângă Evanghelia vestită de
apostol, mai există în mod cert una 19. Or, ideea paulină exprimă tocmai opusul: „nu că ar fi o alta“,
subliniind totodată unicitatea Evangheliei lui Hristos. Orice altă învăţătură, chiar având o tentă creștină,
nu este vrednică să poarte numele de evanghelie, nici măcar de evanghelie coruptă.

Galateni 2:2

NA 28: ἀνέβην δὲ κατὰ ἀποκάλυψιν· καὶ ἀνεθέμην αὐτοῖς τὸ εὐα έλιον ὃ κηρύσσω ἐν τοῖς ἔθνεσιν,
κατ᾽ ἰδίαν δὲ τοῖς δοκοῦσιν, μή πως εἰς κενὸν τρέχω ἢ ἔδραμον.

Cornilescu 1924: „M’am suit, în urma unei descoperiri, și le-am arătat Evan-ghelia, pe care o
propovăduiesc eu între Neamuri, în deosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în
zădar.“

Secvenţa κατ᾽ ἰδίαν corespunde sintagmei românești „în particular“, „la o parte“, care diferă, după cum
se poate observa, de „îndeosebi“. Acesta din urmă se referă la o „preferinţă“ („mai ales“, „mai cu
seamă“), în timp ce „în particular“ surprinde un amănunt important, care ne scapă citind versiunea
Cornilescu 1924. Întâlnindu-se la Ierusalim cu „cei cu vază“20 între apostoli, Pavel își prezintă
Evanghelia, dar expunerea are loc într-un loc retras, orice posibilă neînţelegere doctrinară fiind departe
de atenţia „marelui public“, a credincioșilor de rând. Acest lucru are și importante implicaţii pastorale:
turma lui Hristos nu ar trebui expusă dezbaterilor doctrinare care ar putea să-i tulbure pe cei care nu au
pregătirea necesară pentru a înţelege complexitatea problemelor puse în discuţie și miza lor practică.
Evident, Pavel nu se aștepta ca învăţătura (pe care, de altfel, o primise prin revelarea lui Hristos însuși)
să fie eretică, dar gestul său este demn de luat în seamă.

Galateni 2:9

NA 28 : καὶ γνόντες τὴν χάριν τὴν δοθεῖσάν μοι, Ἰάκωβος καὶ Κηφᾶς καὶ Ἰωάννης, οἱ δοκοῦντες στῦ οι
εἶναι, δεξιὰς ἔδωκαν ἐμοὶ καὶ Βαρναβᾷ κοινωνίας, ἵνα ἡμεῖς εἰς τὰ ἔθνη, αὐτοὶ δὲ εἰς τὴν περιτομήν·

Cornilescu 1924: „și cînd au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, cari sînt priviţi ca
stîlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba, mîna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la
Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.“

Așa cum apare la Cornilescu, sintagma „mâna dreaptă de însoţire“ sugerează ideea unei aprobări a
lucrării pe care cei doi misionari o fac printre păgâni. Ei primesc un fel de „act de liberă trecere“, primesc
autoritate „de la centru“ pentru a-și continua, nestingheriţi lucrarea. Ideea paulină nu este însă aceasta.
Apostolul nu-și face probleme cu privire la ortodoxia învăţăturii sale, întrucât a primit-o prin revelarea
lui Hristos însuși (Gal. 1:11–12); în acest caz, secvenţa δεξιὰς ἔδωκαν ἐμοὶ καὶ Βαρναβᾷ κοινωνίας ar
trebui redată prin „ne-au întins, mie și lui Barnaba, mâna dreaptă în semn de părtășie“, gest cât se poate
de firesc între fraţii de credinţă și care, în plus, nu-i plasează pe unii apostoli pe poziţia „Magisteriului“,
în timp ce alţii au nevoie de aprobare pentru evanghelia propovăduită.

Galateni 6:12

NA 28 : Ὅσοι θέλουσιν εὐπροσωπῆσαι ἐν σαρκί, οὗτοι ἀναγκάζουσιν ὑμᾶς περιτέμνεσθαι, μόνον ἵνα
τῷ σταυρῷ τοῦ Χριστοῦ μὴ διώκωνται.

Cornilescu 1924: „Toţi ceice umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăerea împrejur, numai
ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos.“

Modul în care traduce Cornilescu secvenţa Ὅσοι θέλουσιν εὐπροσωπῆσαι ἐν σαρκί nu reușește să
surprindă ideea pe care Pavel o susţine în context. Categoria celor care își propun să se facă plăcuţi
cuprinde multe tipuri umane, dintre cele mai diverse; în plus, nu se poate stabili o legătură între dorinţa
de a plăcea oamenilor și constrângerea altora în vederea circumciziei. Expresia echivalentă pentru cea
din NA 28 este „toţi cei ce vor să producă o impresie bună în privinţa exteriorului“. Citită în contextul
învăţăturii iudaizatorilor, înţelegem că aceștia puneau accent pe lucrurile exterioare, „în trup“, neglijând
lucrurile interioare, mai importante. G.W. Hansen găsește în acest verset o aplicaţie pastorală foarte
importantă, atrăgând atenţia asupra pericolului care-i paște pe mulţi duhovnici, acela de a accentua
lucrurile care ţin de exterior (îmbrăcăminte, coafură etc.) în detrimentul unei strânse relaţii interioare cu
Hristos 21.
Având în vedere limitele studiului nostru, vom încheia aici analiza diferenţe-lor date de traducerea
diferită, menţionând doar alte câteva situaţii care ar merita analizate: Gal. 2:13; 3:23; 4:19; 5:26; 6:1;
6:10. Aceste versete fie capătă un nou înţeles în traducerea lui Cornilescu, fie „oferă datele“ unei
interpretări eronate.

2.5. Împărţirea textului pe versete

La acest nivel întâlnim, în Epistola către Galateni, două cazuri: Gal. 2:19, 20 și Gal. 4:31–5:1.

Galateni 2:19–20

NA 28:19 ἐγὼ γὰρ διὰ νόμου νόμῳ ἀπέθανον, ἵνα θεῷ ζήσω. Χριστῷ συνεσταύρωμαι·20 ζῶ δὲ οὐκέτι
ἐγώ, ζῇ δὲ ἐν ἐμοὶ Χριστός· ὃ δὲ νῦν ζῶ ἐν σαρκί, ἐν πίστει ζῶ τῇ τοῦ υἱοῦ τοῦ θεοῦ τοῦ ἀγαπήσαντός με
καὶ παραδόντος ἑαυτὸν ὑπὲρ ἐμοῦ.

Cornilescu 1924: „19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pen-tru Dumnezeu. 20 Am
fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viaţa,
pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m’a iubit și S’a dat pe Sine
însuș pentru mine.“

Nu putem ști ce lecţiune a urmat Cornilescu atunci când a tradus aceste versete. Întâlnim această
împărţire în textul grec bizantin (BYZ), precum și în ediția din 1899 a NT grec. Însă există și traduceri care
păstrează această dispunere a textului în versete; KJV și alte traduceri protestante urmează această
tradiție (ASV, RSV, NIV; nu este lipsit de importanţă nici faptul că Segond face la fel în traducerea sa).
Totuși, ediţiile critice moderne ale textului grecesc plasează, aproape unanim, Χριστῷ συνεσταύρωμαι în
materialul care aparţine v. 19. Este foarte probabil, spune Longenecker, ca această repartiţie să aibă și
alte motivaţii, precum o mai bună evidenţiere a ideii pe care Pavel o susţine în context 22.

Galateni 4:31–5:1

NA 28:4:31 διό, ἀδελφοί, οὐκ ἐσμὲν παιδίσκης τέκνα ἀ ὰ τῆς ἐλευθέρας. 5:1 Τῇ ἐλευθερίᾳ ἡμᾶς
Χριστὸς ἠλευθέρωσεν· στήκετε οὖν καὶ μὴ πάλιν ζυγῷ δουλείας ἐνέχεσθε.

Cornilescu 1924: „4:31 De aceea, fraţilor, noi nu sîntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos
ne-a izbăvit ca să fim slobozi. 5:1 Rămîneţi dar tari, și nu vă plecaţi iarăș supt jugul robiei.“

După cum se poate constata lesne, propoziţiaΤῇ ἐλευθερίᾳ ἡμᾶς Χριστὸς ἠλευθέρωσεν este inserată la
Cornilescu în versetul 4:31, deși, dacă judecăm după logica argumentaţiei pauline, ea se potrivește mult
mai bine în versetul 5:1: fiindcă Hristos ne-a izbăvit ca să fim liberi, se cuvine să rămânem fermi și să
refuzăm jugul robiei. Probabil Cornilescu a avut sub ochi o ediţie grecească în care Τῇ ἐλευθερίᾳ ἡμᾶς
Χριστὸς ἠλευθέρωσεν apare la finalul versetului 4:31. Identificarea ei rămâne deocamdată
problematică, deoarece două ediţii reprezentative pentru Textus Receptus (Stephanus1550 și Elzevir
1624) diferă în acest punct de Cornilescu 1924, după cum diferă și textul bizantin, și edițiile NT grec din
1899 și respectiv 1904, pe care le-am consultat mereu pe parcursul acestei lucrări.
3. Asemănări și deosebiri între versiunile Cornilescu 1924 și Segond 1898

În această secţiune vom încerca să analizăm la rece, dintr-o perspectivă echili-brată, influenţa pe care
traducerea franceză Segond a avut-o asupra lucrării lui Cornilescu. Vom observa, într-o primă
fază,asemănările dintre cele două ediţii, urmând ca în a doua parte să vedem și câteva diferenţe
suficient de clare, care să arate că traducerea românească nu s-a făcut exclusiv după text francez, cum
au opinat unii intelectuali, la vremea publicării acestei versiuni.

3.1. Asemănări între versiunile Cornilescu 1924 și Segond 1898

Un studiu comparativ al celor două traduceri, din perspectiva epistolei către Ga-lateni, scoate la iveală
un număr de 34 de asemănări, care nu pot fi considerate simple coincidenţe terminologice, întrucât este
vorba de interpretări particulare ale originalului grec. Precizăm că nu toate aceste cazuri constituie
argumente inatacabile, în favoarea „teoriei calchierii“, dar ele trebuie înregistrate ca posibile exemple.

În această categorie se înscrie și acea situaţie specială în care diferenţa dintre cele două versiuni și textul
NA28 trebuie pusă pe seama urmării unei lecţiuni diferite, cunoscute 23.

Galateni 3:14

Segond 1898: „afin que la bénédiction d’Abraham eût pour les païens son accomplissement en Jésus -
Christ, et que nous reçussions par la foi l’Esprit qui avait été promis.“

Cornilescu 1924: „pentruca binecuvîntarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, așa
ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit .“

În ciuda faptului că Segond folosește mai mult ca perfectul, în timp ce Cornilescu optează pentru o
redare mai succintă (folosindu-se de un participiu), trebuie să observăm că ambele versiuni exprimă
aceeași idee; ele diferă sensibil de textul grecesc NA 28, în care citim: ἵνα τὴν ἐπα ελίαν τοῦ
πνεύματος λάβωμεν („pentru ca să primim promisiunea Duhului“). Mulţi comentatori 24 consideră că
expresia grecească poate fi tradusă prin „Duhul promis“25, iar unele traduceri străine chiar conţin o
echivalare pe acest tipar 26. Considerăm că, oricum am interpreta versetul, traducerea trebuie să
urmeze textul grecesc. Cornilescu nu doar că se depărtează de el, dar oferă o traducere asemănătoare
celei făcute de Segond; avem astfel un motiv să credem că echivalentul folosit de el a fost calchiat după
textul francez 27.

Galateni 5:26

Segond 1898: „Ne cherchons pas une vaine gloire, en nous provoquant les uns les autres, en nous
portant envie les uns aux autres.“Cornilescu 1924: „Să nu umblăm după o slavă deșartă, întărîtîndu-ne
unii pe alţii, și pizmuindu-ne unii pe alţii.“

În textul grecesc NA 28, versetul începe astfel: μὴ γινώμεθα κενόδοξοι („să nu devenim îngâmfaţi“).
Dacă în alte împrejurări influenţa lui Segond asupra traducătorului român se realizează la nivelul unor
termeni specifici 28, de data aceasta o întreagă expresie este calchiată. Este drept că adjectival
κενόδοξος poate avea și sensul de „vanitos“, „lăudăros“, (de aici legătura cu „slava deșartă“), dar nu ne
propunem să verificăm, acum, corectitudinea traducerii; observaţia noastră vizează strict frazeologia
comună celor doi traducători. Or, un astfel de demers ne arată că asemănarea este mult prea mare
pentru a putea fi explicată altfel decât prin calchierea textului francez.

Galateni 6:10

Segond1898: „Ainsi donc, pendant que nous en avons l’occasion, pratiquons le bien envers tous, et
surtout envers les ères en la foi.“Cornilescu 1924: „Așa dar, cît avem prilej, să facem bine la toţi, și mai
ales fraţilor în credinţă.“

Expresiile subliniate mai sus traduc sintagma grecească τοὺς οἰκείους τῆς πίστεως. („celor din familia
credinţei“). „Aceasta este singura ocurenţă [a termenului οἰκεῖος] în corespondenţa necontestată a lui
Pavel“ 29, de aceea ea ar trebui redată cât mai fidel. Precizăm că metafora familiei (evocată de termenul
οἰκεῖος) se mai întâlnește și în Ef. 2:19. Cu toate acestea, după cum spuneam mai sus, nu ne interesează
acum diluarea sensului originar 30, ci doar similitudinea, la nivel frazeologic, al celor două versiuni.
Aceasta fiind evidentă, vom număra încă un caz în care Segond 1898 influenţează traducerea Cornilescu
1924.

Galateni 6:14

Segond1898: „Pour ce qui me concerne, loin de moi la pensée de me glorifier d’autre chose que de la
croix de notre Seigneur Jésus-Christ, par qui le monde est crucifié pour moi, comme je le suis pour le
monde!“Cornilescu 1924: „În ce mă privește, departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cu
crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răs-tignită faţă de mine, și eu faţă de lume!“

Și în acest caz, calchierea după Segond este evidentă. Dincolo de expresia folosită de Cornilescu (o
traducere fidelă unităţii frazeologice din versiunea franceză), observăm și un exemplu vădit de
inconsecvenţă stilistică 31 – traducerea diferită a sintagmei grecești μὴ γένοιτο. Probabil că, dacă nu ar fi
fost sub influenţa versiunii franceze, traducătorul ar fi utilizat echivalentul „nicidecum“, folosit în Gal.
2:17 și în Gal. 3:21.

3.2. Diferenţe între Segond 1898 și Cornilescu 1924

În secţiunea următoare vom analiza cele câteva situaţii în care textul ipotetic diferă atât de textul
grecesc NA 28, cât și de versiunea S󰁯󰁯󰁯󰁯󰁯. După cum vom vedea, în aceste cazuri, traducătorul român
fie urmează o lecţiune diferită, fie alege să traducă după propriul gust. Aceste situaţii au fost analizate
preponde-rent în capitolul destinat problemelor de traducere și în secţiunea anterioară (dedicată
diferenţelor dintre textul ipotetic și textul grecesc NA 28), prin ur-mare le vom enumera doar, amintind
în dreptul fiecăreia diferenţele care ne interesează și inserând doar porţiunea de text necesară
comparării versiunilor diferite.

a) Diferenţe datorate urmării, de către Cornilescu, a unei lecţiuni diferite

Galateni 4:31–5:1
Împărţirea textului pe versete, propusă de Cornilescu, diferă, după cum am ob-servat deja, de cea
făcută în textul grecesc NA 28, dar în același timp ea diferă și de împărţirea din versiunea franceză.
Avem, așadar, un caz incontestabil de depărtare de orice influenţă franceză, fapt care nu ne dă voie să
tratăm cu super-ficialitate problema calchierii după Segond.

Galateni 5:21

Introducerea termenului φόνοι („uciderile“) în lista faptelor firii pământești a fost, de asemenea,
discutată. Avem, și în acest caz, un exemplu de utilizare a unei lecţiuni diferite, care a stat și la baza
versiunii englezești KJV, ceea ce ne face să credem că textul grecesc după care a tradus Cornilescu era
unul cunoscut în vre-mea sa (știm că versiunea KJV a folosit o ediţie a așa-numitului Textus Receptus
pentru traducerea Noului Testament). Și de această dată traducerea românească se depărtează de cea
franceză.

Galateni 6:15

Diferenţa dintre traducerea românească și versiunea franceză (sau textul grecesc NA 28) constă în
inserarea, datorată urmării unei lecţiuni diferite, a expresiei: „căci în Hristos Isus“. Este demn de
remarcat că aceeași lecţiune a stat și la baza textului din KJV, fapt care ne face tot mai mult să credem
că traducătorul român a avut la dispoziţie Textus Receptus.

Galateni 6:17

O ultimă diferenţă la care ne vom referi privește inserarea unui cuvânt străin (i.e. „Domnului“) atât
textului NA 28, cât și versiunii Segond 1898. Amintim doar că termenul apare în manuscrise precum C3
D c K L, urmate de Texts Receptus (prin urmare, și în KJV citim „the marks of the Lord Jesus“).

b) Diferenţe ce ţin de preferinţele traducătorului

Galateni 1:7

Expresia propusă de Cornilescu, „nu doar că este o altă Evanghelie“, diferă atât de NA 28: ὃ οὐκ ἔστιν ἄο
, cât și de S󰁯󰁯󰁯󰁯󰁯 1898: „non pas qu ’il y ait un autre Évangile“. În acest caz nu putem vorbi decât de o
preferinţă personală, care, după cum am văzut într-un studiu anterior, nu a fost una inspirată.

Galateni 1:22

„Bisericilor lui Hristos, cari sînt în Iudea“ (C󰁯󰁯󰁯󰁯󰁯󰁯󰁯󰁯󰁯 1924) diferă atât în raport cu NA 28 (ταῖς
ἐκκλησίαις τῆς Ἰουδαίας ταῖς ἐν Χριστῷ) cât și cu tradu-cerea franceză („aux Églises de Judée qui sont en
Christ“).

Galateni 2:2
κατ᾽ ἰδίαν δὲ τοῖς δοκοῦσιν (NA 28) este preluată de S󰁯󰁯󰁯󰁯󰁯: „en particulier à ceux qui sont les plus
considérés“, nu și de Cornilescu, care preferă expresia: „în deosebi celor mai cu vază“; și în acest caz
trebuie să vedem o simplă preferinţă lingvistică.

Galateni 2:16

În acest verset apare mult disputata sintagmă „a socoti neprihănit“, care nu are suport nici în NA 28
δικαιόω, nici în traducerea franceză: „justifiér“. În cazul acestui verset, al celorlalte ocurenţe ale verbului
sau al derivaţilor lui, traducăto-rul român „a pus foarte mult suflet“, fiind nevoit să renunţe la vechea
expresie, din Cornilescu 1921, „a pune într-o stare după voia lui Dumnezeu“32. El nu ale-ge, însă,
termenul „dreptate“, folosit de majoritatea traducerilor românești din acea vreme 33, ci vrea să
păstreze o formă distinctă pentru un concept considerat de primă importanţă în înţelegerea mântuirii.

Galateni 4:3

Și această situaţie a fost discutată într-un capitol anterior, așa că nu vom zăbovi asupra ei, ci vom
prezenta doar textul celor trei versiuni: NA 28: τὰ στοιχεῖα τοῦ κόσμου, Segond 1898: „[les] rudiments
du monde“ și Cornilescu 1924: „învăţăturile începătoare ale lumii“.

Galateni 6:1

Expresia grecească: ἐὰν καὶ προλημφθῇ ἄνθρωπος ἔν τινι παραπτώματι („dacă un om este surprins în
vreo greșeală“) este tradusă fidel de Segond: „si un hom-me vient à être surpris en quelque faute“, nu
însă și de Cornilescu, care preferă, în schimb: „chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșală“.
Fiindcă verbul nu cunoaște variaţii în tradiţia textuală, tindem să credem că și aici gustul perso-nal a
primat în traducere. La Cornilescu, spontană devine „căderea în greșeală“, nu „surprinderea“ celui ce
păcătuiește de către fratele său „duhovnicesc“. Așa stând lucrurile, textul a fost interpretat în mod
eronat de către unii credincioși evanghelici, care au considerat că au datoria de a-l ridica doar pe cel
care, „fără să vrea“, cedează ispitei, fiind absolviţi de orice responsabilitate faţă de fraţii pe care îi
surprind făcând lucruri reprobabile ce pot fi catalogate drept „fapte voite“. „Verbul prolambanein, «a
detecta», are sensul de a lua prin surprindere, a desco- peri pe cineva [...] Sensul, aici, este acela că un
credincios este în mod neașteptat surprins în mijlocul unei conduite nepotrivite“34, spune Frank
Matera, sugerând că greșeala nu este cu necesitate accidentală și că, dimpotrivă, ea poate să fi deve-nit,
în timp, un mod (greșit) de viaţă.

Galateni 6:12

Secvenţa grecească Ὅσοι θέλουσιν εὐπροσωπῆσαι ἐν σαρκί, studiată anterior, este reprodusă aproape
literal de versiunea franceză: „Tous ceux qui veulent se rendre agréables selon la chair“, în vreme ce în
Cornilescu 1924, ea apare sub forma următoare: „Toţi ceice umblă după plăcerea oamenilor“35

Concluzie

Din studiul nostru de până acum asupra surselor de care a dispus Cornilescu atunci când a tradus Noul
Testament, am putut observa câteva lucruri impor-tante, pe care le putem sintetiza după cum urmează:
 a. La baza traducerii Cornilescu 1924 stau surse multiple, care nu au pu-tut fi identificate cu
exactitate, deși există unele bănuieli (uneori dovedite corecte) privitoare la textele de care s-a
folosit.
b. Între așa-zisul text ipotetic și textul grecesc NA 28 există diferenţe, mai ales la nivelul detaliilor,
al nuanţelor.
c. Diferenţele dintre NA 28 și textul ipotetic au explicaţii multiple. Uneori Cornilescu adoptă
lecţiuni diferite, identificabile, specifice așa-numitului Textus Receptus. Alteori, deosebirile de
NA 28 se datorează calchierii după traducerea în limba franceză, Segond 1898. Nu în ultimul
rând, avem situaţii în care Cornilescu traduce după bunul plac unele pasaje grecești, fie din
dorinţa de a accentua o doctrină considerată importantă (cazul lui dikaiosyne), fie pentru că
dorește să facă textul Scripturii mai explicit decât este el în original.

NOTE DE SUBSOL

1 Avem mărturia traducătorului însuși, care susţine că a tradus Biblia folosindu-se de dicţiona-re și studii
asupra cuvintelor grecești (ceea ce ar presupune traducerea din limba greacă). Vezi Dumitru Cornilescu,
„Ce e cu «Adevărul Creștin» și cu Teoria despre un «Mântuitor perso-nal»?“ în NRB,anul IV, nr. 5-6, iunie
1992, p. 91.

2 Gala Galaction, „E bine și așa“, în Luptătorul, 21 iulie 1920, p. 1, recomanda traducerea lui Cornilescu
ca pe o lucrare care merită citită, în ciuda a „numeroase curiozităţi, preferinţe arbitrare și stângăcii de
detaliu pe cari traducătorul le-a pus de la sine“, dar și în ciuda faptului că „părintele Cornilescu nu
traduce din originalul elinesc, ci dintr-o traducere franceză“. N. Iorga sesizează, la rândul său, influenţa
lui Segond asupra lui Cornilescu, dar el este ferm atunci când califică acest lucru inadmisibil, propunând
SBB revizuirea, de către un comitet de specialiști, a textului vechi pentru publicarea unei noi versiuni.

3 „Textul ipotetic“ ar fi acela pe care l-am obţine prin traducerea versiunii lui Cornilescu în limba greacă.
Această reconstituire nu ar fi doar un exerciţiu filologic; de fapt, este foarte posibil ca traducătorul să fi
dispus de un text grecesc, altul decât NA, probabil unul pe care Societatea îl folosea între anii 1910-
1920.

4 Diferenţele pe care le vom descoperi la nivelul elementelor de legătură (conjuncţii, prepoziţii etc.) sau
a pronumelor nu le vom trata în mod deosebit. Pentru a avea, însă, o imagine cvasicom- pletă a situaţiei,
le vom enumera și pe acestea.

5 Ar fi fost utilă o discuţie legată de influenţa versiunii S󰁯󰁯󰁯󰁯󰁯 1898 asupra traducerii Bibliei din 1921,
dar, având în vedere faptul că textul acestei traduceri se regăsește în bună măsură și în versiunea din
1924, ne vom limita la studiul acesteia din urmă.

6 Mai ales în cazul traducerilor de poezie, păstrarea elementelor prozodice presupune, de multe ori,
modificări substanţiale la nivelul topicii și lexicului din limba originală, uneori oferindu-se, în paralel,
textul în original (pentru comparaţie).

7 De remarcat că deja în ediția textului grec NT 1904, termenul ἡμῶν apare după substantivul πατρὸς.
8 Bruce M. Metzger, A Textual Commentary on the Greek New Testament, ed. a 2-a, Stuttgart, Deutsche
Bibelgesellscha󰁯, 2002, p. 520.

9 E.D. Burton, A critical and exegetical commentary on the Epistle to the Galatians, New York, C.
Scribner’s sons, 1920, p. 63.

10 Ultimele două situaţii se referă la omiterea aceluiași cuvânt, anume ἔπειτα , „apoi“, „după aceea“.
Având în vedere faptul că uneori, pentru cursivitatea exprimării, el poate fi lăsat netradus (bineînţeles,
acolo unde omiterea lui nu modifică sensul versetului), am considerat că nu este necesară o analiză
gramaticală particulară a acestor două cazuri.

11 Avem aici versete precum Gal. 2:9 (se introduce expresia „să propovăduim“); 4:6 („adică“); 3:12 („ea
zice“) etc.

12 Vezi Gal. 2:4 („cu gând să“); 2:12 („în adevăr“); 2:18 („lucrurile“); 4:14 („însuși“); 5:19 („și sunt
acestea“) etc.

13 Există și comentatori care declară că expresia poate fi tradusă și prin „ci doar prin“, „ci numai prin“
(vezi Burton, Galatians, p. 120. Motivele invocate nu sunt, însă, dintre cele mai puternice; comentatorul
încearcă să arate că nu avem de-a face cu o construcţie ce indică o excepţie, ca în Gal. 1:19, ci cu una
adversativă). Majoritatea cercetătorilor, precum și traducerile străine și ro-mânești, optează pentru
varianta care îl exclude pe „numai“.

14 F.F. Bruce spune: „repetarea lui ἐγώ nu este accidentală. […] sinele este detronat în totalitate, așa
încât, în acest context, Pavel nu spune: ἐγώ ζῶ, ci «nu mai sunt eu cel care trăiește; Hristos trăiește în
mine» (ζῇ δὲ ἐν ἐμοὶ Χριστός)“. (vezi F.F. Bruce, The Epistle to the Galatians, Grand Rapids, Paternoster /
Eerdmans, 1982, p. 144).

15 Metzger,Textual Commentary, p. 529.

16 Metzger, Textual Commentary, p. 530.

17 Alte manuscrise au alăturat lui τοῦ Ἰησοῦ alţi termeni precum Χριστοῦ/, Κυρίου Ἰησοῦ Χριστοῦ/,
Κυρίου ἡμῶν Ἰησοῦ Χριστο /, sau Κυρίου μου Ἰησοῦ Χριστοῦ/. Vezi Metzger,Textual Commentary, p.
530.

18 Este cazul unor termeni precum δικαιόω (și derivaţii lui), βασκαίνω, στοιχεῖα, ἀποκόπτω, asupra
cărora nu mai revenim acum.

19 Dacă ar fi să luăm în calcul distincţia pe care unii cercetători o fac între allos şi heteros, ar însemna că,
în Galatia, mai exista o evanghelie corectă (era de același fel/natură cu cea propovăduită de Pavel). Noi
nu considerăm pertinentă această distincţie, dar subliniem ideea existenţei unei evanghelii care exista și
circula prin Galatia, alta decât cea adevărată. (Pentru mai multe detalii privitoare la termenii allos
şiheteros, vezi R.N. Longenecker, Galatians, Word Biblical Commentary, vol. 41, Dallas, Word, 2002, p.
15).
20 Ar fi interesant un studiu asupra traducerii termenului τοῖς δοκοῦσιν, „celor cu vază“, „priviţi drept
conducători“. Spaţiul nu ne permite, însă, acest lucru.

21 G.W. Hansen, Galatians, ( e IVP New Testament Commentary Series), Downers Grove, InterVarsity
Press, 1994, s.v. Gal. 6:12.

22 Longenecker, Galatians, p. 92.

23 Este vorba de Gal. 1:3, caz discutat în secţiunea dedicată diferenţelor de sintaxă. Vom preciza doar
că, fiind vorba de o diferenţă faţă de textul grecesc folosit, nu-l putem acuza pe Cornilescu de calchiere;
se poate ca, pur și simplu, cei doi traducători să fi dispus de același manuscris care nu a aparţinut
tradiţiei Nestle-Aland.

24 Îi putem aminti aici pe Frank J. Matera, J. Louis Martyn, Ronald Y.K. Fung, James Dunn ș.a.

25„[Sintagma] «promisiunea darului Duhului» diferă nesemnificativ de «Duhul pomis»“, spun Max
Zerwick și Mary Grosnevor, A Grammatical Analysis of the Greek New Testament, Roma, Editrice
Pontificio Instituto Biblico, 2007p. 569.

26 ESV, BFC, NRV, NTR etc. De cealaltă parte stau versiuni precum NIV sau KJV

27 Merită semnalat și echivalentul „l’Esprit promis“ dintr-o altă versiune franceză, D󰁯󰁯󰁯󰁯 1885.
Cornilescu a avut o simpatie pentru mișcarea darbystă și o influenţă a versiunilor folosite de această
mișcare n-ar trebui exclusă.

28 Avem mulţi termeni pe care spaţiul alocat acestui studiu nu ne permite să-i analizăm; câteva exemple
ar fi: Gal 1:4 ( arracher/smulgă vs.ἐξέληται), Gal. 1:13 (ravageais/făceam prăpăd vs. ἐπόρθουν), Gal. 2:5 (
avec l’intention/cu gând să– termeni adăugaţi), Gal. 2:12 (en effet/în adevăr – termeni adăugaţi), Gal.
3:1 ( fascine/fermecat vs. ἐβάσκανεν), Gal. 3:12 (elle dit/ea zice –ter-meni adăugaţi), Gal. 3:16 ( c’est-a-
dire/adică– termeni adăugaţi), Gal. 5:19 (ce sont/sînt acestea– termeni adăugaţi), Gal. 6:17 (sur/pe
vs.ἐν) etc.

29 Frank J. Matera, Galatians, Sacra Pagina Series, vol. 9, Daniel J. Harriton (ed), Collegeville, e
Liturgical Press, 2007, p. 217.

30 Deși termenul „frate“ este mai restrictiv decât „membru al familiei (în general)“, considerăm că
Segond și, după el, Cornilescu, surprind destul de bine imaginea zugrăvită de apostol în acest verset.

31 Am avut în vedere, în selectarea celorlalte ocurenţe ale lui, doar cartea Galateni, găsind două
ocurenţe, suficiente (prin raportare la dimensiunile epistolei) pentru susţinerea tezei inconsec- venţei
stilistice.

32„Cu privire la schimbarea termenilor „neprihănire“ și „îndreptăţire“ trebuie să vă spun în mod

confidenţial că am plâns ca un copil în tren și târziu în noapte. Mi-a părut într-adevăr foarte rău. Toată
inima mea era acolo, fiindcă m-am gândit numai la adevăratul înţeles al textului și am fost dornic ca
poporul meu să înţeleagă. Este punctul central al Bibliei“, îi scria Dumitru Cornilescu editorului R. Kilgour
pe 2 martie 1924, din Rutland Park Gardens. (vezi BSA/E3/3/499/2).

33 Vezi, de exemplu, NT 1648, BIBLIA. 1688, MICU 1795, NITZULESCU 1897 etc. Pentru mai multe
informaţii despre traducerea acestui termen, vezi capitolul destinat problemelor de traducere.

34 Matera, Galatians, p. 213.

35 Pentru alte comentarii, vezi secţiunea dedicată diferenţelor dintre textul ipotetic și textul gre-cesc NA
28.

Bibliografie:

a. Surse primare:

BFC=French Bible en ançais courant, Société biblique française, 1997.

BYZ=The New Testament in the Original Greek. Byzantine textform 2005, Compiled and arranged by
Maurice A. Robinson and William G. Pierpont, Southborough, Massachusetts, Chilton Book
Publishing, 2005.

CORN. 1924 = Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, [trad. D. Cornilescu],
traducere nouă, cu trimeteri, Societatea Biblică pentru Răspîndirea Bibliei în Anglia și Străinătate,
1924.

DARBY= French Version Darby 1885, Valence, Bible et Publications Chretiennes, 1991.

ESV=English Standard Version, Wheaton, Good News Publishers, 2001.

KJV= King James Version, Ontario, Online Bible Foundation and Woodside Fellowship, 1997,
(republicarea traducerii don 1611).

MICU = Biblia, adică Dumnezeiasca Scriptură a legii vechi și a ceii noao(…), Blaj, 1795.

NA27 = Novum Testamentum Graece, 27th edition, in the tradition of Eberhard Nestle and Erwin
Nestle, ed. Barbara și Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger,
Stuttgart, Deutsche Bibelgesellscha󰁯, 1993.

NA28 = Novum Testamentum Graece, 28th edition, in the tradition of Eberhard Nestle and Erwin
Nestle, ed. Barbara și Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger,
Stuttgart, Deutsche Bibelgesellscha󰁯, 2012.NITZ. 1897 =

Noul Așezămênt tradus din limba originală greacă, sub domnia M.S. Carol I. Regele Românii
Archipăstor și Mitropolit Primat fiind de a doa oară D.D. Iosif Gheorghian, de Dr. N. Nitzulescu,
 Profesor la Facultatea de Teologie. Tipărit cu spesele Societăţii Biblice Britanice, București, 1897.
NIV= The New International Version, Grand Rapids, International Bible Society, 1984.

NRS= The New Revised Standard Version, Division of Christian Education of the National Council of
the Churches of Christ in the United States of America, 1989.

NT. 1648 = Noul Testament sau Împăcarea au leagea noao a lui Iisus Hristos, Domnului nostru. Izvodit cu
mare socotinţă, den izvod grecescu și slovenescu, pre limbă rumânească, cu îndemnarea și porunca
denpreună cu toată cheltuiala a măriei sale Gheorghe Racoţi, craiul Ardealului. Tipăritu-s-au întru a
măriii sale tipografie, dentîiu noou, în Ardeal, în cetatea Belgradului. Anii de la întruparea Domnului și
Mîntuitorului nostru Iisus Hristos 1848, luna lui ghenuariu 20 (ediţie modernă, Alba Iulia, 1988).

NT. 1899 = Novum Testamentum Graece, Recensuit inque usum academicum omni modo instruxit
Constant. De Tischendorf, Editio academica vicesima,Lipsiae> Hermann Mendelssohn, Londimi/New
York, 1899.

NT. 1904 = Novum Testamentum Graece cum apparatu critic ex editionibus et libris manu scriptis
collecto curavit Eberhard Nestle, Editio quinta recognita, Stuttgart, Privilegierte Württembergische
Bibelanstalt, 1904.

NTR 2007 = Biblia, Noua traducere în limba română, International Bible Society, 2007.

SEGOND = La Sainte Bible qui comprend l’Ancien et le Nouveau Testament traduits sur les textes
originaux hébreu et grec par Louis Segond, Paris, [British and Foreign Bible Society], 1910.

b. surse secundare:

Metzger, Bruce M.,A Textual Commentary on the Greek New Testament, ed. a 2-a, Stuttgart, Deutsche
Bibelgesellscha󰁯, 2002.

Burton, E. D. W., A critical and exegetical commentary on the Epistle to the Galatians, New York, C.
Scribner’s sons, 1920.

Bruce, F. F.,The Epistle to the Galatians, Grand Rapids, Paternoster / Eerdmans, 1982.

Longenecker, R. N.,Galatians, Word Biblical Commentary, vol. 41, Dallas, Word, 2002.

Hansen, G. W.,Galatians, ( e IVP New Testament Commentary Series), Downers Grove, InterVarsity
Press, 1994.

Zerwick, Max S.J și Grosvenor, Mary, A Gramatical Analysis of the Greek New Testament,Roma, Editrice
Pontificio Instituto Biblico, 2007.

Matera, Frank J.,Galatians,Sacra Pagina Series, vol. 9, Daniel J. Harriton (ed), Collegeville, e Liturgical
Press, 2007.
Cornilescu, Dumitru, „Ce e cu «Adevărul Creștin» și cu Teoria despre un «Mântuitor personal?“ în
NRB,anul IV, nr. 5-6, iunie 1992.

Galaction, Gala, „E bine și așa“, în Luptătorul, 21 iulie 1920.