MEDICATIA SISTEMULUI MUSCULO-SCHELETIC

MIORELAXANTE CENTRALE
Sunt medicamente care relaxează musculatura scheletică, având efect decontracturant. Se administrează în
boli neurologice caracterizate prin spasticitate (scleroza multiplă, postaccident vascular cerebral, pareze,
paralizii), lombosciatică, entorse, luxaţii, spondiloze. Se asociază uneori cu antiinflamatoare nesteroidiene
pentru un efect sporit. Sunt contraindicate la şoferi, discpeceri şi în miastenia gravis.
Clorzoxazonul se administrează în doză de 250 mg odată de 3 ori pe zi.
Tolperisona (Mydocalm, Muscalm) în doză de 50-150 mg pe zi. Se poate da şi parenteral.
Guaifenezina (Trecid) este un expectorant secretostimulator, care în doză de 3 ori mai mare este miorelaxant.
Baclofen (Lioresal) este medicament de elecţie în scleroza multiplă. Are şi efect analgezic.
Alţi compuşi: tizanidina (Sirdalud), tetrazepam (Myolastan) şi unele anxiolitice (diazepam, oxazepam,
meprobamat).

ANALGEZICELE
Sunt medicamente folosite pentru tratamentul durerilor. Se clasifică în 2 clase:
- analgezice opioide (puternice) şi
- analgezice neopioide (analgezice antipiretice şi antiinflamatoare).

ANALGEZICELE OPIOIDE
Denumirea de opioide provine de la „opiu” care este un produs brut obţinut din capsulele de mac alb
(Papaver somniferum). Prin incizarea capsulelor de mac se exprimă un latex alb, care la contactul cu aerul
se întăreşte şi se brunifică, rezultând turtele de opiu. Opiul conţine mai mulţi alcaloizi, clasificaţi după structura
chimică în 2 grupe:
a) fenantrenici (morfina, codeina, tebaina)
b) izochinolinici (papaverina, noscapina)
Morfina este cel mai important alcaloid din opiu, prototipul analgezicelor opioide.
a) Efectele centrale
1. Efect analgezic puternic - ridică pragul percepţiei senzaţiei dureroase şi înlătură senzaţia de chin şi
suferinţă provocată de durerea puternică.
2. Efect euforizant - cu apariţia unei stări de bine, de satisfacţie, de plăcere care duce la instalarea
dependenţei majore (addicţie). La unii indivizi produce opusul euforiei adică disforia.
3. Deprimarea centrului respirator bulbar cu scăderea amplitudinii şi frecvenţei respiraţiilor, hipoxie în doze
mari.
4. Greţuri şi vărsături în doză mică, dar deprimarea centrului vomei în doză mare.
5. Deprimarea centrului tusei.
6. Mioză - îngustarea pupilei.
7. Efecte vegetative - hiperglicemie, bradicardie.
8. Efecte metabolice - scăderea metabolismului bazal, reducerea capacităţii de termoreglare, combaterea
frisoanelor.
9. Efecte endocrine - scăderea secreţiei de gonadotrofine, de ADH şi creşterea secreţiei de prolactină.
b) Efectele periferice
1. Efect constipant - datorită scăderii peristaltismului intestinal, inhibării reflexului de defecaţie, creşterii
reabsorbţiei de apă la nivel intestinal, creşterii tonusului sfincterului anal.
2. Creşterea tonusului sfincterului Oddi cu stază biliară.
3. Creşterea tonusului sfincterului urinar cu disurie.
4. Scăderea tonusului miometrului.
5. Elibererea de histamină cu bronhospasm, erupţii cutanate, scăderea tensiunii arteriale
6. Creşterea tonusului musculaturii striate
Mecanismul de acţiune al opioidelor - acţionează pe receptori specifici pe care în condiţii fiziologice
acţionează peptidele opioide endogene: endorfine, enkefaline şi dinorfine, care au rol în modularea senzaţiei
dureroase.
Indicaţiile
- pentru efect analgezic în dureri puternice care nu mai răspund la alte analgezice, în cancere în fazele terminale,
durerea din infarctul miocardic acut, durerea din arteriopatia gangrenoasă, postoperator, traumatisme majore, cu
excepţia celui cranio-cerebral.
- pentru efect antidispneic în edemul pulmonar acut.
Contraindicaţiile: la copii mici, bătrâni datorită deprimării centrului respirator; insuficienţă respiratorie
centrală şi periferică, obstructivă şi restrictivă; durerea din pancreatita acută; durerea din abdomenul acut
chirurgical, până la stabilirea diagnosticului.
Morfina este un stupefiant care se eliberează numai pe reţeta specială cu timbru sec obţinută de la Direcţia
de Sănătate Publică, unde se ţine o evidenţă strictă a acestor operaţiuni.
Posologie: la sugari nu se prescrie. La copii de 2-3 ani se foloseşte în mod cu totul excepţional; la cei de 3-
6 ani: 1-2 mg, 1-2 ori pe zi subcutan; la cei de 7-15 ani: 3-7 mg, 1-2 ori pe zi subcutan. Ca doză nu se va depăşi
0,01 g în 24 de ore. Adulţi: doza pentru odată este de 10, max 20 mg. Doza maximă pe zi este 60 mg, doza care
se eliberează pe o reţetă este pentru 3 zile adică 180 mg. Ulterior se produce toleranţă pentru efectul analgezic
si doza poate creşte, dar acest lucru se face numai treptat.
Preparatele: Morfină fiole de 20 mg, Morfină cu atropină, fiole, Sevredol comprimate orale care se
administrează din 4 în 4 ore (cu eliberare imediată), MST Continus - comprimate retard , se dau în 2 prize /zi.
În caz de supradozare acută se administrează ca antidot antagonişti de opioide, substanţe care blochează
receptorii pe care acţionează morfina, combătând deprimarea respiratorie, care este principalul pericol în cazul
utilizării morfinei. Aceştia sunt: nalorfina, naloxona şi naltrexona. Dacă se administrează antagonişti de
opioide la morfinomani pot declanşa sindrom de abstinenţă. Utilizarea abuzivă a morfinei duce la instalarea
dependenţei majore sau a addicţiei, caracterizată prin dependenţă psihică, dependenţă fizică, sindrom de
abstinenţă la întreruperea administrării, toleranţă pentru efectul analgezic şi euforizant, intoxicaţie cronică,
infecţii cu virusul hepatitei B şi HIV, pericol social (tâlhărie, crimă). Se tratează numai în clinici de psihiatrie,
folosind anxiolitice, sedative, substituenţi mai puţin toxici (metadonă), terapie de aversiune (antagonişti de
opioide în doze mici), psihoterapie.
Preparate galenice din Opiu
Pulberea de Opiu – conţine 10% morfină – ca analgezic.
Extractul de Opiu – conţine 20% morfină – ca analgezic.
Tinctura de Opiu – conţine 1% morfină se fol sub formă de picături ca antidiareic.
Derivaţi naturali şi semisintetici ai morfinei
Codeina este metilmorfina, un alcaloid natural. Are efect antitusiv (prin acţiune centralã), analgezic (de
intensitate medie) şi antidiareic. Se indică în tuse iritativă neproductivă, dureri de intensitate moderatã (se
asociază obişnuit cu acid acetilsalicilic sau alt analgezic-antipiretic), diaree acută. Nu se administrează în caz
de alergie sau intoleranţă la codeină, insuficienţă respiratorie marcată; nu este recomandabilă la copiii sub 5
ani; prudenţă sau se evită în prezenţa hipersecreţiei traheobronşice şi la bolnavii cu diaree acută toxiinfecţioasă,
nu se administrează timp îndelungat din cauza riscului dependenţei. Asocierea cu alte deprimante centrale,
antihistaminice, antihipertensive poate creşte efectul deprimant central. Codeina figurează pe lista substanţelor
dopante (interzise la sportivi). Ca reacţii adverse poate produce constipaţie, greaţă, ameţeli, disforie,
somnolenţă; dozele mari deprimă respiraţia, iar la copiii mici pot provoca convulsii; potenţialul de dependenţă
este relativ mic. Doza: 10-15 mg odată.
Dionina este un derivat semisintetic (etilmorfină). Are un efect analgezic mai puternic decât codeina, dar
mai slab decât morfina. Are şi efect antitusiv şi antidispneic cardiac, iar local se foloseşte sub formă de
colir pentrui epitelizarea leziunilor corneene.
Hidromorfona este un derivat semisintetic al morfinei, cu proprietăţi similare acesteia. Are un potenţial
analgezic mai mare decât morfina, de cca 2-4 ori. Se indică în dureri moderate şi severe (boli neoplazice,
infarct miocardic, intervenţii chirurgicale), reduce anxietatea asociată durerii. Reduce motilitatea intestinală,
fiind uneori folosit în tratamentul simptomatic al diareei, reduce dispneea din insuficienţa cardiacă, reduce
tusea şi edemul pulmonar din stadiile terminale ale cancerului pulmonar. Este contraindicată în caz de depresie
respiratorie, criză de astm, traumatisme cranio-cerebrale, hipertensiune intracraniană. Se administrează cu
precauţie la copii (în special la nou-născuţi) şi în timpul travaliului. La doze mari, hidromorfona produce
depresie respiratorie, colaps, comă progresivă, convulsii (la copii). Se administrează iniţial în doze de 1-2 mg
la 4-6 ore s.c., i.m., i.v. lent sau perfuzii intravenoase. Deoarece dezvoltă toleranţă, dozele ulterioare pot fi
crescute, în funcţie de avizul medicului. Există şi preparate asociate cu atropină sau scopolamină, care prin
acţiunea parasimpaticolitică lizează spasmele pe musculatura netedă şi în special pe pilor, tract digestiv în
general, spasmele sfincterului Oddi şi sfincterului vezical.
Oximorfona este tot un derivat semisintetic al morfinei, cu acţiune analgezică de 5-10 ori mai puternică.
Este stupefiant.
Oxicodona este un derivate semisintetic, asemănător chimic şi farmacologic cu morfina. Se
administrează oral, mai ales în asociere cu analgezice-antipiretic (aspirină, paracetamol) pentru calmarea
durerilor de intensitate moderată. Potenţialul de a dezvolta dependenţă este similar cu al morfinei, dar riscul
este mai mic pentru administrarea ocazională.
Dihidrocodeina (DHC-Continus) este un derivat semisintetic, folosit ca analgezic în durere moderată-
severă, antitusiv. Sub formă retard se administrează la 12 ore interval (60, 90 sau 120 mg).

Opioide sintetice cu profil asemănător morfinei

Petidina (Mialgin) este un derivat de sinteză. Efectul analgezic este de 5-10 ori mai redus ca al morfinei,
acţiunea sedativă este mai puternică decât a morfinei; nu are efect antitusiv. Are efect de tip parasimpatolitic,
antispastic, efectul constipant este redus, nu modifică contracţiile uterine în timpul travaliului. Deşi are acţiune
de deprimare respiratorie, dozele echianalgezice afectează mai puţin respiraţia la nou-născut. Se indică în
dureri puternice în colici (asociat cu antispastice), infarct miocardic acut, cancer, dureri postoperatorii,
pregătirea anesteziei generale şi a intervenţiilor chirurgicale, analgezia obstetricală, edemul pulmonar acut.
Este contraindicată în caz de alergie, deprimare respiratorie marcată, traumatisme craniene şi hipertensiune
intracraniană. Nu se administrează la copii sub 3 ani. La copii mai mari de 3 ani se foloseşte excepţional şi în
doze mai mici. În timpul sarcinii poate determina depresie respiratorie la făt. Reacţii adverse: slăbiciune,
ameţeli, sudoraţie, uscăciunea gurii, uneori greaţă şi vomă, rareori hipotensiune ortostatică, deprimare
respiratorie, constipaţie, retenţie de urină. Dozele mari pot provoca fenomene de excitaţie centrală (în special
datorită norpetidinei, metabolit activ, rezultat prin demetilare la nivelul ficatului). Poate produce dependenţă,
dar toleranţa apare mai lent; sindromul de abstinenţă apare mai repede, este de durată mai scurtã, iar
fenomenele vegetative sunt mai slabe. Spre deosebire de morfină, produce midriază. Posologia: la adulţi 25-
100 mg i.m. sau 25-50 mg în injecţie i.v. lentă. Analgezie în obstetrică: 50-100 mg i.m. (odată cu apariţia
contracţiilor uterine la intervale regulate). Această doză se poate repeta după 1-3 ore. Nu se asociază în
seringă cu barbiturice, heparină, aminofilinã. Este interzisă asocierea cu neuroleptice fenotiazinice, datorită
riscului mare de reacţii toxice.
Metadona (Sintalgon) este un analgezic foarte puternic, cu potenţă mai mare decât a morfinei. Ca şi
morfina deprimă respiraţia, dar nu produce tulburări gastrointestinale ca: greţuri, vărsături sau constipaţie. Spre
deosebire de morfinã, produce mai rar obişnuinţă, iar întreruperea tratamentului (în caz de administrare
prelungită) este mai puţin dramatic pentru bolnav decât după morfină, producând un sindrom de abstinenţă
mai blând şi fiind indicată şi în cura de dezintoxicare a morfinomanilor. Are efect slab musculotrop,
spasmolitic. Efectul se instaleazã repede, durând în medie 4-5 ore; este un analgezic foarte activ, care se
pretează pentru tratamentul ambulatoriu. Are un timp de înjumătăţire lung, de 34 de ore. Se indică în dureri
traumatice; dureri reumatice (lumbago, sciatică); dureri neoplazice, colică renală, infarct miocardic, edem
pulmonar acut. Este contraindicată în abdomen acut; stază bronşică; traumatisme craniocerebrale, stări septice,
sugari şi copii sub 4 ani. Doza pentru odată este de 2,5 – 10 mg, doza pe zi max 40 mg. Se va administra cu
prudenţă în analgezii obstetricale (poate produce apnee fetală).
Fentanyl este cel mai puternic analgezic (de 80–100 de ori mai puternic decât morfina). Efectul
analgezic a 0,1 mg fentanyl este echivalent cu cel a 10 mg de morfină. Acţiunea lui începe rapid, deşi efectul
maxim analgezic şi depresia respiraţiei apar după câteva minute. Durata efectului analgezic după administrarea
i.v. a 0,1 mg este de 30 de minute. Se poate administra intravenos, epidural, intratecal şi transdermal sub formă
de plasturi. Se indică ca analgezic major adiţional în anestezia generală sau locală, în neuroleptanalgezie,
împreună cu droperidol, ca premedicaţie anestezică, pentru inducerea anesteziei şi menţinerea anesteziei
generale sau locale. Plasturii (Duragesic) sunt indicaţi în tratamentul durerii cronice din cancer care necesită
terapie continuă cu opioizi, fiind aplicaţi timp de 72 de ore, după care se înlocuiesc cu un alt plasture, aplicat în
alt loc. Se mai găseşte şi sub formă de preparate sublinguale de tip oralet, conţinând fentanyl citrat, numite
OTFC (oral transmucos fentanyl citrat), care au biodisponibilitate mare, latenţă scurtă (5-15 minute), eficienţă
ridicată în preanaestezie, cu reacţii adverse minime. Contraindicaţii: operaţie cezariană, înainte de extragerea
fătului; în caz de depresie centrală respiratorie, de creştere a presiunii intracraniene. Reacţii adverse:
deprimarea respiraţiei, apnee, rigiditate musculară, bradicardie, hipotensiune, greaţă, ameţeli, rar reacţii
alergice. Nu produce eliberare de histamină. Din aceeaşi clasă mai fac parte sufentanilul, alfentanilul şi
remifentanilul.
Dextropropoxifen (Darvon) este un analgezic înrudit structural cu metadona. Se foloseşte în
combaterea durerilor de intensitate uşoară şi moderată. Doza maximă recomandată este de 600 mg/zi.
Reacţii adverse: ameţeală, sedare, greaţă şi vărsături, constipaţie.
Tramadol (Mabron, Tramal) este un analgezic cu acţiune dublă, atât asupra receptorilor opioizi, cât şi
pe sistemul descendent monoaminergic (inhibă recaptarea neuronală de noradrenalină şi serotonină). Are un
potenţial redus de deprimare a respiraţiei şi de instalare a dependenţei majore. Este eficient în dureri acute şi
cronice, mai ales de tip neuropatic. Are şi efect antiinflamator şi de tip anestezic local. Se foloseşte în chirurgie,
obstetrică, ortopedie, oncologie, cardiologie, reumatologie. Posologie: la adulţi şi adolescenţi peste 14 ani 50-
100 mg odată, maxim 400 mg/zi. Reacţii adverse: transpiraţie, dezorientare, greaţă, vărsături, uscăciunea gurii.
Prudenţă în sarcină, lactaţie.

Opioide sintetice care nu deprimă centrul respirator şi nu produc dependenţă

Pentazocina (Fortral) este un analgezic moderat, folosit pentru calmarea durerilor moderate sau severe,
acute sau cronice, în traumatisme, după intervenţii chirurgicale, în colici (renală, biliară); ca medicaţie
preanestezică şi pentru suplimentarea anesteziei chirurgicale. Doze de 30-60 mg au acţiune analgezicã similară
cu 10 mg morfină, iar oral, 50 mg sunt echianalgezice cu 60 mg codeină; efectul se menţine 3-5 ore. Reacţii
adverse: greaţă, vomă, ameţeli, sedare, cefalee, sudoraţie, coşmaruri, insomnie, iritabilitate, halucinaţii,
tahicardie, erupţii cutanate alergice. Poate declanşa sindromul de abstinenţă la morfinomani. Se contraindică în
traumatisme craniene, hipertensiune intracraniană, stări convulsive, prudenţă sau se evită în timpul sarcinii (cu
excepţia travaliului); nu se administrează în perioada de alăptare şi la copiii mai mici de 12 ani. Figurează pe
lista substanţelor dopante (interzise la sportivi).
Butorfanolul (Moradol) este un analgezic puternic, folosit în analgezie postoperatorie, pentru combaterea
durerilor în afecţiunile maligne şi dureri posttraumatice, ca premedicaţie pentru anestezia generală, colică
renală, arsuri. Doza este de 1-4 mg odată, repetat la 3-4 ore. Poate produce sedare, greaţă, transpiraţii, letargie,
confuzie.
Nalbufina (Nubain) este un analgezic foarte puternic folosit preoperator în obstetrică, ginecologie, tumori
maligne. Doza 10-20 mg parenteral. Produce sedare, transpiraţii reci, greaţă, confuzie mentală, reacţii alergice
cutanate.
Buprenorfina (Temgesic) are acţiune intensă şi durabilă. Se foloseşte în cancere, traumatisme, colici,
durerea din infarctul miocardic acut. Doza este de 0,3 mg la 6 ore. Se poate da şi sublingual, intratecal.

Antagoniştii de opioide
Se folosesc ca medicaţie antidot în caz de supradozare de opioide care deprimă centrul respirator.
Administrate la morfinomani declanşează sindrom de abstinenţă. Nalorfina are şi proprietăţi analgezice proprii,
administrându-se în doză 5-10 mg intravenos. Naloxona (Narcanti) este un antagonist pur, fără acţiune proprie.
Se injectează i.v., i.m. sau s.c. în doză de 0,4 mg la adulţi, 0,01 mg/kgc la copii. Poate produce tremurături,
transpiraţii, reacţii de hipersensibilitate. Un alt reprezentant este naltrexona.
 ANALGEZICELE NEOPIOIDE (ANALGEZICE ANTIPIRETICE ŞI
ANTIINFLAMATOARE)
Sunt medicamente care prezintă aceste 3 tipuri de efecte: analgezic, antipiretic şi antiinflamator.
Efectul analgezic este mai slab decât al opiodelor, realizându-se printr-o creştere a pragului percepţiei
senzaţiei dureroase, dar fără a influenţa reacţia psihoafectivă la durere Acţiunea anlagezică se datorează
inhibării sintezei prostaglandinelor la nivelul SNC. La nivel periferic este posibilă inhibarea alături de
prostaglandine şi a sintezei şi acţiunii altor compuşi ce acţionează pe receptorii durerii, inhibându-se astfel
transmiterea senzaţiei dureroase. Aceste substanţe se folosesc frecvent în combinaţii, datorită unui sinergism
aditiv, intrând în compoziţia aşa- numitor preparate de tip antinevralgic. Se indică în nevralgii, dentalgii,
cefalee, mialgii, artralgii, etc.
Efectul antipiretic reprezintă scăderea temperaturii crescute în mod patologic (a febrei). Se explică prin
inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul centrului termoreglator din hipotalamus, rezultând o
vasodilataţie periferică, ce va permite o pierdere accentuată de caldură.
Efectul antiinflamator reprezintă combaterea simptomelor inflamaţiilor acute (roşeaţă, căldură locală,
tumefiere).
a) DERIVAŢI DE ANILINĂ
Fenacetina este analgezic şi antipiretic. Intră în compoziţia unor preparate de tip antinevralgic
(Antinevralgic, Codamin, Fasconal), dar datorită riscului apariţiei nefritei interstiţiale, cu insuficienţă renală
acută s-a înlocuit cu metabolitul ei, paracetamolul.
Paracetamolul (Panadol, Eferalgan, Acetaminophen) are acţiune analgezică şi antipiretică. Nu are
efect antiinflamator. Se absoarbe rapid şi aproape complet din tractul gastrointestinal după administrare orală.
Difuzează în toate ţesuturile organismului, legarea de proteinele plasmatice este slabă, se metabolizează în ficat
şi se excretă renal. 4% se metabolizeazã prin citocromul P450 într-un produs toxic, care se conjugă cu
glutation (detoxifiere la nivelul ficatului). La doze masive de paracetamol sau la o administrare pe timp
îndelungat, datorită depleţiei de glutation se poate produce necroză hepatică (tratamentul se face prin
administrarea cât de repede posibil a N-acetilcisteinei ca antidot). Se indică pentru combaterea simptomatică a
febrei de cauză infecţioasă; tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate medie (cefalee, nevralgii
dentare, dureri sciatice, artralgii nereumatismale, dismenoree, dureri după unele intervenţii chirurgicale,
entorse, fracturi şi luxaţii). Doza: la adulţi şi la copiii peste 12 ani, 500 mg la fiecare 6-8 h. Nu se va depăşi
doza maximă de 1g/priză şi 4g/24 de ore. Pentru doze mai mari tratamentul va fi efectuat sub strictă
supraveghere medicală. La copii între 6 şi 12 ani: 250-500 mg la 6-8 ore, iar la copii între 3 si 6 ani: 125-250
mg la 6-8 ore. Se contraindică la bolnavii cu insuficienţă hepatică, hepatită virală, insuficienţă renală gravă,
alcoolism şi hipersensibilitate la paracetamol. Ca reacţii adverse produce erupţii cutanate, urticarie, euforie,
dependenţă fizică. Se va evita administrarea în timpul sarcinii, mai ales în primele 3 luni. Se poate folosi pe
toată perioada alăptării.

b) DERIVAŢII DE PIRAZOLONĂ
Fenazona se foloseşte local ca hemostatic în epistaxis şi în caz de otită.
Aminofenazona nu se mai foloseşte datorită riscului de agranulocitoză. Prezenta şi un risc crescut de a
produce cancer gastric datorită transformării nitriţilor alimentari în nitrozoamine cancerigene.
Noraminofenazona (Metamizol, Analgin, Algocalmin) este analgezic şi antipiretic. Efectul analgezic este
de 2 ori mai intens decât al aminofenazonei, iar efectul antipiretic este intens la administrare intravenoasă. Nu
are efect antiinflamator. Prezintă o acţiune antispastică de tip musculotrop. Se găseşte sub formă de
comprimate, fiole şi supozitoare. Se indică în algii de diverse cauze: nevralgii, dureri dentare şi de sfera
O.R.L., dureri artrozice, artritice, din poliartrita cronică evolutivă, mialgii, sindrom febril. Intră în compoziţia
preparatelor combinate: Scobutil compus, Piafen şi Quarelin. Se administrează la adulţi 1-2 comprimate de 2-
3 ori/zi sau 1-2 fiole în injecţie i.m. profundă sau per os; la copii peste 15 ani 1 comprimat de 2-3 ori/zi sau la
nevoie. În caz de febră mare, în mediul spitalicesc se poate administra 1 fiolă i.v., în cazul în care nu există
antecedente de alergie la compus. Nu se njectează subcutanat datorită unei intoleranţe locale. Produce ca
reacţii adverse agranulocitoză, anemie sau trombopenie, reacţii alergice cutanate de diferite intensităţi, uneori
şoc anafilactic, rar insuficienţă renală sau nefropatie interstiţială; uneori colorarea în roşu a urinii.
Agranulocitoza se manifestă prin o creştere semnificativă a temperaturii, frisoane, angină ulceronecrotică,
creşterea VSH, dispariţia aproape totală a polinuclearelor în hemogramă. Se impune instaurarea unei
antibioterapii cu spectru larg. Netratată poate avea o evoluţie fatală. Se contraindică în caz de alergie,
leucopenie, granulocitopenie, afecţiuni hepatice, renale. Se va administra în timpul sarcinii numai după
aprecierea corectă a riscului şi beneficiului terapeutic. Este de preferat să nu se administreze mamelor care
alăptează.
Propifenazona are efecte asemănătoare aminofenazonei, fără a avea risc cancerigen. Se administrează în
doză de 150-300 mg de 3 ori pe zi, oral sau rectal.

c) DERIVAŢI DE ACID SALICILIC

Acid acetilsalicilic (Aspirina, Europirin, Upsarin) este analgezic, antipiretic, antiinflamator şi
antiagregant plachetar. Efectele variază în funcţie de doză. Astfel în doză de 1,3-3 g pe zi are efect analgezic şi
antipiretic (indicat în nevralgii, mialgii, dureri dentare, febră din boli infecţioase cu excepţia gripei şi
varicelei); în doză de 4-6 g pe zi este antiinflamator (folosit în reumatism articular acut, puseele de acutizare
ale poliartritei reumatoide), iar în doză de 0,05-0,1g pe zi are efect antiagregant plachetar (pentru profilaxia
trombozelor arteriale). Se absoarbe rapid după administrare orală, se distribuie în toate ţesuturile organismului
şi se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 80-90%. Comprimatele se dezagregă, se beau cu multă apă
imediat după mese. Ca reacţii adverse produce tulburări digestive, microhemoragii digestive, rareori
hematemeză sau melenă, creşterea tendinţei la sângerare, bronhospasm, reacţii alergice diverse (erupţii
cutanate, rareori reacţie anafilactoidă gravă cu asfixie sau colaps); nefropatie cronică, sindrom Reye
(encefalopatie şi necroză hepatică dacă se administrează mai ales la copii infectaţi cu virus gripal sau varicelo-
zosterian). În caz de supradozare apar tulburări digestive, hipertermie cu hipersudoraţie, polipnee urmată de
hipoventilaţie, tulburări neuropsihice asemănătoare beţiei (ameţeli, tulburări de auz şi vedere, convulsii), care
la doze mari evoluează spre comă, tulburări cardiace, deshidratare, şoc şi acidoză. Se fac împachetări reci,
spălături stomacale, alcalinizarea urinii (perfuzie cu bicarbonat de sodiu). Creşte efectul anticoagulantelor,
acţiunea hipoglicemiantelor orale, riscul de hemoragii gastrointestinale în cazul unui tratament concomitent cu
corticosteroizi.
Salicilatul de sodiu se foloseşte în doză mare în reumatismul articular acut.
Salicilamida intră în preparate de tip antinevralgic.
Salicilatul de metil este un lichid uleios, volatil cu miros caracteristic, care intră în compoziţia
preapratului revulsiv Saliform, folosit local în afecţiuni reumatice.

d) ANTIINFLAMATOARELE NESTEROIDIENE (AINS)

Sunt substanţe care au efect analgezic-antipiretic mai slab, dar au un efect antiinflamator pronunţat. Se
leagă puternic de proteinele plasmatice, producând interacţiuni de ordin farmacocinetic cu anticoagulantele
orale şi antidiabeticele orale (le cresc efectul şi toxicitatea). Majoritatea produc tulburări digestive (greaţă,
ulcer, hemoragie digestivă) şi reacţii de tip anafilactoid (bronhospasm, colaps, erupţii cutanate). Inhibitorii
selectivi ai enzimei COX2 sunt mai bine toleraţi gastric, dar unii cresc riscul de producere a accidentelor
coronariene.
Fenilbutazona este un antiinflamator nesteroidian din clasa pirazolonelor. Are efecte antiinflamatorii,
analgezice şi uricozurice. Se absoarbe rapid şi circulă legată de proteinele plasmatice în proporţie de 98%, are
un timp de înjumătăţire foarte lung (72 de ore), cu tendinţă la cumulare. Se indică în reumatism poliarticular
acut, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilopoetică, artroză, accesul de gută, lombosciatică, periartrită
scapulo- humerală, inflamaţii generate de infecţii (metroanexite, tromboflebite). Se administrează în doză de
atac de 10 mg/kg/zi timp de cîteva zile, apoi în doză de întreţinere de 3 mg/kgc/zi, durata tratamentului fiind de
maximum 12-14 zile datorită efectelor adverse. Ca reacţii adverse produce hemoragii digestive şi chiar ulcer,
retenţie hidrosalină, reacţii de hipersensibilitate, leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie, hepatotoxicitate,
necroză renală, creşterea tendinţei la convulsii. Se contraindică în caz de alergie, insuficienţă renală, cardiacă
sau hepatică gravă, sarcină şi alăptare, ulcer gastroduodenal, hipertensiune arterială, copii şi sugari.
Indometacinul are o acţiune antiinflamatoare, antipiretică şi analgezică energică. Se indică în poliartrită
cronică evolutivă, spondilartrită ankilopoietică, artroze (coxartroza), gută, tendinite, sinovite, bursite,
lombosciatică, dismenoree. Ca reacţii adverse produce tulburări gastrointestinale, ulcer cu perforaţie şi
sângerare, reacţii de sensibilizare, hipoacuzie, vâjâituri în urechi, modificări în sfera SNC (episoade
psihotice, stări depresive, confuzie mintalã, cefalee), edeme, hipertensiune arterială. Este contraindicat la copii
sub 14 ani, la gravide şi mame care alăptează, la pacienţi cu leziuni gastrointestinale acute sau în antecedente,
la cei cu alergii. Tratamentul se începe cu 0,025 g de 2-3 ori pe zi. Dacã răspunsul nu este adecvat, doza zilnicã
se măreşte cu 0,025 g la intervale de o săptămână, până se obţine efectul dorit sau se atinge doza de 0,150-
0,200 g/zi.
Diclofenacul (Voltaren, Rewodina) are un efect intens antiinflamator, analgezic şi antipiretic. Se
absoarbe rapid şi aproape total digestiv, se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99%. Este extensiv
metabolizat în ficat, t1/2 este de 1-3 ore. Se indică în reumatism inflamator cronic (poliartrite reumatoide,
spondilartrite anchilozante), unele artroze dureroase şi invalidante; tratament de scurtă durată al puseelor acute
de reumatism abarticular (umăr dureros acut, tendinite), artroze, lombalgii; dismenoree; tratament adjuvant în
inflamaţiile ORL şi colica ureterală, postintervenţii chirurgicale. Doza de atac: 150 mg/zi, în trei prize; doza de
întreţinere: 75-100 mg/zi fracţionat în 2-3 prize. Reacţii adverse: tulburări digestive, foarte rar ulcer, hemoragii
digestive sau perforaţie ulceroasă. Rar insomnie, iritabilitate, ameţeală sau cefalee; foarte rar: tulburări
hepatice, hipersensibilitate cutanată. Contraindicaţii: ulcer gastric sau duodenal în evoluţie, hipersensibilitate,
insuficienţă hepatică şi renală severă. Se va evita administrarea în primele două trimestre de sarcină (risc
teratogen).
Ibuprofenul (Paduden, Rupan) are efect antiinflamator, analgezic şi antipiretic cu eficacitate
asemănătoare acidului acetilsalicilic. Se indică în reumatism articular inflamator sau degenerativ, reumatism
extraarticular, stări inflamatorii severe şi prelungite în sfera O.R.L., patologia respiratorie, vasculară, în
ginecologie, în cancerologie; dureri dentare, dureri postoperatorii uşoare sau moderate; dismenoree. Doza de
atac este de 1200-1600 mg pe zi, doza de întreţinere 600-800 mg pe zi. Se poate administra şi la copii
preparatul Nurofen în doză de 20 mg/kg corp şi zi, max 500 mg pe zi. Poate produce tulburări digestive,
erupţii cutanate alergice, edeme, rareori creşterea valorilor transaminazelor, leucopenie, trombocitopenie,
reacţii anafilactoide grave.
Ketoprofenul (Profenid) este antiinflamator, antialgic şi antipiretic. Se foloseşte pentru tratamentul
simptomatic al reumatismului cronic inflamator şi degenerativ, al reumatismului abarticular, al artritelor şi
artrozelor, al lombalgiilor. Se contraindică în caz de alergie, ulcer, sarcină, alăptare, insuficienţă hepatică sau
renală severă. Doza de atac: 300 mg pe zi, în trei prize, în timpul mesei; doza de întreţinere: 150 mg pe zi în
trei prize. Se găseşte şi sub formă de pulbere liofilizată care se injectează după diluare intramuscular profund
în doză de 100-200 mg pe zi, la 12 ore interval. Gelul (Fastum gel) este folosit în inflamaţii şi traumatisme
musculare, articulare, ligamentare, flebite, limfangite.
Piroxicam (Feldene) are efect antiinflamator, analgezic, antipiretice şi uricozuric. Are activitate
terapeuticã ridicată în doze scăzute, tolerabilitate mai bună decât a altor AINS. Se absoarbe foarte bine
digestiv, se leagă 99% de proteinele plasmatice, t1/2 = 35-40 h. Se indică în afecţiuni reumatismale cu
caracter inflamator sau degenerativ, articulare sau abarticulare suferinţe musculoscheletice acute, durere de
diferite etiologii (posttraumaticã, postoperatorie, postpartum); guta acută; dismenoree primară. Doza de atac
este de 20-40 mg pe zi în priză unică, doza de întreţinere 10-20 mg pe zi.
Meloxicam (Movalis) are o incidenţă scăzută a efectelor secundare gastrointestinale (perforaţii, ulceraţii
şi sângerări). Se indică în tratamentul simptomatic al artritei reumatoide, osteoartritelor dureroase (artroze, boli
degenerative ale articulaţiilor); alte stări inflamatorii. Doza este de 15 mg/zi la început, apoi 7,5 mg/zi.
Contraindicat în caz de hipersensibilitate, ulcer peptic activ, insuficienţă hepatică sau renală severă, copii sub
15 ani, sarcină sau alăptare.
Nimesulid (Mesid, Aulin) este indicat în stări inflamatorii care afectează sistemul osos şi articulaţiile. Nu
trebuie administrat în caz hemoragii gastro-intestinale sau ulcer gastroduodenal în fază activă. Ocazional dă
pirozis, erupţii cutanate de tip alergic, foarte rar cefalee, vertij, somnolenţă. În mod excepţional oligurie, edem,
purpură.
Celecoxib (Celebrex) se dă în 1-2 prize pe zi în doză de 200-400 mg pe zi.
Alţi coxibi sunt: parecoxib, valdecoxib, etoricoxib care se foloses în boala artrozică, poliartrita
reumatoidă, fiind bine toleraţi la nivel digestive deoarece inhibă selectiv enzima COX2. Inhibitorii COX2 pot
produce hipertensiune arterială şi edeme.

MEDICAMENTELE CU ACŢIUNE SPECIFICĂ ÎN POLIARTRITA

REUMATOIDĂ
În poliartrita reumatoidă se folosesc simptomatic antiinflamatoare nesteroidiene, precum şi
glucocorticoizi, dar există medicamente specifice care au acţiune modificatoare asupra bolii. Administrate
cronic micşorează durerea, reduc inflamaţia periarticulară, scad VSH-ul şi titrul factorului reumatoid,
ameliorează prognosticul bolii.
Compuşii de aur, deşi nu au proprietăţi antiinflamatorii, inhibă activitatea fagocitară şi migrarea
macrofagelor. Au o cinetică complexă. Aurul se desface din moleculă şi persistă timp îndelungat în organism
(se acumulează în măduva hematopoetică, ficat şi rinichi). Ex. aurotiomalatul de sodiu (Tauredon),
aurotioglucoza (Solganal) injectaţi i.m. sau i.v. la interval de o săptămână, iar pe cale orală se dă auranofinul.
Antimalaricele (clorochina şi hidroxiclorochina) provoacă lent atenuarea inflamaţiei şi durerii, dar
manifestările radiologice ale bolii nu sunt modificate. Se administrează oral, pot produce afectarea ochiului,
datorită unor depozite corneene sau retinopatiei. Se contraindică în sarcină.
Penicilamina este un produs de degradare a penicilinei. Provoacă ameliorarea stării clinice şi a probelor
de laborator după cca 4-6 luni de tratament. Determină scăderea importantă a factorului reumatoid. Se mai
foloseşte ca substanţă chelatoare în intoxicaţii cu mercur şi plumb, şi în boala Wilson (favorizează
eliminarea excesului de cupru). Se administrează oral. Poate produce eritem pruriginos, stomatită,
agranulocitoză, proteinurie.
Sulfasalazina (Salazopirina) este o sulfamidă care provoacă ameliorare clinică şi hematologică după 1-3
luni de tratament. Produce anorexie, greaţă, erupţii cutanate, febră.
Imunosupresoarele - metotrexatul este un antagonist de acid folic. Clorambucilul şi ciclofosfamida,
azatioprina (Imuran) sunt antimetaboliţi. Ciclosporina întârzie apariţia unor noi eroziuni osoase. Toate au
toxicitate medulară şi pot produce tulburări gastrointestinale. Mai nou se folosesc agenţi care blochează o
citokină importantă în geneza răspunsului imun din această boală - factorul de necroză tumorală alfa. Aceştia
sunt anticorpi monoclonali ca infliximab, etanercept. Un alt compus este leflunomida (Arava) care inhibă
proliferarea celulelor T şi ameliorează funcţionalitatea articulară a acestor bolnavi. Există şi combinaţii de
imunosupresoare de ex. Remicade, care conţine infliximab în asociere cu metotrexat. Alte medicamente sunt
antagoniştii de interleukină - anakinra (Kineret).

MEDICAŢIAANTIGUTOASĂ
Guta este o afecţiune metabolică caracterizată prin creşterea concentraţiei serice de acid uric peste 9
mg/100 ml. Se poate manifesta sub formă de crize de gută acută şi gută cronică. Medicamentele folosite sunt
cele active în criză, uricoinhibitoare şi uricozurice.
Antiinflamatoare specifice şi nespecifice
- specifice: în timpul accesului de gută se pot administra antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), mai ales
acelea cu efect puternic antiinflamator, care pot diminua durerile şi care au şi efect uricozuric: fenilbutazona,
ketazona, piroxicamul, etc.
- nespecifice: colchicina, un alcaloid din Colchicum automnale (brânduşa de toamnă) linişteşte în mod
specific accesul de artrită gutoasă, printr-un mecanism antiinflamator nespecific. Întreruperea cercului vicios
care întreţine inflamaţia acută explică eficacitatea în criza de gută. Toxicitatea colchicinei este mare. Are şi
efect citostatic. Poate provoca greaţă, vomă, diaree, colici, fenomene de gastroenterită acută, afectarea SNC. În
administrare cronică poate deprima hematopoeza.
Uricozuricele sunt o grupă de medicamente folosite în tratamentul cronic al gutei care favorizează
eliminarea urinară a acidului uric. Din această clasă face parte probenecidul, care în doză mare creşte
eliminarea urinară a acidului uric. Se mai foloseşte şi în hiperuricemii secundare (în leucemii, după
tratamente cu citostatice). De asemenea, se mai utilizează pentru prelungirea efectului penicilinelor, deoarece
inhibă secreţia lor tubulară şi le creşte astfel nivelul plasmatic.
Sulfinpirazona (Anturan) mai are şi proprietăţi antiinflamatoare, analgezice, este şi un antiagregant
plachetar.
Uricoinhibitoarele sunt medicamentele care inhibă sinteza acidului uric. Un reprezentatnt este
alopurinolul (Milurit, Zyloric), care inhibă etapele terminale ale biosintezei acidului uric. Administrat la
bolnavi cu hiperuricemie primară sau secundară, scade concentraţia acidului uric în sânge şi diminuează
eliminarea uraţilor în urină. Este în general bine suportat. În timpul tratamentului este bine să se ingere
cantităţi mai mari de lichide. Ca reacţii adverse pot apare erupţii cutanate, febră, cefalee, ameţeli.

MINERALOCORTICOIZII,GLUCOCORTICOIZII,ACTH-UL
Corticosteroizii sunt hormoni secretaţi de corticosuprarenală (CSR) şi se pot clasifica în următoarele
grupe:
- mineralocorticoizi - secretaţi de zona glomerulară,
- glucocorticoizi - secretaţi de zona fasciculată,
- steroizi (cu efecte androgenice) - secretaţi de zona reticulară.

MINERALOCORTICOIZII

Principalul hormon este aldosteronul, care stimulează reabsorbţia de Na (împreună cu apa) si secreţia de
K la nivelul tubilor distali. La bolnavii cu insuficienţă corticosuprarenală se indică ca medicaţie de substituţie.
În boala Addison se administrează de obicei in asociere cu glucocorticoizi. Ca medicament se foloseşte un
precursor. Fiolele de Mincortid conţin 10 mg acetat de dezoxicorticosteron microcristalin (DOCA). Se
injectează i.m. zilnic1 f, apoi la 2-3 zile.

GLUCOCORTICOIZII (MEDICAŢIA CORTIZONICĂ)

Cortizonii sau glucocorticoizii sunt hormoni corticosuprarenali sau analogi de sinteză cu efect
antiinflamator marcat şi acţiuni importante în metabolismul glucoproteic.
EFECTELE GLUCOCORTICOIZILOR
A.EFECTE FARMACODINAMICE – au acţiune asupra unor procese patologice: efect antiinflamator,
antialergic, imunosupresor (apar numai la doze mari care depăţesc secreţia fiziologică de cortizol)
Acţiunea antiinflamatoare se produce prin inhibarea eliberării unei serii de substanţe mediatoare a
inflamaţiei: prostaglandine (PG), leucotriene (LT). Cortizonii inhibă atât fenomenele exsudative, acute cât şi
cele cronice, proliferative ale inflamaţiei indiferent de cauza acesteia. Scad VSH-ul şi febra. Majoritatea
indicaţiilor terapeutice ale glucocorticoizilor se bazează pe influenţarea proceselor inflamatoare.
Acţiunea antialergică - suprimă sau atenuează atât reacţiile de hipersensibilitate imediate, cât şi cele
întârziate, de tip celular. Împiedică eliberarea mediatorilor chimici ai anafilaxiei, stabilizând mastocitele şi
scăzând stocul tisular de histamină.
Efectul imunosupresiv se realizează prin scăderea numărului limfocitelor T helper, inhibarea funcţiei
limfocitelor. Stă la baza utilizării lor în tratamentul bolilor imunopatologice, dar determină şi scăderea
capacităţii de apărare faţă de infecţii.

B. EFECTE METABOLICE
Acţiunea asupra metabolismului glucidic, proteic şi lipidic - stimulează gluconeogeneza din aminoacizi,
scad utilizarea glucozei în ţesuturile periferice. Cresc cantitatea de glicogen hepatic, glicemia şi scad toleranţa
la glucide. La doze mari poate apare diabet steroidic. Scade anabolismul şi se accentuează catabolismul proteic,
creându-se un bilanţ azotat negativ. În mai multe ţesuturi, mai ales limfatic, conjunctiv, osos şi muscular apar
fenomene atrofice. În domeniul metabolismului lipidic, produc lipoliza, ridicând nivelul acizilor graşi liberi
în plasma sangvină; grăsimile se depun cu predilecţie în anumite regiuni, distribuindu-se după tipul cushingoid
(faţă de lună plină). Majoritatea derivaţilor cortizonici măresc şi pofta de mâncare.
Metabolismul electrolitic - toţi glucocorticoizii naturali au şi efecte de tip mineralocorticoid, mărind
reabsorbţia de Na şi excreţia de K la nivelul tubilor renali. Se poate produce pierdere de potasiu şi
hipokaliemie, retenţie hidrosalină, edeme, creşterea tensiunii arteriale.Eliminarea renală de Ca şi fosfaţi de
asemenea creşte, favorizând formarea de calculi renali. Concomitent având acţiune de tip contrar vitaminei D,
scad absorbţia intestinală de calciu.

C. EFECTE ASUPRA DIFERITELOR ORGANE ŞI SISTEME

Efectele cardiovasculare, antitoxică şi antişoc - printr-o acţiune permisivă favorizează acţiunile
cardiovasculare ale catecolaminelor, sprijinind astfel menţinerea debitului cardiac, a tonusului vascular, a
integrităţii capilarelor şi a microcirculaţiei, de unde şi rezistenţa sporită a organismului în condiţii de stress. În
doze foarte mari protejează integritatea membranei celulare şi a organitelor intracelulare faţă de toxine,
tulburările de circulaţie şi hipoxie; astfel atenuează tulburările metabolismului celular şi întârzie autoliza.
La nivelul muşchilor scheletici - adinamie, oboseală, scăderea forţei contractile datorită spolierii de K. Se poate
produce atrofia ţesutului muscular (miopatie cortizonică), mai evidentă la nivelul muşchilor şoldului şi
coapsei.
În sistemul osos scade sinteza de matrice osteoidă şi fixarea calciului. Tratamentul prelungit cortizonic
poate produce osteoporoză, fracturi spontane, mai ales la bolnavii vârstnici, imobilizaţi la pat.
Inhibă sinteza prostaglandinelor din mucoasa gastrică care au rol protector la acest nivel, se pot forma
ulcere gastrice, însoţite relativ frecvent de hemoragie şi uneori chiar de perforaţie.
La nivelul sistemului nervos central cortizonii produc deseori un efect excitant uşor, cu insomnie,
nervozitate, uneori chiar euforie. Mai rar pot apare stări psihotice.
Asupra sistemului sangvin se produce o creştere a eritrocitelor, a trombocitelor, a granulocitelor
neutrofile şi scăderea numărului de eozinofile, limfocite circulante, monocite şi bazofile.
În graviditate, doze mari au efect teratogen, la copii în perioada de creştere pot produce încetinirea
creşterii.
La nivelul ficatului au efect protector datorită gluconeogenezei, crescând depozitul de glicogen şi sinteza
proteinelor enzimatice la nivelul ficatului.

D. EFECTELE NEUROENDOCRINE - sunt rezultatul unei acţiunii feed- back negativ la nivel
hipotalamo-hipofizar: scad sinteza de ACTH, TSH, LH, STH. Medicaţia de lungă durată cu cortizonice poate
induce hipofuncţia corticosuprarenalei - hipocorticismul secundar iatrogen, chiar atrofia de CSR. Această
reacţie poate să apară la oprirea bruscă a medicaţiei.
INDICAŢII TERAPEUTICE:
Medicaţia de substituţie în tratamentul insuficienţei CSR, cu sau fără mineralocorticoizi.
Ca medicamente antiinflamatoare sunt indicate în bolile reumatice: reumatismul poliarticular acut,
mai ales dacă este asociat cu cardită, poliartrita reumatoidă (PR) în puseuri acute, în alte forme de
reumatism ca bursite, sinovite,tendinite, periartrite acute, etc.
În alergii: formele grave ale reacţiei alergice - şocul anafilactic, astmul bronşic alergic, edemul glotic în
asociere cu adrenalină şi antihistaminice.
În unele colagenoze, lupus eritematos diseminat, cu excepţia sclerodermiei.
În dermatologie, în afecţiuni inflamatorii cronice cum sunt eczemele, dermatite generalizate, etc.În
pemfigus se administrează sistemic.
În inflamaţii la nivelul ţesuturilor friabile: în oftalmologie, în neurologie pentru tratamentul
meningitelor, encefalitelor, polinevritelor, edemului cerebral.
Ca medicaţie imunosupresivă atât în bolile autoimune, cât şi pentru protejarea grefelor şi transplantelor
de organe, prevenirea fenomenului de rejecţie.
În afecţiuni hematologice de tip autoimun: trombocitopenii, leucopenii, anemii hemolitice.
În procese limfoproliferative maligne (leucemia limfatică, limfoame) ca medicaţie adjuvantă.
În infecţii grave, şoc septic, în asociere cu antibiotice şi chimioterapice, având avantajul acţiunii
antiinflamatorii. Dar, în infecţii cu agenţi patogeni faţă de care nu dispunem de medicaţie etiotropă (viroze,
micoze) administrarea cortizonilor ar fi o greşeală terapeutică.
În sindromul nefrotic, în cazuri refractare la diuretice corticosteroizii pot restabili funcţia renală şi
efectul diureticelor.
În forme grave de hepatită cronică agresivă, insuficienţă hepatică acută datorită creşterii rezervei de
glicogen hepatic această medicaţie este bine venită.

EFECTE ADVERSE ŞI CONTRAINDICAŢII, MĂSURI DE PREVENIRE A

EFECTELOR ADVERSE:
- Retenţia hidrosalină - edeme, mai ales la preparatele naturale; se recomandă pacientului un regim hiposodat.
La hipertensivi retenţia de sodiu duce la creşterea tensiunii arteriale, hipertensiunea arterială reprezentând o
contraindicaţie relativă.
-Creşterea eliminărilor de potasiu, scăderea stocului de K+, ceea ce impune asocierea la tratament a KCl 1-2
g/zi pentru prevenirea hipopotasemiei;
-Tendinţa la hiperglicemie, chiar instalarea diabetului steroidic. De aceea se recomandă un regim alimentar
hipoglucidic, iar la diabetici şi medicaţie antidiabetică.
-Creşterea catabolismului protidic, care se poate corecta printr-un regim hiperprotidic şi administrarea de
steroizi anabolizanţi.
-Osteoporoza, chiar fracturi spontane, care poate constitui o contraindicaţie pentru tratament.
-Hipercorticismul secundar (sindromul Cushing);
-Hipocorticism secundar endogen (iatrogen), care poate apare la oprirea tratamentului datorită efectului feed-
back negativ asupra axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. Reactivitatea corticosuprarenalei scade
considerabil; în cazul unui stress operator, infecţios se poate declanşa insuficienţa. Prevenirea se face prin
administrarea glucocorticoizilor în perioada de secreţie fiziologică maximă (dimineaţa). Oprirea
tratamentului nu se face brusc, ci treptat, diminuând doza cu 20 - 25%, din 5 în 5 zile (sau din 6 în 6 zile).
-Acuze gastrice, ulcer gastric care constituie o contraindicaţie absolută. Simptomele subiective, pirozisul se
pot atenua cu medicaţie antiacidă.
-Psihoza cortizonică -contraindicaţie absolută pentru continuarea tratamentului; insomnia se poate atenua prin
medicaţie sedativă.
-La copii nu este recomandabil să se facă tratamente prea îndelungate, deoarece pot produce tulburări de
creştere;
-La gravide cantitatea administrată să nu depăşească cantitatea fiziologică secretată de corticosuprarenală, doze
mari pot avea efect teratogen.
-La nivelul ochiului poate apare cataractă la administrarea îndelungată, iar glaucomul impune oprirea
tratamentului.
-Creşterea eliminării urinare de calciu poate duce la apariţia calculozei renale.
COMPUŞI ŞI PREPARATE
Cortizonul - este folosit ca medicaţie de substituţie în insuficienţa corticosuprarenală. Se poate
administra oral şi parenteral (i.m.); este inactiv local. Doza de atac de 200-300-400 mg pe zi, doza de
întreţinere de 25 - 50 mg.
Hidrocortizonul (Cortizol) este principalul hormon fiziologic. Există sub trei tipuri de preparate :
Hidrocortizonul acetat suspensie, fiole cu 25 mg/ml, se foloseşte pentru efectul antiinflamator sub
formă de suspensie apoasă în injecţii locale (intraarticular, infiltraţii periarticulare şi intramuscular.
Hidrocortizonul acetat unguent în concentraţii de 1- 2,5 %, se foloseşte pentru aplicaţii locale în O.R.L,
stomatologie, oftalmologie, dermatologie.
Hidrocortizon hemisuccinat este un ester hidrosolubil. Se introduce intravenos, în injecţii sau perfuzii,
fiind de elecţie în urgenţe. Se indică în stările de şoc (şoc anafilactic, şoc toxico-septic), edem laringian,
insuficienţă respiratorie acută, criza de rău astmatic, edem pulmonar toxic, edem Quincke, criză addisoniană.
Dozele recomandate în stările de şoc la adult între 200 mg pînă la 1 g/zi, în perfuzie, timp de 2-3 zile.
Prednisonul este obţinut prin semisinteză. Are efect antiinflamator de 4 ori mai mare decât
hidrocortizonul, iar efectul mineralocorticoid este slab. Durata de acţiune este ceva mai lungă. În terapie se
administrează pe cale orală, fiind ineficace local. Este larg folosit pentru efectele antiinflamator, antiialergic şi
imunosupresor. Tratamentul se începe cu doze de atac de 30-60-100 mg pe zi, reducându-se progresiv doza (cu
25% din 5 în 5 zile), până la doza de întreţinere de 5 - 15 mg pe zi, care se poate administra pe o perioadă
lungă.
Prednisolonul (Supercortizol) are proprietăţi asemănătoare prednisonului, fiind utilizat în special pentru
efectul antiinflamator. Are şi efect local.
Metilprednisolonul are aceleaşi proprietăţi ca prednisolonul. Se administrează pe cale orală, parenterală
în injecţii i.v. şi i.m. Se găseşte şi sub formă de preparate retard.
Triamcinolonul (Volon) are efect antiinflamator puternic, fiind lipsit de efecte mineralocorticoide. Se
foloseşte ca antiinflamator şi antialergic. Are activitate locală marcată. Efecte secundare: osteoporoză şi
miopatie cortizonică. Triamcinolonul acetonid se găseşte sub formă de preparate dermatologice, creme,
loţiuni.
Dexametazona (Superprednol) este cel mai activ antiinflamator, antialergic (de 25 de ori mai activ ca
hidrocortizonul). Nu produce retenţie hidrosalină. Are acţiune de lungă durată. Principala acţiune secundară o
constituie inhibiţia puternică a secreţiei de ACTH. Nu se utilizează pentru tratamente de lungă durată. Dozele
de atac sunt între 2-10 mg pe zi, oral sau parenteral, şi dozele de întreţinere 0,5 -1,5 mg pe zi. Este indicat în
edem cerebral.
Betametazona (Celestone) este un izomer al dexametazonei, are proprietăţi similare şi se foloseşte în
aceleaşi scopuri şi aceleaşi doze. Se poate utiliza şi sub formă de preparate retard (Diprophos suspensie).
Preparate cu acţiune locală antiinflamatoare, antialergică şi antipruriginoasă intensă: flumetazona
(Locacorten), fluocinolona, fluocortolonă (Ultralan) se utilizează sub formă de creme şi unguente pentru
aplicaţii pe tegumente datorită liposolubilităţii marcate. Pot interfera cu vindecarea plăgilor, influenţând
negativ formarea ţesutului de granulaţie.

ACTH –UL ŞI TETRACOSACTIDUL

Corticotrofina sau ACTH-ul este un hormon secretat de hipofiza anterioară, fiind alcătuit din 39 de
aminoacizi. Se poate folosi cu aceleaşi indicaţii ca şi în cazul medicaţiei cortizonice. Anumite efecte secundare
ale ACTH-ului sunt atenuate, mai ales cele metabolice, faţă de cortizoni. De asemenea, oprirea creşterii la
copii nu apare aşa de marcat. Se preferă în pediatrie, neurologie, pentru efect antiinflamator şi antialergic.
ACTH-ul are proprietăţi imunogene, dezvoltând uneori hipersensibilitate alergică, chiar şoc anafilactic.
Tetracosactid (Cortrosyn) este o peptidă de sinteză, care nu produce alergie.

MEDICAŢIAOSTEOPOROZEI
Osteoporoza este o afecţiune generală a scheletului caracterizată prin reducerea sau pierderea
rezistenţei oaselor, ca urmare a scăderii masei osoase şi deteriorării microarhitecturii ţesutului osos, cu
creşterea riscului de fracturi. Există o osteoporoză primară (de involuţie) de tip I postmenopauză şi de tip II
datorată malnutriţiei şi absorbţiei intestinale reduse de calciu, precum şi o osteoporoză secundară (în
hiperparatiroidism, corticoterapie cu durată de peste 3 luni, după tratatmente cu heparină,
anticonvulsivante).
În tratamentul osteoporozei se folosesc următoarele medicamente:
a. inhibitoare ale resorbţiei osoase (antiresorbtive)
b. stimulatoare ale formării osului

MEDICAMENTE ANTIRESORBTIVE
Bifosfonaţii inhibă osteoliza şi determină încetinirea turnoverului osos; inhibă activitatea resorbtivă a
osteoclastelor, fără a afecta osteogeneza. Se administrează pe stomacul gol (cu cel puţin 30’ înainte de
ingerarea oricărui aliment solid sau lichid, inclusiv apă minerală, cafea). Se indică în tratatmentul
osteoporozei postmenopaută, prevenirea şi tratamentul osteoporozei induse de glucocorticoizi, osteoporoză
de involuţie. Reprezentanţi: etidronat, pamidronat (Aredia), alendronat (Fosamax), risedronat,
clodronat disodic (Bonefos). Efecte adverse: tulburări digestive (dureri abdominale, dispesie, gust metalic,
diaree, afectarea esofagului - alendronatul determină chiar eroziuni şi ulceraţii esofagiene). Se contraindică
în sarcină, alăptare, copii, insuficienţă renală severă, hipocalcemie. Alendronatul nu se asociază cu AINS.
Estroprogestativele - estrogenii reduc activitatea procesului de remodelare osoasă şi pot frâna
pierderea accelerată a masei osoase, permiţând o creştere a conţinutului mineral osos. La menopauză, datorită
deficitului de estrogeni creşte activitatea de remodelare osoasă. Terapia se administrează în primii 3 ani de la
instalarea menopauzei şi se continuă minim 5 ani, permiţând menţinerea sau creşterea masei osoase şi
reducerea riscului de fracturi. Efecte adverse: pe termen scurt (tensiune mamară, sângerări vaginale, edeme,
creştere în greutate); pe termen lung apar complicaţii grave, cum ar fi creşterea riscului cancerului de sân,
cancer de endometru, tromboflebite, tromboembolii, litiază biliară, depresie, hipertensiune arterială. Se
contraindică la femeile cu istoric de cancer mamar sau uterin, cu hemoragii genitale nediagnosticate, cu
insuficienţă hepatică severă. Se indică în osteoporoza postmenopauză ca tratament de primă intenţie. Nu există
un tratament standard. De ex. se poate folosi estradiol sub formă de plasture (Estraderm TTS), gel (Estreva),
dar şi sub formă de comprimate orale sau implante s.c.
Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici (SERM) - sunt agenţi antiosteoclastici utilizaţi pentru
profilaxia şi tratamentul osteoporozei din postmenopauză. Raloxifenul (Evista) este antagonist al receptorilor
pentru estrogeni. Acţionează ca este agonist în ţesutul osos, exercitând efect antiresorbtiv, precum şi în
sistemul cardiovascular, scăzând colesterolul total, LDL; este antagonist în ţesutul mamar, endometru,
reducând riscul de cancer de sân şi uterin. Se dă în doză de 60 mg pe zi în priză unică, în orice moment al zilei,
câţiva ani. Efecte adverse: bufeuri de căldură, crampe gambiere, edeme periferice, tromboembolism venos. Se
contraindică în boala tromboembolică, insuficienţă hepatică şi renală severă, în caz de imobilizare prelungită în
pat. Pentru femeile care au o dietă săracă în calciu se asigură un aport suplimentar de calciu şi vitamina D.
Calcitonina - este un hormon secretat de celulele parafoliculare din glanda tiroidă şi în măsură mai mică
în timus şi paratiroide. Scade calcemia, inhibă resorbţia osoasă prin inhibarea activităţii osteoclastelor. Are şi
efect analgezic, permiţând reducerea cantităţii de analgezice la femeile cu osteoporoză postmenopauză, care
prezintă fracturi vertebrale, de asemenea la bolnavii cu metastaze osoase. Este medicament de a 3-a alegere,
datorită costului, după bifosfonaţi şi raloxifen în tratamentul osteoporozei postmenopauză. Se mai indică în
durerea determinată de fracturile vertebrale recente şi în hipercalcemie.
Preparate:
Cibacalcin - calcitonină umană care se dă s.c. sau i.m. de 2-3 ori pe săptămână şi Miacalcic - calcitonină
de somon care se administrează s.c., i.m., spray nazal. Efecte adverse: tulburări gastrointestinale (greţuri - se dă
un antiemetic); erupţii urticariforme, toleranţă, uscăciune sau sângerări la nivelul mucoasei nazale. Se
contraindică în caz de hipersensibilitate, sarcină, alăptare.

MEDICAMENTELE CARE STIMULEAZĂ FORMAREA OSULUI

Au drept scop creşterea masei osoase, astfel încât să reducă riscul apariţiei unei fracturi osteoporotice.
Fluorul stimulează selectiv formarea de ţesut osos nou, prin acţiune mitogenă asupra osteoblastelor şi
poate determina creşterea densităţii osoase, dacă se administrează cronic. Are are o fereastră terapeutică
îngustă (greaţa, voma, hemoragiile digestive şi artralgiile impun folosirea unor doze foarte mici). Dezavantajul
iniţial (apariţia osteomalaciei) a fost depăşit prin administrarea concomitentă a unui supliment de calciu.
Intoxicaţia cronică cu fluor determină fluoroza dentară, osteoscleroza (densitate osoasă crescută prin înlocuirea
hidroxiapatitei cu fluoroapatita), exostoze, calcifierea ligamentelor şi tendoanelor. Se foloseşte sub formă de
fluorură de sodiu, intrând în preparatele: Ossin - drajeuri, Fluocalcic (care conţine şi calciu) - comprimate
efervescente. Fluorul se mai indică pentru profilaxia cariei dentare, de exemplu prin adăugarea la apa potabilă,
folosirea de soluţii pentru clătirea cavităţii bucale sau paste de dinţi cu fluor.
Ranelatul de stronţiu se caracterizează prin modul de acţiune dublu: creşte formarea ţesutului osos şi
limitează în acelasi timp resorbţia („topirea”) acestuia. Reduce recidivele fracturilor vertebrale şi apariţia unor
leziuni noi.
 Alte măsuri: suplimentarea orală a calciului poate scădea incidenţa fracturilor la vârstnici.
Calciul este utilizat sub formă de gluconat, lactat, gluconolactat, glubionat (gluconat lactobionat), clorură,
etc. Absorbţia digestivă a calciului este favorizată de mediul acid, vitamina D şi C, hidraţii de carbon şi
proteine. Absorbţia este scăzută de alimentele bogate în fosfaţi, oxalaţi, acid fitic şi în diaree. Suplimentarea de
calciu şi vitamină D reduce riscul fracturilor de col femural şi alte tipuri de fracturi la femeile în vârstă.
Vitamina D este implicată în homeostazia calciului şi fosfaţilor, iar la nivel osos participă la
mineralizarea normală a oaselor. Administrată la cei cu osteoporoză asigură absorbţia intestinală a unei cantităţi
de calciu suficiente pentru procesul de remineralizare şi în plus inhibă secreţia de PTH şi stimularea turnover-
ului osos de către acesta. Preparate: colecalciferol (Vigantoletten - comprimate, Vitamina D3 hidrosolubilă -
fiole pentru injecţii), ergocalciferol (Vitamina D2 - soluţie uleioasă buvabilă), alfacalcidol (Alpha D3 - capsule
gelatinoase), calcitriol (Rocaltrol

ANALGEZICE OPIOIDE ŞI ANALGEZICE ANTIPIRETICE ŞI

ANTIINFLAMATOARE

Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia

ANALGEZICE EUFORIZANTE (OPIOIDE)
I. Opioide naturale Morfina f. 20 mg
Morfina + Atropină f. 20 mg morfină şi 1 mg atropină
Sevredol compr.10; 20 mg morfină
MST CONTINUS compr.retard 10; 30; 60; 100; 200 mg morfină
Dolatard compr.retard 10; 30¸60; 100 mg
II. Opioide Hidromorfon f. 2 mg
semisintetice Hidromorfon+ atropină f. 2 mg hidromorfon şi 0,3 mg atropină
Hidromorfon +scopolamină f. 2 mg hidromorfon şi 0,3 mg scopolamină
Oxycontin compr.elib.modif.10, 20, 40, 80 mg oxicodonă
DHC CONTINUS compr. retard 60; 90; 120 mg dihidrocodeina
III.Compuşi sintetici Mialgin f. 100 mg petidină clorh.
Sintalgon compr.2,5 mg metadonă clorh.
Dipidolor f. 15 mg piritramida
Fentanyl f. 0,5 mg fentanyl
Darvon caps. 50 mg dextropropoxifen
Tramadol (Mabron) f.,sol.uz int,compr, sup. 50, 100 mg tramadol
Fortral f. 30 mg, compr. 50 mg pentazocină
Moradol f. 2 mg butorfanol
Nubain f. 10 mg nalbufină
IV. Antagonişti de Nalorfină f. 5 mg nalorfină
opioide Narcanti f. 0,4 mg/ml naloxonă

Grupa de Denumirea comercială Forma şi compoziţia

medicamente
ANALGEZICE, ANTIPIRETICE ŞI ANTIINFLAMATOARE
I. Salicilaţi Acid acetilsalicilic compr. 0,5 g, 0,3 g, 0,1 g, 0,05 g
Askine compr.0,3 g acid acetilsalicilic, 0,01 g cafeină
Acid acetilsalicilic cu compr.0,4 g ASA, 0,2 gluconat de calciu
gluconat de calciu
Diflunisal compr.film.0,5 g diflunisal
Aspegic pulb.sol.buvabilă 100, 250, 500 mg, 1 g acetilsalicilat
de DL-lizină
II. Derivaţi de Paracetamol, Eferalgan, compr.0,5 g, sup.0,25 şi 0,125 g, compr.efervescente
anilină Panadol
Saridon compr. paracetamol, propifenazonă,cafeină
 Coldrex compr. paracetamol, codeină, cafeină
Paracetamol plus compr. paracetamol, clorfeniramin compr. paracetamol,
codeină, cafeină
III. Derivaţi de Metamizol compr.0,5 g, f 1g, sup.0,5 şi 1 g noraminofenazonă
pirazolonă Quarelin compr. metamizol, cafeină, drotaverină
Propifenazonă compr.300 mg, sup.100,200,300 mg propifenazonă
IV. Preparate Fenilbutazonă dj.0,2 g, sup.0,25 g, ung.4%
predominant Ketazon f 1 g, dj.0,25 g kebuzon
antiinflamato Indometacin caps.25 mg, sup.50 mg
are (AINS) Paduden (Nurofen) dj. 0,2 g; sirop 100 mg/5 ml ibuprofen
Profenid compr.0,1 g, pulb.inj.0,1 g ketoprofen
Voltaren, Rewodina dj.50 mg, sup 100 mg, caps retard 75 mg diclofenac
Arthrotec compr. diclofenac şi misoprostol
Piroxicam compr.20 mg, sup.20; 40 mg, ung.3%
Tilcotil compr 20 mg, pulb.inj 20 mg tenoxicam
Mesid(Aulin) gran.susp.,compr.0,1 g nimesulid
Movalis compr.7,5 ; 15 mg, sup.15 mg meloxicam
Celebrex caps. 100; 200 mg celecoxib
Dynastat pulb.sol.inj.20, 40 mg parecoxib
Arcoxia compr.film.60, 90, 120 mg etoricoxib
V.Medicamente Antinevralgic P compr.acid acetilsaclicilic, paracetamol, cafeină
combinate Codamin P compr.paracetamol, codeină, cafeină
analgezice Fasconal P compr.acid acetilsalicilic, paracetamol, cafeină,
fenobarbital
Piafen compr., f., sup. metamizol, pitofenonă, fenpipramidă

CORTICOSTEROIZII ŞI ACTH-UL

Grupa de Denumirea comercială Forma şi compoziţia

medicamente
I. Glucocorticoizii Cortizon acetat f. 25 mg
Hidrocortizon acetat f. 25 mg suspensie
Hidrocortizon hemisuccinat f. 25 mg/ml +f. a 4 ml solvent
Unguent cu hidrocortizon acetat ung. 1%
Locoid ung, cremă 0,1% cu hidrocortizon butirat
Prednison compr. 1 şi 5 mg deltacortizon
Supercortizol compr 5 mg, f 25 mg prednisolon
Urbason solubile pulb.inj. 20 mg metilprednisolon
Prednol-L f 20; 40 mg metilprednisolon sodiu succinat +
solvent
Medrol compr. 4; 32 mg metilprednisolon
Triamcinolon/Berlicort compr.4 mg, f 10; 40 mg
Superprednol compr. 0,5 mg dexametazonă
Dexametazon sodium flac inj.8 mg dexametazonă
Diprophos susp. 7 mg/ml betametazonă
Celestone f. 4 mg betametazonă
Unguent cu triamcinolon ung.0,1%
acetonid
Fluocinolon N ung.,cremă 0,025% fluocinolon acetonid şi 0,5%
neomicină
Locacorten ung.0,02% flumetazon pivalat
Ultralan ung. 0,5% fluocortolonă
 Betaderm cremă şi ung. 0,1% betametazon valerat
Cutivate cremă şi ung.0,05% fluticazon
Elocom cremă şi ung. mometason
Dermovate/Cloderm cremă şi ung.0,05% clobetasol
II. Mincortid f 10 mg dezoxicorticosteron acetat (DOCA)
Mineralocorticoid Astonin-H compr. 0,1 mg fludrocortizon
III. ACTH-ul ACTH flac inj. 50 UI corticotrofină
Cortrosyn depot f 1 mg/ ml tetracosactid