FAMILIA KRUPENSKI ŞI ELITA ISTORIC A BASARABIEI

Dialog cu Petre GURAN, realizat de Svetlana SUVEIC

Prezentul dialog s-a n scut din interesul doamnei Svetlana Suveic ,

profesor de istorie contemporan la Universitatea de Stat din Moldova
(Chişin u), pentru istoria familia Krupenski în Basarabia şi s-a realizat în
contextul misiunii diplomatice a istoricului Petre Guran ca director al
Institutului Cultural Român din Chişin u în anii 2010-2013. Întreb rile
doamnei Suveic privesc atât istoria familiei în secolul al XIX-lea cât şi
m sura în care descendenţa domnului Petre Guran din aceast familie prin
bunica sa matern şi-a pus amprenta asupra viziunii sale istorice. Dialogul
încearc s surprind dincolo de genealogie patrimoniul memorial al unei
familii. Prin recursul la cunoaşterea universului mental şi spiritual al unei
familii aristocratice, acest dialog, urmat de transcrierea a dou scrisori
între fraţii Matei, Grigorie şi Teodor Krupenski, contribuie al turi de
cercet rile genealogice din acest volum la omagierea aniversar a istoricului
Mihai Dim. Sturdza.

Svetlana Suveic : Stimate Domnule Petre Guran, vorbeaţi într-un

interviu din 2012 despre rolul esenţial al familiei în p strarea memoriei
naturale a trecutului, întrucât aceasta permite formularea de r spunsuri la
întreb rile: de unde eşti? al cui eşti? ce limb vorbeşti? Dumneavoastr
cum aţi r spunde la întrebarea: al cui sunteţi?

Petre Guran: Aceste întreb ri ţi se pun de obicei când te plimbi pe uliţele

satelor noastre şi intri în vorb cu oamenii. Identificarea se produce prin
r spunsul la aceste întreb ri. Dumneavoastr îns aveţi un cu totul alt obiectiv
prin aceste întreb ri şi aşteptaţi de la mine o contribuţie la cercetarea
dumneavoastr . R spunsul simplu, de identificare, pentru un public nespecializat
în genealogie, l-am dat în interviul din revista „Limba Român ” de la Chişin u
(anul XXII, nr. 5-6/2012), în care am menţionat şi câteva elemente de
genealogie patern şi am evocat aspecte ale raport rii mele la trecutul recent,
adic regimul comunist. Or, cu dumneavoastr convenisem s vorbim în mod
special despre genealogia familiei Krupenski, pe care o studiaţi, despre
paradoxurile istoriei Basarabiei, şi, mai pe larg, despre ascendenţa mea
basarabean . Astfel am adus cu mine câteva documente genealogice p strate în
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

familie. Este vorba de genealogia descendent a familiei bunicii materne,

pornind de la str moşul fondator şi mergând pe toate ramurile. E un mare
„cearşaf” genealogic care noteaz generaţie dup generaţie, la nivelul
cunoştinţelor pe care le-a acumulat str unchiul meu, Pavel Krupenski, pe care îl
pomenim în familie drept oncle Paul.
O s va propun la început o convenţie ortografic : s scriem numele acestei
familii Krupenski. Numele boiereşti scrise pân la jum tatea secolului al XIX-
lea în litere chirilice, s-au transliterat iniţial dup prima norm ortografic cu
litera K unde era cazul, ulterior aceast liter a fost înlocuit în ortografia
modern prin C. Dar numele istorice au r mas la grafia iniţial , cum ar fi
Kog lniceanu sau Kostaki. În secolul al XX-lea uneori s-a trecut şi la
transliterarea numelor proprii prin C, f r consecvenţ îns . Astfel familia
Krupenski a cunoscut mai multe grafii (Crupenschi, Krupenschi), inclusiv
franţuzismul cu y în coad (Krupensky), de aceea r mânând la prima
transliterare suntem cel mai aproape de forma istoric a numelui.
Istoria familiei pe teritoriul Principatului medieval al Moldovei începe
probabil în vremea Movileştilor, în orice caz primele atest ri sunt din secolul al
XVII-lea. Genealogistul Gheorghe Bezviconi a publicat un prim istoric al
familiei în revista „Din trecutul nostru” de la Chişin u în 1939, intitulat „Familia
Krupenski în Basarabia” şi în care foloseşte ca surs principal memoria
familial acumulat de Pavel M. Krupenski, acelaşi oncle Paul, sprijinit pe
documente şi fotografii din colecţia sa. Aceast colecţie a fost ridicat de c tre
securitate la arestarea sa şi s-ar putea reg si poate într-o arhiv .
Cel lalt arbore genealogic, întocmit tot de oncle Paul, este unul ascendent
care identific şi linia matern a bunicii mele şi familiile respective. Acesta arat
înrudirile de sânge ale bunicii mele şi conţine 54 de str moşi identificaţi în
momentul redact rii arborelui genealogic. Lacunele în documentaţia lui oncle
Paul ţin tocmai de lipsa documentaţiei pentru ramura Meşcerski în condiţiile în
care nu mai avea acces la biblioteci din Rusia.
Bunica mea, Ecaterina Krupenski, c s torit Cerkez, s-a n scut în 1910, iar
poveştile de familie pe care le evoca ea priveau sfârşitul secolului al XVIII-lea –
începutul secolului al XIX-lea. Genealogistul profesionist se duce cu câteva
secole în urm .
Sunt în aceşti arbori genealogici câteva familii care au marcat viaţa
Basarabiei în perioada 1812 - 1918, dar şi înainte, majoritatea fiind familii
moldoveneşti, ceea ce ne arat c nobilimea autohton a reuşit s -şi conserve
poziţiile în cadrul noii gubernii ruseşti. Era o nobilime prenaţional , care nu se
identific etnic, ci sociocultural. Tat l bunicii mele s-a numit Nicolae Krupenski
şi era fiul lui Mihail Krupenski şi al Anei Catargi. Casa Krupenski, construit de
c tre Teodor Krupenski înainte de 1818, când este pomenit ca loc în care s-a
organizat balul în cinstea împ ratului Alexandru I, era situat în Chişin u, pe
strada Alexandrovskaia, la limita dintre oraşul vechi şi oraşul nou, strad numit
334
 Familia Krupenski şi elita politică a Basarabiei

ulterior astfel în amintirea împ ratului Alexandru I (azi Columna). La cincizeci

de metri distanţ se afla casa familiei Catargi, ocupând colţul cu str.
Mitropolitului (azi Diordiţ ), numit astfel deoarece pe aceast cale venea
mitropolitul cu alai, adic în procesiune liturgic , de la Mitropolia veche ca s
slujeasc în noua catedral .

S.S.: Era un drum simbolic.

P.G.: C p tase o funcţie liturgic prin procesiunea ce-l avea în frunte pe

mitropolit în od jdii arhiereşti, dar şi simbolic prin aceast pendulare între
reşedinţ veche şi catedral nou . Catargi era o familie de mari boieri
moldoveni, care a dat oameni politici şi în Vechiul Regat, între care doi prim-
miniştri. Tat l Anei Catargi este Nicolae Catargi (1800-1854), a c rui mam este
Ecaterina Panaiti, la rândul ei fiica paharnicului Gheorghe Panaiti, c s torit cu
Maria Kostaki-Boldur, de asemenea o veche familie moldoveneasc , care a dat
şi un mare mitropolit al Moldovei, pe Veniamin Kostaki. Nicolae Catargi se
cas toreşte cu Eliza von Eichfeld, n scut la Tibilisi dintr-o familie aristocratic
german intrat în slujba ţarilor Rusiei, dar integrat în societatea basarabean
prin c s toria lui Ivan von Eichfeld cu Maria Millo. Cât despre Maria Millo, ea e
fiica lui Iordachi Millo şi a Elenei Cuza, înrudit deci cu familia care a dat mai
târziu pe domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza.
Mai vedem din aceste genealogii cum se îmbin familiile basarabene de
ascendenţ moldoveneasc , prin care erau de aproape înrudite cu principalele
figuri politice ale Principatelor, cu familii fanariote şi alţi membri ai elitelor
internaţionale ajunse în slujba ţarului.

S.S.: Este un caz tipic pentru familiile locale de boieri.

P.G.: Aveţi dreptate. Acum s urm rim linia Krupenski. Nicolae, tat l lui
Mihail, este n scut la Lomacineţ. El este fiul lui Matei Krupenski, frate cu
Teodor Krupenski, pomenit mai sus, stabiliţi amândoi la Chişinau dup 1812.
De altfel din corespondenţa lui Matei Krupenski, descoperit de dumneavoastr
în arhiva lui Ion Pelivan, p strat în Arhivele Statului Bucureşti, reiese cum au
continuat relaţiile familiale între cele dou maluri ale Prutului, adic între cei doi
fraţi stabiliţi în Basarabia, Matei şi Teodor, şi fraţii r maşi în Moldova, Grigore,
Scarlat şi Constantin.
Haideţi s privim puţin la condiţiile politice care au marcat aceast
desp rţire familial . Dup Pacea de la Bucureşti din mai 1812, aranjamentul la
care s-a ajuns între cele dou jum t ţi ale Moldovei privitor la propriet ţi a fost
urm torul: cei care r mâneau cu reşedinţa în Moldova otoman – pentru a vorbi
în termenii epocii – trebuiau s -şi lichideze propriet ţile din Basarabia, fie prin
vânzare, schimb de terenuri, fie în cadrul familiilor prin divizarea propriet ţilor

335
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

între fraţi. Cei care hot rau s se stabileasc în jum tatea de Moldov alipit
Imperiului rus aveau doi ani pentru a g si o soluţie pentru chestiunea
patrimonial . Din scrisori rezult îns c problemele de ordin patrimonial au
continuat s fie discutate între fraţi pân în anii 1830-42, ba chiar alte afaceri
judiciare între rude din Moldova şi Basarabia apar în anii 1860. În cazul familiei
Krupenski, trei dintre fiii vel vornicului Iordache, Scarlat, Grigorie şi Constantin
au r mas în Principatul Moldovei, vasal al Imperiului otoman, iar ceilalţi doi,
Matei, care era şi primul n scut, şi Teodor, s-au stabilit la Chişin u şi au preluat
propriet ţi de acolo, dar au benefeciat şi de munificenţa imperial . Toţi fraţii au
reuşit s obţin funcţii de cel mai înalt rang în cele dou Moldove. Matei a ajuns
vice-guvernator al Basarabiei, iar Scarlat şi Grigorie au fost vel logof t şi,
respectiv, vel vornic în Moldova. În privinţa lui Teodor, deşi nu ştiu s fi ocupat
o funcţie în Basarabia, prin c s torie şi prin prestigiul personal, a jucat un rol
proeminent la Chişin u. Fiul s u, Teodor, a ajuns preşedinte al Tribunalului din
Chişin u, f r descendenţ , fiica lui, Eufrosina, c s torit principes Viazemski,
a ctitorit capela Sf. Teodora de la Sihla din centrul Chişin ului, iar Dimitrie,
primul n scut, a început o carier militar , abandonat din motive de
nemulţumire faţ de comandamentul unit ţii (conform unei scrisori a mamei lui
Smaranda). Doar acesta a avut o descendenţ , dintre care fiica sa Smaranda s-a
c s torit cu Vasile, v r de-al doilea, iar fiul s u George cu Elisabeta, nepoat de
v r de-al doilea, din branşa lui Matei Krupenski. Grigorie a p strat moşia de
baştin a familiei din secolul al XVII-lea, aflat în satul Feredeni, judeţul
Botoşani, unde era şi ctitoria veche a familiei, cu funcţie de necropol familial .
În prima scrisoare a lui Matei c tre Grigorie, de altfel, este pomenit dorinţa
mamei lor, Maria Millo, soţia lui Iordache Krupenski, de a-şi sfârşi viaţa la
Feredeni şi de a fi înmormântat în aceast biseric .

S.S.: Aşezarea de o parte şi de alta a Prutului a fost deci o decizie de

familie.

P.G.: Da, aparent f r nici o inhibiţie şi f r un sentiment de desp rţire

tragic . În prima şi a doua generaţie nu a existat o ruptur între cele dou branşe,
iar fraţii şi descendenţii lor s-au aflat în comunicare constant , dup cum reiese
din scrisorile lui Teodor T. Krupenski c tre unchiul s u Grigorie din anii 1862-3.

S.S.: Am depistat în Arhivele Naţionale ale României câteva scrisori

ale lui Matei Krupenski, aflat la Lomacineţ, c tre Grigore Krupenski, la
Feredeni, şi Teodor Krupenski, care se afla la Iaşi în 1834, precum şi ale
altor membri ai familiei. Aceste scrisori, scrise în român , dar şi în greac ,
arat mobilitatea fizic , leg tura constant dintre fraţi, afecţiunea pe care o
aveau unul faţ de cel lalt. Ce ştiţi despre comunicarea între fraţii
Krupenski?
336
 Familia Krupenski şi elita politică a Basarabiei

P.G.: Foarte interesant! Aici poate fi observat şi mobilitatea fizic , fiindc

Matei şi Teodor erau cei care s-au stabilit la Chişin u, ei c l toresc dintr-o
Moldov în alta. Fraţii Krupenski aveau interese de afaceri atât în Moldova cât
şi în Basarabia. E important s subliniem c imediat dup 1812 se stabileşte la
Chişin u un nucleu de mari boieri, care au vocaţia de a ocupa funcţiile
importante, şi care se afl în strânse relaţii politice şi matrimoniale cu fanarioţii
trecuţi de partea ruşilor. Astfel, Matei şi Teodor se c s toresc în familii fanariote
refugiate în Rusia. Matei Krupenski se c s toreşte cu Ecaterina Comnen, a c rei
mam este Maria Moruzi, iar tat l este generalul Hristofor Markovici Comnen.
La rândul s u, Teodor Krupenski se c s toreşte cu Smaranda (sau Smaragda în
genealogii moruzeşti) Moruzi, fiica acelui mare dragoman al Porţii Dimitrie
Moruzi, decapitat din ordinul sultanului pentru înalt tr dare a intereselor
otomane în negocierile cu ruşii la Bucureşti în 1812. Între alte înrudiri cu familii
domnitoare din rile române, se mai num r principesa Aspasia Mavrocordat
c s torit cu Nicolae Krupenski, fiul colonelului Iorgu Krupenski, fiul vel-
logof tului Scarlat Krupenski, apoi c s toria Elisabetei Krupenski, fiica lui
Matei Krupenski, cu principele colonel Dimitrie Suţu, şi a surorii ei Maria cu
principele Grigore Cantacuzino. Aceste c s torii fac ca limba greac s devin
limb de cultur în familie. Pentru fanarioţi era şi limb de cas , deşi limba
vernacular era foarte diferit de limba de cultur , care necesita şcolire mai
serioas . Pentru fanarioţii stabiliţi în Rusia, limba de comunicare devine
franceza, limb folosit în diplomaţie şi în saloanele ruseşti.
Limba francez în secolul al XIX-lea, înaintea ei limba greac , pentru o
scurt vreme limba latin (Dimitrie Cantemir a excelat în folosirea ei), iar în
Evul Mediu limba slavon au fost limbile de expresie cultural în istoria
românilor; astfel, un boier moldovean cu şcoal în secolul al XVIII-lea, pe lâng
limba român se exprima fluent în una, dou sau trei din aceste limbi, iar
fanarioţii ad ugau turca otoman , uneori persana sau araba, de cele mai multe
ori italiana.
Un caz de erudiţie poliglot tipic este diplomatul şi teologul Alexandru S.
Sturdza, cu care de asemenea exist o înrudire de familie. Str bunica str bunicii
mele pe linie feminin , Elena Sturdza, era var primar cu Alexandru Sturdza,
întrucât taţii lor erau fraţi, Dimitrie şi Scarlat Sturdza, al doilea fiind primul
guvernator al Basarabiei (1812-1813). Alexandru Sturdza a fost diplomat
imperial, foarte tân r participant la negocierile de pace de la Bucureşti, apoi
secretar imperial la Congresul de la Viena şi implicat în redactarea tratatului
Sfintei Alianţe. Peste competenţele lingvistice enumerate, de la sfârşitul
secolului al XVIII-lea, se adaug ocazional cunoaşterea limbii ruse. Cei care au
înv ţat în şcoal azbukea (cum o numeşte Ion Creang în Amintiri din copilărie)
aveau ceva cunoştinţe de chirilic şi chiar de vocabular slavon, astfel încât rusa
s nu fie o dificultate. Dar adev rata limb de comunicare între ofiţerimea rus

337
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

şi moldo-valaho-fanarioţi a devenit limba francez . Este limba diplomaţiei

epocii, fanarioţii sunt principalul vector al r spândirii ei în Principate la sfârşitul
secolului al XVIII-lea, întrucât misiunea lor în cadrul Imperiului otoman era
aceea de dragomani, adic traduc tori. Acesta era începutul carierei unui
fanariot la diferite niveluri ale administraţiei otomane. Limba francez va
r mâne o limb de identificare social pân în secolul al XX-lea. În toat
Europa, clasa aristocratic , dar şi burghezia din dorinţa de imitare a aristocraţiei,
vorbea limba francez . La curţile germane, la Viena se vorbea franceza. În acest
context social istoric, pe lâng cel naţional-lingvistic, s-a produs influenţa
modelatoare a limbii franceze asupra limbii române moderne, dându-i
capacitatea de a deveni limb de cultur .
Desp rţirea fraţilor Krupenski între cele dou jum t ţi de Moldov nu este
o decizie abrupt , ci continuarea st rilor din perioada r zboiului ruso-turc, 1806-
1812. Teodor Krupenski e ispravnic de Roman în 1809 şi se reg seşte apoi în
Basarabia. Matei Krupenski petrece o vreme la Sankt Petersburg înainte de a se
stabili de asemenea în Basarabia. Am impresia c perspectivele de carier sunt
cele care determin alegerea între un mal sau cel lalt al Prutului. Matei
Krupenski şi Ecaterina, n scut Comnen, au avut şapte copii, n scuţi între 1815
şi 1826. În strategia matrimonial a acestora domin familiile moldo-fanariote,
cu o inserţie ruseasc şi una ruso-nemţeasc . Aşadar, dintre copiii lui Matei
Krupenski, Gheorghe se c s toreşte cu Sofia Krasnokuţki, Maria se c s toreşte
cu principele Grigore Cantacuzino, Elisaveta cu principele colonel Dimitrie
Suţu, Sofia cu Alcibiad Argyropoulos. Nicolae, str bunicul bunicii mele, se
c s toreşte cu „nemţoaica” Nadejda (sau Nadine dup genealogia descendent
Krupenski) von Hintz.

S.S.: Alexandru N. Krupenski, care este subiectul cercet rii mele,

spunea c ar fi avut un str bunic de origine suedez ?

P.G.: Ar trebui c utat ascendenţa suedez pe ramura mamei lui, Nadejda

von Hintz. Documentaţia genealogic redactat de Pavel Krupenski se opreşte la
bunicul Nadejdei, Jurij von Hintz, dar cu siguranţ poate fi g sit înformaţia în
cercet rile genealogice din Rusia, întrucât proprietatea familiei se afla în
regiunea Poltava, localitatea Miţelovca. Exista o mobilitate a aristocraţiei din
cele mai vechi timpuri. Conform regulei primului n scut acesta moştenea
proprietatea, iar restul copiilor trebuia s -şi fac norocul în lume, având educaţie
şi recomandarea numelui, aşa încât mulţi aristocraţi europeni s-au pus în
serviciul altor monarhii. Rusia în mod special a profitat de imigraţie aristocratic
occidental , puternic încurajat de Petru cel Mare şi împ r teasa Ecaterina cea
Mare, imigraţie care a contribuit la modernizarea Rusiei. Împ raţii ruşi au
încurajat aristocraţia rus , dar au folosit-o şi pe cea occidental sau, cum e cazul
nostru, pe cea sud-est european , levantin şi fanariot . Povestea Ecaterinei
338
 Familia Krupenski şi elita politică a Basarabiei

Comnen este semnificativ în acest sens, mama ei fiind Maria Moruzi, fiica
marelui dragoman al Porţii Alexandru Moruzi, decapitat în 1769 pe insula
Samos la ordinul sultanului. Constantin Gane pentru un capitol din volumul s u
Amărâte şi vesele vieţi de jupânese şi cucoane, foloseşte un set de scrisori ale
Mariei Comnen, n scut Moruzi, scrise între anii 1815-1826, pe când locuia la
Sankt Petersburg, c tre fiica ei Ecaterina Krupenski. În aceste scrisori apar pe
rând marii levantini şi fanarioţi de la curtea lui Alexandru I: contele Capodistria,
batrânul principe Constantin Ipsilanti, cel care visase un regat al Daciei, unind
rile române sub protectorat rusesc, Alexandru Ipsilanti, conduc torul Eteriei,
v duva primului guvernator al Basarabiei Scarlat Sturdza, Sultana, n scut
Moruzi, deci var primar cu autoarea r vaşelor, şi copiii ei Alexandru, marele
diplomat pomenit mai sus, şi Roxandra c s torit Edling, şi bineînţeles familia
ei şi a ginerelui, uneori buclucaş, Matei Krupenski.
Atingem aici universul familiilor greceşti cu rezonanţe sau cel puţin
pretenţii bizantine. Grecii din Imperiul otoman sunt supravieţuitorii c derii
Bizanţului. Dintre aceştia cu siguranţ au supravieţuit şi unii membri ai elitei
politice şi sociale bizantine. Genealogistul poate constata faptul c în secolele al
XVII-lea şi al XVIII-lea reapar o serie de nume sonore bizantine. Cea mai
important şi de succes familie cu origini bizantine certe este familia
Cantacuzino. Dar se poate ca şi alte familii cu nume bizantine s provin din
membri ai acelor familii dispersaţi în Imperiul otoman dup c derea
Constantinopolului. Nu exist îns documentaţie sigur în aceast privinţ .
Istoricul şi genealogistul Mihai Sturdza, pe care îl celebr m în prezentul volum,
a adunat toate sursele şi evidenţele posibile despre originile aristocraţiei
fanariote şi greceşti, pronunţându-se cu prudenţ în câteva cazuri relevante
asupra realit ţii originilor bizantine ale acestor familii. Dar e un fapt c unii
dintre ei veneau la curtea Ecaterinei cea Mare cu astfel de pretenţii. Un
asemenea caz e cel al lui Hristofor Markovici Comnen, n scut la Raguza în
1744, care ajunge la rangul de general-maior în armata rus şi a c rui pretenţie
este considerat suficient pentru a i se da mâna Mariei Moruzi, fiica marelui
dragoman Alexandru Moruzi. Aceasta se afla printre grecii primiţi sub
patronajul Ecaterinei cea Mare. În semn de recunoştinţ faţ de împ r teas ,
fiica cuplului Hristofor Comnen şi Maria Moruzi a fost botezat Ecaterina.
Matei Krupenski obţine privilegiul c s toriei în aceast familie. Destinul a
plimbat-o pe Ecaterina Comnen, c s torit Krupenski, de la Sankt Petersburg la
Chişin u, iar apoi la proprietatea de la B lt ţeşti (judeţul Neamţ) a fiicei ei
Maria, c s torit Cantacuzino. Originii şi destinului genealogic ale acestui neam
Comnen îi acord un capitol consistent în deschiderea amintirilor sale scriitorul
rus A. V. Nekliudov, intitulate Starye portrety. Semejnaja letopis’ (Portrete
vechi. O cronică de familie), publicate în 1933 la Nisa. Nekliudov este
descendent dintr-o sor a Ecaterinei Comnen, Sofia, c s torit cu Gavriil
Katakazi, de asemenea o figur de prim rang în administraţia Basarabiei în

339
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

primele decenii ruseşti. Capitolul ilustreaz bine evghenia, dar şi ifosele grecilor
bizantini la curtea imperial rus .
Ce-i anima pe aceşti fanarioţi, creştini din Imperiul Otoman, s se
c s toreasc cu moldoveni sau munteni şi s se identifice parţial şi cu destinul
rilor române? Toţi aceşti oameni de la sfârşitul secolului al XVIII-lea au o
mare speranţ de renaştere a Imperiului bizantin, a eliber rii Constatinopolului
de cotropirea otoman . Unii joac acest joc din interior, şi otomanii aveau
sentimentul c sunt tr daţi de fanarioţi în favoarea creştinilor. Tat l şi unchiul
Smarandei Moruzi, c s torit cu Teodor Krupenski, sunt decapitaţi dup pacea
de la Bucureşti, fiind acuzaţi de otomani c au tr dat Imperiul, conducând
negocierile de la Bucureşti în defavoarea lor. Este neclar dac au tr dat sau nu,
dar creştini fiind era firesc s se bucure de avântul Rusiei în dauna Imperiului
otoman. Unii membrii ai familiilor fanariote au luat decizia de a se pune în
slujba Rusiei, în speranţa c Rusia va elibera toat Peninsula Balcanic , eventual
chiar Anatolia sau cel puţin Constantinopolul, de puterea musulman . Câţiva
dintre fanarioţi au pariat pe puterile occidentale şi pe forţa elenismului antic
ren scând din cenuş , majoritatea îns era ataşat ideii ortodoxe şi unei formule
imperiale supra-naţionale.
Era o perspectiv de moment. Mutatis mutandis, Rusia la 1800 putea p rea
contemporanilor aşa cum ne apare nou ast zi NATO, adic o umbrel , o form
de civilizaţie stabil şi progresist în acelaşi timp. Rusia lui Alexandru I,
împ ratul care c p ta titlul de salvator al Europei de tirania lui Napoleon, era o
Rusie atractiv . Pentru cercurile clericale şi monahale ortodoxe, Rusia juca rolul
de katehon, puterea binecuvântat de Dumnezeu, care ap ra societatea de
puterea antihristic , ce se manifestase sub forma revoluţiei franceze. Chiar dac
marja de acţiune a boierimii moldovene era cvasinul în chestiunea ocup rii
Basarabiei, ast zi putem regreta sau condamna acel moment istoric numai din
perspectiva destinului Basarabiei în secolul al XX-lea, anume pretenţiile
moştenite de Uniunea Sovietic de la Imperiul rus asupra teritoriului dintre Prut
şi Nistru, şi, pe cale de consecinţ , experienţa totalitar la care a fost supus acest
teritoriu.
Judecarea istoriei din perspectiva consecinţelor, ipoteza unui mecanism
istoric care transform societatea spre un scop, este o eroare de judecat istoric
cu consecinţe politice şi morale teribile. Este cadrul conceptual al
hegelianismului şi al materialismului istoric, al marxismului în cele din urm .
Nu din cauza ced rii Basarabiei în 1812 sau al adaptabilit ţii boierimii
moldoveneşti la noua situaţie este Republica Moldova ast zi înc undeva la
marginea Europei şi în afara graniţelor politice ale României post-comuniste. Nu
numai c nu mi-e simpatic fatalismul istoric al cronicarului Grigore Ureche care
ne vedea aşezaţi în calea tuturor r ut ţilor, dar fundamental Europa vechiului
regim nu este aceeaşi cu Europa revoluţionar a secolului al XIX-lea, cu cea
totalitar a secolului al XX-lea sau cu Europa libert ţilor şi drepturilor omului de
340
 Familia Krupenski şi elita politică a Basarabiei

la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea. Revoluţia

bolşevic , care nu era înscris în nicio lege a istoriei, ci în dezastrul moral al
omului care a întors spatele lui Dumnezeu, a blocat perspectiva istoriografic
contemporan într-o respingere global a Rusiei. Pentru un istoric antimarxist,
dar şi antihegelian, orice judecat pauşal , care amestec contextele şi epocile,
este o eroare. Nici societatea comunist nici statul naţional nu sunt scopuri ale
istoriei. Alegerile politice ale oamenilor din perioada sfârşitului de secol al
XVIII-lea şi începutului de secol al XIX-lea, când Scarlat Sturdza sau Matei
Krupenski p r sesc Moldova pentru Rusia, nu trebuie judecate din perspectiva
lui 1918, adic a Marii Uniri, şi mai ales din perspectiva noastr de ast zi.
În contextul acelei epoci, ocuparea Basarabiei a fost v zut ca un
eveniment trec tor, şi nu ca o desp rţire definitiv . Principatele erau deja
ocupate în urma r zboiului din 1806-1812, perioad în care unii fanarioţi trec
sub protectorat rusesc, cum e cazul domnitorului Moldovei Constantin Ipsilanti.
Este epoca în care se manifest nevoia de identitate istoric , dar şi sentimentul
apartenenţei la o structur imperial universal . Atât împ r teasa Ecaterina, cât
şi împ ratul Alexandru I au v zut imperiul lor în sensul acesta şi nu ca pe un stat
limitat la expresia etnicit ţii ruseşti. arul Nicolae I este cel care a rusificat
administrativ provinciile şi ideologic însuşi Imperiul şi a închis orizontul
legitimit ţii imperiale la naţiunea rus . Aici se plaseaz fenomenul modern al
panslavismului, urmat de mişcarea de idei slavofil , care îns a îngustat
ideologic Imperiul, extins deja dincolo de frontierele sale etnice. De aici au
început s se nasc primele tensiuni naţional-politice.

S.S.: Cum marcheaz evenimentele de la finele secolului al XVIII-lea

pân la finele secolului al XIX-lea familia Krupenski? Ce cunoaşteţi în acest
sens?

P.G.: Familia Krupenski, ca şi restul ascendenţei mele basarabene, a fost

prins în aceast mişcare a istoriei. Rusificarea Imperiului, înt rirea caracterului
s u naţional, reducând proiectul unui imperiu multietnic al creştinilor la
realitatea marcat economic şi politic de stat naţional modern al ruşilor, nu l sa
mult libertate familiilor nobile care se aflau în funcţii. Totuşi mecanismul de
rusificare nu a funcţionat pân la cap t. Este semnificativ în aceast privinţ
dispariţia fanarioţilor din prim-planul politicii ruseşti şi retragerea lui Alexandru
Sturdza din ministerul de Externe, când înţelege schimbarea de viziune politic
dup abandonarea Eteriei. Aceste familii care s-au pus în slujba ţarului au
devenit nu ruseşti, ci ţariste, adic au dezvoltat un sens al loialit ţii absolute faţ
de principiul monarhic ortodox. Limba de cultur şi de salon în Imperiul rus a
r mas franceza, limba rus fiind mai mult limb administrativ . Din punctul de
vedere al alianţelor matrimoniale iar şi nu constat m o rusificare etnic ,
predomin c s toriile în mediul autohton moldovenesc, apoi cu familii fanariote

341
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

şi greceşti, în cele din urm cu familii nemţeşti, olandeze, franceze, ajunse în

diverse epoci în slujba ţarului. Componenta etnic rus era una ocazional şi
minoritar . Abia în a doua generaţie în Basarabia se produce o dubl înrudire cu
familie Krasnokuţki, prin c s toria lui George Krupenski cu Sofia Krasnokuţki
şi prin c s toria lui Nicolae Krupenski cu Nadejda von Hintz, a c rei mam era
Ana Krasnokuţki, având îns la rândul ei o mam grecoaic , Sofia Tomara. În a
treia generaţie în Basarabia apar ceva mai multe c s torii ruseşti, spre exemplu
Pavel N. Krupenski, deputatul în Dumele imperiale, se c s toreşte cu o
principes Vahvahova, fratele lui, Vladimir, se c s toreşte cu Maria Salomirski,
iar sora lor Eugenia cu Ioan enin. Dar în acelaşi timp continu şi c s toriile
internaţionale, Anatol Krupenski cu Leopoldine von Hertz, contes Triangi. De
altfel chiar şi c s toria str bunicului meu Nicolae Krupenski cu principesa
Natalia Meşcerski este tot mai degrab o c s torie moldo-internaţional .

S.S.: Poate e cazul s evocaţi acum şi aceast ascendenţ fabuloas .

P.G.: Am prins-o în viaţ la o vârst foarte înaintat pe aceast str bunic ,

principesa Natalia Meşcerski, c s torit Krupenski, n scut în 1879. A plecat
din aceast lume în 1977, la vârsta de 97 de ani, aproape ca şi cum ar fi fost
ultimul ei act de voinţ , ar fi spus pe franţuzeşte: Je me meurs et je n’arrive pas.
Dar i-a reuşit în cele din urm ! Mi-o aduc aminte ca într-un tablou cu conotaţii
mitologice, fiindc se proiecteaz pe fundalul unui imens covor, ţesut probabil la
Odesa, reprezentând o scen cu un elefant. În timp ce Krupenski erau ţarişti,
tat l str bunicii, cneazul Alexandru A. Meşcerski era în opoziţie cu ţarul. Se
autoexilase din Rusia şi tr ia în Elveţia, îl finanţa pe Alexandr Herţen şi pe
exploratorul Polineziei Mikluho Maklai (relaţii de prietenie s-au p strat pân în
anii 80, când nepoţii lui Mikluho Maklai din Australia i-au trimis mamei mele o
fotografie cu str bunica mic copil din arhiva lui Mikluho Maklai). Cneazul
Meşcerski o vil pe malul lacului Léman, în care chema muncitorii elveţieni şi le
cânta la pian ca s -i cultive. Natalia a plecat cu primul ei soţ în Anam – de fapt
s-au c s torit chiar pe vas –, iar tat l ei i-a acompaniat, îns a şi murit în cursul
acestei c l torii (şi mormântul i se afl în Vietnamul de azi). Natalia s-a întors
din Anam la Constantinopol, unde a divorţat de primul ei soţ şi în cele din urm
a întreprins o c l torie la bunica ei Eliza Donici la Chişin u, unde l-a întâlnit pe
Nicolae M. Krupenski, care i-a devenit al doilea soţ. Natalia Meşcerski era mult
mai liberal decât lumea în care a tr it, dar nu a pierdut niciodat sensul
ierarhiilor atât de scumpe ethosului aristocratic.
Un aspect interesant din genealogia Meşcerski este c se trag dintr-un
cuceritor mongol, ai c rui urmaşi s-au convertit la creştinism şi s-au al turat
marilor cnezi ruşi înc din secolul XIII, astfel încât un str moş este pomenit
printre eroii b t liei de la Kulikovo. Toate detaliile se afl în enciclopedia
ruseasc Brockhaus-Efron, iar istoria familiei este înregistrat înc în
342
 Familia Krupenski şi elita politică a Basarabiei

Barhatnaja Kniga, cartea oficial a genealogiilor princiare de la curtea ţarilor la

sfârşitul secolului al XVII-lea. În aristocraţia rus sunt câteva categorii nobiliare
de maxim prestigiu: Rurikizii, descendenţi din fondatorul Kievului Rurik, apoi
Gediminizii, descendenţii lui Gedimin, principele Lituanian, şi last but not least
descendenţii din familii t tare, convertite la creştinism, cum sunt Iusupov,
Urusov, Meşcerski. Dintre toate aceste familii princiare, cele t t r şti au
beneficiat de prestigiul de a descinde din st pânii ruşilor în Evul Mediu. De
altfel Ivan cel Groaznic trateaz cu mare respect pe principii t tari st pânitori ai
Kazanului şi Astrahanului, deşi îi supune prin r zboi şi socoteşte o izbând mai
mare convertirea acestora la creştinism. Referinţa str bunicii la originile t t r şti
ale familiei era probabil şi un mod de a justifica un spirit de frond faţ de Rusia
modern şi faţ de familia imperial , dup modelul medieval al prinţului Andrei
Kurbski, criticul şi oponentul lui Ivan cel Groaznic. Dar str moşii lui Alexandru
Alexandrovici Meşcerski au fost în mod evident în slujba ţarilor. Str bunicul
s u, Platon Meşcerski, a fost guvernator al guberniilor Malorosiei şi Kazanului,
pe lâng alte îns rcin ri, în vremea împ r tesei Ecaterina cea Mare, ajungând la
gradul de general en chef (comandant de corp de armat ), decorat la sfârşitul
vieţii cu Ordinul Sf. Andrei, bunicul s u, Alexei Meşcerski, a fost adjutant al
împ ratului Pavel I, iar tat l s u Alexandru Meşcerski general-locotenent.

S.S.: A existat şi fenomenul de renaştere naţional româneasc între

familiile din ascendenţa dumneavoastr ?

P.G.: La acest capitol trebuie s evoc câţiva veri ai bunicii mele, pe ramura
bunicii ei materne. Şi îmi face pl cere s -mi amintesc de cele dou verişoare ale
bunicii din aceast branş , Eugenia şi Henrieta Dicescu, cu care am copil rit şi
c rora le datorez o bun parte din imaginarul meu basarabean. Înrudirea se
realizeaz prin c s toria unei surori a Sofiei Harting, mama str bunicii mele
Natalia Meşcerski, cu Victor P. Dicescu, fiul lui Pavel Dicescu, deputat în
Dumele imperiale. Acest Pavel Dicescu este susţin torul unei forme de
conştiinţ naţional româno-moldoveneasc , dar f r obiective revoluţionare.
Surorile Sofia şi Natalia Harting sunt fiicele lui Carl Harting şi deci nepoate ale
generalului Ioan Harting, guvernator militar al Basarabiei la începutul
administraţiei ţariste. Carl Harting s-a c s torit cu Eliza Donici care este dintr-o
familie moldo-greceasc : Donici şi Rosetti-Roznovanu în ascendenţa patern ,
Teodosiu (sau Feodosiev, rusificat) în ascendenţa matern , o familie greceasc ,
originar din Crimeea, şi o posibil conexiune în Trebizonda bizantin . Aceşti
Teodosiu joac şi ei un rol important în Chişin ul secolului al XIX-lea: aveau o
cas foarte frumoas chiar pe bulevardul central, cunoscut înc recent cu
numele de casa Teodosiu, d râmat în mod stupid, peste noapte, din raţiuni fals
urbanistice, în 2008 (se afla în imediata vecin tate a sediului modern al
preşedinţiei Republicii Moldova). Înrudirea cu fiul lui Pavel Dicescu e un

343
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

fragment genealogic care exprim şi ipostaza form rii identit ţii româneşti în
contextul istoric al unui Imperiu din ce în ce mai fr mântat de forţe
revoluţionare, fie de cele burghez-democratice sau socialiste, fie de cele
filosofico-politice al narodnicismului. Paradoxul genealogic const în faptul c
fiul lui Pavel Dicescu se c s toreşte cu nepoata primului guvernator al
Basarabiei. Românismul cultural practicat de Pavel Dicescu şi copiii s i nu era
incompatibil de fapt cu aceast înrudire, dac ne aducem aminte c soţia lui Ioan
Harting era Elena Sturdza, sora domnului Moldovei, Mihalache Sturdza. O alt
figur româneasc este Hélène Donici, verişoar a str bunicii mele, scriitoare de
limb francez dar cu tematic basarabean , cunoscut pentru militantismul ei în
favoarea recunoaşterii unirii Basarabiei cu Regatul României. Din perspectiv
genealogic înţelegem c filoţarismul clanului Krupenski, justificat de funcţiile
politice şi poziţiile sociale, a fost o opţiune politic şi nu naţional .
Una dintre explicaţiile posibile ale c derii ţarismului este incompa-
tibilitatea între ideea imperial şi ideea naţional . Conţinutul naţional din
Imperiul ţarist a desfiinţat pretenţiile universale ale ţarismului. Revoluţia
burghez din prim vara lui 1917, care era în acţiune deja de la mijlocul secolului
al XIX-lea, a constat în faptul c naţiunea rus a pus mâna pe Imperiu. Şi în elita
basarabean a existat un moment s-au formulat opţiuni între identitatea lor
moldoveneasc şi identitatea politic a Imperiului. Alegeri radicale erau îns
imposibile atât politic cât şi sentimental, din cauza amestecului etnic
extraordinar din aceste familii. Soluţia a fost perpetuarea acelui ethos ţarist şi
care în cazul personajului de care v ocupaţi dumneavoastr , Alexandru N.
Krupenski, a c p tat un caracter donquijotesc dup revoluţie. Existenţa unui stat
românesc face ca în aristocraţia basarabean imperial s existe şi fenomenul
sentimentului naţional. Întrebarea „ce suntem?” a început s se pun înainte de
1917. Revoluţia bolşevic a impus un r spuns rapid şi tranşant în cazul
membrilor celor mai lucizi ai familiei. A fost din nou o alegere politic .

S.S.: Cine erau membrii familiei Krupenski care au prins revoluţia?

Cum a afectat şirul de cataclisme din 1917-1918 familia dumneavoastr ? La
un moment dat, la început de secol al XX-lea peste 40 de membri ai familiei
ocupau diverse niveluri ale structurilor administrative a Basarabiei. Nu
degeaba scrie Georghe Bezviconi c Basarabia era denumit „Krupenskaja
gubernija”.

P.G.: Fiecare generaţie a familiei avea câte şapte-opt copii. În deceniul

dinaintea revoluţiei din 1917 am num rat şaptezeci de membri ai familiei
Krupenski în viaţ adunând generaţiile n scute dup 1860. Majoritatea erau
descendenţi ai lui Matei Krupenski şi au ajuns ofiţeri în armata imperial , s-au
ilustrat în serviciul diplomatic sau în administraţia imperial . Simeon, un frate al
strabunicului meu, ofiţer în garda imperial , a fost omorât în timpul Revoluţiei
344
 Familia Krupenski şi elita politică a Basarabiei

bolşevice. Dintre fraţii str -str bunicului Mihail Krupenski s-au distins Anatol –
ambasador la Roma, Vasile – ambasador la Tokio, Pavel Krupenski, proprietarul
moşiei Pavlovca (conacul mai exist şi ast zi), c s torit cu principesa Maria
Vahvahova, deputat în Dumele imperiale II, III, IV, şi Alexandru N. Krupenski,
a c rui activitate o cercetaţi dumneavoastr , n scut în 1861, c s torit cu
Efrosinia Casso, a fost camergher al ţarului şi mareşal al nobilimii basarabene. A
avut un fiu, Alexei, ofiţer în armata imperial , de asemenea mort în revoluţie.
Mai merit menţionat un cumnat al lui Alexandru N. Krupenski, Leon Casso,
ministru al educaţiei în guvernul Stolypin, o figur luminoas de reformist
idealist. În ultima vreme, scriitorul basarabean Iurie Colesnic a publicat evoc ri
ale unor membri ai familiei Krupenski în volumele Chişinăul din Amintire
(2011) şi Chişinăul şi Chişinăuienii (2012), împreun cu portretele de familie.
Acolo se g sesc şi cei care au fost în serviciul diplomatic al ţarului.
Anul 1917 este o r sturnare fantastic . Revoluţia burghez şi democratic
din martie 1917 dezl nţuie anarhia şi este la rândul ei m turat de furia
revoluţiei bolşevice, care a impus lunga noapte totalitar . O form de revoluţie
se petrece şi în Regatul României, îns pe calea reformelor: m refer aici la
reforma agrar şi la votul universal, care au dus la dispariţia clasei boiereşti.
Boierii, deposedaţi de propriet ţile lor, dispar ca forţ economic şi social ,
deoarece dispare rolul propriet ţii de definire a statutului social. Odat cu votul
universal dispare şi rolul politic al boierimii, ca urmare se şi desfiinţeaz
Partidul Conservator.
Aceast revoluţie burghez , promis şi promovat de regalitate, duce la o
nou întemeiere a regatului lui Ferdinand, justificând încoronarea fastuoas de la
Alba Iulia. Ferdinand declarase pe front în faţa ţ ranilor: „Luptaţi pentru
p mânt!” În Basarabia acţiunea revoluţionar a fost mai intens şi mai violent
decât în România, îns graţie unirii cu România mai puţin tragic decât în restul
Rusiei. În judeţul Hotin şi în alte zone din nordul Basarabiei, unde aveau
propriet ţi str bunicii mei, au acţionat bandele anarhiste de soldaţi dezertori,
între care cea a lui Nestor Mahno. Atât la Pavlovca, cât şi la Lomacineţ conacele
au fost incendiate.

S.S.: Care era suprafaţa propriet ţilor deţinute de familia

dumneavoastr pân la 1918?

P.G.: Anterior ar fi deţinut aproximativ 20.000 ha. Trecerea de la 20.000 ha

în Rusia ţarist la 100 ha în Regatul României a fost primul cataclism familial,
mai ales când nu realizau înc ceea ce avea s se întâmple în Uniunea Sovietic
şi apoi şi în România. Comparat cu anii 1940/1944, soarta Basarabiei a fost
blând în timpul revoluţiei, îns ei atunci au perceput cel mai puternic pierderea
statutului, chiar dac puteau fi mulţumiţi c şi-au salvat vieţile. Unii sperau c
lucrurile vor reveni la normal, alţii nu mai sperau şi au fugit cât mai departe de

345
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

revoluţie. Membrii familiei mele s-au refugiat la Berlin, dup declanşarea

Revoluţiei ruse din toamna lui 1917. Înc nu era vorba de nicio unire cu
România. Germania îns era şi ea în pragul revoluţiei la sfârşitul lui 1918,
împreun cu mare parte din Europa.

S.S.: Capitala Germaniei devine dup revoluţie şi pân prin 1924

centrul emigraţiei ruse din Europa. Cunoaşteţi de ce membrii familiei
dumneavoastr au ales anume Germania?

P.G.: Judeţul Hotin era în vecin tatea Cern uţilor, de unde mergea calea
ferat spre vest. În România era front cu formaţiuni militare ruseşti în
descompunere, deci nu era un loc indicat de refugiu. Germania p rea
înving toare în 1917. Str bunicii mei au locuit între 1917 şi 1921 la Berlin. Una
din surorile bunicii mele Marina e n scut acolo în 1921.

S.S.: Familia dumneavoastr revine în Basarabia în 1921. Interesant

drum al reîntoarcerii în România, deja întregit , prin Germania. Ce s-a
întâmplat cu familia dumneavoastr în perioada interbelic ?

P.G.: Imediat dup 27 martie 1918, chiar dintre fraţii str bunicului meu,
Alexandru M. Krupenski, deci altul decât cel pe care îl studiaţi, care îşi avea
moşia la B lţi, a trimis o telegram de felicitare regelui Ferdinand pentru unirea
Basarabiei cu Regatul.
Nicolae şi Natalia Krupenski au revenit în Basarabia în 1921 şi au
reconstruit conacul de la Rom nc uţi, de fapt numai o aripa de conac. Pe cel de
la Pavlovca l-a reconstruit Pavel, fratele lui Nicolae, c s torit cu principesa Elise
Soutzo (în transliterare greceasc a numelui familiei fanariote Suţu pe care o
folosea aceast branş , care alesese identitatea naţional neo-elenic ), de altfel
var de a doua cu soţul ei, întrucât bunica ei Elisaveta Krupenski era sor cu
bunicul soţului, Nicolae M. Krupenski. Fiecare s-a restrâns la cele 100 ha,
conform reformei agrare. Ana Krupenski, n scut Catargi, mama str bunicului
Nicolae, a locuit la Chişin u pân la moartea ei în 1927 şi are un mormânt
frumos, cu elemente stilistice tardo-antice, în cimitirul central din Chişin u.
În anii 1930 fratele bunicii mele, Chiril, a fost primar la Rom nc uţi, satul
în care era proprietatea tat lui s u. Foarte repede str bunicii mei şi copiii lor, dar
şi alţi veri Krupenski au intrat în relaţii de familie sau de prietenie cu boierimea
român . Str bunica era invitat la curte de Regina Maria şi c l torea suficient de
des la Bucureşti, astfel încât conexiunile de familie existente s-au activat,
producând prietenii statornice. Venirea str bunicii mele la Bucureşti a produs
impresii puternice în interbelic. Alexandru Paleologu povesteşte în Breviar
pentru păstrarea clipelor, publicat în dialog cu Filip Iorga, c tân r fiind a fost
fermecat de prezenţa str bunicii mele în cas la bunica lui Sofia Vidraşcu. De la
346
 Familia Krupenski şi elita politică a Basarabiei

bunica mea ştiu de o vizit la castelul Bran, la invitaţia Reginei Maria. În cele
din urm m sura integr rii o d c s toria bunicii mele cu Mihai Cerkez, nepotul
generalului Cerkez, eroul de la Plevna. Integrarea în peisajul românesc s-a
petrecut îns f r p r sirea Basarabiei.
O sor a bunicii mele, Tamara Krupenski, a locuit la bunica ei de la
Chişin u pân când s-a c s torit cu Georg (Iurij) Haas von Windenhof, dintr-o
familie ruseasc de provenienţ nemţeasc . Acesta se refugiase din Rusia
bolşevic , trecând Nistrul în 1920 înot împreun cu mama lui, care îns a fost
împuşcat de g rzile roşii în timp ce înota.
O alt poveste tragic este în familia cumnatei bunicii mele. Fugind odat
cu retragerea armatei albe a lui Wrangel, o sor a acestei cumnate, amândou
erau înc copile, se îmboln veşte şi nu mai poate continua bejenia. Familia a
avut de f cut o alegere de natur tragic : s r mân cu ea l sându-se prinşi şi
masacraţi de bolşevici, s forţeze c l toria gr bindu-i moartea, sau s o lase în
grija unei d dace care s p streze secretul originii ei sociale, sperând c o vor
reg si dup trecerea revoluţiei. Copila, n scut în 1915, a supravieţuit şi a avut
destinul unui cet ţean sovietic. Au supravieţuit şi cei care au plecat şi cea care a
r mas. Dup cincizeci de ani s-au reg sit în interiorul lag rului sovietic, din care
ajunsese s fac parte şi România. Efectul supravieţuirii în URSS îns a fost
devastator, lipsind-o de memorie, de în elegere a ceea ce a însemnat familia şi a
tragismului deciziei p rinţilor. Ea era îndoctrinat , nu înţelegea c a r mâne în
Rusia sovietic însemna moarte sigur pentru p rinţii ei şi pentru ea ca fiic a
lor. Îşi pierduse identitatea istoric . Reg sirea a fost imposibil sufleteşte. Este o
dovad c regimul sovietic a şters orice form de memorie, c a reuşit în mare
parte s creeze acel „om nou” pe care îl proclama şi c identitatea are nevoie de
context familial pentru a se forma.

S.S.: Ce valori, ce vocaţii ale familiei s-au transmis din generaţie în

generaţie?

P.G.: Aplecare spre cunoaşterea mai multor limbi.

S.S.: Exemplul dumneavoastr este unul gr itor.

P.G.: A fost o investiţie natural şi o dorinţ de a putea comunica în mai

multe limbi, de a avea acces la inteligenţa uman , exprimat în marile limbi de
cultur – german , francez , englez , pe urm am ad ugat limba rus , limbile
clasice, mergând în faza specializ rii ca istoric pân la diverse alte limbi
moderne. Odat cu mai multe limbi vine şi un sentiment de apartenenţ la o
unitate supranaţional , orizontul etnocentric se estompeaz şi apare în spatele lui
un alt orizont, mult mai larg, cel al umanit ţii. Acest sentiment l-am primit în
familie şi m defineşte. Tipul de conştiinţ supranaţional din familie nu e

347
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

acelaşi lucru cu globalizarea de ast zi, care este o nivelare la minim, la o cultur
foarte joas , proletar , la un tip de exprimare dominat de televiziune şi de
marketing. Nu acesta era internaţionalismul pe care l-am tr it în familie. În mod
paradoxal, eu ajung acum s simpatizez cu formele istorice ale identit ţii
naţionale ca element de rezistenţ la globalizare, întrucât aceasta şterge orice
form de identitate istoric . Ethosul acesta supranaţional întrucât e premodern
nu mai exist . Conservatorul de azi trebuie s se mulţumeasc cu prezervarea
formelor naţionale ca zon de refugiu în faţa unei anihil ri totale a istoriei.
Revenind la valori, exist şi o anumit not de cavalerism în ethosul
aristocratic reformulat sub comunism, dar care este o reconstituire individual cu
trimitere inevitabil c tre Don Quijote. Interiorizarea sistemului de valori ţine de
idealul educaţiei aristocratice. Au existat figuri de cavaleri în închisorile politice
comuniste. Comunismul a potenţat în câteva persoane idealul aristocratic, dar a
anihilat aristocraţia istoric . Onoarea aristocratului a depins de capacitatea lui de
rezistenţ . Onoarea înseamn îndeplinirea datoriei morale în mod ireproşabil,
înseamn înainte de toate respectarea decalogului.

S.S.: Şi onoarea ca datorie faţ de familie, pân la urm .

P.G.: Aristocraţia este o mare familie, mai cu seam luând în consideraţie

înrudirea efectiv de-a lungul secolelor într-un grup social mic şi relativ
endogam. Onoarea familial îns este o valoare social premodern . Progresiv
conceptul mai îndep rtat şi mai abstract de naţiune a înlocuit în formarea
identiţii sociale familia sau comunitatea local . În 1917 ideea de a fi român era
înc nou . Între Unirea Principatelor în 1859 şi Marea Unire din 1918 abia
trecuser dou generaţii. Este relativ scurt timp pentru a trece de la identitatea
istoric de moldovean sau muntean la cea de român. Tot în rândul boierilor s-a
petrecut cel mai repede amestecul, fiindc ei erau capabili de mobilitate
geografic . Realitatea etnic româneasc s-a format într-o perioad lung şi s-a
exprimat ocazional, îns apariţia conştiinţei naţionale la nivel de mas e un
fenomen modern, care vine odat cu şcoala. În momentul în care fiilor de ţ rani
li s-a spus la şcoal c sunt români, în acel moment s-a n scut România. Înainte
de 1859 sensului etnic modern de român îi f cea concurenţ cel social medieval.
Sensul etnic naţional era activ la Nicolae B lcescu, la Goleşti, la Mihail
Kog lniceanu şi ceilalţi paşoptişti, adic numai în cadrul unui fragment din elita
politic şi social .

S.S.: Ce se întâmpl dup 1940?

P.G.: A doua oar au trebuit s p r seasc Basarabia în momentul ced rii

Basarabiei, în 1940, când au fugit cu aproape nimic. Au l sat totul acolo, iar unii

348
 Familia Krupenski şi elita politică a Basarabiei

membri ai familiei nu au mai apucat s se refugieze şi au fost arestaţi la câteva

s pt mâni dup ce au intrat trupele sovietice şi trimişi în Gulag.
Sunt multe aspecte din patrimoniul memorial familial pierdute poate din
cauza pudorii de a vorbi despre propria familie. În primul rând fiindc este o
istorie care doare. Nu poţi s fii obiectiv dezgropând aceast suferinţ teribil .
Mulţi dintre cei care au apucat s fug în momentul ced rii Basarabiei au fost
persecutaţi ulterior în România, spre exemplu oncle Paul şi tante Hélène, tot fraţi
ai str bunicului, au fost arestaţi de securitate, iar oncle Paul chiar a murit în
închisoare. Parc îi prindea din urm valul violenţei şi iar îi trântea la p mânt.

S.S.: Tragediile sociale prin tragediile familiei.

P.G.: Aşa este. Fratele cel mic al bunicii, Oleg Krupenski, care a f cut
studii de medicin , nu a mai ajuns niciodat s profeseze la Bucureşti, nu avea
voie, avea ceea ce se numea „dosar politic”. Persecuţiile au continuat pân în
1989. Dup decembrie 1989 lucrurile s-au schimbat. De fapt s-a diminuat doar
violenţa regimului la început, dar spiritul lui mai bântuie şi ast zi. Suntem înc
în faza în care recuper m memoria şi demnitatea boierimii româneşti din vechiul
Regat. În ce priveşte familia Krupenski, deşi din vechea boierime
moldoveneasc , etapa istoric parcurs în serviciul Imperiului rus o face şi mai
greu de integrat în mentalul istoriografic românesc.

S.S.: Arhiva personal a lui Alexandru N. Krupenski, consultat de

mine, se p streaz la Arhivele Hoover din Stanford, California. A fost
donat de acesta în 1936, cu trei ani înainte de moartea sa. În actul de
donaţie e scris c niciun român nu are voie s consulte arhiva sa, cuvântul
s u fiind respectat pân la finele anilor 1980. A crezut pân la moarte în
restaurarea Rusiei Mari imperiale, unde Basarabia şi-ar avea locul.
Aceleaşi opţiuni politice le-a împ rt şit Dimitrii Krupenski, fost director al
teatrelor imperiale de la Sankt Petersburg, emigrat şi el la Paris. Ambii au
fost apropiaţi ai familiei ţarului, întreţineau corespondenţ cu ţarina, au
fost decoraţi în mai multe rânduri pentru serviciile aduse imperiului.

P.G.: Alexandru N. Krupenski a r mas, într-o formul obsesiv poate, fidel

Imperiului care nu mai exista. Dar a fost opţiunea particular a lui Alexandru N.
Krupenski. Judecând cu perspectiva noastr , dar şi cu m rturia unor
contemporani lucizi, putem socoti atitudinea lui un caz de orbire politic şi
istoric extraordinar . Majoritatea membrilor familiei îns au r mas în România,
au acceptat reformele României Mari, au încercat s se integreze într-o societate
care abia se forma ca unitate naţional . Dupa 1940, unii au avut intuiţia c
trebuie s fug mai departe de România, nu mai e suficient s te opreşti în
România. Şi de atunci o bun parte din familie este ast zi la Paris, Londra, în

349
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

Statele Unite. Unii chiar mai sunt purt tori ai numelui Krupenski, doi sau trei,
dar alţii p streaz conştiinţa c se trag din familia Krupenski.

S.S.: Aţi avut ocazia s comunicaţi cu unii dintre descendenţii familiei

Krupenski stabiliţi peste hotare?

P.G.: Da. Cu cei de la Paris şi de la Viena, unde locuiesc verişoarele

mamei mele, suntem în relaţii foarte apropiate. Am un v r de-al treilea la
Londra, a c rui bunic era n scut Krupenski şi c s torit cu cunoscutul
ambasador român Frederic Nanu. Se numeşte Bernard Chauchet şi îşi doreşte de
mult vreme s fac o c l torie simbolic în Basarabia, în locurile acelea care te
încarc de nostalgia vremurilor de alt dat .

S.S.: S înţeleg c aţi vizitat locurile str moşilor dumneavoastr . Ce

aţi simţit, la ce v-aţi gândit atunci?

P.G.: Am încercat cu mintea s reconstitui cum ar tau odinioar , totodat

cuprinzându-m jalea de cum arat acum. E interesant de observat efortul pe
care l-au depus în construirea acestor conace târzii sau moderne. Prinţul S. D.
Urusov, numit guvernator al Basarabiei dup pogromul din 1903, face
observaţia în volumul s u de Însemn ri (Zapiski Gubernatora, 1907, cu o
reeditare îngrijit de Aurel Marinciuc în 2011 la editura Litera de la Chişin u) c
nobilimea basarabean are case foarte noi, adic nu are case istorice. Într-adev r,
conacele istorice ale Moldovei, cu puţine excepţii, erau în partea dreapt a
Prutului, cum e şi cazul familiei Krupenski: conacul istoric era la Feredeni, în
judeţul Botoşani. În Basarabia boierii moldoveni şi-au construit case noi, în stil
neoclasic, vienez, în secolul al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea. Chiar
şi în starea de ruin de azi se remarc preocuparea pentru exprimarea statutului,
dar şi integrarea stilistic total în civilizaţia Europei occidentale. La faţada
dinspre parc a conacului de la Pavlovca era o fântân artezian , iar parcul care
includea un lac de mari dimensiuni, se întindea pe o sut de hectare. La fel era şi
la Rom nc uţi, lâng cetatea Hotinului, din relat rile bunicii, dar acolo nu am
putut eu ajunge. Fotografiile de familie arat cladirile conacelor mari pe dou
niveluri, construite înainte de revoluţie, din care în perioada interbelic nu au
mai putut reconstrui decât un fragment de cas pe un singur nivel. Şi înc un
fapt remarcabil, intrarea în parcul de la Rom nc uţi se f cea printr-un ansamblu
de porţi monumentale, denumite porţile turceşti. O reminiscenţ din vremea
raialei? Nu mai are cine s r spund din familie, o eventual cercetare
arheologic ar putea l muri acest nume.

S.S.: Conacul de la Pavlovca e înscris în lista monumentelor de

importanţ naţional , ocrotite de stat.
350
 Familia Krupenski şi elita politică a Basarabiei

P.G.: Aceste conace sunt expresia puterii economice, dar şi a educaţiei şi

rafinamentului extraordinar la care ajunseser aceste familii. Mi s-a p rut ca o
c l torie în timp, o încercare de a reg si o istorie pe care o ştiam din familie, dar
care era dezincarnat , fiindc nu avea un spaţiu şi mi-era greu de vizualizat. La
Larga am fost foarte impresionat, fiindc am descoperit biserica de lemn de mari
dimensiuni ctitorit de Nicolae M. Krupenski, str -str -bunicul meu. În 2012 am
f cut aceast c l torie împreun cu soţia mea, Ana-Maria Goilav, şi fiul meu
Nicolae, şi trecând cu maşina prin satul Larga deodat am z rit biserica. Ne-a
atras atenţia prin monumentalitate. C utam Pavlovca şi am descoperit biserica.
Locuitorii satului ne-au indicat şi alte cl diri vechi în sat care ar fi aparţinut
boierilor. Am înconjurat curtea, apoi am cercetat cu mult atenţie biserica pân
am realizat, cu surprindere şi emoţie, c toat biserica era decorat cu o floare de
trandafir cu cinci petale. O semn tur discret .

S.S.: Blazonul familiei Krupenski – roza cu cinci petale.

P.G.: Aşa mi-am dat seama c aceasta este biserica ctitorit de Krupenski.
Am dat mai multe ocoale, am fotografiat, şi ne-am pus pe întrebat. Satul era
dintotdeauna românesc, deşi nordul Basarabiei era destul de populat cu enclave
ucrainene. Am g sit preotul şi am început s vorbim cu el luând-o pe departe.
Ne-a dezv luit c în mica arhiv din altar avea un proiect de construcţie a
bisericii, trimis spre aprobare la Sankt Petersburg, pe care era foarte clar scris
numele lui Nicolae Mateevici Krupenski, ctitorul bisericii. V daţi seama c
dup aceast descoperire ne-am dus cu o alt dispoziţie la Pavlovca. În cl direa
conacului de la Pavlovca e azi un spital de boli psihice, nu prea îţi venea s te
plimbi prin el, dar nici n-am fost l saţi de o asistent cu un aspect foarte sovietic.
Nu era voie s intr m în spital. Ce era s -i explic m despre leg tura noastr cu
acel loc? Un paznic ne-a dezv luit un aspect foarte ciudat pentru el, pardoseala
din pod era dintr-un parchet de o calitate excepţional . Atunci am înţeles c este
vorba de parchetul etajului, care a ars la revoluţie. Parcul, transformat în jungl ,
era cotropit de ţânţari, care ne-au convins c nu ne întorseser m înapoi în timp.
O alt vizit emoţionant a fost la Cimitirul Central din Chişin u, în care
am g sit mormintele lui Matei şi Teodor Krupenski, mormântul generalului Ioan
Harting din ascendenţa str bunicii Natalia Meşcerski, şi mormântul str -
str bunicii mele Ana Krupenski-Catargi. Trebuie s fi fost o persoan care se lua
foarte în serios, dup cum arat mormântul, aş spune aproape cu aere imperiale.
În orice caz mormântul e o construcţie foarte impun toare. Descoperirea acestor
morminte m-a emoţionat puternic, de altfel am f cut un parastas la aceste
morminte cu p rintele Pavel Borşevski. Ar fi mult spus nostalgie din partea mea
care nu am prins acele vremuri, dar tristeţea m-a acompaniat permanent, deşi
sunt foarte conştient de imensa transformare istoric pentrecut în secolul al

351
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

XX-lea şi c str moşii mei fac parte din alt lume. Problema cea mai dureroas a
prezentului const în faptul c r zboiul ideologic continu în inima Basarabiei.
Societatea de azi din Republica Moldova nu are disponibilitatea de a-şi revizita
trecuturile înc neînţelese. De aceea, tragedie este cuvântul care descrie înc
istoria acestor familii.

S.S.: Nu aţi menţionat niciodat în public din ce neam v trageţi? De ce?

P.G.: Ceea ce nu ar fi fost înţeles la nivel public este cum te poţi întoarce
ca descendent al familiei Krupenski în Basarabia. Mi-era team c poate fi prost
perceput . A fost o prudenţ îns marcat şi de o anumit pudoare. În mod
normal, nu e nevoie şi nu e cazul s spui cine eşti. Între aristocraţi se consider
c toat lumea ştie cine eşti. În universul închis al unei societ ţi aristocratice, cu
o ierarhie strict , dac nu eşti cunoscut nu poţi s intri, iar intrând din întâmplare
în acest lume cea mai mare gaf ar fi s începi s povesteşti cine eşti. Mediul
aristocratic era un fragment de Ev Mediu care supravieţuia într-un grup social
închis, cu regulile proprii de identificare. Comunismul a distrus acest mediu,
prin expropriere şi spoliere economic , prin prigoan politic şi chiar
exterminare fizic . Cu toate acestea s-au p strat câteva grupuscule în care a
continuat aceast mentalitate. Inhibiţia de a vorbi despre str moşi era dubl ,
fiindc nu se face şi fiindc aveam impresia c este inutil sau ridicol atunci când
ai ieşit din mediul t u. Istoria familiei ţine de zona privat .

S.S.: Apreciez faptul c aţi acceptat s povestiţi despre familia

dumneavoastr , deşi trebuie s spun c nu a fost uşor s v conving.

P.G.: Dialogul nostru, acceptat cu dificultate şi publicat numai în contextul

foarte special al unui volum omagial dedicat unui principe genealogist, ale c rui
încreng turi genealogice se reg sesc şi în personajele evocate de noi, face
excepţie de la aceast regul în numele unei obligaţii faţ de o istorie, care nu-mi
mai aparţine mie în exclusivitate, dar la a c rei receptare corect pot contribui
prin aceste evoc ri. Ultimul act de trufie ar fi s înmormântez în t cere acest
trecut. De aceea m-am supus interesului dumneavoastr legitim de cercetare a
istoriei familiei Krupenski ca obiect de studiu. Ceea ce v-am expus în aceast
discuţie este o percepţie a trecutului aşa cum s-a format în mintea mea prin
poveştile de familie, în principal ale bunicii şi ale mamei. Astfel am produs o
lecţie de istorie construit pe un parcurs familial.

S.S.: Istoria familiei dumneavoastr este o lecţie de istorie a acestui

ţinut şi a locuitorilor lui de peste dou secole.

352
 Familia Krupenski şi elita politică a Basarabiei

P.G.: Întrebarea care s-ar fi pus în Republica Moldova este dac un individ
cu parcursul meu familial este suficient de pur etnic şi ideologic pentru a
reprezenta idealurile naţionale româneşti. Or, România este alegerea mea
politico-moral , construit pe o alegere asem n toare la nivelul p rinţilor şi
bunicilor mei. Faptul c m-am aflat în anii 2010-2013 în serviciul diplomatic
român pe teritoriul Basarabiei este alegerea cea mai raţional şi cea mai
justificat moral. De aceea cred c parcursul meu familial este o lecţie de istorie
foarte important . Un urmaş al familiei Krupenski în serviciul României are şi
valoarea unei alegeri civic-morale. Dar nu sunt primul! De aceea alegerea
membrilor acestei familii din secolul al XX-lea este la fel de justificat în
contextul ei politic şi cultural ca cea a str moşului nostru Matei Krupenski în
contextul lui istoric şi familial. Eu nu cred c Matei Krupenski şi toţi cei care au
ales s r mân în Basarabia erau tr d tori ai idealurilor naţionale româneşti, dar
nici nu au predeterminat opţiunile urmaşilor în propriile lor contexte istorice.

S.S.: Ce este familia dumneavoastr din punct de vedere etnic?

P.G.: Un amestec din toate neamurile posibile, fiindc aristocraţia este o

clas prenaţional , iar supravieţuirea ei în epoca naţiunilor un simplu avatar
medieval în modernitate. Având leg turi internaţionale foarte puternice, c s torii
de alianţ peste graniţele politice ale momentului, aceast clas superioar a fost
în cazul Balcanilor şi mai marcat multietnic decât în alte p rţi, acceptând de
dragul p str rii poziţiilor economice, sociale şi politice amestecul cu greci, ruşi,
armeni şi evrei şi orice alte neamuri s-au nimerit în mijlocul lor. Lumea oriental
era destul de permeabil social şi nu avea bariere rasiste. S ne gândim la cazul
lui Puşkin, al c rui bunic este african. Aceasta nu înseamn c el e mai puţin
nobil, fiindc stramoşul lui e un african adus la curtea ţarului. Deschid aici o
parantez de mic istorie familial , Puşkin era frecvent oaspete în casa fraţilor
Teodor şi Matei Krupenski. Aristocraţia n-are conştiinţa diferenţei rasiale, dar
are conştiinţa diferenţei sociale şi mai acut a rangurilor din interiorul ei. Elitele
aristocratice s-au pus în slujba puterilor imperiale, în cazul balcanic al
Imperiului otoman, al Imperiului rus sau al celui habsburgic. Dec derea şi în
cele din urm c derea imperiilor au dus la naţionalizarea aristocraţiilor. La
rândul ei aristocraţia de pe teritoriul Principatelor dun rene s-a pus în slujba
României moderne, ba chiar mai mult este f uritoarea ei, chiar dac astfel s-a
desfiinţat ca clas . Marea boierime, într-o anumit faz purt toare a unui ethos
internaţional, de elit creştin , a devenit o elit româneasc . Chiril, fratele mai
mare al bunicii, şi cu atât mai mult Oleg, fratele mai mic, care a tr it în România
din anul naşterii sale, 1924, foloseau limba român ca limb predilect de
comunicare, şi fiindc s-au aflat constant într-un mediu lingivistic românesc. S-a
p strat, e adev rat, acel ethos ţarist, de care vorbeam, la bunica mea în forma cea
mai puternic . Undeva în arierplanul apartamentului de refugiu de pe bulevardul

353
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

Dacia se degaja conturul ţarului martir, ţarului sfânt – antitez ideal a lui Ivan
cel Groaznic – plasat de acum limpede în orizont eshatologic. Canonizarea lui
Nicolae II de c tre Biserica Ortodox Rus din Exil şi, în cele din urm de c tre
Patriarhia Moscovei, a confirmat sentimentele bunicii mele.

S.S.: V-aţi gândit vreodat c revenirea dumneavoastr în Basarabia

nu e una întâmpl toare? E şi un tribut adus familiei, dac vreţi, prin ceea
ce aţi reuşit s faceţi în funcţia de director al ICR Chişin u.

P.G.: Da, cred c este un semn al destinului. Din 1917 familia mea fuge
c tre vest. Eu însumi, imediat dup 1989, când am putut c l tori, am c l torit
preponderent c tre vest şi am tr it perioade mai lungi la Paris, München şi
Princeton (New Jersey, SUA). Exista o obsesie a orient rii politico-culturale
c tre vest, înspre Germania, Franţa, Anglia, SUA, Spania, Italia. A venit o
vreme s -mi întorc privirea c tre est, cam din 2006 a început aceast inflexiune
a destinului. Prima c l torie c tre est a fost la Ierusalim, prima ieşire din
perimetrul civilizaţiei occidentale. Am f cut apoi o c l torie la Moscova cu
ocazia unei conferinţe extinse într-o vizit privat . Eram în mediu de medievişti,
c utând s descop r Moscova medieval , cea contemporan neavând ce s -ţi
ofere, şi am reuşit s m menţin într-o atmosfer medieval . În 2010 a fost
momentul s fac pasul mai important al misiunii la Chişin u. Dac Occidentul
face parte din genetica mea intelectual , R s ritul nu este mai puţin prezent în
cea moral şi familial . Asta cu atât mai mult, cu cât m socotesc un
(re)convertit la Ortodoxie. Majoritatea deşi nu totalitatea ascendenţelor evocate
aici aparţin spaţiului spiritual ortodox, dar ca efect al lumii moderne, credinţa şi
apartenenţa la un corp eclezial nu au mai fost conştientizate şi practicate
individual, se aflau mai degrab în sertarul cu antichit ţi al familiei din care
fiecare se inspira dup propria sensibilitate. Din acest sertar de opţiuni
idoleogico-politice, în care s-au reg sit şi iluminismul şi francmasoneria şi
generozitatea stângist , pe mine m-a atras ceea ce grecii au numit megali idea:
refacerea Imperiului bizantin ca expresia cea mai reuşit a creştinismului istoric.
Şi asta m-a f cut s m interesez de R s ritul european, numit, dup splendida
metafor a papei Ioan Paul II, cel lalt pl mân al Europei, primul fiind cel catolic
şi occidental. Faptul c m-am dus la Chişin u a fost pentru mine o celebrare a
acestei vocaţii orientale.

În mod special, la Chişin u am vrut s întruchipez ideea unui românism ca

patrie de elecţiune: nu o patrie la care eşti condamnat s aparţii prin naştere, ci o
patrie care este atât de frumoas , atât de interesant , încât ţi-o doreşti, vrei s
faci parte din ea. Aşa a fost România regal . Toate proiectele mele au încercat s
exprime ideea c din bagajul cultural al românului face parte orice fenomen care
este legat de istoria sa. Fie c este un fenomen legat de perioada imperial sau de
354
 Familia Krupenski şi elita politică a Basarabiei

alt perioad . Sigur c perioda sovietic e o nebunie, pe care nu o poţi valorifica

aproape în nici un fel, în afara faptului c unii s-au n scut în ea, dar nu ai cum s
o valorifici, în schimb secolul al XIX-lea basarabean ai cum s -l valorifici
cultural. El face parte din istoria românilor şi nu putem t ia identitatea
basarabean în dou , în ceea ce e românesc, şi ce nu e românesc. Şi dac ai trece
printr-o sit şi ai separa ceea ce e românesc şi ce nu e românesc în istoria
românilor în general, ai pierde foarte mult din substanţa istoric a acestui spaţiu
şi neam. Vorbesc acum cu experienţa mea profesional : se pierde mult din
secolul al XVIII-lea, adic tot ceea ce a însemnat cultur şi civilizaţie greceasc
din istoria românilor, s-ar pierde Evul Mediu, cu tot ceea ce a însemnat cultur si
civilizaţie slavon . Iar secolele al XIX-lea şi al XX-lea au pl tit un tribut
substanţial expresiei culturale în limba francez , în România sau în exil. Or,
dac scoţi toate aceste expresii culturale alolingve r mâi cu inexplicabil de
puţin. În Basarabia trecutul ţarist face parte din aceast dilem a istoriei
naţionale.
Astfel încât am pus o parte din identitatea mea, daca vreţi, prenaţional , în
care se reg seşte ideea ortodox , în slujba unei reprezent ri mai generoase şi mai
ambiţioase a ethosului naţional românesc. Apartenenţa la acest pl mân oriental
ne-a apropiat de civilizaţia rus . M refer aici la civilizaţia rus , nu la abuzurile
militare, la bolşevism şi la totalitarism. Europa nu poate fi gândit f r Tolstoi şi
Dostoevski şi tot ceea ce s-a decantat din istorie în geniul lor.

S.S.: Dup ce aţi ajuns la Chişin u imaginea cultural a României a

câştigat în vivacitate şi diversitate.

P.G.: Aveţi dreptate, în programul meu era o Românie dezinhibat , o

Românie care este ast zi în pragul unui nou experiment politic, care e Uniunea
European , în pragul unor transform ri sociale de mare amploare, în sens bun,
de reorganizare social , nu de distrugeri, şi care ar putea fi eventual chiar mai
atractiv decât o Românie divizat între majoritari şi minoritari. Nu întâmpl tor
perioada interbelic a produs şi extrema dreapt , antisemitismul, legionarismul.
Naţionalismul lui Iorga, care era pe „trei sferturi” grec, s-a adeverit în cele din
urm incompatibil cu naţionalismul politico-social al interbelicului. Dac
analiz m cu atenţie genealogia primelor generaţii de naţionalişti români s-ar
putea s c p t m o înţelegere mai nuanţat a form rii naţiunii române. Proiectul
naţional românesc de la 1918 era abia un început de drum. Gândiţi-v la
Transilvania, cu istoria ei habsburgic , maghiar , saxon , secuiasc , evreiasc ,
armeneasc , pe lâng şi mai complexul tablou religios. Cum integrezi aşa ceva
într-o istorie naţional ? Basarabenii erau mult mai uşor de integrat, erau
ortodocşi, chiar dac vorbeau unii limba rus , au învaţ t foarte repede şi limba
român . Regii României Mari, cu internaţionalismul lor dinastic şi cultural, au
menţinut un echilibru, ameninţat îns atât de minorit ţile învinse cât şi de

355
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

naţionalismul cu substrat social-economic, de tipul Legiunii, şi de revoluţia

proletar . Al doilea r zboi mondial prin exacerbarea naţionalismelor n-a mai
l sat loc de negociere şi compromis. Câştig torul a luat tot. Iar câştig torul se
numea internaţionalismul proletar, totalitarismul comunist şi violenţa politic
extrem , indiferent câţi români, maghiari sau alţi minoritari s-au reg sit la
conducerea partidului muncitoresc şi apoi comunist. O politic de izolare a
minorit ţilor, cu un proiect industrial urban, care a schimbat demografia
Transilvaniei, au fost armele noului regim. Ceauşescu s-a str duit s goleasc
România de minorit ţi. Saşii, a c ror elit burghezo-aristocratic a c zut victima
r zboiului mondial şi a deport rilor în Siberia, au f cut în mas obiectul unui
export foarte lucrativ pentru România comunist .
România interbelic avea nevoie de un farmacist pentru a realiza noua
mixtur , cu mult inteligenţ , sensibilitate şi devotament pentru binele public.
Construcţia ei a fost oprit , îngheţat de regimul comunist, care a alternat
internaţionalismul proletar în anii 1950, cu caricatura naţional-comunist a lui
Ceauşescu. Abia dupa 1990 s-a reluat dezvoltarea naţiunii române, prin
încercarea de a relipi toate buc ţile rupte în interiorul identit ţii româneşti. În
primul rând e necesar reconcilierea cu toţi aceia care au fost persecutaţi şi
excluşi din naţiunea român , care nu sunt numai aristocraţii desfiinţaţi fizic,
economic şi istoric, ci şi ţ r nimea (a nu se confunda cu proletariatul rural!),
care a f cut obiectul unei operaţiuni sociale foarte violente şi sistematice,
colectivizarea, şi minorit ţile religioase, dintre care cea mai reprimat a fost
Biserica greco-catolic , dar şi aşa numitul misticism religios, care a însemnat
distrugerea monahismului ca actor social şi intelectual. Sunt atâtea componente
ale puzzle-ului naţional care trebuie lipite înapoi!

S.S.: România, odat relipit şi atunci promovat peste hotarele ei, va

ar ta altfel.

P.G.: Da, o Românie mai complex şi mai conştient de bog ţia sa

cultural , exprimând toat diversitatea incorporat în diferitele ei etape istorice,
asumându-şi straturile civilizaţionale şi pluralitatea etnic , ar denunţa în sfârşit
falsul ideologic pe care l-a produs naţional-comunismul lui Ceauşescu şi care a
fost promovat şi dup 1989.

S.S.: Astfel au fost create o serie de stereotipuri care ..

P.G.: ... care persist şi pe care am vrut s le contrazic. Exist şi o alt

Românie. Cu siguranţ , aceast istorie familial m-a ajutat s v d altfel lucrurile.
S.S.: Şi cred c , pân la urm , aţi reuşit s transmiteţi mesajul. Sunt
multe proiecte în derulare, dar nu vorbim de rezultate cantitative, ci
calitative, de un num r semnificativ de oameni care a beneficiat de pe urma
356
 Familia Krupenski şi elita politică a Basarabiei

acestor proiecte. Mulţi dintre aceştia au perceput mesajul dumneavoastr şi

au valorificat oportunit ţile oferite de ICR. A venit un val de optimism
dinspre România, inspirat de diversitatea cultural , de valorile umane,
promovate prin cultur .
(Prelucrare de Petre Guran)

ANEX

Matei Egorovici ( = fiul lui Iordache) Krupenski c tre fratele s u

Grigore Krupenski

S(atul) Lomaciniţa, 1830 Julie 23

Prea iubite frate Grigori,

Cu mult dragoste fr ţeasc îmbr ţişându-te, cercetez pentru a Domniilor
voastre prea dorit mie s n tate şi înştiinţez, c şi noi, dimpreun cu maica
noastr , care trimite Domniilor voastre p rinteasca sa blagoslovenie, ne afl m cu
toţii s n toşi.
Pre iubite frate, maica noastr , întemeindu-s pe fieştile D-tale f g duinţ ,
are f r de prifacere hot rât şi statornic dorinţ , ca r m şiţa vieţii sale s o
petreac la Feredieni şi la biserica de acolo s -i r mâie şi trupul, încredinţat
fiind c şi cu a sufletului s u c utare te vei îngriji ca un duios fiu.
Mai ales c şi pentru cheltuiala spre acest sfârşit este f cut c zuta vecinic
aşezare.
O asemenea dorinţ a maicii noastre fiind fireasc şi unit şi cu însuţi a
Dumitale primire, precum Dumneaiei mi-au ar tat dup sosirea D-sale aici în
toamna trecut .
Apoi nicidecum nu se cuvine ca la aceasta s mijloceasc din partea
noastr cât de mic împiedicare.
Dumneaei, pe temeiul acestei nestr mutate hot râri, s-au g tit de purces de
aici înc din luna trecut mai. Îns eu, aşteptând de atunci venirea D-tale,
precum mi-ai fost scris, am înduplecat-o de a r mâne cu noi p n când vei sosi
D-ta pentru ca dimpreun s purcedeţi de aici.
Dar v zând (a)1 D-tale întârziere ce mijlociţi cu venirea D-tale, şi neputând
eu mai mult s o opresc, cu atât mai vârtos c se întristeaz , socotind c n-aş voi
a s aduce în împlinire dorinţa sa, s-au hot rât ca s purcead , neaşteptând mai
mult venirea D-tale.
Aşadar, iubite frate, îndat ce vei primi aceast a mea scrisoare, pune la
cale cele ce s ating de locuinţa maicii noastre împreun cu D-ta, c cheltuiala

1
Aici, şi ulterior, însemn rile din paranteze au fost f cute, probabil, de Ioan
Pelivan, în momentul transcrierii textului.
357
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

pentru hrana Dumneaei, a oamenilor slugi şi îns şi îmbr c mintea, ar s fie de la

Dumneaei, c ci pentru toate acestea are Dumneaei toat îndestularea.
Şi pân la 5 a viitoarei luni august negreşit însuşi dumneata s te afli la
carantina de la Lipcani2, având împreun trei care pentru înc rcatul pojâjiei3 ce
are, o os bit c ruţ cu doi cai şi şase cai de ham pentru carât , întru care are
îns şi Dumneaiei dimpreun cu o femeie s şad .
Iar de aici pân la Lipcani voi veni şi eu împreun cu Dumneaiei, ca s o
petrec, şi acolo întâlnindu-ne vom vorovi amândoi şi pentru alte pricini, de care
trebuie a ave şi D-ta deplin ştiinţ .
Nu face dar sminteal , iubite frate, ci negreşit la luna mai sus îns mnat , s
te afli în carantin , unde f r de sminteal m voi g si împreun cu maica
noastr .
Nici socoti c mi-au r mas chip ca s înduplec pe maica-mea de a mai
z bovi peste acel soroc.
C ci în mintea Dumneaei s-a statornicit un prepus c în grab o s -i fie
sfârşitul şi pentru aceasta se gr beşte s treac Prutul şi cu un ceas mai înainte s
ajung la satul unde atâţia ani a tr it cu p rintele nostru şi unde doreşte s -i fie şi
sfârşitul vieţii.
Fiii, cu durere pentru p rinţi, sânt datori a pune în lucrare împlinirea
p rinteştilor dorinţi, pentru ca s nu r mâie dep rtaţi de acea de pe urm
p rinteasc blagoslovire.
Aşadar, aşteptând eu din partea D-tale atât împlinirea celor de mai sus
cuprinse lucruri, cât şi dorinţa întâlnirii cu Dumnevoastr , r mân cu cea mai
curat dragoste

Al Dumitale iubitoriu frate,

M. Krupenski

(P.S.) Pre iubitei sore Sm r ndiţei dimpreun cu Catinca trimitem fr ţeşti

îmbr ţiş ri şi n d jduim, c vom avea mulţ miri a o vedea la carantin ,
nepoţelului îi trimitem p rinteştile blagoslovenii. Copiii noştri s rut mâinile
Domniilor voastr amîndurora.
Fratele Toderaşcu se afl la Chişin u şi-i s n tos dimpreun cu sora Zoiţa,
care de vreo câteva zile se afl aici şi trimite Domniilor voastre fr eşti
închin ciuni şi îmbr ţiş ri.

2
Punctul de hotar de la Lipcani. În 1812, Imperiul Rus a impus o linie de carantin
de-a lungul Prutului, la 21 august 1818 fiind emis şi un decret imperial în acest sens.
Scopul declarat era de a st vili ciuma care bântuia în Moldova, în realitate dorindu-se
ruperea contactului dintre cele dou p rţi ale Moldovei şi stoparea migraţiei peste Prut a
basarabenilor.
3
De la rus. pozhitki – cele agonisite.
358
 Familia Krupenski şi elita politică a Basarabiei

Matei Krupenski c tre fratele s u Teodor Krupenski

Lomaciniţa, 1834 Maiu 2

Pre iubite şi dorite frate,

R spunzând asupra scrisorii D-tale ce cu mult bucurie am primit alalt ieri,
trimit atât D-tale, cât şi preiubitei cumnate, ale mele fr ţeşti s rut ri şi mulţumiri
pentru hiritismosul4 de asupra Sfintelor S rb tori a Învierii Mântuitoriu(lui)
nostru, pe care din suflet rog, ca p zindu-v de-a pururea întru întreaga s n tate
s reverese şi asupra Domniilor voastre întreaga fericire.
Cu toţi ai mei împreun m aflu s n tos şi m bucur foarte c la 12 a lunii
acestea mai te vei afla la Chişin u, unde pân la 15 negreşit şi eu dimpreun cu
Catinca ne vom afla ca s ne vedem.
Aşadar, sânt încredinţat c pân atunci, precum m înştiinţ i, nu te vei
porni din Chişin u mai departe.
Tot atunci ne vom pune la cale şi pentru datoria mea c tre D-ta, neavând
acum chip, ca s te îndestulez din pricina unor împrejur ri grele pentru mine
aceast dat .
Iar apoi, în cât se atinge de socoteala datoriei fratelui Grigori c tre
r posatul frate Costachi, intrând în cu am nuntul cercetarea hârtiilor ce am
primit de la D-ta şi din îns şi o socoteal scris cu slova D-tale şi în dosul
acesteia alt socoteal scris cu slova lui Grigori, precum şi din o însemnare
al turat c tre acele hârtii cu slova r posatului frate Costachi, am alc tuit şi eu
al turat aice socoteal , pe care cercetând-o te vei încredinţa şi însuţi D-ta c
Grigori, dup ce a pl tit toţi banii, ce au fost datoriu în socoteala r posatului
frate, apoi înc s v d pl tiţi mai mult 72 ruble 46 2/3 de capic în argint.
Apoi dup o asemenea împregiurare şi D-ta te vei uni cu mine de a giudeca
c eu nu pot îndatori pe Grigori de a mai pl ti înc şi alţi bani peste acei ce cu
prisos se vede c a pl tit.
Şi dac nu vei g si vreo greşal la socoteala ce al turez, apoi sânt
încredinţat c aici D-ta de acum înainte nu-l vei socoti mai mult datornicu şi vei
întoarce lui zapisul ce au dat.
Pentru chiria caselor noastre, iubite frate, cercetând în vremea petrecerii
mele la Odesa mi s-au f cut cunoscut c r spunsul dup predstavlenie c tre
ministrul r zboiului pân atunci înc nu sosise.
La Chişin u vrând Dumnezeu a ne vedea, precum din suflet doresc, pre
largu pentru toate vom vorbi.
Aşteptând dar acel mântuitor ceas r mân iubitoriu fratele D-tale,

M. Krupenski

4
Felicitare.
359
 Petre Guran şi Svetlana Suveică

P.S.
Catinca mea de ieri s-au dus la Otachi dimpreun cu cucoana Catinca de la
Lipcani, iar fr ţeştile sale multe îmbr ţiş ri pentru D-ta şi iubita Sm r gdiţa eu
sânt îns rcinat de a V ruga ca s le primiţi.
S rut m şi blagoslovim şi pe nepoţel, pentru care dorinţa ce avem a-l vedea
şi prin graiul de faţ a-l blagoslovi în grab aşteptând a se împlini.
Copiii noştri cu toţii V s rut mânile.
Maşinca este p truns de bucurie încredinţându-se c peste puţine zile are
s v vad la Chişin u.

Pe plicul scrisorii, urm toarea adres (în ruseşte).

Ego Blagorodiiu Milostivomu Gosudariu Feodoru Egorovichu
Krupenskomu v Jassach.
Adic : Dsale Milostivului St pân Teodor Egorovici Krupenskii la Iaşi.

(Transcriere de Svetlana Suveic )

„Din Arhivele Statului Bucureşti, Documentele Casa Krupenski (mapa VII

(I), dosarul VIII. Adresa Ministerului de Domenii N 42.092 din 11 mai 1916),
depuse de Ministerul de Domenii”.

LA FAMILLE KRUPENSKI ET L’ ÉLITE HISTORIQUE

DE LA BESSSARABIE

RÉSUMÉ

Le dialogue que nous publions ici est né de l’intérêt que Svetlana Suveic ,
professeur à l’Université d’Etat de Moldavie (Chişin u); porte à l’histoire de la famille
Krupenski en Bessarabie et a été réalisé dans le contexte de la mission diplomatique de
l’historien Petre Guran comme directeur de l’Institut Culturel Roumain à Chişin u dans
les années 2010-2013. Les questions de Svetlana Suveic concernent l’histoire de la
famille au XIXe siècle, mais aussi la manière dont la descendance de Petre Guran de
cette famille par sa grand-mère maternelle se retrouve dans sa vision historique. Le
dialogue cherche à surprendre au-delà du fait généalogique le patrimoine mémorial
d’une famille. En investiguant l’univers intellectuel et spirituel d’une famille
aristocratique, ce dialogue se joint aux autres recherches généalogiques pour porter
hommage à cette étape anniversaire à l’historien Mihai Dim. Sturdza.

Mots-clés: Krupenski, Phanariotes, Bessarabie, Moldavie, Empire russe.

360