Interogarea multiprocesuală la orele de română.

Desfășurând activitatea didactică timp, în permanență mi-am pus întrebări

de tipul: Ce aș putea face ca ora la clasă să fie cât mai interesantă și
captivantă? Cum aș putea implica activ elevii în procesul de cunoaștere și
dezvoltare? Cum să stimulez gândirea elevilor și schimbul sănătos de idei? Cum
să desfășor demersul didactic în așa mod ca elevii să ajungă la rezultate
frumoase?

Răspunsurile le-am găsit apelând la tehnicile interactive de dezvoltare a

gândirii critice, deoarece un proces de învățare eficient neapărat este determinat
de anumite legități, dar și de tehnologia didactică aleasă. În societatea în care
trăim misiunea noastră este să ne ajutăm discipolii cum să selecteze informații,
să înțeleagă corelația dintre acestea, descoperind esența lucrurilor absolut noi.
Învățăm elevii să respingă informațiile irelevante și să dea sens critic, creativ,
productiv informației cu care se vor confrunta în realitatea cotidiană. Pentru a le
forma abilitatea de analiză și reflecție critică, vom recurge la așa tehnici ca
interogarea multiprocesuală.

Propun o variantă pentru studierea poeziei Moartea căprioarei de Nicolae

Labiș, clasa a IX-a, valorificând și potențialul manualului în uz.

Temă, idee, mesaj. Interogarea multiprocesuală.

Nivelul I (întrebări literale)

1.Unde și când are loc acțiunea din poem?

2.Cine participă la vânătoare?

3.Cum este prezentat universul acțiunii?

4.Unde așteaptă tatăl și fiul prada?

Nivelul II (întrebări de traducere)

1.Ce ar însemna expresia La ceas oprit de lege și de datini?

2.Ce sunete/ imagini caracterizează atmosfera poeziei?

3.Ce simte copilul în momentul așteptării?

4. Ce simțiți voi când citiți acest fragment?

Nivelul III (întrebări de interpretare)

1.Explicați șocul copilului provocat de acest univers ostil, a unei planete

străine...

2.Explicați pasajele în care personajul-copil este cuprins de dubii, de stări

contradictorii.

3.Selectați câteva exemple în care eroul liric reacționează emoțional,

interpretând afectiv stările naturii.

4.Explicați îndoielile și deciziile survenite la limita anulării legilor în versurile:

Dar legea nu-i deșartă și străină/ Când viața-n noi cu greu se mai anină...

Nivelul IV (întrebări aplicative)

1.Comentați, în 2 rânduri, starea personajului provocată de sete.

2.Exlicați sentimentul culpei, care este în crescendo pe măsura realizării

pragmatice a vânătorii.

3. Corelați stările eului liric cu cele ale naturii.

4. Structurați textul în secvențe, ținând cont de dominantele :

a) descriptivă, b) narativă, c) lirică, d) dramatică

Nivelul V (întrebări analitice)

1. Analizați discursul narativ – liric al poeziei și demonstrați că textul este unul

inițiatic.

2. Explicați, în două enunțuri, criza de conștiință prin care trece copilul.

3. Discutați asupra încadrării poeziei în una din temele: ecologică, existențială, a

relației om-natură, biografică, a copilăriei/ adolescenței etc.

4.Definiți textul din perspectiva îmbinării unui fapt real, concret, cu o viziune
alegorică, mitică, inițiatică, în scris.

Nivelul VI (întrebări sintetice)

1. Intuind un scenariu inițiatic, comentați prezența în text a unor elemente

primordiale: apa, focul, aerul, pământul, pădurea...
2. Desfășurați ultima secvență a poeziei într-un enunț explicativ, alegând
eventual din următoarele variante:

a) Plâng și privesc: Ce gândește tata?... Văzându-mă întristat. Mănânc și

plâng, dar Mănânc să nu-l supăr.

b) Mănânc și plâng, și totuși Mănânc, înțelegând că e necesitate crudă a vieții

și chiar o dorință nepotolită.

3. Cum credeți, poezia reprezintă un triumf al pragmatismului existențial asupra

visului? scris

4. Prin ce se explică mesajul umanist al textului, în 3 rânduri.

Nivelul VII (întrebări evaluative)

1. Ai simțit vreo dată o stare emoțională similară cu cea a personajului? De ce a

fost generată? Scris.

2. Ce valori general-umane sânt anihilate în text? Ce atitudine ai față de cele

relatate? scris

3. Dacă ai fi în fața alegerii: viața celor dragi sau respectarea datinilor, cum ai
proceda?

4. Ai vreo soluție pentru depășirea situației de criză din text? Scris.

Temă pentru casă:

Redactați un eseu metaliterar (1-1,5)

Ce este pentru mine visul și realitatea...

mai elevat de integrare a curriculum-ului, mergând adesea până la fuziune.
„Fuziunea” este, aşadar, faza cea mai complexă şi mai radicală a integrării.
Abordarea de tip transdisciplinar tinde către o „decompartimentare” completă a
obiectelor de studiu implicate. Fuziunea cunoştinţelor („cunoaşterilor”)
specifice diferitelor obiecte conduce la dezvoltarea unor proiecte integrate
sau chiar la conceperea unor programe de cercetare. Vizează ceea ce se
află în acelaşi timp înăuntrul diverselor discipline, între discipline, şi
dincolo de orice disciplină. Transdisciplinaritatea presupune studierea,
explorarea proceselor şi fenomenelor complexe, astfel încât prin coordonarea
cercetărilor şi coroborarea rezultatelor acestora sa se ajungă la constituirea unor
discipline noi.Prin gradul său de complexitate, abordarea transdisciplinară le
înglobează pe cele anterioare, propunând un demers bazat pe dinamica şi
interacţiunea a patru niveluri de intervenţie educativă: disciplinar,
pluridisciplinar, interdisciplinar şi transdisciplinar. Trebuie subliniat faptul
că recunoaşterea caracterului distinct al abordărilor menţionate nu implică
ignorarea caracterului lor profund complementar. Pentru a folosi o metaforă a
unui autor cunoscut în domeniu, vom spune că „disciplinaritatea,
pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea sunt cele
patru săgeţi ale unuia şi aceluiaşi arc: al cunoaşterii”(B. Nicolescu,
1997).Trandisciplinaritatea, din perspectiva educaţiei poate fi caracterizată
astfel:•disciplinele nu sunt ignorate, dar nu mai constituie punctul de
focalizare al formării, ci furnizează situaţii de învăţare•conţinuturile
organizate transdisciplinar se vor axa nu pe disciplină, ci pe demersurile
intelectuale, afective şi psihomotorii ale elevului. •metodele active de predare
în abordarea transdisciplinară transformă elevul din obiect în subiect al
învăţării, îl fac pe elev coparticipant la propria sa educaţie şi asigură
elevului posibilitatea de a se manifesta ca individ, dar şi ca membru în echipă

69•transdisciplinaritatea în învăţământ transcede disciplinele şi le subordonează

omului care se doreşte a fi format•abordarea transdisciplinara ridică probleme
ca:echilibrul curriculum-ului, ierarhia disciplinelor•finalitatea ei este
înţelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea
cunoaşterii•este radical deosebită de pluri şi interdisciplinaritate prin finalitatea
sa -întelegerea lumii prezente. •abordarea transdisciplinară a procesului de
învăţământ presupune: a. învăţarea prin descoperire b. învăţarea prin
cercetare c. viziune constructivistă a învăţării.Competenţele
transdisciplinare nu pot fi clasificate în funcţie de conţinuturile unei
discipline, aşa cum se întâmplă cu cele monodisciplinare. Ele pot fi clasificate
astfel:•Competenţe generale –metodologice: observarea, experimentarea,
reprezentarea grafică, interpretarea datelor sau a unui text etc.•Competenţe
metacognitive– estimare a gradului de dificultate a sarcinii de lucru,
planificarea strategică, evaluarea rezultatelor, monitorizarea
comportamentală, tehnici personale de învăţare•Atitudine pozitivă, motivantă –
realism, interes pentru învăţare, toleranţă pentru informaţii contradictorii,
atitudine pozitivă faţă de performanţele personale•Abilităţi pragmatice–
iniţiativă personală, capacitate de concentrare, orientarea acţiunilor spre
rezolvarea sarcinii, deprinderi de muncă.Strategii didactice cu perspectivă
transdisciplinară: învăţarea prin cooperare, învăţarea activă, managementul
grupului de elevi, strategii bazate pe proiect şi dezbatere Abordarea integrată a
curriculumului presupune stabilirea unei relaţii de învăţare între cei doi
parteneri, elev - profesor şi care se materializează în: estimarea timpului
necesar parcurgerii temei; alegerea metodelor active de învăţare în
concordanţă cu specificul temei, particularităţilor elevilor; identificarea
resurselor utilizabile; documentarea prealabilă în legătură cu specificul
temei; cooperarea profesor- elev pe tot parcursul derulării
temei; esenţializarea concluziilor şi stabilirea relevanţei temei pentru viaţa
reală.Utilizarea metodelor active în abordarea transdisciplinară prezintă mai
multe avantaje printre care pot fi enumerate: oferă elevilor posibilitatea de a se
exprima pe ei inşişi, să înveţe în ritmul propriu şi să fie evaluat în raport cu
performanţa sa anterioară, elevul are un rol activ; cultivă cooperarea şi nu
competiţia; are valoare diagnostică fiind un bun prilej de testare şi de
verificare a capacităţilor intelectuale şi aptitudinilor creatoare; pot fi
implicate multe “forţe” în procesul educaţional:membri ai comunităţii,
părinţi, profesori.În urma abordării corecte a unei teme transdisciplinare elevii
vor fi capabili să:-să interpreteze;- să analizeze;- să formuleze;-să exprime opinii
personale;- să utilizeze informaţia în scopul rezolvării unei probleme date;-să
identifice şi soluţioneze probleme;-să-şi dezvolte gândirea critică;

70-să-şi dezvolte motivaţia pentru învăţare.Astfel se pot utiliza metode ca :

Procedeul Philips 6, Metoda bulgărelui de zăpadă, Învăţarea prin cooperare,
Dezbaterea, Brainstorming, Studiul de caz, Metoda proiectului. Exemplu:
Metoda proiectului ● Este una dintre metodele care se pot aplica cu succes la
clasele liceale, agreată mult de elevi. ● Se foloseşte pentru soluţionarea/
explicitarea unei probleme, unei situaţii reale. ● Se prezintă strategiile de lucru ,
resursele necesare - umane, de timp, materiale, informaţionale.● Permite
abordarea unei teme din perspectiva mai multor arii curriculare, construind o
imagine cât mai complexă a temei respective● Prin intermediul acestor
activităţi se urmăreşte atingerea obiectivelor tuturor ariilor curriculareîntr-un
context integrat.Etape:• identificarea problemei şi a rezultatului final dorit •
stabilirea modalităţilor de realizare.Avantaje: • formează / dezvoltă
competenţele specifice muncii în echipă;• permite exprimarea creativităţii,
personalităţii membrilor;• formează deprinderi de planificare şi monitorizare a
activităţilor planificate.Evaluarea în abordarea transdisciplinară presupune
integrarea evaluării formative în toate secvenţele de învăţare, colectarea de date
despre cum au fost atinse obiectivele prin metode variate (teste scrise, întrebări
cu răspuns scurt, activităţi de grup etc.), implicarea activă a elevilor în proces
prin autoevaluare şi /sau evaluarea activităţii colegilor, activităţi suplimentare de
învăţare cu abordare diferenţiată (fără a se urmări atingerea în totalitate a
tuturor obiectivelor de către toţielevii, atunci când acest lucru nu este
posibil), urmate de activităţi de reglare (remediale, pentru clasa la care s-a
derulat secvenţa, de îmbunătăţire a proiectării situaţiei de învăţare pentru viitori
elevi).Multe dintre cadrele didactice folosesc metode de evaluare
formativă, chiar dacă nu le nominalizează explicit, în activitatea lor curentă
prin interacţiunea permanentă cu elevii şi adaptarea metodelor de predare /
învăţare la nevoile identificate.Dintre elementele cheie ale evaluării formative
pot fi evidenţiate:• stabilirea în fiecare colectiv de elevi a unei culturi care
să încurajeze învăţarea prin cooperare;• implicarea activă a elevilor în procesul
de învăţare; • stabilirea unor ţinte concrete pentru fiecare secvenţă/ situaţie
de învăţare şi urmărirea progresului înregistrat de fiecare elev pentru atingerea
lor; • utilizarea unor metode diverse de predare – învăţare adaptate
nevoilor şi ritmului individual de învăţare ale fieccărui participant la proces;•
orientare şi sprijin permanent acordat elevilor în realizarea sarcinilor de lucru şi
adaptarea instrucţiunilor de realizare la nevoile individuale sau de grup
identificate pe parcursul realizării.Respectarea acestor elemente induce
elevilor încredere în capacitatea lor de a-şi realiza sarcinile din activităţile/
secvenţele de învăţare.Creşterea încrederii în forţele proprii, a respectului de
sine, a abilităţii de a emite judecăţi de valoare pe baza informaţiilor ce le
sunt oferite sau pe care deja le deţin, a abilităţilor de a-şi autoevalua
progresul poate creşte motivarea lor pentru învăţare, mai mult decât ierarhizarea
lor pe baza calificativelor/notelor obţinute la evaluările de la finalul unei
anumite secvenţe de învăţare.ConcluziiCercetătorii în domeniul educaţiei au
ajuns, pe diverse căi, la aceeaşi concluzie cu Comisia Internaţională pentru
Educaţie în secolul XXI, comisie ce a funcţionat sub egida ONU (coordonator
Jacques Delors), anume aceea că noul tip de educaţie în secolul întâi al
mileniului trei se bazează pe

71patru competenţe fundamentale, competenţe de esenţă transdisciplinară (

numite “piloni” sau “stâlpi ai educaţiei”) : a învăţa să cunoşti; a învăţa să
faci; a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi; a învăţa să fii.Raportate la toate
acestea, descoperim că, în geografie ca şi în orice altă disciplină, a învăţa să
înveţi, nu înseamnă numai a învăţa să stăpânesti anumite mijloace şi tehnici, ci a
învăţa să foloseşti anumite concepte pentru a realiza raţionamente şi corelaţii
între diverse discipline.Geografia,cu toată încărcătura tradiţională,
enciclopedică, informaţională şi descriptivistă, atât ca disciplină ştiinţifică dar şi
ca obiect de învăţământ, este, în realitate, altceva. Ea reprezintă un sistem de
gândire care beneficiază de o structură metodologică
fundamentală(reprezentarea cartografică), fiind ancorată în realitatea naturală şi
socială şi în spaţiul acţiunii constructive