UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ÎN AFECŢIUNILE
APARATULUI LOCOMOTOR

Îmbunătăţirea capacităţii fizice la studenţi din anul I

Kerekes Robert
Nemeş Almira
Niţă Cosmin
Csatlos Andreea
Balint Aba
 Abstract

Abstract. Improvement of physical capacity for first year students. Sedenterism is a

big problem of the 21st sentury and it usually results in locomotor apparatus diseases such as
postural disorders and low physical capacity. Methods and materials. Our experiment
consisted of a group of 10 girls (all 1st year students), they were tested and measured 2 times,
once at the start of the semester and the second time 2 months later to check if they made
progress. The test consisted of 2 exercises first we measured strength in their legs by having
them do as many squats as possible in 30s ( this tested their front and posterior chain
strenght). Second exercise measured their core strength by doing as many ’’crunches’’ as
possible in 30s. The purpose of the testing was to track if they progressed since the first
measurements were done. All this time between the two testing phases the girls attended
physical education class regulary, done under the supervison of their pysical education
teacher. Heart rate was also measured before and after activity in order to check for any
simptoms of cardiovascular disorder. Conclusion. We can confirm that regular physical
activity ( p.e. classes) have a positive impact on 1st year students physical capacity. Squat
repetitions range went up with an averege of 11,84%, as so did the crunches also with
10,47%. Heart rate ranges stayed in normal ranges: initialy 68bpm-108,60bpm in average,
second time 69,60bpm-105,50bmp. The value increase of the biggest post activity heart rate
reported, from 120bpm to 140bpm can be directly corelated to the increase of repetions done
second time by the girls.

Keywords: physical capacity, physical education

 Introducere

Importanța teoretică și practică a temei

Sedentarismul este o problemă actuală în țara noastră. În programa școlară, elevii au

parte doar de 2-3 ore de educație fizică pe săptămână, ceea ce nu este de ajuns din cauza
contrastului de activitate fizică a multora înafara programului. Transportul folosit cel mai des
este cel motorizat care nu cere activitate fizică deosebită din partea omului, de ex: transportul
public prin intermediul autobuzelor, transportul prin intermediul trenurilor și mașinilor. Ca și
activitate în timpul liber sunt cei care își petrec timpul mult în fața televizorului sau
calculatorului.

Consecința sedentarismului sunt și bolile care afectează aparatul locomotor. Cele mai
evidente cred că sunt problemele posturale, care se pot observa la un individ, și capacitatea
fizică.

Motivul alegerii temei

Pe lângă faptul că în sec. XXI întâlnim des comportamentul sedentar, sunt oameni care
nu nevoie de o capacitate fizică ridicată, nici chiar mediocră, pentru a-și desfășura activitatea
profesională precum psihologii, profesorii, informaticienii etc. Pentru acești oameni, riscul de
manifestare a bolilor care afectează aparatul locomotor este mai ridicată, și le poate afecta în
mod negativ desfășurarea activităților zilnice.

Studenții pentru a deveni profesioniști invață și partea teoretică a specializării lor, deci
petrec mult timp la facultate în sălile de seminar, sălile de lectură, laboratoare, adică nu
desfășoară neapărat activitate fizică care necesită capacitate fizică ridicată. Acest fapt duce la
concluzia că și la ei este prezent un risc ridicat pentru manifestarea bolilor aparatului
locomotor fără o strategie care să prevină acest lucru.

Considerăm că orele de educație fizică pot fi o soluție pentru a mări capacitatea fizică a
acestor studenți, care poate duce și la scăderea riscului pentru manifestarea bolilor al
aparatului locomotor.
 Scopul și obiectivele

Vrem să aflăm dacă orele de educație fizică au efect beneficiar în privința capacității
fizice la studenți din anul I la facultate, și cu asta să contribuim cu date pentru a dezvolta
metode eficiente pentru a combate efectele negative sedentarismului.

Fundamentarea teoretică

Capacitatea fizică este capacitatea sau puterea de a efectua sau desfășura cu corpul
dumneavoastră mișcări, într-o varietate de moduri. Este important pentru un individ, să-şi
îmbunătățească calitățile fizice și sănătatea până la extrem. Diferitele componente ale
capacității fizice sunt forța musculară și rezistența, eficiența și rezistența cardiopulmonară,
viteza neuro-musculară, flexibilitatea, echilibrul, agilitatea, coordonarea și acuitatea fiecăruia
dintre simțurile noastre.

Capacitatea motrică: prin capacitate motrică se înţelege “ansamblul posibilităţilor

motrice naturale şi dobândite prin care se pot realiza eforturi variate ca structură şi dozare.
Capacitatea motrică este un potenţial uman dinamic (progresiv sau regresiv în ontogeneza)
dat de unitatea dialectică dintre calităţile şi deprinderile sau priceperile motrice.”

Unul din factorii de baza pentru realizarea multora dintre acţiunile motrice il constituie
capacitatea de efort fizic. Capacitatea fizică se îmbunătăţeşte ca urmare a practicării
sistematice a exerciţiilor fizice care favorizează, în special, dezvoltarea capacităţii motrice
(forţă, viteză, rezistenţă) şi are drept urmare creşterea gradului de adaptare al organelor şi
sistemelor organismului la solicitări superioare. Cantitatea şi calitatea efortului depus în
cadrul procesului de dezvoltate a calităţilor motrice au un rol foarte important în dezvoltarea
calităţii fizice.

Efortul fizic reprezintă încordarea voluntară a puterilor fizice sau psihice ale
organismului în vederea realizării unui randament superior celui obişnuit. A depune efort
fizic presupune nu doar concentrarea capacităţilor fizice, ci şi ale celor intelectuale, deoarece
fiecare acţiune întreprinsă de noi necesită o analizare minuţioasă. Altfel spus, antrenamentul
fizic este o actiune constienta şi metodica, avand drept scop punerea în valoare şi cresterea
posibilitatilor de adaptare a fiecarei functii a organismului.
 Reafirmăm că la om capacitatea motrică este influenţată de sarcina de îndeplinit şi de
multitudine de alţi factori, între care se remarcă procesele psihice, procesele chimice şi
metabolice, nivelul indicilor de dezvoltare fizică etc.

Sistemul muscular este alcătuit din totalitatea mușchilor corpului uman și reprezintă
partea activă a sistemului locomotor.În timpul probelor realizate,la examinarea inițială și
finală a studenților,au fost implicați mușchii posturali și mușchii specifici exercițiilor
efectuate.Acești mușchi sunt descriși în cele ce urmează:

Musculatura abdominală poate fi grupată astfel:

 Mușchii regiunii antero-laterale;

 Mușchii regiunii posterioare;
 Mușchii regiunii superioare,diafragma;
 Mușchii regiunii perineale/inferioare.

În cele ce urmează se vor descrie pe scurt mușchii regiunii antero-laterale:

După situație și formă mușchii sunt: doi anteriori, lungi (dreptul abdominal și
piramidalul) și trei laterali, lați (oblicul extern, intern și transversul abdominal).
1. MUȘCHIUL DREPT ABDOMINAL reprezintă o porțiune longitudinală,
întinsă de la partea antero-inferioară a toracelui la pube, situată lateral de linia
mediană. Acțiunea acestuia este de a flecta toracele pe bazin și de a coborî
coastele (mușchi expirator) când ia punct fix pe pube, iar când ia punctul fix pe
coaste flectează bazinul spre torace.
2. MUȘCHIUL PIRAMIDAL este de formă triunghiulară, cu baza la pube și
vârful la linia albă, dublând uneori mușchiul drept abdominal în partea inferioară.
Acesta întinde linia albă abdominală.
3. MUȘCHIUL OBLIC EXTERN este cel mai superficial și cel mai întins
mușchi dintre cei laterali ai abdomenului, direcția fibrelor sale continuând pe cea
a intercostalilor externi. Formează o totalitate cu ceilalți mușchi abdominali.
4. MUȘCHIUL OBLIC INTERN este un mușchi larg, situat sub precedentul, el
fiind diferit prin situație, dimensiuni și direcția inversă a fibrelor ce continuă
traiectul fibrelor intercostalilor interni. Acesta rotește toracele și produce flexia
bazinului pe torace.
 5. MUȘCHIUL TRANSVERS ABDOMINAL este un mușchi lat, situat profund
față de foliculul intern,fiind format dintr-o parte musculară și două părți
aponevrotice. Este cel mai important mușchi al presei abdominale; duce coastele
spre linia mediană,strângând toracele ca un brâu. Are și el rol expirator (Irsay &
Popa,2015).

Musculatura abdominală a trunchiului are rol în postură, mișcarea trunchiului,

dar și în respirație.

Musculatura bazinului își are originea pe bazin, iar inserția pe femur.Mușchii, din această
regiune, care sunt implicați în flexia coapsei pe bazin sau a bazinului pe coapsă sunt:
mușchiul psoas și mușchiul iliac care împreună formează mușchiul psoasiliac.

Mușchii posteriori ai bazinului care realizează extensia coapsei este fesierul mare. Aceste
mișcări sunt întregite de fesierul mijlociu și micul fesier care au acțiune comună, astfel fibrele
posterioare ale acestora întregesc extensia, iar fibrele anterioare flexia coapsei pe bazin.

Musculatura membrului inferior cuprinde mușchii coapsei, gambei și piciorului. Mușchii

coapsei se grupează în trei regiuni: anterioară, posterioară și medială.

 Mușchii regiunii anterioare: croitorul, cvadricepsul femural și tensorul fasciei lata.

Croitorul este flexor al coapsei pe bazin și al gambei pe coapsă. Cvadricepsul este extensor al
gambei pe coapsă, iar tensorul fasciei lata este flexor al coapsei.

 Mușchii regiunii posterioare: Bicepsul femural, semitendinosul și semimembranosul,

toți realizând extensia coapsei și flexia gambei pe coapsă.
 Mușchii regiunii mediale: pectineul, adductorii coapsei și gracilisul.

Dinamica mușchilor coapsei

Mușchii coapsei, după acțiunea lor, sunt grupați astfel:

1. Mușchii flexori ai coapsei: croitorul, cvadricepsul și pectineul;

2. Mușchii extensori ai coapsei: bicepsul femural, semitendinosul și semimembranosul;
3. Mușchii flexori ai gambei: bicepsul femural, ST, SM, gracilisul și croitorul.
4. Mușchii extensori ai gambei: tensorul fasciei lata și cvadricepsul femural.
(Petricu&Voiculescu,1967)
 Postura și echilibrul

Postura este funcția aparatului locomotor dirijată de sistemul nervos. Reprezintă

infinitatea de poziții și mișcări pe care un individ o poate realiza.

Echilibrul este starea în care forțe antigravitaționale și reflexe posturale contribuie la

proiecția centrului de greutate în poligonul de susținere, sau altfel spus echilibrul este
abilitatea de a menține și mobiliza corpul fără a cădea.

Mușchii care au funcția principală de a menține postura anti-gravitațională sunt:

Sternocleidomastoidianul, scalenii, fibrele descendente ale trapezului, ridicător al scapulei,
flexorii extremității superioare (pectoralul mare,fibrele anterioare ale deltoidului și capul lung
al bicepsului brahial), pătratul lombar, erectorii spinali, multifizii, flexorii coapsei (iliopsoas,
dreptul femural și tensorul fasciei lata), piriformul, adductorii coapsei, extensorii coapsei
(SM, ST, biceps femural), flexorii plantari (gastrocnemian, solear, tibial posterior).
(Woodruff,2002)

Parte experimentală.

Experimentul a fost realizat pe un grup de 10 subiecți de gen feminin, care au fost

examinați în două faze aflate la două luni distanță una față de cealalaltă. În intervalul dintre
cele două testări, li s-a cerut subiecților să repete, în timpul orelor de educație fizică, seriile
de exerciții care le-au fost solicitate la testarea inițială. În faza inițială, li s-a cerut subiecților
să efectueze un număr liber de exerciții fizice, într-un interval de timp limitat. În mod
concret, li s-a cerut să facă două serii de exerciții fizice, una de abdomene și alta de
genuflexiuni, fiecare într-un interval de timp de 30 de secunde, fără pauză între ele. În faza
finală, s-a repetat testarea inițială, urmărindu-se potențiala creștere a performanțelor fizice,
dobândite în urma repetării exercițiilor la orele de educație fizică în perioada dintre cele două
testări.

Se prezintă mai jos datele statistice descriptive obținute în urma celor două faze ale
testării.
 Tabelul 1. Date statistice descriptive
Genuflexiuni Abdomene Puls testare inițială Puls testare finală
Testar Testar Testar Testar Măsurar Măsurar Măsurar Măsurar
Valori
e e e e e înainte e după e înainte e după
inițială finală inițială finală de efort efort de efort efort
Minim 20,00 20,00 15,00 15,00 52,00 88,00 56,00 88,00
Maxim 26,00 30,00 25,00 25,00 88,00 120,00 78,00 144,00
Medie 22,80 25,50 19,10 21,10 68,00 101,60 69,60 105,50
Abatere
Standar 2,20 3,03 3,18 3,48 12,14 12,85 7,18 17,78
d

35

30
30 28
27 27 27
26 26
25 25 25
25 24
23 23 23
22
21 21
2020 20
20
Testare inițială
15 Testare finală

10

0
K.T. Sz.S. N.B. B.A.K. P.H.B. L.K.H. T.A.E. Sz.M. N.C. V.B.

Graficul 1. Numărul de genuflexiuni efectuate de către cei 10 subiecți

la testarea inițială și la cea finală.

În cazul genuflexiunilor, numărul acestora a crescut de la măsurătorile/testările inițiale la

cele finale. Într-un singur caz, există o stagnare. Valorile cele mai mici, 20, obținute de
subiectul Sz.S. la ambele testări, reprezintă cazul care a reușit să facă cele mai puține
genuflexiuni în 30 de secunde, pe când valoarea cea mai mare, obținută la testarea inițială,
este 26 și aparține subiectului Sz.M., iar cea de la măsurătoarea finală este 30 și este obținută
de către subiectul N.B.
 Creșterea globală a numărului de genuflexiuni este de 11,84% de la 228 la testarea inițială
la 255 la testarea finală.

30

25 25 2525
25 23 23
22
21
20 20 20
20 19
18 18 18
17 17
16
1515
15 Testare inițială
Testare finală

10

0
K.T. Sz.S. N.B. B.A.K. P.H.B. L.K.H. T.A.E. Sz.M. N.C. V.B.

Graficul 2. Numărul de abdomene efectuate de către cei 10 subiecți la

testarea inițială și la cea finală.

De asemenea, și în cazul abdomenelor, se remarcă o creștere de la măsurătorile/testările

inițiale la cele finale. În două cazuri, se întregistrează două stagnări printre care se află și cea
mai mică valoare, 15, obținută de subiectul L.K.H. atât la testările inițiale, cât și la cele finale.
Valoarea cea mai mare este 25 și ea a fost obținută la testările inițiale de către subiectul Sz.M.
Valoarea respectivă se găsește și la testările finale, tot ca cea mai mare valoare, în cazul
aceluiași subiect, dar și în cazul subiecților K.T. și N.B. Valorile reprezintă numărul de
abdomene executate în 30 de secunde.

Creșterea numărului total de abdomene executate este de 10,47% de la 191 la testarea

inițială la 211 la testarea finală.

Valorile pulsului măsurate înainte și după ce s-au efectuat abdomenele și genuflexiunile

la testarea inițială se încadrează în limitele normale. Cea mai mică valoare în ceea ce privește
măsurarea pulsului înainte de efort este 52 și este obținută de către doi subiecți, anume Sz.S.
și L.K.H., pe când valoarea cea mai mare a pulsului înainte de efort este 88, obținută de
subiectul P.H.B. De asemenea, se poate observa cea mai mică valoare a pulsului după efort,
obținută de doi subiecți, L.K.H. și Sz.M., în timp ce valoarea cea mai mare, 120, este
înregistrată în două cazuri, N.B., respectiv P.H.B.

140

120 120
120 112 110
100
100 96
92 90
88 88 88 85
80 72 72 70
65 64 Măsurare înainte de efort
60
60 52 52 Măsurare după efort

40

20

0
K.T. Sz.S. N.B. B.A.K. P.H.B. L.K.H. T.A.E. Sz.M. N.C. V.B.

Graficul 3. Valorile pulsului celor 10 subiecți măsurate înainte și după efort la testarea
inițială.

Creșterea medie a pulsului măsurat în faza inițială este de 49,41%, de la o valoare medie
de 68 măsurată înainte de efort la 101,60 valoare medie măsurată după efort.

În ceea ce privește valorile pulsului măsurate înainte și după efort la testarea finală, se
remarcă aceeași normalitate, adică o creștere de la măsurarea înainte de efort la cea de după
efort. Valoarea cea mai mică a pulsului la măsurarea lui înainte de efort este 56, obținută de
către subiectul L.K.H., pe când valoarea cea mai mare a pulsului înainte de executarea
exercițiilor fizice este 78, întregistrată în cazul K.T. Valoarea cea mai mică a pulsului la
măsurarea lui după efort este 88 și este obținută de subiectul L.K.H., în timp ce valoarea cea
mai mare a pulsului măsurat după efectuarea exercițiilor fizice este 144 și aparține subiectului
K.T.
 160
144
140
122 120
120
105
100
96 96
100 92 92
88 Măsurare înainte
78 76 76 de efort
80 72 72 70 71
65
60 Măsurare după
56
60 efort

40

20

0
K.T. Sz.S. N.B. B.A.K. P.H.B. L.K.H. T.A.E. Sz.M. N.C. V.B.

Graficul 4. Valorile pulsului celor 10 subiecți măsurate înainte și după efort la testarea
finală.

Creșterea medie a pulsului măsurată în faza finală este de 51,58%, de la o valoare medie
de 69,60 măsurată înainte de efort la 105,50 valoare medie măsurată după efort.

Concluzii

Se confirmă ipoteza conform căreia antrenamentul efectuat în mod repetat duce la

creșterea performanțelor fizice. Chiar și în cazul experimentului de față, unde s-au efectuat
seriile de exerciții fizice doar o dată pe săptămână în cadrul orelor de educație fizică, s-au
remarcat creșteri ale capacității fizice după doar două luni. Creșterea în cazul seriilor de
genuflexiuni este de 11,84%, iar în cazul seriilor de abdomene este de 10,47%. Creșterea
valorii medii a pulsului măsurată după efort este situată în limite normale: de la de 68 la
101,60 la testarea inițială și de la 69,60 la 105,50 la testarea finală. Se remarcă o creștere a
valorii maxime a pulsului măsurat după efort de la faza inițială la cea finală de la 120 la 144,
creștere aflată în corelație directă cu creșterea capacității fizice, respectiv a numărului mai
mare de exerciții efectuate la testarea finală.
 Bibliografie

Carstea.G Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura AN-DA Bucuresti, 2000

Eurostat, (2014). How much do Europeans exercise?. articol obținut în data de 27/01/2018 de
la adresa ? http://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/DDN-20170302-1

http://www.armyacademy.ro/biblioteca/anuare/2006/a57.pdf

https://www.scribd.com/doc/250499660/Reglarea-efortului-fizic-referat

Irsay, L. & Popa, A. (2015).Anatomia aplicată a aparatului locomotor.Cluj-Napoca:

Medicală , p.29

Năsui, B., Popescu, C. (2014). Palestrica of the third millennium – Civilization and Sport
Vol. 15, no. 2, April-June 2014, 107–111

Petricu, I.C. & Voiculescu, I.C. (1967).Anatomia și fiziologia omului.București:Medicală ,

Woodruff, D.(2002 December 02).Postural and Phasic Muscles.Retrieved

from:http://www.ptonthenet.com