coper ta 1 citatul lunii

I. L. Caragiale spunea despre luna ianuarie:

Frigul pentru cei fără paltoane e cu 15 grade mai
mare decât pentru cei împaltonați.
 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură

REDACŢIA:

Director fondator: Lenuş Lungu

Director: prof. univ. Nicolae Vasile Revistă internaţională de
Redactor şef: Ioan Muntean cultură, Fondată la Constanța,
Secretar de redacţie: Gabriela Mimi Boroianu martie 2013
Redactori & colaboratori: Gabriela Mimi Boroianu, Lenuş ISSN 2286 – 1963
Lungu, Adriana Iftimie Ceroli, Rodica Bogdan, Marin ISSN-L 2286 – 1963
Anghelescu, Victor Rusu
Grafică şi ilustrare: Matei Ioaniţiu, Ioan Muntean Revista culturală
Coperţi: Ioan Muntean (selectare foto web)
Tehnoredactare: Ioan Muntean
Cronos ~ Peniţa de Aur
poate fi citită online pe site-ul
Corectură: Gabriela Mimi Boroianu Cronopedia.

Responsabilitatea privind conținutul textelor publicate în revista Email: cronostaifas@gmail.

com
C r o n o s – Peniţa de Aur – izvor de cultură aparţine în
tel. : 0770406865,
mod direct autorilor care le semnează, în numele libertății de 0762655234
exprimare.
Reproducerea - integrală sau parţială - a revistei şi difuzarea ei Comenzi pentru achiziționarea
revistei se pot face pe site-ul
pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al
Cronopedia şi pe adresa de
cititorului şi pentru scopuri necomerciale. email de mai sus.

coperta 2
revista revistelor 2 Programul revistei este supuse unor dezbateri
orientat, în primul rând, aprofundate. Aproape
Revista revistelor spre promovarea literaturii fiecare problemă se 2
române actuale, dar și către concentrează asupra unei
Revista Vatra o reevaluare critică și astfel de dezbateri.
- prezentare generală - imparțială a literaturii Dar subiectele aceleiași
Editura: Vatra Literară anterioare. abordări sunt, de asemenea,
Număr aparaţii pe an: 12
Există, în structura teme ce aparțin problemelor
ISSN: 1220-6334
revistei, mai multe linii filosofice, teologice,
Revista
permanente de promovare confesionale etc. Revista
VATRA
literară, de la autori consacră probleme
este una
recunoscuți la debutanți, permanente fie
dintre cele
precum și un sector critic personalităților culturale
mai vechi
considerabil. românești și europene
reviste din
Revista favorizează, ca deosebite, fie anumitor
România.
program, dialogul probleme de interes actual
A fost
intercultural, în primul rând de interes față de integrarea
înființată
cu culturile învecinate și cu europeană.
în 1894 de către trei autori
clasici ai literaturii culturile minorităților Un caracter specific al
românești: I. L. Caragiale, românești. revistei este reprezentat de
Ioan Slavici și George Dar, de asemenea, este aspectul său grafic și,
Coșbuc. Noua versiune relevantă și programatică bineînțeles, de ilustrația sa,
apare, din 1971, la Târgu deschiderea spre cultura realizată de artiști
Mureș (prima versiune a europeană în ansamblu. remarcabili.
apărut la București). Revista se referă la
problemele social-politice, Redactor: Marin Anghelescu
 editorial 3-4
Nicolae Vasile periculos, cei mai mulți un magazin de vinuri, aflat
Pomi de gheaţă
Am ajuns să ne temem
și de pomi!... Dacă nu sunt
e d i t o r i a l
la iveală un fapt deosebit de sever!... Un vecin, care avea
dintre copacii marilor orașe în același pericol ca și mine,
sunt din cea mai joasă speță avusese o idee mai practică,
arboricolă, cărora li se dând câteva vedre de vin
putrezesc prematur unde trebuia. Nici nu am
rădăcinile și interiorul îndrăznit să-i mai spun de

trunchiului, devenind, astfel, inițiativa mea! Ar fi râs de

întreținuți cum trebuie, deosebit de fragili, iar mine!
aceștia pot reacționa negativ crengile sunt atât de puțin A trecut timpul, au mai
când nu te aștepți. Fac parte rezistente încât se pot rupe crescut alți copaci, s-au
din acea categorie a la o zăpadă mai mare. plantat unii noi, tot de
lucrurilor care există și atât,
Cum mai erau o serie proastă calitate, și se tot
să se descurce singuri, ca și
de astfel de pericole prin produc incidente la furtuni
străzile, exteriorul clădirilor
jurul curții, n-am mai stat pe sau viscole mai serioase.
etc.
gânduri și m-am dus la Recent, însă, a avut loc
Leneveam în pat, în primărie să declanșez o
acea stare când, nici somn procedură în sensul tunderii o minune cerească, care a
nu mai ai, dar nici voința de acestora, că de tăiat nici nu făcut o mare parte din
a te ridica nu era suficient de putea fi vorba, în această munca celor de la spații
puternică, într-o duminică epocă a „teroriștilor de verzi. O ploaie cu gheață, un
dimineața. Afară se auzea un mediu”, care privesc cu mai fenomen meteorologic
zgomot, uneori înfricoșător, multă îngăduință moartea destul de rar, când, dintr-un
3 al unui vânt puternic care unui om, închiderea unei joc de temperaturi, apa
lovea în tot ce întâlnea în firme decât tăierea unui îngheță instantaneu pe tot ce
cale. Deodată, se auzi ceva pom. O circumstanță pică, inclusiv pe pomi. După
cu mult mai grav, ce m-a pozitivă era și faptul că eram
repetarea fenomenului vreo
rupt din starea de indecizie bun prieten cu unul dintre
de trei ori, s-a ajuns că
și m-a trimis direct pe viceprimari, întâmplător,
balcon. Un copac uriaș tocmai cel care răspundea
căzuse. Din păcate, în de această problemă.
cădere, atinsese și un colț al
La o cafea cu dânsul,
acoperișului bucătăriei de
acesta mi-a explicat că
vară, producând niște
„toaletarea”, că așa se chema
daune, nu prea mari. Noroc
operațiunea care ar fi trebuit
cu un pom, mult mai mic,
să se desfășoare, am aflat cu
dar vânjos, în care s-a
acea ocazie, poate dura cam
proptit namila doborâtă,
un an, în cazul fericit că se
protejând atât casa mea cât
va aproba. M-am întors
și pe cea a vecinului.
acasă cam dezumflat, dar
După câteva ore au măcar începusem ceva!
venit o puzderie de
Peste vreo două
muncitori de la „spațiile
săptămâni, am constatat, cu
verzi”, care în operațiunea
bucurie, dar și cu
debarasării au produs mai
surprindere, că toată
multe stricăciuni decât cele
împrejurimea pomicolă
inițiale. Întâmplarea a scos
fusese toaletată destul de
ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019
 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
stratul de gheță să fie cam la
un centimetru, îngreunând
semnificativ ramurile, la cele
mai subțiri, dimensiunea
transversală a gheții
depășind partea lemnoasă,
astfel că multe dintre
acestea s-au rupt prin
propria greutate, producănd
daune importante mașinilor,
gardurilor și clădirilor din
apropiere.
Judecând la rece, a fost
totuși soluția optimă din
punct de vedere economic.
Selecția crengilor care au
căzut a fost dumnezeiesc de
corectă, s-au rupt doar cele
care trebuia, aria pe care
acestea au afectat-o a fost
minimă, totul desfășurându-
se în liniște, fără vânt, iar
circuitul birocratic al
operațiunii a fost mult
scurtat, la limita posibilului,
procedura de urgență.
sufletul ni-i tot de gheață,
Oare, nu se putea face
același lucru preventiv, dă-ne, Doamne, o povață!
gândit de cineva care,
oricum, primește bani s-o
facă!
Pomi de gheață
Pomi de gheață,
pomi de gheață,
ce privirea ne-o răsfață,
frumusețea-i doar la față!
Pe suportul vostru ludic,
apa sfântă, generoasă,
după o noapte geroasă,
a devenit periculoasă.
Strălucirea de poveste,
veste bună nu prea este,
ruptura de se produce,
moarte, cu ea, poate aduce.
Străfundul nostru-i de apă,
iar văzduhu-l tot adapă,
The Cyclical
Universe
To my wife Florina and my
son Matei-Eugen.
e d i t o r i a l
Motto:
“The Universe is cyclical, as is
Man, but God wants us to be
exponential!”
GENESIS
All, and everything alive,
in this great a desert
to preserve its life it keeps
feeling, holding, learning.
The essential difference of
the living from mere matter,
not from its substance does 4
arise
but from intelligence comes.
A New Beginning…
The infinite space, and
distance
from which, however far we
go,
what still remains ahead of
us
by nothing is diminished.
The infinite time, whatever
we think,
of where it comes or goes,
nothing of it has yet passed
and ever more it flows!
There is no end, and no
beginning,
 their edge beyond herald what’s to come. at other speeds and
conception, temperatures –
all matter comes from The black holes are at fault particles closing in, and
infinite past
for merging, formed
and leads to endless infinite.
keeping so much energy small bodies, then larger
A permanent transformation trapped, figures.
e d i t o r i a l

of matter, not one way, the light in a prison vault,

but going both from small to big no way out yet mapped. Universal attraction at work,
and big to small alike. matter is slowly congealing,
The dual complementary against the pull of
A chaos of particles there was, entities randomness
from unknown horizons coming,
from deep eternity arriving, giving time a new beginning.
seemingly with no purpose,
yet more numerous becoming! unlike they were, unlike
they’ll be, New celestial bodies were
Particles impossibly small, all permanently changing. forming,
ants of the infinite, as our thoughts now tell us,
fast, from the endlessness arriving, small or big, as each one was
they ran, collided, hit. The Earth
managing
Appears… and then… the Earth
5 A first happening, divine,
appeared!
of great matter congealing,
where many nothings Nature drew its newest lines,
gathered and – the infinite kept
“Big Bang!” – made everything. reconfiguring.
Time opened new horizons
The same the Universe remained,
while
yet now with stars it’s filled,
among them, some hard to in code someone was
explain, recording.
black holes their names are
billed. The Universe, its structure
changing
The Universe now seemed bigger,
ever new equilibriums trying
an infinite of shadow and light,
in the horizons ceaselessly
being in continuous motion,
and yet in its patterns tight. shifting
those newly appeared
The stars that the world are instantly vanishing.
watching,
symbols of such waste of light, A new synthesis phase
regularly appear, and glowing appeared

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
corespondent al Academiei
Române (m. 1925)
19. 01. 1946 – Julian
Barnes, scriitor
contemporan britanic
postmodernist

c r o n o l o g i e
22. 01. 1905 – Wanda
Wasilewska scriitoare și
jurnalistă sovietică,
poloneză și ucraineană (m.
1964)
23. 01. 1834 – Al.
cronologie
primul său președinte (m. Odobescu, scriitor,
Rodica Bogdan 1872) arheolog și om politic român
6. 01. 1881 – Ion (m. 1895)
Minulescu, poet și 24. 01. 1889 - Victor
Calendar literar prozator român, Eftimiu, dramaturg, eseist,
reprezentant important al povestitor, scriitor și
(născuţi în ianuarie) simbolismului românesc (m. traducător român de origine
1. 01. 1868 – I. Al. 1944) aromână, respectiv membru
Brătescu-Voineşti, 6. 01. 1897 – Ionel al Academiei Române și
prozator român (m. 1946) Teodoreanu, a fost un francmason român din
2. 01. 1933 – Ion Băieşu, romancier și avocat român perioada interbelică (m. 6
scriitor român, dramaturg și interbelic, cunoscut mai ales 1972)
autor de scenarii pentru pentru scrierile sale 24. 01. 1776 – E. T. A.
televiziune și film (m. 1992) evocatoare ale copilăriei și Hoffmann scriitor,
2. 01. 1959 – Patrick adolescenței (m. 1954) compozitor și pictor
Nielsen, editor american de 7. 01. 1926 - Mircea romantic german (m. 1882)
literatură științifico- Sântimbreanu, scriitor 25. 01. 1931 – Ion Hobana
fantastică român, director al editurii (m. 2011)
5. 01. 1878 – Emil Albatros, publicist, scenarist 25. 01. 1939 – Mircea
Gârleanu, prozator, și producător de film (m. Gândila Scenarist, consilier
regizor, scenarist de film și 1999) ştiintific român (m. 1996)
jurnalist român (m. 1914) 15. 01. 1850 – Mihai 27. 01. 1942 – Alexandru
6. 01. 1760 – Ion Budai- Eminescu, poet, prozator Mironov, scriitor, jurnalist
Deleanu, scriitor, filolog, și jurnalist român, socotit de și politician român
lingvist, istoric și jurist, cititorii români și de critica 30. 01. 1852 – I. L.
corifeu al Școlii Ardelene literară postumă drept cea Caragiale, dramaturg,
(m. 1820) mai importantă voce poetică nuvelist, pamfletar, poet,
din literatura română (m. scriitor, director de teatru,
6. 01. 1802 - Ion Heliade
1889) comentator politic și ziarist
Rădulescu, scriitor, filolog
și om politic român, 18. 01. 1848 – Ioan Slavici, român (m. 1912).
membru fondator al scriitor, jurnalist și pedagog
Academiei Române și român, membru
 eveniment literar 5-6
Încep în primul rând, amintesc că în perioada
Eveniment cultural
prin a mulțumi gazdelor aceea, de început a
l i t e r a r

noastre de azi – Biblioteca I prieteniei noastre, fusesem

În data de 23 nov.
G Bibicescu, prin a vă la câteva întâlniri ale
2018, în sala de lectură a
mulțumi dumneavoastră cenaclului Orfeu. Aveam o
Bibliotecii Județene I. G.
celor care sunteți prezenți teamă teribilă de câte ori
Bibicescu a avut loc lansarea
aici, în această sală (și în mergeam. Da, știu erau
celui de-al doilea volum al
număr atât de mare), și oameni ca și mine dar
antologiei „Mărturii spre
care ați venit pentru a ni-l aveam sentimentul că intru
neuitare”, serie ce cuprinde
aminti pe Domnul Profesor în cușca leilor! Însă, când îl
textele regretatului profesor,
e v e n i m e n t

Stana, ca să vorbim despre aveam pe domnul Profesor

gazetar și scriitor Constantin
cărțile acestea la, – iaca alături, nu îmi mai era
Stana, îngrijită de poeta
cum trece timpul –, doi ani frică. Era suficient să arunc
Gabriela Mimi Boroianu,
de la tristul moment al o privire spre dânsul și îmi
prefațată de criticul –
„plecării” dumnealui... revenea încrederea în mine,
profesor Viorica Stăvaru,
aparută la editura StudIs, Poate că eu, nu l-am și îmi spuneam „pot!”.
Iași 2018. cunoscut pe domnul În scurtul timp cât m-
Profesor așa cum l-ați am bucurat de prietenia
Un spirit tânăr,
cunoscut mulți dintre dumnealui, am învățat să-l
călăuzitor al sufletelor
dumneavoastră, și nici de apreciez și ca o premoniție,
fragile și curate, înfometate
atât timp. Nu mi-a fost simțeam nevoia de a aduna
de cultură, Profesorul
7 profesor, nu mi-a fost coleg, cât mai multe mărturii ale
Constantin Stana a fost
nu mi-l aduc aminte de la trecerii domniei sale prin
prezent printre prietenii,
televizor... Fiind o fire viața culturală la care
colegii aflați în sală, prin
histrionică, și stând atât de participam împreună.
fotoreportajul realizat de
puțin în preajma dânsului Făceam fotografii,
Dragon Nedelcu, ce s-a
nu i-am văzut acele părți
derulat pe toată perioada
rele pe care unii dintre
lănsarii, prin redarea
dumneavoastră i le
înregistrării cu magistrala
reproșează și de aceea,
dumnealui recitare a poeziei
pentru mine, a fost doar un
„Mistrețul cu colți de argint”
OM, un om cu literă mare,
de Ștefan Augustin Doinaș.
cu o cultură vastă, un
Au vorbit despre carte orator desăvârșit, un
scriitori, personalitați ale Profesor impunător care nu
vieții culturale Severinene, știu de ce sau cum, a văzut
prieteni, rude dintre care ceva dincolo de cuvintele
amintim – directorul mele, dincolo de mine, ceva
interimar al bibliotecii I. G. ce nici eu nu credeam că
Bibicescu doamna Cristina este... Și m-a încurajat, mi-
Firu, poeta Gabriela Mimi a dat încredere în mine iar
Boroianu, al cărei discurs îl asta, vă rog să mă credeți,
redăm integral: este ceva extraordinar! Îmi

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
într-un fel sau altul
căutarea lor. Mulțumesc

l i t e r a r
deasemenea doamnei
Viorica Stăvaru care a
binevoit să îmi scrie prefața
acestui al doilea volum și
care este aici în sală și
căreia îi înmânez acum
microfonul spre a vă spune
câteva cuvinte.

e v e n i m e n t
Mulțumesc!
înregistram discursuri... iar propus și nu-mi ieșeau din Au mai vorbit
dumnealui râdea și mă cap cuvintele dânsului scriitorii: Viorica Stăvaru,
numea biograful meu... „biograful meu”... Habar nu Viorica Gligor, Eugen
Măicăneanu, Victor Rusu,
Îmi intrase în cap aveam cum dar am purces
Mihai Ioana, Marius
ideea de a-l convinge cumva la drumul anevoios de a-mi
Popescu, Eugen Fritea, Dan
să mai publice o carte, duce la îndeplinire
Șalapa, Puiu Răducan,
știam că are un roman promisiunea pe care mi-o
Cristian Petcu, oameni care
autobiografic început, că făcusem mie de a-i publica o
s-au bucurat nu doar să îl
scrie poezii... și am vorbit cu carte... Nu am găsit
aibă coleg, prieten și ci și de
prietena mea doamna manuscrisele... Și din ce 8
aprecierea dumnealui ca
Lenuș Lungu, directorul și aveam nu puteam încropi o
scriitori dovadă fiind
fondatorul revistelor carte. Dar uite că cineva
materialele pe care
Cronos și Taifas literar din acolo sus mă iubește și prin
dumnealui le-a scris și care
Constanța, să sponsorizeze intermediul dumneavoastră
acum fac parte din acest al
apariția cărții... A fost de am publicat, iată, al doilea
doilea volum. Din partea
acord deși nu îl cunoștea volum al mărturiilor spre
familiei, a fost prezentă
decât prin intermediul meu neuitare...
doamna Cristina Bogia,
și al câtorva materiale pe Mulțumesc tuturor
strănepoata domnului
care i le publicasem în celor ce m-au sprijinit în
Profesor care a citit
revistă. Însă nu am mai acest demers al meu, în
emoționanta scrisoare a
avut timp... primul rând doamnei Lenuș
Cavalerilor Templieri, din al
La trecerea bruscă Lungu, domnului Ioan
căror ordin a făcut parte
spre lumea celor drepți am Muntean (din Brașov)
domnul Profesor.
avut sentimentul unei tehnoredactorul nostru,
Un eveniment de
pierderi imense, simțeam că tuturor scriitorilor din carte
excepție, un adevărat elogiu
mi se făcuse o nedreptate! care mi-au trimis
adus unui om de înaltă
Primisem un sprijin care materialele, tuturor celor
ținută etică și morală care a
îmi fusese luat prea brusc care au avut un material și
rămas și va rămâne viu în
așa cum tragi scaunul de mi l-au trimis, precum și
memoria tuturor celor care
sub picioarele cuiva... Nu celor care m-au ajutat să le
l-au cunoscut.
apucasem să fac ce mi-am caut, sau mi-au înlesnit
 eseu 7-12
Alba, unde s-au desfăşurat sunt însoţite de versiunea
Dan Lupescu
lucrările a două secţiuni şi originală, în italiană (pe
reuniunea în plen, de pagina din stânga, iar pe cea
Carlo Troya a scris încheiere, a Congresului din dreapta – transcrierea în
istoria Spiritualităţii Româneşti. română).
europeană reală! Arhitectul volumului Volumul imprimat,
(editor şi autor al unei recent, de Editura
Editura Uranus/EU minuţioase prefeţe, de 34 de Uranus/EU din Bucureşti se
din Bucureşti ne oferă, în pagini) este Dl Dumitru încheie cu Nota
e s e u

anul de graţie 2015, un Ioncică, directorul Editurii bibliografică privind

volum revoluţionar, Uranus/EU. Referenţi opera lui CARLO
fascinant şi copleşitor prin ştiinţifici: Gabriel Gheorghe TROYA, care cuprinde 18
puzderia de adevăruri şi Dr. Mircea Chelaru. titluri de lucrări
istorice sintetizate cu acribie Traducerea celor trei fundamentale, urmată de
documentară, acurateţe tronsoane ale cărţii aparţine reproducerea fotografică a
stilistică şi fineţe de chirurg doamnelor: Rodica-Adelina Tăbliţei 21 de la Sinaia:
de talie mondială, ce Locusteanu (Anexă la Fortificaţiile dacice din
stăpâneşte, la perfecţiune, volumul al doilea sau munţii Orăştiei.
laserul clarviziunii, ci nu pe ISTORIE GETICĂ SAU Intitulat, cu modestie,
acela al vagului. Volumul GOTICĂ); Ana-Maria dacă nu cumva chiar cu un
Argumente pentru Moraru (Apendice la soi de smerenie Prefaţa
9
rescrierea istoriei volumul al doilea adică editorului, studiul
europene. Despre PARALIPOMENE LA introductiv – pentru că eseul
istoria şi arhitectura FAPTELE GETICE SAU Dlui Dumitru Ioncică
geto-goţilor - antologie GOTICE sau FAPTELE întruneşte toate atributele
reunind trei studii DACO-GETO-
fundamentale ale istoricului NORMANDE); Paula
italian Carlo Troya - este al Voicu (Apendice la
treilea din colecţia volumul al doilea sau
,,Marketing istoric”, în care FAPTE VIZIGOTICE,
au apărut, anterior: urmat de Discurs despre
Hyperboreii şi arhitectura gotică).
zamolxismul, de Branislav Textele în limba engleză
Stefanovski & Al. Dabija sunt traduse de Mihaela
(2013), respectiv, Getica de Chiţac, iar cele din latină –
Iordanes (2014). de Sorana Man.

Însumând 584 de Toate textele publicate

pagini (format A5), volumul
a fost prezent în standurile
expoziţiei de cărţi şi reviste
din 30 noiembrie 2015, de la
centrul Cultural din Zlatna
(,,Târgul Aurului”), judeţul
– acum, în premieră
absolută în România, după
mai mult de 160 (o sută
şaizeci) de ani de la ediţia
princeps din Italia – în
această carte impresionantă

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
istorie şi contributor
MASIV la etnogeneza
popoarelor europene
(…), EXPORTATOR DE
CULTURĂ prin
amprenta decisivă
lăsată (…) asupra
culturii europene…”.
În al doilea paragraf,

e s e u
Dumitru Ioncică îşi înfige,
temerar, degetele în
beregata noastră, a
obligatorii pentru un demers dată în limba română un
cititorilor, afirmând
doctoral, academic – este ansamblu din scrierile
tranşant şi dezarmant,
structurat în opt micro- istoricului italian Carlo
lăsându-ne fără replică:
capitole, care, exceptându-l Troya, apărute între anii
,,Dacă un asemenea
pe primul: Cine este Carlo 1844-1857, care
demers ar fi venit din
Troya?, respectă/rezumă dezvăluie un desen
partea unui istoric
vectorii de forţă ai studiilor istoric incitant, în care
român, în mod sigur,
marelui istoric italian: neamul daco-geto-
acesta ar fi fost taxat
Geto-Dacii, Goţii, goţilor, unul şi acelaşi,
drept paranoic şi ar fi
Facilităţi istorice: apare ca făcător de
fost trimis la tratament 10
vandalii şi hunii, Goţii în istorie şi contributor
sau, în cel mai bun caz,
Sud-Vest, Creştinarea masiv la etnogeneza
ar fi fost ignorat cu
geto-goţilor, Drumul popoarelor europene
condescendenţa
spre Nord al din zona de sud şi
cuvenită. Totuşi,
ostrogoţilor, Despre septentrională a
lucrurile stau un pic
arhitectura geto-gotică. Europei şi, totodată,
altfel”.
Percutant, primul exportator de cultură
prin amprenta decisivă Urmează un
paragraf al exegezei – scrise
lăsată de aceiaşi daco- microportret, pe cât de
cu profesionalism şi aplomb
geto-goţi asupra culturii concis, pe atât de relevant, al
de Dumitru Ioncică –
europene la începutul autorului acestor texte
respectă imperativul absolut
Evului Mediu”. Ai reţinut, ştiinţifice şocante, de acum
cerut de scriitorul american
Stimate Cititorule?... Pentru mai bine de 160 de ani,
Paul O’Neil: ,,Întotdeauna,
o rapidă deschidere a minţii publicate la Napoli, în Italia.
apucă cititorul de gât în
tale şi pentru o grabnică Trăind între 1784-1858 (la
primul paragraf, afundă-ţi
fixare a acestor sintagme decesul său, Mihai
degetele în beregata lui în
demne de memorat, le Eminescu împlinea opt ani),
cel de-al doilea şi ţintuieşte-l
repetăm – conform contele Carlo Troya – ne
de perete până la ultimul
pedagogiei tradiţionale : învederează cercetătorul
rând”.
,,unul şi acelaşi” - operei sale: Dumitru Ioncică
Iată intro-ul editorului:
,,neamul daco-geto- - ,,este un istoric cu o
,,Publicăm pentru prima
goţilor”, ,,făcător de foarte serioasă pregătire
 juridică, om politic (a afirmă cât se poate de Portretul in aqua forte,
fost, la un moment dat, răspicat: ,,Carlo Troya pe care îngrijitorul ediţiei şi
prim-ministru al demontează cea mai prefaţatorul versiunii în
regatului celor două mare eroare a istoriei română i-l face istoricului
Sicilii) şi totodată antice”, eroare pricinuită italian aduce în prim-plan,
exponent al unei mişcări de Tacit şi Pliniu cel ca într-un basorelief, săpat
care preconiza o Tânăr, aceea că goţii, prin în piatra nemuririi,
confederaţie de state cele două ramuri, ostrogoţii dimensiunea lui Carlo Troya
italiene sub egidă şi vizigoţii, ar fi fost triburide ,,savant de anvergură
e s e u

papală”. germanice. prin abordarea sa istorică

Istoricul Carlo Troya
rămâne, în literatura de
specialitate, ca autorul unei
prodigioase Istorii a arhitecturii europene” –
Italiei din Evul Mediu –
Storia d’Italia del Medio
Evo, în 15 volume, care
totalizează în jur de 8. 700
(opt mii şapte sute) de
pagini, dintre care peste 3.
500 (trei mii cinci sute)
11 despre goţi. Opera
istoricului Carlo Troya
include şi o vastă exegeză
referitoare la Codul
Diplomatic Longobard.
,,Comentator inspirat al
biografiei şi al operei lui
Dante” – subliniază
Dumitru Ioncică, în prefaţa
sa -, Carlo Troya este
recunoscut şi ca ,,autor al
unui erudit şi substanţial
Discurs despre
arhitectura gotică”.
După ce precizează
segmentele selectate – Iordanes, ca să ne referim
pentru volumul în română
Argumente pentru
rescrierea istoriei
europene. Despre
istoria şi arhitectura
geto-goţilor -, editorul
Este EROAREA care ,,a amplă”, care face parte ,,din
viciat atât istoria popoarelor acea familie rară a erudiţilor
europene, cât şi istoria aplicaţi”.
În cadenţă din ce în ce
constată, fără drept de mai captivantă, directorul
echivoc, pe baza operei Editurii Uranus
istorice a lui Carlo Troya, argumentează că istoricul
analistul său din zorii italian porneşte de la
secolului XXI: Dumitru Iordanes, ,,singurul istoric
Ioncică. El evidenţiază, cât contemporan cu epoca
se poate de limpede: ,,Firul getului Teodoric cel
istoric general al acestor Mare” . Mai mult decât
scrieri (…) este că goţii, a atât, Carlo Troya îl
căror apariţie pe scena completează, ,,îl clarifică şi-l
istorică europeană nu a fost îmbogăţeşte” pe Iordanes,
niciodată explicată ,,apelând la sursele istorice
convingător de către istorici,
ei bine, aceşti goţi
(ostrogoţi, vizigoţi, gepizi şi
alte etnii similare) sunt
descendenţii şi
continuatorii naturali ai
daco-geţilor pomeniţi în
istorie de Herodot,
Strabon, Platon, Cicero,
Diodor Siculul,
doar la câteva nume mari,
iar transformarea fonetică
geţi/goţi este un fenomen
istoric pe deplin explicabil
în condiţiile istorice în care
s-a produs”.

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
al neamului nostru,
inteligent şi obsedat de
adevăr. El ne oferă, peste
timp, cel mai frumos şi cel
mai veridic act de
identitate al poporului
român.”.
După ce menţionează
că Iacob Grimm (unul

e s e u
dintre celebrii fraţi, autori
de literatură fascinantă
pentru copii şi tineret) îi
încă disponibile la vremea Ioncică ţine să evidenţieze,
reproşa contemporanului
sa”, după care menţionează pe deplin întemeiată,
său, Carlo Troya, că ,,în
irevocabil: ,,Este, totodată, calitatea de vizionar a lui
condiţiile istorice complicate
singurul istoric care Carlo Troya, dat fiind că tot
ale Italiei din acea vreme
oferă lumii un tablou ceea ce acesta a scris acum
(…), se ocupă de istoria
general şi coerent în 160 de ani ,,vine să confirme
dacilor” -, exegetul Dumitru
legătură cu ce s-a rezultatele cercetărilor
Ioncică evocă descrierea
întâmplat în Europa în pluridisciplinare
caracterului lui Troya
primul mileniu şi recente despre istoria
realizată de istoricul francez
jumătate al erei noastre veche a românilor, adică
Charles de Tocqueville, 12
– în care, atenţie!, a celor care continuă în acest
care afirmă: ,,…a uitat
protagoniştii scenei areal neamul antic al geto-
repede prezentul, în
europene sunt geto- dacilor, cu toate
favoarea trecutului,
goţii”. transformările şi denumirile
încearcă (…) să ne
Înscrierea în context istorice suferite”.
convingă asupra
istoric şi conexiunile de Exegetul precizează
identităţii Dacilor,
rafinament irefragabil doar unul dintre rezultatele
Geţilor, Goţilor şi
continuă astfel: ,,Este o spectaculoase ale
Normanzilor, pe care
perioadă istorică densă, cercetărilor ştiinţifice de la
noi, oricum, NU o
consistentă, schimbătoare şi cumpăna mileniilor: şi
contestăm. Ce fericit
zbuciumată, care pregăteşte anume ,,confirmarea
trebuie să fie acest om –
afirmarea scrisului geto-dacic,
continuă Tocqueville –
creştinismului ca religie, făcută prin descoperirea
care, în astfel de
cultură, dar şi ca putere Tăbliţelor de la Sinaia”.
momente, mai este
politică şi se anunţă primele Cu deloc disimulată capabil să se intereseze
crochiuri ale statelor mulţumire întru spirit de Daci şi de Goţi”.
europene”. românesc şi mândrie
Imediat după această
Operând şi obligatoria naţională -, înzestratul
evidenţiere, editorul pune
racordare la evoluţia editor român notează:
degetul pe o rană imensă,
cercetărilor ştiinţifice din ,,Carlo Troya este un superb
cât deşertul Sahara, Tibetul
ultimul veac -, Dumitru şi generos avocat pro bono
şi Gobi la un loc, rană
 incredibilă, produsă de
ignoranţa – privind acest
subiect – probată gros, de-a
lungul unui secol şi
jumătate, de specialiştii
noştri în domeniu.
Scriem ignoranţă, ci nu
imbecilitate ori trădare -
pentru că, totuşi, totuşi, ne
e s e u
vine greu să credem că toţi
cărturarii noştri de marcă au
fost implicaţi în vreo
conspiraţie ocultă… Desigur,
cu excepţia reprezentanţilor
Şcolii Ardelene, agenţi clari
ai papistaşilor, cumpăraţi de
Vatican, pentru a debusola şi
a şterge creierelor
românilor, pentru a-i aburi
cu falsul istoric în
conformitate cu care ,,de la
13 Râm ne tragem”.
Enorma rană istorică
este generată de aparenţa
(realitatea?!?) că acest
învăţat, Carlo Troya, a
rămas ,,complet
necunoscut mediilor
istorice şi academice din
România. Nici un istoric
român, mare sau mic,
NU-l cunoaşte sau cel
puţin NU l-a semnalat în
vreo lucrare istorică
scrisă. Nici Iorga, nici
Pârvan, nici Hasdeu, nici
Densusianu, ca să nu mai
vorbim de istoricii
Academiei Române, mai
recenţi ori actuali, NU-l
menţionează”.
Aproape clocotind de o
Ofuscarea şi năduful
mâhnire colosală, Dumitru
lui Dumitru Ioncică se
ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019
amplifică exponenţial, pe Ioncică îşi continuă, cu
măsura detalierii uimirilor fervoare debordantă,
sale: ,,NU putem spune disecţia, întrebându-se, pe
că istoricii români nu ton grav, acuzator, de cor
cunoşteau limba italiană din tragediile antice
(n. n. ba chiar, unii dintre ei, greceşti: ,,De ce tratatul lui
erau şcoliţi până la nuanţe Robert Sheringham, de
de mare fineţe, îndeplinind
la 1670, De Anglorum
şi funcţii de înalţi demnitari
Gentis Origine
ai statului român în Italia!!).
Reproducem, în cele ce Disceptatio, în care se
urmează, pasajul cu acuzele demonstrează, în peste
cele mai grave, sângerânde 600 (n. n. şase sute) de
ca rănile Voievodului Ştefan pagini că străbunii
cel Mare şi Sfânt, în amurgul anglilor au fost geţii, NU
domniei sale, peste Moldova este cunoscut de istoricii
întreagă: ,,Dacă e să români? Sau Tăbliţele de
continuăm şirul mirărilor, la Sinaia, care confirmă
nu ne putem explica de ce argumentaţia istoricului
istoriografia română NU italian privind trecutul
cunoaşte sau ignoră nostru daco-getic? Şi nici
redutabilul tratat The constatarea celor de la
Cambridge History UCLA, şi apoi de la
of India (şase volume) Cambridge privind
publicat în 1922. În primul faptul că în mileniul
volum al acestui tratat se
demonstrează, de exemplu,
că Vedele ca literatură şi
filozofie, îşi au originea
în zona Carpaţilor şi că
reprezintă cultura
anticilor pelasgi migraţi
în mileniul trei din
Carpaţi în India şi NU
invers, cum susţine în mod
superficial şi total
neadevărat istoria şi
lingvistica europeană,
inclusiv istoria şi lingvistica
română.”.
 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
cinci înainte de Hristos
în Europa cele mai
multe dovezi
arheologice referitoare
la existenţa vreunei
culturi se găseau cu
precădere în arealul
populat azi de români?”.
Pentru a pune un ultim
şi extrem de dureros punct
,,acestor mirări şi acestor
ciudăţenii” – precizând că
scrierile lui Carlo Troya au
fost tipărite în pragul anului
istoric 1848 -, Dumitru
Ioncică nu se sfieşte să facă
trimitere la o altă anomalie
teribilă – şi anume aceea că,
în acele vremuri, ,,Ion
Heliade Rădulescu se căznea
să potrivească limba română
tradiţională cu veşmântul
total nepotrivit al limbii
italiene”.
Apoi, directorul
Editurii Uranus încearcă,
totuşi, să pună acest ultim
punct dureros, făcând
eforturi supraomeneşti de a
smulge un zâmbet sarcastic:
,,Poate că, aşa cum îmi
spunea un prieten,
ameţeala ideii
romanităţii limbii
române era aşa de
intensă încât nimic altceva
NU se mai putea vedea
împrejurul istoriei”.
Înainte de a cita cea
din urmă judecată de
valoare, prin care Dumitru
Ioncică îşi încheie capitolul
Cine este Carlo Troya? -,
vă rog să-mi îngăduiţi,
stimaţi cititori, a transcrie
două afirmaţii categorice,
aparţinând unor istorici de
peste Ocean, care au cercetat
marile situri arheologice,
muzeele de istorie şi marile
biblioteci de pe Terra.
1. Dr. Daniel Ruzo
(arheolog peruan):
,,Carpaţii se află într-o
regiune a lumii unde
este situat centrul
european al celei mai
vechi culturi cunoscută
la ora actuală”. români!
2. William Schiller
(arheolog american, cu
decenii de studii şi cercetări
pe teren, în toată lumea):
,,Civilizaţia s-a născut
acolo unde trăieşte azi
poporul român,
răspândindu-se, apoi,
atât la Răsărit, cât şi
e s e u
spre Apus, acum 13-15
mii de ani”.
Cu un, parcă, ultim
oftat visceral, istoric şi
metafizic, Dumitru Ioncică
îşi încheie, astfel, excursul
său ştiinţific: ,,Dacă opera
istorică a lui Carlo Troya
ar fi fost cunoscută în
România, multe cărţi
sau lucrări de referinţă,
tratate de istorie, 14
dicţionare, istoria
propriu-zisă şi istoria
arhitecturii ar fi arătat
ALTFEL şi multe confuzii
privind originea reală a
goţilor s-ar fi risipit, iar
adevărul rostit de istoricul
italian în urmă cu peste 160
de ani: ,,Nici un popor
afară de acesta – căruia
grecii i-au dat apelativul
barbar – nu a avut o istorie
mai antică şi mai certă decât
cea a geţilor sau goţilor” ar
fi avut astăzi altă
rezonanţă”.
Doamne, ocroteşte-i pe
 poezie 13-18
Iar de-am vrut să-mi sap De-un timp, timpul mi-l
Cristian Cruţi
mormântul, m-a scuipat măsoară în suspine și dureri.
groapa afară, Dulcea nopții feerie-mi pare,
Ștergere Moartea nu mă ia la sine m-a dezmoștenit.
imputându-mi netrăire; Doina Bonescu
Netrăind sunt scos din legea
Dulcea nopții feerie-mi pare
m-a dezmoștenit.
celor care mor din fire, Trădare
Izgonit de pretutindeni, am
De-un timp, timpul mi-l
p o e z i e

ajuns să-mi fiu povară.

măsoară în suspine și dureri,
da... .
Zeci de ani îmi pune-n seamă
Toate cele mă întreabă cine te-am trădat cu gândul,
pentru-o simplă zi de ieri,
sunt, că nu sunt eu păcatul nu e mare
Și în zboruri mă gonește ca
Cel ce-nduioșam și demoni doar faptele contează
pe fiul nedorit.
cu durerea pusă-n vers, dar câtă depărtare
Ce-adumbream cu-amorul există intre noi... .
Luna însăși mă acuză că-s al
tainic chiar și îngerii din mers privirea spune multe
nopții impostor,
Și mișcam tot universul cu și vorbe aruncate
Că n-aș fi același care acum
puterea unui zeu. lovesc la întâmplare
trei eternități
și totul doare.
Cu un simplu gând dam viață
Cine sunt? Că fără tine nu te simți pierdut si singur,
oricărei pustietăți,
am nume, nu am chip, nimic nu te aduce înapoi
Cu un vers numai, și-n piatră
15 Nu mă am și nu am viață, nu doar gândul
stârneam simțuri de amor.
am moarte, nimic n-am; care te-a trădat în zori.
Pribegesc ca o durere
Și-ntunericul mă doare,
ațintind un simț infam,
mângâierea-i de-altădată
Ca o mare nesfârșită căutând
Azi e cui bătut în palmă,este
puțin nisip.
spin înfipt în minte!
Tot ce-i umbră mă blesteamă,
Tot ce îmi era „acasă”,
prigonit de cele sfinte,
propriile-mi simțăminte,
Hăituit de mine însumi, îmi
S-au dezis de mine, cel ce nu
port inima-ndoliată.
se poate defini.
Vino dar, 'napoi la pieptu-mi
Renegat am fost o viață,
să rup totul în fâșii.
astăzi văd că mă reneagă
Tot ce am slăvit în versuri e
Nu doar lumea de afară,ci și
ingrat și se dezminte!
lumea ce-am zidit-o
Într-un cosmos de visare,
Și în zboruri mă gonește ca
pentru tine, fericito!
pe fiul nedorit,
Am legat de ceruri ape ce de
Zeci de ani îmi pune-n
haos greu mă leagă...
seamă pentru-o simplă zi de
ieri,

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
Cea primită în dar,
se plictisea şi se topea încet,
ca fumul străveziu.

Cea furată
de la orişicine,
Orişicând,

p o e z i e
Era ca un vulcan frământat
de lavă,
Dar care se stingea înainte
de erupţie.
Emilia-Paula Implorând o moarte cât mai
Zagavei lină Deşi devenisem expert în
Celui ce se-ndreaptă spre etern. rapt de amor,
Sfârșit Într-o zi am fost prins
Le așteaptă mai grăbit sfârșitul subtilizând
Noaptea ne adună de prin Ce preschimbă nopțile-n dragostea adevărată.
gânduri, amiezi,
Ne alintă cu parfum de amintiri Cântărind mai nemilos păcatul Am fost judecat la altar
Cuibărindu-se-n ale noastre Prelungind o suferință cu o zi. Şi pedepsit cu peste
16
trupuri patruzeci de ani
Și ne lasă mistuiți de noi trăiri. Iar când sufletul la cer se urcă De căsătorie.
Toți răsuflă ușurați de chin,
Suntem doar copiii vieții Căci sărmanul nu le mai încurcă Mai evadez uneori în raiul
noastre Socoteala zilelor ce vin. meu natal,
Plini de răni și amarnice iubiri, Acolo unde ,
Ne adunăm speranțele în glastre Ştefan Doroftei
Însoțindu-le tăcuți printre
Doimăneanu Ascunzându-mă în valurile
amintiri. mării
Sentinţa sau în constelaţiile iubirii,
Urlă muribunzii cerșind moarte, Mă pierd în imensitatea
Nimeni azi pe ei nu-i mai Dintotdeauna sufletului,
iubesc. Hrana sufletului meu, Ca nostalgia să mă inunde,
Cad destine de boli aspre (mai tot timpul flămând Tinereţea să mă bântuie,
secerate, şi în continuu neastâmpăr) Iar jandarmii ibostei mele
Viețile în crunte chinuri se era iubirea, să mă regăsească
sfârșesc. Cea veşnic însetată şi să mă reîncarcereze
de nurii şi farmecele în inima ei.
Lacrimile se transformă-n vină Evei.
Când tăcuți se roagă către cer
 George Geo Ge Paul Rotaru
Potîrniche Dar vestea astei lumi de zei
(Budescu) Argessis I pelasgici
Ajunse la Lupoaica din Apus,
Singurătate și Ce, dând târcoale printre
Din Argedava, prin câmpii munții dacici,
regret aride, Pe Decebal cu cântec l-a
Spre Istru un izvor se scurge sedus.
p o e z i e

Singurătatea grea pe umeri lin,

Cu apele mocnind scântei Se năpustiră haitele romane,
se-nconvoaie
candide Strivind cu ură spicele de
doar vântul se aude la Și cu parfum de izmă și pelin.
grâu,
geamuri suspinând, La Apullum, Napoca,
Izvorul sapă maluri în Herculane,
Tristețea vremii se învăluie-n
surdină Să se adape din Eternul Râu.
odaie De veacuri, întâlnind în
strivind tăcerea toată ,într-o drumul său Cu lovituri de falusuri în
margine de gând. Mitropolii căzute în ruină – scuturi
Un loc pustiu, uitat de Se salutau cohorte, legiuni,
Dumnezeu. Pândari mișei purtând pe
Timpul este la final ,vremea frunte focuri
pare că s-a scurs Argessis uneori se mai înalță Și în privire fumul din
17
Din ape să cuprindă în genuni.
ca atare mă-nchin sorții și
privire,
pun piatra pe mormânt, În noapte, orizontul fără Pe la Drobeta ocoliră calea
Din abisul de păcate șapte le viață Spre Sarmisegetuza, în
trimit ramburs Și unde Luna nu dă
strălucire.
și cu buzele uscate,
plămădesc un jurământ. Văzând aceleași ziduri
părăsite
În negura uitării printre
De la nouă neamuri sacre
vânturi,
port blestemu` însingurării El își închide pleoapele-
între apus și răsărit nopțile amorțite
Și iară se afundă în adâncuri.
mă pedepsesc,
Respir eterna amăgire din Aici au fost cândva mărețe
pridvoarele încercării dave
cu regretul care doare,că n- Cu oameni puri, născuți
demult în cer,
am știut cum să iubesc. Copii ai lui Zamolxis, ce-n
otave
Trăiau sub razele lui Lucifer.

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
Anişoara Iordache

La adăpost

Omul străzii

La adăpostul lecturii, nu mai

simt frigul.

p o e z i e
Alean

Dacă ai sta lângă mine, n-aș

mai simți capriciile toamnei.
Carpați Purtând însemn de
Traversare
Și-atunci cu urlet răspândiră binecuvântare;
jalea Ei cu biserici au strivit Cu rucsacul de amintiri și cu
Prin codrii de amar ciulinii, câinele printre anotimpuri.
cutremurați. Cu pâine și cu pești, cu grâu Iluzie
și sare.
Cu-o mușcătură Dacia se Un cal alb din hârtie
frânge, Deși plăcut le-a fost întâi deasupra suspinelor.
Lupoaica pe Zamolxis e cuvântul, Omul-păianjen
stăpână; Sub jug de legi pe oameni i-
La costum și cu spray anti- 18
Din gură printre colți îi curge au strivit.
sânge De-aceea s-a cutremurat insecte, în loc de torță.
Pe munți, pe codri, ape și Pământul Îmbiere
țărână. Și mii de mânăstiri a înghițit.
Pe prag, poamele dulci ale
poeților
Cu gheara scormonind adânc De-atunci, Argessis albia își
în rană, crește, La Felix
O vulpe a lovit acest popor, Ca prin blestem biserici să Vântul de noiembrie pișcă
Pe fruntea-i de tiran a pus dărâme, amintirea nuferilor roz.
coroană Căci tot Lupoaica lumea o
Tristețe
Spunându-și Împăratul domnește,
tuturor! Cu altă blană, dar același Doar dorul de senin, nimic în
nume. mreje.
De-atunci nu au mai vrut în Splendoare
câmp să crească Un creator curat de va să
Nici florile în farmecul divin;
vină Niciun vânt nu tulbură apele
Doar buruieni, ciulini,
Să reînvie-ai cerului copii, graiului străbun.
licheni și iască, Argessis va aprinde iar Cântec
Iar apele au mirosul de pelin.
lumină
Vie inima poemului între
Și-n veșnicie se va odihni.
Și, peste veacuri, au venit spițele roții.
creștinii (va urma)
 Maria Giugiu Prin focul purificator al
Tudor Gheorghe
poemelor
Imortalitate în Te-ai metamorfozat Ai coborât pe-un fir de cântec
marmura Demiurg dulce,
poemelor De-o măsură cu aștrii din ceruri, ca un falnic
Ai renăscut în zorii infinitului heruvim,
Ai cioplit în marmura timpului când merg copiii, seara, să se
Imortalizat în marmura vremii culce.
p o e z i e

Templu chipului efemer

S-a dezintegrat Nea Tudore, din suflet,
În magie eternă ai plăsmuit
Spiritul Veșniciei mulţumim!
Flăcările pasiunilor ce te-au
În diamante vii Din patru zări ai adunat poeţii
mistuit
Prin căldura zămislirii şi i-ai aliniat pe patru strune,
Eminescu!
A sorbit nesățiosul zeu făcuşi apoi din ei un cor al vieţii,
Florin T. Roman din inimi înspre inimi să
Nemurire în sămânța
răsune.
poemelor
Gheorghe Zamfir Şi eu, umil poet, azi mă înclin
Tainele universului și măreția
în faţa ta, olteanule de foc,
absolută
privighetoare de gen masculin
Din tezaurele îngropate-n Păşind pe nori ca pe poteci de
cu cobză şi chitară-n loc de cioc.
infinit munte
Pentru că ni l-ai dat în dar, cu
şi coborându-te din când în
Și sub tresăririle lacului; drag,
când pe glii
19 Ai stins focul ce te mistuia leac pentru răni de ţară şi de dor,
ai învăţat şi îngerii la nai să cânte
În tremuratul plopilor fără soț noi, spectatorii de pe-acest
şi lanurile să foşnească simfonii.
Ai sădit prin ochiul ferestrei ce meleag,
N-o să uităm că ne-ai adus de sus
privea noaptea Tată ceresc, îţi mulţumim în cor!
Corăgheasca, Păscui calul pe
În eternitatea Luceafărului răzoare,
Dorul infinitului pentr-un ceas c-ai plâns cu lacrimile lui Iisus
de iubire Cântec de nuntă şi Doină de
Astfel ai urcat pe scara de jale.
mătase a lunii Da, ca şi El ai fost batjocorit,
Și-ai văzut ochiul sorții scuipat pe alto, bariton şi bas,
pe faţă,
Cum îi privește îndoielnic
ai fost cu tot cu cântec răstignit
Deopotrivă pe sărac și regele
pe lemn din care naiul prinde
Ce croiește în palatu-i
viaţă.
A neamurilor destine Dar tot ca El din morţi vei învia
Și hotare pe întinsul şi-n veci vei dirija printre cei vii
pământului coruri de-arghangheli şi vei
Ori pe Delorges culegând învăţa
mânușa şi cerurile să doinească
Cunigundei din mijlocul liturghii.
fiarelor
Și-apoi disprețuitor o-nfruntă.

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
Constantin
Mîndruţă
Pariu
Epigrame de iarnă
Lacrimă de brad
Chiar dacă sunt un păcătos,
Nu te-am tăiat, nu vreau
pustiul,
Tu eşti toiag pentru Hristos,
Iar mie îmi vei fi sicriul...
Tuturor ionilor
Înainte-mergătorul,
Vă trimite o urare:
Să fiţi ca Botezătorul
... Şi cu grijă la pahare!
Ger
Peste început de an,
Iarna şi-a întins aripa,
Gerul este peste plan
Şi a îngheţat şi... gripa!
O să fie iar ninsoare
Iarna asta, negreşit,
Putem să facem prinsoare
Şi pe un picior... scrântit.
Cât stomacul
Păcătos sunt din născare,
Nu m-abţin de la nimic,
Postul, dacă este mare,
Nici stomacul nu e mic...
Sărutul gripei
Este frig prin buzunare,
Doar cu gura fac risipă
Şi îţi dau o sărutare,
Ca să mă aleg c-o…gripă!
Necazurile iernii
Ca bărbat vreau să trişez
Cu o femeie frumoasă,
Dar când dau s-o-mbrăţişez
Devine... alunecoasă.
Nicoleta Mija
la noi în
mansardă
gândurile nopții trec prin
vise,
p o e z i e
te aștept în fiecare clipă,
vântul bate, este atât de rece,
este cald la noi în mansardă.
îmi lipesc fruntea de geam,
ninge peste cărarea viselor
mele,
toate dorm, inima mea
veghează,
este cald la noi în mansardă.
câteva strofe în suflet
vibrează,
te aștept , așează-te lângă
mine, 20
departe de lume, ascunși în
noapte,
este cald la noi în mansardă.
uneori iarna totul îngheață,
m-am cuibărit la pieptul tău,
iubirea ta în suflet totul
dezgheață,
este cald la noi în mansardă.
printre ninsori, viscole și ger,
ceasul vechi, neobosit nu s-a
oprit,
privim pe geam cum ninge,
este cald la noi în mansardă.
vântul pe stradă se
rostogolește,
mă încălzesc la pieptul tău
iubite,
mai trece o iarnă peste noi,
este cald la noi în mansardă.
 cafeneaua cu peniţe 19-23 (dezbateri) interviuri
L. L: Ne puteți spune sunt un reper... De la
Lenuş Lungu câteva cuvinte despre Valentin Tănase la Raphael
dumneavoastră? Marcelo și chiar Manara...
Interviu cu M. C. : Sigur... sunt un Pictorii mei au fost S.
pictorul Mihai om simplu în viața de zi cu Bălașa, V Tănase, Vladimir
zi... pasionat. Kush... dar și rușii Shiskin...
Catrună
Mă atrage frumosul în Aywazowsky... Să enumăr
general și frumusețea doar câțiva... Deci începutul
i n t e r v i u

Mihai Cătrună un mării... femeii și culoarea în pictură a fost acesta... Am

pictor, grafician, ilustrator preferată – albastrul. fost atras de marii maeștri
un artist de o mare valoare, dar am căutat stilul meu... la
Nu mă consider decât fel și în grafica în tus... Am
pictează cu sufletul, iubește un norocos că pot arăta și eu învățat singur... autodidact
marea și culoarea albastru. ceva din ceea ce realizez pentru că am vrut să fiu doar
Mihai știe să ilustreze artistic... grafica și pictura eu cu bune și rele...
dinamica valurilor, reflexia cel mai mult.
luminii. A îmbrăţişat genuri L. L. : Puteți să ne
L. L. : La începuturile povestiți un pic despre
şi specii dintre cele mai carierei dumneavoastră expozițiile dumneavoastră?
valoroase ale picturii. Ca o artistice, ce profesori v-au
trăsătură caracteristică, orientat și susținut? M. C. : Expoziții am
artistul Mihai Cătrună, a avut... și am și acum... dar
M. C. : începutul este
ştiut să se mişte cu supleţe mă rezum la saloane
de când mă știu cu etapele comune... Și de grafică și
în varietatea de genuri,
inerentei vârstei și elanului pictură... am avut și mici
plasându-se aproape de
21 acelor ani... Am fost succese în diverși ani
fiecare dată cu autenticitate
remarcat defapt, și nu atat apărând prin selecție în
şi simţ al nuanţei în
de mult susținut... Lucru ce diferite albume aici și în
specificitatea domeniului
este valabil și acum... dar da țară... Particip și la expoziții
abordat.
profesorii de desen din cu temă uneori... la cele
Ne uimește cu talentul școală au intuit potențialul
său incredibil de a realiza meu... Nu mă laud... Mi au
tablouri în culori vibrante, spus... Și pot spune că au
înfățișând peisaje și rămas peste ani mirați că
persoane cu o precizie am mers pe un stil al meu
remarcabilă. Prin concept și care astazi este vizibil și
sentiment, având viziuni recunoscut de mulți
cromatice în scala luminii o
L. L. :Care este
expresivitate în care
povestea dumneavoastră
culoarea îmbrățișează
despre pictură? Când și cum
splendid starea picturală.
va-ți descoperit această
Între formă, culoare,
pasiune?
echilibrul plastic este
menținut de culoarea M. C: Am fost
autentică. Echilibrul creat de pasionat defapt de benzi
forme, culori și valorații, desenate... Sunt și acum și
definește personalitatea voi fi mereu. Acolo erau
acestui talentat pictor. lecții de artă frumoasă și
simplă dar am înțeles că
marii maeștri ai genului

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
marine... eminesciene... ș i că nu mă opresc și nu că am
enesciene... unde am fost și planuri...
premiat.
L. L. : Ce vă place mai apreciată astăzi în România?
mult să pictați?
M. C. : Pictez marea în
toată frumusețea ei... calmă
și furioasă... Pictez
feminitatea... îmi place arta
suprarealistă în mod special
și în arta mea se regăsește
această temă... Dar îmi place
sâ fiu și portretist... Nu fac
celebrități ceea ce mi-ar
aduce un succes mai rapid...
ci fac oameni ca noi... mai
simpli... Pentru că așa știu
că place ceea ce fac și nu
celebritatea modelului... Dar
fac uneori și celebrități...
Puține... Pentru cazuri
speciale... Mai ales în grafică
am cateva sute...
L. L. : Care sunt
planurile și proiectele
dumneavoastră?
M. C. : Nu am planuri
anume pentru că nimic nu
este programabil... Fac și
cărți și reviste și arta mea...
Și advertiding pentru că
sunt pasionat de acest
domeniu... desigur... lucrez
digital aici... Deci pot spune
M. C. : Tendința este
ca și în filme de la
frumusețea reală spre
virtuală cu lumi și spații
noi... Apar forme noi de
artă... Ceea ce nu este rău...
dar din păcate sub acest
apanaj frumosul din artă
i n t e r v i u
cam dispare... Mie arta îmi
spune că văd ceva frumos și
nu angoasele unora. Mai
exista o piață a artelor... Cea
muzicală merge de la sine...
Are alt impact... Cea
picturală este într-un mic
L. L. : Mai este pictura regres pentru că există arta
digitala ieftină dar plăcută și
M. C. : Pictura este atunci lumea se orientează și
încă apreciată dar inegal ca spre aceasta... Însă nu este
locații și arta în general cam nimic rău în a avea
pierde teren în fața altor concurență... sunt mulți
forme noi mai mediocre... artiști și mai puțin doritori...
Este o mutație făcută odată Și faptul că pătura mijlocie
cu ofensiva digitală... Însă în este destul de mică 22
marile centre universitare... procentual afectează da și
în marile orașe mereu vor fi cerința în artă... Dar avem
acțiuni artistice... trebuie să case de licitații... artiști
ai și loc de expus ca artist și renumiți cotați foarte bine...
evident și promovat... Nu L. L. : Ce stil vi se
este greu dar nici ușor... potrivește mai mult?
important este să fii cu stilul M. C. : Am un stil al
tău. meu în pictură și grafică...
L. L. : Mai există nu știu dacă mi se
oameni pasionați de pictură potrivește... E al meu doar...
care investesc? dar nu aș face teme
M. C. : Trăim vremuri grotești... mortuare...
decandente... valorile și Frivole... Vreau să redau
sistemele sunt schimbate și frumosul chiar daca îl caut
de aici și ofensiva unde el nu prea este
mediocrității de multe ori... L. L. : De unde vă
Totul devine afacere. inspirați pentru lucrările
L. L. : Ce părere aveți dumneavoastră? Care sunt
despre, tendința actuală în temele preferate?
pictura românească dar și în M. C. : Fac după
cea mondială? modele temele mele sau le
imaginez... Dar în toate pun
 amprenta mea, tema fiind in memoriam 24-27
acestui târg de carte,
feminitatea... fascinația
George Şerban domnul Todor Gheorghe. Se
mării... spațiului... Nu am o mișca greoi. Îi auzeam
zi anume să realizez ceva sau Cum l-am respirația rară. Dacă îl
îmi impun... Totul vine de la priveai atent, îți dădeai
cunoscut pe seama că este suferind.
sine... Simt când pot face un

m e m o r i a m
tablou cu marea... sau un
Adrian Păunescu Apropiindu-se de masa
potret... Altfel pierd inutil vorbitorilor l-am auzit:
timpul... și îmi place să fiu – Hai, să neașezăm!...
i n t e r v i u

Membru al Clubului Artelor

imaginativ... ,,Solteris” Ușor, împreună cu
L. L. : Ați expus domnul Todor, au luat loc pe
Când am auzit că s-a
enorm cum ați reușit? scaune. Eram atât de
stins din viață, ceva parcă s-
aproape de el. Când a
M. C: Nu am expus cât a rupt din mine. Nu-mi
început să vorbească am
aș fi vrut sau putut... venea să cred. Adrian să uitat de aparatul de filmat.
timpul... viața scumpă... moară?... Imposibil!... Inima Eram numai ochi și urechi.
grijile mă rețin de multe a început să-mi bată cu Audiența era mare. Nu se
ori... dar am zeci de putere și câteva lacrimi mi s- auzea decât vocea profundă

i n
participări la saloane de artă au prelins ușor pe obraz. De a marelui dispărut și vuietul
și îmi place să cred că mereu ce Doamne tocmai el?... vântului care parcă îl diza.
am arătat ceva plăcut în ceea Gândul mi-a zburat la
După ce și-a terminat
ce am expus... acum sunt vara anului 2009 când l-am
pledoaria, marea majoritate
mai selectiv dar am lucrări întâlnit pentru prima dată a publicului, în mână cu
în cărți și reviste și colecții „în carne și oase”, la „Târgul cartea pe care a lansat-o cu
23 personale... Fac cam 100 de Estival de Carte” de la
acest prilej, ,,Libertatea de
Mangalia. Nu am lipsit o zi
lucrări grafice pe an... zeci unică folosință”, a format o
de la această manifestare
de cărți și reviste și particip coadă ordonată la masa
culturală. Am filmat și
la diferite expoziții... Nu e unde stătea Maestrul. La
fotografiat toate activitățile.
mult dar nici puțin pentru că Ca novice în ale scrisului, fiecare persoană după ce o
toate înseamnă timp... voiam să cunosc oamenii
consum interior și noștri de litere, să intru în
tenacitate... un artist se legătură cu ei, să le dau să-
consumă încet... Dar așa mi citească primul copil
este condiția lui... ,,Secvențe”, să le cunosc
L. L. : Câteva cuvinte părerea. Îl așteptam cu
de încheiere pentru revistă? respirația aproape
M. C. : Ce pot să spun întreruptă pe marele nostru
poet Adrian Păunescu. Era o
decât succes revistei Cronos,
după-amiază de vară
că sunt onorat, și pentru că
plăcută. Vântul destul de
și știu ce muncă este la o
tare, se repezea mai abitir
revistă făcând și eu câteva, decât vorbitorii, provocând
îmi afirm toată admirația zgomote deranjante în
pentru cei ce fac așa ceva... Parcul Centrului Militar
Rămânem printre cei care Mangalia, gazda acestui
facem ceva în viața și de care prestigios eveniment.
lumea simplă se miră...”La Iată că apare Maestrul.
ce vă folosesc?” Era însoțit de inițiatorul

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
întreba cum o cheamă ca să-
i scrie numele pe carte,
găsea și câteva cuvinte
frumoase la adresa acesteia
Se înnoptase. Luminile
parcului erau aprinse făcând
să crească farmecul acestei
întâlniri deosebite.
Așteptam cu nerăbdare să se
termine cu autografele. Mi-
am luat romanul și încă o
carte de medicină
popularizată ,,Argila de
Limanu” de fapt, primul
meu copil.
– Maestre, mă scuzați
că îndrăznesc, la bătrânețe
m-am apucat de scris. Știu
că timpul vă este foarte
prețios, dar poate printre
picături răsfoiți puțin
romanul meu. Tare aș dori
să cunosc părerea
dumneavoastră. Mă întreb
de multe ori dacă merită să
continui cu scrisul.
– Cu plăcere!
A luat cărțile. Le-a
așezat ușor pe masă una
lângă alta și ochii i s-au oprit
pe ,,Argila de Limanu”.
– Este o descoperire de
a mea! Am triplă hernie de
disc. Datorită ei am scăpat
de cuțit, iar acum sunt un
om normal, lipsit
teribilele dureri de coloană
și bucuros că pot duce o
viață normală.
– Interesant!
Luând cartea cu argila
în mâna stângă,
arătătorul de la cea dreaptă
indicând bulgărele de argilă
de pe coperta cărții, a ridicat
ochii spre mine:
– Așa arată această
argilă!
– Este o adevărată
mană cerească! Coperta este
realizată de mine, de fapt eu
îmi tehno-redactez cărțile,
inclusiv romanul. Copilul de
pe coperta romanului sunt
eu la vârsta de trei ani.
– Să știi că îmi place ce
aud de la dumneavoastră,
uimitor, poate o să mai stăm
de vorbă.
– Numărul de mobil și
adresa de e-mail sunt la
sfârșitul cărții cu argila i-am
răspuns eu.
A deschis cartea cu
argila la final și observând
adresa și numărul de mobil
îmi spuse:
– Perfect, am să citesc
întâi cărțulia asta, se pare că
e interesantă.
– Scuze că îndrăznesc,
v-am văzut mergând,
trebuie să mai dați din
m e m o r i a m
greutate jos. Sunt convins că
aveți dureri la mers, argila
mea vi le poate diminua, de
fapt în cărticică am explicat
și modul de tratament. Am o
mare rugăminte, nu se știe
când vă mai întâlnesc,
de doresc să facem o fotografie
împreună, nu știu dacă o să
mai am o astfel de ocazie.
– Cu plăcere!, mi-a
spus zâmbind, strângându-
i n
mi mâna.
Am pus mâna pe
cu
spatele dânsului. Doamne
îmi venea să-l mângâi și să-l
sărut pe ,,Zeul” în viață al
poeziei românești.
24
Ne-am luat rămas bun.
Domnul Todor l-a însoțit
până la ieșirea din parc.
Mergea greoi oprindu-se de
câteva ori până la ieșire. Cu
toate că era suferind a venit
în mijlocul oamenilor să le
vorbească, să le alinte
durerile suflerești. Era un
OM în adevăratul înțeles al
cuvântului.
A doua zi dimineață
am trecut pe la Cercul
Militar să văd care mai este
programul, căci pe parcursul
târgului mai interveneau și
modificări. Ar fi păcat să nu
amintesc, că la amenajarea
acestui parc, Marina
Militară a avut un mare rol.
Șeful Cercului Militar cdr.
(r) Comloșanu Gabriel s-a
remarcat prin activitatea
dusă în această perioadă.
 Când am intrat în parc,
domnul Todor a venit spre
mine.
– George, vezi că
Maestrul Păunescu dorește
să vă întâlniți și te roagă
m e m o r i a m
M-am așezat în fotoliu
din recepție. Nu a trecut
multă vreme și un domn a
apărut îndreptându-se spre
recepționeră. Au discutat
ceva și domnul s-a îndreptat
– Credeți-mă, am un
dar de a simți din prima
caracterul omului cu care
stau de vorbă, rareori m-am
înșelat. Tata a avut un frate
călugăr care a murit la

dacă poți să te duci la spre mine. muntele Athos, i se spunea

Hotelul ,,Paradiso”, după
ora 14. 00.
– Cu mare bucurie, se
poate să nu mă duc?!
Ca să-i fac o surpriză
am luat cu mine câteva
kilograme din argila
miraculoasă și o cărticică
tehnoredactată de mine, a
nepoatei mele Ramona, o
i n
– Pentru domnul
Adrian Păunescu?
– Da!,i-am răspuns,
ridicându-mă repede.
Mi-am pus după umăr
,,tașca” mea, o geantă mai
măricică, în care îmi țineam
nelipsitul meu aparat,
Panasonic-Lumix, cărticica
nepoatei și alte lucruri de
,,Prorocul”. Cine știe, poate
îl moștenesc! Deci gând la
gând cu bucurie! Maestre
însă să știți un lucru, argila
este precum femeia: dacă nu
te ți de ea, nu prea realizezi
mare lucru. Trebuie urmat
tratamentul până simți că ai
devenit sănătos!
– Bună, chestia cu
femeia!, și a început să râdă.

femeie în toată firea cu un trebuință. Cu mâna stângă

talent deosebit în ale
scrisului.
La 14. 30 eram în
holul Hotelului ,,Paradiso”.
Noi, localnicii, îi spunem
25 ,,Siemens”. M-am îndreptat
spre recepție.
– Sunt așteptat de
domnul Adrian Păunescu,
știți unde pot să-l găsesc?
– Da, când a intrat în
hotel mi-a spus că dacă îl
caută un domn să fie
anunțat. Acum servește
prânzul.
– Lăsați , atunci să-l
servească liniștit, eu mai pot
aștepta!
Recepționera, a ridicat
receptorul telefonului și
uitându-se către mine a
spus:
– Vezi că-l caută cineva
pe Maestrul Păunescu!
– V-am spus să nu-l
deranjați, nu mă grăbesc!
– Dânsul, m-a rugat
să-l anunț!
am ridicat sacoșa cu argilă și La masă se afla și un
l-am urmat pe domnul spre doctor naturist , din
„LUMINĂ”. Republica Moldova, care a
fost foarte interesat de argila
Maestrul stătea la
mea.
masă împreună cu familia sa
– Să știți, de mulți ani
și alți câțiva domni. Când m-
a văzut, mi-a întins mâna și mă lupt cu Sanatoriul
m-a invitat să iau loc la Balnear din oraș să
masă. Stăteam chiar în fața introducă în baza de
lui. Eram foarte emoționat. tratament această argilă, dar
L-am văzut odată când sunt foarte reticenți. Uitați-
Cenaclul „Flacăra” s-a ținut
la Mangalia, dar să stau la
aceeași masă, era pentru
mine o mare onoare.
– Am citit ,,Argila” pe
nerăsuflate, foarte
interesant!
– V-am adus și o
mostră!, și i-am ridicat
sacoșa din plastic.
– Formidabil, chiar
voiam să te rog, dacă poți,
să-mi aduci și mie puțin s-o
încerc, poate cine știe!...
Emoția mi-a trecut ca
prin minune. Nu-mi venea
să cred. Parcă ne cunoșteam
de-o veșnicie.

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
– Se poate Maestre,
suntem firmă serioasă!
Am început să râdem,
și cei de la masă de
asemenea, care erau atenți
la discuțiile purtate de noi.

vă la mine cum arăt. În
urmă cu câțiva ani umblam
în cârje, acum nu mai simt
durerile herniei de disc. La
Spitalul ,,Baltazar”, din
– Uite, domnule, ce
oameni avem aici
Mangalia, frumos, foarte
frumos, și ce dorești cu
cărticica asta?
m e m o r i a m
– Am o rugăminte,
doresc să imortalizăm
momentul, cine știe când ne
vom mai întâlni?
– Se poate, cu plăcere!
M-am dus la dreapta
Maestrului, l-am îmbrățișat
strângându-l tare, după ce
la
am pregătit aparatul de
fotografiat pe care i l-am dat
doctorului naturist să ne

capitală, renumitul doctor
Ecsercian a vrut să mă
opereze. L-am rugat să mă
păsuiască o lună de zile. Nu
a mai fost nevoie de
operație, argila m-a scăpat!
– Notează problema cu
balnearul, se adresă,
Maestrul, unui domn care
avea un carnețel în care deja
făcea adnotări.
Discuțiile noastre s-au
extins asupra argilei, Adrian
Păunescu, dorind cât mai
multe amănunte despre ea.
La un moment dat, am
scos din „tașcă”, „Luminile și
umbrele unui suflet”,
cărticica nepoatei mele pe
care i-am dat-o. S-a uitat
atent la copertă, a răsfoit-o
puțin și m-a întrebat:
– Editură de casă,
adică...
– Maestre, e
tehnoredactată de mine și
realizată la imprimantă,
inclusiv coperta pe care am
realizat-o prin diferite
mixări în Photoshop.
– Ramona, e nepoata
mea. Nu e tânără deloc, are
40 de ani. Am descoperit că
are talent nativ în a scrie. Vă
rog, dacă aveți timp, să o
citiți. Doresc să o ajut, căci
datorită ei m-am apucat de
tehnoredactare și chiar de
scris. Ea nu e convinsă că
are talent de scriitoare. Un
cuvânt de-al dumneavoastră
i-ar da imboldul să se apuce
serios de treabă. Fac parte
din Clubul Artelor „Solteris”,
prezidat de scriitoarea
Emilia Dabu, care nu m-a
lăsat până nu am terminat
romanul „Secvențe”.
– Minunat ce îmi
spuneți! Am să citesc și
cărțulia și romanul. O să
ținem legătura!
Mi-a dat numărul de
mobil, mulțumindu-mi de
argilă.
– Dacă o să am nevoie
de argilă am să vă contactez.
Numerele de telefon din
carte sunt bune sper?
i n
fotografieze.
– Era să uit, doresc să-
ți dau cu dedicație cartea
lansată la Mangalia. Mi-a
părut bine de cunoștință,
dacă nu vă supărați, câți ani
aveți? 26
– 71 Maestre!
– Oho!... Ce preocupări
frumoase la o asemenea
vârstă, felicitări! Mangalia
are oameni deosebiți!
– Păcat că nu aveți
timp să treceți pe la Clubul
Artelor „Solteris”, este un
club unde ne-am adunat toți
iubitorii de cultură și de
frumos: poeți, prozatori și
pictori sub conducerea
doamnei scriitoare Emilia
Dabu, membră a U. S. R.
– Cunosc problema,
poate că o să trec la viitorul
târg de carte. Acum trebuie
să-mi îngrijesc sănătatea.
Mi-a înmânat cartea
după ce a scris ceva pe
prima pagină. Muream de
curiozitate.
 Înainte să vă arăt
dedicația, uitați-vă atent la
coperta, spate a cărții.
Atunci mă gândeam că
reprezintă subconștientul
Maestrului, care îl îndrumă
m e m o r i a m
prin viața asta atât de dură.
Acum pot spune că a fost o
prevestire care arată cum
spiritul marelui poet,
supărat după ce i-au scurs
două lacrimi, a spus:
– Doamne, nu cumva
moartea să mi-o muți
Într-un cortegiu de
surdo-muți.
Acestea sunt versuri
din poezia ,,Moartea
i n
dinainte de cuvinte” din
această carte. De fapt, multe
din poeziile sale prevestesc
hâda moarte. Citind cartea
chiar mă întrebam de ce a
scris multe poezii
prevestitoare de doliu?
27 Numai Adrian Păunescu
poate să știe.
– Maestre, îmi
permiteți să citesc dedicația?
– Păi, de ce am scris-o,
normal, chiar vă rog!
Am deschis tremurând
coperta și am citit:
,,August 2009 – D-lui
George Șerban, pentru
deschiderea sa către
cunoaștere, omagiu frățesc.
Adrian Păunescu”.
Din păcate aceasta a
fost ultima mea întâlnire cu
Maestrul. L-am sunat de
multe ori la mobil să văd
cum se mai simte. Nu am
primit răspuns. Când am
aflat că se află internat în
spital, am tot sperat să se
facă bine, dar acesta a fost
sfârșitul. Dumnezeu să-l
odihnească!
ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019
proză 28-33
trecutul umil și prezentul
Florentina ciolănos, camera prăfuită și
Pocovnicu inima sângeroasă, numele
obiectelor și goliciunea
Barbă amară formei acestora... dar, trezit
la realitate, realizezi că e un
vis nătâng al unui bătrân
Tăcere. Tensiunea bolnav mintal.
zidurilor se acumulase într- Tăcere. Barba
un lanț de pereți dărâmați, înțeleptului, așa cum îi place
p r o z ă
poate, de muzica interioară să se numească singur în
a miilor de particule uitate stările de tulburare, parcă a
în perdea. S-a trezit fumul înghețat împreună cu mâna
din coastele varului odată cu care e responsabilă să
ivirea zorilor intrați pur și mențină sănătos timpului
simplu în cameră, ca și cum închis, și el, într-un ceas
ar dori să urle brutal în vechi de câteva sute de ani,
fruntea omului aflat la o un timp ce nu poate fi tratat
distanță potrivită față de de niciun doctor... Liniște de
propriile gânduri putrede. El câteva secunde, doar atât
nu reacționează: nu bea, nu durează privirea fixă către
fuge, nu îndrăznește să-și dulap, apoi începe haosul
alipească buzele uscate pe lăuntric... și începe... se
lemnul lăcuit al pipei; nici scurge subtil între imaginea
măcar nu se poate privi din dulapului și lemnul însuși...
colțul lui însuși, pentru a se și începe mărunt cu vorbe
arunca și a sfâșia definitiv numite, de noi, pastile.
bucățile din carnea patului. Pastila 1, luni, ora
Totul e praf de amintiri 12:00, pipa stă pe loc,
uitate, dar atât de uitate, muzica se aude încet,
încât inconștientul nu mai
distinge care e privirea și
care ochiul, care e piciorul și
care e mâna, care e sânge
real și care iluzie, care e
carte și care e pagină... care
e momentul illo tempore și
care e nașterea păianjenilor
mamari alungați din
lumină. Oricum, nu
contează încăperea, unde se
adăpostește un om, căci
deține destule cioburi, ce nu
trebuie cărate cu ajutorul
forței fizice; ele se desprind
singure din aer și taie
mulțimea de bacterii
ghemuite în cugetări. Stai
câteodată și te gândești cum
ai reacționa dacă s-ar
deschide un gramofon
magic, care poate șterge
 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
gândurile pulsează,
obloanele ferestrelor
dansează cu bucățile de
cărămidă dezlipite din pereți
care curg... și curg și curg
până când organele interne
ale înțeleptului încep să
vorbească despre literatură:
Am fost un om de litere
care nu numai că devora o
carte, ci o rupea nervos,
deoarece cuvintele mă
amăgeau, mă făceau să le
urăsc mult, dar mult de tot...
acum sunt un laș, ce a
aruncat toate hârțoagele
într-un colț al camerei, din
dorința prafului de a le face
autopsia... oh, le simt cum
sângerează, însă, mă întreb,
de ce nu mi-e milă de ele, de
ce nu pot reacționa, de ce nu
le pot salva? Mda, am uitat
că fac conversație cu mine
însumi, căci am încercat să
comunic cu zidurile și s-au
dărâmat, cu perdelele și au
zburat cine știe pe unde, cu
patul și s-a lăsat mâncat, și
el, de praf. Cred că liniștea
asta asurzitoare m-a aruncat
în colț și nu-mi permite
decât să privesc mizeria din
jur... mizeria conștiinței
mele! Dar de ce nu mă pot
mișca, iar, iar începe criza…
Pastila 2, luni, ora
16:00, mișcarea
gramofonului încălzește
atmosfera în așa fel încât
unele cărți, care au
supraviețuit prăpădului, s-
au deschis de la sine,
zburând pe o noptieră albă
aflată la marginea patului.
Dacă stai și asculți de la
depărtare sau dacă locuiești
în unul dintre blocurile ce se
văd de pe fereastră, tot nu
vei auzi nimic, poate vei
trece indiferent cu ochii sau,
mai bine spus, cu
timpanele... de ce? Pentru că
începe o nouă conversație:
Muzică, de când
aștept, o, tu, vântule să bați
peste gramofonul ăsta
vechi... do, re, mi... note
muzicale, viață de artist...
waw, mă mir de ce nu
plâng cărțile, oare mai
trăiesc? Mi-e frică să mă
întorc, sunt paralizat aici...
nici pipa nu-mi lasă mâna
liberă, nici șosetele nu
pleacă, șlapii mă strâng! Nu
știu dacă e așa, dar le simt
deschise... parcă mi-au
transmis din sudoarea lor,
însă nu mă pot șterge, nu
mă pot mișca... iar, iar
începe criza... sau, stai, o
simt doar puțin, e o senzație
de mușuroi, adică furnicile
se urcă pe mine și rămân
acolo... mă doare, au
încremenit, am... în-cre-me-
nit!!!
Pastila 3, marți, ora
12:00, hainele murdare
împrăștie scame pe dulapuri
și scaune, dar ele nu se văd
cu ochiul liber, seamănă,
p r o z ă
mai degrabă, cu o ploaie
invizibilă de petarde, care
încă nu explodează sau
poate au făcut-o și tocmai
de aceea nu merită
îmbrăcate. Înțeleptul și-ar fi
sfâșiat paltonul verde, unde,
altădată, îngrămădea
manuscrisele mototolite,
însă acum cine știe ce s-a
întâmplat cu ele, ce șobolani
le-a înghițit, ce oameni le-a
citit, câte lacrimi a
provocat...
Plâng sau curge apă
28
din tavan? Nu, nu… nu
plouă, chiar plâng… de ce
plâng? Sunt un scriitor
normal, care trăiește într-o
cameră normală, care a
citit normal, care udă
hainele normal… bine,
normalul din mine! E
ultimul antidot și tot nu mă
pot mișca… nu știu, dar
simt cum piciorul stâng a
amorțit definitiv… măcar
văd, aud și plâng… sunt
uman în mare parte. Acum
ce fac? Înghit gândul sec,
tableta mea de pastile, de
când mă știu, și voi lua totul
de la capăt... voi scrie, îmi
voi învinge teama de
cuvinte, care mi-a provocat
crize și m-a înțepenit aici,
chiar în acest loc! Vreau să
urlu, să descântec ultima
pastilă a cugetării, pentru
ca mai apoi să pot vorbi cu
foile... . asta voi face acum,
 am găsit soluția! Așa, să mă
gândesc la un descântec…
hmmmm, gata. Hai,
înțeleptule, strigă în tine cât
poți:
Vreau să ne despărțim
De frunza dimineții care ne
gonește
p r o z ă
Odată cu nașterea liniilor din
palme
Uitate, și ele, prin deformări
apoase,
Poate chiar unsuroase
La capetele hemoragiei sau
De fapt, între începutul
căderii
și creșterea unor noi degete
sub vene
pe care, dacă te-ai hotărî să le
operezi,
nu ți-ar ajunge nici măcar 100
de grame din spital.
Ce mândru sunt! Am reușit:
29
mă mișc acum? Nu, nu, vine,
criza… trebuie să o controlez
de data asta... pentru
literatură, muzică și
omenire... mă mișc? Nu,
vineeee!
Tăcere. Ultima criză s-
a produs. Totul e la fel:
lacrimile, praful, perdelele,
cearșafurile, podeaua, restul
de organe devorate de
cuvinte... într-un cuvânt
staticul. Până și bucățile de
bolovani, ce au alcătuit
scheletul pereților, vor să se
producă ceva, să vină
APOCALIPSA
EXTERIORIZĂRII!
Zgomot. Un țipăt
ciudat, parcă scos de un
copil nou-născut, se auzi din
gura înțeleptului, iar odată
cu el o mireasă, apărută
ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019
pentru câteva secunde într- dar smoala pătrunde în noi
un colț al camerei, adusese chiar și atunci când este
pruncul literaturii... urlet, a alungată de pe cer.
vorbit și s-a făcut auzit!
– Ajutor, m-am mișcat, Ne știm din pântece
ajutor! spuse înțeleptul cu materne
gura plină de salivă, cu
mâna ridicată și cu – idei relevate prin
tremurături –
picioarele încă încrucișate.
– Cine e acolo? Amintește-ți când burțile
întrebase o infirmieră, care mamelor noastre
trecea din întâmplare pe s-au atins pentru întâia
scara blocului. oară...
– Vreau să... și de cum băteam odinioară din
atunci a încremenit pe dată. acea cutie carnală și
– Alooo, e cineva? strigam: Vrem lumină!
Bătea disperată în ușă ca și Ce clinchete de palpitații!
cum ar fi cuprins-o crize Drept e că ne-am hrănit
psihice transmise telapatic. Cu pasteluri de întuneric
timp de nouă luni,
Am înțepenit iar, dar Dar, oare, de ce azi nu mai
mă voi ridica în clipa asta, preferăm lumina
voi trage de barbă și o voi Nu crezi cumva că ne
mânca... doresc să crească preferăm pe noi înainte de a
păr în mine, e prea gol ne naște?
acolo înăuntru.
Pipa a putrezit în mâna
Zgomot și tăcere. În înțepenită a mortului...
clipa în care aproape reușise
să fumeze din pipă, muzica
reîncepuse și o bubuitură
puternică nu mai salvase
nimic din mesia literară.
Înțeleptul murise, stând în
aceeași poziție, dar cu ochii
închiși. Doar copacii zăriți
de pe locul unde ar fi trebuit
să fie ferestrele au participat
la înmormântarea
simbolică, cântându-i
ultimele cuvinte de care îi
era frică.
Ne cunoaștem de copii
din timpuri fără nimic „ILO
TEMPORE”
suntem copii și acum, nu
spun nu,
 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
trimită vreodată la
gimnaziu. Rămânea pentru
mine un gând ascuns,
pentru a cărui împlinire aş fi
muncit oricât mi s-ar fi
cerut.
Într-o dimineaţă de
vară, mama a găsit în vie o
pasăre cu aripa atinsă de

p r o z ă
vreo alică, zbătându-se de
frica morţii şi a durerii. M-a
trezit şi m-a rugat să-i
Cati Urucu rămaseră nemişcaţi cu încropesc o colivie. I-am
mânuţele aşezate în poală. văzut lacrimile, pe care
Comorile dintre – Acum şaptezeci de încerca să şi le ascundă.
ani, când eu eram asemeni – Ia, copile, turturica
coperţi
vouă acum, eram un copil asta speriată, îi bate inima
sărac. Eram în clasele tare, sărmana!… fă-i o
Sub nucul uriaş, primare, iar învăţătorul din colivie şi îngrijeşte-o până
bătrânul domn învăţător al sat mă remarcase ca fiind când se va vindeca, n-o să
satului, pusese trunchiul dornic de învăţătură, supus dureze mult, mi-a zis mama.
unui alt copac, culcat pe şi ascultător. Dar, asta nu Am ascultat-o 30
frunzişul des şi sănătos al era destul pentru ca viitorul frecându-mă la ochi, era
nucului, ca să poată fi folosit meu să-mi surâdă. devreme şi încă nu mă
ca un fel de băncuţă mai Frecventarea unei şcoli are trezisem bine. Tata nu era
mare, pentru toţi copiii care nevoie de multe lucruri, fără acasă, iar dacă ar fi fost,
voiau să vină să se aşeze pe de care copiii nu pot învăţa numai de colivia bietei
el şi să asculte învăţăturile la fel de bine. Mama era păsări nu ar fi stat.
distinsului şi înţeleptului fericită că învăţasem să
Mama a plecat la
domn învăţător. scriu, că ştiam ce este aceea
treburile ei, eu am privit
Ca în fiecare zi în care o formă de relief, care ne
pasărea, pe care mama o
aveau întâlnire, domnul sosi sunt vecinii ţării, dar, mai
pusese sub o sită de cernut
bucuros, dar calm şi ales, că ştiam să primesc
mălai, ca să nu fugă. Dintr-o
înţelept, aşa cum multe corect restul de la prăvălia
dată, mi s-a făcut şi milă şi
generaţii de copii îl din sat. Pentru ea asta
frică. Mama îmi dăduse o
pomeniseră. însemna foarte mult. Era
misiune. Îmi era milă de
– Iubiţii mei, azi am să tare mândră de mine, când
pasărea ce trebuia salvată şi
vă spun o parte din povestea unul dintre săteni venea să-i
frică de gândul că nu aş
copilăriei mele, din care voi scriu câte o petiţie sau vreo
putea să fac colivia, care ar fi
trebuie sa reţineţi învăţătura scrisoare. Ştiam bine să fac
apărat-o de alte pericole. Am
ce se desprinde din ea. asta, dar pentru mine nu era
început să plâng, fără să
destul. Nu îndrăzneam să-i
Copiii răspunseră înţeleg de ce. Ştiam că asta
spun mamei, fiindcă sărăcia
fiecare în felul său; unii nu mă ajuta, dar lacrimile
în care trăiam nu i-ar fi
înclinară capetele, alţii nu mă ascultau, izvorau
permis sărmanei să mă
 necontenit şi ruşinos pentru – Să le luăm pe rând, În loc de răspuns,
mine. Ruşinos că, aşa cum toate motivele care te-au domnul învăţător m-a
spunea mama, eram băiat şi făcut, spui tu, să plângi. … mângâiat pe cap şi a
nu trebuia să plâng din orice Îmi era ruşine de dispărut printre salcâmii din
motiv. domnul învăţător. Mi se faţa porţii. Până a revenit, cu
Şi, ca ruşinea să fie şi părea că atunci când m-a o carte mare şi veche, parcă
mai mare, domnul învăţător văzut cu lacrimile pe obraz, de când lumea, eu găsisem
s-a întamplat să treacă într-un fel, mă prinsese cu tot ceea ce îmi ceruse şi le
tocmai prin faţa casei lecţiile neînvăţate, din aşezasem pe prispă.
p r o z ă

noastre, privindu-mă peste moment ce ne spusese de – Uite, dragul meu, mi-

gard. atâtea ori la şcoală, să nu a arătat domnul învăţător,
– Bună dimineaţa! mi- plângem fără să avem asta e o carte care ne ajută
a zis domnul, cu o voce motive întemeiate. M-am să descifrăm tainele
gravă, dar prietenoasă. grăbit să şterg lacrimile, aşa construirii unei mese, ale
– Bună dimineaţa, cum faci când ascunzi o unui scaun sau ceea ce vrem
bomboană pe care ai furat-o. noi să ştim acum, secretele
domnule învăţător!
– Mama ta plânge realizării unei colivii. Aici,
răspunsei, străduindu-mă să
mi-a arătat domnia sa, pe
nu mă simtă slab şi pentru că este femeie, iar
pagina aceasta, autorul ne-a
plângăcios. Ştiam că şi femeile sunt mai sensibile.
desenat o schiţă după care
domnia sa ne certa când Tu vei fi bărbat şi trebuie să
să ne orientăm.
plângeam fără un motiv nu arăţi aproape niciodată
întemeiat. că te impresionează astfel de Am privit uimit
31
– Ei, dar… mi se pare lucruri. Apoi, pasărea are desenul, urmărind
mie sau plângi? Ce s-a nevoie de îngrijire, nu de explicaţiile suplimentare ale
lacrimile tale. Şi, în sfârşit, domnului meu învăţător.
întamplat? Eşti singur
acasă? încă un motiv pentru care Am înţeles atunci, mai mult
nu trebuie să plângi este
– Da… adică nu… nu
faptul că, negreşit, colivia în
sunt singur…
care o vei aşeza, după ce îi
– Dar, nu cumva, ai vei îngriji rana, o vei face
lacrimi pe obraz?! împreună cu mine. Voi
– Mama a găsit o aduce o carte care ne va
pasăre cu o aripă învăţa pe amândoi cum se
însângerată şi mi-a spus să-i construieşte o colivie. Chiar
fac o colivie… acum o aduc, aşa că, până o
– Pentru asta trebuie aduc tu caută câteva
să fii fericit, fiule. Ultimul bucăţele de scândură, o
lucru pe care trebuie să-l faci plasă mai deasă de sârmă,
este să plângi. un ferăstrău şi câteva cuie.
– Dar îmi este milă de – Scrie asta în cartea
mama, care plânge şi ea, de de citire, domnule? întrebai
pasăre, fiindcă o doare nedumerit, ştiind că până
aripa… şi, pe urmă… eu nu acum nu găsisem vreo
ştiu să fac colivie, domnule lecţie, care să ne înveţe asta.
învăţător.
ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019
 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
ca oricând, cât de important
este să cunoşti, să ştii şi să
înveţi. Am priceput că
sensibilitatea trebuie învinsă
cu puterea minţii şi a
curajului.
Domnul învăţător mă
privea cu bucurie, în timp ce
măsuram scândurile, le
tăiam şi le dădeam o formă.
Mă îndruma din când în
când, bucuros că-l ascult.
Când colivia a fost gata,
mama apăru cu sapa în
spate, dinspre frunzişul des
al viei. Era mirată că pasărea
era deja în colivie, cu câteva
boabe de grâu în faţă. Nu-l
văzuse pe domnul învăţător,
iar primul ei gând a fost că
făcusem singur colivia.
– Doamne… ce minune
de căsuţă ai făcut pentru
sărmana pasăre… Cum ai
putut să faci asta ?
– Mamă, îi spun, nu
am făcut singur colivia… e
drept că mâinile mele au
executat, dar domnul
învăţător mi-a arătat cum
trebuie să măsor, apoi să tai
şi în cele din urmă să unesc
scândurelele.
– Ei, nu numai eu am
rezolvat problema asta, găsi
domnul învăţător o secundă
în care să tac, în care să
poată interveni, şi să îi arate
mamei cartea care ne-a
ajutat. Între aceste coperţi,
mai spuse el, stau multe
comori ascunse.
Am tăcut imediat ce
domnul învăţător a început
să vorbesacă.
– Comori mari, ce
aşteaptă să fie descoperite,
doar prin simpla deschidere
a cărţii care le ascunde. Ele
sunt bucuroase să ne
îndrume, iar noi vom fi
bogaţi atunci când le vom
descoperi. Mă gândeam, mai
spuse domnul învăţător, să
trimitem de anul acesta
băiatul la gimnaziu. Ar fi
păcat să nu dezlege tainele
învăţăturii. Eu sunt dispus
să-l ajut, domnul părinte de bună, isteţii mei dragi!
la biserica din sat, la fel…
– Cum aşa, domnule
din salcâm. Cuvânt înainte :
învăţător?! Dar noi nu avem
Petruţa Niţă)
bani, ştiţi că suntem săraci…
– Ştim asta, dragilor,
dar ne-am hotărât să-l
ajutăm, aşa cum vom putea,
iar el va merge la părintele
care îi va da o slujbă pe
perioada de vară. Va mege
la bătrânii din sat să-i ajute
cu mici treburi
gospodăreşti, va şterge
p r o z ă
praful din sfânta biserică…
Inima îmi bătea,
lacrimile nu ţineau cont de
ceea ce domnul învăţător
tocmai mă învăţase. Eram
fericit şi săream ca un mânz
de bucurie. Mama îi sărută
mâna bătrânului nostru
dascăl, mulţumindu-i.
Aşa am ajuns eu, dragi
copii să învăţ mai mult decât
parinţii mei îşi puteau
permite. Niciodată nu am
32
uitat de cei care m-au ajutat
şi nici să-i ajut în continuare
pe copiii care nu au
posibilităţi să înveţe. După
cum vedeţi, chiar şi acum
sfătuiesc toţi tinerii să-şi
găsească timp pentru
învăţătură, să fie demni şi
respectuoşi. Doar aşa vor
învinge în viaţă. Dragii mei,
cam asta este pilda din
această seară. Vă doresc
noapte bună şi vă rog să
trageţi portiţa cu atenţie
după voi, să nu plece
prietenul meu, Grivei.
– Încă odată, noapte
(Cati Urucu – Mierlele
 Sivia Giurgiu alături de ea, când vor reuși Copiii rămăseseră un an în
să se mute împreună. Acum grija părinților săi iar după
lucra și el cu acte în regulă la ce reușise să-și facă un rost
Pasiune letală o firmă de construcții și la Roma, adusese băiatul cu
viitorul devenea din ce în ce ea, pe care-l înscrise la o
Râzând fericită, mai luminos și mai grădiniță cu program
Corina se pierdu în promițător pentru ei. prelungit. Nici nu mai avea
îmbrățișarea iubitului și se Se cunoșteau de copii, timp să-și plângă soarta,
abandonă sărutului său crescuseră în aceleași locuri, atât era de prinsă în vârtejul
p r o z ă

arzător, ignorând cu se jucaseră de nenumărate vieții, când începu să se

desăvârșire privirea otrăvită ori în parcul din fața simtă urmărită și hărțuită de
ce se rostogolea peste ei de blocului, frecventaseră un bărbat în vârstă, care
la fereastra apartamentului, aceeași școală în ani diferiți, locuia în același bloc
de deasupra casei sale. ea fiind mai mare cu trei ani împreună cu soția lui
Efuziunile lor sentimentale decât el, dar prietenia lor nu invalidă, căreia îi făcuse
manifestate fără rezerve în trecuse niciodată limitele uneori companie contra
plină stradă nu erau pe impuse de inimă. Fiecare cost, când el lipsea de acasă.
placul locatarilor din ieșea cu altcineva, iubea pe Posibilitatea de a câștiga un
clădirea în care locuia, mai altcineva și Corina se ban în plus, chiar în ușa
ales că aveau cu toții o căsătorise cu un coleg de casei nu era deloc de
venerabilă vârstă, o facultate, înainte ca Florin aruncat, dar cu timpul
curiozitate specifică acesteia să termine liceul. De atunci situația devenea tot mai
și o mentalitate rigidă, drumurile lor se îngrijorătoare și mai
33 asemeni vremurilor din care despărțiseră și se mai apăsătoare, deoarece
proveneau cei mai mulți vedeau uneori, când ea bărbatul trecut de șaptezeci
dintre ei. Îi păsa foarte puțin venea în vizită la părinți. Se de ani devenea tot mai
de comentariile răutăcioase mutase cu soțul ei în posesiv și mai insistent, ceea
pe care le stârneau invariabil Craiova, după absolvirea ce o determinase să încheie
vizitele lui Florin, ce facultății și viața își urma
deveneau cu fiecare zi tot cursul liniștit, până când
mai îndrăznețe și mai acesta se îmbolnăvi
ostentative, cu cât iubirea fulgerător și în numai două
lor creștea în intensitate. Era luni se stinse, lăsând în
o femeie liberă, văduvă de urmă multă jale și
cinci ani, cu doi copii destul deznădejde.
de mici în întreținere, dintre Corina se văzuse
care doar cel mai mare nevoită, ca la niciun an de la
locuia cu ea la Roma, unde moartea soțului să ia calea
lucra part-time ca infirmieră pribegiei, deoarece situația
într-un azil de bâtrâni. lor materială se înrăutățea
Fetița, fiind prea mică o cu fiecare zi și a trebuit să
lăsase o vreme în grija renunțe la apartamentul pe
bunicilor acasă în România, care îl luaseră în rate și pe
dar de când începuse o care ea nu mai avea nicio
relație cu Florin, care locuia posibilitate să le plătească,
în bloc cu părinții ei, se pierzând astfel tot ce
gândea serios să o aducă investiseră până atunci.

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
orice raport cu familia
respectivă, lipsindu-se de
câștigurile suplimentare,
care îi prinseseră atât de
bine.
Sperase că ignorându-l
complet, lipsindu-l chiar și
de elementarul salut între
vecini, se va putea
descotorosi de pasiunea lui
morbidă și nedorită, dar cu
cât ea îl respingea mai mult,
cu atât el devenea mai
agresiv și mai periculos. O
urmărea peste tot și
începuse chiar să
ademenească băiatul cu fel
de fel de tertipuri,
invitându-l în casa lui,
oferindu-i bani și dulciuri,
dăruindu-i o veche bicicletă
pe care o păstra în garaj,
stârnindu-l astfel împotriva
mamei care refuzase
categoric darul perfid.
Pentru a calma supărarea
băiatului care nu înțelegea
opoziția ei a trebuit să-i
cumpere ea însăși o bicicletă
nouă, dar acesta tot nu
renunța. Când în viața ei
reapăruse Florin și iubirea
înflorise în sufletul lor,
Corina începu să își recapete
voi lua de aici cu precauțiile
de rigoare!
– Dar!... încercă să
protesteze Corina, nevrând
să admită gravitatea
situației.
– Știu că e revoltător și
inadmisibil că se întâmplă
astfel de lucruri, într-o lume
p r o z ă
evoluată și civilizată ca asta,
dar dezechilibrați au existat
de când lumea și vor exista
curajul și siguranța, întotdeauna! „Paza bună,
sfidându-l pe Antonio cu trece primejdia rea!” încheie
atitudinea ei temerară de el hotărât.
femeie îndrăgostită. O Planul se pare că
vreme evitase să-i vorbească funcționa, pentru că asediul
lui Florin despre hărțuitorul bătrânului scăzu în
tomnatic, dar când acesta intensitate, deși ostilitatea
riscă într-o bună zi să Corinei crescută periculos de
sfârșească sub roțile mașinii, mult, nu prea era pe placul
înțelese că situația începea acestuia. Dar faptul că nu
să scape de sub control, așa mai vedea prin împrejurimi 34
că îi povesti iubitului de-a fir pe uzurpatorul speranțelor
a păr, toată situația. lui, îl consolă cât de cât pe
Departe de a privi Antonio, determinându-l să
lucrurile cu aceeași toleranță își slăbească vigilența și
și superficialitate, bărbatul amenințările. Se mulțumea
decise să își rărească vizitele să urmărească asemeni unui
în casa Corinei, pregătind vultur din balconul casei
pentru ei o nouă locuință de sale toate mișcările Corinei
cealaltă parte a Romei, cât adresându-i complimente
mai departe de obsedatul expirate care o scoteau din
îndrăgostit. pepeni sau amabilități
ridicole. Datorită acestor
– Iubito, tu știi de ce
avansuri evidente care
sunt capabili oamenii aștia?
făceau deliciul vecinelor
Ziarele și televiziunea
plictisite Corina reuși să se
anunță zilnic violențe și
pricopsească cu un renume
crime, ale căror victime sunt
îndoielnic și devenise obiect
de obicei femeile! Eu te
de bârfă pentru întregul
sfătuiesc să dai importanța
cartier, ceea ce o supără
cuvenită acestui fapt și mai
enorm. Antonio se lăuda pe
ales nu trebuie provocat
la toți că putea face cu ea tot
acest individ! Ne vom vedea
ce dorea, că pentru câțiva
în oraș iar când
bănuți îi deschidea noapte
apartamentul va fi gata, vă
de noapte ușa casei și a
 dormitorului, că era o
femeie dezinhibată și
pasională, care nu avea
niciun fel de scrupule.
Situația devenise
insuportabilă, mai ales de
când copilul punea tot felul
de întrebări mamei lui, o
privea cu neîncredere și
p r o z ă
umilise cu refuzurile ei
inadmisibile. Nu-i făcea
niciun efect perspectiva
morții, dar era satisfăcut că
pentru ea nu era același
lucru să lase lumea asta la
numai 37 de ani, când
viitorul i se deschidea
asemeni unui trandafir ce
mintea lui, acela era doar
preludiul unei călătorii
fericite, un alt fel de lună de
miere, în care vor pleca doar
ei doi, fără obstacolele și
prejudecățile acestei lumi
complicate, în care el nu își
mai găsea locul, nicidecum.
– Te-ai întors așa de

ostilitate și se rușina cu ea. stă să înflorească. Va smulge repede, mami? întrebă

Zvonurile ajunseseră la
urechile lui, rănindu-l
profund iar la școală
ajunsese de batjocura
colegilor. Disperată, Corina
începu să facă presiuni tot
mai mari lui Florin, ca să
facă ceva să o ia de acolo,
dar trebuiau să aștepte
eliberarea apartamentului
pentru care el deja plătise
cele trei luni de garanție, așa
cum se obișnuia. Ura ei față
35 de individul abject care
încerca să-i distrugă viața nu
mai cunoștea limite și astfel
începu să facă greșeli, ceea
ce trezi suspiciunile
acestuia. Reîncepu să o
urmărească și nu-i trebui
mult până să afle că ea și
Florin continuau să se vadă.
Simțindu-se înșelat și
înfuriat peste măsură,
iubirea lui obsesivă se
transformă curând într-o
ură disperată și atunci se
înfiripă în mintea lui un plan
diabolic.
Nu mai vedea în fața
ochilor de furie și în mintea
lui bântuită de spectrele
demenței, idea morții deveni
tot mai atrăgătoare, dar
trebuia să termine mai întâi
cu femeia infidelă, care îi
disprețuia sentimentele și-l
din rădăcini acel trandafir Corina, fără să se întoarcă.
indecent și-l va purta cu sine Nu-mi place deloc cum
pe lumea cealaltă, unde nu alergi cu bicicleta aia! Nu
mai exista niciun pretendent uita că mai sunt și mașini pe
la iubirea ei, în afara de el. strada asta, puiule!
Zis și făcut.
Neprimind niciun
În seara aceea, Corina răspuns, femeia privi peste
era ceva mai liniștită și după umăr intrigată, dar îngheță
ce trimisese pe Cristian să când descoperi intrusul care
cumpere pâine caldă de la o fixa încremenit din ușa
brutăria din colțul străzii bucătăriei, cu arma
care tocmai își deschisese îndreptată către ea. Nu
cuptoarele, de unde se apucă să scoată niciun
revărsa peste cartier cuvânt. Doar ridică brațele
miresmele divine ale pâinii într-un gest inutil de apărare
coapte, se apucă să și căzu trăsnită pe gresia ce
pregătească cina. Băiatul își se coloră instantaneu de un
lua bicicleta pe care o roșu cald și aprins... Tăcerea
rezemase de peretele din
fața blocului, grăbit cum era
să răspundă la chemarea
mamei și se îndepărtă,
pedalând fericit. Cristian, în
graba lui lăsase ușa
întredeschisă dar ea nu
băgă de seamă acest
amănunt banal, ocupată cu
treburile casei, însă lui
Antonio care pândea casa
femeii zi și noapte nu-i
scăpă acest detaliu, așa că
surâzând sumbru apucă
pușca pe care o pregătise cu
minuțiozitate si se furișă în
casa femeii iubite, asemeni
unui îndrăgostit emoționat
la prima întâlnire. În

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
și bezna ce o înghiți ostoi
întrucâtva durerea cumplită
care îi secționă trupul în mii
de particule fierbinți...
Antonio contemplă
uimit agonia femeii, simțind
cum îl îmbată mirosul
sângelui, al morții și al
puterii. O putere ce creștea
vijelios, înnecându-l,
sugrumându-l, sufocându-
l... Se sperie de intensitatea
ei și fugi... Se ascunse în
subsolul casei, acolo unde își
depozitase de-a lungul
vremii toate obiectele care
nu mai încăpeau în casa și
viața lui. Acolo se simțea
acceptat și la adăpost. Dar
mâinile nu mai găseau
întrerupătorul și bezna se
întindea peste el, trezind
fantasmele ascunse prin
ungherele prăfuite, locuite
de păianjeni monstruoși. Se
temea de ei, teribil... Îi simți
roind în jurul său, țesându-
și pânzele cu repeziciune,
capturându-l ireversibil.
Groaza îl paraliză dar avea
încă în mâini arma cu care
luase deja o viață. Îndepărtă
hohotind pânzele nevăzute
care îl înfășurau și sprijini
țeava puștii pe tâmpla
încărunțită complet, de
câteva minute. Cam greu să
țintești cum trebuie în
asemenea condiții, dar el
trebuia să se grăbească. Se
temea că nu va ajunge la
timp la întâlnirea pe care o
organizase cu atâta migală și
determinare. Închise ochii și
trase... Clădirea vibră încă
odată sub forța detunăturii
urmată de țipete confuze,
sirene de poliție și
ambulanță iar apoi... doar
tăcerea mai vibră îndelung
în subsolul locuit de umbre.
Drama fu consumată
cu lăcomie de toate ziarele
locale, realitatea fu
deformată cu cruzime și
nerușinare, oprobiul public
se abătu asupra victimei,
care supraviețui printr-un
capriciu al destinului a
doisprezece ore în sala de
operații, unde s-a încercat
imposibilul pentru a i se
salva viața. Umărul drept i-a
fost zburat cu braț cu tot, de
către proiectilul ucigaș.
Venele, arterele, oasele,
tendoanele au fost regăsite,
cusute, reconstruite atât cât
s-a mai putut recupera din
masacru. O lună de comă,
alte două de intervenții
chirurgicale reparatorii,
dureri cumplite, halucinații,
depresie și tot ce poate
aduce cu sine infernul
violenței, au transformat-o
într-o epavă umană, care își
p r o z ă
ruga moartea în fiecare
secundă de luciditate. În
toată agonia aceea, doar
două suflete îi insuflau un
infim interes pentru lumea
asta: Florin și Cristian. Când
a reușit să fie conștientă de
prezența lor, speranțele au
început să reînvie asemeni
fluturilor sub căldura
promițătoare a razelor de
soare.
Trăia numai cu
calmante. Durerea făcea
acum neîncetat parte din 36
viața ei. O durea îngrozitor
brațul care nu mai exista!
Cum să înțeleagă și să
trateze o durere care nu
există, practic? Dar mintea
ei percepea durerea aceea
inumană și nu voia să
admită că nu ar trebui să o
perceapă. Florin îmbătrânise
mult la căpătâiul ei. De milă,
de neputință, de oboseală și
de frica viscerală care îl
sfâșia zi și noapte. Albiseră
amândoi, aveau riduri
adânci, li se adânciseră ochii
în orbite iar încruntarea îi
urâțea și-i schilodea. Doar
dragostea și devotamentul
ardea cu foc la fel de intens
în inimile pline de răni.
 note de călătorie 35
50 km de la aeroport •Valea
Florentin până în centrul capitalei Landmannalaugar, între
Smarandache islandeze.
c ă l ă t o r i e

munți, în Rezerva Naturală

Frig. Vânt. Fjallabak;
Dansul cosmic al Islanda este sub Cercul •Ghețarii
Luminii în Polar și vara este mereu Skeiðarárjökull,
Islanda lumină (nopți albe am, ca-n Mýrdalsjökull și Grímsvötn;
Groenlanda). •Lacul glaciar
Aurora Borealis (sau Graenalón;
Avionul (Lufthansa Luminile Nordice) se •Calota de Gheață
833) zboară din Copenhaga datorează impulsurilor Mýrdalsjökull;
spre Reykjavik via Frankfurt. electrice ghidate de câmpuri
•Laguna Glaciară
Am emoții cu magnetice emise de soare. Jökulsárlón;
turbulențele astea din Când
d e

ele pătrund în •Păsări, delfini și balene

atmosferă... se zguduie atmosfera Terrei, întâlnesc
în Golful Faxaflói;
avionul... diferite tipuri de molecule, la
•Cascadele Dyrhólaey,
Deasupra Islandei: nu- înălțimea de 100 km, dând
n o t e

Skógarfoss și Seljalandsfoss
mi dau seama dacă sub noi impresia unei perdele cu
etc. ;
sunt nori sau zăpadă? Totul e multe culori – care flutură în
alburiu. vânt. Aurora este ca un joc de •Spectacolul balenelor
săltând pe mare;
Aterizăm. Terenul verde lumini colorate în cer.
și plat ca-n palmă. E umed. Poetic am zice: dans •Valea Glaciară
cosmic. Morsárdalur;
37 Burniță.
Lucrătorii de la Case cu acoperișuri •Parcul Național
Aeroportul Keflavik din albe. Þingvellir (multe canioane);
Reykjavik, cu pelerine de Trecem pe lângă orașul •Briza rece a mării;
ploaie. portuar Kópavogur, al doilea •Uzina geotermală de
Velkomin hein (Bine ați ca mărime din țară.
venit)! Doar 300. 000 locuitori
Nu aveam nimic are Islanda, așezați pe
rezervat, să nu fiu ca un coastele oceanului, la o
robot. Mai boem... suprafață mai mică puțin
Am organizat totul în decât jumătate de România
aeroport, bilet dus-întors (103. 000 km2). Datorită
între aeroport-centru și cazat slabei densități (a doua după
la Hostelul Hlemmur pentru Groenlanda), omul nu a
trei nopți. putut altera sau distruge
mult natura.
Șoferul navetei de la
aeroport e polonez. Îmi aduc Totuși, deși la venirea
aminte expresii poloneze de vikingilor insula era
când eram refugiat politic în acoperită 25% cu păduri,
lagărul turcesc (1988-1990), astăzi suprafața pădurilor s-a
spre amuzamentul lui! Îmi redus la 3%.
spune că sunt și români Ce se recomandă să
lucrând aici. vizitezi în Islanda:

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
generat energie;
•Să cobori 120 metri
înăuntrul vulcanului inactiv
Þríhnúkagígur, care a erupt
acum 4. 000 mii de ani;
•Plaja neagră
Djúpalónssandur;
•Ghețarul
Snæfellsjökull, renumit
datorită ficțiunii lui Jules
Vernes: Călătorie spre centrul
Pământului;
•Aisbergurile plutitoare
(din Laguna Glaciarului) în
Ais-Landa!
•Cascada, de 60 metri
înălțime, Skógafos;
•Să mergi în Smartbus;
•Snowmobile [să
conduci săniile mobile];
•Să faci o baie în Laguna
Secretă (Fontana Spa);
•Să vezi berăria
Bryggjan Brewery;
•Să te duci în satul de
pescari Grundarfjörður;
•Să călărești pe Cai
Vikingi.
Islanda este o țară
ciudată, paradoxistă: ghețari
și ape termale! Ghețarii, pe
Islandei. Apa țâșnește ca o
arteziană la suprafață. Iar
c ă l ă t o r i e
noțiunea de geysir a intrat în
limbile planetare.
90% din populație
folosește apa termală la
încălzirea locuințelor.
Animalele domestice,
aduse de vikingi, în a doua
jumătate a secolului IX, s-au
adaptat climatului aspru sub-
arctic (caii și oile, în special),
harta Islandei, sunt formând specii pure
islandeze.
d e
reprezentați prin pete albe.
În Fiordul Kollafjørður 70% din exportul
există insulele Puffin (care țin islandez constă din produse
de Țara Galilor), cu colonii de marine. Datorită mărilor
n o t e
pinguini (numiți Puffin, nordice nepoluate, ale
mormon arctica), care au un Atlanticului, calitatea cărnii
cioc mare, frumos colorat, cu este mai bună, pură. Analog
legumele, fructele, animalele,
mult roșu.
păsările și ouăle islandeze
10. 000 perechi trăiesc
privind prospețimea. 38
pe Insula Lundey și 15. 000
perechi pe Insula Akurey. Islandezii preferă
carnea și ouăle păsărilor de
Iată, așadar și pinguini
mare, în special puffin și
arctici, nu doar antarctici.
guillemot (păsări de mare,
– De ce urșii polari nu specifice coastelor
mănâncă pinguini? scandinave, făcând cuiburi în
– Fiindcă ei nu se găuri sau pe traversele
întâlnesc niciodată! falezelor).
(Urșii polari trăiesc la Există 300 de specii de
Polul Nord, iar pinguinii la păsări, dar numai 73 de specii
Polul Sud. ) fac cuiburi și clocesc în
Islanda are 14 locuri cu Islanda. Și 11 specii
apă geotermală de migratoare, care sosesc iarna!
temperatură înaltă în unele Privind flora: 470 de
zone vulcanice, caracterizate specii de plante indigene sau
prin heleșteie în care naturalizate. Datorită izolării,
bolborosește mâlul, sau găuri flora și fauna au evoluat
din care ies aburi, și 800 de diferit în comparație cu
locuri cu temperatură joasă. Europa și America.
Denumirea de gheizer Aerul blând atlantic este
provine de la renumitul izvor adus în contact cu aerul rece
de apă termală Marele Geysir, arctic, datorită Curentului
din Haukadalur, sudul Golfic, producând dese ploi și
 furtuni, și schimbări
frecvente ale vremii.
c ă l ă t o r i e
Iarna are nopți lungi
(când soarele nu se arată pe
cer 24 ore zilnic) însă,
datorită zăpezii care iradiază,
afară este vizibilitate.
Clima oceanică
temperată-rece.
Vara temperatura este
de 100 C +/-50 C și iarna de
00 C +/-50 C. Vara durează
d e
de la sfârșitul lui mai până la
începutul lui septembrie,
când Soarele se vede
n o t e
permanent la orizont. Dar
vremea este mereu înnourată.
Cea mai largă calotă de
gheață din Europa este
ghețarul islandez Vatnajökull,
39 cu o suprafață de 8. 400 km2
și grosime de 1 km.
Două specii de balene
pot fi văzute în apele
teritoriale islandeze:balenele
Minke, cântărind 10 tone și
având 10 metri lungime;și
balenele Orca (sau Balenele
Ucigătoare), deoarece sunt
agresive, cântărind până la 9
tone și având 10 metri
lungime.
Pe glob, cele mai mari
balene sunt Balenele
Albastre, cântărind până la
190 de tone și având o
lungime de 24-27 metri, însă
ele sunt în pericol de
extincție.
ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019
cronică de carte 36-41
inevitabil cu gândul la viața
Ana PODARU de apoi, la învierea omului
după judecata
c a r t e
Ecoul dumnezeiască. Piesa este
mormântului viu dedicată Daimonului Odette,
care este şi personaj, şi
sau Metronomul prietenilor autorului, care –
de apă, de după cum notează – îl
Dumitru Velea aşteaptă dincolo: V. G.
Paleolog, Nicolae Novac,
d e
Romulus Guga, Ion D. Sîrbu,
Ladislau Schmidt, David
În Metronomul de Maniu, Mircea Ciobanu şi
apă/The Water Metronome, Marin Sorescu.
c r o n i c ă
piesa de teatru, în două Lupta pentru
părţi, scrisă de dramaturgul supraviețuire şi salvare a
Dumitru VELEA (Ed. celor două personaje este
Helicon, Timişoara, 1996; aici, totodată, o dramă a
ediţie bilingvă, traducere în eliberării. Omul cu flori şi
engleză de Barbara Rogers şi Omul alunecat caută să iasă
Eugenia Buioca), întâlnim la lumină prin orice
drama existențială a omului mijloace, folosind obiectele
aflat în captivitate, în din jur, o găleată uitată într-
expresie scenică, după o un colț al cavoului ce nu-i
alunecare de teren noroios. ajută să ajungă la capacul
Omul cu flori și Omul ușiței de deasupra, prinsă și
alunecat, doi sinistrați ajung ea sub mlaștina venită odată
împinși de forța apei într-un cu viitura. Astfel ei, în
cavou de unde nu pot să
iasă la lumină, fiind
înconjurați de lespezi de
piatră şi de apa ce se
strecoară de sus. Lumea în
întregul ei pare cuprinsă de
un potop pedepsitor şi
poate eliberator. Această
lucrare filosofică, dedicată
scenei, începe cu un citat
din Evanghelia după Luca 8.
54-55 ,,Dar El, după ce i-a
scos pe toți afară, a apucat-o
de mână și a strigat, zicând:
Copilă, scoală-te! Și duhul ei
s-a întors în ea, iar fata s-a
sculat numaidecât. Iisus a
poruncit să i se dea să
mănânce.”... ce ne duce
 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
disperare, inventează
soarele, căutând crăpături în
pereți, așteptând o licărire
de undeva, iar când
descoperă o dâră de lumină,
amândoi se închină la ea ca
la o minune. Aud continuu
şuvoiul apei curgând în
spatele pereţilor de beton,
de sus zgomotul apei ce
picură peste ei într-un ritm
de metronom insuportabil,
ca o ucigătoare pedeapsă,
până când disting voci de
afară când groparii
pregătesc noua locuință a
unei femei „ce-a închis ochii
ieri, pe la prânz, în spital. A
adormit și nu s-a mai
trezit.”... La început
amândoi cred că groparii fac
glume, dar aud glasul
preotului: „Doamne
vecinicele tale bunățăți
învrednicește-o pe cea ce s-a
mutat de la noi odihnind-o
pe dânsa întru fericirea cea
neîmbătrănită”, apoi aud şi
văd cum groparii coboară
sicriul și scapă funia în
groapă făcând glume că de
mâine nu le mai trebuie și
realizează cu disperare că
peste ei a fost îngropată o
femeie, la fel ca ODETTE, un
personaj născut din iubire
pentru o femeie ce moare la
o vârstă fragedă, răpusă de
cancer. Şi în această dramă a
eliberării scriitorul Dumitru
Velea își expune gândurile
prin personajul Omul cu
flori: ,,Doamne, bucată cu
bucată carnea i-ai aruncat...
Odette, ți-au rămas numai
ochii și sufletul! Ce-a fost
pentru viermi s-a dat
viermilor”; „ce-a fost pentru
Domnul a rămas
Domnului!”, reușind să
creeze o piesă
impresionantă, demnă de
marii scriitori ai Greciei
Antice.
Teama de a nu-i
înghiții viitura îi face pe cei
doi să se ascundă în
mormântul devenit
închisoare, se spune că de ce
ți-e frică nu scapi, iată că
acest adevăr predomină
obsesiv această piesă de
teatru, mormântul fiind
năpădit de firicele de apă tragicului umor, fiindcă
prelinse prin crăpăturile altfel ar fi greu de suportat;
cavoului.
Acolo în închisoarea acest cavou strânse în
mortuară protagoniștii disperare şi cu zâmbetul pe
acestei drame își fac glume
grotești sau povestesc
despre clișee din viața lor,
c a r t e
cum ar fi fost cea cu pomul
uscat din fața casei,
amintind de parabola
Măslinului uscat din Biblie,
aşteptat să scoată lăstari și
să înflorească, pom pe care
niciodată nu-l tăiase Omul
d e
cu flori, trăind mereu cu
această speranță – un prun
ce se uscase după ce la
rădăcină i se turnase
c r o n i c ă
scăldătoarea bunicii moarte.
Foamea, setea, oboseala
psihică, frigul, umezeala ne
duce cu gândul nu doar la
viaţa de zi cu zi, ci la
închisorile comuniste de la
Aiud, unde, de pildă, Radu
Gyr scrisese poeme
memorabile în astfel de
condiții alături de colegii lui 40
suferinzi. Sau la poetul
Marin Sorescu: „În moarte
se respiră greu/În schimb, e
veşnică. Mereu voi respira şi
tot mai greu/Această stare
de ne-eu.” Ori, tot el: „Mie
mi s-a omorât timpul,
onorată instanță”... Referitor
la timp şi spaţiu, autorul
precizează, încă de la
început, că timpul este „ca
un hoţ, fără timp”, locul –
„oriunde mai există
oameni”, iar acţiunea – „mai
reală decât omul”, toate
acestea, ca şi cum am fi în
Apocalipsă.
Dumitru Velea adăugă
personajele vorbesc din
 buze, de pildă vorbesc
despre moarte ca despre un
vals vienez, în care omul este
c a r t e
legănat în brațele morții. La
o astfel de replică, Omul
alunecat este apostrofat de
Omul cu flori: ,,Nu mai
glumi în brațele morții!”
Sau, așezat pe grătarul de
scurgere a apei, chiar sub
d e
picurii de sus, se lasă purtat
de femeia invizibilă într-un
dans amețitor, imaginându-
se „plutind peste o pășune
c r o n i c ă
cu iarbă verde, peste o livadă
cu pomi înfloriți”, dar
sfârșește întrebându-L pe
Dumnezeu unde este, unde
este stupul cu ,„fagurele
ceresc”... apoi căzut în
genunchi cere clemență
Marelui Creator, doar să
oprească zgomotul curgerii
41 apei, acest metronom de apă
cu clipocitul picăturile ce-i
invadează mintea. Așa se
face că apare stafia Zinei ce
aduce cu ea alte personaje şi
o seamă de descântece de
însoţire a dalbului de
pribeag: „Să nu te
înspăimânți,/frate bun să-l
prinzi/că lupul mai știe
seama codrilor și-a
potecilor./Și el te va scoate
din miezul de noapte,/la
drumul de plai.”
În partea a doua a
piesei toate se
dimensionează ca
semnificaţii, de la drama
celor două personaje, care
de fapt sunt dedublarea
unuia singur, o ipostază
materială şi alta spirituală,
se trece la cea a societăţii şi
lumii supuse unui nimicitor
ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019
rău, ipostaziat de autor în pierduse lupta cu cancerul
personajul Administratorul de stomac, Omului cu flori
cimitirului. Doar descrierea rămănându-i doar drumul
apariţiei sale şi a reacţiei către cimitir cu 44 de
celor doi, şi avem limpede garoafe în brațe, ele
imaginea răului şi a morţii: simbolizând vârsta
„Brusc, se ridică grătarul. daimonului, flori ce le așeza
Urcă pe scară, cu un la orice cruce în numele ei,
diplomat în mână, Odette fiind înmormântată
Administratorul cimitirului. departe de iubirea ei,
Este îmbrăcat într-un undeva prin Germania.
veşmânt făcut din solzi de Moș Ilie îl sfătuiește să
oglinzi. Mănuşi albe, Şi un o strige pe nume, de trei ori,
baston, semănând a sceptru.
precum Iisus pe Lazăr, pe
Cei doi, la început îngroziţi, Fiica lui Iair, înaintea
apoi uimiţi, se privesc uluiţi, învierii. Acesta strigă:
şi cu un râs lipit pe buze, „Talitha cumi! Odette,
încep să bată din palme. Se Scoală-te!”... şi aceasta apare
retrag, cât mai departe de într-o rochie alb-albastră,
strălucitorul ins, lovindu-se translucidă, cu brațele
de sicriu.” întinse ca o mireasă ce
Ca un contrapunct așteaptă mirele la altar.
acestei dimensiuni sociale Acesteia i se dă să mănânce
vine cea spirituală, a pește și fagure de miere,
eliberării şi salvării omului. fagure ceresc. Ea îi întinde şi
Stafia Zinei apare într-un Omului cu flori, pentru a
mod straniu şi cei doi gusta, şi-l invită, spre a se
descoperă, cutremuraţi, salva şi el, în barca ei,
prezenţa lui Moș Ilie, care
vede ce-a mai rămas din
lumânarea pe care o tot
aprindea Omul alunecat,
lumânare aprinsă și de data
aceasta la cererea mortului
în timp ce acesta povestește
că l-a visat pe Omul cu flori
în „Bisericuța dintr-o zi”...
unde se întâlnea cu Odette,
cum se cununa cu aceasta,
singuri, doar cu câte o
lumânare în mâini, în fața
lui Iisus, loc în care cineva a
strigat: „Ai grijă! Ai grijă de
mireasa ta!”, dar acesta n-a
putut, iar lumânarea s-a
stins odată cu ea, Odette
sfârșindu-se după ce
 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
recenzii

Victor Rusu
c a r t e

Taifas literar

Un trend sensibil
ascendent cunosc cele două

r e c e n z i i
reviste constănțene „Taifas
literar – revistă de scrieri și
opinii literare”, și revista
d e

„Cronos – penița de aur”,

director fondator și executiv
Lenuș Lungu, poetă și
aceasta fiind sicriul ce iar vocea Cioplitorului de publicistă de reală valoare.
c r o n i c ă

începe să plutească pe apa ce cruci nu întârzie să se audă: În ultimul număr al

a cuprins întregul cavou. Şi „Fii răbdător revistei „Taifas literar” tipărit
Odette îl sfătuieşte să arunce trecătorule,/vânătoarea abia în excelente condiții grafice,
apa mizerabilă, toate începe,/vița de vie ți-a atins ne-au atras atenția în mod
„amintirile intrate în picioarele,/încă o clipă, și deosebit grupajele lirice
putrefacție”, durerea, din numele tău,/va țâșni o semnate de Lenuș Lungu,
înlocuindu-le cu lumina: „Eu flacără.”... şi cortina cade Gabriela Mimi Boroianu,
te aștept, dragule! Vino peste gândurile fiecărui Ovidiu Dinică, Veronica
lângă mine! Deasupra cititor sau spectator... Șerban (cu totul remarcabil
poemul „Sâmbăta lor,
apelor, până la al nouălea cutremurător!
amestec de dor”), Maria 42
cer!”... toată această Giurgiu și Florin T. Roman.
secvenţă a durerii
Semnificativ
vindecătoare sfărșindu-se reprezentată este și proza,
odată cu dispariția ei în prin fragmente de roman,
înalt, Omul cu flori povestiri și schițe
strângând în brațe menționabile, semnate
veșmântul de in rămas în Cepeha I. Mihai, Aurel Conțu,
urma ei cu miros de mir și Mihail Toma, Silvia Giurgiu,
de aloe... Ion Ionescu-Bucovu și
Nicoleta Mija.
Cortina se trage peste
Omul alunecat ce, cu apa O eseistă de marcă,
inteligentă, cultă și sensibilă,
până la gură, Îl roagă pe
este, fără îndoială, doamna
Dumnezeu să-l ajute să-i Pop Dorina, autoarea
cioplească Duhul din ape și elevatului eseu „Picături în
cer, în timp ce Omul cu flori labirint”.
îi spune să-i cioplească O mențiune aparte se
crucea pe care să scrie cuvine materialului
„ODETTE și VELEA”... piesa „Congresul spiritualității
se sfârșește cu un bocet Românești”, aparținând
odată cu ridicarea bradului cunoscutului și apreciatului
din apă: „Eu dacă știam,/nu scriitor craiovean Dan
mai răsăream,/eu de-aș fi Lupescu.
știut,/n-aș mai fi crescut”... Mai semnalăm
colaborările directorului
 revistei noastre, Costel Camelia Ardelean un noian de sentimente
Avrămescu (Aforisme) și pe contradictorii, răscolite de
cea a scriitorului severinean vântul deşertăciunii: „...
Victor Rusu, căruia i se Gabriela Mimi eu/un grăunte de nisip/în
publică o cronică literară Boroianu – clepsidra vieţii/cad.../în
despre un nou volum de
versuri al Emanuelei Bușoi. simţind acceptare/.../aşteptând cu
fiecare cădere/întâlnirea cu
”nostalgia
Cronos ultimul zbor/...//rămân
r e c e n z i i

cuvintelor” agăţată/ca un măr/în

copacul cunoaşterii”.
Ultimul număr al Curgerea ca o apă vijelioasă a
revistei „Cronos” la fel de Atunci când poezia îşi
deschide aripile spre cer cu o timpului îşi lasă amprenta
dens, la fel de interesant și
anvergură impresionantă, (şi) în cugetul ei,
tipărit cu aceeași eleganță
grafică ne prilejuiește lectura distanţa dintre inimă şi impregnându-l cu
unor texte de o elevată ținută cuvânt devine insignifiantă. melancolie: „... zilele trec/sau
publicistică și de o subliniată Acestea se împletesc într-o poate eu trec prin ele”,
originalitate. ţesătură magică, învelind aşteptând „să-mi vină
Când avansăm această sufletul sfărâmat şi rândul/să-mi crească aripi
apreciere, avem, înainte de vindecându-l sau, cel puţin, din piept/desferecând o
toate, în vedere documentatul poartă” (Nostalgiile
uşurându-i povara. Este şi
și luminosul medalion literar cuvintelor 1).
cazul Gabrielei Mimi
dedicat de scriitorul Dan
Boroianu, o poetă Dacă în prima poezie,
Lupescu profesorului
arhimandrit Vasile Prescure, severineană de vârstă persoana iubită este amintită
43 apropiată mie, pe care am vag („numai dorul
cu titlul „Vasile Prescure,
ucenicul Sfântului de la avut plăcerea să o cunosc tău/roade.../ca un vierme”),
Prislop: Arsenie Boca” și într-un cenaclu literar în următoarea, suferinţa
captivantul interviu cu poeta (virtual) şi să-i urmăresc, de- datorată distanţei (nu
Valentina Bechart, realizat de a lungul timpului, evoluţia de neapărat fizice) de aceasta
Lenuș Lungu. invidiat.
Mai semnează pagini de Volumul său,
eseistică și publicistică de
Nostalgiile cuvintelor
calitate și real interes Ovidiu
Dinică, Nicolae Vasile (eseul (Editura StudIS, Iaşi, 2018),
„Omul dus de dorințe”), Nițu este o mărturie
Constantin („Călătorii incontestabilă a sensibilităţii
geodezice, Ungaria, Hunii”), şi harului poetic cu care
Aurel Conțu („Pagini de Dumnezeu a înzestrat-o.
jurnal”), Nicolae Vasile Cele 51 de poezii ce se
(„Clubul”). Destul de răsfaţă în vers liber, fără
modeste, însă, lipsite de încorsetările specifice
virtuți estetice deosebite, versului clasic, poartă acelaşi
grupajele de poezii publicate
titlu, la care se adaugă câte
de această dată.
un număr, în paranteză, în
(cronică publicată în
ordine crescătoare, pentru a
revista Caligraf – aflată sub
egida U. S. R. ) le deosebi.
Poeta vine în
întâmpinarea cititorilor cu

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
este resimţită acut: „aş
vrea.../să uit că doare/acea
parte din mine/ce se
încălzea/sub umbra
degetelor tale”. Refugiul cel
mai sigur şi plăcut este, cum
era de aşteptat pentru o
poetă, în lumea cărţilor,
acolo unde ai şansa să
descoperi ceea ce realitatea
nu-ţi poate oferi: „... ştiu că
undeva/între două
coperţi/voi găsi căldura unei
îmbrăţişări/şi mă voi
înveli/în moliciunea unei
şoapte de iubire/atât cât să
mă mint/că n-am murit şi eu
(... 2).
Axul creaţiei lirice a
Gabrielei Boroianu este
reprezentat, în acest volum,
după cum se poate remarca,
de iubitul (real sau
imaginar), în jurul căruia
trăirile ei se succed cu
repeziciune şi dramatism: „şi
mor, şi învii,/.../până timpul
tău/se va aşeza în mine/şi
clipele mele vor trăi în
tine/ca o bătaie de inimă” (...
3). Poeta îşi imaginează o
noapte care îi poartă acestuia
„slovele prinse la tâmplă”,
dorindu-şi să atingă din nou
„starea aceea de
beatitudine/în care
rămâneam agăţată/după ce
buzele tale/îşi scriau
poemul/pe interiorul pielii
mele” (... 4).
Încercând a nu se lăsa
pradă solitudinii ce se
înfruptă din ea, autoarea îşi
pune întrebări existenţiale,
în căutarea unor răspunsuri
care să o mulţumească: „mă
întreb când a făcut
Dumnezeu/Moartea/Viaţa
pare doar un popas/în lunga
călătorie/.../e doar un
capriciu al Creatorului/.../ca
o vizită la grădina
zoologică/în care noi suntem
cei/din spatele gratiilor”.
Într-o existenţă unde „ne
primim zilele în raţii/.../...
Moartea e regizorul/ce poate
modifica/oricând/scenariul
după starea-i de spirit” (... 5).
Deşi moartea
semnifică, simbolistic
vorbind, distrugerea
existenţei, are şi puterea de a
regenera, aceasta însemnând
că poeta nu se abandonează
deznădejdii, păstrând o urmă
de optimism în cămăruţa
ascunsă a sufletului. Ea
continuă să spere într-un
miracol al renaşterii
entuziasmului de altădată
sau a simţămintelor cândva
incandescente.
Atunci când, în cuplu,
cuvintele şi-au pierdut
căldura şi sensul, fuga din
r e c e n z i i
faţa „îngheţului” nu mai pare
a fi posibilă: „un aer rece
vine.../dinspre cuvinte/... tu
eşti mai posac ca o zi de
toamnă/ceva mai aproape ca
moartea/şi mai departe ca
viaţa/...//mă dezbrac de
mângâierile tale/ca de o
haină prea largă/pornesc
prin viaţă.../ca un fum ce-a
părăsit focul”, ajungând
dezamăgită „la cuprinsul
acestei cărţi/pe care nu ştiu
cine/a numit-o atât de
absurd noi” (... 6).
44
Poposind „pe-o bancă
şchioapă/ce ofta din toate
încheieturile/... reumatică de
la atâtea lacrimi”, Gabriela
îşi face inventarul
momentelor fericite alături
de cel care nu-i (mai)
împărtăşeşte iubirea,
căutându-l „cu... ochii
goi.../.../în umbrele ce se-
nsoţiseră cu mine”, în timp
ce în „gara aşteptărilor
mele/... şinele erau calde
încă”. Rezultatul nu este
deloc încurajator: „cerul/...
atârna prea greu/pe umerii
mei de unde/se
desprinseseră aripile/.../şi
vieţile noastre/au tăiat
noaptea/ca două linii
paralele” (... 7). Aripa,
simbolul avântului sau
despovărării, sugerează
dorinţa (inconştientă a)
 poetei de a se descătuşa de
sub povara terestră a (lipsei)
afecţiunii (şi nu numai). Se
spune că îndepărtarea de
Creator duce la pierderea
aripilor, însă aspiraţia de a
depăşi condiţia umană şi
căutarea avidă a iubirii poate
r e c e n z i i
duce la redobândirea lor.
Sufletul însetat al
Gabrielei are nevoie, deci,
mai mult decât oricând, să se
adape din fântâna luminoasă
a dragostei, pe care ea nu
oboseşte să o caute, cu
disperarea unui însetat în
deşert, prin labirintul iernii
lăuntrice (... 8): „frigul ne
coboară peste inimi/ca o
şoaptă sinistră/.../...
zurgălăii paşilor/... se
lovesc/de nămolul îngheţat
al drumului”, într-un tablou
45 deprimant, în care moartea
revine obsesiv, stând „la o
aruncătură de băţ” şi
întregind, cu un „râs
straniu”, imaginea
apocaliptică a unei iubiri
muribunde.
„Prizonieră a de
singurătăţii”, poeta se simte
debusolată fără un umăr pe
care să-şi plece fruntea,
mărturisindu-ne: „nu-mi dau
seama/.../... ce să fac cu ziua
de azi/din care destinul te-a
scos/ca pe-o măsea stricată”
(... 9).”La masa asta/locul
tău.../se hlizeşte la
mine/.../ca o sperietoare în
lanul de porumb”, iar
„liniştea mea/se-ascunde în
lacrimile pietrelor”, îşi
continuă ea ideea,
măsurându-şi vidul dureros
din „sufletul/din care
ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019
destinul/te-a amputat fără ne mărturiseşte Gabriela,
să-mi ceară voie” (... 10). simţind cum „paşii (ei) par că
Dorul, metamorfozat în duc pe tălpi/tot nămolul
jelanie sfâşietoare, se acestei lumi” (... 20).
întâlneşte pe tot parcursul Sperând să găsească
cărţii, semn că rana „liniştea/ce locuieşte într-un
despărţirii de cel iubit surâs” (... 21), i se adresează
supurează încă sau că temuta iubitului, care, chiar departe
singurătate în doi nu s-a fiind, îi stăpâneşte fiinţa,
disipat: „... ai luat-o pe un rezultând o antiteză a
drum/cu un singur trăirilor: „nu sunt niciodată
sens/...//cu ochii lipsiţi de singură/nici măcar când nu
lumină/lăsând în urmă sunt cu mine/tu eşti mereu
durerea/... ca albul acolo/veghindu-mi
zăpezii/.../şi te-am doinit/în rătăcirile” (... 21).”N-am
fiecare bătaie de vânt/până lăsat.../nicio literă din tine
sufletul mi-a amorţit” (... 13). necitită” (... 23), mai spune
Autoarea nu se sfieşte ea,
într-o încercare
să ne declare calvarul său în (imaginară) de a-l face să se
căutarea căii spre acel reîntoarcă: „te voi lăsa să-mi
ari/cu mâinile
„acasă” din inima sa, care
goale/pământul
este dragostea, ştiind că
atunci când împărtăşeşti cu trupului/...//să mă citeşti cu
cineva amărăciunea ce te buzele/ca un orb în alfabetul
braille” (... 24).
devorează, te simţi mai liber
şi mai împăcat cu tine însuţi. Din decorul elegiac nu
Ea este conştientă că firul putea lipsi regretul pentru
magic dintre ea şi partener s- derularea ameţitoare a
a rupt definitiv, dar încearcă
să se bucure, atât cât poate,
calmul (aparent)
dinaintea furtunii: „... au
tăcut toate
gândurile/.../durerile s-au
săturat/şi-au luat în braţe
toate lacrimile/...//atunci
am ştiut/că deşi paşii tăi/nu-
şi vor mai lăsa urmele
niciodată/pe drumul
acesta/vei fi mereu
îngerul/ce mă va însoţi” (...
15).
Chiar şi sub „plapuma”
care „nu e suficient de mare”
să o „ascundă de viaţă” (...
16), „aerul e amar” şi
„miroase a disperare” (... 19),
 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
mosorului vieţii. Atunci când
„pătura tăcerii e grea” (... 27)
şi ţi-e „foame de cuvinte” (...
28), mai „poţi număra (doar)
stelele” de „pe zidul blocului”
(... 29), mai ales când
„bătrâneţea îţi pune piedică”
şi nu ştii „oare unde se duc
(anii)/când nu rămân lângă”
tine (... 30). Înaintarea în
vârstă aduce cu sine, în
cazuri fericite (cum e şi al
Gabrielei),
înţelepciunea.”Între ochiul
care râde/şi cel care
plânge/întotdeauna stă
cuvântul”, afirmă ea într-o
poezie cu tentă meditativă (...
32), fără să renunţe, desigur,
la evocarea chipului celui
drag, săpat printre sinapse:
„toată copilăria mea mirosea
a tine/...//îţi împărţeai
singurătăţile cu mine/şi
temele/...//mă rotunjeam în
şoaptele tale/ca
merele/...//te zideam în
mine/ca pe un anotimp/al
trecerii mele” (... 33).
Comparând „viaţa şi
moartea” cu „două amante
ce-şi dispută acelaşi bărbat”
(... 34), autoarea simte că „se
îneacă”, în lipsa iubitului, „ca
într-o mare de frunze”.
Începând „deodată/prin
coşul pieptului/să măsoare
timpul” (... 36), călătoarea
prin „lumea în alb-negru” (...
41), ce pare îndrăgostită de o
himeră („îmi lipseşti/cum îi
lipseşte trupului umbra” – ...
42), încearcă să-şi estompeze
durerea singurătăţii prin
uitare („ţi-am uitat
numele/deşi îţi port
conturul/în fiecare fibră – ...
43). Ea preferă solitudinea,
decât să accepte o iubire „în
rate”, care nu poate
„trece/mai departe de piele”
şi nici umple „golul/ce se
cască între noi” (... 45).
„Prezentul mă
strânge/.../de nu mai încap
în palmele lui” (... 45) „şi
parcă mă ard amintirile” (...
46), mai declară poeta, cu o
ultimă răbufnire de
amărăciune. Nicio cale de
reconciliere nu mai pare
posibilă: „gândurile tale au
colţi/...//îţi porţi cuvintele ca
şarpele solzii/.../mângâierile
tale sunt reci şi alunecoase”
(... 47); „poate vocile
noastre/emiteau pe frecvenţe
diferite”, când „noaptea
cobora/ca o mantie udă şi
grea/peste sufletul sfârtecat”
(... 48).
Concluzionând că
„nostalgiile cuvintelor/sunt
ca zborul pescăruşilor/în
crepuscul”, având „doar
nebunia fantasmelor/ce ne
r e c e n z i i
bântuie/când ne-aşteptăm
mai puţin” (... 51), Gabriela
Mimi Boroianu ne transmite
trăirile sale ardente, reliefate
în poezii de o expresivitate
deosebită. Parcurgând filele,
una câte una, ai senzaţia că
trăieşti o poveste de iubire
hiperbolizată, idealistă.
Poezia, acest nectar divin,
este pentru ea cea mai sigură
şi plăcută cale de evadare din
ghearele unei relaţii
imposibile.
Unitaritatea tematică
46
nu estompează din lirismul
creaţiilor, fiecare metaforă
sau imagine ţesută cu migală
musteşte de romantism şi
sensibilitate. Poemele sale
aduc un plus de prospeţime
în peisajul literar actual,
precum şi dramatism
nedisimulat. Constantin
Stancu afirma că „poeţii sunt
blestemaţi să nu-şi ducă la
bun sfârşit energia divină
care înseamnă iubire”. Eu îi
doresc Gabrielei să facă
excepţie de la această
„regulă”, iar sufletul său,
acum zbuciumat, să nu
obosească a zburda pe
câmpia speranţei, acolo unde
orice vis poate deveni aievea,
iar iubirea poate renaşte
(chiar şi) din cenuşa
amintirilor...
(Deva, 27 decembrie 2018)
 forum cronopedian 51
Când regii se fac… cadeți. pagina membrului portret literar – traduceri 54-55

Pop Dorina Lenuş Lungu

c r o n o p e d i a n

Armistițiul valorii
Catrene Când valoarea-i o măsori, Portret de autor

umoristice (1-2)
Definiția prezentului
Incultura azi domnește
Pe trotuarul plin de scame…
Facebook-ul ne amețește
Cu like-uri și multe dame.
l i t e r a r
Te gândești la timp și spațiu
Eugen Simion
Pe bancnotele cu „sfori”
Faci un simplu… armistițiu.
Critic, istoric literar. S-
Epoca defăimării
a născut în comuna
Burtoșii prinși în Sfatul Țării
Chiojdeanca, jud. Prahova,
Defaimă tot, crezând că ei
pe 25 mai 1933. A absolvit
Dau sare și piper jumării,
liceul „Sf. Petru și Pavel”, din
Însă sunt seci și… derbedei.
Ploiești, unde a fost coleg cu

p o r t r e t
Provocare profitabilă Nichita Stănescu. A urmat
De ce nu-mi vii cu cardul plin Defăimătoarea deghizare a Facultatea de Filologie din
Ca să-mi înseninezi tristețea? cometei
București. A fost cercetător
Te-aștept în pat, lângă un vin, Cometa dintr-o seara mută, în colectivul „Eminescu” al
f o r u m

Să îți golesc rapid… noblețea. Privește Luceafărul de sus,

Academiei Române, condus
Se transformă-ntr-o „babă
de Perpessicius, redactor la
Jaf forestier slută”
revista „Gazeta literară”. Din
Plopii, la care face referire Și invidioasă c-a apus.
1963 începe cariera
Celebrul deja vers
universitară la catedra de
eminescian, Argumentarea „răcelii”
literatură contemporană a
Ar putea deveni azi o poprire Agentul termic, prin absență,
47 Facultății de Limba și
Doar în mintea-ngustă de… Parafrazat, jignit, tacit
Clădește-o scuză de urgență:
Literatura Română din
statistician.
De-atâtea versuri am... răcit!
București. În 1969, își dă
doctoratul cu o teză despre
Cu aluzie la „temperaturi”
Eugen Lovinescu. A publicat,
Să rămân „la toate rece”?
E posibil, însă-mi... trece
Dacă văd un curtezan
Mă încint ca un cazan.

Recunoașterea valorii
literare
„Nemuritor și rece”, și sărac
(Întors de unii pe față și pe
dos)
Eminul, fără papion și frac,
Postmortem a fost catalogat
faimos.

Amenințarea din
„Scrisoarea III” în
secolul corupților
Prescrisă în cărți funciare,
Incultura din boscheți,
Ajunge prin penitenciare

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
mărturisirii》, e asigurat de
stilul anticalofil. Undeva,
criticul subscrie cerinței ca
exprimarea noastră să caute

l i t e r a r
a deveni mai puțin colorată
spre a-și mări, în schimb,
precizia. Dar Eugen
Simionescu scrie necrispat,
elegant, cu suplețe și
degajare. Îi vine expresia
fericită pe vârful peniței, fără
caznă.”

p o r t r e t
pentru început în revista poate aduce, într-o viziune AL. Săndulescu:
„Tribuna”. A debutat panatheneică, de succesiune „Stăpânit de moderație
editorial cu volumul „Proza a generațiilor și de cei mai și de echitate credem că este
lui Eminescu” (1964). Între aleși lampadofori.” și Eugen Simion, care
1970 și 1973, a fost lector de OV. S. subliniază marile merite ale
limba română la Sorbona. Crohmălniceanu: lui Eugen Lovinescu în
Din 1991, este membru al teoretizarea modernismului,
„Fără a se grăbi, criticul
Academiei Române, iar, din a intelectualismului în
are cursivitate plăcută,
1998, președinte al acesteia. poezie, a citadinului și a
mlădioasă, cu lucruri
A publicat peste 10 volume creației obiective în proză
jucăușe, lovinesciene; el face
de critică și estetică literară. (…), în faptul de a fi un
《en passant》savuroase deschizător de drumuri ca 48
Opera: Proza lui portrete fizice (Nichita monografia și de a fi avut
Eminescu 1965; Eugen Stănescu), morale (Geo primul conștiința, la noi, că
Lovinescu, Scepticul mântuit Bogza, Zaharia Stancu) sau 《o istorie a literaturii e în
1971; Dimineața poeților. sociale (Miron Radu
Eseu despre începuturile esență o operă de creație
Paraschivescu), divaghează,
poeziei române 1980; critică》. Merite cărora li se
lansând mici teorii literare,
Timpul n-a mai avut răbdare, ne trimite dezinvolt și adaugă altele ca acela al
Marin Preda 1981; Scriitori criticului estetic în
informat la Conachi, Anton
români de azi, |-|V 1972- Pann, Malraux, Eminescu, comentarea clasicilor, de
1989; Sfidarea retoricii 1985; Blaise, Cendrars, Ion Budai- biograf și de istoric al lui
Deleanu, Mateiu Caragiale, Maiorescu
Moartea lui Mercutio 1993. și al
Referiri asupra Marquez, Slavici și Beckett. maiorescianismului (…), de
operei Își îngăduie acute reflecții memorialist înzestrat și de
polemist.”
Șerban Cioculescu: asupra ambianței lirice
sufocantă, datorită În data de 7 noiembrie
„Lovinescu ar fi citit cu
pasiune 《Scriitori români proliferării ermetismului, 2014, Universitatea Babeș-
setei nu prea satisfăcute a Bolyai a decernat titlul
de azi》și ar fi văzut în
romanului nostru actual Doctor Honoris Causa
Eugen Simion un al doilea
pentru epic, epidemici Domnului Academician Prof.
urmaș al său, numai
speculațiilor abstracte în Univ. Dr. Eugen Simion.
cronologic vorbind, după
critică etc.” Este câștigătorul pentru
Pompiliu Constantinescu.
Este supremul elogiu ce i se „Succesul jurnalului anul 2018 al Medaliei de Aur
《Timpul trăirii, timpul pentru Filologie Alfred
 Nobel, acordată de Simion este un nume de întâmpinare, a făcut-o cu o
Societatea Internațională de rezonanță, lecturile și aplicație și seriozitate care l-
Filologie. interpretările sale au au individualizat în epocă
Prof. univ. dr. Ion contribuit în chip substanțial tocmai prin atitudinea
l i t e r a r

POP: și adesea decisiv în raționalistă echilibrată, ce

constituirea canonului literar refuza înflăcărările
Înscrierea ilustrului
Universității național al ultimei jumătăți superficiale și pătimașe,
dascăl al
bucureștene, academicianul de secol XX și al începutului păstrând mereu dreapta
Eugen Simion, printre marile de mileniu, căci nu există, măsură, o obiectivitate
personalități românești și practic, reprezentant cât de limpede și o siguranță calmă
internaționale ale corpului cât notabil al scrisului a judecății de valoare, vizând
său profesoral omagiază o contemporan care să nu fi și o depășire a contingețelor
figură de prim-plan a culturii trecut pe sub privirea sa imediate și trecătoare. Căci
p o r t r e t

noastre, dar onorează în cel atent și echilibrat cititorul paginilor sale de

scrutătoare. Un nume rostit cronicar își dă repede seama
mai înalt grad și
Daciei cu respectul datorat tocmai că ele pot fi oricând
Universitatea
consolidând acestei exigențe consecvent reasamblate în mai ample
Superioare,
punțile durate în timp între manifestate față de calitatea structuri ale viziunii critice,
ale estetică a operelor de care s-a pentru a alcătui eseuri și
cele două părți
Carpaților. Simbolic vorbind, apropiat, în timpuri deloc studii din lucrări de sinteză
prielnice pentru lucrările critică și de istorie a
zecile de tomuri publicate în
ultimii vreo cincizeci de ani spiritului. Căci Eugen Simion literaturii române
de academicianul de astăzi s-a numărat printre contemporane aflate în
49 Eugen Simion fac parte și ele condeiele de prim plan ale permanentă construcție. Așa
din structura de rezistență a criticii românești în luptă cu au și devenit, multe dintre
Universității noastre. Căci, dogmele realismului socialist ele, căci masivele tomuri de
chiar dacă n-a predat în sens care-și subordonase brutal Scriitori români de azi,
propriu în acest spațiu, câmpul scrisului românesc publicate între 1974 și 1989,
Eugen Simion a fost și este, impunându-i interdicții și
de ani buni, unul dintre multilări, constrângeri și
profesorii noștri represiuni grave, adesea
dramatice. A fost unul dintre
fundamentali. Generații de
studenți care s-au format la pionierii afirmării esteticului
Facultatea noastră de Litere în anii așa-numitului
au avut în cărțile sale „proletcultism”, fiind
exemplare un ghid sigur în prezent în calitate de
universul culturii umaniste cronicar literar de mare
în sens mai larg, numele lui autoritate, un susținător
fiind obligatoriu prezent pasionat, mai ales în
printre referințele paginile României literare,
bibliografice de neocolit, al valorilor autentice în curs
reper întotdeauna sigur al de afirmare în anii ’60 ai
geometriei spirituale în secolului trecut, foarte atașat
construcție a tinerilor literați. scriitorilor din generația sa,
Pentru orice studios al cărora le-a rămas fidel până
Literelor românești astăzi. Practicând multă
Eugen vreme și critica de
contemporane,

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
complex al reflecției privind
problemele zilei, și lucrarea
în spațiul de penumbră a
scriitorului. În aceste

l i t e r a r
fragmente, ca și în scrierile
de sinteză, Eugen Simion s-a
dovedit a fi receptiv, cum
spuneam, la instrumentele
oferite de critica și teoria
literară care a cunoscut
momente de maximă
efervescență tocmai în anii
săi de perfecționare și

p o r t r e t
cuprind, alături de argumentarea judecății de maturizare intelectuală.
„fragmente critice” și mici valoare estetică, în al cărei Excelent cunoscător al școlii
întreguri definitivate, primat a crezut și crede, însă critice românești, și-a
concepute ca putând fi dispus, cum și mărturisește, cultivat permanent
oricând topite într-un să uzeze de uneltele de deschiderea spre nou, pe
mărturisit, de altfel, proiect lectură parțială, puse la urme lovinesciene, sensibil la
de istorie a literaturii române dispoziție de ceea ce s-a fenomenele de sincronizare
contemporane. Situările numit în anii cei mai metodologică necesară,
parțiale, gruparea pe productivi ai teoriei și criticii conștient, în același făgaș,
categorii tematice și stilistice literare structuraliste „noua mutația valorilor estetice, de
a scriitorilor interpretați critică”. În subtitlul unei necesitatea „revizuirilor” 50
schițează o asemenea mare culegeri de eseuri va spune succesive, în sensul
sinteză ce se alcătuiește din că „demonul teoriei a obosit”, îmbogățirii perspectivei
mers, în ritmul firesc al dar din punctul său de critice asupra operelor și al
lecturii, rămasă deschisă, vedere, zisul demon obosise cât mai justei puneri în
susceptibilă de adaosuri și cu mult mai devreme… relație cu mișcarea vie a
revizuiri ale judecății de „Fragmente critice” a literaturii. Lectoratul său
valoare. continuat să scrie Eugen parizian de la Sorbona, între
Resemnându-se, dar Simion până astăzi, cuprinse anii 1970-1973, când „noua
numai în aparență, la în șase volume dense, într-o critică” deschidea direcții
statutul de „autor de serie inaugurată în 1997, în inedite de lectură a textului
fragmente analitice”, care ipostaza de observator literar, a fost desigur foarte
semnatarul Scriitorilor atent al vitrinei literare a zilei fertil pentru cititorul
români de azi n-a contenit, revine, însă și mai accentuată specializat care a putut
în realitate, să gândească pe apare aici prezența discerne între ceea ce era cu
spații largi, având însă intelectualului definit drept adevărat profitabil pentru
răbdarea a de a modela solid conștiință interogativă, modul său de a citi și trăi
fiecare cărămidă a viitorului prinsă între „scriitura literatura.
edificiu. A apelat, în acest publică și scriitura
S-a și observat, în
scop, la o metodologie adusă taciturnă”, cum sună chiar
scrisul său din acei ani și de
la zi, fără ostentația sub­titlul primei culegeri,
mai târziu, în ce măsură
conceptuală a altor confrați, solicitat deopotrivă de viața
spiritul său critic lucid a fost
preocupat de instrumentarul Forului, a Cetății în
capabil să selecteze
strict necesar în accepțiunea de spațiu
elementele cu adevărat
 productive pentru propria și, mai ales, Jean și pestriță, ca Marin Preda,
cercetare. N-a cedat Starobinski, la care conceptul Zaharia Stancu, Sorescu,
tentațiilor excesiv formaliste de „critică totală” și-a găsit Ioan Alexandru… Ocazii
propuse de un structuralism expresia cea mai deplină și pentru a schița memorabile
l i t e r a r

care, dincolo de meritele mai convingător productivă. portrete, decoruri expresive,

importante legate de A optat, așadar, pentru o câte ceva din meteorologia, și
focalizarea interesului pe poziție de echilibru, de pe naturală, și spirituală, a
arhitectura sintaxei textuale, care „ochiul viu” putea marii metropole, dar și a
elimina prea radical instanța rămâne deschis pe mai multe propriei sale sensibilități. În
auctorială proclamând canale spre peisaje paginile de „jurnal german”,
„moartea autorului” și neglija amplificate ale universurilor mai reduse ca număr, din
numeroasele determinări literare și existențiale. finalul culegerii de eseuri
contextuale, socio-culturale De o „întoarcere a critice Sfidarea retoricii
p o r t r e t

ale operei. autorului” vorbește pe larg și (1985), impresiile

A scris, în consecință, foarte nuanțat, în zona de vizitatorului se vor conjuga
un semnificativ volum interferențe fertile dintre din nou cu reflecția critică și
intitulat, contra curentului, teoria literaturii și critica morală.
Întoarcerea autorului (1981), literară, în cele trei volume Eugen Simion și-a
căutând răspunsuri la cu titlul Ficțiunea jurnalului inaugurat opera critică cu o
întrebarea „de la ce treaptă intim (2001), cu prelungiri originală sinteză despre
existența devine ficțiune, și consistente în Genurile Proza lui Eminescu, carte
în ce raporturi intră biograficului (două volume, apărută în anul 1965, pentru
povestirea cu istoria”, 2002), realizând studiul cel ca în 1971 să ofere cititorilor
51 reluând reflecția asupra mai întins și mai aprofundat ampla monografie E.
raportului dintre eul la noi al raportului dintre Lovinescu, scepticul mântuit.
biografic și eul fictiv, disociat biografie și ficțiune. O scriere E o dată de referință în
cândva în chip radical de situabilă în aceeași zonă a acțiunea de reabilitare a unei
Proust, iar interesul său s-a diaristicii a dat Eugen personalități exemplare
orientat cu precădere către Simion în propriul său
instrumentarul teoretic și „jurnal parizian”, Timpul
critic al „tematismului” trăirii, timpul mărturisirii
genevez, pentru care relația (1977), unde observația
critică era mult mai flexibilă mediului și confesiunea sunt
și deschisă spre multiplele puternic concurate de ceea
aspecte ale universurilor ce s-a putut numi „jurnal de
imaginare, al implicării idei”: mai degrabă indirect
biografiei în ficțiune, al unui revelatoare ale personalității
cogito al operei, de fapt, cu sale sunt reflecțiile,
rădăcini căutate în biografie întâlnirile și dialogurile cu
și în istorie, umplându-se cu oameni și cărți, nu puțini și
conținuturi concrete, nu puține de cel mai mare
reconfigurate individual, în format, de la Georges Poulet,
lumi inconfundabile, într-o Jean Rousset și Jean-Pierre
evoluție treptată și benefică Richard, la Ionesco al nostru
pe traseul Marcel Raymond- și al francezilor, cu o seamă
Georges Poulet, apoi Jean de scriitori români în trecere
Rousset, Jean-Pierre Richard prin capitala mereu agitată,

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
pentru critica românească
modernă, de care interpretul
său se dovedește a fi legat
prin nenumărate fire, dintre
care disponibilitatea față de
cele mai diverse moduri de a
scrie, interesul pentru „cei ce
vin”, un anume scepticism
corectat prin devoțiunea față
de misiunea de critic,
acceptarea „revizuirilor” ca
semn al mobilității
conștiinței critice nu sunt
cele mai puțin însemnate.
Monograf de prim ordin se
va dovedi criticul și în cărțile
dedicate lui Mircea Eliade
(Mircea Eliade, un spirit al
amplitudinii, 1995, Mircea
Eliade, modurile și semnele
prozei, 2002, Tânărului
Eugen Ionescu, 2006, Ion
Creangă, 2011), republicate
în mai multe ediții, iar cea
mai nouă cercetare a sa, abia
ieșită de sub tipar, are ca
obiect opera lui Emil Cioran,
pusă sub noi reflectoare. Din
suita acestor titluri citate face
parte, cum se vede, și eseul
despre „cruzimile unui
moralist jovial”, cum e
definit clasicul moldovean,
întoarcere semnificativă a
portretelor, din intersectările
revelatoare dintre
sensibilitatea actuală și cea a
barzilor de odinioară, naivi
l i t e r a r
adesea, dar și de multe ori
inspirați, cu expresivități
involuntare însă și cu
iscusințe notabile pe drumul
anevoios către poezia
autentică.
S-ar putea spune încă
foarte multe lucruri despre
impresionanta operă critică
p o r t r e t
criticului spre trecutul
a lui Eugen Simion. O
exemplar al literaturii
prezență dintre cele mai
române.
dinamice în viața literară și
Dar dintre aceste culturală în sens mai larg a
întoarceri, una care a s-a României de azi. Îi regăsim
bucurat de cel mai mare foarte frecvent numele în
interes, surprinzând nu câteva dintre publicațiile
puțini cititori, a fost, cu ani importante, recenzând cărți,
în urmă, admirabilul „eseu provocând la dialog
despre începuturile poeziei personalități de prim plan ale
române”, pus sub titlul literaturii contemporane, 52
frumos Dimineața poeților, scriind eseuri de o mare
cu o primă ediție în 1980. diversitate tematică, prin
Niciodată n-a fost mai care ține să se situeze, cum
apropiat autorul său de ceea spune cu o formulă
ce tematiștii numesc „lumea expresivă, „în ariergarda
obiectelor”, un „peisaj liric”, avangardei” (este și titlul
cum se exprimă și criticul unei cărți de interviuri
nostru, „un mod de a fi în acordate nu de mult unui
raport cu lucrurile din afară”. confrate), adică în pas cu
E o lectură, desigur, foarte vremea și cu creațiile ei,
serioasă, ilustrând aceleași „viitorist” ce-și controlează
mari virtuți analitice, însă atent pașii și
iscusința și finețea prospecțiunile, evitând
surprinderii unor „retorici” gesturile mari și emfatice,
specifice acelei epoci de păstrând un fel de distanță
întemeiere a liriciilegală față de extreme, și
românești, dar ea oferă din sugerând astfel un ideal de
belșug și ceea ce Roland echilibru și de luciditate a
Barthes numește „plăcerea raportării la lumea cărților și
textului”, o particulară a autorilor lor.
delectare ce vine și din stilul
În această viață
gloselor, din darul evocării,
imediată, Eugen Simion se
din expresivitatea
menține de ani buni ca un
 cetățean luminat, mereu
întrebător, angajându-se în
dialoguri cărora nu le
lipsește, uneori, accentul
l i t e r a r
piața publică, dar mi-am vremea dictaturii, salvând un
asumat curajul mai modest prețios tezaur național,
să scriu cu încăpățânare întreprindere nu lipsită de
despre scriitorii români de temeritate, primită în mod

polemic, dar în aria unor
polemici de idei, căci ține să-
și afirme răspicat atitudinile,
reflecțiile, judecățile privind
stările de lucruri din cultura
noastră supuse atâtor crize și
agresiuni și în noul context al
„economiei de piață”, dar
mai ales în spațiul
p o r t r e t
azi și să fac, astfel, ca
instituția literaturii
funcționeze într-o lungă
epocă. O epocă deloc idilică.
N-am fost singurul, de bună
seamă”. După două decenii
de când au fost rostite,
asemenea propoziții tind să-i
dea mai degrabă dreptate
ciudat de unii confrați cu o
să nefirească ostilitate. A izbutit
să ducă la capăt publicarea
celor șapte masive volume
din Dicționarul general al
literaturii române, cel mai
cuprinzător de până acum
înfăptuit la noi, urmat de
două tomuri de dicționar

dezbaterilor literare și mai
larg intelectuale foarte
adesea agitate, nervoase,
excesive.
Luările sale de poziție
nu sunt deloc comode pentru
multă lume, replicile sale
date cu fermitate, de pildă,
unor „revizuiri” literare
postdecembriste, cu angajări
53 prea frecvent pasionale și cu
înclinări maniheiste, nu sunt
primite cu seninătatea de
toată lumea, cum nici refuzul
unor angajamente politice
partizane nu e pe placul
tuturor. Criticul, înclinat spre
reconcilieri nuanțate, le
răspunde, convingător
pentru unii, mai puțin
convingător pentru alții,
care-i reproșează tocmai
„apolitismul” pentru care a
optat, răspunde nu o dată că
socotește ca fiind profund
nocivă imixtiunea politicului
în scrisul literar și că preferă
să apere demnitatea
scrisului… scriind, adică în
spațiul care-i este propriu.
Într-unul dintre dialogurile
din ultimii ani, dă de altfel
următoarea replică: „N-am
avut curajul să-mi dau foc în
scriitorului Eugen Simion esențial, și având într-o fază
care, retras programatic în avansată de pregătire o a
sfera sa de activitate doua ediție, adăugită și
specifică, n-a pierdut deloc revizuită. A încercat și a
vremea: a scris într-adevăr reușit, de asemenea, în
cărți, și nu puține, care atestă condițiile în care o mare
o energie creatoare parcă și editură ca Minerva, singura
mai mare, ațâțată tocmai de realizatoare de ediții critice
urgențele momentului, de la noi, a fost distrusă
asociate unei voințe de printr-o privatizare
construcție culturală iresponsabilă, să publice o
impunătoare. Refugiul din impunătoare serie de
vremea dictaturii comuniste, „Pleiade” românești, colecția
„evaziunea” în estetic, așa de de „Opere fundamentale”, a
profitabile pentru ceea ce s-a Fundației Academice pentru
numit „rezistența prin
cultură”, își au acum
echivalentul în aceste
încercări de regăsire și
salvare de sine în fața altor
soiuri de agresiune, în sfera
scrisului, în cultivarea
propriei grădini, cum spune
o formulă celebră. A reușit,
astfel, ca membru al
Academiei Române, al cărei
președinte a fost în două
legislaturi succesive, să
concretizeze câteva mari
proiecte considerate de alții
ca pur idealiste, cum este
editarea celor 37 de volume
de manuscrise eminesciene,
visată de Constantin Noica în

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
Știință și Artă, ajunsă astăzi
la peste o sută cincizeci de
volume, majoritatea cu studii
introductive proprii. A valoare, meritând din plin
coordonat altă suită de
volume de Cronologie a vieții
literare românești, realizată
de colective de cercetători
din cadrul Institutului de
Teorie și Istorie Literară „G.
Călinescu”, a editat revista
Caiete critice, iar ca director
al acestui institut este pe cale
să dea viață și altor proiecte
de mare însemnătate pentru
cultura română. A răspuns,
așadar, întâmpinărilor ostile,
criticilor neîntemeiate și de
rea-credință, „cu cărțile pe
masă”, menținându-se în
continuare în prim-planul
criticii literare românești și
oferind un exemplu
impresionant de creativitate
și de energie edificatoare. A
construi cultură în vremile
noastre atât de nevoiașe,
când creația spirituală tinde
să fie tot mai marginalizată
de o politică culturală
eronată, pe fundal
„mondializant”, cu
agresiunile zilnice ale așa-
zisei culturi a categoric
încetățenit inerțial, căci
printre atâtea extreme
relativizări și „prises à la
légère” atribuite acelui
l i t e r a r
univers de sensibilitate s-a
modelat o personalitate
deloc caracterizabilă prin
ușurătate și frivolitate, ci
dimpotrivă, puternic
înzestrată cu un înalt simț al
răspunderii, obstinată să-și
înfăptuiască proiectele
proprii, atașate organic
p o r t r e t
divertismentului, nu e un eforturilor exemplare de
fapt oarecare, ci trebuie zidire și înnoire a culturii
apreciat la dreapta lui românești de astăzi. În
numele Facultății de Litere,
elogiul nostru. Iar Eugen al întregii comunități
Simion este prin excelență academice clujene, îi urez
un mare constructor de bun-venit pe această cale a
cultură durabilă. regăsirii unor rădăcini
Gestul pe care îl face străvechi, dar și a
astăzi Universitatea „Babeș- comuniunii sufletești și
Bolyai” acordându-i titlul de intelectuale cu slujitorii cei 54
doctor honoris causa este mai fideli, în cetatea noastră,
doar unul dintre actele de ai spiritualității naționale.
recunoaștere a valorii sale, a
unei reputații consolidate în
timp.”Valahul”, cum îi place
să se definească uneori,
surâzător-ironic, când intră
în dialog cu vreun ardelean,
e chemat, astfel, și să se
reîntoarcă pe urmele
strămoșilor săi transilvani,
înregistrați de biografia sa,
de care este, de altfel, foarte
apropiat – dacă respectăm
formula unor caracterizări
tradiționale – prin gravitatea
și seriozitatea angajării
vizând lucrul bine făcut și
dus, consecvent, până la
capăt. Iată că prahoveanul
format în lumea lui
Caragiale contrazice
un clișeu
 impresii – lecturi în foileton 64
noaptea în oraşul ăsta PETRE: Trop-netrop,
Vlad Sărătilă împuţit! dar minte-n cap am să-i bag.
f o i l e t o n

MICU: Vreau să-ţi Da ce-ai crezut tu, măi

Vino să te naşti! spun... să te rog… să deşteptule, pot eu să mă fac
mergem înapoi, acasă... mort în păpuşoi, când cineva
Nu... nu-i bine ce vrem noi o violează pe unica mea
Dramă
să facem... soră? Ori, poate, gata, a
Personaje trecut moda de a se ajuta
PETRE: Noi ne ducem
frate cu frate? A-a-a! stai c-
să găsim un dobitoc şi să-i
FABIAN, un pic om de dăm la bot. Ce-i rău în asta? am înţeles! Tu aştepţi ca eu
ştiinţă. să mă port ca la carte, cu
E datoria noastră, frate!
manere. Să stau în genunchi
PETRE, un pic Stop, ia dă-te mai aproape.
î n

în faţa lui: Hai, te rog

medieval. Nu cumva ai dat de ud, mai
jios de bata pantalonilor? frumos, dobitocule ce eşti,
MICU, un pic copil. îndură-te de surioara mea,
MICU: Nu... nu mi-i
l e c t u r i

LALEAUA, un pic că-i mititică şi proastă, şi

femeie de hotel. frică. Dar sunt lucruri care dacă s-o-ntămplat c-ai
MAFA, un pic văduvă. nu se pot rezolva aşa, cu… cu necinstit-o, ia-o, mărogel, de
bâta...
Dincolo de cadrul nevastă. Tfu, da el pentru
PETRE: (râde călos) asta trebuie jăpuiet, măi.
scenei
Care bâtă, frate-iepure? Eu Jăpuiet şi chelea pe băţ. Ha-
Ilinca. Avocatul Grig. pentru ce, dracu, port cu
ha! Da stai, că am alt plan. O
Apostolul. Vocea Ispitei. mine perechea asta de să-l punem să-i pupe Ilincăi
Actul 1 pumni? Cred că unul este de
55 papucii în din centrul
Personaje: Petre, ajuns pentru un orăşean satului. Las să ştie toţi cine-s
Micu vânăt (arată cum i se pare eu, Petrea Fundureanu.
Scena1 lui orăşeanul). Dar nu mai MICU: Eu… eu ştiu ce-
tremura, pe tine la lucru nu ai făcut. Ai văzut-o Ilinca
În avanscenă
te pun. Te-am luat martor,
(înţelegem că personajele se
ca să vezi cum trebuie
află în preajma unei gări)
învăţat minte omul ticălos.
doi tineri veniţi de la ţară.
Şi mai am în tidva asta
Unul numai muşchi, altul
proastă a mea un gând,
crud, se vede, licean. Vor să
frate. Vreau să fac din tine
pătrundă cât mai degrabă
bărbat. Bărbat adevărat, măi
în inima oraşului. Primul,
băiatule, nu petică de
cu o duritate aproape
podele. Să nu-mi spui mie
ridicolă, celălalt şovăind.
badea dacă nu-l pun azi să
Până la urmă, Micu
scoată râme din pământ. Cu
afişează o copilărească, dar
dinţii să le scoată! Iar după
fermă îndărătnicie.
asta, las, că găsesc eu o
vărguţă de vişin şi pentru
MICU: Bade-e! Stai, fundul cuconiţei Ilinca.
stai puţin! MICU: Dar tu eşti un
PETRE: Ce ai, fratele sălbatic, un... un
meu? Hai, hai, mută mai pitecantrop.
vesel papucii că ne prinde

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
văd! Bărbat adevărat, nu
petică de podele.

f o i l e t o n
(Muzică „vânătorească”)
SCENA 2
Se derulează la
intrarea într-un
apartament. Personajele
aceleaşi, plus Fabian.

MICU: Se pare că-i

aici.

plângând, ai scotocit fără
voie prin lucrurile ei, ai luat
o adresă la întâmplare şi te-
î n
PETRE: Hm, dar cum
ne facem noi cu viaţa
îl scoatem din vizuină?
noastră, cu obrazul nostru,
(Micu îi arată spre sonerie,
dacă Ilincuţa cea

l e c t u r i
dar Pertre îl înlătură
ai pornit cu pumnii strânşi cumincioară, frumuşică,
hotărât) Taci, c-am găsit şi
să faci dreptate. (Naiv şi deşteptăţică învăţăţică, se
dar de nuntă. Am să-i fac
totodată patetic) Frate, nu pomeneşte, nitam-nisam, cu
cadou... uşa asta. (Încearcă
te-ai gândit că ei poate se unul mititel şi rozov în
să forţeze uşa, dar,
iubesc, dar soarta i-a poală? Ce facem?
surprinzător, ea se deschide
despărţit. Se zbat în MICU: Copil?! Eşti uşor, nefiind încuiată. În
disperare şi nu ştiu cum să nebun! clipa următoare din casă
găsească drumul unul spre PETRE: Dar tu cum răzbeşte un lătrat furios). O- 56
altul. (Copilăreşte) crezi, filosoful badei, de ce o-o, aşa-mi place! Slavă ţie,
Dragostea este durere, udă fata pernele? Poate i-o Doamne, că nu-mi iese
bade?! (Petre râde) Eu în spăriet cuţu cocuţa? înainte cu flori. Eu, când văd
clasa a şaptea mai n-am
MICU: (Năucit) Stai, flori, mă trage la pat. Şefu, ia
murit de dor. Frate, ei
stai, nu pot să cred. Ilinca? pofteşte afară c-avem vorbă.
trebuie ajutaţi, nu bătuţi.
Mamă? Dar ea însăşi e un (Se face auzită o comandă
PETRE: (Cu ascunsă copil... scurtă „Patrocle, la loc!
ironie) Ei, hai-hai, mă las Lătratul încetează. Degrabă
PETRE: Ai dreptate,
bătut! Batem palma: mai în cadrul uşii apare uşor
întâi îi punem animalului cam tânără, sărmănica, derutat Fabian. E un tânăr
felinare la ochi, ca să vadă pentru o ispravă ca asta, dar cam de vârsta lui Petre, dar
mai bine drumul, iar după nu-i cum vrem noi.
departe de robusteţea
asta găsim şi pentru fundul (autoritar) Hai, mişcă mai acestuia. Poartă ochelari,
vesel papucii, trebuie să
cuconiţei Ilinca o vărguţă de vestimentaţia, modul de a
vişin. Eu îţi promit că găsim. facem cunoştinţă cu
articula cuvintele relevă un
neamurile. Ehei! Vino-
MICU: N-am zis eu că ncoace, cumnăţele să-ţi fac intelectual care-şi cam
eşti un sălbatic? Nu mai mutra dâmburele! Unde, afişează intelectualismul.
vreau să discut cu tine! Cu o mişcare fulger Petre îl
dracu, te-ai ascuns, potaie,
PETRE: Măi Micule, căci, de când nu te-am văzut, scoate din cadrul uşii,
băiatul badei, tu ai liceu la mai la faţă să te uit! (Se tăindu-i ulterior calea de
cap, dar crezi în poveşti cu îndepărtează) Şi ţine minte, retragere).
zmeul. Da eu, iaca, mă Micule, bărbat vreau să te – Haţ, şi s-a prins
întreb ca prostul satului, ce motanu-n laţ. Ia să vedem
 ce-am vânat noi azi? B-r-r-r, mine. Zeii mei, nu mă de mireasă – ploaie de vară.
mă aşteptam la un animal părăsiţi! Voinicii! Hai, scoală odată şi să
f o i l e t o n

mai sătul. Nemuritorii mei zei! Vă rog! mergem la Fundureni că ne

FABIAN: Dar... dar ce lasă trenul.
s-a întâmplat? Ce-i cu (Petre îl ascultă vădit FABIAN:
barbaria aceasta? satisfăcut pe Fabian, Micu Fundureni??!!
PETRE: Taman despre rămâne martor pasiv). PETRE (Încântat de
bărbieria asta vroiam să te propria tiradă Petre nu
întreb eu pe tine, măi Fobi observă stupefacţia de pe
PETRE: (către Micu cu
ori cum dracu te mai ironie) Hai acasă, bade, hai faţa lui Fabian. Pauză
cheamă.
acasă... Auzi, filfizonul penibilă) Ce ai, cumnate? Te
FABIAN: Fabi. Aşa-mi badei, ce rugăminte are simţi prost?
î n

zic prietenii, dar nu înţeleg omul? Două săptămâni. FABIAN: Nu, nu mă

ce treabă aveţi voi cu asta? Poate vrea să-şi ieie rămas simt prost: Mă simt tâmpit!
PETRE: Cum să n-am bun de la viaţa de burlac, Tu... ţăran liber?
l e c t u r i

treabă? Dacă nu eu, cine să-
ţi mai deie ţie la bot? Eu,
dacă vrei să ştii, pentru asta
m-am născut.
(Petre încearcă să-l
apuce pe Fabian de revere,
dar nu reuşeşte, fiindcă
57 acesta, printre mâinele lui,
cade subit în genunchi).
FABIAN: (Smiorcăit)
Fraţilor, nu mă bateţi, eu am
înţeles totul. Voi sunteţi cei
care m-aţi prevenit. Aţi venit
să-mi aduceţi aminte de
datoria mea. Nu era nevoie,
eu sunt om de cuvânt. Ş-
apoi, doamna a fost foarte
generoasă şi nu mi-a pus
condiţii. Pur şi simplu
cineva îmi sapă groapa.
Înţelegeţi, îmi sapă groapa.
E un joc, un joc pe care eu
nu-l înţeleg. Ştiu că pentru
voi nu contează, dar vă rog
de o amânare. Două
săptămâni vă cer, nu mai
mult. (Singur) O, voinicule
Iason, ajută-mă să trec
printre stânci! Nu vreau să
fiu zdrobit de ele şi nici să
cadă corabia mea peste
poate n-are bani pentru PETRE: (Luat prin
cămeşa de mire. Dacă te surprindere) Îhî... liber...
ascultam pe tine, rămânea aşa-i vorba...
Motănache al nostru (îi FABIAN: (rîde
aplică lui Fabian o tiflă isteric)... vândut bouţul?
uşoară) flăcău bătrân şi PETRE: ... îhî... ave un
Ilinca doamnă nemăritată. corn rupt... Era bătăuş… ca
Da aşa, vezi cum s-a mine.
schimbat cântecul? (Către
FABIAN: Eu... mire
Fabian) Ei lasă, cumnate,
patret?. .
destul cu mătăniile. Scoală şi
mulţumeşte-i lui Dumnezeu PETRE: Îhî... cu
că mi-ai plăcut. Nu de alta,
dar mă gândeam, când te-
am văzut, să te vâr într-un
sac şi să te duc cadou de
Anul Nou la Ilinca. Îţi
închipui întâmplare,
deschide fata sacul şi de
acolo, cine iese? Un mire cu
ochelari. Hop şi-aşa! Da ţi-
ajunge odată, cu tremuratul,
eu-s ţăran liber, nu bandit.
Pot să te ajut. Iaca taman
zilele aiestea am vândut un
bouţ, dac-a trebui, mai dau
ceva şi te fac mire patret. Ai
să-mi şezi, băieţel, în capul
mesei ca un deputat. Drept
că-i cam bosumflată coana
mireasă, dar ce-s lacrimile

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
Lenuş Lungu
f o i l e t o n

Riposo

Riposo nel tuo silenzio

Mi sciolgo nella fiamma

t r a d u c e r i
delle tue parole
la tua ombra mi abbraccia
sentimenti mi inondano
il mare mi lava qualsiasi
î n

pantaloni... cămeşă... nou forţa şi voi veni spre voi paura

cumpăr eu. cu jertfa mea! il silenzio sarà echeggiato.
l e c t u r i

FABIAN: … mireasa… PETRE: (Făcând un Riposo

plânge? gest semnificativ cu degetul
PETRE: Scoate sare. la tâmplă) Mămulică dragă,
Ca mireasa. şi nu i-am juruit decât o Mă odihnesc în tăcerea ta
FABIAN: Eu cu tine cămeşă. Drept se zice că mă topesc în flacăra vorbelor
neam? bărbatul nu se însoară până
tale
nu-şi pierde mintea.
PETRE: Aproape... umbra ta mă îmbrățişează
neam aproape. Eu nănaş... FABIAN: Fraţilor, solii
sentimente mă inundă 58
mei dragi din fundătura
Fundureni, voi m-aţi făcut marea îmi spală orice teamă
(Scurtă vreme Fabian pur şi simplu fericit. De ce liniştea va fi ecou.
îşi acoperă faţa cu mâinile nu mi-aţi spus de la bun
şi nu mai înţelegem ce-l început? Să ştiţi că nu vă iert
domină – disperarea sau pentru asta. Dar acum vă
bucuria. Încet dar viguros rog să-mi fiţi oaspeţi de
se înalţă muzica vechii onoare. Azi însuşi Dionisos
Elade. Ea îl ridică treptat pe va sta cu noi la masă. (Cam
Fabian în picioare, cu de-a sila îi împinge pe
imprimându-i ceva din fraţi în antreu)
vigoarea ei. Iureş de dans în PETRE: No, bre, nu
final cu doi martori miraţi, chiar ca mireasa la pat! Şi
deşi asta îl face pe Fabian leagă potaia, că, de nu, ţi-o
un pic ridicol). gâtui!

FABIAN: O, (Dispar în antreu.

săgetătorule Apolo, o, Rămâne muzica)
isteţule Hermes, o,
protectoare a tuturor
fiarelor de pe pământ,
Artemis, crezusem că m-aţi
uitat. Acum v-am văzut din
 traduceri
până m-au dezlegat de mâini che mi strappa avaro a sé.
Adriana Iftimie
câțiva îngeri
Ceroli
iar Dumnezeu m-a trezit:
pleacă, nu te mai apleca Ho dimenticato di vivere di te
Aripi chiar dacă ai ramas fără cap finché le gambe si sono
și ai pântecele gros ca soarele, infilate nella terra fino alle
t r a d u c e r i

Am uitat să trăiesc dimineața, coșmare și înmormântări. ginocchia

tai iarba copilăriei e pensavo di volare.
și scutur prunzii posomorâți
de toamna Fugi, s-au terminat războaiele, Dimenticavo che sapevi di
cu parfum femeie soldat, arcobaleni
de gutuie care mă îneacă. s-au terminat. e io mi dimenticavo nei
peccati
finché un gruppetto di angeli
Ali mi hanno slegato le mani
Dimineața mor de dor de tine.
Nu știu să te visez e Dio mi sveglio :
pentru că nu îmi permit să Ho dimenticato di vivere la vattene, non chinarti
visez mattina anche se sei senza testa
decât cu ochii înfipți taglio l’erba dell’infanzia e hai la pancia gonfia come il
în greutatea prezentului. e scotolo i prugni intristiti dal sole.
autunno
59 con profumo di mele cotogne.
Dimineața părul se întinde Fuggì, sono finite le guerre,
pe umerii poveștilor donna soldato.
și tac ca timpul. Di mattina muoio pensandoti. Sono finite.
Aștept și tac ca timpul. Non so sognarti
Dimineața pielea se jupoaie perché non mi permetto di
în rugul vieților anterioare sognare
și mă trezesc plină de soltanto con gli occhi
cicatrice. conficcati nel peso del
Dimineața tac ca timpul presente.
care de mine trage. Di mattina i capelli si
stendono
sulle spalle delle favole
Am uitat să trăiesc de tine e taccio come il tempo.
până când picioarele mi se
înfipseră
în pământ Aspetto e taccio come il
până la genunchi tempo.
și credeam că zbor. Di mattina la pelle si scuoia
nel rogo delle vite anteriori
Uitasem că parfumai de e mi sveglio piena di cicatrici.
curcubee Di mattina taccio come il
iar eu mă uitasem în păcate tempo

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură

e
ţ i o n a l
t e r n a
pagini internaționale

Roberto Zaoner Ho dormito sull’umida erba di una

i n
giornata piovosa appena trascorsa
Attraversando il in un prato ondeggiante da un

n i
mondo leggero e solitario zefiro, al ritmo
di una sinfonia in un movimento

p a g i
Ho corso per mari e per monti
andante.
e foreste inesplorate, alla ricerca
di un qualcosa che nemmeno io
Ho attraversato oceani sconfinati
sapevo immaginare.
da un continente all’altro e visto 60
terre selvagge e aride, desolate
Ho percorso il mondo. Ho conosciuto
lande bruciate dal sole impietoso
popoli, usi e consuetudini, religioni,
e fitte vegetazioni lussureggianti,
simulacri del tempo andato,
e tribù con facce dipinte che mi
memorie che non si cancellano. Ho
guardavano minacciose.
parlato con saggi.

Me ne tornavo nella mia terra.

Ho visto arcobaleni variopinti, albe
Avevo percorso il mondo, ma non
diafane che schiudevano i miei
avevo ritrovato la mia anima.
stanchi occhi e tramonti che
toglievano l’affannoso mio respiro.
Ho aperto i miei occhi in una
mattina grigia di nuvole gonfie
Ho ascoltato il canto degli usignoli ed
di particelle d’acqua, e la pioggia
eran dolci melodie, librate e danzanti
che scendeva al di là di questa
nell’aria profumata in primavera. Udii
finestra, che lasciava trasparire
il grugnito dei cinghiali e il frinire delle
la triste e piangente luce
cicale.
dell’inverno.

Ho attraversato fiumi, vallate, scalato

Vidi te. Era te che cercavo. Era te
montagne, che fiere si ergevano davanti
che volevo a cullare la mia anima,
ai miei occhi brillanti di stupore.
che con te ho riconquistato.
 Nicu Doftoreanu Roger Casanatan
e

Tango of childhood Amor Invicto

ţ i o n a l

Give me! En supremo instante escarlata

Give me the horses trampling pasión
On the crest of early morning derrite a inefable infinito.
… and I will thank you! Somos dueños absolutos
t e r n a

Give me the bending of flowers

de lo creado y por crearse.
Behind the steps of the winds
Nos miramos a los ojos
… and I will send you thanks!
y vemos en nuestras pupilas
Give me the foamy waves
Sieved through the clean pieces of rocks la palabra „te amo”.
Acercamos nuestros labios,
i n

To whiten my dreams…and here are my thanks

en devota comunión celebramos
Give me!! el ritual del beso.
n i

Give me TIME1 Dimos inicio al primer capítulo. .

Give me TIME to see how anxiety .
p a g i

Will change into roaming forms Tus suspiros diseñan el universo

To see the moment when the entire horizon de nuestra increíble historia.
Tries a rebirth,
El techo impide ver las estrellas,
Now,
61 nuestras almas pintaron
That much I see of it,
de brillantes colores.
Just patched with feelings.
La noche en negros labios
Give me! recibe besos blancos,
Give me TIME! de la luna.
Give me TIME to enjoy,
Going there, where
… Nothing is perfect,
Because everything is just evolving
Passing from one world to another.

Give me!
Give me TIME!
Give me TIME to thank you

Or NOT!
No!
Or better give me nothing
Out of all you might give me!
Just leave me my…
CHILDHOOD!

ANUL VI, serie nouă, nr. 1 (42), 2019

 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură
Pina di pastena

e
Ti ho sognato

ţ i o n a l
Ti ho sognato nella notte e il tuo profumo, sulla pelle mia, come petali di rose.

Palpita il mio cuore, fra pensieri ed emozioni, mentre la luna mi sussurra dolci parole
d'amore.

t e r n a
Ti ho sognato, su tappeti di fiori e tra le onde del mare, amore, amore il vento ti trascina
con le sue ali, accanto ai sogni miei.

Ti ho cercato, tra gli steli fioriti e preziosi, come la giada e le perle marine e tra le placide
acque del fiume che addormentate cantano in coro e cercano te.

i n
equivoche. .
Luca Cipolla
Frammento

n i
quando verrà
e
Il disegno

Una doccia fredda
di elementi mi pervade
e quanto sono sporco
ora sino a che il fuoco
pulirà quelle stigmate,
un folle che vagola
sperso - barcolla
e beve latte di cavalla;
all'una i fuochi
s'acquietarono lasciato
ed io ne accettai il principio, tra i ciottoli
rischiarato da Deneb
lontana,
qui solo la pece mi tratteneva
e di terra ero sostanza,
lustrandomi le scarpe
e cadendo in basso...
stanco ed ammalato
alla faccia vostra,
via prima i soldi
e poi le caramelle,
difendo sogni di carrozzelle
da spiccare il volo
e farlo in silenzio,
tu sei la grafite ed io l'alloro...
Terra di nessuno
sorpresa
a catturare nastri colorati -
eccole
piume sfilaccianti
nell'aere eterna
suscettibile,
è solo eterica istanza
e frammento
dello spaziotempo. .
e sì che da lì
trasmettono la cura.
Emily (a Emily
Dickinson)
Quali occhi tristi e severi
osservava il granato
nulla in cambio di ciò che era
un filo di corrente
attraverso la sabbia
a sollevarmi da nubi
p a g i
come difendermi,
forse polvere di stelle
da una grata astrale
e immaginare di fuggire
62
da questa casa non mia.
La stele di Ruino
Da fogli sgraziati e ingialliti,
su cui nube non pone ombra,
gettati là
ove manco un randagio
dimora,
pare che
la divin locusta riservi un
banchetto
alle Esperidi assorte
che dalla stele di Ruino
il sole fiacca
a vite raccolta
nelle sue viridi biglie
su tornanti esposte,
che memoria,
un'anfora direi,
soppianta a
ritagli di Moldova.
 tablete
Victor Rusu Cetatea eternă, o columnă corole albastre, de flacără şi
Tablete
Etaloane de geniu
Inscripţie pe o coloană din
castrul roman Drobeta
t a b l e t e
Între însemnele de rară
vibraţie, ne-a fost dată,
poate o dată cu numele de
OM, capacitatea de a iubi,
pînă la piscul apoteotic al
jertfei de sine, pământul
strămoşilor, pământul
nostru, pământul românesc,
logodit cu fabuloasele zări
ale viitorului şi măreţia.
Generaţii nesfârşite şi-au
angajat cu patos şi dăruire
incomparabile virtuţi
omeneşti de a schimba
63 neistovit faţa lumii, către noi
frumuseţi, în numele iubirii
supreme de ţară. Ia chip de
floare sau de steag, de paloş
sau de brăzdar, de suliţă sau
de tulnic iubirea noastră, a
românilor, pentru ţara ce-şi
desfăşoară şi astăzi uimirile,
ca-n dulce grai de hrisoave,
„de la munţi până la marea
cea mare”.
Dar cel mai expresiv,
mai adânc românesc chip al
acestei iubiri a iubirilor
rămâne nesfârşitul zbor de
cremene şi azur al
coloanelor.
Statornicie, neodihnă,
cutezanţă – trinitate
superbă a spiritualităţii
noastre, care traversează ca
o armătură de aur vigoarea
tinereţii fără bătrâneţe a
marelui destin colectiv al
românilor.
ANUL
ANUL VI,VI, serie
serie nouă,
nouă, nr.
nr. 11 (42),
(42),
2019
Şi nu întâmplător, în meşterului necunoscut
scrijelată cu har s-a ales să dor, când a cuprins dalta, să
ne poarte, către viitorimi, înflorească stâlpul acesta de
soliile unor nobile sorginţi şi poartă?
nu întâmplător Brâncuşi şi De după pânzele curate
nimeni altul fu cel care le-a ale sevei încremenite
descântat cu dalta pietrelor vertical au răsărit în urma
să le vindece de încremenire dălţii soarele şi luna, luceferi
şi să-nţeleagă demnitatea şi murguri de lumină, într-o
verticalei şi nu întâmplător mirabilă cosmogonie a unor
coloana aceasta uitată în reprezentări de o candoare
castrul Drobetei de vreme infantilă. S-au mai înfăşurat
din pământul fecund al
cântă nesfârşit spre înalturi,
creaţiei, pe stâlpul porţii,
ca un tulnic de piatră,
tulpinele cu palpitaţii
înfiorat din străfunduri de
secrete ale unor flori ce şi-au
aburul pământului dac: de pierdut prin taina stilizărilor
dincolo de „descălecatul contururile primare şi au
dintâi”, columnele sunt devenit flori ale florilor.
etaloane de geniu ale
Şi a descoperit cu dalta
înălţimii fiinţei noastre sa meşterul necunoscut
naţionale. toate aceste frumuseţi
ascunse în carnea lemnului,
Inscripţie pe o
numai pentru a dărui
poartă gospodarului un continuu şi
negrăit de expresiv „bine aţi
Suntem un popor venit către casa şi inima
dăruit cu superba nelinişte a mea”!
căutării frumosului. De
aceea s-au născut şi se vor
mai naşte pe acest pământ
fântânari, care fac să se
deschidă, la răscruce de
drumuri şi arşiţe, ochi de
răcoare ai lutului, de aceea,
de mii de ani, chemăm mai
aproape limpezimea
înălţimilor prin tulnicele
columnelor înălţării
noastre, de aceea lutul pe
roata olarului devine floare
involtă şi cântec, de aceea
meşteri cu daltă şi har
caligrafiază poeme ale
pietrei, ale lemnului, ale
armoniilor subtil modulate
în tresărirea jocurilor de
linii.
Ce ruguri lăuntrice vor
fi aprins lângă inima
2019
 CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură – revistă internaţională de cultură

l u n i i
IIaarrttăă--m
mii ssttâânnggăăcciiaa
iiuubbiirriiii șșii m măă ccăăllăăuuzzeeșșttee
sspprree ppeerrffeeccțțiiuunneeaa
sseennttiimmeennttuulluuii ccuurrggăăttoorr

t e x t u l
LLiinniișștteeaa--țții
coper ta4 64 t extul l unii

Zagavei Emilia- ddee nneeccttaarr pprriinn aall m meeuu

Paula nneelliinniișșttiittăă ttrreessaarree ssuubb ttrruupp șșii ssuufflleett..
ttăăcceerreeaa ggllaassuulluuii ddiinn RReessppiirrăă ooddaattăă ccuu
Rugă către ggâânndd,, aașștteeppttâânndd mmiinnee șșii îînnvvaațțăă--m măă aa ttrrăăii,,
Eminescu îînnffăăppttuuiirreeaa uunneeii m miinnuunnii,, ttrraannssffoorrm măă--m măă îînnttrr--uunn
oo rrăăssăărriirree „„ddiinn uum mbbrraa ffiirr ddee pprraaff ccee șșaaddee ppee aall
vvrreem miilloorr,, îînnccooaaccee””.. ttăăuu ppaannttooff ppeennttrruu aa--țții
AAssttăăzzii îînnddrrăăzznneesscc Ridică-ți geana ce se
aa--țții ssccrriiee,, pprriieetteenn ddrraagg.. Ridică-ți geana ce se îînnssooțții ppaașșiiii pprriinn ttiim mpp..
lasă grea peste a mea
TTuu vveeii cciittii îînn sstteellee aallee lasă grea peste a mea ÎÎnnvvaațțăă--m măă ssăă ccuunnoosscc 64
eexxiisstteennțțăă,, ddooiinneeșșttee ppeessttee ppaattiim
mmeellee rrâânndduurrii,, ccaarree ppooaattee maa iiuubbiirriiii
mmiinnee m muuzzee aadduuccăăttooaarree ttrraannssffoorrm
ttee vvoorr îîm mbbuunnaa șșii ttee vvoorr de maattăă îînn eexxttaazz,,
de ffrruummooss,, ssăă--m
mmoottiivvaa ssăă ttrriim miițții ppeessttee binecuvântează-mă cu mii ggăăsseesscc îînnggeerruull ccee
binecuvântează-mă cu rrââddee ccuu oo aallbbăă vveesseelliiee,, ssăă
lluummee ddoorriinnțțaa ddee ffrruum mooss,, ale tale trăiri. Iartă-mi
ddrraaggoosstteeaa ddee ppooeezziiee,, ale tale trăiri. Iartă-mi îîmmbbrraacc aallee m meellee ggrrăăddiinnii
greșeala ccoonnddeeiiuull
sseetteeaa ddee iiuubbiirree,, nneevvooiiaa greșeala îînn „„rrââuurrii ddee ccâânntteecc ccuu
ssttâânnggaaccii,, ppaannaa iinnccuullttăă ccee fflloorrii ddee iiuubbiirree””.. ÎÎnnvvaațțăă--
ddee bbuunnăăttaattee..””C Cuu scrijelește
scrijelește ffooaaiiaa m
aam mâânnddoouuăă m
mââiinniillee cuminte, cuvântul așezat măă ssăă ttrreecc ppeessttee
cuminte, cuvântul așezat nneeppuuttiinnțțaa ooaam meenniilloorr ddee
iinniimmaa țții--oo țțiiii”” ppeessttee pe malul soarelui. Iartă-
pe malul soarelui. Iartă- aa iiuubbii șșii aajjuuttăă--m măă ssăă
lluummee,, pprreessăărrâânndd ccuu mi gândul obraznic și
zzggâârrcceenniiee ddiinn mi gândul obraznic și aalluunngg ssăărraacciiaa ddee ttrrăăiirrii șșii
iubirile aabbssttrraaccttee
ppeeffeeccțțiiuunneeaa ttaa ppeessttee aallee iubirile zzggâârrcceenniiaa ddee sseennttiim meennttee..
oglindite pprriinnttrree
nnooaassttrree ssuufflleettee oglindite AAjjuuttăă--mmăă ssăă ddaauu
galbenii nuferi ce stau
nneevvoollnniiccee șșii îînnsseettaattee ddee galbenii nuferi ce stau ssttrrăălluucciirree ccuuvvâânnttuulluuii șșii
îîmmbbrrăățțiișșaațții aa ssffâârrșșiitt..
ffrruummooss ccuuvvâânntt.. nneem muurriirree iiuubbiirriiii.. A Attââtt ttee
rroogg,, aajjuuttăă--m măă!!