Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia
Proiect didactic
1. Obiective operaționale:
1.1. Obiective informative: elevii trebuie să cunoască:
- Geneza poeziei ”Plumb” de George Bacovia;
- Tematica poeziei ”Plumb”, de George Bacovia;
- Motivele literare simboliste care se intersectează în poezie;
- Motivul central al poeziei, cu valoare de simbol;
- Structura compozițională a poeziei;
- Specia literară căreia îi aparține poezia.
1.2. Obiective formative: elevii trebuie să fie capabili:
- Să structureze creația lui George Bacovia, evidențiind temele creației autorului;
- Să ilustreze fiecare temă a creației cu versuri (poezii) reprezentative;
- Să identifice particularitățile de artă poetică ale poeziei;
- Să observe specificul operei bacoviene;
- Să ilustreze specificul de artă poetică, geneza poemului, semnificația titlului,
structura și compoziția poemului;
- Să identifice temele și motivele literare simboliste prezente în poezie;
- Să recunoască motivul central al poeziei, care stă la baza titlului și a structurii
sale compoziționale (cu referire la geneza poeziei);
- Să identifice ideea care stă la baza poeziei;
- Să identifice elementele de compoziție ale unui text liric (titlu, vers, secvență
poetică, strofă);
- Să argumenteze că textul aparține genului liric;
- Să identifice și să compare idei, atitudini diferite în dezvoltarea aceleiași teme;
- Să analizeze un text liric din punct de vedere stilistic, prozodic și al imaginilor
artistice;
- Să analizeze un text liric din perspectiva lexicului folosit, al limbajului poetic;
- Să argumenteze cărei specii literare îi aparține textul;
- Să aplice elementele de teorie literară specifice creației lui George Bacovia;
- Să identifice particularitățile unei epoci culturale și ideologii literare în vederea
definirii artei poetice a lui George Bacovia
1.3.Obiective afective: elevii trebuie să fie capabili:
- Să aprecieze situarea poeziei în cadrul operei poetice bacoviene;
- Să aprecieze situarea poeziei în cadrul literaturii române și universale;
- Să dovedească receptivitate față de valoarea operei studiate;
- Să aprecieze valoarea estetică și universul de semnificații al poeziei.
Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia
2. Strategia didactică
2.1. Metode și procedee didactice: lectura expresivă, expunerea didactică, discuția,
întrebări frontale, individuale, comentariu pe text, studiu individual, învățarea prin
descoperire, problematizarea, argumentarea, exemplificarea, observarea dirijată,
analogia, metoda inducției și a deducției
2.2. Forme de organizare a activității elevilor: activitatea frontală, îmbinată cu
activitatea individuală.
2.3. Mijloace de învățământ: manualul, volume de versuri de George Bacovia, fișe
de lucru
Fișe de lucru
Strofa I
Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia
Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia
Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia
- Simbolismul, curent literar inițiat în Franța prin articolul program al lui Jean
Moreas la 18 septembrie 1886, în revista ”Le Figaro litteraire – Le Symbolisme.
Specificarea obiectivelor, a scopului curentului: ”A sugera, iată visul!”
- Mișcarea simbolistă, promovată de mai multe grupări poetice (simbolismul
instrumentalist – Rene Ghil, simbolismul magic, esoteric, evazionist, social etc.) s-
a impus prin două direcții: cea a simbolismului propriu-zis și a decadenților.
- Prima grupare, a lui Mallarme, a simbolismului propriu-zis, criptic, s-a dezvoltat
în jurul revistei ”Le symbol”, scoasă de Gustav Kahn și Jean Moreas. Gruparea a
adoptat estetica simbolului propusă de Jean Moreas, o modalitate de comunicare
și sugestie prin intermediul unui cuvânt care să traducă o stare sufltească,
inexprimabilă.
Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia
- Cea de-a doua direcție, a decadenților, s-a cristalizat în jurul revistei ”Le
decadent” și a personalității lui Verlaine. Poezia decadenților se baza pe
atmosferă, promovând o estetică a urâtului prin explorarea mediilor famate, a
evadării din real și cultivarea misterului, reveriei, obsesiei, nevrozei. Ei sunt
”poeții blestemați”: Verlaine, Laforgue, Rollinat, Rimbaud, Corbiere.
- Dacă parmasianismul, cu solemnitatea și răceala sa programatică, a fost un neo-
clasicism, născut ca reacție antiromantică și reproșând romantismului exprimarea
predilectă a eului, interesul pentru social, atracția spre pitoresc și excesiv,
simbolismul, antiparnasian, este un neoromantism. Ideologia simbolistă ține de
idealism. Poeții simboliști caută o realitate transcendentă, dincolo de aparențe.
Lumea sensibilă nu-i decât reflectarea unui univers spiritual, ideea trebuind să se
exprime numai prin analogii exterioare. Simboliștii, grupați în jurul lui Mallarme
(care a înzestrat poezia cu sensul misterului și al inefabilului), consideră poezia
drept instrument de cunoaștere metafizică.
- Simbolismul românesc a apărut și s-a dezvoltat mai târziu, ca o împotrivire față de
sămănătorism și literatura minoră de la începutul secolului al XX-lea, cu tendințe
de izolare tradiționalistă. Simbolismul românesc nu a fost o simplă variantă a
celui francez, un fenomen de imitație, ci o manifestare a spiritului autohton, a
sensibilității românești. El cunoaște mai multe etape în desfășurarea sa, fără ca
acestea să fie precis delimitate. O caracteristică fundamentală a simbolismului
românesc, care îl deosebește de cel francez, este aceea că își asimilează
parnasianismul.
- Simbolismul românesc, reprezentanți, etape:
- Momentul experiențelor, al tatonărilor: este reprezentat mai întâi de activitatea de
pionierat desfășurată de Alexandru Macedonski la revista ”Literatorul”, editată
de el în 1880. Noua poezie trebuie să fie ”muzică, imagine și culoare; dacă proza
implică anecdotă, descriere, poezia înseamnă în primul rând sugestie. Logica
poeziei este nelogică într-un mod sublim”, scrie Macedonski. Autorul contribuie
la înnoirea conecptului de poezie, solicitând insistent ”o nouă coardă a harpei
după Alecsandri și Bolintineanu”. Cu alte cuvinte, versificarea nu se confundă cu
poezia, idee remarcabilă și pe deplin actuală... cel dintâi teoretician al
simbolismului românesc consideră că ”poetul nu este decât un instrument al
senzațiilor primite de la natură și pe care le transformă în forme sensibile, pe care
le transmite apoi în formulări inedite și neașteptate. ”Optând pentru adevărata
creație poetică, Macedonski manifestră reticențe față de simbolismul extremist
(decadentismul).
- Alți poeți care se arată receptivi față de experiențele simboliste sunt: Mircea
Demetriad, Tudor Arghezi, Traian Demetrescu, Iuliu Săvescu, Ștefan Petică,
Dimitrie Anghel, George Bacovia, Ion Minulescu, Elena Farago.
- În literatura română precursorul simbolismului poate fi consiedrat Mihai
Eminescu, mai ales prin muzicalitatea ce-l apropie de poezia simbolistă.: ”Dintre
sute de catarge”, ”Melancolie”, ”Ondină”, ”Se bate mizeul nopții” etc.
- Direcția pseudo-simbolistă de la ”Viața nouă” (1905) îl are ca teoretician pe Ovid
Densușianu, care opune poeziei de orientare sămănătoristă o poezie citadină,
inspirată din peisajul specific al orașelor, cu parcuri, havuzuri, turnuri etc.
Această etapă este reprezentată de poeții colaboratori la revista ”Literatorul” și
”Viața nouă”, poeți care imitau sau adaptau, uneori fără valoare, diversele
tendințe ale simbolismului francez: Ovid Densușianu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar
Săvescu, Iacobescu. Pentru Densușianu simbolismul e doar o modalitate
Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia
Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia
- Bibliografie: Mariana Badea, Literatura română pentru bacalaureat, editura Regis, 1999
Natalia Gălățan
Plumb, de George Bacovia
Natalia Gălățan