…ESCU de Tudor Muşatescu

Este o piesă de teatru în care Tudor Mușatescu prezintă destinele copiilor lui Spirache
Necșulescu din Titanic Vals, deci poate fi considerată o urmare a acesteia. Comedia critică moravurile
vieţii politice din perioada interbelică, în special lupta avidă pentru putere a personajului principal,
Decebal Necşulescu.

Personajele principale:

1. Decebal Necșulescu
2. Miza, soția Generalului Stamatescu
3. Generalul Stamatescu
4. Iorgu Langada, socrul lui Decebal
5. Traian Necșulescu
6. Amèlie, soția lui Decebal
7. Nina
8. Bebe Damian
9. Mitzi
10. Platon Stamatescu
11. Comisarul
12. Fane
13. Pișlică

Decebal vrea să intre în Parlament, precum ilustrul său tată, Spirache. Doar că acum nu se mai
poate cumpăra fotoliul de deputat, ci trebuie demagogie, căci prin discursuri, trebuie convinși
alegătorii să voteze. El nu vede altă soluție decât să sară din partid în partid, până când nimerește o
ideologie cu care poate să adune voturi. Într-o zi are norocul să fie bătut din greșeală și abia atunci
înțelege că un om care strigă că e victimizat pentru ideile sale are mai multe șanse politice, indiferent
ce idee ar susține. Dealtfel, copiii lui Spirache Necșulescu, măruntul funcționar din Titanic Vals,
câștigător în alegeri pentru că spune: „Nu mă alegeți!”, nu seamănă deloc cu tatăl lor; Miza, fiica cea
mare, e „nevastă de general”, cealaltă fată, Gena, e nevastă „de președinte de tribunal”, iar Decebal e…
politician. Demagog, unsuros şi fără scrupule, el ar face orice ca să ajungă deputat.

Oferim, în acest sens ca exemplu, celebrul schimb de replici dintre Decebal şi socrul său:

1
,,LANGADA : Nu m-ai făcut tu liberal cînd eram conservator?
DECEBAL: Pentru că interesele statului cereau ca familia mea să fie, atunci, liberală.
LANGADA: Dar ţărănist de ce m-ai făcut cînd eram averescian?
DECEBAL: Pentru că, din toată ţara asta, nu era să fim numai noi în opoziţie, cînd toată lumea era la
putere.
LANGADA: Da… numai că tu ai schimbat partidele şi eu m-am făcut de rîs. Aia!… Nu mai pot să scot
o vorbă. Nici la cafenea, nici la club… nicăieri. O viaţă întreagă cît am fost conservator, toată lumea
nu mi-a zis decît coane Iorgule. Acuma, de cînd ai intrat dumneata în familie şi m-ai zăpăcit cu noile
curente politice, cînd îmi zice lumea şobolan, cînd fripturist.” Vom vedea că până la sfârşitul piesei că
Decebal Necșulescu decide să-și facă partidul lui, căci a observat că dar nu i-a ieșit pasența.

Observăm cu uluire cât de neschimbate au rămas până astăzi, anumite trăsături comportamentale
ale politicianului român: mincinos, arivist şi în esență corupt. De aici şi alegerea titlului, făcută de
Tudor Muşatecu. …Escu, aluzie la o serie de nume des întâlnite la noi, (Ionescu, Popescu, Georgescu
ş.a.), este mai degrabă tipul Românului, cu o serie de trăsătură genetice definitorii
ca, abilitatea, adaptabilitatea sau capacitatea de a fi descurcăreț în orice împrejurare, orientându-
se mereu în funcție de schimbări și transformări, politice ori sociale, pentru a-și atinge scopul. În
concluzie …Escu se apropie foarte mult de dramaturgia lui Caragiale, întâlnindu-i şi aici pe
Trahanache, Miţa sau Caţavencu