REFERAT DE PRACTICĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1690 A

TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ

STUDENT : COSOR (BOTAR) IOANA CECILIA

ANUL: IV, FR

1
 Reclamantul Șuica G.(soț supraviețuitor) a chemat în judecată pe pârâtul G.C.(colateral
privilegiat-nepotul defunctei de la sora predecedata) solicitând să se dispună partajul averii
succesorale privind bunurile rămase de pe urma defunctei Șuica M., acordarea întregii mase
succesorale, respectiv jumătate din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București,
reprezentând cota legală ce îi revine în calitate de soț supraviețuitor, jumătate din dreptul de
proprietate asupra imobilului sus menționat, reprezentând cota legală ce revine pârâtului G.C., să
se dispună înlăturarea pârâtului G.C. , de la moștenirea legală, pentru nedemnitate judiciară,
conform art. 959 lit. c Noul Cod Civil, să se constate dreptul de abitație asupra casei în care a
locuit, să se ia cunoștiință de faptul ca renunță la dreptul asupra mobilelor și obiectelor
aparținând gospodăriei casnice, iar în subsidiar, a solicitat acordarea unui drept de creanță,
reprezentând contravaloarea despăgubirilor ce i se datorează, în urma investițiilor efectuate în
apartament.
Defuncta Șuica M. a fost casatoită cu reclamantul de doua ori, ultima căsătorie fiind
încheiată în data de 19.09.1986, ambii locuind în imobilul din București. Prin moștenire legală de
la defuncta sa mamă, C. M. ,defuncta a dobândit în proprietate în urma succesiunii de la mama și
sora sa apartamentului din Calea Griviței nr. 3, pe care l-a vândut ,iar banii i-a învestit în
apartamentul ce face obiectul prezentei acțiuni.
Pârâtul cere să se constate calitatea sa de moștenitor legal, respectiv colateral privilegiat,
fiind nepot de soră al defunctei, să se constate cota legală ce i se cuvine, respectiv ½ din
moștenire, să se constate masa bunurilor de împărțit compusă din imobilul apartament precum și
bunurile mobile, să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului către reclamant
cu obligarea acestuia să plătească sulta corespunzătoare cotei de ½ ce i se cuvine. Pârâtul a mai
arătat că reclamantul a solicitat îndepărtarea sa de la succesiune pentru nedemnitate judiciară,
care, pentru a fi invocată, trebuia ca reclamantul să dovedească faptul că pârâtul s-ar face vinovat
de faptele enumerate în art. 959 lit. a, b și c din Noul Cod civil. Prin urmare, a solicitat
respingerea acestui capăt de cerere ca fiind netemeinic și nelegal. Pârâtul nu solicită drepturi
proprii asupra moștenirii, respectiv bunurile mobile. Pârâtul nu pretinde drepturi proprii asupra
succesiunii care să exceadă drepturilor rezultate din succesiunea legală respectiv cota parte de ½
din imobilul apartament ce face obiectul acțiunii, cota ce i se cuvine în calitate de colateral
privilegiat în concurs cu reclamantul în calitate de soț supraviețuitor. Pârâtul a invocat excepția
prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește declararea nedemnității. A arătat că

2
reclamantul este decăzut din termenul de acțiune pentru nedemnitatea judiciară a pârâtului având
în vedere dispozițiile art. 959 alin. 2 Noul Cod Civil și faptul că defuncta a decedat la data de
17.01.2012.
În drept la succesiunea defunctei Șuica M. vine soțul supraviețuitor Ș.G. și G.C., nepot de
soră predecedată al defunctei, care vine la moștenire prin reprezentare. Instanța a constatat că au
calitatea de moștenitori legali ai defunctei: reclamantul Suică Gheorghe, în calitate de soț
supraviețuitor, cu o cotă de ½ din moștenire și pârâtul G.C., în calitate de nepot de soră
predecedată, cu o cotă de ½ din moștenire.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect dreptul de abitație al soțului
supraviețuitor, instanța a reținut prevederile art. 973 Noul Cod civil, potrivit cărora soțul
supraviețuitor care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuință corespunzătoare
nevoilor sale beneficiază de un drept de abitație asupra casei în care a locuit până la data
deschiderii moștenirii, dacă această casă face parte din bunurile moștenirii.
Problema în această speță este nedemnitatea pârâtului G.C., dacă există probe care să
convingă instanța de această nedemnitate, dacă reclamantul a introdus în termen cererea prin care
să se constate nedemnitatea pârâtului și din ce moment curge termenul de un an în care se poate
cere această nedemnitate.
Judecătoria Sectorului 6 București a dispus prin sentința civila :
 a admis excepția tardivității formulării cererii de declarare a nedemnității succesorale,
invocată de pârât, a respins cererea având ca obiect declararea nedemnității succesorale
ca tardiv formulată
 a constatat deschisă succesiunea defunctei Ș.M. decedată la data de 17.01.2012
 a constatat că au calitatea de moștenitori legali: reclamantul Ș. G., în calitate de soț
supraviețuitor cu o cotă de 1/2 din moștenire și pârâtul G. C., în calitate de nepot de soră
predecedată, cu o cotă de 1/2 din moștenire
 a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Ș.M.este compusă din: cota
de 1/1 din apartamentul nr. 51 situat în București
 a constatat că reclamantul Ș.G.beneficiază de un drept de abitație asupra imobilului
apartament nr. 51 situat în București
 a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere având ca obiect dreptul asupra
mobilelor și bunurilor aparținând gospodăriei

3
 Reclamantul Ș.G. a declarat apel împotriva acestei hotărâri și a cerut să se constate
nedemnitatea judiciară a pârâtului G.C., să se dispună îndepărtarea acestuia de la succesiunea
legală, să se constate calitatea reclamantului de unic moștenitor legal rezervatar asupra moștenirii
rămase de pe urma defunctei Ș.M., menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței privind masa
succesorală și dreptul de abitație al soțului supraviețuitor.
Conform art. 959 alin.1 c) Noul Cod Civil persoana care, prin dol sau violența, l-a
împiedicat pe cel care lasă moștenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul
poate fi declarata nedemnă. În conformitate cu prevederile alin. 2 al art. 959, sub sancțiunea
decăderii, orice succesibil poate cere instanței judecătorești să declare nedemnitatea în termen de
un an de la data deschiderii moștenirii, iar potrivit alin. 5 în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b)
și c), termenul de un an curge de la data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate,
dacă această dată este ulterioară deschiderii moștenirii.
Instanța precizează ca reclamantul a introdus o cerere de constatare a nedemnității
succesorale în data de 26.09.2014 și că nu a arătat instanței că a luat cunoștință de motivul de
nedemnitate ulterior deschiderii succesiunii și nici nu a rezultat din probele administrate în cauză
o atare situație de fapt. Astfel, termenul de decădere de un an a început să curgă la data de
17.01.2012, data deschiderii succesiunii, împlinindu-se la data de 17.01.2014 conform art. 2552
alin. 1 Noul Cod civil, astfel încât la data formulării cererii modificatoare intervenise sancțiunea
decăderii reclamantului din dreptul de a solicita constatarea nedemnității pârâtului.
Martora P.E. a declarat că prin dol intimatul a determinat-o pe defunctă să întocmească
respectivul testament, deci instanța ar fi trebuit să observe că nedemnitatea pe care a invocat-o
apelantul a fost aflată și dovedită pe parcursul administrării probelor în cauză. Recamantul a
arătat că pârâtul a avut o atitudine duplicitară atât față de defunctă, cât și față de apelant, în
sensul că s-a comportat relativ bine cu aceștia până a convins-o pe defunctă, prin manopere
dolosive, să îi lase testament, promițându-i că va avea grijă de ea și că se va ocupa de
înmormântarea ei, dar și că nu va încerca să îl dea afară din casă pe apelant.
Pârâtul a depus un testament de care apelantul - reclamant nu avea cunoștință.
Reclamantul a cerut nedemnitatea pârâtului prin cererea introductivă, în cuprinsul căreia
există mențiunea „doresc îndepărtarea de la succesiune a colateralului privilegiat întrucât acesta a
avut un comportament foarte urât, atât față de mine, cât și față de defuncta Ș.M.”. Tribunalul

4
precizează că reclamantul nu a motivat în fapt această nouă pretenție dedusă judecății și nu a
arătat în ce a constat fapta pârâtului .
Momentul de la care a început să curga termenul de un an, tribunalul a constatat că se va
lua în considerare data deschiderii succesiunii, deoarece reclamantul nu a probat în ce mod s-a
comportat pârâtul fața de defunctă, pentru a putea lua în considerare un moment ulterior
deschiderii succesiunii la care apelantul - reclamant a cunoscut săvârșirea faptei.
Reclamantul solicită în cererea reconvențională din data de 08.11.2012 îndepărtarea
pârâtului de la succesiunea defunctei pentru nedemnitate judiciară potrivit art. 959 lit. b și c Noul
cod civil, susținând că a aflat de testamentul întocmit de defunctă în favoarea pârâtului în timpul
judecății, de aceea consideră că pârâtul a ascuns acest testament.
Pârâtul a formulat cererea reconvențională în cuprinsul căreia a invocat existența
testamentului, la data de 15.06.2015. Din dosar nu rezultă la ce dată i-a fost comunicată această
cerere reclamantului, însă pentru termenul reclamantul Ș.G. a depus răspuns la întâmpinare prin
care a solicitat revocarea judecătorească a legatului pentru neîndeplinirea sarcinii și pentru
ingratitudine. Pentru dovedirea faptelor care pot atrage nedemnitatea pot fi folosite orice
mijloace de probă permise de lege1, iar în cadrul procesului atât reclamantul a precizat că pârâtul
s-a comportat urât față de defuncta, cât și martora P.E. a declarat că pârâtul a determinat-o pe
defunctă să întocmească respectivul testament prin dol.
Defuncta a murit în data de 17.01.2012, iar un an de la data morții acesteia este
17.01.2013. Pârâtul avea un testament de care reclamantul nu știa că există, reclamantul a
răspuns la întâmpinare, această dată fiind cel mai târziu prin care reclamantul putea știi de
existența testamentului, reclamantul precizează în cererea reconvențională că cere nedemnitatea
judiciară conform art. 959 lit. b și c Noul cod civil. Această ultimă dată se încadrează în termenul
de un an de la data deschiderii moștenirii. Se încadreaza și în termenul de un an de la data cand
succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară deschiderii
moștenirii conform art. 959 alin. 5 Noul cod civil.
În concluzie, instanța ar trebui să recunoască nedemnitatea pârâtului deoarece, aceasta a
fost probată atât de reclamant cât și de martora P.E. și această nedemnitate a fost cerută în cadrul
termenului de un an de la data deschiderii moștenirii. Pârâtului G.C. nu ar trebui să îi revină

1
Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral vol. I Mostenirea Legala, Universul Juridic, Bucuresti,
2013, pag.113

5
nimic din moștenirea lăsată de defuncta Ș.C. ,conform art. 960 alin.1 Noul cod civil nedemnul
este înlăturat atât de la moștenirea legală, cât și de la cea testamentară. Deci el nu va moșteni nici
măcar rezerva succesoralâ pe care ar fi primit-o ca și moștenitor legal rezervatar2. Reclamantul
Ș.G. va culege partea sa de moștenire ca și soț supraviețuitor și va mai moșteni și partea care i se
cuvenea pârâtului.

2
Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral vol. I Mostenirea Legala, Universul Juridic, Bucuresti,
2013, pag.117

6
 Bibliografie

 Noul cod civil

 Tratat de drept succesoral vol. I Moștenirea Legală – Francisc Deak, Romeo Popescu