Sie sind auf Seite 1von 346

REDUCEŢI EXPUNEREA LA ZGOMOT!

Simpozion tehnico-ştiinţific
Oradea, 18-20 octombrie 2005
Referenţi ştiinţifici:
Prof. univ. dr.Vasile BARA
Şef lucr. fiz. drd. Olimpia BUZAŞIU
Şef lucr. fiz. drd. Monica COSTEA

2
REDUCEŢI EXPUNEREA LA
ZGOMOT!

Simpozion tehnico-ştiinţific
Oradea, 18-20 octombrie 2005
3
4
SECŢIUNEA I. LEGISLAŢIE

ZGOMOTUL ŞI OMUL

Gheorghe-Paul MANOLESCU, Dimitrie SOCENEANŢU,


Otilia BIZEREA, Marius Petru SOCENEANŢU,
Doru HAUPTMANN

MAN AND THE NOISE

The summary of the work paper

Every workplace has its risk factor – the noise. The level and the
physical features of this disturbing factor must be known, in order to
establish a coherent, realistic strategy and with concrete effects on the
ambiance of the surrounding physical environment. Once these values
established, the employer must take measures to fight this harming
agent, noise.
The ear presents a higher sensitivity at sound aggression, which
explains the functional and organic modifications perceived following
the action of noise.
Among the most frequent symptoms, fatigue is placed first. The
affected people eat and sleep well, but their efficiency at work is low.

Cuvinte cheie
zgomot - sunet nedorit, subprodus al activităţii zilnice a societăţii;
vibraţie mecanică a unui mediu elastic solid, lichid sau gazos, prin care
energia se trannsmite de la sursă prin unde sonore progresive.
nivel de tărie - scară de măsură pentru evaluarea subiectivă a tăriei
sunetului.
nivel de zgomot continuu echivalent – nivelul unui zgomot constant în
timp, care acţionând pe toată durata săptămânii de lucru, dă acelaşi

5
indice compus de expunere la zgomot ca şi nivelurile de zgomot
globale ponderate ale zgomotelor reale măsurate în cursul săptămânii
de lucru.
clasa de risc - reprezintă gradul de risc de accidentare în muncă şi de
îmbolnăvire profesională
dispozitiv de protecţie - dispozitiv care reduce sau elimină riscul, singur
sau în asociere cu un protector
echipament individual de protecţie - totalitatea mijloacelor individuale
de protecţie cu care este dotat executantul în timpul îndeplinirii sarcinii
de muncă, în vederea asigurării protecţiei sale împotriva pericolelor la
care este expus

1. GENERALITĂŢI–PREVEDERI NORMATIVE–EFECTE
MEDICALE

ZGOMOTUL este un ansamblu de sunete care pun în mişcare de


vibraţie aerul sau chiar şi forme solide.
Urechea nu percepe nici ultrasunetele (oscilaţii acustice cu
frecvenţa peste 16.000 Hz.) şi nici infrasunete cu frecvenţa sub 16 Hz.,
ci doar sunetele din domeniul audibil (16 – 16.000 Hz.).
Cuvintele, vorbirea, reprezintă un ansamblu de sunete particulare,
încărcate de informaţii utile comunicării dintre indivizi.
În numeroase situaţii de muncă, comunicarea verbală este
imposibilă din cauza zgomotului ambiant.
Organul de percepţie al zgomotului, urechea, este formată din trei
compartimente:
- urechea externă cu canalul auditiv, care conduce undele sonore la
membrana timpanică;
- urechea medie, cu cele trei oase ale auzului şi care comunică cu gâtul
prin trompa lui Eustachio;
- urechea internă, unde vibraţiile sonore, undele sonore sunt convertite
în impulsuri nervoase.
Pe de altă parte, potrivit listei de identificare a factorilor de risc –
Anexa 1 din Metoda de evaluare a riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională la locurile de muncă – elaborate de către
I.N.C.D.P.M. Bucureşti, zgomotul este un factor de risc fizic specific
mediului de muncă, ca şi element al oricărui sistem de muncă.
Zgomotul provoacă o jenă asupra realizării sarcinii de muncă, o
oboseală auditivă sau un deficit auditiv ireversibil, care poate ajunge
până la surditate.

6
Dar zgomotele au şi alte efecte asupra sănătăţii oamenilor.
Zgomotele agravează situaţiile de stres, agravează afecţiunile
cardio-vasculare şi digestive, generează insomnii, măresc oboseala
generală şi îndeosebi oboseala nervoasă, accentuează deficienţele de
comportament (agresivitatea, anxietatea).
Urmare a acestor efecte se măreşte riscul accidentelor de muncă,
a accidentelor de circulaţie şi a celor de traseu.
2. Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunere
zilnică la zgomot este de 87 dB, potrivit art. 594, al.(5) din N.G.P.M.
Ediţia 2002.
Pentru locurile de muncă cu solicitare neuropsihică şi
psihosenzorială crescută şi deosebită, această limită se reduce la 75
dB şi respectiv 60÷50 dB.
Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte limita de
80 dB ca intensitate sau dacă presiunea acustică instantanee
neponderată este mai mare de 112 Pa, angajatorul trebuie să asigure
următoarele măsuri:
1. Să ofere pentru angajaţi informaţii adecvate, prin instruire,
asupra:
- riscurilor potenţiale pentru auz, datorită expunerii la zgomot;
- măsurilor luate pentru respectarea prevederilor acestor norme;
- purtării echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului.
2. Să permită angajaţilor sau reprezentanţilor acestora, accesul la
determinările şi măsurătorile de zgomot efectuate.
Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte 85 dB sau
valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este
mai mare de 200 Pa purtarea echipamentului individual de protecţie
împotriva zgomotului devine obligatorie.
Literatura de specialitate (4, pag. 170) precizează că folosirea
dopurilor pentru protejarea urechii, de tipul celor spumoase sau
flexibile, reduc nivelul de zgomot cu cel puţin 20%.
Se poate ajunge la surditate în urma unei expuneri cotidiene pe
mai mulţi ani, la zgomote cu nivel sonor mai ridicat de 90 dB.
Nivelul sonor al unei conversaţii normale se încadrează în limita a
60 dB.(3).
Pentru activităţi sedentare care necesită atenţie, minuţiozitatea, cu
încărcare senzorială şi mentală, nivelul sonor recomandat este de 55
dB (3).
3. Alcoolul şi unele droguri pot agrava pericolele generate de
zgomot.

7
În localuri cu muzică zgomotoasă, percepţia urechii nu poate fi
tolerată decât prin consumul de alcool, droguri. S-a demonstrat că
alcoolul, marijuana, tranchilizantele şi alte droguri slăbesc abilitatea
muşchiului stapedius, de a se contracta.
Acest muşchi mic din urechea medie este stimulat de zgomote, se
contractă şi reduce transmisia sunetelor spre urechea internă.
Când acest mecanism de siguranţă (automatism funcţional) este
compromis prin consumul de droguri sau alcool, urechea devine mai
vulnerabilă la leziunile provocate de zgomot.
Alţi factori care pot afecta auzul prin modificarea circulaţiei
sanguine sau a activităţii nervoase la acest organ – urechea – sunt:
- fumatul;
- colesterolul, alimentaţia cu grăsimi animale;
- hipertensiunea arterială.
Urechea internă este foarte bine vascularizată şi are un metabolism
ridicat.
Factorii de mai sus măresc aportul de sânge la ureche şi afectează
auzul.
Grăsimile, colesterolul în exces provoacă îngroşarea sângelui,
ateroscleroza, cu încetinirea microcirculaţiei, ca şi fumatul activ sau
pasiv, ori hipertensiunea arterială.

2. COMBATEREA ZGOMOTULUI

Pentru a putea stabili o strategie coerentă, realistă şi cu efecte


concrete asupra ambianţei mediului fizic, de la orice loc de muncă, este
necesar să se cunoască nivelul şi caracteristicile fizice ale acestui
factor de risc – zgomotul.
Instrumentul cel mai des folosit pentru măsurarea nivelului de
presiune acustică, instrument portabil, este sonometrul.
Acest aparat are un răspuns faţă de sunet ca şi răspunsul urechii
umane, dar poate efectua şi măsurări obiective şi reproductibile ale
nivelului de presiune acustică.
Din schema bloc a unui sonometru reiese că sunetul de măsurat
este convertit într-un sunet electric identic prin intermediul unui
microfon.
Semnalul sonor fiind de nivel scăzut, trebuie amplificat înainte de a
se putea citi pe ceasul instrumentului.
După prima amplificare, semnalul trebuie trecut prin reţeaua de
pondere sau printr-un filtru de o octavă ( sau de o treime de octavă),
care poate fi conectat din exteriorul aparatului.

8
Octava este diferenţa care separă două frecvenţe ale sunetului,
dintre care una este dublul celeilalte.
Un filtru de o octavă este astfel dimensionat încât frecvenţele sale
limită f1 şi f2 sunt într-un raport de 1 la 2, iar frecvenţa centrală fc se
determină cu relaţia:
fc = f1 x f2
unde
f2 = 2 · f1 şi
Δ f = 0,7 fc sau
Δ f = 70 %
fc
La filtrele de treime de octavă, raportul frecvenţelor limită este:
f2 = 2⅓ · f1
fc = f1 x f2 şi
Δ f = 23 %
fc
Urmează a doua etapă de amplificare suplimentară, după care
semnalul este indicat pe instrumentul de citire.
Valoarea citită pe instrument este nivelul de presiune acustică în
decibeli.
Semnalul este disponibil, de asemenea, la o fişă de ieşire, pentru
alimentarea unui înregistrator de nivel.
Un detector de vârf poate fi inclus pentru determinarea valorii de
vârf a semnalelor de impulsuri.
Un circuit de reţinere poate menţine acul instrumentului la valoarea
maximă apărută, în condiţiile de măsurare a valorilor de vârf.
Acest aparat – sonometrul – fiind un instrument de precizie, este
necesară etalonarea lui pentru a putea obţine rezultate reproductibile şi
constant precise.
Pentru etalonarea lui la faţa locului, trebuie plasat un etalon acustic
direct pe microfonul de măsură.
Acest etalon este în principiu un difuzor miniatural care ne oferă un
nivel de presiune acustică bine definit.
O măsurare fără reţeaua de ponderare şi fără setul de filtre, va
indica o valoare globală a nivelului de presiune acustică în decibeli.
Utilizarea reţelei de ponderare permite măsurarea nivelului de
zgomot global ponderat, în decibeli şi evaluarea nivelului echivalent
continuu – Lech.
Nivelul de zgomot echivalent este o formă standardizată a unui
nivel de zgomot mediu pe termen lung.

9
Acest concept este extrem de util în situaţiile concrete de zgomot
tipic industrial, care fluctuează mult şi conţine perioade diferite de
zgomot intens sau mai puţin intens.
Pentru măsurarea potenţialului de nocivitate a zgomotului, luând în
considerare pe lângă nivelul presiunii acustice şi durata de expunere la
acest factor de risc, se foloseşte dozimetrul.
Cele mai răspândite tipuri de dozimetre sunt cele portabile (de
buzunar), montate pe subiecţi, într-un buzunar pe perioada zilei de
lucru, microfonul fiind montat în apropierea urechii.
Valorile citite pe afişajul aparatului sunt transformate în decibeli,
pentru nivelul echivalent continuu pe baza unor nomograme Lech.
Pentru calculul nivelului de zgomot echivalent continuu se cunosc
două metode:
- metoda europeană, care cere o înjumătăţire a timpului de expunere la
fiecare creştere cu 3 dB a nivelului de zgomot;
- metoda americană care cere o înjumătăţire a timpului de expunere, la
o creştere a nivelului de zgomot cu 5 dB.

2.1. SOLUŢII DE COMBATERE A ZGOMOTULUI

Combaterea zgomotului este o problemă de sistem de muncă;


sistemul, în acest caz, reprezintă ansamblul format din sursele de
zgomot, mediul de propagare (căile) a energiei acustice şi receptorii.
Metodele de combatere a zgomotului trebuie încorporate
elementelor acestui sistem. Astfel se disting:
- metode de combatere a zgomotului la sursă;
- metode de combatere a zgomotului pe căile de propagare; şi
- metode de combatere a zgomotului la receptor.
Înainte de a alege o tehnică de combatere a zgomotului este
necesară o definire exactă a obiectivelor de urmărit.
1. Principalul scop îl constituie, în majoritatea cazurilor, asigurarea
protecţiei sub raportul efectelor locale, sau altfel spus, diminuarea
pericolului de apariţie a surdităţii profesionale.
2. Un alt obiectiv îl poate constituit asigurarea protecţiei sub aspectul
efectelor generale, adică pentru evitarea instalării efectului de jenă şi
de interferare a atenţiei, în contextul în care asigurarea inteligibilităţii
comunicaţiilor, este foarte importantă pentru siguranţa şi securitatea
angajaţilor în procesul muncii.
3. Nu în ultimul rând, un obiectiv însemnat îl constituie diminuarea
efectelor extraauditive sale zgomotului ( situaţii de stres, sistemul

10
cardiovascular, sistemul nervos prin oboseală, insomnie, deficienţe de
comportament).
Principalele soluţii de combatere a zgomotului la sursă şi pe căile
de propagare, constau în montarea sursei de zgomot (utilaj,
echipament) pe elemente vibroizolante.
Această măsură asigură o atenuare a nivelului de zgomot, în
principal pe componenta de joasă frecvenţă a oscilaţiei acustice, între
75 – 1200 Hz.
În cazul în care este necesar să se micşoreze nivelul de zgomot
într-un anumit punct, între acesta şi sursa de zgomot se interpune un
ecran fonoabsorbant şi fonoizolant.
Prin amplasarea unui asemenea ecran se obţine o atenuare a
nivelului de zgomot aproape pe întreaga gamă de frecvenţe, atenuările
mai mari fiind înregistrate la frecvenţele de peste 2400 Hz. La
amplasarea ecranului trebuie avut în vedere ca acesta să nu deranjeze
procesul tehnologic şi să permită supravegherea funcţionării maşinii şi
accesul la elementele de comandă.
Pentru a realiza o atenuare mai mare a nivelului de zgomot, în
cazul în care condiţiile concrete permit, utilajul respectiv trebuie
prevăzut cu o carcasă fonoizolantă.
Prin această măsură se obţin atenuări pe întreaga gamă de
frecvenţe.
În cazul în care sunt necesare condiţii deosebite de izolare fonică,
utilajul se poate monta într-o carcasă dublă, atât utilajul cât şi carcasa
interioară fiind montate pe elementele vitroizolante.
Prin aceste măsuri nivelul de zgomot la componentele de frecvenţă
de peste 600 Hz scade sub 40 dB, iar atenuarea minimă realizată este
de 22 dB la frecvenţe de 150 Hz.
Dar, carcasarea trebuie efectuată astfel încât să asigure răcirea
componentelor echipamentului, în condiţii optime.
Prezenţa unor fante în peretele carcasei diminuează capacitatea
de atenuare a zgomotului.
Pentru a se evita acest fenomen, este necesar ca orificiile prin care
se face accesul aerului de răcire să fie prevăzute cu atenuatoare de
zgomot.
Utilizarea atenuatoarelor de zgomot se încadrează în metodele de
combatere a zgomotului la sursă.
Ele constituie o soluţie eficientă şi frecvent folosită pentru
diminuarea efectelor surselor de zgomot de natură aerodinamică.
După principiul care stă la baza funcţionării lor, atenuatoarele pot fi
active şi reactive.

11
Atenuatoarele active sunt construite de regulă sub forma unui canal
căptuşit cu material fonoabsorbant.
Dacă pe un astfel de atenuator sunt dispuse o serie de panouri
fonoabsorbante se realizează atenuatoare active celulare, lamelare şi
circulare sau şicane fonoabsorbante.
Atenuatoarele active simple sunt eficace numai pentru zgomotele
ale căror lungimi de undă sunt mai mari decât jumătate din
dimensiunea maximă a canalului.
Pentru a se înlătura acest dezavantaj s-au realizat atenuatoare
active celulare, obţinute prin împărţirea canalului într-o serie de celule
identice, fiecare suprafaţă interioară a celulelor fiind căptuşită.
Un alt tip de atenuator activ se bazează pe pierderea de energie
acustică produsă în urma dilatării şi comprimării undelor la intrarea şi
ieşirea din atenuator.
Acesta se prezintă sub forma unei camere ale cărei dimensiuni
sunt mari în raport cu lungimea de undă.
Pereţii camerei sunt căptuşiţi cu material fonoabsorbant.
Dacă intrarea şi ieşirea canalului din camera de absorbţie nu au
aceeaşi axă de simetrie, se obţine o atenuare şi mai mare a
zgomotelor.
Un alt tip de atenuator activ este cel cu şicane, construit astfel încât
să realizeze schimbări de direcţie a zgomotelor prin intermediul unor
pereţi fonoabsorbanţi.
Atenuarea realizată depinde de caracteristicile fonoabsorbante ale
materialului utilizat la căptuşire, fiind direct proporţională cu perimetrul
atenuatorului, lungimea atenuatorului şi invers proporţională cu
suprafaţa secţiunii lui.
La acest ultim tip de atenuator (cu şicane) prezenţa caturilor de 900
şi a întoarcerilor de 1800 contribuie pozitiv la readucerea nivelului
zgomotului.
Atenuatoarele reactive asigură disiparea energiei acustice prin
formarea unui „DOP DE UNDE” care împiedică trecerea sunetului la
unele frecvenţe, din cauza influenţei masei şi a elasticităţii aerului în
celulele atenuatorului.
Un astfel de atenuator este constituit dintr-o serie de cavităţi şi
tubulaturi astfel montate, încât prin discontinuităţile pe care le creează,
să realizeze reducerea necesară a nivelului de zgomot.
Cercetări recente au confirmat faptul că din punct de vedere practic
nu este recomandat să se utilizeze mai mult de două camere identice,
iar tubul de racord dintre camere este avantajos să fie montat în
interior.

12
Din compararea spectrelor atenuărilor măsurate la atenuatoarele
cu două camere, faţă de cele cu o cameră, a rezultat atenuări maxime
de 40 dB la cele cu 2 camere, faţă de numai 20 dB la cele cu o singură
cameră.
Din aceeaşi clasă a atenuatoarelor reactive fac parte şi
atenuatoarele de rezonanţă.
Acestea sunt nişte cavităţi cu pereţi rigizi şi care comunică cu
conducte printr-un orificiu.
Aceste cavităţi (ramificaţii laterale) pot fi cu secţiune constantă sau
cu secţiune variabilă.
Pentru a lărgi plaja de frecvenţe în care se pot obţine valori
importante ale atenuării, este benefică realizarea unor atenuatoare
reactive combinate.
Una din cele mai răspândite metode de diminuare a zgomotului pe
căile de propagare o constituie închiderea completă a unei surse de
zgomot într-o carcasă fonoizolantă.
În cazul unei asemenea carcase, zgomotul se poate propaga în
exteriorul ei, pe următoarele căi:
- prin pereţii carcasei – zgomot aerian;
- prin neetanşeităţi sau prin deschideri tehnologice – zgomot aerian;
- prin structura carcasei – zgomot structural;
- prin elementele componente ale maşinii – zgomot structural.
Atenuarea nivelului de zgomot aerian în acest caz este cu atât mai
mare cu cât absorbţia acustică a interiorului carcasei este mai mare.
Pentru reducerea zgomotului structural transmis în exteriorul
carcasei trebuie ca toate legăturile dintre elementele maşinii şi carcasă,
respectiv faţă de pardoseală, să fie realizate prin elemente
vibroizolante.
În aceeaşi categorie de măsuri prin care se poate combate nivelul
de zgomot pe căile de propagare, se înscrie şi ECRANUL
FONOIZOLANT.
Ecranele fonoizolante sunt bariere acustice între sursa de zgomot
şi receptor.
Eficienţa lor variază în funcţie de dimensiunile lor şi de frecvenţa
acustică a sursei.
Se recomandă ca lăţimea ecranului să fie de 1,5 ÷ 2 ori mai mare
ca înălţimea lui.
Pentru combaterea zgomotului la receptor se recomandă pe lângă
mijloacele individuale de protecţie şi protejarea acestuia în cabine
fonoizolante.

13
Acest lucru este posibil în cazul unor procese tehnologice ce pot fi
comandate, controlate şi supravegheate de la distanţă, reducând la
minimum perioada de expunere la zgomot a lucrătorilor (la operaţii
privind mentenanţa echipamentului).
La realizarea cabinelor fonoizolante trebuie respectate următoarele
reguli:
- materialele utilizate trebuie să asigure capacitatea de izolare la
zgomotul aerian;
- uşile şi ferestrele se realizează în construcţie fonoizolantă;
- sistemele de etanşare a uşilor, ferestrelor nu trebuie să diminueze
caracteristica de atenuare a cabinei;
- decupajele din pereţi sau plafon, pentru conducte, cabluri, trebuie
etanşate adecvat;
- dotarea cabinelor cu sistem de ventilare sau de circulaţie a aerului, cu
atenuatoare de zgomot;
- legătura cabinei cu structura clădirii trebuie realizată printr-un sistem
vibroizolant.
Studii ale problematicii legate de protecţia împotriva efectelor
nocive ale zgomotului, prin folosirea mijloacelor individuale la receptori,
au pus în evidenţă următoarele două tendinţe:
- utilizarea selectivă a antifoanelor, în funcţie de nivelul zgomotului, de
natura muncii prestate şi de durata de expunere, de particularităţile
receptorilor.
Astfel, în cazul nivelurilor ridicate de zgomot şi în cazul unor
activităţi cu solicitare redusă a atenţiei, se recomandă antifoane de tip
extern; în cazul unor depăşiri mici ale nivelurilor limită admise se
recomandă antifoanele de tip intern;
- realizarea unor antifoane selective, care să permită desfăşurarea unei
convorbiri normale şi care să neutralizeze frecvenţele înalte ale
zgomotului, cele mai dăunătoare de altfel.
Dintre antifoanele externe amintim câteva produse:
1. AE.TROMET-75 - atenuare cu ≈ 45 dB la frecvenţă de 2000 Hz.
ROMANIA - greutate – 200 g.
- asigură inteligibilitatea vorbirii.
- posibilitate de spălare.
2. Antifon CAR 810 - Spasciani Italia-caracteristici similare pct.1.
3. Antifon SAFI–Franţa–Comasec, Capri-caracteristici similare pct.1.
4. Antifon tip 1200-1701-American Optical-caracteristici similare pct.1.

14
3. INFLUENŢA ZGOMOTULUI ASUPRA ACTIVITĂŢII
PRODUCTIVE

Zgomotul se caracterizează prin:


- INTENSITATE;
- COMPOZIŢIE SPECTRALĂ;
- DURATĂ.
Aceste caracteristici constituie factorii principali, care influenţează
realizarea sarcinilor de muncă, în condiţiile îndeplinirii unei activităţi
productive într-o ambianţă zgomotoasă.
Fie că este vorba de o activitate predominant intelectuală sau
motorie, apariţia unui zgomot intens, neaşteptat, chiar de scurtă durată,
duce la o perturbare a acesteia şi la o scădere temporară a
performanţei de lucru.
În cazul în care prezenţa zgomotului la locul de muncă se
prelungeşte un timp mai îndelungat, scăderea performanţei se poate
constata şi după încetarea acţiunii zgomotului, chiar şi în cazul unei
„obişnuinţe” cu ambianţa zgomotoasă.
În literatura de specialitate se citează numeroase situaţii de
ameliorare a indicatorilor cantitativi şi calitativi privitor la producţia
realizată, după reducerea intensităţii nivelului de zgomot la locul de
muncă.
Astfel într-un atelier mecanic după reducerea zgomotului cu 25 dB
s-a constatat o scădere cu 50% a pieselor rebutate.
Într-un atelier de montaj scăderea intensităţii zgomotului cu 20 dB a
condus la o creştere a producţiei cu 30%.
Expunerea la zgomote neaşteptate, intermitente, ritmice sau
întâmplătoare este situaţia ce mai nocivă pentru organismul uman.
În acest caz apariţia neaşteptată a zgomotului poate declanşa de
fiecare dată, reacţii de scurtă durată din partea organismului, generând
dificultăţi în realizarea sarcinii de muncă.
Expunerea la acest tip de zgomot nu produce obişnuinţă.
Influenţa negativă, în ambianţa de lucru, a unui zgomot continuu,
se constată mai ales atunci când activitatea depusă are un caracter
complex, solicitând memoria imediată şi luarea deciziilor.
Într-o atmosferă zgomotoasă, rezolvarea unor probleme tehnice şi
efectuarea unor calcule, este mult mai dificilă decât într-o ambianţă
silenţioasă.

15
4. STUDIU DE CAZ

În cadrul unei oţelării electrice dotate cu un cuptor electric de 100t


şi o instalaţie LF de 100t, nivelul zgomotului în interiorul halei
depăşeşte limita admisă. De asemenea limita admisă este depăşită şi
în spaţiul limitrof zonei debitoare de zgomot.
Datorită disconfortului creat angajaţilor, concetăţenilor care îşi
desfăşoară activitatea în localuri limitrofe halei, cât şi locatarilor a căror
locaţie se află în apropierea amplasamentului, unitatea a comandat un
studiu pentru eliminarea efectului zgomotului.
Protecţia acustică a zonei înconjurătoare se poate realiza printr-un
ecran având rol fonoizolator şi fonoabsorbant, care va avea ca efect
refacerea elementelor de construcţie în care se află cuptorul şi
prevederea unor tratamente fonoabsorbante pe partea interioară a
acestora.

BIBLIOGRAFIE

1. Darabont A., Pece Şt., Dăscălescu A. – Managementul securităţii şi


sănătăţii în muncă- vol. 1-2-ed. AGIR – Bucureşti – 2001.
2. MMSSF-INCDPM Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională la locurile de muncă, Ed. Tridona, Olteniţa,
2003.
3. INCDPM Ghid pentru evaluarea nivelului de securitate în muncă
4. Butler K. Lynn Rayner Medicina de familie, Ed. Nemira, 1998.
5. MMSSF-MS NORME GENERALE DE PROTECŢIE A MUNCII, Ed.
2002.
6. Mereţ N., Pece Şt., Cacovean N. Protecţia omului în procesul muncii,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
7. Păunescu M. Cercetarea accidentului de muncă, Ed. Promun, 2004.
8. Petreanu V., Grigoriu I. Rolul organizării în prevenirea accidentelor
de muncă, INID, Bucureşti, 1993.
9. Seracin M. Rolul factorului uman în producerea şi prevenirea
accidentelor de muncă, INID, Bucureşti, 1993.
10. Darabont A. Iorga I. Ciodaru Michaela – Măsurarea zgomotului şi
vibraţiilor în tehnică, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1983
11. Gafiţanu M. Merticaru V. Focşa V. Biborosch L. – Vibraţii şi
zgomote, Ed. Junimea, Iaşi, 1980
12. Manolescu A. – Economia şi organizarea ergonomică a muncii,
ASE, Bucureşti, 1974

16
13. Burloiu P. - Economia şi organizarea ergonomică a muncii, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990
14. Mihăilă I. – Bazele ştiinţifice şi aplicaţiile ergonomiei, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1982

drd. ing. Gheorghe-Paul Inspector şef-adjunct ssm,


MANOLESCU ITM Caraş-Severin
ing. Dimitrie SOCENEANŢU Autorizat M.M.S.S.F.
prof. dr. ing. Otilia BIZEREA Universitatea de Vest Timişoara
dr. Marius Petru SOCENEANŢU Director
drd. ing. Doru Hauptmann Autorizat M.M.S.S.F.

17
PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI

Petre BONŢIDEANU

OCCUPATIONAL EXPOSURE AT NOISE

Study concerning the action of the noise on the occupationally exposed


employees. Occupational exposure at noise and its effects on the health state
of the employees has been studied with measurements of noise at the greater
level of the workers (87dB)for a long period of time lead to professional
diseases: hypertension, digestive diseases, nervous breakdowns

Cuvinte cheie : risc de hipoacuzie sau surditate profesională

1.Introducere

1.1 Zgomotul[1] este o vibraţie acustică fără componente


bine definite, un sunet supărător,un sunet neregulat sau mai multe
sunete de frecvenţe diferite care se suprapun.

1.2. Sursele producătoare de zgomot iau naştere prin:

- Acţiune mecanică : ciocnirea sau frecarea corpurilor;


- Actiune aerodinamică : trecerea aerului prin orificii cu
secţiuni mici(evacuarea gazelor arse,etc.);
- Acţiune electromagnetică :maşini rotative sau alternative,
datorită forţelor cu caracter periodic care apar in rotor si in
stator;

18
- Acţiune termică : turbionii din focare in procesele de
ardere, când tirajul este necorespunzător;
- Turbulenţa lichidelor : lovituri de berbec la instalaţii de
apă, etc.
- Maşini pneumatice care produc sunete cu bandă largă de
frecvenţa;
- Motoare cu explozie, turbine, ventilatoare;
- Ciocanele de forjă care produc şocuri aplicate unor piese
metalice.

1.3.Efectele nocive ale zgomotului sunt:

Efectul de acoperire a sunetelor mai slabe de către un


sunet mai intens si care poate face neinteligibilă vorbirea, poate
împiedica perceperea semnalelor sonore, ascultarea funcţionarii
maşinilor, înlesnind astfel producerea de accidente;
Oboseala auditivă, este un fenomen trecător, care produce o
oboseală generală, o încetinire a reacţiilor psihice, diminuarea atenţiei,
insomnie, excitabilitate crescută, reducerea capacităţii de munca. O
audiogramă efectuată imediat după expunerea la zgomot va decela o
pierdere de 14% a auzului. Caracteristica acestei perioade iniţiale este
reversibilitatea completă a tulburărilor;
Surditatea audiometrică profesională, care este
caracterizată prin leziuni ale urechii interne, provocate de munca
desfăşurată timp îndelungat în condiţii de intensitate ridicată a
zgomotului(slăbirea progresivă a auzului, surditatea totală bilaterală
putând apărea după 10-20 de ani).Scăderea auzului predomină in
banda octavei 3000 – 6000 Hz, însă practic, audiţia nu este sensibil
atinsă; pierderea este de 14%, iar subiectul nu-si observă surditatea;
dacă pierderea este mai mare subiectul are senzaţia surdităţii, in
special pentru sunetele înalte si pentru vocile feminine; cu toate
acestea subiectul in cauză poate duce o viaţă normală, mai ales in
atelier unde, in mod paradoxal, aude relativ mai bine decât în linişte;
pierderea audiţiei este de cca.23%, atingând si spectrul vorbirii(400 -
4000Hz).
Surditatea cu infirmitate (acţiunea mecanică traumatizantă
a presiunii aerului) provocată de explozii sau zgomote foarte
puternice, care produce spargerea timpanului sau alte traumatisme ale
organelor din urechea internă. Pierderea calculată este enormă(până la
78%) si atinge toate frecvenţele vorbirii.

19
Etapele expuse mai sus sunt parcurse în mod neregulat si
imprevizibil. Evoluţia se întinde în medie pe 15 ani, cu variaţii
individuale.

2. Evoluţia surdităţii

De obicei se produce o scădere importantă a auzului in timpul


primilor ani de expunere la zgomot; urmează o perioadă de stagnare
apoi o nouă scădere rapidă si greu de prevăzut.
Zgomotele exercită o influenţă considerabilă asupra întregului
organism. Vom enumera câteva dintre cele mai importante efecte
generale:

♦ Perturbări ale funcţiei diencefalo-hipofizare;


♦ Jenă respiratorie si senzaţie de constricţie toracică,
tensiune dureroasă la nivelul globilor oculari si la nivelul
feţei, greaţa, vărsături, acufene, oboseală generală,
asemănătoare celei determinate de un efort intens;
♦ Zgomotul măreşte consumul de energie pentru aceeaşi
intensitate de efort fizic;
♦ Scăderea in greutate, anemia, hipertensiunea arterială [2]
cardiopatia ischemică, hiperlipemia, etc.;
♦ Cercetările experimentale au arătat că zgomotul, sub forma
unor impulsuri de 80 - 85 si 90 - 100 decibeli, are o
influenţă negativă mai mare asupra aparatului cardio -
vascular si a sistemului nervos, decât zgomotul continuu de
frecvenţă înaltă si medie, cu aceeaşi intensitate; fenomenul
se explică prin dereglarea mecanismelor de coordonare ale
sistemului nervos central;
♦ Nivelul productivităţii muncii este deosebit de afectat de
zgomot. Randamentul celor care lucrează in zgomot este
semnificativ mai redus decât al celor care lucrează în
încăperi silenţioase;
♦ Zgomotul reduce capacitatea de concentrare intelectuală si
atenţia, scăzând eficienţa lucrului, uneori cu 50 - 60%.Apar,
de asemenea, tulburări de somn, care contribuie la crearea
unui cerc vicios;

♦ În cazul unor procese automate, este posibil să nu se


deceleze scăderea productivităţii la expunerea la zgomot.

20
Apar, totuşi, o serie de tulburări psihice sau mentale, mai
puţin discrete, la lucrătorii expuşi;
♦ Zgomotul acţionează asupra activităţii mentale ca un
excitant stupefiant, care agravează oboseala, mascând-o.
Adesea el devine o obişnuinţa periculoasă.

În afara celor relatate mai înainte, zgomotul poate constitui o


sursă permanentă de accidente si prin faptul că în timpul lucrului
conversaţia este dificilă. De aceea, o cât de mică eroare în perceperea
unui cuvânt poate conduce la o manevră greşită, care la rândul ei poate
determina un accident. Măsurile de izolare fonică aplicate in unele
secţii cu potenţial nociv ridicat au dus la diminuarea numărului de
accidente de muncă.

3. Boli profesionale provocate datorită expunerii la zgomot


Date furnizate de Institutul de Sănătate Publica Bucureşti, Secţia de
Medicina Muncii, in lucrarea "Morbiditatea profesională in România în
anii 2001 si 2002", autori: Dr. Adriana Todea si Dr. Aurelia Ferencz[3]

♦ Din datele raportate se constată că în România există un


număr de 327.451 muncitori expuşi la zgomot.
♦ Numărul cazurilor noi declarate, de boli profesionale
determinate de expunerea la zgomot a înregistrat o
continuă creştere în ultimii 10 ani, în 2001 înregistrându-se
aproape o dublare a numărului de cazuri declarate,
comparativ cu anul precedent (v.tabel 1).

Tabel 1
Anul 1991 1992 1993 1994 1995
Nr. caz 10 56 50 56 159
1996 1997 1998 1999 2000 2001
337 395 211 386 386 696

♦ În 2001, hipoacuziile s-au produs după o perioadă de


expunere profesională medie de 19,66 ani, iar surditatea
profesională după 22,73 ani.
♦ Numărul de 696 cazuri de hipoacuzie profesională,
declarate in anul 2001, care au plasat morbiditatea
determinată de expunerea la zgomot pentru prima dată
pe primul loc al morbidităţii profesionale, denotă
preocupările medicilor de medicina muncii în depistarea

21
acestei afecţiuni invalidante prin ireversibilitatea
deficitelor de auz apărute.
♦ Cele mai numeroase cazuri de hipoacuzie si surditate
cauzate de expunerea la zgomot s-au înregistrat in
judeţele Bihor, Sibiu, Gorj si Dolj.

Tabel cu distribuţia cazurilor noi de surditate şi hipoacuzie în


principalele unităţi din ţară

Nr. Vechime
Unitate
Judeţ cazuri a medie
MECANICA DACIA AG 11 24.63
EXMOB SA BH 13 19,61
METALUL MESA SA BH 38 20,50
TERMOELECTRICA SA BH 6 13,83
EM RODNA BN 14 19,14
UPRUC BV 10 20,40
REMAR 16FEBRUARIE
CJ 15 13,13
SA
ELECTRO PUTERE DJ 22 18,54
SC TERMOELECTRICA
GJ 20 14,50
SA
SC ARDELEANA SA SM 17 26,11
COMPA SB 34 17,61
SC EMAILUL SA SB 29 23,72
SC KRUPP COMPA
15 19,60
ARCURI SB
SC RELEE SA SB 11 17,09
TEXROMED SB 22 19,50
SNGN ROMGAZ MS 11 17,00

Noile reglementări din domeniul protecţiei muncii: Codul Muncii,


Normele Generale de Protecţie a Muncii, ediţia 2002, Legea
asigurărilor la risc profesional şi la accidente de munca, impun
introducerea în practica de medicina muncii a unor metode cu
sensibilitate crescută capabile să depisteze precoce expuşii cu risc de
hipoacuzie sau surditate profesională. In favoarea introducerii acestor
metode I.S.P.B. aduce următoarele argumente de ordin statistic(datele

22
au fost preluate din "Morbiditatea profesională in România in 2002",
autori Dr. Adriana Todea şi Dr. Aurelia Ferencz):

♦ Numărul de expuşi la zgomot industrial se situează pe


locul al doilea după cei cu solicitări
musculoosteoarticulare 335.885 vs. 362.343);
♦ Deficitele auditive permanente de etiologie
profesională pot evalua până la handicap auditiv,
condiţie patologică cu implicaţii sociale si financiare
importante;

În aceste condiţii cel puţin 2 măsuri au devenit evidente:

1. Scăderea limitei maxime admise pentru zgomot de la


90 la 87 dBA (cu menţiunea că portul antifoanelor
este obligatoriu, ceea ce înseamnă în fapt un nivel de
expunere personală zilnică de 85 dBA );
2. Introducerea rapidă in practică de medicina muncii a
programelor de evaluarea riscului de hipoacuzie şi
surditate profesională precum si a programelor de
conservare a auzului.

4.Mijloace de combatere a zgomotelor si vibraţiilor[4]

4.1. Mijloacele tehnice constau în:

- Înlocuirea proceselor tehnologice sau a utilajelor zgomotoase cu altele


silenţioase(de exemplu nituirea pneumatică cu sudarea);
- Înlocuirea mecanismelor cu mişcări rectilinii cu mecanisme cu mişcare
de rotaţie;
- Înlocuirea acţionării mecanice prin acţionare hidraulică, acolo unde
este posibil;
- Înlocuirea roţilor dinţate cu dinţi drepţi cu roţi dinţate cu dinţi elicoidali;
- Echilibrarea corectă a organelor maşinilor;
- Evitarea presiunilor ridicate în instalaţii;
- Utilizarea ecranelor de protecţie pentru atenuarea propagării zgomo-
tului de la sursă;
- Menţinerea in bună stare a utilajelor;Izolarea acustică a utilajelor prin:
capsulare antifonică, carcase fonoizolante, ecranare, etc.;

23
- Amplasarea raţională a surselor de zgomot în clădiri sau încăperi
separate prin : insonorizarea platformelor, a pardoselilor, a pereţilor;
- Izolarea operatorilor utilajelor în cabine fonoizolante;
- Izolarea fundaţiilor maşinilor generatoare de vibraţii prin: izolaţii
elastice, arcuri, etc.;
- Utilizarea echipamentelor individuale de protecţie : antifoane interne
sau externe, mănuşi vibroizolante;

4.2.Mijloacele organizatorice principale constau în:

4.2.1. Aplicarea metodelor de evaluare a riscului auditiv:

Măsurarea nivelului de zgomot; dacă nivelul de zgomot este


mai mare de 80 dBA atunci este indicată:
Efectuarea unei audiograme la angajare (audiograma de
referinţă), în cazul în care la măsurarea nivelului de zgomot se
înregistrează o valoare mai mare de 80 dBA;
Efectuarea, anual, a unei audiograme la sfârşitul schimbului de
lucru ; dacă această audiogramă îndeplineşte criteriul "deplasarea de
15dB," atunci este necesară efectuarea unei audiograme de confirmare
în condiţii standard;
4.2.2. Examenul medical al lucrătorilor la angajare si periodic
si neadmiterea la lucru a celor cu afecţiuni ale organelor auditive, ale
căilor respiratorii, ale sistemului nervos, articular;
4.2.3. Schimbarea după anumite intervale de timp a lucrătorilor
de la utilajele care produc zgomot;
4.2.4. Instruirea personalului.

BIBLIOGRAFIE

[1]Dr. Herman Hilda, Zgomotul si vibratiile la locul de muncă, “Obiectiv”,


nr.3/2002;
[2]Ionescu Daniela, Evaluarea efectelor zgomotului industrial asupra
tensiunii arteriale, Revista româna de medicina muncii, nr.1,2,3/2004;
[3]Dr.Todea Adriana si Dr. Ferencz Aurelia, Studiul privind morbiditatea
profesională în România în anul 2001,2002;
[4]Dr.ing.Pece Stefan, I.N.C.D.P.M. - Protecţia Muncii, Editura didactică
si pedagogică 1996.

24
POLUAREA FONICA SI SANATATEA OMULUI
Andrei CIUCĂ

PHONIC POLLUTION AND MANS HEALTH

In the study there are presented aspects relevnt to the load


influence the noise has on human health. There are presented sources
that is making nois nowadags in the human architecture domain and
industrial as well as recommendation regarding attenuation of the effect
as rehards attention of the effect which the noise has on human
organism as well as for operator that works whith this tools and for
other peoples that are temporary or permanently in the thereabouts of
the machinerys.

Cuvinte cheie: zgomot, frecventa, intensitate, limite de


expunere, nivel acustic, decibel, expunere, pragul senzatiei dureroase,
ureche, timpan, auz, risc, sanatate,

1. Introducere

Unii factori fizici precum zgomotul, vibraţiile si radiaţiile


ionizante influenţează sănătatea forţei de muncă în proporţie de 40 %
în ţările industrializate şi peste 80 % în ţările în curs de dezvoltare,
acţionând în sensul tulburării auzului, deprecierii mişcărilor şi gesturilor
suportate de sistemul osteo-articular şi muscular şi nu în ultimul rând,
în sensul dezvoltării unor formaţiuni maligne care pot degenera în
cancer.
Zgomotul este o cauză frecventă a hipoacuziei de diverse
grade a anumitor categorii profesionale precum dactilografele, piloţii,

25
conducătorii de tren sau tehnicienii de la turbinele hidroelectrice.
Bineînţeles, limitele de expunere la zgomot depind de intensitatea şi
frecvenţa sunetelor, de natura intermitentă sau continuă a semnalului şi
de durata expunerii, ştiindu-se însă faptul că, în realitate, factorii de
influenţă menţionaţi anterior determină creşterea logaritmică a gradului
de risc. Din acest motiv, limitele legale acceptate trebuie sa fie mai
coborâte decât cele calculate teoretic pentru anumite niveluri ale
pragului auditiv; considerându-se că valorile de intensitate maximă
trebuie să fie până la 85 decibeli pentru mai puţin de 5 ore de expunere
pe zi; 90 dB pentru 2-5 ore; 95 dB pentru 1-2 ore de expunere si 105
dB pentru maxim 20 minute. Intr-un studiu efectuat într-un laborator de
cercetare medicală al Aviaţiei SUA, pe un lot de 2.348 de piloţi s-a
constatat că zgomotul motoarelor cu reacţie de la avioanele pe care
aceştia le-au pilotat şi care depăşeşte pragul patologic de 140 dB a
determinat pierderea auzului, prin vătămarea organului cohlear, la 78,8
% din ei, ceea ce arată că zgomotul reprezintă un important factor de
risc al sănătăţii umane.

2. Câteva aspecte teoretice

Deşi suntem în permanenţă înconjuraţi de sunete, atât la locul


de muncă cât şi în oricare alt loc, în majoritatea cazurilor ne putem
desfăşura activitatea ignorând “ zgomotul ambiental “. Odată cu
creşterea nivelului ( intensitatea ) zgomotului, acesta devine un
factor poluant al ambianţei de viaţă şi muncă, permanent, nedorit, care
influenţează negativ nivelul de performare profesională, fiind de foarte
multe ori cauza oboselii, a nervozităţii sau a scăderii cantitative şi/sau
calitative a nivelului muncii prestate.
Pentru a înţelege efectele zgomotului asupra angajaţilor este
necesar să înţelegem natura sunetului. Sunetul este o forma de energie
fizică creată de obiectele care vibrează. Aceste vibraţii se transmit sub
forma unor “ valuri “ de presiune crescută sau scăzută care iradiază de
la suprafaţa obiectului. Aceste “ valuri “ constituie stimuli fizici pentru
ureche. Dimensiunile fizice ale sunetului sunt:
• Frecvenţa ( numărul de cicluri de vibraţii produse într-
o secundă ). In general, la om plaja auditivă se înscrie între 16 şi
16.000 Hz;
• Intensitatea ( nivelul de presiune sonoră ), măsurată în
dB. Intensitatea maximă tolerabilă este în jur de 100 dB, dar ea variază
în funcţie de frecvenţă;

26
• Timbrul este calitatea care deosebeşte între ele
sunetele egale ca frecvenţă şi intensitate. Timbrul diferit al sunetelor
este dat de armonicile semnalului sonor. Sunetele pure sunt rar
întâlnite, acestea au o singură frecvenţă ( de exemplu diapazonul ).
Majoritatea sunetelor sunt însoţite de armonici.
Studiile de specialitate au evidenţiat limitele inferioare ( pragul de
audibilitate ) şi superioare ( pragul senzaţiei dureroase ) ale sunetelor
pentru a fi receptate de om, precum şi faptul că aceste praguri variază
odată cu frecvenţa sunetului. Astfel urechea omului este mai puţin
sensibilă la frecvenţe joase decât la sunetele cuprinse între 1000 –
6.000 Hz. Un sunet de 60 dB la 100 Hz nu este perceput la fel de
puternic ca un sunet de 60 dB la 2.000 Hz.

Fig. 1 Curbele de nivel acustic funcţie de frecvenţă

Pentru a evalua în ce mod perturbă zgomotul activitatea la locul de


muncă, trebuie să se ţină cont de următorii factori:
• Zgomotul neaşteptat şi/sau intermitent deranjează mai mult
decât cel continuu;
• Zgomotele cu un spectru mai bogat în frecvenţe înalte,
deranjează mai mult decât cele cu frecvenţe joase;
• Activităţile în care atenţia este foarte importantă sunt
perturbate în mai mare măsură decât celelalte;
• Sensibilitatea la zgomot este mai mare în activităţile de
instruire decât în lucrările de rutină.
27
Pentru a nu perturba calitatea activităţii la locul de muncă, este necesar
să se adopte o serie de măsuri pentru prevenirea şi limitarea depăşirii
anumitor niveluri de zgomot. Aceste măsuri pot fi: sociale ( norme
şi legi de interzicere sau limitare a nivelului de zgomot ), tehnice ( soluţii
silenţioase, pereţi fonoizolanţi ), organizatorice ( căşti de protecţie,
dispunerea surselor de zgomot la o distanta mare de angajaţi) şi
igienice ( control medical periodic, alimentaţie cu vitamine, etc.).
Efectele patologice ale zgomotului sunt: surditatea traumatică şi
perturbări ale sistemului nervos, cu evoluţie lentă sau agresivă.
Expunerea excesivă la zgomot intens şi pe perioade lungi de timp
determină surditatea. Ea este întâlnita, spre exemplu, la muncitorii din
cazangerii care nu utilizează antifoane sau alte mijloace de protecţie
individuală a auzului.
In majoritatea cazurilor, pierderea auzului este un proces lent,
nedureros. Efectul zgomotului este înşelător deoarece zgomotul este
un pericol ce nu poate fi văzut, iar daunele ce le aduce auzului pot fi
sesizate numai după ce perceperea unor sunete devine dificilă, sau în
urechi este perceput un zgomot strident. Pierderea auzului datorită
expunerii la zgomot este permanentă. Zgomotele de intensitate mare
sînt produse de unele jucării, concertele rock, echipamentul de gradină
sau focurile de armă.
Expunerea pentru un timp îndelungat la zgomot puternic declanşează
mecanisme de protecţie ale organismului contra pericolelor, aceste
mecanisme manifestându-se prin următoarele reacţii vegetative:
hipertensiune, tahicardie, constricţia vaselor cutanate, mărirea
metabolismului, creşterea tensiunii musculare.
Zgomotele peste 65 dB implică modificări psihice manifestate mai ales
prin oboseală şi slăbirea atenţiei. La peste 90 dB oboselii şi lipsei
atenţiei li se adaugă leziuni ale organului auditiv extern ( ale timpanului
), creşte tensiunea arterială intracraniană, diminuează reflexele,
determină tulburări ale sistemului cardiovascular cu instalarea
hipertensiunii cronice, tulburări fiziologice ale aparatului digestiv de cele
mai multe ori cu apariţia ulcerului, tulburări ale glandelor endocrine, se
accelerează pulsul şi ritmul respiraţiei, etc.

28
Nivelul relativ al sunetului

dB Sursa generatoare
0 Prag de audibilitate
10 Foşnetul frunzelor
12 Şoaptă
20 – 50 Conversaţie discretă
50 – 65 Conversaţie cu voce tare
65 – 70 Trafic rutier obişnuit
65 – 90 Trafic feroviar
75 – 80 Zgomot industrial
90 Tarfic rutier intens
90 – 100 Tunet
110 – 140 Avion cu reacţie la
decolare
130 Pragul senzaţiei
dureroase
140 – 190 Decolarea unei nave
spaţiale

3. Zgomotul în activităţile de construcţii civile şi industriale

In practica de zi cu zi întâlnim o multitudine de domenii unde


prezenţa zgomotului afectează sănătatea umană, de aceea ne vom
alege un singur domeniu de activitate întâlnit la tot pasul şi aruncăm o
privire asupra problematicii zgomotului în construcţii.

A. Generarea zgomotului
Referitor la sursele de zgomot în domeniul construcţiilor vom face o
clasificare a acestora şi anume:
Maşini şi utilaje care produc zgomot:
1. utilaje de construcţie:
a). de terasamente:
- buldozere;
- excavatoare;
- buldoexcavatoare;
- compactoare vibratoare;

29
Fig.2 Un tractor vechi de 20 ani şi neîntreţinut corespunzător produce un zgomot infernal

b). auxiliare:
- motocompresoare;
- electrocompresoare
c). pentru materiale de construcţie:
- concasoare;
- ciururi vibratoare;
- vibroprese.
2. Mijloace de transport auto:
- autobasculante şi autospeciale.
3. Utilaje de mică mecanizare şi unelte portabile:
a). pickhammer pneumatic ( +compresor aferent );
b).demolator ( pickhammer cu motor termic );
c). placă vibratoare cu motor termic;
d). maşini de finisat parchet;
e). unelte portabile acţionate electric:
- maşini de găurit;
- rotopercutoare;

30
- malaxoare pentru beton ( betoniere).

Fig.3 Chiar dacă operatorul acestui utilaj ar purta antifoane, locatarii şi trecătorii din
apropierea zonei de lucru sunt afectaţi.

- fierăstraie circulare;
- polizoare;
- electrofierăstraie cu lanţ.
f). maşini acţionate cu motor termic de mică putere:
- generatoare de curent electric;
- motofierăstraie cu lanţ;
- motopompe;
- freze de tăiat beton şi asfalt.
g). vibratoare independente- pe cofrag, pe buncăr.
4. Maşini de tăiat, polizat, prelucrări mecanice:
a). pentru metal:
- polizor fix;
- maşini de debitat cu disc;
- ciocan pneumatic forjă;
b). pentru lemn:

31
- gater;
- fierăstrău circular fix;
- maşini universale de tâmplărie.

Fig. 4 Această maşină echipată cu motor termic, pe lângă zgomotul produs de motor
generează şi zgomot datorită contactului dintre scula aşchietoare şi materialul tăiat.

Analizând aceste generatoare de zgomot se observă faptul că:


• La utilajele grele, mijloace de transport auto, etc.
zgomotul este puternic datorită faptului că sunt echipate cu motoare de
putere mare, generatoare de zgomot prin însasi construcţia lor şi a nu
se pierde din vedere situaţia des întâlnită ca aceste utilaje să fie de
construcţie veche ( 10 – 15 ani sau mai mult ) uzura dobândită fiind un
factor care se însumează la cauzele generatoare de zgomot;

32
Fig. 5 Banala “ betonieră “, dacă este incorect întreţinută şi mai ales dacă are angrenajul
uzat produce un zgomot extrem de neplăcut şi deranjant.

• La utilajele auxiliare ( compresoare spre exemplu )


zgomotul generat de motor ( electromotor sau motor termic ) se
asociază cu cel generat de compresorul pe care îl acţionează;
• La utilajele pentru materiale de construcţii, spre
exemplu la concasoare zgomotul motorului se asociază cu cel produs
de spargerea materialului prelucrat iar la ciururi, zgomotul motoarelor
se asociază cu cel produs de sitele vibratoare;
• La mijloacele de mică mecanizare şi unelte portabile
acţionate cu motor termic zgomotul produs de funcţionarea motorului
se asociază cu cel produs la contactul dintre scula aşchietoare şi
materialul de prelucrat, existând situaţii când acesta este chiar
amplificat.
• La mijloacele de mică mecanizare şi uneltele portabile
actionate electric în mod asemănător ca şi mai sus, exemplificând mai
ales cele montate pe buncăre de descărcare sau pe cofraje, elemente
care amplifică puternic zgomotul.

33
Din cărţile tehnice ale unor unelte portabile mai frecvent
utilizate şi larg răspândite pe şantierele de construcţii montaj am
selectat câteva date, prezentate mai jos:

Nr. Nivel dB ( A )
crt. Denumirea Putere Presiun Putere
kW e Sonora
sonora
1 Maşină de găurit PSB 650 RE 0,65 99 112
2 Maşină de găurit cu percuţie GSB 0,70 96 109
20 – 2
3 Maşină de găurit cu percuţie GBH 0,80 99 112
2 - 26 DRE
4 Rotopercutor GBH 5 DCE 1,10 90 103
5 Rotopercutor GBH 11 DE 1,50 91 104
6 Demolator ( pickhammer ) GSH 1,90 91 104
27
7 Polizor portabil GSW 24 – 230 2,40 92 105
8 Fierăstrău circular GKS 55 – 65 1,20 88 101
9 Motofierăstrău cu lanţ STIHL MS 3,40 102 116
390

In documentaţia tehnică pusă la dispoziţie de către firma producătoare


la vânzarea fiecăruia dintre aceste produse se atenţionează asupra
obligativităţii utilizării mijloacelor de protecţie individuală a auzului.
Din practica de zi cu zi se cunoaşte faptul că ( în România ) în
rare cazuri operatorii care efectuează lucrări cu acestea utilizează
mijloacele individuale de protecţie, sau chiar dacă le utilizează,
persoanele care se află în apropierea zonei de lucru nu utilizează aşa
ceva pentru simplul fapt că nu au la îndemâna astfel de mijloace.
Utilizarea acestor scule la diverse lucrări în spaţiile de locuit, pe
lângă efectele negative asupra operatorilor şi a celorlalţi participanţi la
activitate, creează un pronunţat disconfort locatarilor.

3. Ce ar fi de făcut ?

Normele şi reglementările în vigoare arată foarte clar ce măsuri


trebuiesc luate în situaţiile în care sunt depăşite anumite valori ale
zgomotului, cu toate acestea, din practica de zi cu zi, se ştie foarte clar

34
Fig. 6 Această benă pentru mortar se curăţă periodic de materialul întărit rămas în
interior. Operaţia se face de regulă prin lovirea corpului acesteia cu un ciocan. Nu
încercaţi să măsuraţi nivelul zgomotului în acest timp întrucât riscaţi să vă dereglaţi
aparatul de măsură.

că puţine sunt locurile, societăţile şi operatorii care respectă prevederile


legale din diverse motive, cum ar fi lipsa de fonduri financiare,
comoditate, ignoranţa, subestimarea pericolului din necunoaştere, rea
voinţă etc.
Momentan, pentru a efectua diverse lucrări, nu există
posibilitatea eliminării în totalitate a echipamentelor tehnice
generatoare de zgomot, spre exemplu să se folosească laseri de medie
sau mare putere pentru găurit, tăiat etc.
Soluţiile la îndemâna oricărui agent economic, preocupat de
sănătatea angajaţilor săi este să asigure echipamentul individual de
protecţie, dacă alte măsuri nu sunt aplicabile, dar şi să vegheze
permanent ca acesta să fie corect utilizat.
Cu ocazia controlului medical periodic, personalului care
lucrează în condiţii de zgomot să-i fie prezentate rezultatele examinării
aparatului auditiv şi în situaţia în care acesta este afectat să i se explice
35
şi cauzele care au condus la starea de fapt, fiind totodată avertizat
asupra consecinţelor ireversibile în situaţia ţn care continuă
desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii, fără asigurarea măsurilor de
protecţie, de altfel obligatorii.
Pentru a proteja şi alte categorii de persoane afectate, cum ar fi
trecători, locatarii locuinţelor din apropierea şantierelor sau a punctelor
de lucru ar fi foarte indicat să se utilizeze panouri mobile, confecţionate
din materiale fonoabsorbante, care să reducă nivelul zgomotului cel
puţin la o valoare acceptabilă.

BIBLIOGRAFIE

[ 1 ] Darabont A.,Pece S., Dăscalescu A., Managementul Securităţii şi


Sănătăţii în muncă, Editura AGIR, Bucureşti 2001.
[ 2 ] Darabont A., Pece S., Protecţia Muncii ( manual pentru
învăţământul universitar ), Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,
Bucureşti 1996
[ 3 ] Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, Munca
in conditii de securitate pe acoperisuri.
[ 4 ] Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in munca,
Securitate si Sanatate in Munca pe santierele de constructii de mici
dimensiuni.
[ 5 ] *** Legea nr. 90 / 1996 – republicata si modificata
[ 6 ] *** site UT Cluj Napoca, unibuc.ro, parinti.com
[ 7 ] *** Surse proprii de informare, ca urmare a controalelor efectuate
la unităţile de profil şi discuţii cu d-l ing. Dragoş Ploeşteanu – S.C.
CONSTRUCŢII MONTAJ S.A. Zalău

36
LEGISLAŢIA CU REFERIRE DIRECTĂ LA CONTROLUL
ZGOMOTULUI

Ovidiu Tiberiu NAGY

LOWS FOR NOISE

This study tries to identify the legislation with application in the safety and
health and more. The Romanian legislation is very vast and in continuous
evolution, therefore, maybe this material is not complete.

Cuvinte cheie : sancţiuni, certificare, instituţii, echipamente tehnice

1. Consideraţii generale

Plecând de la ideea că nu poţi controla un domeniu de activitate


fără să cunoşti legile după care îşi desfăşoară activitatea, acest studiu
încearcă să identifice principalele acte normative care reglementează
diferite domenii de activitate ale omului. Deşi iniţial am dorit să fie o
lucrare foarte amplă cu extrase din toate aceste legi, datorită spaţiului
limitat mă voi referi doar la cele mai importante, pentru a ne putea face
o impresie asupra importanţei care se acordă efectelor nedorite pe care
zgomotul o pate avea asupra omului şi nu numai.

2. Principalele acte normative

Dintre cele mai importante acte normative referitoare la zgomot


putem aminti (într-o ordine relativă a importanţei)

37
2.1. Constituţia României prin art 41:
(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea
privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al
femeilor şi al tinerilor, … coroborat cu :
2.2. Legea 53/2003 – CODUL MUNCII
Art. 174. (1) Pentru femeile gravide, lăuze şi care alăptează,
angajate în activităţi susceptibile să prezinte un risc specific de
expunere la agenţi, procese sau condiţii de muncă, a căror listă este
prezentată în tabelul 3, angajatorul trebuie să evalueze natura, gradul
şi durata de expunere a angajatelor în unitatea respectivă, pentru a
depista orice risc pentru securitatea şi sănătatea angajatelor şi orice
efect posibil asupra sarcinii sau alăptării şi pentru a stabili măsurile care
trebuie luate.
Art. 184. (1) Tinerii trebuie să fie protejaţi împotriva riscurilor
specifice pentru securitatea, sănătatea şi dezvoltarea lor, riscuri care
rezultă din lipsa lor de experienţă, din conştientizarea insuficientă a
riscurilor existente sau potenţiale ….
(2) În acest scop, se interzice munca tinerilor în activităţi care:
e) pun în pericol sănătatea din cauza frigului ori căldurii extreme
sau din cauza zgomotului ori vibraţiilor.
2.3. Ordonanţă de urgenţă nr. 96/2003 privind protecţia
maternităţii la locurile de muncă – aceasta prin art. 5 reia prevederile
art. 174 din Codul muncii. 2.4. Legea protecţiei muncii nr. 90/1996*)
Cu excepţia art 5 (3) conform căruia “Domeniile pentru care se
elaborează normele generale de protecţie a muncii sunt cuprinse în
anexa nr. 1 la prezenta lege” şi a punctului 5 din anexa 1
5 Mediu de zgomot, vibraţii şi ultrasunete: intensitate şi punct de
muncă expunere;
Observaţie : Legea 90/1996 nu face nici o referire directă la sancţiuni
pentru nerespectarea nivelurilor maxime admisibile ale zgomotului.
2.5. Ordin nr. 508/2002 al MMSSF – Norme generale de protecţie
a muncii cuprinde următoarele prevederi în domeniu :
Art. 474 Acţiunea zgomotului la locul de muncă nu trebuie să
afecteze nici securitatea muncii, nici sănătatea omului.
Art. 475 Limita maximă admisă pentru zgomotul de la LM cu
solicitare neuropsihică şi psihosenzorială normală a atenţiei este de 90
dB(A) nivel acustic echivalent continuu pe săptămâna de lucru. ….
Art. 477 La proiectarea unităţilor vor fi prevăzute măsuri pentru
atenuarea zgomotului prin caracteristici constructive (izolarea şi
absorbţia acustică a elementelor clădirilor pe baza evaluărilor nivelului
surselor de zgomot, criterii de amplasare a surselor de zgomot etc.).

38
Art. 480 Dacă nivelul de zgomot la locul de muncă nu poate fi
adus, prin mijloace tehnice, la valori pentru care zgomotul să nu
constituie un factor de risc, este obligatorie utilizarea mijloacelor
individuale de protecţie împotriva zgomotului.
2.6. Legea 61/1991*) pentru sancţionarea faptelor de încălcare a
unor norme de convieţuire socială, care stipulează :
Art. 2 Constituie contravenţie săvârşirea următoarelor fapte, …:
28) tulburarea, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de
zgomote cu orice aparat sau obiect …
2.7. Legea nr. 301/2004 CODUL PENAL
Art. 402: Poluarea fonică
Producerea de zgomote peste limitele admise de lege, în mod
repetat, dacă prin aceasta se pune în pericol grav sănătatea
persoanelor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
zile-amenda.
2.8. Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii
Art. 5 Pentru obţinerea unor construcţii de calitate
corespunzătoare sunt obligatorii realizarea şi menţinerea, pe întreaga
durată de existenţă a construcţiilor, a următoarelor cerinţe:
f) protecţie împotriva zgomotului.
2.9. Hotărâre nr. 261/2001 încadrare a locurilor de muncă în
condiţii deosebite
Art. 2 (1) Criteriile pentru încadrarea LM în condiţii deosebite sunt
prezenţa în mediul de muncă a noxelor profesionale fizice
constând în zgomot, …..
b) răspunsul specific al organismului …, evidenţiat prin indicatori
de expunere şi/sau de efect biologic…;
c) .. prin boli profesionale înregistrate la LM în ultimii 15 ani.

2.10. Legea 31/1991 –stabilirea duratei timpului de muncă sub 8


ore pe zi pentru salariaţii care lucrează în condiţii deosebite …
Art. 2 (1) Stabilirea categoriilor de personal, a activităţilor şi
locurilor de muncă … se face pe baza următoarelor criterii:
d) existenţa unor condiţii de muncă ce implică … zgomot intens;
Art. 3 (1) Existenţa condiţiilor deosebite …la LM se stabileşte, …
de ISTPM (ITM), pe baza determinărilor efectuate de către personalul
încadrat în unităţile specializate … din care rezultă depăşirea limitelor
prevăzute de normele naţionale de protecţie a muncii . …

39
2.11. Ordin 803/2001 … indicatori de expunere şi/sau de efect
biologic relevanţi pentru stabilirea răspunsului specific al organismului
la factori de risc de îmbolnăvire profesională
2. Indicatori de răspuns specific al organismului
Nr. crt. Noxa Indicator de răspuns specific
472 Zgomot Hipoacuzie şi surditate de percepţie
3. Indicatori de răspuns
*nu sunt specifici
*pot fi utilizaţi pentru fundamentare strategie de sănătate si
securitate la locul de munca
*nu reprezintă criterii pentru aplicare metodologie de încadrare a
unor locuri de muncă în condiţii de muncă deosebite
ZGOMOT EFECTE
n.a.e.c.s. *Deplasarea temporară a pragurilor auditive
cu valori mai mari de 60 *Scăderea capacităţii de concentrare/atenţiei
dB(A) pentru solicitarea *scăderea timpilor de reacţie la stimuli auditivi
neuropsihică deosebita si/sau vizuali.
si >75 dB(A) pentru *Acuze auditive la mai mult de 35% din
solicitarea neuropsihica subiecti la sfarsitul activitatii versus inceput.
crescută *Cresterea tensiunii arteriale.

1.a. Frecvenţa cardiacă (FC) Creşterea FC cu mai mult de 20 bătăi


1.c. Tulburări de ritm Prezenţa tulburărilor de ritm cardiac
1.d. Tensiunea arterială Creşterea tensiunii arteriale

2.12. Hotărâre 115/2004 – cerinţe esenţiale de securitate ale EIP


ANEXA 2: cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate
3.5.Protecţie împotriva efectelor dăunătoare ale zgomotului
EIP proiectate pt. a preveni efectele dăunătoare ale zgomotului
trebuie să aibă capacitatea de a asigura atenuarea acestuia în
asemenea măsură încât nivelurile sonore echivalente percepute de
utilizator să nu depăşească în nici o împrejurare valorile limită zilnice…
Toate EIP trebuie să poarte o etichetă care să indice nivelul de
atenuare acustică şi valoarea indicelui de confort asigurat de EIP; dacă
acest lucru nu este posibil, eticheta trebuie aplicată pe ambalaj.

2.13. Hotărâre 119/2004 – stabilirea condiţiilor pt introducerea pe


piaţă a maşinilor industriale
Art. 20 Organul de control … este Inspecţia Muncii,

40
Art. 4 Maşinile şi componentele de securitate ..trebuie să satisfacă
cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate care le sunt aplicabile, ….
Art. 21 a) nerespectarea prevederilor art. 4, cu amendă de la
5.000. lei la 10.000 RON, retragerea de pe piaţă, interzicerea utilizării,
introducerii pe piaţă şi punerii în funcţiune a produselor neconforme;
(3)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor .. se fac de
către personalul împuternicit din cadrul Inspecţiei Muncii.
ANEXA 1: CERINŢE ESENŢIALE
1.5.8.Zgomot
Maşinile trebuie proiectate şi construite astfel încât riscurile
rezultate din emisiile de zgomot aerian să fie reduse la cel mai scăzut
nivel, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de disponibilitatea
mijloacelor de reducere a zgomotului, în special, la sursă.
1.7.5.Instrucţiuni
d) … Documentaţia tehnică … trebuie să prezinte informaţii
referitoare la emisiile de zgomot aerian menţionate la lit. f), …
f) Instrucţiunile trebuie să prezinte următoarele informaţii
referitoare la zgomotul aerian emis de maşină, fie valoarea reală, fie
valoarea stabilită pe baza măsurărilor efectuate pe o maşină identică:
- nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A, la
posturile de lucru, dacă aceasta depăşeşte 70 dB (A); dacă acest nivel
nu depăşeşte 70 dB (A), acest fapt trebuie specificat;
- valoarea maximă a presiunii acustice instantanee ponderată C,
la posturile de lucru, dacă aceasta depăşeşte 63 Pa (130 dB prin
raportare la 20 Pa);
- nivelul de putere acustică emis de maşină, dacă nivelul de
presiune acustică continuu echivalent ponderat A, la posturile de lucru,
depăşeşte 85 dB (A).
În cazul maşinilor de dimensiuni foarte mari, în locul nivelului de
putere acustică poate fi specificat nivelul de presiune acustică continuu
echivalent în poziţii precizate din jurul maşinii.
Dacă postul/posturile de lucru nu a/au fost definit/definite sau nu
poate/pot fi definit/definite, nivelurile de presiune acustică trebuie
măsurate la o distanţă de 1 m de suprafaţa maşinii şi la o înălţime de
1,60 m faţă de sol sau de platforma de acces. Trebuie indicate poziţia
şi valoarea maximă a presiunii acustice.
3.2.Locuri de muncă
3.2.1.Post de conducere a maşinilor
…Dacă maşina este prevăzută cu cabină, aceasta trebuie
proiectată, construită şi/sau echipată astfel încât să asigure

41
conducătorului condiţii bune de lucru şi să-l protejeze împotriva oricărui
pericol care poate apărea (de ex: …, zgomot şi vibraţii excesive, etc.)…

2.14. Hotărâre 539/2004 –limitarea nivelului emisiilor de zgomot în


mediu produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor
Art. 1 … stabileşte aplicarea standardelor referitoare la emisia de
zgomot, …, marcarea, documentaţia tehnică şi modul de colectare a
datelor cu privire la emisia de zgomot în mediu provenit de la
echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor, având ca scop
buna funcţionare a pieţei interne în condiţii de protecţie a sănătăţii şi
confortului oamenilor.
Art. 4 (1) a)echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor:
1.toate maşinile industriale definite la art. 2 alin. (1) din HG
119/2004 …, sunt destinate a fi utilizate conform tipului lor în aer liber şi
care contribuie la expunerea la zgomote în mediu. Se consideră
utilizare în exteriorul clădirilor utilizarea echipamentelor într-un mediu în
care transmisia sunetului nu este afectată sau nu este afectată în mod
semnificativ, de exemplu în corturi, sub copertine de protecţie împotriva
ploii sau în carcasele clădirilor;…
Art. 6 (1) … pot fi introduse pe piaţă sau puse în funcţiune numai
dacă se conformează prevederilor prezentei, poartă marcajul CE şi
indicarea nivelului de putere acustică garantat şi sunt însoţite de o
declaraţie de conformitate EC.
Art. 16 (1)Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia
are obligaţia de a transmite la Inspecţia Muncii o copie a declaraţiei de
conformitate EC pentru fiecare tip de echipament prevăzut la art. 2,
introdus pe piaţă sau pus în funcţiune în România.
Art. 18 (1) Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage
răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, …
(5)Orice decizie luată în baza prezentei hotărâri de către Inspecţia
Muncii, din care rezultă sancţiuni şi restricţii de introducere pe piaţă sau
punere în funcţiune a echipamentelor care funcţionează în exteriorul
clădirilor ori retragerea de pe piaţă a acestora, trebuie să menţioneze:
a)temeiul legal al deciziei, în condiţiile prezentei hotărâri;
b)căile de atac împotriva deciziei, în condiţiile legii; şi
c)termenele pentru exercitarea căilor de atac
şi se aduce la cunoştinţă celui sancţionat într-un interval de 72 de
ore.

2.15. Ordin nr. 1.258/2005 pentru stabilirea unităţilor responsabile


cu elaborarea hartilor de zgomot pentru căile ferate, drumurile şi

42
aeroporturile aflate în administrarea lor, a hartilor strategice de zgomot
şi a planurilor de acţiune aferente acestora, din domeniul propriu de
activitate, precum şi limitele de competenta ale acestora

2.16. Lista oficială L.O. – 2004 a mijloacelor de măsurare supuse


controlului metrologic legal

Mijloace de L92-1 Microfoane 1


măsurare a L92-2 Sonometre 1
nivelului de
L92-3 Analizoare de frecvenţă a semnalului 1
presiune acustică
10) acustic de 1/1 şi 1/3 octavă
L92-4 Dozimetre de zgomot 2
L92-5 Expozimetre sonore individuale 2
Audiometre L96-1 Audiometre tonale 1
L96-2 Audiometre vocale 1

2.17. Ordin 188/2004 –constituirea Registrului operativ naţional al


bolilor profesionale şi a Centrului naţional de coordonare metodologică
şi informare privind bolile profesionale
având în vedere prevederile …Legii 90/1996, republicată, ale Legii
nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, şi …ministrul
sănătăţii emite următorul ordin:
Art. 1 Se constituie la nivelul Institutului de Sănătate Publică
Bucureşti Registrul operativ naţional al bolilor profesionale,
reprezentând baza de date privind morbiditatea profesională.
Art. 5 (1) Structurile medicale care participă la colectarea
sistematică şi continuă a datelor privind bolile profesionale sunt:
a)institutele de sănătate publică din Bucureşti, Cluj-Napoca, laşi şi
Timişoara, prin secţiile de medicină muncii;
b)direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului
Bucureşti, prin structurile de medicina muncii, reprezentând autoritatea
de sănătate publică la nivel local;
c)structurile de asistenţă medicală primară şi de specialitate, în
toate formele lor de organizare, de stat sau private, cu activitate
autorizată pentru servicii de medicina muncii.
Art. 6 Aceste structuri participă la colectarea sistematică şi
continuă a datelor din teritoriu, precum şi la evaluarea factorilor de risc

43
profesionali care au generat bolile profesionale, în scopul prevenirii
acestora şi asigurării unui mediu de muncă sanogen.
Art. 9 Declararea cazului de boală profesională se face de către
medicul de medicina muncii din cadrul direcţiei de sănătate publică
judeţene şi a municipiului Bucureşti pe fişa BP2, prezentată în anexa nr.
4, care se trimite la Institutul de Sănătate Publică Bucureşti – Secţia de
medicina muncii, în cursul lunii în care s-a confirmat îmbolnăvirea.
Anexa nr. 1: Tabel cuprinzând bolile profesionale cu declarare
obligatorie
Boli ale urechii
Hipoacuzie, Zgomot peste LMA
28.
surditate Substanţe chimice ototoxice

3. Concluzii

Din păcate în actualul stadiu al legislaţiei din ţara noastră, acelaşi


problematică este împărţită între mai multe instituţii ceea ce constituie
un real impediment pentru personalul din aceste instituţii. O lege a
limitării nivelului de zgomot unică, pe cele două componente esenţiale :
-zgomote produse în interiorul clădirilor
-zgomote produse în exteriorul clădirilor
indiferent de sursa care îl produce, şi care prin natura lor pot afecta
starea de sănătate a oamenilor, siguranţa clădirilor, etc ar fi fost mult
mai oportună.

Ovidiu Tiberiu NAGY, inspector de muncă


Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj

44
INTERDEPENDENŢA DINTRE ZGOMOT ŞI VIBRAŢII

Drd. Ing. Horia FIRON

CORRELATION BETWEEN NOISE AND VIBRATIONS

The strong industry development during last decades, leaded to the


increasing of the number and power of the noise and vibration sources, having
as result a high noise and vibration pollution for many workplaces and extended
areas.
The scientific researches emphasized the fact that noise and vibration,
exceeding certain intensity have negative consequences for the safety and
operational characteristics of the installation and technical equipments situated
in polluted areas, as well as for the safety and quality of the products.
In the same time, clinical researches highlighted on statistical bases
the fact that noise and vibration exceeding certain limits have negative medical
effects by affecting the health and working capacity of the employees.

Cuvinte cheie: zgomot aerodinamic, magnetic, aerian, structural, de


impact, vibraţii, ultrasunete.

1. Introducere

Dezvoltarea impetuoasă a industriei înregistrată în ultimele


decenii, a condus la creşterea numărului şi a puterii surselor de zgomot
şi vibraţii, având ca urmare poluarea cu zgomote şi vibraţii a
numeroase locuri de muncă şi chiar a unor zone foarte întinse.
Cercetările ştiinţifice efectuate au pus în evidenţă faptul că
zgomotul şi vibraţiile, care depăşesc anumite intensităţi, afectează

45
nefavorabil caracteristicile funcţionale şi de siguranţă ale instalaţiilor şi
agregatelor amplasate în zone poluate, cu efecte negative asupra
siguranţei în exploatare şi asupra calităţii produselor.
Pe de altă parte, cercetările clinice au pus în evidenţă pe baze
statistice faptul că zgomotul şi vibraţiile, care depăşesc anumite limite,
prezintă efecte nocive cu grave consecinţe pe plan medico-sanitar prin
afectarea sănătăţii şi capacităţii de muncă a angajaţilor.
Pe plan social se constată o creştere rapidă a numărului de
persoane expuse acţiunii nocive a zgomotului şi vibraţiilor.
Ambele aspecte, medico-sanitare şi cele sociale, generează în
ultimă instanţă pierderi economice, care rezultă din scăderea capacităţii
de muncă fizică şi intelectuală a angajaţilor, scoaterea din circuitul
productiv, temporar sau definitiv, a unui număr mare de angajaţi, ca
urmare a îmbolnăvirilor şi accidentelor profesionale, concedii medicale,
pensionări premature ş. a.
Metodele moderne de combatere a zgomotului şi vibraţiilor
urmăresc atingerea a trei scopuri distincte:
1. un scop de natură tehnică, ce constă în realizarea de instalaţii
şi agregate care să elimine generarea de zgomot şi vibraţii peste
limitele admise, în vederea evitării înrăutăţirii caracteristicilor
funcţionale, a scăderii calităţii produselor şi a degradării premature a
elementelor componente ale acestora;
2. un scop de natură medico-sanitară, care constă în protejarea
angajatului împotriva efectelor complexe provocate de aceste noxe,
efecte care afectează confortul fizic şi psihic, starea de sănătate şi
capacitate de muncă;
3. un scop de natură socială, care constă în înlăturarea
aspectului de noxă socială, pe care îl prezintă poluarea cu zgomote şi
vibraţii. [2]
În conţinutul acestei lucrări ne referim la cei doi factori de risc şi
confortul acustic, la acţiunea dăunătoare a acestor forţe şi în fine
acţiunea dăunătoare a ultrasunetelor în cazul expunerii la astfel de
solicitări.

2. Interferenţa dintre zgomot, vibraţii şi ultrasunete

Este cunoscut faptul că atunci când un corp se află în mişcare


oscilatorie datorită unei forţe exterioare, se produc vibraţii care în
anumite situaţii sunt percepute de om sub formă de trepidaţii, precum şi
sub formă de sunete. [5]

46
Pentru a putea vibra, corpul primeşte din exterior o anumită
energie. O cantitate mai mare sau mai mică din această energie primită
de corpul care vibrează este transferată mediului înconjurător, adică
corpul radiază, iar undele acustice generate, în deplasarea lor prin
mediu, transportă la distanţă această energie. Dacă în urma acestei
radiaţii se produce un sunet, radiatorul acustic devine o sursă sonoră.
Ca exemplu de surse sonore pot fi menţionate: vocea omenească,
instrumente muzicale, motoarele, difuzoarele etc., şi în general orice
corp prin vibraţie generează sunete.
Prin analogie cu nivelul acustic al zgomotului mărimile
corespunzătoare vibraţiilor sunt date în tabelul următor:

Zgomote Vibraţii
Mărime Unităţi Mărime Unităţi
Intensitate W / cm² Deplasare cm
Viteză cm / s
Nivel de dB Acceleraţie cm / s²
intensitate
Nivel de tărie fon Nivel de intensitate vibrar
Nivel de tărie pal

Zgomotele luând naştere ca urmare a vibraţiei unui corp,


rezultă că pot fi grupate în mai multe categorii în raport cu natura
forţelor care produc aceste vibraţii.
Astfel, în cazul zgomotului produs prin ciocnire, acesta este
generat de acţiunea unei forţe datorită ciocnirii, în urma căreia un corp
poate vibra ca un tot, ansamblul punctelor deplasându-se în faţă - când
rigiditatea corpului este apreciabilă - intensitatea sunetului vitezei
particulei corpului, sau în corp pot lua naştere unde de încovoiere -
când rigiditatea corpului este relativ scăzută, ca în cazul plăcilor şi
barelor ale căror dimensiuni sunt mari în raport cu lungimea de undă a
sunetului generat - şi intensitatea sunetului depinde de natura
materialelor din care sunt confecţionate corpurile care se ciocnesc de
masa corpului care vibrează şi de dimensiunile acestuia.
În această categorie intră zgomotele produse de ciocanele de
forjă şi ciocanele pneumatice, maşinile de stanţat, războaiele de ţesut,
polizoare, planşeele supuse acţiunii de impact etc.
Frecvenţele sunetului emis în urma unei acţiuni de şoc depind
de frecvenţele proprii de vibraţii ale corpurilor lovite, fiind independente
de frecvenţa de repetare a şocurilor.
Când zgomotul este produs de vibraţiile unui corp ca urmare a
acţiunii forţelor de frecare care iau naştere atât la mişcarea de
47
translaţie, cât şi la mişcarea de rotaţie a două corpuri, intensitatea
sunetului produs depinde de coeficientul de frecare şi de reacţiunile
normale dintre corpurile în contact. Prin urmare, cu cât suprafeţele
corpurilor sunt mai rugoase, având asperităţi mai pronunţate cu atât
intensitatea zgomotului produs este mai mare.
Corpul pus în vibraţie în urma frecării, vibrează pe frecvenţele
sale proprii care vor determina spectrul zgomotului generat, acesta
depinzând şi de amortizarea internă a vibraţiilor corpurilor în trecere.
Rularea roţilor pe şine, prelucrarea pieselor la raboteze, rotirea axelor
în lagăre generează zgomot prin frecare.
Zgomotul aerodinamic, denumit şi zgomot de sirenă este
generat de scurgerea unui fluid între suprafeţe rigide, fixe (de exemplu,
refularea aerului printr-o gură de ventilator), precum şi scurgerea
fluidelor datorită mişcării relative a suprafeţelor (de exemplu, rotirea
unei elice, a rotorului unei maşini) care atrage după sine variaţii de
presiune, forma spectrului zgomotului depinde de o serie de factori
printre care dimensiunile şi forma conductei de scurgere a fluidului,
viteza curentului, de debit, vâscozitate etc. În cazul zgomotului de jet,
analizele spectrale au pus în evidenţă şi existenţa unui spectru
infrasonor şi ultrasonor.
În cazul zgomotului magnetic, care este specific maşinilor
electrice, acesta se datorează forţelor periodice care se exercită în
interspaţiul dintre stator şi rotor. Componentele tangenţiale ale forţelor
magnetice dau naştere momentului (cuplului) total care produce lucrul
util al motorului, iar componentele radiale nu contribuie la efectuarea
unui lucru mecanic util, ci acţionând asupra elementelor maşinii
electrice, le pun în vibraţie, generând zgomot. Deci, de mărimea
componentelor radiale ale forţelor magnetice depinde şi intensitatea
zgomotului generat.
Astfel, zgomotul se datorează formării de turbioane în focar,
desprinderii turbioanelor de pe marginea arzătorului şi vibraţiilor aerului
în focar.
În spectrul unui asemenea zgomot predomină componentele
de joasă frecvenţă 60 - 260 Hz, aceasta datorându-se şi apariţiei
fenomenului de rezonanţă între vibraţiile proprii ale focarului şi vibraţiile
generate de arzător.
În toate cazurile, în condiţii egale de frecvenţă şi intensitate,
acţiunea dăunătoare a zgomotului asupra organismului omenesc este
şi mai accentuată atunci când zgomotul este însoţit de vibraţii
mecanice, deosebindu-se mai multe situaţii:

48
* o primă situaţie este aceea în care omul se află în încăperi în
care sunt în funcţiune diferite maşini şi instalaţii, în care acţionează
simultan zgomote şi vibraţii de diferite frecvenţe şi spectre, având
intensităţi ridicate (maşini de prelucrare a metalelor sau a lemnului,
maşini textile, motoare de avioane etc.). Astfel, aparatul vestibular este
sensibil la acceleraţiile corpului şi la modificările de poziţii în câmpul
gravitaţional, răspunzând la frecvenţele foarte joase;
* o altă situaţie este aceea în care întregul organism este supus
vibraţiilor produse de către maşini şi aparate care se mişcă împreună
cu omul (autovehicule, tractoare, poduri rulante etc.);
* mai există situaţii în care numai anumite părţi ale corpului
omenesc sunt supuse la acţiunea directă a vibraţiilor produse de
diferite maşini, instalaţii sau unelte (unelte pneumatice, ciocane, maşini
de găurit etc.).
În aceste ultime situaţii corpul este supus la vibraţii prin contact
direct cu corpurile solide în vibraţie. Frecvenţele acestor vibraţii se află
în limita inferioară a frecvenţelor audibile sau în domeniul
infrasunetelor.
Consecinţele asupra sănătăţii şi capacităţii de muncă a
persoanelor care lucrează în industrie, în raport cu alte sectoare sunt
mai periculoase şi mai grave, deoarece atât zgomotele cât şi vibraţiile
sunt mai puternice şi de durată mai mare, cât şi datorită interacţiunii
acestor două noxe, mai ales în situaţia în care zgomotul poate fi
amplificat prin montarea agregatelor maşinilor-unelte, utilajelor
industriale care vibrează, fără luarea măsurilor necesare de atenuare a
transmiterii vibraţiilor la elementele de construcţie ale clădirilor
industriale respective.
De aceea, în problemele de producţie împotriva zgomotului
trebuie să fie soluţionat atât zgomotul aerian cât şi cel structural.
Zgomotul aerian se produce atunci când surse sonore, ca, de
exemplu, o maşină unealtă, dau naştere la vibraţii care se propagă sub
formă de unde în aerul înconjurător. Transmiterea zgomotului aerian
între două încăperi separate între ele printr-un perete etanş are loc
atunci când undele pun în vibraţii - cu amplitudini suficient de mari -
elementul de separaţie, iar vibraţiile acestuia sunt transferate aerului
din încăperea vecină.
Alte căi de acces ale zgomotului aerian, în încăperi sunt
deschiderile de uşi şi ferestre, deschiderile din pereţi şi planşee,
canalele de ventilaţie şi golurile din jurul conductelor instalaţiilor
sanitare şi electrice.

49
Zgomotul structural ia naştere, atunci când sursa de vibraţii
excită ea însăşi elementele construcţiei; acesta este cazul şocului sau
impactului în planşee şi pardoseli. Datorită undelor transversale care
iau naştere, planşeele şi pardoselile devin radiatori acustici care produc
zgomot aerian în aerul dimprejur atunci când frecvenţa de vibraţie este
mai mare decât 20 Hz. Dacă frecvenţa vibraţiilor este sub această
limită se produc trepidaţii.
Zgomotul structural poate fi generat şi de maşinile şi instalaţiile
din clădiri, de trântitul uşilor. Zgomotul structural poate fi redus dacă se
întrerupe continuitatea traseului de propagare.
Zgomotul de impact este o formă de zgomot structural
provocat de forţe care acţionează pe planşeele şi pardoselile din clădiri
provocând vibraţii care se propagă prin medii solide. Întâlnind în calea
lor suprafeţe capabile să radieze energie acustică, aceste vibraţii sunt
transformate în zgomot aerian audibil. Energia instantanee de vibraţie
este în cazul impactului mult mai mare decât cea generată de sursele
obişnuite de zgomot aerian.
Din punct de vedere al acţiunii dăunătoare asupra organismului
uman, o importanţă deosebită, exceptând zgomotul şi vibraţiile o au şi
ultrasunetele.
Oscilaţiile acustice care iau naştere în timpul funcţionării
maşinilor şi agregatelor pot constitui factori nocivi pentru organismul
uman. Perceperea lor de către organismul uman, prin organul auditiv,
oscilaţiile acustice se clasifică în:
- infrasunete, cu frecvenţa sub 16 Hz;
- sunete, cu frecvenţa cuprinsă intre 16 şi 16.000 Hz;
- ultrasunete, cu frecvenţa peste 16.000 Hz. [3]
În mediul industrial, infrasunetele, sunetele şi ultrasunetele se
suprapun atât în ceea ce priveşte componenţa spectrului oscilaţiilor
generate de maşini şi utilaje, cât şi în privinţa acţiunii lor asupra
organismului lucrătorului.
Infrasunetele aparţin părţii inaudibile a spectrului sonor având
frecvenţele inferioare valorii de 20 Hz.
Infrasunetele sunt prezente în numeroase locuri de muncă.
Acestea apar în cazul funcţionării motoarelor cu ardere internă cu
aprindere prin scânteie, la frecvenţele de la 10 la 20 Hz şi nivelurile de
intensitate de 98 dB, a motoarelor Diesel, la frecvenţele de la 5 la 20
Hz şi nivelurile de intensitate de 102 - 103 dB, a motoarelor cu reacţie,
la frecvenţele de la 1 la 20 Hz şi nivelul de intensitate de 143 dB.
Oscilaţiile acustice întâlnite în mediul industrial au, de obicei,
frecvenţe foarte variate, gama frecvenţelor acustice interferând cu cea

50
a ultrasunetelor. Totuşi, la fiecare loc de muncă predomină o anumită
gamă, imprimând anumite caracteristici mediului fizic ambiant.
Ultrasunetele se deosebesc de sunete prin faptul că, având o
frecvenţă ridicată (peste 16.000 Hz), nu provoacă senzaţii auditive. În
industrie, ultrasunetele apar fie în compoziţia spectrului unor zgomote
puternice, fie sunt generate de instalaţii special destinate acestui scop.
Acţiunea biologică a ultrasunetelor variază în funcţie de
caracteristicile acestora - frecvenţă, intensitate, durată de timp - şi de
natura elementelor celulare sau a ţesuturilor expuse. Cele mai
periculoase sunt ultrasunetele de intensitate mare şi frecvenţă joasă
care se amortizează puţin în aer şi se răspândesc în toată încăperea
de lucru. Ultrasunetele de intensitate mică şi frecvenţă ridicată sunt
amortizate în mare măsură în aer şi, în mod practic nu au o acţiune
nocivă asupra organismului uman.
Ţesuturile cele mai vulnerabile sunt cele neomogene, precum
şi elementele constitutive ale celulelor. Acţiunea biologică a
ultrasunetelor se concretizează în efecte mecanice, termice şi chimice.
Efectul mecanic se manifestă prin deplasări violente şi
dezordonate ale moleculelor la nivelul protoplasmei celulare, care au
drept consecinţă „dilatarea” celulelor, degenerarea nucleelor celulare şi
alterarea cromozomilor.
Efectul termic al ultrasunetelor se manifestă printr-o creştere
generală a temperaturii organismului. El este caracteristic pentru
ultrasunete şi este cu atât mai mare cu cât ultrasunetele au o frecvenţă
mai ridicată şi cu cât organele expuse au o structură mai compactă.
Efectul chimic al ultrasunetelor se caracterizează prin
declanşarea unor reacţii de oxidare şi degradarea macromoleculelor
care conduc la denaturarea proteinelor.
Acţiunea ultrasunetelor poate să fie generală, interesând
întregul organism, sau locală, afectând numai anumite organe sau
sisteme. În literatura de specialitate se descrie acţiunea ultrasunetelor
asupra organului auditiv, sistemului nervos, endocrin, muscular,
sângelui, epidermei etc. La nivelul plasmei sanguine, expunerea la
ultrasunete provoacă scăderea numărului de leucocite.
În fine ultrasunetele de intensitate şi frecvenţă foarte mare au o
acţiune generală asupra organismelor vii, putând conduce la moarte.
Frecvenţa critică este socotită a fi cea de 22 - 25,5 kHz la intensităţi de
160 - 165 dB.

51
Bibliografie

[1] Darabont, A. Pece, Şt., Dăscălescu, A., Managementul securităţii şi sănătăţii


în muncă, Vol. I,II, Ed. AGIR, Bucureşti, 2001
[2] Darabont, A. Costin, A., Metode moderne privind combaterea zgomotului şi
vibraţiilor în industria chimică, Bucureşti, 1980.
[3] Mereţ,N Pece, Şt., Cacovean, N., Protecţia omului în procesul muncii, Ed.
Tehnică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
[4] Cyril, M., H., Chorles, E., C., Şocuri şi vibraţii, Vol. III, Ed. Tehnică, 1969.
[5] *** Ghid de protecţie a muncii, Vol. IV, Bucureşti, OID – ICM, 1984.
[6] *** Normele generale de protecţie a muncii, Bucureşti, Ed. 2002.

52
PREZENŢA ZGOMOTULUI LA LOCURILE DE MUNCĂ
DIN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Dantes Nicolae BRATU, Marina STAN, Elena BANU

NOISE AT THE WORKPLACES IN THE FOOD INDUSTRY

Noise is an air vibration which propagates producing an acoustic


sensation which can be pleasant but in most cases is disagreeable and
harmful.
In order to evaluate the noise levels at work places in the food
industry, measurements were conducted. The obtained results were above the
maximum admitted noise level for this type of work places with values ranging
from 2 to 19 dB(A).
Consequently, this paper contains a series of actions to be taken in
order to reduce the noise levels and to protect the human body from the
hazardous effects of noise.

Cuvinte cheie: zgomot, factor de risc, limita maximă admisă, leziuni


auditive, boli profesionale, echipament de protecţie.

1. Introducere

Zgomotul este o vibraţie a aerului care se propagă, provocând


o senzaţie auditivă care poate fi plăcută, dar care de multe ori poate fi
dezagreabilă şi nocivă. De asemenea, zgomotul este definit cel mai des
ca un sunet nedorit. Sunetul este senzaţia auditivă provocată de
vibraţia acustică a particulelor unui mediu elastic în jurul unei poziţii de
echilibru. Aceste sunete pot fi definite ca vibraţii din aer care se
propagă în unde acustice [1].

53
Zgomotul la locul de muncă este adesea privit ca un rău
necesar şi, deoarece efectele lui nu sunt imediate, nu este considerat o
prioritate în acţiunile de securitate şi sănătate in muncă [3]. Adevărul
este însă că zgomotul are un impact devastator asupra sănătăţii şi nu
afectează doar persoanele care lucrează în industria oţelului, navală,
aeronautică sau în construcţii, ci şi milioane de oameni angajaţi în alte
sectoare de activitate, de exemplu în educaţie sau divertisment.

2. Efectele zgomotului

Se estimează că o treime dintre europeni (mai mult de 60 de


milioane de oameni) sunt expuşi la zgomot aproximativ un sfert din
timpul pe care îl petrec la serviciu, şi în jur de 40 de milioane
(echivalentul întregii populaţii a unei ţări) lucrează cel puţin jumătate din
timp în zgomot. De asemenea, în Franţa mai mult de 2 milioane de
persoane sunt expuse timp îndelungat la zgomote intense, la locul lor
de muncă, care depăşesc 85 dB( A). O parte dintre acestea sunt atinse
de o surditate ireversibilă.
Alte studii au arătat faptul că, în lume sunt mai mult de 500 de
milioane de oameni cu un anumit grad de hipoacuzie, iar pentru anul
2015 se estimează că cifra va ajunge în jurul valorii de 700 de milioane.
În aceste condiţii, urechea este afectată din ce în ce mai mult
de zgomotul din mediul înconjurător, producându-se pierderea auzului,
ce reprezintă un fenomen care capătă o amploare din ce în ce mai
mare în întreaga lume.

3. Alcătuirea urechii

Pentru o mai bună înţelegere a mecanismelor prin care


zgomotele influenţează organul auditiv, vom prezenta, unele noţiuni
elementare anatomo-fiziologice ale acestuia.
Vibraţia sunetului este mai întâi canalizată către pavilion şi
către canalul auditiv, ea întâlnind timpanul a cărui vibraţie o produce.
Astfel, sistemul auditiv transmite sistemului nervos central
informaţii cu privire la variaţiile de presiune din aer. Mecanismul
transmiţător este compus din:
1. urechea externă şi urechea medie;
2. cohleea sau melcul;
3. nervul auditiv şi căile spre diferitele structuri nervoase centrale,
aşa cum se vede şi din figura 1, de mai jos.

54
Fig. 1- Alcătuirea urechii

Prima componentă este reprezentată de un dispozitiv mecanic


de egalizare a impedanţei, care transmite variaţiile de presiune ale
aerului spre lichidul cohlear. A doua componentă reprezintă sediul
excitării ţesutului nervos. Deci, undele longitudinale intră în conductul
auditiv extern a căror energie se pierde în pereţii canalului şi în
membrana timpanică. Conductul auditiv extern este ca un tub închis
astfel încât presiunile sonore sunt mai mari la extremitatea închisă de
timpan. Timpanul (membrana) separă complet urechea externă de cea
medie (ambele fiind umplute cu aer). Pe faţa timpanului dinspre
urechea medie se află cele trei oscioare care formează lanţul oscicular
(ciocanul, nicovala şi scăriţa). Acest lanţ transmite sunetele către
urechea internă (plină cu lichid). Deci, urechea medie are rolul de a
transporta energia sonoră dintr-un gaz într-un lichid. Apoi urechea
internă transformă undele sonore în impulsuri nervoase.
Normal urechea umană poate recepţiona, sunete cu frecvenţe
între 18 şi 20.000 Hz. Dacă sunetele prezintă caracteristici defavorabile
în frecvenţă şi intensitate apar, atunci, efecte nocive asupra celulelor
auditive cum ar fi: oboseala auditivă, traumatismul acustic, asupra
sistemului nervos central: oboseala, generală, randamentul scăzut,
asupra stării psihice sau asupra înţelegerii vorbirii şi a comunicaţiilor
sonore, în general.
Deci, sunetul este definit ca o vibraţie acustică capabilă să
producă o senzaţie auditivă.

55
4. Percepţia zgomotului de către organism

Zgomotul este o vibraţie acustică fără componente bine


definite, un sunet supărător, un sunet neregulat sau mai multe sunete
de frecvenţe diferite care se suprapun (Fig. 2).

Variaţii rapide = frecvenţă ridicată = zgomot ascuţit

Variaţii lente = frecvenţă slabă = zgomot grav

Figura 2- Perceperea zgomotului

Zgomotul este perceput selectiv de analizatorul auditiv, astfel,


la o anumită intensitate, el lezează urechea şi produce surditate.
Zgomotele constituie deseori un important factor de
suprasolicitare în mediul de muncă. Pe lângă faptul că zgomotele pot
cauza leziuni ale aparatului auditiv, ele sunt percepute deseori ca
deranjante. În plus zgomotele pot împiedica sau îngreuna comunicarea,
sau pot atenua alte sunete pe care dorim să le auzim.
Expunerea la zgomote puternice într-o perioadă scurtă de timp
poate determina diminuarea temporară a sensibilităţii acustice. De
regulă auzul revine după o perioadă de recuperare mai scurtă sau mai
lungă. În cazul expunerii îndelungate la zgomote puternice pot apărea
leziuni la nivelul cililor situaţi în urechea internă, ceea ce se soldează
cu o diminuare definitivă a auzului. O astfel de leziune a aparatului
auditiv are caracter permanent şi nu poate fi vindecată.
Cu cât zgomotul este mai puternic, cu atât mai repede apar
leziunile auditive. Expunerea îndelungată la zgomote cu nivel de
presiune acustică din clasa A, depăşind 87dB, implică riscul unor
leziuni auditive. Cu toate acestea, sensibilitatea individuală variază
puternic, ceea ce face ca persoanele sensibile să prezinte riscul unor

56
leziuni auditive chiar şi în cazul expunerii îndelungate la zgomote cu un
nivel acustic sub 87 dB (A).
Chiar şi o diminuare moderată a sensibilităţii auditive poate fi
deranjantă întrucât determină dificultăţi de comunicare. Acest lucru este
mai uşor de observat în cazul discuţiilor în grup, când individul poate fi
deranjat de faptul că mai multe persoane vorbesc în acelaşi timp.
De obicei, persoanele afectate de hipoacuzie sunt conştiente
de afecţiunea de care suferă într-un stadiu destul de avansat, întrucât
se obişnuiesc treptat cu diminuarea acuităţii auditive.
Acufenele (ţiuitul continuu în urechi) pot indica totuşi existenţa
unor leziuni auditive. Un risc deosebit de leziuni auditive îl constituie
aşa-numitele “zgomote sub formă de impulsuri”, de exemplu zgomotele
de impact. Expunerea la pocnituri izolate, dar suficient de puternice,
poate provoca apariţia unei leziuni auditive definitive.
Pe lângă faptul că pot provoca leziuni ale aparatului auditiv,
zgomotele îi pot împiedica pe salariaţi să se concentreze asupra unei
sarcini, constituind astfel un factor care îngreunează buna desfăşurare
a activităţii. De asemenea zgomotele pot fi percepute ca obositoare şi
deranjante.
Un alt dezavantaj pe care îl prezintă zgomotele este acela că
ne împiedică să percepem alte sunete. Astfel, posibilităţile de a
comunica într-un mediu zgomotos sunt reduse. Pentru a putea
comunica cu voce tare într-un mediu cu zgomote de peste 70 dB(A)
trebuie să stăm la cel mult 1 m depărtare de interlocutor, cu condiţia ca
auzul acestuia să fie perfect. La zgomote cuprinse între 95 şi 100
dB(A), trebuie să ţipăm pentru a ne face auziţi.
În aceste cazuri scad sensibil şi posibilităţile de a percepe
semnale acustice de avertizare, de exemplu cele emise de un vehicul
care se îndreaptă spre noi. Zgomotele pot reprezenta şi un risc indirect
de accidentare.
Se ştie că întreaga activitate productivă se desfăşoară în timp
şi spaţiu într-un anumit mediu de muncă, prin muncă. În aceste condiţii,
munca solicită din partea organismului uman, pentru efectuarea ei,
participarea funcţiilor unor organe, sisteme şi aparate în funcţie de
caracteristicile muncii şi condiţiile în care aceasta are loc.
Organismul uman este cel mai complex mecanism, ca structură
şi funcţionalitate din univers şi este cunoscut că toate funcţiile lui sunt
coordonate, conduse şi controlate de sistemul nervos.
În acest sens, oricât de simple ar fi activităţile la care este
supus omul, mediul de muncă conţine factori de risc care perturbă atât
derularea procesului muncii cât şi condiţiile de securitate şi sănătate. În

57
fiecare activitate, oricât de uşoară ar fi, există o participare fizică şi
neuropsihică din partea omului. Starea de sănătate a salariaţilor, în
orice ţară are consecinţe directe atât asupra economiei naţionale cât şi
a celei mondiale.
Mediul de muncă este constituit din totalitatea condiţiilor fizice,
chimice, biologice şi psihosociale în care executantul îşi desfăşoară
activitatea.
Astfel, acesta conţine factori de risc şi anume: fizici, chimici,
biologici şi cei cu caracter special al muncii respective.
Factorii fizici cu efect nociv asupra sănătăţii sunt zgomotul,
vibraţiile, radiaţiile ionizante şi neionizante, munca în condiţii de
expunere la microclimat cald nefavorabil.
Factorii chimici se referă la prezenţa la locurile de muncă a
gazelor, a vaporilor, a aerosolilor toxici sau caustici, precum şi a
pulberilor în suspensie în aer, a gazelor sau vaporilor inflamabili sau
explozivi.
Riscul biologic este determinat de prezenţa unor
microorganisme aflate în suspensie în aerul de la locurile de muncă,
cum ar fi: bacteriile, virusurile, richeţii, protozoarele, ciupercile, etc. .
Virusurile hepatice B şi C, infecţia cu HIV/ SIDA şi tuberculoza în
special la personalul medico-sanitar.
Caracterul special al mediului de muncă determină factori
proprii de risc, de exemplu: mediul subteran, mediul acvatic,
subacvatic, aerian sau izolat.
Vom prezenta mai jos situaţia îmbolnăvirilor profesionale în
Romania pentru perioada 1992-2002.

Tabel 1
Anii de observaţie Total cazuri Boli profesionale
determinate de zgomot
1993 1506 56
1994 1562 50
1995 1875 56
1996 2031 159
1997 2015 337
1998 2060 395
1999 1828 211
2000 1802 386
2001 1576 696
2002 2200 892
2003 1723 292

58
Se observă, astfel că bolile legate de zgomot sunt pe primul loc
în ţara noastră şi sunt într-o continuă creştere, ceea ce este foarte
îngrijorător. Cele mai multe cazuri de îmbolnăvire profesională au fost
declarate în domeniul metalurgiei, apoi în ramura construcţiilor de
maşini şi al extracţiei minereurilor neferoase.
Deşi, industria alimentară nu deţine locul 1 la această categorie
totuşi, pe lângă metalurgie şi construcţii este o generatoare de zgomot
mult şi nociv care depăşeşte în mod constant limita admisibilă de
87dB(A).
Astfel, vom enumera mai jos unele surse de zgomot din acest
domeniu care sunt destul de numeroase:
• maşini rotative sau alternative ce produc sunete în care
predomină componentele periodice;
• maşini pneumatice care produc sunete cu bandă largă de
frecvenţă, centrală aer);
• piese sau gaze în mişcare rapidă (ventilatoare);
• frecări;
• turbulenţa fluidelor.

Asupra organismului uman zgomotul are o acţiune specifică la


nivelul urechii şi a acţiune generală. Efectele asupra urechii depind de
intensitatea şi durata de acţiune ale acestuia.
Astfel, se poate produce acoperirea sau mascarea unor sunete
sau zgomote necesare desfăşurării activităţii în bune condiţiuni: ne se
poate înţelege vorbirea pentru comunicarea interumană, nu se pot
percepe semnalele acustice tehnologice sau de securitate a muncii sau
asculta cum funcţionează utilajele, ceea ce poate duce la accidente de
muncă sau avarii.
Un alt efect este oboseala auditivă, care constă în reducerea
acuităţii auditive pe parcursul lucrului şi revenirea acesteia la normal
după câteva ore. Traumatismul de zgomot apare la o intensitate foarte
mare a zgomotului (încercări de motoare, explozii) şi se manifestă prin
senzaţie de ameţeală, zgomote şi dureri în urechi, înfundarea şi chiar
perforarea timpanului. Cea mai des întâlnită este hipoacuzia (scăderea
auzului şi surditatea profesională cu producerea de leziuni la nivelul
urechii după un număr de ani de muncă în zgomot). De exemplu 15-20
de ani de lucru în secţiile de sablare (cele vechi), în cazangerii, sala
maşini, etc.
Zgomotul acţionează asupra întregului organism pe cale
nervoasă şi endocrină. Astfel, apare iritabilitatea, astenia, insomnia,
tulburări ale atenţiei, şi în precizia mişcărilor precum şi unele tulburări

59
de vedere. Zgomotul, de asemenea, contribuie la apariţia hipertensiunii
arteriale, a nevrozelor duce la scăderea capacităţii de muncă
favorizând producerea de greşeli în muncă şi inclusiv a accidentelor de
muncă.
Apare întrebarea zgomotul poate provoca un accident de
muncă ?
Răspunsul este da, poate provoca un accident de muncă şi
avem atunci de a face cu cazul surdităţii traumatice, rară, e adevărat,
dar recunoscută ca accident de muncă. Ea poate fi provocată de o
expunere scurtă dar violentă la zgomote foarte puternice.
O explozie, de exemplu, poate ocaziona deteriorări
considerabile: luxaţia oscioarelor din urechea medie, hemoragie internă
etc. şi poate antrena o surditate definitivă distrugând imediat şi
iremediabil celulele urechii interne.

5. Determinări sonometrice

Reglementările naţionale actuale precum şi numărul mare de


cazuri de boli profesionale determinate de expunerea la zgomot impun
întreprinderea de către toţi specialiştii care sunt implicaţi în asigurarea
măsurilor de prevenire, la nivelul unităţilor economice, a unor acţiuni de
combatere care au ca scop modificarea nivelului de zgomot receptat şi
perceput de angajaţi astfel încât acesta să se încadreze în limitele
prevăzute. Expunerea personală zilnică la un zgomot ce depăşeşte
aceste limite poate determina apariţia unor modificări auditive care, în
cazul unei expuneri pe termen lung, pot deveni ireversibile.
În industria alimentară din judeţul Galaţi din anul 1990 şi până
în prezent a fost înregistrat un caz de boală profesională, dermatită, la
societatea comercială de viticultură şi vinificaţie, S.C. Viti-Vinicola
Târgul Bujor ( la locul de muncă-ambalare), aceasta nefiind
determinată de zgomotul de la locul de muncă.
În tabelul 2 sunt prezentate rezultatele investigaţiilor
sonometrice la locurile de muncă în perioada 2004 – 2005:
Toate aceste valori au fost înregistrate din măsurătorile
efectuate la operaţia în sine cât şi pe căile de acces.
Din numărul total de muncitori care executau operaţiile
generatoare de zgomot, doar circa 15 % purtau echipamentul de
protecţie împotriva zgomotului.

60
Tabel 2
2004 2005
Unitatea
Loc de muncă Valoare
Loc de muncă Valoare înregistrată
cercetat înregistrată
verificat
S.C. Vitivinicola-Tg. S.C. Martens S.A.
Bujor - Centrală frig 83,4 – 85 dB
-Sală fermentare 85,2 - 87,5 dB - Centrală aer 105,3 – 106 dB
S.C.Combavipor S.C. Velpitar S.A.
S.A. Galaţi Tecuci
-Microdozare 71,3 - 78 dB - Mară grâu- valţuri 98,2 - 99,4 dB
-Macrodozare 77,0 – 78,8 dB - curăţătorie grâu 87,3 - 88,7 dB
S.C. Zahărul S.A.-
S.C. Prutul S.A.
Lieşti
Galaţi
- Rafinare, 82,6 – 86 dB
- Secţia Prese 92,4 – 93,8 dB
condiţionare

Rezultatele altor determinări sonometrice sunt prezentate în


următorul tabel (tabel 3):
Tabel 3
Agentul Nivelul de zgomot la locurile de muncă cercetate dB(A)
economic Centrala Moară Centrală Centrală Îmbuteliere
de frig măcinare aer termică Pet
malţ
S.C. Trei Max:86,3 Max:87,1 Max:95 Max:89,3 Max:87,7
Stejari Min: 68,3 Min: 77,6 Min: 83 Min:82,6 Min: 71,6
S.A.-Sibiu
S.C.
Braunion 109 - 100 94
Constanţa

Rezultatul investigaţiilor sonometrice la locurile de muncă în perioada


2004–2005 la S.C. Braunion Constanţa
Tabel 4
Nr. Locul Valori înregistrate Nivelul Nivel
crt. determinării echivalent maxim
Clasa de Durata în continuu admisibil
zgomot ore pe dB(A) dB(A)
dB(A) săptămână
1 etichetare 95 404 94 90

2 spălare 94 404 94 90
3 ambalare 95 404 94 90

61
Comparând valorile înregistrate cu L.M.A se constată depăşiri
între 4-19 dB.
În urma efectuării evaluării nivelului de risc de accidentare sau
îmbolnăvire profesională s-a constatat că în secţia îmbuteliere bere la
sticle - zgomotul este un factor de risc de îmbolnăvire profesională,
dependent de mediul de muncă.
S-a stabilit: clasa de gravitate: 2;
clasa de probabilitate 6, şi a rezultat nivelul de risc 2.

Ca măsuri de securitate pentru diminuarea riscului (zgomotul)


s-au propus:
- amplasarea unor panouri fonoabsorbante;
- dotarea salariaţilor cu antifoane.
Consecinţele zgomotului asupra organismului: hipoacuzie,
surditate.

Faptul că măsurătorile expunerii la zgomot a angajaţilor au


scos în evidenţă niveluri de expunere peste 87 dB(A) sau când
valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este
mai mare de 200 Pa, angajatorul a fost obligat să identifice cauzele
nivelului ridicat, să întocmească şi să pună în practică un program de
măsuri de natură tehnică sau organizatorică a muncii menite să reducă
expunerea la zgomot, să prevadă supravegherea medicală a
angajaţilor şi să-i informeze despre nivelul ridicat şi măsurile luate.
Atunci, s-a impus obligatoriu şi imediat eliminarea, pe cât
posibil, a activităţilor generatoare de presiuni acustice şi semnalizarea
prin afişaje corespunzătoare, a tuturor zonelor zgomotoase, inclusiv
cele temporare, iar la locurile de muncă unde nivelurile de zgomot ating
sau depăşesc 105 dB(A) s-a instalat panoul de interzicere şi cel mai
important conştientizarea executanţilor privind necesitatea utilizării
corecte şi consecvente a antifoanelor ( Fig. 3, Fig. 4).
În acest sens, s-a redactat din Normele Generale de Protecţie
a Muncii ediţia 2002 [2], un material pentru instruirea angajaţilor, de
către conducătorii locurilor de muncă şi a tuturor participanţilor la
activităţi generatoare de zgomot, cât şi celor care nu le produc ci
participă la alte activităţi, situate în apropiere sau în trecere pe lângă
acestea (tabelul 5).

62
Fig. 3 Fig. 4 Intrarea interzisă
persoanelor neautorizate

Expunere la noxe – zgomot Tabel 5


Art.
N.G. Conţinutul cerinţei Explicaţii
P.M.
Art. Limita maxim admisa la locurile Expunerea personală zilnică la zgomot a
594 de munca pentru expunere zilnica unui angajat este definitîă în art. 593 al
la zgomot este de 87dB(A) NGPM si este dependentă de
suprapresiunea acusticaă exercitată de
Acolo unde expunerea personală zgomot asupra organelor auditive ale
Art. zilnică la zgomot a unui angajat angajatului şi de timpul total zilnic cât el
608 depăşeste 80 dB(A) sau valoarea este expus la aceasta suprapresiune.
maximă a presiunii acustice Valorile instantanee ale presiunii acustice
instantanee neponderate este mai (specifice fiecarui loc de muncă), trecerea
mare de 112 Pa angajatorul de la o activitate zgomotoasa la alta mai
trebuie sa pună la dispozitia putin zgomotoasă sau trecerea de la un
angajaîilor echipamente loc de munca zgomotos la altul mai putin
individuate de protecţie împotriva zgomotos din cadrul aceleiaşi zile de
zgomotului. muncă pentru un angajat sunt luate în
considerare prin efectuarea unei medii
Acolo unde expunerea personală zilnice astfel încât efectul auditiv să fie
Art. zilnică la zgomot a unui angajat similar. Deci este posibilă şi abordarea
609 depăşeşte 85 dB(A) sau valoarea episodică a unui proces mai zgomotos,
maximă a presiunii acustice dar pe durata întregii zile media nu trebuie
instantanee neponderate este mai sa depăşească 85 dB(A). Este, de
mare de 200 Pa, purtarea asemenea, posibilă existenta chiar a unei
echipamentului individual de zile cu media de peste 85 dB(A), condiţia
proteîtie împotriva zgomotului este fiind că în saptămâna respectivă media
obligatorie. să nu depăşească 85 dB(A).

63
Art. Locurile de muncă unde expunerea Prin limitarea valorii maxime instantanee a
605 personală zilnică la zgomot presiunii acustice, Norma limiteaza însa şi
depăşeşte 85 dB(A) sau unde şocurile de presiune acustică rezultate din
valoarea maximă a presiunii aplicarea unor procese (de tipul lovirii
acustice instantanee neponderate unei table cu ciocanul).
depăşeşte 200 Pa, trebuie sa fie În SNDG, procese tehnologice ca
marcate cu panouri care să arate îndreptarea tablelor prin batere cu
că purtarea echipamentului ciocanul, cioplirea pe suprafata tablelor,
individual de proteîtie împotriva cherneruirea, polizarea pneumatica,
zgomotului este obligatorie căderea tablelor, funcţionarea
conform Prescripîiilor Minime compresoarelor/motoarelor cu piston şi
pentru Semnalizarea de altele asemanatoare sunt generatoare de
Securitate şii/sau Sănătate la locul zgomot excesiv faţă de limitele
de muncă. menţionnate.
Dacă angajatul se protejează printr-un
echipament individual corespunzator (a se
În cazul locurilor de muncă unde vedea art. 610, redat mai jos), având însă
Art. expunerea la zgomot a unui grija si ca ceilalti angajati din zonă să se
618 angajat variază considerabil de la protejeze înainte de a începe procesul
o zi de lucru la alta, se acceptă tehnologic zgomotos, atunci angajatii nu
depăşirea limitei maxime pe durata sunt expusi şi nu mai sunt necesare
unei zile de lucru cu condiţia că măsurile tehnice de reducere a nivelului de
expunerea saptămânală medie la zgomot sau măsurile organizatorice de
zgomot a acelui angajat să nu supraveghere medicală (prevazute în caz
depăşească limita maximă admisă contrar de art 603, 606, 607, 611, 614,
615, 616, 617 din NGPM). Rămân însă
obligatorii măsurile de avertizare şi i de
limitare a accesului în zonele zgomotoase
impuse de art. 605.
Art. Pentru identificarea angajaţilor si Expunerea personală zilnică a unui
597 a locurilor de muncă ce se angajat trebuie măsurata la nivelul si în
încadrează în prevederile exteriorul urechii angajatului (a se vedea
prezentelor norme trebuie art. 593), deci fără a lua in considerate
efectuate măsurări de zgomot efectul echipamentului individual de
periodic sau ori de cat ori au loc protecţie împotriva zgomotului cu care
modificări la locul de munca. acesta este dotat (ca si cum angajatul
expus). Deci este vorba de o expunere
posibilă în cazul în care nu se iau masuri
de eliminare/reducere a zgomotului sau
Art. Orice eşantionare trebuie sa fie de izolare a angajatului fata de zgomot.
598 reprezentativa pentru expunerea Ţinând cont de definitţia expunerii
personala zilnica la zgomot a unui personale zilnice a unui angajat,
angajat. Metodele si aparatura măsurarea trebuie făcută pe parcursul
utilizate trebuie sa fie unei întregii zile aleasă reprezentativ (şi
preponderente in special în ceea nu doar momentan sau pentru o perioadă
ce priveşte caracteristicile scurta de timp), la fiecare loc de munca
zgomotului care trebuie măsurat, reprezentativ unde se desfaşoară
durata expunerii, factorii de mediu procese evident zgomotoase şi pentru
si caracteristicile aparaturii de diferitele tipuri de angajaţi care sunt
măsurare. prezenţi permanent sau intră episodic pe
perioada proceselor zgomotoase.

64
Art. Angajatorul trebuie sa asigure un Pentru ca zgomotul să nu aibă efect
610 număr suficient de echipamente nociv asupra sănătăţiii unui angajat,
individuale de protecţie împotriva este necesar ca purtarea
zgomotului, modelele fiind alese echipamentului individual de protecţie
împreună cu personalul afectat. împotriva zgomotului să conducă la o
Echipamentele individuate de atenuare a zgomotului în interiorul urechii
protecţie împotriva zgomotului sale până la nivelul de 80 dB(A), ceea ce
trebuie sa fie adaptate pentru trebuie demonstrat pe baza:
fiecare angajat şi pentru conditţiile caracteristicilor tehnice ale
sale de muncă, luând în echipamentului existente în certificatul cu
considerare securitatea si care, astfel, trebuie achiziţionat şi a
sănătatea sa. Ele sunt măsuratorilor concrete de la locul de
considerate potrivite si adecvate, muncă.
dacă atunci când sunt purtate
corect, nivelul de zgomot la
urechea persoanei este sub 80
dB(A)

Acţiunea de conştientizare are rolul de a oferi, în primul rând,


conducătorului direct o informaţie obiectivă privind pericolul concret de
îmbolnăvire profesională pentru angajaţii subordonaţi, creat de fiecare
activitate, pe care angajatorul o repartizează acestora precum şi o
informaţie obiectivă privind eficacitatea măsurilor stabilite în unitate şi
puse la dispoziţia angajaţilor prin intermediul conducătorului direct al
locului de muncă.

6. Măsuri de combatere a zgomotului

În vederea eliminării efectelor negative a acţiunii zgomotului


asupra sănătăţii angajaţilor sunt luate următoarele măsuri:
• Reducerea zgomotului la sursă;
• Acţiuni asupra propagării undelor acustice

1. Absorbţia zgomotelor produse în incinta în care se lucrează


(atelier, hală, etc.). Se poate realiza prin:
- tehnici fonoabsorbante;
- tratamente fonoabsorbante ale pereţilor despărţitori, adică prin
acoperirea acestora cu materiale fonoabsorbante cum ar fi :
- materiale poroase (spume poliuretanice cu pori deschişi minerale
expandate rigide cum este spuma de argilă) ;
- materiale fibroase (vata de sticlă) ;
- materiale cu celule închise (polistiren expandat).

65
2. Asigurarea izolaţiei acustice a incintei care se realizează prin:
interpunerea unui obstacol în propagarea zgomotelor. Se pot adopta
următoarele soluţii :
- carcasarea sursei de zgomot;
- dispunerea între sursa de zgomot şi angajaţi a unor ecrane
acustice;
- protejarea angajaţilor prin izolare în cabine sau boxe
fonoizolante;

3. Organizarea muncii prin:


- Îndepărtarea angajaţilor de echipamentele tehnice zgomotoase;
- Limitarea duratei de expunere a angajaţilor la zgomot.

4. Folosirea unei culori adecvate mediului de muncă. Culoarea ca


factor al mediului înconjurător poate influenţa favorabil munca omului
prin efectele pe care le are asupra organismului său.
- în locuri cu zgomot cum ar fi halele, atelierele, se recomandă, în
vederea atenuării acestei senzaţii de zgomot, culori odihnitoare
(tonuri reci, pale, pastel): vernil, bleu, bej deschis, se vor evita
culorile vii, strălucitoare;
- în locurile cu zgomot slab, dar continuu şi monoton, care duce la
somnolenţă, se recomandă culori mai vii: ocru, galben ivoar.

Dacă nu se poate asigura reducerea zgomotului şi a vibraţiilor


la valorile limită admise, de abia atunci se vor folosi mijloace de
protecţie individuală şi se va asigura supravegherea medicală
profilactică a muncitorilor, în mod permanent.
Ca echipamente de protecţie individuală se pot utiliza
antifoanele care sunt la nivelul urechii şi care pot atenua sau bloca
selectiv percepţia zgomotului, făcând posibilă percepţia vorbirii. Ele
sunt considerate potrivite şi adecvate dacă atunci când sunt purtate
corect, nivelul de zgomot la urechea angajatului este sub 80 dB(A).
Aceste antifoane pot fi de tip intern, (bumbac, cauciuc,
materiale plastice) care se introduc şi se mulează în conductul auditiv
extern sau pot fi exterioare, sub formă de căşti, care acoperă urechea
în întregime. Căştile se folosesc, de obicei, la zgomote mai intense,
deoarece au o mare capacitate de izolare fonică.
Angajaţii trebuie să fie învăţaţi să utilizeze corect
echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului.
Echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului, în
special cele mai simple şi mai economice, nu sunt eficiente decât dacă

66
sunt purtate corect, în majoritatea timpului de expunere la zgomot.
Înlăturarea echipamentelor individuale de protecţie, chiar şi pentru
scurtă durată, face să dispară protecţia pe care acest echipament o
asigură. De exemplu, nivelul de expunere de 85 dB(A) va fi depăşit
pentru orice angajat care rămâne, fără cască sau antifoane interne, 15
minute pe zi, în apropierea unui echipament tehnic al cărui nivel de
zgomot este de 110 dB(A).
Utilizatorul trebuie să fie informat, asupra utilizării corecte a
echipamentului individual de protecţie şi a întreţinerii sale.
Supravegherea medicală profilactică completează măsurile de
protecţie împotriva zgomotului şi se realizează prin examenul medical
la angajare şi prin controlul medical periodic precum şi ori de câte ori
este acesta necesar. Apoi se face şi o urmărire a adaptării noilor
angajaţi, conform instrucţiunilor şi normelor stabilite de Ministerul
Sănătăţii.
Numărul mari de hipoacuzii profesionale declarate, denotă
preocuparea medicilor de medicina muncii în depistarea precoce a
acestei afecţiuni invalidante prin ireversibilitatea deficienţelor de auz
apărute. În acest caz, situaţia hipoacuziei profesionale declarate şi
tratată ulterior corespunzător, este o soluţie mult mai indicată,
(deoarece în acest moment, se mai poate face ceva în vederea
ameliorării), faţă de situaţia instalării surdităţii profesionale, deoarece
atunci nu se mai poate face nimic, boala devine ireversibilă.
În concluzie, zgomotul acţionează asupra activităţii mentale ca
un excitant stupefiant, care agravează oboseala, mascând-o şi de cele
mai multe ori produce boli profesionale, uneori cu efecte ireversibile.
Deci, zgomotul constituie o sursă permanentă de accidente şi
prin faptul că în timpul lucrului conversaţia este dificilă. De aceea, o cât
de mică eroare în perceperea unui cuvânt poate conduce la o manevră
greşită care, la rândul ei, poate determina un accident. Astfel, măsurile
de izolare fonică aplicate în unele secţii duc la diminuarea numărului de
accidente de muncă.
În încheiere putem spune că angajatorii trebuie să aibă mereu
în vedere faptul că interesul şi motivaţia în muncă constituie un
stimulent puternic pentru buna realizare a muncii şi are un rol important
în reducerea solicitărilor de orice natură la locul de muncă.
Aceşti factori ai motivaţiei sunt de natură social - economică şi
anume: posibilităţi de avansare, siguranţa locului de muncă, posibilităţi
de a pune în aplicare idei proprii, perfecţionare profesională,
remuneraţie bună, condiţii bune de muncă, timp de muncă convenabil,
în concluzie muncă uşoară, curată şi sigură.

67
7. Bibliografie

[1] Estimation du risque auditif attribuable à la musique pour les


professionnels du monde du spectacle. NS 239, 2004, 29 p.
[2] Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei, Norme Generale
de Protecţie a Muncii, ed. 2002, pag. 172-179
[3] Inspecţia Muncii - Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor
legate de expunerea la zgomot, ed. 2002, pag 1-68.

Ing. ec. Dantes Nicolae BRATU, Inspector General de Stat


Adjunct, Inspecţia Muncii, Bucureşti, Direcţia de Control Securitate şi
Sănătate în Muncă;

Ing. Marina STAN, inspector de muncă, Inspecţia Muncii,


Bucureşti, Direcţia de Control Securitate şi Sănătate în Muncă

Dr. ing Elena BANU, Inspector de muncă, Inspecţia Muncii,


Bucureşti, Direcţia de Control Securitate şi Sănătate în Muncă

68
SUPRAVEGHEREA PIEŢEI – MODALITATE DE
REDUCERE A EXPUNERII LA ZGOMOT
Dorel PĂTRAŞCA, Victor BOLCHIŞ

Cuvinte cheie: supravegherea pieţei, reducere expunere la zgomot, maşini


industriale, echipamente individuale de protecţie, zgomot în exteriorul clădirilor,
cerinţe esenţiale, instrucţiuni.

1. Cadrul juridic

Prin Legea nr. 608 din 31 octombrie 2001 privind evaluarea


conformităţii produselor, modificată prin Legea nr. 503/2003 şi prin
Legea nr. 406 din 11 octombrie 2004, se pun bazele legale pentru
activitatea de supraveghere a pieţei prin prisma calităţii de securitate a
produselor.
Legea defineşte un număr de 27 domenii reglementate pentru
care produsele „se introduc pe piaţa şi/sau se pun în funcţiune numai
dacă satisfac cerinţele esenţiale, dacă conformitatea lor a fost evaluată
conform procedurii de evaluare aplicabile şi dacă poartă marcajul de
conformitate potrivit prevederilor prezentei legi şi ale reglementărilor
tehnice aplicabile, în vigoare”. [1, art. 2].
Legea defineşte, de asemenea, printre altele, cerinţa esenţială
ca fiind „cerinţa care are în vedere protecţia sănătăţii, securitatea
utilizatorilor, protecţia animalelor domestice, a proprietăţii şi a mediului,
aşa cum este prevăzută în actele normative în vigoare” [1, art. 4, lit. c].
Detalierea prevederilor Legii pe domenii se face prin hotărîri de
guvern. Pentru domeniile la care Inspecţia Muncii este stabilită ca
organ de control, aceste hotărâri de guvern sunt următoarele:
¾ HG 457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de
echipamente electrice de joasă tensiune modificată prin HG 1514/2003,
69
pentru domeniul „1. Echipamente de joasa tensiune” (hotărârea de
guvern preia Directiva Consiliului 73/23/EEC cu privire la
echipamentele electrice utilizate la joasă tensiune, amendată de
Directiva Consiliului 93/68/EEC);
¾ HG 119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru
introducerea pe piaţă a maşinilor industriale, pentru domeniul „6. Maşini
industriale” [hotărârea de guvern preia Directiva Consiliului 98/37/CE cu
privire la echipamentele tehnice (maşini) utilizate în medii normale];
¾ HG nr. 115/2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de
securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor
pentru introducerea lor pe piaţă, pentru domeniul „7. Echipamente
individuale de protecţie” (hotărârea de guvern preia Directiva Consiliului
89/686/CEE cu privire la echipamentul individual de protecţie);
¾ HG nr. 752/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru
introducerea pe piaţa a echipamentelor şi sistemelor protectoare
destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive, pentru domeniul „14.
Medii potenţial explozive” (hotărârea de guvern preia Directiva
Consiliului 94/9/CE cu privire la echipamentele şi sistemele de protecţie
destinate utilizării în atmosfere potenţiale explozive);
¾ HG nr. 539/2004 privind limitarea nivelului emisiilor de
zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul
clădirilor, pentru domeniul „26. Emisiile de zgomot în mediu produse de
către echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor” (hotărârea
de guvern preia Directiva Consiliului nr. 2000/14/CE pentru
armonizarea legilor Statelor Membre privind zgomotul emis de
echipamentele utilizate în aer liber).
Hotărârile de guvern respective conţin, printre altele, cerinţele
esenţiale aferente fiecărui domeniu, pe care trebuie să le îndeplinească
produsele. Aceste cerinţe esenţiale sunt stabilite ca nivel minim pentru
calitatea de securitate a produselor. De asemenea, ele, având un
caracter general de aplicabilitate pentru fiecare domeniu, au un grad de
detaliere redus.
Detalierea cerinţelor esenţiale se realizează prin standardele
de securitate. Acestea pot fi standarde naţionale şi standarde
armonizate cu aplicabilitate în toate statele Uniunii Europene.
Activitatea de standardizare naţională este reglementată de
Ordonanţa de Guvern nr. 39 din 30 ianuarie 1998 completată şi
modificată prin Legea nr. 355 din 6 iunie 2002 şi prin Legea nr. 177 din
9 iunie 2005.
Conform acestei ordonanţe, în forma sa actualizată, aplicarea
standardelor naţionale are un caracter voluntar. Dar „Aplicarea unui

70
standard naţional poate deveni obligatorie, în totalitate sau în parte, pe
întreg teritoriul, pe plan zonal sau pe plan local, numai conform
prevederilor unei reglementări tehnice adoptate, în cazul în care
considerente de ordin public, de protecţie a vieţii, a sănătăţii şi a
securităţii persoanelor fizice, a mediului şi de apărare a intereselor
consumatorilor fac necesară o astfel de măsura.” [2, art. 6 al. 2].
În acest sens, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
recunoaşte caracterul voluntar al standardelor naţionale menţionate în
reglementările proprii dar precizează că acest caracter voluntar se
referă la lipsa îngrădirilor pentru aplicarea unor cerinţe de securitate şi
sănătate superioare celor din standarde. Cu alte cuvinte, cerinţele din
standarde referitoare la securitatea şi sănătatea muncii „reprezintă
cerinţe minime” [3, art. 1 al. 2].
Acest mod de abordare a obligativităţii standardelor naţionale
în domeniul sănătăţii şi securităţii muncii este preluat apoi şi de
Ministerul Sănătăţii printr-un ordin comun [4].
Aceste două acte normative se referă însă doar la problematica
tratată în Normele Generale de Protecţia Muncii bazate pe Legea
Protecţiei Muncii [5], fără a trata în mod explicit problema calităţii de
securitate standardizate a echipamentelor tehnice şi a echipamentelor
individuale de protecţie destinate procesului muncii la punerea lor pe
piaţă.
Modificarea Legii Protecţiei Muncii prin Legea nr. 194/2005, [6],
înlătură această lacună. După această modificare, echipamentele
tehnice şi echipamentele individuale de protecţie „trebuie să
corespundă prevederilor legislaţiei în vigoare, precum şi, cel puţin,
nivelului de securitate prevăzut de standardele aplicabile” [6, art. 1,
pct. 6 şi 10].
Dacă, până la această modificare, la punerea pe piaţă a
produselor, era obligatorie respectarea cerinţelor esenţiale de
securitate şi sănătate precizate în hotărârile de guvern respective (sau
în anexele la Directive), prin Legea nr. 194/2005 standardele de
securitate aplicabile devin obligatorii, dar tot ca nivel minim al calităţii
de securitate, fără limitarea aplicării unor nivele superioare.
De fapt, standardele de securitate europene armonizate nu fac
altceva decât să detalieze cerinţele esenţiale precizate în anexele la
Directive. Respectarea lor reprezintă respectarea cerinţelor esenţiale
într-o mai profundă cunoaştere a conţinutului lor. Tocmai de aceea,
referirea la standarde europene armonizate în declaraţia de
conformitate permite prezumţia de respectare a cerinţelor esenţiale [1,
art. 7, al. 1].

71
Mergând fie pe observaţia anterioară, fie pe prevederile Legii
Protecţiei Muncii modificată, concluzia este că standardele de
securitate pot fi folosite ca acte normative în activitatea de
supraveghere a pieţei, în sensul impunerii respectării conţinutului lor ca
nivel minim admis al calităţii de securitate.
Aşadar, în activitatea de supraveghere a pieţei, prin prisma
calităţii de securitate, se urmăresc respectarea cerinţelor esenţiale de
securitate şi sănătate existente în hotărârile de guvern respective (sau
în anexele la Directive) precum şi în standardele de securitate
aplicabile care detaliază sub diferite aspecte şi în grade diferite (după
tipul standardului A, B sau C) cerinţele esenţiale.

2. Cerinţe esenţiale privind zgomotul

2.1. Directive aplicabile

Din cele cinci domenii reglementate precizate la pct. 1,


domeniul „6 Maşini industriale” este cel mai cuprinzător prin prisma
cerinţelor referitoare la zgomot. Exceptând echipamentele individuale
de protecţie (notate EIP) care sunt destinate să protejeze contra
riscurilor de îmbolnăviri sau accidentări în procesul muncii, domeniul de
aplicabilitate al directivei „Maşini” se poate extinde şi asupra produselor
vizate de celelalte directive avute în vedere. Caracterul general al
directivei „Maşini” este surclasat, prin prisma cerinţelor referitoare la
limitarea emisiilor de zgomot, de cerinţele specifice ale directivei
„Zgomot” (HG nr. 539/2004). Legătura dintre aceste două directive este
precizată însăşi în conţinutul celei de a doua prin definirea termenului
de „echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirii”:
„1. toate maşinile industriale aferente domeniului „6 Maşini
industriale”, care sunt autopropulsate sau pot fi deplasate şi care,
indiferent de elementul sau elementele de acţionare, sunt destinate a fi
utilizate conform tipului lor în aer liber şi care contribuie la expunerea la
zgomote în mediu.” [6, art. 4, al. (1) a) 1].
Menţionăm însă că prevederile din directiva „Maşini”, care nu
sunt modificate sau detaliate prin directiva „Zgomot”, se aplică şi
echipamentelor „destinate utilizării în exteriorul clădirii”.
Pentru toate maşinile industriale, cerinţele esenţiale referitoare
la zgomot se regăsesc în Anexa nr. 1 la directiva „Maşini” (HG nr.
119/2004).
Cerinţele esenţiale ale directivei „Maşini” cu referire la zgomot
se pot împărţi în două categorii:

72
¾ cerinţe esenţiale referitoare la produs;
¾ cerinţe esenţiale referitoare la instrucţiunile ce trebuie
să însoţească produsul.

2.2. Cerinţe esenţiale referitoare la produs

Acestea au un caracter general şi impun obligativitatea ca


„riscurile rezultate din emisiile de zgomot aerian să fie reduse la cel mai
scăzut nivel, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de
disponibilitatea mijloacelor de reducere a zgomotului, în special, la
sursă” [7, Anexa 1 pct. 1.5.8]. În cazul mobilităţii maşinilor, dacă s-a
prevăzut existenţa unei cabine pentru postul de conducere, „aceasta
trebuie proiectată, construită şi/sau echipată astfel încât să asigure
conducătorului condiţii bune de lucru şi să-l protejeze împotriva oricărui
pericol care poate apărea (de exemplu: …, zgomot,…)” [7, Anexa 1
pct. 3.2.1].
În cazul directivei „Zgomot”, pentru anumite echipamente se
limitează nivelul de putere acustică admis. Echipamente supuse
limitărilor de zgomot sunt următoarele [6, art. 12]:
- 1.ascensoare de şantier pentru materiale, în construcţii;
- 2.maşini de compactat, doar cu cilindri vibratori şi nevibratori, plăci
vibratoare şi maiuri vibratoare;
- 3.compresoare (< 350 kW);
- 4.spărgătoare de beton şi picamere portabile;
- 5.vinci pentru construcţii acţionate cu motor cu combustie internă;
- 6.buldozere (< 500 kW);
- 7.dumpere (< 500 kW);
- 8.excavatoare, hidraulice sau cu cabluri (< 500 kW);
- 9.încărcătoare - excavator (< 500 kW);
- 10.gredere (< 500 kW);
- 11.grupuri de acţionare hidraulică;
- 12.compactoare pentru gropi de gunoi, de tip încărcător cu cupă (<
500 kW);
- 13.cositori de gazon, cu excepţia echipamentului agricol şi forestier
şi a utilajelor multifuncţionale, a căror principală componentă motorizată
are o putere instalată mai mare de 20 kW;
- 14.maşini de tăiat gazon/maşini de tăiat margini de gazon;
- 15.automacarale acţionate de motor cu combustie internă, cu
contragreutate, (cu excepţia altor automacarale cu contragreutate)
având o capacitate nominală nu mai mare de 10 t;
- 16.încărcătoare (< 500 kW);

73
- 17.macarale mobile;
- 18.motosape (< 3 kW);
- 19.finisoare de pavaj, cu excepţia celor echipate cu o grindă de
netezire cu capacitate mare de compactare;
- 20.grupuri electrogene (< 400 kW);
- 21.macarale turn;
- 22.generatoare de sudură.

2.3. Cerinţe esenţiale referitoare la instrucţiuni


[7, Anexa 1, pct. 1.7.5. d), e) f)]

Pe lângă cerinţele generale privind modalitatea de măsurare a


nivelurilor acustice (pct. f) şi cele pentru indicarea în documentaţie a
posibilităţilor de reducere a zgomotului prin instalarea şi montarea
maşinii (pct. e), cerinţele pentru instrucţiuni prevăd obligativitatea de a
se da informaţii referitoare la emisiile de zgomot aerian (pct. d).
Aceste informaţii sunt în legătură cu valoarea de 70 dB (A) şi
de 85 dB (A) pentru nivelul de presiune acustică continuu echivalent
ponderat A, respectiv cu valoarea maximă a presiunii acustice
instantanee ponderată C de 63 Pa (130 dB prin raportare la 20 Pa).
În instrucţiuni trebuie să se indice valorile maxime pentru parametrii de
zgomot menţionaţi dacă, la posturile de lucru, valorile precizate sunt
depăşite. De asemenea trebuie menţionat dacă nivelul de presiune
acustică continuu echivalent ponderat A nu depăşeşte 70 dB (A).
Cerinţa de a se furniza informaţii legat de probabilitatea ca un
echipament tehnic nou să producă angajatului, care îl utilizează corect
pe o perioadă convenţională de opt ore, o expunere personală zilnică la
zgomot egală sau mai mare de 85 dB (A) se regăseşte şi în art. 615 din
NGPM [8].
Pentru maşinile ce sunt sub incidenţa directivei „Zgomot”,
instrucţiunile trebuie să mai conţină nivelul de putere acustică garantat.
Aceasta deoarece, prin directiva „Zgomot” (HG nr. 539/2004) este
obligatorie marcarea pe maşină a nivelului de putere acustică garantat
iar prin directiva „Maşini” (HG nr. 119/2004) este obligatorie repetarea
în instrucţiuni a informaţiilor marcate pe maşină.
În concluzie, instrucţiunile (cartea tehnică a produsului)
însoţitoare a maşinii trebuie să furnizeze toate datele esenţiale
referitoare la zgomot necesare utilizatorului. Aceste date devin sursa
majoră şi imediată de informaţii privind calitatea de securitate prin
prisma zgomotului a echipamentului pus pe piaţă de către producător
sau importator.

74
3. Supravegherea pieţei

3.1. Condiţii specifice legate de zgomot

„Supravegherea pieţei este activitatea prin care autorităţile


competente asigură că sunt respectate prevederile reglementărilor
tehnice prevăzute de Legea nr. 608/2001 privind evaluarea
conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare” [9,
art. 1, al. (1)].
După cum am mai văzut, reglementările tehnice sunt precizate
în hotărîrile de guvern pentru detalierea fiecărui domeniu în parte, iar în
aceste reglementări tehnice intră şi cerinţele esenţiale pentru sănătate
şi securitate.
HG nr. 891/2004 modificată prin HG nr. 140/2005 introduce,
printre altele, noţiunile de verificări formale, respectiv de fond şi de
neconformităţi substanţiale, respectiv nesubstanţiale.
În categoria verificărilor formale este trecută şi verificarea
informaţiilor ce însoţesc produsul, iar la verificările de fond este
prevăzută, printre altele, verificarea conformităţii produsului cu cerinţele
esenţiale [9, art. 10 şi art. 12].
Trebuie subliniat faptul că noţiunea de „informaţii” se regăseşte
în Anexa nr. 1 la HG nr. 119/2004 la pct. „1.7.4. Marcare” iar cerinţele
privind instrucţiunile (care şi ele însoţesc produsul şi pot fi considerate
tot „informaţii”) se regăsesc la pct. 1.7.5. aparţinând de Anexa nr. 1,
cerinţele respective sunt cerinţe esenţiale. De fapt, „cerinţele pct. 1.1.2,
1.7.4 şi 1.7.5 se aplică tuturor maşinilor care fac obiectul prezentei
hotărâri” [7, Anexa nr. 1, (1)].
Prin prisma conţinutului verificării se poate considera ca
verificare formală verificarea dacă există fizic carţea tehnică a
produsului, fără a verifica respectarea prin conţinutul ei a prevederilor
pct. „1.7.5. Instrucţiuni”. Adică se verifică dacă există o copertă cu titlul
„Instrucţiuni” sau „Carte tehnică” fără a verifica dacă intre coperţi există
şi altceva, ca şi conţinut, decât foi goale.
„Sunt considerate neconformităţi substanţiale neconformităţile
produselor cu cerinţele esenţiale din reglementările aplicabile” [9, art.
18].
Prin prisma acestui articol, nerespectarea cerinţelor pct. „1.7.5.
Instrucţiuni” intră în categoria neconformităţilor substanţiale, deşi
„neînsoţirea sau însoţirea incompleta a produsului de alte informaţii

75
prevăzute în reglementarea tehnica aplicabilă” [9, art. 17 d)] ar putea fi
considerate neconformităţi nesubstanţiale.
Delimitările acestea trebuie făcute după efectul asupra calităţii
de sănătate şi securitate al produsului, după riscurile la utilizator al
produsului având cerinţe nerespectate.
Fără nici un dubiu, în cazul neprezentării în „Instrucţiuni” a
existenţei unor riscuri reziduale la producător a produsului pus pe piaţă
reprezintă o „neconformitate substanţială”.
Se aminteşte că riscul rezidual este riscul rămas după ce s-au
aplicat mijloacele prin care se elimină un pericol sau se reduce un risc
[11, pct. 3]. În cazul zgomotului, riscul rezidual se datorează tocmai
nivelului de zgomot aerian emis de produs la utilizator, la o funcţionare
normală.
Necunoaşterea nivelului de zgomot, mai ales pentru nivele de
zgomot ce depăşesc anumite limite din NGPM, duce, de regulă, la
neaplicarea din partea angajatorului a măsurilor impuse de NGPM
pentru preîntâmpinarea îmbolnăvirilor profesionale cauzate de zgomot,
sau chiar pentru preîntâmpinarea accidentelor de muncă.
În concluzie, activitatea de supraveghere a pieţei orientată
pentru diminuarea efectelor negative ale zgomotului este necesar şi
suficient să fie axată pe verificarea respectării cerinţelor esenţiale
privind conţinutul instrucţiunilor (Cărţii tehnice) ce însoţesc produsul.

3.2. Prezumţia de conformitate

Faptul că instrucţiunile ce însoţesc produsul sunt corect


întocmite nu duce la certitudinea că nivelul de zgomot garantat sau
precizat faţă de limitele respective este cel real. Există însă unele
elemente care cresc nivelul de încredere, astfel ca să se presupună
fără dubii majore că produsul este conform cu cerinţele esenţiale
aplicabile. Acestea sunt următoarele:
9 lipsa neconformităţilor formale [12, pag. 303];
9 existenţa unor referiri privind respectarea prevederilor
unor standarde armonizate relevante [12, pag. 305].
În cazul zgomotului, esenţial este referirea la standarde
armonizate privind metodele de măsurare utilizate. De altfel,
standardele armonizate existente în prezent în lista publicată aferentă
directivei „Maşini” şi care fac referire la zgomot sunt în exclusivitate
standarde referitoare la măsurarea emisiei de zgomot în atmosferă de
către echipamentele tehnice [13].

76
În mod similar, HG nr. 539/2004 aferentă directivei „Zgomot”
cuprinde standarde armonizate privind emisiile de zgomot axate pe
condiţiile de încercare şi de măsurare a zgomotului produs în
funcţionare de către echipamentele destinate utilizării în exteriorul
clădirilor.
Pentru situaţia când nu sunt aplicabile standarde armonizate,
nivelurile acustice măsurate şi precizate în „Instrucţiuni” trebuie să fie
însoţite de informaţii de la producător privind condiţiile de funcţionare a
maşinii în timpul măsurărilor şi metodele care au fost folosite pentru
măsurare. În acest caz, utilizarea celei mai adecvate metode de
măsurare pentru maşină precum şi existenţa informaţiilor anterioare, cu
respectarea cerinţelor pentru încercare şi măsurare din Anexa nr. 1 la
directivă [7, Anexa nr. 1, pct.1.7.5. f)], sunt elemente suficiente pentru
prezumţia de conformitate.

3.3. Chestionar specific pentru supravegherea pieţei

Sunt prezentate în continuare, sub formă afirmativă, cerinţele


esenţiale care sunt necesare şi suficiente pentru verificarea produselor
la punerea pe piaţă prin prisma emisiilor de zgomot, cu finalitate de
reducere a expunerii la zgomot.
Al. anx.=pct. şi al. din Anexa nr.1 HG nr. 119/2004
Nr Al. anx. Cerinţe esenţiale pt Cartea tehn. Da Nu Obs.
1 Nu există neconformităţi formale
Se prezintă cerinţele referitoare la
instalare şi montare în vederea
2 1.7.4.e reducerii zgomotului
Se prezintă informaţii referitoare la
1.7.4. emisiile de zgomot aerian, după
3 d/2 cum urmează:
>Se specifică faptul că datele sunt
reale (legate de exemplar), ori că s-
au stabilit prin măsurători pe o
4 1.7.4.f/1 maşină identică;
Informaţiile referitoare la zgomotul
aerian emis de maşină sunt date
conf. următoarelor variante (pt.
5 1.7.4.f/2 posturile de lucru):
>nivelul de presiune acustică
continuu echivalent ponderat A,
6 dacă aceasta depăşeşte 70 dB (A);
>se specifică faptul că nivelul de
7 presiune acustică continuu

77
echivalent ponderat A, nu depăşeşte
70 dB (A);
>valoarea max. a presiunii acustice
instantanee ponderată C, dacă
aceasta depăşeşte 63 Pa (130 dB
8 prin raportare la 20 Pa);
>nivelul de putere acustică emis de
maşină, dacă nivelul de presiune
acustică continuu echivalent
9 ponderat A, depăşeşte 85 dB (A).
ET de dimensiuni mari: se specifică
nivelul de presiune acustică
1 continuu echivalent în poziţii
0 1.7.4.f/3 precizate din jurul maşinii.
În cazul posturilor de lucru
1 nedefinite, pentru nivelurile de
1 1.7.4.f/4 presiune acustică se specifică:
>s-au măsurat la o distanţă de 1 m
de suprafaţa maşinii şi la o înălţime
1 de 1,60 m faţă de sol sau de
2 platforma de acces;
1 >sunt indicate poziţia şi valoarea
3 maximă a presiunii acustice.
Sunt indicate condiţiile de
funcţionare a maşinii în timpul
măsurărilor pt. zgomot şi metodele
1 care au fost folosite pentru
4 1.7.4.f/5 măsurare.
Notă: Pentru neconformităţile formale se foloseşte alt chestionar, în
care se fac referiri şi la cerinţele specifice aferente fiecărui domeniu în
parte, pe lângă cerinţele comune.

4. Echipamente individuale de protecţie

Mergând pe aceeaşi logică, se ajunge şi în cazul EIP la


aceleaşi concluzii dar aplicate unui domeniu care, în principiu, nu este
generator de riscuri, ci are rolul de a apăra contra efectelor nocive ale
zgomotului.
Diferenţierile rezultă din conţinutul diferit al cerinţelor referitoare
la informaţiile furnizate de producător. Se impune să se prezinte
„performanţele înregistrate în cursul încercărilor tehnice de verificare a
nivelurilor sau claselor de protecţie asigurate de EIP în cauză în fişa de
instrucţiuni” [14, Anexa nr. 2, 1.4. b)]. De asemenea se impune ca EIP

78
„să poarte o etichetă care să indice nivelul de atenuare acustică şi
valoarea indicelui de confort asigurat de EIP” [14, Anexa nr. 2, 3.5.].
Ca şi cerinţă esenţială direct legată de zgomot este ca EIP să
asigure atenuarea zgomotului în aşa măsură încât „nivelurile sonore
echivalente percepute de utilizator să nu depăşească în nici o
împrejurare valorile limită zilnice prevăzute în reglementarea tehnică
privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la
zgomot la locul de muncă” [14, Anexa nr. 2, 3.5.]. Astfel, calitatea de
securitate a EIP este legată de condiţiile specifice ale locului de muncă
de la utilizator, şi în ultimă analiză, de NGPM.

În concluzie, supravegherea pieţei, ca modalitate de reducere


a expunerii la zgomot, este necesar şi suficient să fie orientată spre
respectarea cerinţelor esenţiale legate de informaţiile care ajung la
utilizator ca şi „Instrucţiuni” (carte tehnică), respectiv ca şi „Fişa de
instrucţiuni” şi eticheta ce însoţeşte produsul la punerea lui pe piaţă.

BIBLIOGRAFIE

[1] * * * Lege nr. 608 din 31 octombrie 2001 privind evaluarea


conformităţii produselor. În: Monitorul Oficial nr. 712 / 8 noiembrie 2001,
modificată prin Legea nr. 406 din 11 octombrie 2004.
[2] * * * Ordonanţa nr. 39 din 30 ianuarie 1998 privind activitatea de
standardizare naţionala (actualizată până la data de 17 iunie 2005).
[3] * * * Ordin nr. 504 din 28 septembrie 2004 privind caracterul
voluntar al standardelor menţionate în unele reglementări emise de
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. În: Monitorul Oficial nr.
1.052 din 12 noiembrie 2004.
[4] * * * Ordin nr. 1.349 din 21 octombrie 2004 privind caracterul
voluntar al standardelor menţionate în Normele generale de protecţie a
muncii. Emitent: Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, nr.
532 din 11 octombrie 2004 şi Ministerul Sănătăţii, nr. 1.349 din 21
octombrie 2004. În: Monitorul Oficial nr. 997 din 29 octombrie 2004.
[5] * * * Legea protecţiei muncii nr. 90 din 12 iulie 1996. Republicată
în: Monitorul Oficial nr. 47 din 29 ianuarie 2001.
[5] * * * Lege nr. 194 din 23 iunie 2005 pentru modificarea şi
completarea Legii protecţiei muncii nr. 90/1996 În: Monitorul Oficial nr.
592 din 8 iulie 2005.

79
[6] * * * HG nr. 539 din 7 aprilie 2004 privind limitarea nivelului
emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării
în exteriorul clădirilor. În: Monitorul Oficial nr. 398 / 5 mai 2004.
[7] * * * HG nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea condiţiilor
pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale. În: Monitorul Oficial
nr. 175 / 1 martie 2004.
[8] * * * Ordin nr. 508 din 20 nov. 2002 privind aprobarea Normelor
generale de protecţie a muncii. Emitent: Ministerul Muncii şi Solidarităţii
Sociale, nr. 508 din 20 nov. 2002 şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei, nr.
933 din 25 nov. 2002. În: Monitorul Oficial nr. 880 / 06 decembrie 2002.
[9] * * * HG nr. 891 din 3 iunie 2004 privind stabilirea unor măsuri de
supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate,
prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii
produselor. În: Monitorul Oficial nr. 620 din 8 iulie 2004.
[10] * * * HG nr. 140 din 24 februarie 2005 pentru modificarea şi
completarea HG nr. 891/2004 privind stabilirea unor măsuri de
supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate,
prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii
produselor. În: Monitorul Oficial nr. 219 din 15 martie 2005.
[11] * * * SR EN 1050:2000. Securitatea maşinilor. Principii pentru
aprecierea riscului.
[12] * * * Să construim în siguranţă, Ed. U.T.PRES şi MEGA Cluj-
Napoca, 2004.
[13] * * * Ordin nr. 242 din 26 mai 2004 privind aprobarea Listei
standardelor române care adoptă standardele europene armonizate
referitoare la maşini industriale. In: Monitorul Of. nr. 634bis/13.07.2004.
[14] * * * HG nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea
cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de
protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă. În: Monitorul
Oficial cu numărul 166 din data de 26 februarie 2004.

Ing. jur. Dorel PĂTRAŞCA, Inspector Şef adjunct, Inspectoratul


Teritorial de Muncă Maramureş.
Ing. Victor BOLCHIŞ, inspector de muncă, Inspectoratul Teritorial de
Muncă Maramureş.

80
STANDARDE ARMONIZATE SSM
ing. Adrian BUJOR

OHS HARMONIZED STSNDARDS

This paperwork, present a sumarized list of OHS harmonized


romanian standards.

Cuvinte cheie: zgomot, standard armonizat, măsurare,


acustica

1. Introducere

Sistemul de reglementări în domeniul SSM cuprinde norme şi


standarde. Acestea sunt complementare, şi anume:
- Standardele conţin prevederi referitoare la modul în care
trebuie realizate produsele, serviciile şi condiţiile de muncă pentru a nu
produce accidente şi îmbolnăviri profesionale
- Normele reglementează aspecte referitoare la modul în care
se desfăşoară activităţile cu aceste produse în condiţii de securitate
Standardele europene armonizate se elaborează în baza unui
mandat emis de Comisia Europeană sub incidenţa directivei europene.
Elaborarea standardelor revine în sarcina comitetelor tehnice
pe domenii de activitate. Standardele europene armonizate aprobate
de Comitetul European de Standardizare sunt acceptate de Comisia
Europenă care in baza Directivei Consiliul 89/106/CEE publică în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene : numărul şi titlul standardului
european armonizat, data apicării ca standarde european armonizat,
data de sfârşit a perioadei de coexistenţă a standardelor naţionale

81
conflictuale cu standardele europene armonizate, precum şi data primei
publicării a acestora.
Asociaţia de Standardizare din România – ASRO, adoptă
aceste standarde în baza unei metodologii standardizate şi publicate ca
SR 10000-9.I
În cadrul CEN funcţionează cca 45 comitete tehnice de
standardizare care elaborează standarde în domeniu. ASRO
coordonează 27 comitete tehnice de standardizare care sunt
organizate în sistem “oglindă” cu câte unu, două sau mai multe
comitete tehnice de standardizare europene.
În vederea orientării celor interesaţi de reglementarile
standardelor, se dă mai jos câte un rezumat a principalelor standarde
naţionale din domeniul acusticii, protecţiei împotriva zgomotelor,
ultrasunetelor.

G CONSTRUCTII - INSTALATII, LUCRARI HIDROTEHNICE


ŞI DE ARTA, CAI DE COMUNICATIE
G06 Fizica construcţiilor. Termotehnica, hidrotehnica,
acustica şi iluminatul natural in construcţii

STAS 6156: 86 Acustica in construcţii. Protecţia împotriva zgomotului in


construcţii civile şi social-culturale. Limite admisibile şi parametri de
izolare acustică.
Standardul stabileşte:
- limitele admisibile ale nivelului de zgomot echivalent din cădiri
de locuit, tehnico-administrative şi social-culturale precum şi
- parametrii de izolare acustica pentru elementele de
construcţii.

STAS 10009: 88 Acustica in construcţii. Acustica urbana.


Limite admisibile ale nivelului de zgomot

Standardul stabileşte:
- limitele admisibile ale nivelului de zgomot in mediul urban,
diferenţiate pe zone şi dotări funcţionale, pe categorii tehnice de străzi,
- stabilite conform reglementarilor tehnice specifice in vigoare
privind sistematizarea şi protecţia mediului înconjurător.
Prescripţiile acestui standard se aplica la:
- sistematizarea zonelor funcţionale protejate din mediul urban
(locuinţe, dotari social-culturale, zone de recreere, odihna şi sport, zone
de producţie, zone pentru transporturi etc.);

82
- amplasarea de surse de zgomot in cadrul sau in vecinătatea
zonelor urbane protejate;
- restructurări in zone urbane existente.
STAS 11287: 79 Acustica fizică. Mărimi de referinţa pentru niveluri
acustice. (este echivalent cu ISO 1683:1983)
Standardul stabileşte:
- mărimile, de referinţa ale nivelurilor acustice in funcţie de
mediul in care se efectuează masurile acustice.
- aceste mărimi de referinţa se utilizează la măsurarea şi
calcularea nivelurilor de zgomot şi de vibraţii.
SR 12025-2: 1994 Acustica in construcţii. Efectele vibraţiilor asupra
clădirilor sau parţilor din clădire. Limite admisibile
Standardul stabileşte:
- limitele admisibile de exploatare normala a clădirilor de locuit
şi social-culturale supuse la acţiunea vibraţiilor produse de agregate
amplasate in clădiri sau in exteriorul acestora şi a
- vibraţiilor produse de traficul rutier care, in urma propagării
prin structura caii rutiere sau prin patul caii rutiere, acţionează asupra
clădirilor sau parţilor din clădiri.
Cuprinde o anexa in care sunt prezentate curbele de apreciere a
degradării S-N pentru următoarele materiale de construcţie mai des
utilizate:
- betoane supuse la compresiune;
- betoane supuse la întindere;
- zidărie de cărămida supusa la compresiune;
- otel beton supus la întindere;
- sticla de geamuri supusa la întindere

R PROTECŢIA VIEŢII, A BUNURILOR MATERIALE ŞI A


MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
R01 Prescripţii

STAS 297/1-88 Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice


generale

Standardul stabileşte
- tehnice generale privind culorile şi indicatoarele de securitate
care au drept scop să atragă atenţia rapid asupra unor obiecte sau
situaţii, in vederea asigurării securităţii.
- noţiuni cum ar fi:
- culorii de securitate

83
- culorii de contrast
- indicatorul de securitate
- culorile de securitate şi culorile de contrast ale acestora,
- formele şi tipurile indicatoarelor de securitate,
- iluminarea acestora,
- materialele şi prevederi pentru execuţie,
- amplasarea şi montarea indicatoarelor de securitate.
Standardul nu se referă:
- la indicatoarele folosite pentru reglementarea circulaţiei
rutiere.

STAS 297/2-92 Culori şi indicatoare de securitate.


Reprezentări

Standardul stabileşte modul de reprezentare al indicatoarelor de


- interzicere,
- obligativitate,
- avertizare,
- informare şi
- auxiliare.
- cuprinde tabele cu dimensiunile
- indicatoarelor de securitate
- indicatoarelor auxiliare precum
- exemple de indicatoare de securitate,
- încadrarea simbolurilor grafice ale indicatoarelor de interzice-
re, obligativitate, avertizare şi informare.

R2 PROTECTIA CONTRA ZGOMOTELOR, VIBRATIILOR ŞI


RADIATIILOR
R21 Protectie contra zgomotelor

SR ISO 4869: 1994 Acustica. Masurarea atenuarii sonore a


protectorilor individuali impotriva zgomotului. Metoda subiectiva.
(este identic cu ISO 4869: 1981)
Protectorii individuali împotriva zgomotului sunt aparate purtate de o
persoana pentru a atenua efectele auditive nedorite produse de stimuli
acustici. Aceşti protectori se pot prezenta sub forma de antifoane
interne, antifoane externe sau caşti.
Standardul stabileşte: - o metoda subiectiva de măsurare a atenuării
sonore a protectorilor individuali împotriva zgomotului, determinat la
pragul de audibilitate.

84
- semnalele de încercare, mediul de încercare, aparatura de
încercare, subiecţii pentru experimentare, modul de Iucru şi modul de
prezentare a rezultatelor.
SR ISO 6081: 1995 Acustica. Zgomotul emis de maşini şi echipamente.
Directive pentru elaborarea regulamentelor de încercări pentru
expertizare prin măsurarea zgomotului la poziţiile operatorului şi ale
asistentului (este identic cu ISO 6081: 1986)
Standardul se refera la zgomotul emis de către surse, respectiv de
catre maşini, in condiţiile de funcţionare precizate pentru tipurile date
de maşini.
Standardul nu are ca obiect stabilirea metodelor de măsurare a
expunerii profesionale la zgomot a personalului.
Standardul stabileşte:
- directivele generale pentru redactarea regulamentelor de
încercări pentru care sunt necesare măsurări de zgomot la poziţia
operatorului şi
- indica aparatura, caracteristicile locului de încercare,
amplasarea microfoanelor şi condiţiile de amplasare şi funcţionare ale
tipurilor speciale de maşini sau echipamente.
- condiţiile de măsurare a zgomotului funcţie de poziţiile
operatorului şi în alte locuri precizate, în imediata vecinătate a
diferitelor tipuri de maşini sau echipamente ce funcţionează într-o
încăpere sau în aer liber. Se aplica de asemenea şi poziţiilor
operatorului care sunt parţial sau complet incluse în maşina sau se
găsesc în interiorul unei cabine ce poate face parte integranta din
maşina sau poate fi distanţata de acestea.
Standardul se aplica tuturor genurilor de surse mobile şi staţionare, cu
excepţia vehiculelor de transport.
Standardul cuprinde:
definiţii, prevederi referitoare la locul de încercare, aparate de
măsurat, poziţiile microfonului, condiţii de instalare şi funcţionare,
metode de măsurare, corecţii pentru zgomotul de fond, rapoarte de
încercare, o anexa cu exemple de lanţuri de măsurare adecvate.

SR ISO/TR 7849: 1995 Acustica. Estimarea zgomotului


aerian emis de maşini prin măsurarea vibraţiilor (este identic cu
ISO/TR 7849: 1987.)
Standardul defineşte:
- condiţiile fundamentale pentru metode reproductibile care
permit estimarea puterii acustice emise de maşini sau echipamente, cu
ajutorul măsurărilor vibraţiilor suprafeţei.

85
Metoda se aplica:
- în special atunci când măsurările precise şi directe ale
zgomotului aerian nu sunt posibile datorită nivelului ridicat al zgomotului
de fond sau datorita altor efecte parazite ale mediului înconjurător.
- in principal proceselor staţionare in timp.
- fără mare dificultate in următoarele condiţii:
- daca forma suprafeţei exterioare a maşinii este relativ simpla,
- dacă vibraţiile prelevate in diferite puncte de măsurare nu sunt
corelate intr-un mod semnificativ şi daca banda de frecvente comporta
un număr important de sisteme vibratorii.
Metoda nu se aplica decât zgomotuIui emis de suprafeţele vibratorii ale
structurilor solide, nu şi zgomotului aerodinamic.
StandarduI cuprinde:
- definiţii, principiul metodei, aparatura de măsurare, prescripţii
referitoare la instalare şi condiţii de funcţionare, determinarea vitezei
vibraţiei pe suprafaţa de măsurare, informaţii de înregistrat, utilizarea
traductorului de vibraţii, recomandări privind poziţionarea cablului
traductorului de vibraţii, corecţia in funcţie de masa traductorului de
vibraţii calculul nivelului de putere acustica ponderat A pe baza
nivelurilor de putere in banda de octava sau treime de octava, indicaţii
privind determinarea indicelui de radiaţie, determinarea nivelului de
viteza a vibraţiei pornind de la nivelul de acceleraţie a vibraţiei.

SR ISO 9614-1: 1995 Acustica. Determinarea nivelurilor de


putere acustica ale surselor de zgomot utilizând intensitatea sonora.
Partea 1 : Măsurarea in puncte discrete
Standardul prezintă:
- o metoda de măsurare a componentei intensităţii acustice
normala la o suprafaţa de măsurare care este aleasa astfel încât să
cuprindă in interior sursa de zgomot al cărui nivel de putere acustica
trebuie determinat. Nivelul de putere acustica in octava, in treime de
octava sau ponderat in banda se calculează din valorile măsurate.
Metoda se aplica:
- oricărei surse pentru care se poate defini o suprafaţa de
măsurare fizica staţionara şi pe care zgomotul generat de sursă este
staţionar in timp. Sursa este definita de alegerea suprafeţei de
măsurare.
- in situ, sau in medii de încercare speciale.
Standardul cuprinde:
definiţii, cerinţe generale, mediul acustic, aparatura, instalare şi
funcţionare a sursei, măsurarea nivelurilor componentei normale a

86
intensităţii acustice, calculul nivelului de putere acustica, informaţiile
care trebuie raportate, calculul indicatorilor de câmp, procedeu pentru
obţinerea clasei de exactitate dorite, acţiuni necesare pentru creşterea
clasei de exactitate a determinării, efectele curenţilor de aer asupra
măsurării intensităţii acustice, efectul absorbţiei acustice in interiorul
suprafeţei de măsurare.

SR EN 27574-1:1994 Acustica. Metode statistice pentru


determinarea şi controlul valorilor declarate ale emisiei acustice ale
maşinilor şi echipamentelor. Partea 1: Generalităţi şi definiţii. (este
identic cu EN 27574-1:1988)
Defineşte:
- termenii referitori la metodele de determinare şi control ale
zgomotului emis de maşini şi echipamente, cum ar fi: nivelul de putere
acustica, nivelul de putere acustica ponderata, mărimea emisiei
acustice, valoarea măsurata, familie de maşini, valoare
declarată/valoare marcata, marcare, lot de maşini, efectivul lotului,
eşantion, efectivul eşantionului, media aritmetica a unui lot, media
aritmetica a unui eşantion, abatere standard a unui lot, abatere
standard a unui eşantion, abaterea standard a repetabilităţii, abaterea
standard a reproductibilităţii, abatere standard a producţiei, abatere
standard totala, abatere standard de referinţa, eşantionare simpla,
eşantionare dubla, eşantionare succesiva, control prin măsurare,
probabilitate de acceptare, curba caracteristica de funcţionare, punct de
risc al producătorului, punct de risc al clientului, diferenţă de marcare.

SR EN 27574-2:1994 Acustica. Metode statistice pentru


determinarea şi controlul valorilor declarate ale emisiei acustice al
maşinilor şi echipamentelor. Partea 2: Metode pentru valorile declarate
ale maşinilor şi echipamentelor (este identic cu EN 27574-2:1988 care
a preluat fără modificări ISO 7574/2:1985)
Standardul prezintă:
- indicaţii pentru determinarea valorilor marcate ale emisiilor
acustice ale maşinilor şi echipamentelor marcate individual, adică in
situaţia in care fiecare maşina produsa are valoarea sa de emisie
acustica marcata individual.
- o metoda de control a conformităţii emisiei acustice a unei
maşini individuale sau a unui element al echipamentului, cu valoarea
marcata.
- indicaţii pentru determinarea valorii marcate de producător, controlul
valorii marcate a unei maşini individuale, informaţii de furnizat.

87
SR EN 27574-3:1994 Acustica. Metode statistice pentru
determinarea şi controlul valorilor declarate ale emisiei acustice ale
maşinilor şi echipamentelor. Partea 3: Metoda simplificata (de tranziţie)
pentru valorile declarate ale loturilor de maşini (este identic cu EN
27574-3: 1988 care a preluat fără modificări ISO 7574/3: 1988.)
Standardul prezintă:
- indicaţii pentru determinarea de către producător a valorii
marcate, Lc , şi
- specifica o metoda simplificata de control a conformităţi
emisiei acustice a unui lot de maşini sau echipamente, cu valoarea
marcata.
Metoda se poate aplica:
- atunci când nu exista incă un cod de marcare specific familiei
de maşini considerate, care specifică abaterea standard de referinţa,
efectivul eşantionului şi procedeul de eşantionare.
- daca exist a un cod specific de marcare, el trebuie utilizat şi,
in acest caz, nu trebuie sa se facă referire şi prezentul standard.
- se utilizează numai pe baza unui acord, de exemplu, aşa cum
se cere in standardele referitoare la ramura industriala considerata sau
nu in contract.
Nu se referă la consecinţele care rezulta in cazul in care valoarea
declarata nu este confirmata la verificarea unui lot de maşini.
Standardul cuprinde:
definiţii, un ghid pentru determinarea valorii marcate, Lc, de
producător, controlul valorii marcate pentru un lot de maşini şi informaţii
de furnizat.

SR EN 27574-4:1994 Acustica. Metode statistice pentru


determinarea şi controlul valorilor declarate ale emisiei acustice
ale maşinilor şi echipamentelor. Partea 4: Metode pentru valorile
declarate ale loturilor de maşini (este identic cu EN 27574-4:1988
care a preluat fără modificări ISO 7574/4: 1985.)
Standardul prezintă:
- indicaţii pentru determinarea de către producător a valorii
marcate, Lc, şi specifica metodele statistice de eşantionare pentru
controlul conformităţii emisiilor acustice ale unui lot de maşini şi
echipamente cu valoarea marcata.
Standardul este destinat:
- ajutării părţilor responsabile cu elaborarea codurilor de marcare
specifice familiilor de maşini considerate.

88
- utilizării de către producătorii care doresc ca loturile lor de
maşini sa fie conforme cu procedeele de verificare care corespund
codurilor de marcare specifice, prezentate la capitolul 7,
Standardul nu se referă la consecinţele care rezulta in cazul in care la
verificarea unui lot de maşini valoarea declarata nu este confirmata.
Standardul cuprinde:
- definiţii, generalităţi, ghid pentru determinarea valorii marcate
de producător, verificarea valorii marcate pentru un lot de maşini,
informaţii ce trebuie furnizate intr-un cod de marcare specific unei
familii de maşi date, curbele caracteristice de funcţionare şi exemple de
eşantionare simpla, dubla şi succesiva, ghid pentru evaluarea abaterilor
standard şi utilizarea curbelor caracteristice de funcţionare, lista
simbolurilor.

SR EN 27779:1994 Acustica. Masurarea zgomotului aerian


emis de echipamentul de calcul şi de birou (este identic cu EN
27779: 1991 )
Standardul stabileşte:
- procedeele de măsurare si raportare a zgomotului produs de
computere ş echipamente de birou. El se bazeaza pe procedeele de
măsurare specificate in ISO 3740, ISO 3741, ISO 3742, ISO 3744 şi
ISO 3745.
- nivelul de putere acustica ponderat A - poate fi folosit la
compararea echipamentelor de acelaşi tip, realizate de diferiţi
producători sau la compararea echipamentelor diferite.
- nivelul de presiune acustica ponderat A la poziţia/pozitiile
operatorului şi a celui care sta in apropiere. Acest nivel al presiunii
acustice nu reprezintă o măsurare a expunerii totale profesionale la
zgomot (emisia de zgomot).
Sunt specificate:
- două metode de determinare a nivelurilor de putere acustica
pentru a evita restricţiile datorate nepotrivirilor dintre aparatura şi
experienţa existenta.
- prima metoda se bazează pe măsurări in camera
reverberanta
- a doua se bazează pe măsurări in principal intr-un câmp liber
deasupra unui plan refIectant.
- încercări şi metode pentru producători şi laboratoare de
incercare, in vederea obţinerii unor rezultate comparabile. Metodele
permit determinarea:

89
- nivelurilor de emisie a zgomotului individual pentru o unitate
testata individual.
- nivelurile de emisie acustica şi
- nivelurile de presiune acustic,
Aceste niveluri sunt utilizate pentru declararea emisiei de
zgomot pentru comparare.
Daca nivelurile de putere acustica obţinute sunt determinate pentru
câteva unităţi ale aceleiaşi serii de producţie, rezultatul poate fi utilizat
pentru a determina valoarea statistica pentru acea serie de producţie.

SR EN 29295:1995 Acustica. Măsurarea zgomotului de


înaltă frecventa emis de echipamentele de calcul şi de birou (este
identic cu EN 29295: 1988 care a preluat fără modificări ISO
9295:1988.)
Unele echipamente de calcul şi de birou emit zgomot de înalta
frecventa care poate fi
- zgomot de banda larga/de exemplu: zgomotul hârtiei la
imprimarea cu viteza mare/ sau
- zgomot de banda îngusta şi tonuri discrete/de exemplu:
actionarea alimentarii cu energie şi unităţile de afişare video/.
Nivelurile măsurate nu sunt ponderate in frecventa.
Standardul stabileşte
- patru metode de determinare a nivelurilor de putere acustica
ale zgomotului de înalta frecventa emis de echipamentul de calcul şi de
birou in domeniul de frecventă acoperit de banda de octava centrata la
16 kHz care cuprinde frecventele intre 11,2 kHz şi 22,4 kHz. Ele sunt
complementare metodelor descrise in SR EN 27779: 1994.
- primele trei metode se bazează pe măsurarea in camera
reverberanta iar
- a patra metoda utilizează măsurarea in câmp liber deasupra
unui plan reflectant.
Condiţiile de încercare care se refera la instalarea şi
funcţionarea echipamentului sunt cele descrise in SR EN 27779: 1994.
Cele patru metode descrise in acest standard sunt adecvate in
special pentru echipamentul de calcul şi de birou, dar ele se pot aplica
şi altor tipuri de echipamente.
STAS 6661-82 Acustica in transporturi. Zgomote emise de
vehicule care circula pe şine. Metode de măsurare şi limite admisibile.
Standardul stabileşte:

90
- metodele de măsurare şi limitele admisibile ale zgomotului in
interiorul şi in exteriorul vehiculelor care circula pe şine de cale ferata
cu ecartament normal.
Prescripţiile acestui standard se aplica la:
- vagoane de calatori de toate tipurile, automotoare rame
electrice, vagoane cu destinaţie speciaIă din trenurile de calatori,
locomotive diesel cu transmisie electrica, hidraulica sau mecanica,
locomotive electrice, vagoane inzestrate cu agregate termice, rame de
metrou, rame cu motoare liniare.
Standardul cuprinde :
- principiul metodei ,aparatura, modul de lucru, interpretarea
rezultatelor, buletinul de încercări, limitele admisibile ale nivelului de
zgomot.
STAS 9779-82 Acustica psihofiziologica. Evaluarea efectelor
zgomotului asupra omului. Indicaţii generale (corespunde parţial cu ISO
2204: 1979)
Standardul cuprinde indicaţii de baza privind:
- natura zgomotului, respectiv terminologie, mărimi, definiţii;
- metode de măsurare a zgomotului;
- efectele zgomotului asupra omului, limite admisibile;
- protecţia împotriva zgomotului, combaterea acestuia.
Standardul constituie
- un sumar de date necesar utilizării prescripţiilor formulate
detaliat de celelalte reglementari în vigoare precizate în anexa.
Aceasta anexa a standardului cuprinde o lista de standarde de
acustica.
STAS 10183/4-75 Acustica in transporturi. Supravegherea
zgomotelor produse de avioane pe aeroporturi şi in vecinătate
acestora. Limite admisibile ale nivelurilor de zgomote produse de
avioane
Standardul stabileşte
- limitele admisibile ale nivelurilor de zgomote produse de
survolul avioanelor in vederea protecţiei acustice a personalului
aeroporturilor şi a locuitorilor zonelor învecinate.
- perceput efectiv in cazul unui singur survol de avion;
- nivelul de zgomot global produs de o succesiune de avioane
in 24 h.
STAS 10922/1-77 Acustica in transporturi. Certificarea acustica
a aeronavelor. Limite admisibile ale nivelului de zgomot produs de
avioanele uşoare cu elice
Standardul se aplica

91
- avioanelor uşoare cu elice, inclusiv motoplanoarelor, având
masa de decolare de maximum 5700 kg, pentru care certificatul de
navigabilitate a fost emis după 1975-01-01.
Standardul nu se aplică
- avioanelor destinate pentru misiuni agricole, de stins incendiu
şi acrobaţie.
Standardul stabileşte
- limita admisibila a nivelului de zgomot şi condiţii de verificare.

STAS 11336/1-80 Acustica psihoflziologica. Evaluarea


încadrării in limita admisibila a nivelului de zgomot pentru evitarea
pierderii auzului (corespunde parţial cu ISO 1999: 1975.)
Evaluarea încadrării in limita admisibila a nivelului de zgomot existent la
locurile de muncă, consta in:
- calculul nivelului de zgomot continuu echivalent Lech, pe baza
niveIuIui de zgomot global ponderat La, in dB(A) obţinut prin măsurare
şi a duratei de expunere in cursul unei săptămini de Iucru de 48 h;
- compararea nivelului de zgomot continuu echivaIent Lech cu
limita admisibiIa a niveluIui de zgomot.
StandarduI cuprinde:
- calculuI niveluIui de zgomot continuu echivalent, Lech.,
- evaluarea incadrării in limita admisibila a niveluIui de zgomot,
- estimarea riscului de pierdere a auzuIui referitor la
conversatie.
STAS 11336/2-80 Acustica psihofiziologica. Evaluarea
incadrarii in limita admisibila a nivelului de zgomot pentru activităţi cu
diferite grade de solicitare a atenţiei (corespunde parţial cu ISO R 1996:
1971)
Evaluarea încadrării in limita admisibiIă a nivelului de zgomot pentru
activităţi cu diferite grade de solicitare a atenţiei consta in:
- calcuIul nivelului de zgomot de evaluare Lr, in dB (A), şi a
duratei de expunere in cursul unei zile de munca de 8 h;
- încadrarea activităţii prestate la locul de munca cu diferite
grade de solicitare a atenţiei;
- compararea nivelului de zgomot de evaluare Lr, cu limita
admisibila a niveluIui de zgomot corespunzător activităţii prestate la
locul de munca.
StandarduI cuprinde:
- calcularea nivelului de zgomot de evaluare Lr,

92
- cIasificarea locurilor de munca şi limitele admisibile ale
nivelului de zgomot pentru activităţi cu diferite grade de solicitare a
atenţiei,
- evaluarea încadrării in limita admisibila a nivelului de zgomot,
- calcularea nivelului de zgomot continuu echivalent Lech.

STAS 12777-89 Protecţie contra ultrasunetelor in industrie.


Limite admisibile
Standardul prezintă
- metoda de măsurare şi
- limitele admisibile de expunere la ultrasunete.

Lista
standardelor recent publicate sau în curs de apariţie, care preiau
standarde europene armonizate şi standarde internaţionale ce
conţin prevederi de securitatea muncii

SR ISO 1999: 1996 Acustica. Determinarea expunerii la zgomotul


profesional şI estimarea deteriorării auzului.
SR ISO 2204: 1997 Acustica. Indicaţii pentru redactarea standardelor
referitoare la măsurarea zgomotului aerian şi evaluarea efectelor sale
asupra omului.
SR ISO/TR 3352: 1996 Acustica. Evaluarea zgomotului in funcţie de
influenta sa asupra inteligibilităţii vorbirii.
SR ISO 3740:1997 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere
acustică ale surselor de zgomot. Ghid pentru utilizarea standardelor de
baza pentru elaborarea codurilor de încercare referitoare la zgomot.
SR ISO 3743-2 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere acustica
ale surselor de zgomot utilizând presiunea acustica. Metode tehnice in
câmp reverberant pentru surse mici, transportabile. partea 2: Metode in
camere de încercare reverberante.
SR ISO 3746 Determinarea nivelurilor de putere acustica emise de
sursele de zgomot utilizând presiunea acustica. Metode de control care
utilizează o suprafaţa de măsurare înconjurătoare deasupra unui perete
reflectant.
SR ISO 5128 Acustica. Măsurarea zgomotului la interiorul
autovehiculelor.
SR IS0 5130 Acustica. Măsurarea zgomotului emis de vehiculele
rutiere în staţionare. Metoda de control.

93
SR ISO 8253-1:1997 Acustica. Metode de încercări audiometrice.
Partea 1: Audiometrie liminală fundamentala tonală in conducţie
aeriana şi in conducţie osoasă.
SR ISO 8253-2: 1997 Acustica. Metode de încercări audiometrice.
Partea 2: Audiometrie in câmp acustic cu tonuri şi zgomote de banda
îngustă drept semnale de încercare.
SR ISO 9296: 1997 Acustica. Valori declarate ale zgomotului emis de
maşinile de calcul şi de birou.
SR ISO 9613-1: 1996 Acustica. Atenuarea sunetului propagat in aer
liber. Partea 1: Calculul absorbţiei atmosferice.
SR ISO 9902: 1997 Acustica maşinilor textile. Determinarea nivelurilor
de presiune acustică şi a nivelurilor de putere acustica emise de
maşinile textile. Metode tehnice şi de control.
SR EN 352-1 Protectori individuali împotriva zgomotului. Condiţii de
securitate şi de încercare. Partea 1: Antifoane externe.
SR EN 352-2 Protectori individuali împotriva zgomotului. Condiţii de
securitate şi de încercare. Partea 2: Antifoane interne.
SR EN 458 Protectori individuali împotriva zgomotului. Recomandări
pentru alegere, utilizare, îngrijire şi întreţinere
SR EN ISO 3743-1: 1997 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere
acustica emise de sursele de zgomot. Metode tehnice in câmp
reverberant aplicabile surselor mici transportabile. Partea I: Metoda
comparaţiei in camere de încercare cu pereţi duri.
SR EN ISO 3744: 1997 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere
acustica ale surselor de zgomot utilizând presiunea acustica. Metoda
tehnica in condiţii apropiate de cele ale unui câmp liber deasupra unui
plan reflectant.
SR EN ISO 4869-2: 1997 Acustica. Protectori individuali împotriva
zgomotului. Partea 2: Estimarea nivelurilor de presiune acustica
ponderate A in cazul utilizării protectorilor individuali împotriva
zgomotului
SR EN ISO 11200 Acustica. Zgomotul emis de maşini şi echipamente.
Indicaţii pentru utilizarea standardelor de baza pentru determinarea
nivelurilor de presiune acustica ale emisiei la locul de munca şi in alte
poziţii precizate.
SR EN ISO 11201 Acustica. Zgomotul emis de maşini şi echipamente.
Măsurarea nivelurilor de presiune acustica ale emisiei la locul de
munca şi in alte poziţii precizate. Metoda tehnica in condiţii apropiate
de cele ale unui câmp liber deasupra unui plan reflectant.
SR EN 11546-1 Acustica. Determinarea izolării acustice a carcaselor.
Partea 1: Măsurări in laborator.

94
SR EN 11546-2 Acustica. Determinarea izolării acustice a carcaselor.
Partea 2: Măsurări in situ
SR EN 21683 Acustica. Mărimi de referinţa pentru niveluri acustice
SR EN 22922: 1997 Acustica. Măsurarea zgomotului emis de navele
pentru navigaţie pe apele interioare şi in porturi
SR EN 23741:1996 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere
acustica ale surselor de zgomot. Metode exacte pentru surse cu
frecvente discrete şi de banda îngustă in camere reverberante.
SR EN 23742: 1996 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere
acustică ale surselor de zgomot. Metode exacte pentru surse cu
frecvente discrete şi de banda îngusta in camere reverberante.
SR EN 24869-1 Acustica. Protectori individuali împotriva zgomotului.
Metoda subiectiva de măsurare a atenuării acustice
SR EN 24869-3:1997 Acustica. Protectori individuali împotriva
zgomotului. Partea 3: Metoda simplificata pentru măsurarea atenuării
acustice a protectorilor de tip antifon extern in scopul controlului de
calitate.
SR EN 26189: 1996 Acustica. Audiometrie tonala liminala in conducţie
aeriana în vederea conservării auzului.
SR EN 27029 Acustica. Pragul normal de audibilitate in conducţie
aeriana în funcţie de vârsta şi sex pentru persoane otologic normale.
SR EN 27917 Acustica. Măsurarea în poziţia operatorului a zgomotului
aerian emis de ferăstraiele pentru arboret.

BIBLIOGRAFIE

[1] IRS, Catalogul standardelor române.


[2] Zamfirescu, Fl., Darabont, Alex., Ghid de utilizare a standardelor
române de securitatea muncii.1998.

ing. Adrian BUJOR, inspector de muncă ITM Cluj

95
SUPRAVEGHEREA PIEŢEI MAŞINILOR INDUSTRIALE,
ECHIPAMENTELOR ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE
ŞI ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECŢIE.
REDUCEREA NIVELULUI DE ZGOMOT – CERINŢĂ
ESENŢIALĂ DE SECURITATE

ing. Ioan Sorin BODEA, ing. Ioan RĂDULESCU

1. Legislaţia europeană în domeniu

Legislaţia europeană referitoare la calitatea echipamentelor


tehnice utilizate de către angajaţi în procesul de muncă este bazată pe
art. 100 A al Tratatului de la Roma, tratat care reprezintă documentul
general privind armonizarea prevederilor legislative, tehnice şi
administrative în scopul realizării pieţei libere pentru produsele
referitoare la sănătate, securitate, protecţia consumatorilor şi protecţia
mediului.
Directivele se referă la armonizarea prescripţiilor statelor
membre pentru anumite tipuri de echipamente, pornind de la principiul
asigurării unui nivel maxim de protecţie a utilizatorului. Printre acestea
putem enumera:
- Directiva Consiliului 98/37/CEE referitoare la maşini;
- Directiva Consiliului 73/23/CEE referitoare la echipamente
electrice de joasă tensiune;
- Directiva Consiliului 94/9/CEE referitoare la echipamente şi
sisteme protectoare destinate a fi utilizate în atmosfere potenţial
explozive;
- Directiva Consiliului 89/686/CEE referitoare la echipamentele
individuale de protecţie;

96
- Directiva Consiliului 2000/14/CEE referitoare la nivelul
emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării
în exteriorul clădirilor.
Art. 100 A al Tratatului de la Roma, a stabilit că libera circulaţie
a produselor în legătură cu sănătatea, securitatea, protecţia mediului şi
protecţia consumatorilor este permisă în condiţiile în care acestea
asigură un nivel de protecţie ridicat, respectiv dacă nu pun în pericol
sănătatea şi securitatea persoanelor, animalelor şi a bunurilor.
În acest scop se preconizează armonizarea totală a
prevederilor legislative, tehnice şi administrative, ca regulă, dar este
posibilă şi armonizarea parţială. Statele membre sunt însă obligate să
comunice Comisiei orice măsură naţională suplimentară adoptată după
armonizare şi să obţină confirmarea acesteia, pentru a nu se crea
discriminări arbitare sau restricţii deghizate pentru comerţ.
De asemenea, art. 100 A introduce o clauză de supraveghere
a pieţei. Directivele europene derivând de la art.100 A conţin o serie de
prevederi comune, indiferent de tipul de echipament căruia i se aplică,
precum şi prevederi specifice acestuia, în special sub formă de cerinţe
esenţiale de securitate, inclusiv prevederi tehnice (caracteristici,
parametri admisibili, metode de încercări). [1]

2. Legislaţia românească în domeniul certificării


echipamentelor tehnice (EEJT,MI) şi EIP

În dezvoltarea programului de armonizare a legislaţiei române


cu legislaţia europeană, în temeiul art. 108 din Constituţie, republicată,
al art. 5 alin. (1) din Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată
modificată şi completată de Legea nr. 194/2005 şi al art. 5 alin. (2) din
Legea nr. 608/2001, privind evaluarea conformităţii produselor, cu
modificările şi completările ulterioare, în aplicarea prevederilor art. 69 şi
70 din Acordul European, instituind o asociere între România, pe de o
parte şi statele membre ale Comunităţii Europene, pe de altă parte,
semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993,
s-au introdus în legislaţia română prevederi corespunzătoare şi s-au
elaborat, conform atribuţiilor legale, documente legislative care preiau
reglementările europene din directive:
- HG nr. 457 din 18 aprilie 2003 privind asigurarea securităţii
utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune şi HG nr. 1514
din 18 decembrie 2003 pentru modificarea şi completarea HG
nr.457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente
electrice de joasă tensiune (EEJT);

97
- HG nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerinţelor
esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie
(EIP) şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă;
- HG nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea condiţiilor
pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale (MI);
- HG nr. 539 din 7 aprilie 2004 privind limitarea nivelului
emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate în
exteriorul clădirilor;
- HG nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru
introducerea pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor protectoare
destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive.
Aceste acte normative conţin prevederi prin care:
- se stabilesc principalele obligaţii şi responsabilităţi ale
fabricanţilor, reprezentanţilor autorizaţi, importatorilor şi distribuitorilor
de MI şi EIP în legătură cu asigurarea calităţii de securitate a MI şi EIP
comercializate în fazele de concepţie, fabricare şi comercializare;
- se enunţă cerinţele esenţiale ce trebuie îndeplinite;
- se definesc procedurile de certificare aplicabile diferitelor
tipuri de MI şi EIP;
- se stabilesc listele organismelor de certificare şi
competenţele acestora;
- prezintă modele de marcaje de securitate, declaraţii de
conformitate.[1]

3. Supravegherea pieţei

Supravegherea pieţei reprezintă ansamblul măsurilor,


resurselor şi structurilor instituţionalizate adecvate, prin care autorităţile
competente asigură şi garantează, în mod imparţial, că sunt îndeplinite
prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, indiferent de originea
produselor introduse pe piaţă şi cu respectarea principiului liberei
concurenţe.
Atribuţiile care revin MMSSF în ceea ce priveşte
supravegherea pieţei decurg din prevederile Legii Protecţiei Muncii nr.
90/1996, republicată modificată şi completată de Legea nr. 194/2005,
a Legii Inspecţiei Muncii nr. 108/1999, republicată, completată cu
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii nr.
767/1999 şi respectiv a Legii nr. 608/2001, cu modificările şi
completările ulterioare.
Inspecţia Muncii (IM) controlează prin inspectorii săi de muncă
şi de la inspectoratele teritoriale de muncă (ITM) aplicarea dispoziţiilor

98
legale referitoare la certificarea calităţii de securitate a echipamentelor
tehnice şi a echipamentelor individuale de protecţie din punct de vedere
al securităţii în muncă atât la fabricanţi, reprezentanţe, importatori cât şi
la comercianţi şi utilizatori
Prin prevederile legislative şi juridice notificate de Legea
protecţiei muncii se asigură de către IM şi ITM-uri supravegherea pieţei
interne de produse destinate utilizării în procesul muncii şi se
garantează asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor angrenaţi în
activităţi industriale în conformitate cu prevederile menţionate în
"Ghidul legislativ pentru implementarea Directivelor tehnice ce decurg
din art.100 A bazate pe conceptul de "Nouă Abordare" şi "Abordare
globală". [1]
Supravegherea pieţei presupune monitorizarea de către
Inspecţia Muncii a produselor introduse pe piaţă în conformitate cu
prevederilor legislaţiei naţionale aplicabile, care transpune directivele
Noii Abordări şi, dacă este necesar, Inspecţia Muncii impune măsuri
corective pentru asigurarea conformităţii.
Pentru ca supravegherea pieţei să fie eficientă, acţiunile trebuie
să fie concentrate acolo unde riscul este mai ridicat şi nerespectarea
conformităţii este mai mare, pentru a descoperi produsele neconforme
la producători, la comercianţi şi la utilizatori, precum şi pentru luarea
măsurilor potrivite impunerii conformităţii..
Chiar dacă supravegherea pieţei nu se face în timpul fazei de
producţie, autoritatea de supraveghere poate controla locurile de
producţie în cazul în care au fost descoperite neconformităţi, pentru a
verifica dacă erorile apar în mod constant.[2]

4. Monitorizarea produselor introduse pe piaţă

Supravegherea pieţei trebuie să urmărească toate prevederile


directivei sau ale legislaţiei româneşti aplicabile. Se verifică
următoarele:
- aplicarea corectă a marcajului CE sau CS –pe produs sau pe
placa de timbru,pe ambalaje sau pe alte documente însoţitoare;
- conţinutul declaraţiei de conformitate EC sau CS;
- informaţiile care însoţesc produsul – cartea tehnică şi
instrucţiunile de utilizare în limba română;
- alegerea corectă a procedurilor de evaluare a conformităţii,
corespunzător fiecărui tip de produs;
- conţinutul documentaţiei tehnice, dacă este cazul;

99
- controlul conformităţii produsului cu cerinţele esenţiale de
securitate sau cu anumite aspecte ale cerinţelor.[2]

5. Reducerea nivelului de zgomot – cerinţă esenţială de


securitate
În Anexa nr. 1: Cerinţe esenţiale de securitate pentru
echipamentul electric de joasă tensiune din HG nr. 457 din 18 aprilie
2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice
de joasă tensiune şi HG nr. 1514 din 18 decembrie 2003 pentru
modificarea şi completarea HG nr.457/2003 privind asigurarea
securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune
(EEJT), se precizează:
„...3.Protecţia împotriva riscului cauzat de influenţe externe
asupra echipamentului electric de joasă tensiune: Măsurile tehnice
trebuie luate cu respectarea cerinţelor prevăzute la pct. 1, pentru a se
asigura că: ...b)echipamentul electric de joasă tensiune este rezistent la
influenţe de natură nemecanică (zgomot) în condiţii previzibile de
mediu, astfel încât persoanele, animalele domestice şi proprietatea să
nu fie puse în pericol.” .[3]
În Anexa nr. 2: Cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate din
HG nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de
securitate ale echipamentelor individuale de protecţie (EIP) şi a
condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă, pentru toate echipamentele
de protecţie fonică (purtate în sau peste urechi), se precizează:
„...3.Cerinţe suplimentare specifice anumitor riscuri
3.5.Protecţie împotriva efectelor dăunătoare ale zgomotului: EIP
proiectate pentru a preveni efectele dăunătoare ale zgomotului trebuie
să aibă capacitatea de a asigura atenuarea acestuia în asemenea
măsură încât nivelurile sonore echivalente percepute de utilizator să nu
depăşească în nici o împrejurare valorile limită zilnice prevăzute în
reglementarea tehnică privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
legate de expunerea la zgomot la locul de muncă. Toate EIP trebuie să
poarte o etichetă care să indice nivelul de atenuare acustică şi valoarea
indicelui de confort asigurat de EIP; dacă acest lucru nu este posibil,
eticheta trebuie aplicată pe ambalaj.” .[4]
În Anexa nr. 1: Cerinţe esenţiale pentru sănătate şi securitate
referitoare la proiectarea şi construirea maşinilor şi componentelor de
securitate din HG nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea
condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale (MI) , se
precizează:

100
„...1.5.Măsuri de protecţie împotriva altor pericole.1.5.8.
Zgomot. Maşinile trebuie proiectate şi construite astfel încât riscurile
rezultate din emisiile de zgomot aerian să fie reduse la cel mai scăzut
nivel, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de disponibilitatea
mijloacelor de reducere a zgomotului, în special, la sursă. ” .[5]
HG nr. 539 din 7 aprilie 2004 privind limitarea nivelului emisiilor de
zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării în
exteriorul clădirilor, se referă la:
1.toate maşinile industriale definite la art. 2 alin. (1) din H G nr.
119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a
maşinilor industriale, care sunt autopropulsate sau pot fi deplasate şi
care, indiferent de elementul sau elementele de acţionare, sunt
destinate a fi utilizate conform tipului lor în aer liber şi care contribuie la
expunerea la zgomote în mediu. Se consideră utilizare în exteriorul
clădirilor utilizarea echipamentelor într-un mediu în care transmisia
sunetului nu este afectată sau nu este afectată în mod semnificativ, de
exemplu în corturi, sub copertine de protecţie împotriva ploii sau în
carcasele clădirilor;
2.echipamente neacţionate de un motor, destinate aplicaţiilor
industriale sau de mediu, care conform tipului lor sunt destinate a fi
utilizate în exteriorul clădirilor şi care contribuie la expunerea la zgomot
în mediul înconjurător.

Echipamente supuse limitărilor de zgomot


Nivelul de putere acustică grantat al echipamentelor enumerate
în continuare nu trebuie să depăşească nivelul admisibil de putere
acustică indicat în tabelul cu valori limită:
1.ascensoare de şantier pentru materiale, în construcţii;
2.maşini de compactat, doar cu cilindri vibratori şi nevibratori,
plăci vibratoare şi maiuri vibratoare;
3.compresoare (< 350 kW);
4.spărgătoare de beton şi picamere portabile;
5.vinci pentru construcţii acţionate cu motor cu combustie
internă;
6.buldozere (< 500 kW);
7.dumpere (< 500 kW);
8.excavatoare, hidraulice sau cu cabluri (< 500 kW);
9.încărcătoare - excavator (< 500 kW);
10.gredere (< 500 kW);
11.grupuri de acţionare hidraulică;

101
12.compactoare pentru gropi de gunoi, de tip încărcător cu
cupă (< 500 kW) ;
13.cositori de gazon, cu excepţia echipamentului agricol şi
forestier şi a utilajelor multifuncţionale, a căror principală componentă
motorizată are o putere instalată mai mare de 20 kW ;
14.maşini de tăiat gazon/maşini de tăiat margini de gazon ;
15.automacarale acţionate de motor cu combustie internă, cu
contragreutate, cu excepţia altor automacarale cu contragreutate
definite în anexa nr. 1 pct. 36 alin. 2, având o capacitate nominală nu
mai mare de 10 t;
16.încărcătoare (< 500 kW) ;
17.macarale mobile ;
18.motosape (< 3 kW) ;
19.finisoare de pavaj, cu excepţia celor echipate cu o grindă de
netezire cu capacitate mare de compactare ;
20.grupuri electrogene (< 400 kW);
21.macarale turn;
22.generatoare de sudură.

- Tabel cu valori limită -

Tipul Puterea netă Nivelul de putere acustică admis


echipamentului instalată P (în dB/lpW
kW)
puterea
electrică Pel1)
Etapa I Etapa II
în KW
De la 3.01.2005 De la 3.01.2007
m masa în kg
Lăţimea de
tăiere L în cm
Maşini de P<8 108 105
compactat, 8 < P < 70 109 106
doar cu cilindri P > 70 89 + 11 lg P 86 + 11 lg P
vibratori, plăci
vibratoare şi
maiuri
vibratoare
Buldozere, P < 55 106 103

102
încărcătoare, P > 55 87 + 11 lg P 84 + 11 lg P
încărcătoare -
excavator pe
şenile
Buldozere,
P < 55 104 101
încărcătoare,
încărcătoare - P > 55 85 + 11 lg P 82 + 11 lg P
excavator pe
pneuri,
Dumpere,
Gredere,
Compactoare
pentru gropi de
gunoi, de tip
încărcător,
Automacarale,
acţionate de
motor cu
combustie
internă, cu
contragreutate,
Macarale
mobile, Maşini
de compactat
doar cu cilindri
nevibratori,
Finisoare de
pavaj, Grupuri
de acţionare
hidraulică
Excavatoare,
P < 15 96 93
Ascensoare de
şantier pentru P > 15 83 + 11 lg P 80 + 11 lg P
materiale, în
construcţii,
Vinci pentru
construcţii,
Moto-sape
Spărgătoare de
m < 15 107 105

103
beton şi
15 < m < 30 94 + 11 lg m 92 + 11 lg m
picamere
portabile m > 30 96 + 11 lg m 94 + 11 lg m
Macarale turn
98 + lg P 96 + lg P
Grupuri
Pel < 2 97 + lg Pel 95 + lg Pel
electrogene,
Generatoare de 2 < Pel < 10 98 + lg Pel 96 + Pel
sudură
Pel > 10 97 + lg Pel 95 + lg Pel
Compresoare
P < 15 99 97

P > 15 97 + 2 lg P 95 + 2 lg P
Cositori de
L < 50 96 942)
gazon, Maşini
de tăiat gazon / 50 < L < 70 100 98
maşini de tăiat
margini de 70 < L < 120 100 982)
gazon
L < 50 105 1032)
1)
Pel pentru generatoarele de sudură: curentul convenţional de sudură
multiplicat cu tensiunea convenţională de încărcare, la valoarea cea
mai scăzută a duratei active indicată de producător.
2)
Acestea sunt doar cifre indicative. Cifrele definitive vor depinde de
modificările ulterioare ale prezentei hotărâri. În absenţa unor astfel de
modificări ulterioare, cifrele din etapa I vor continua să se aplice în
etapa a II a.
Nivelul de putere acustică admis se va rotunji la cel mai apropiat număr
întreg (mai mic de 0,5 la numărul inferior, mai mare sau egal cu 0,5 la
numărul superior).

Echipamente supuse numai marcării nivelului de zgomot

Nivelul de putere acustică garantat care se marchează pe


echipamentele enumerate în continuare indică numai nivelul de zgomot
produs de acestea:
1.platforme aeriene de acces, acţionate cu motor cu combustie internă ;
2.maşini pentru curăţat tufişuri ;

104
3.ascensoare de şantier pentru materiale, în construcţii, acţionate cu
motor electric ;
4.ferăstraie cu bandă pentru şantiere de construcţii ;
5.bancuri cu ferăstrău circular, pentru şantiere de construcţii ;
6.ferăstraie portabile cu lanţ ;
7.vehicule combinate pentru spălare cu înaltă presiune şi golire prin
aspirare ;
8.maşini de compactare, doar maiuri cu explozie ;
9.malaxoare pentru beton sau mortar;
10.vinciuri pentru construcţii, cu motor electric ;
11.maşini pentru transportarea şi aplicarea sub presiune a betonului şi
mortarului ;
12.transportoare cu bandă ;
13.echipamente frigorifice montate pe vehicule ;
14.utilaje de foraj ;
15.echipamente pentru încărcarea şi descărcarea silozurilor sau a
cisternelor montate pe autocamioane ;
16.containere pentru sticlă reciclabilă ;
17.maşini pentru tăiat iarbă/maşini pentru tăiat margini de peluză ;
18.maşini pentru tăiat gard viu ;
19.vehicule pentru spălare cu înaltă presiune ;
20.maşini cu jet de apă cu înaltă presiune ;
21.ciocane hidraulice ;
22.maşini de tăiat rosturi ;
23.maşini pentru îndepărtat frunze prin suflare ;
24.maşini pentru colectat frunze ;
25.automacarale acţionate de motor cu combustie internă, cu
contragreutate, doar alte "automacarale cu contragreutate" definite în
anexa nr. 1 pct. 36 alin. 2, având o capacitate nominală nu mai mare de
10 t ;
26.containere mobile pentru deşeuri ;
27.finisoare de pavaj echipate cu o grindă de netezire cu capacitate
mare de compactare ;
28.echipamente pentru piloţi de fundaţii ;
29.lansatoare de conducte ;
30.maşini pe şenile pentru piste ;
31.grupuri electrogene (a 400 kW) ;
32.maşini de măturat ;
33.autogunoiere ;
34.freze rutiere ;
35.scarificatoare ;

105
36.maşini pentru tocat/mărunţit resturi vegetale ;
37.maşini de deszăpezit cu organe rotative, autopropulsate, cu
excepţia anexelor ;
38.vehicule pentru vidanjare ;
39.săpătoare de şanţuri ;
40.autobetoniere ;
41.grupuri de pompare a apei care nu se utilizează subacvatic. [6]

6. Conexiunile dintre Directivele 98/37/CE si 2000/14/CE


Primul articol, paragraful 4 din Directiva 98/37/CE dispune că,
atunci când, pentru o maşină sau o componentă de siguranţă, riscurile
urmărite sunt acoperite, în întregime sau parţial, prin directive
comunitare specifice, directiva prezentă nu se aplică sau încetează să
se aplice pentru aceste maşini sau aceste componente de siguranţă şi
pentru aceste riscuri.
În ceea ce priveşte nivelul de putere acustică emis de o maşină
destinată să fie utilizată în exteriorul clădirilor şi acoperită prin Directiva
2000/14/CE, este clar că această directivă trebuie să fie considerată ca
o directivă particulară pentru Directiva 98/37/CE. Această directivă
stipulează într-o manieră foarte exactă modul in care nivelul de putere
acustică al unei maşini trebuie să fie măsurat şi indicat pe maşină.
În scopul evitării procedurilor inutile la producători, este
important să se stabilească o metodă clara în scopul evitării repetărilor
măsurătorilor.
Se remarcă două cazuri :
• Maşini nereglementate prin Directiva 2000/14/CE
Directiva 98/37/CE trebuie să fie aplicată, ceea ce înseamnă că
nivelul de presiune acustică la posturile de lucru trebuie să fie măsurat.
Dacă această valoare este superioară valorii de 85 dB(A), nivelul
de putere acustică trebuie să fie măsurat în mod egal.
Directiva 98/37/CE nu împiedică alegerea metodei de
măsurare. Rezultatele acestor măsurători trebuie să fie indicate în
instrucţiunile de utilizare care însoţesc maşina, ca şi în documentaţia
tehnică.
• Maşini reglementate prin Directiva 2000/14/CE
Directivele 98/37/CE şi 2000/14/CE trebuie să fie aplicate. În
scopul măsurării nivelului de putere acustică, Directiva 2000/14/CE
defineşte metoda de măsurare şi condiţiile de operare ale maşinii pe
parcursul încercării. Producătorul trebuie să indice în plus valoarea
nivelului de putere acustică „garantat” : adică rezultatul măsurării
nivelului de putere acustică mărit cu valoarea de incertitudine a
106
măsurării şi cu o valoare care ţine seama de abaterile între maşina
examinată şi producţia de maşini identice. Acest nivel de putere
acustică garantat trebuie să fie indicat pe maşină ; directiva nu impune
nici o indicaţie despre aceasta valoare in modul de utilizare.
Observaţii
Pentru ca modurile de folosire să fie similare în legătură cu
indicaţiile referitoare la zgomot, trebuie menţionate următoarele
indicaţii:
• în toate cazurile, nivelul de presiune acustică la posturile de
lucru ;
• pentru maşinile care nu sunt sub incidenţa Directivei
2000/14/CE, nivelul de putere acustică măsurat, până când
nivelul de presiune acustică este egal sau superior la 85 dB(A)
;
• pentru maşinile care nu sunt sub incidenţa Directivei
2000/14/CE, nivelul de putere acustică maximal garantat,
(indicaţia nivelului de putere acustică măsurat oferă prilej de
confuzie, deoarece nu este chiar cel pe care îl indică maşina.)
În concluzie metoda de masurare este :

Metoda de măsurare a emisiilor sonore


Produse supuse numai Produse supuse uneori
directivei 98/37/CE directivelor 98/37/CE şi
2000/14/CE
1) măsurarea nivelului de 1) măsurarea nivelului de presiune
presiune acustică (Lp) acustică (Lp)
2) când Lpmăsurat>85 dB(A) : 2) Măsurarea nivelului de putere
măsurarea nivelului de putere acustică (LW) conform directivei
acustică (LW) conform directivei 2000/14/CE
98/37/CE

Observaţii

• Măsurarea nivelului de putere acustică în sensul Directivei


98/37/CE trebuie să fie efectuată conform dispoziţiilor acestei
directive. Când sunt aplicabile ambele directive, metoda de
măsurare trebuie să fie cea conform Directivei 2000/14/CE;
• Măsurarea nivelului de presiune acustică în sensul Directivei
98/37/CE trebuie să fie efectuată conform indicaţiilor din
dispoziţiile acestei directive. Când se aplică ambele directive,
este de dorit să se efectueze măsurarea nivelului de putere

107
acustică în condiţiile de operare a maşinii prevăzute în
Directiva 2000/14/CE. Într-adevăr, este preferabil să nu se
utilizeze două moduri diferite de operare pentru acelaşi produs.
In privinta modului de indicare a rezultatelor masuratorilor se
remarca urmatoarele aspecte :

Indicarea rezultatelor măsurătorilor emisiilor sonore


Produse supuse numai Produse supuse uneori
Directivei 98/37/CE Directivelor 98/37/CE şi
2000/14/CE
Pe maşină : nimic Pe maşină :
LWgarantat = LWmăsurat + valoarea de
incertitudine LWA [dB]
În instrucţiunile de utilizare : În instrucţiunile de utilizare :
Lpmăsurat Lpmăsurat
LWmăsurat când Lpmăsurat>85 dB(A) LWgarantat

Notă: când, pentru o maşină supusă numai Directivei 98/37/CE, un


standard armonizat este utilizat pentru măsurarea Lp şi/sau LW, trebuie
respectate dispoziţiile acestei norme cu privire la conţinutul
instrucţiunilor de utilizare. Normele armonizate cu termenii Directivei
98/37/CE prevăd ca instrucţiunile de utilizare să indice totodată
valoarea masurată şi incertitudinea asociată. [7]

7. Standarde naţionale şi standarde europene armonizate


referitoare la cerinţa esenţială de securitare şi sănătate privind
protecţia împotriva zgomotului

Standardele armonizate sunt elaborate de CEN, respectiv


CENELEC, în baza unui mandat dat de Comisia Europeană, la
solicitarea producătorilor sau, la solicitarea unor organisme care
funcţionează pentru producători (asociaţii profesionale, centre de
consultanţă, etc.).
Standardele armonizate se pot grupa generic în:
- standarde de produs,
- standarde de materiale,
- standarde de incercări.
Prin consens general s-a convenit că prin aplicarea
standardelor armonizate de produs, sunt fabricate maşini care satisfac
cerinţele esenţiale ale directivei. Aplicând doar standardele de

108
materiale sau standardele de încercări, această abordare unilaterală nu
conduce implicit la prezumţia de conformitate a maşinilor rezultate cu
cerintele esenţiale ale directivei. Este necesar ca pentru obţinerea
conformităţii să se aplice standardele armonizate de produs împreună
cu celelalte standarde armonizate, într-o combinaţie stabilită la libera
alegere de către producător, conform destinaţiei produsului pe care
doreşte să îl realizeze.
Numerele de referinta ale standardelor armonizate pentru
fiecare directivă a Uniunii Europene se publică în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene, acţiune prin care standardele armonizate sunt
recunoscute în mod oficial că pot îndeplini funcţia pentru care au fost
create (conform mandatului în baza căruia au fost emise şi ratificate).
Standardele armonizate cu Directiva 98/37/EC sunt acele
standarde a căror aplicare de către producători conduce la prezumţia
de conformitate a maşinilor şi componentelor de securitate cu cerinţele
esenţiale de sănătate şi securitate ale Directivei 98/37/EC.
Subliniem faptul că aplicarea altor standarde sau norme nu
conduce în mod automat la prezumţia de conformitate a maşinilor şi
componentelor de securitate cu cerinţele esenţiale de sănătate şi
securitate ale Directivei 98/37/EC. Dovada obiectivă a faptului că
standardul sau norma utilizată conduce la realizarea unor maşini care
satisfac cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate ale Directivei
98/37/EC este dată de organismele notificate în acest scop.
Pentru Directiva 98/37/7EC, se desfăşoara activităţi de
standardizare care au ca rezultat standardele armonizate şi standarde
de susţinere. Standardele armonizate sunt prezentate în anexă.
Pe lângă standardele armonizate există standardele de
susţinere sau în legătură cu Directiva 98/37/EC. Comisia Europeană
actualizează periodic în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene lista
standardelor armonizate astfel încât cei interesaţi să poată fi informaţi
în timp util despre noile evoluţii în domeniu.
Standardele armonizate nu sunt obligatorii, acestea pot fi
aplicate de producători la libera alegere, în combinaţia pe care o doresc
şi pe care o consideră oportună pentru masinile pe care le produc.
Atunci când un producator alege sa utilizeze standarde armonizate
pentru a fabrica maşini industriale, acesta este obligat să declare faptul
că aplică standardele armonizate şi să indice numerele de referinţă ale
acestora. Declaraţia privind aplicarea standardelor serveşte
organismului notificat pentru evaluarea conformităţii produselor.

109
Utilizarea standardelor de susţinere de către producători pentru
a realiza maşini industriale, nu conduce implicit la prezumţia de
conformitate a produselor cu cerinţele esenţiale. [7]

a. Standarde de bază privind emisiile de zgomot

Pentru a determina nivelul puterii acustice a echipamentelor


destinate utilizării în exteriorul clădirilor, standardele de bază privind
emisiile de zgomot sunt :
1.Standardul SR EN ISO 3744:1997 - Acustica. Determinarea
nivelurilor de putere acustică ale surselor de zgomot utilizând presiunea
acustică – Metoda tehnică în condiţii apropiate de cele ale unui câmp
liber deasupra unui plan reflectant;
2.Standardul SR EN ISO 3746:1998 - Acustica. Determinarea
nivelurilor de putere acustică ale surselor de zgomot utilizând presiunea
acustica – Metoda de control care utilizează o suprafaţă de măsurare
înconjurătoare, deasupra unui plan reflectant. [6]

b. Lista standardelor române care adoptă standardele


europene armonizate referitoare la MI, EEJT şi EIP

1. Poziţiile 170, 240, 241, 242, 243, 244, 245, 246, 247, 251,
263, 264, 265, 266, 267, 268, 269, 270, 282, 283, 284, 285, 286, 287,
288, 293, 294, 296, 297, 337, 339, 393 din Anexa la Ord. MMSSF nr.
242/ 2004, publicat în M.Of. 634 bis/13.07.2004 pentru MI;
2. Poziţiile 427, 428, 429, 430, 431, 432, 433 din Anexa la Ord.
MMSSF nr. 384/ 2004, publicat în M.Of. 681 bis/29.07.2004 pentru
EEJT;
3. Poziţiile 60,61,62, 63, 104, 105, 113 din Anexa la Ord.
MMSSF nr. 241/ 2004, publicat în M.Of. 635 bis/13.07.2004 pentru EIP.

8. Concluzii
8.1 Zgomotul produs de echipamentele ce funcţionează în aer
liber, în principal rezultate din echipamentele de construcţii şi servicii
publice, constituie o parte importantă a zgomotului urban, cunoscut mai
ales sub numele de zgomot de mediu, rezidenţial sau casnic. În
Comunitatea Europeană există reglementări privind nivelul puterii
acustice, inclusiv metodele de definire şi măsurare a acesteia, cu toate
că există dificultăţi pentru controlarea şi reducerea acesteia. În acest
sens a apărut necesitatea monitorizării nivelului de zgomot şi au apărut
reglementări privind reducerea zgomotului în mediul urban.
110
Zgomotul produs de echipamentele ce funcţionează în aer liber
utilizate în construcţii şi servicii publice are un caracter discontinuu şi
local şi afectează numai muncitorii implicaţi şi populaţia care locuieşte
în vecinătate. Impactul emisiei de zgomote a acestor echipamente este
foarte ridicat, dar în acelaşi timp limitat ca durată de timp, persoane
afectate şi zone. Zgomotul poate cauza afecţiuni a sănătătăţii
populaţiei, interferenţe electromagnetice în comunicaţii, efecte acute şi
cronice în sistemul cardio-vascular, psihic, ce afectează implicit
capacitatea de refacere a organismului uman, productivitatea muncii,
capacitatea intelectuală etc.
Zgomotul produs de echipamentele utilizate în acest sens nu
afectează o mare parte din populaţie, dar unele din echipamente cum
ar fi : compresoare, spărgătoare de beton şi picamere, escavatoare,
generatoare diesel-electrice etc. au un nivel ridicat de putere acustică
ce afectează puternic sănătatea muncitorilor şi a populaţiei din
vecinătate.
În plus aceste echipamente sunt învechite, depăşite moral şi fizic,
iar înlocuirea acestora conduce la o investiţie tehnică, tehnologică şi
financiară ridicată.
8.2. În anul 1989 Comisia Europeană a publicat prima formă a
directivei referitoare la armonizarea legilor statelor membre privind
securitatea maşinilor, Directiva 89/392/EEC care ulterior a fost
completată şi modificată de Directiva 98/37/EC referitoare la
armonizarea legilor statelor membre cu privire la “Maşini”. Trebuie
menţionat faptul că acestea sunt maşini industriale, nu orice fel de
maşini sau turisme, dat fiind definiţia termenului maşini conform
înţelesului directivei, precum şi conţinutul reglementării.
8.3. În februarie 1998, Comisia a prezentat Parlamentului
European şi Consiliului Uniunii Europene o propunere de directivă în
legătură cu emisiile sonore ale echipamentelor destinate să fie utilizate
în exteriorul clădirilor. Parlamentul European şi Consiliul au examinat şi
în parte au modificat propunerea ţinând cont de comentariile
Comitetului economic şi social ca şi de cele ale Comitetului regiunilor.
Pe 8 mai 2000, noua directivă în legătură cu armonizarea legislaţiilor
statelor membre în ceea ce priveşte emisiile sonore în mediul
înconjurător a echipamentelor (utilajelor) destinate să fie utilizate în
exteriorul clădirilor a fost adoptată. Ea a intrat în vigoare pe 3 iulie
2000, în momentul publicării sale în Jurnalul Oficial (L 162 din 3 iulie
2000).
Directiva se referă la echipamentele introduse pe piaţa română
şi europeană pentru prima dată după 3 ianuarie 2005. Ea nu se aplică

111
echipamentelor puse pe piaţa europeană sau puse în serviciu pentru
prima dată în Europa înainte de 3 ianuarie 2005, nici echipamentelor
care erau deja în serviciu. [7]

BIBLIOGRAFIE

[1] Dr. ing. Antonov, A. – Reglementări referitoare la certificarea


echipamentelor tehnice în România şi sarcinile inspectorilor de muncă
privind supravegherea pieţei, Curs Inspecţia Muncii, INCDPM
Bucureşti, 2002.
[2] Inspecţia Muncii - Procedură generală de supraveghere a pieţei
pentru produsele certificate – cod PG-001, DPMIILSI.
[3] M.Of. 311/08.05.2003 şi M.Of. 923/22.12.2003 - HG nr. 457 din 18
aprilie 2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente
electrice de joasă tensiune şi HG nr. 1514 din 18 decembrie 2003
pentru modificarea şi completarea HG nr.457/2003 privind asigurarea
securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune
[4] M.Of. 166/26.02.2004 - HG nr. 115 din 5 februarie 2004 privind
stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor
individuale de protecţie
[5] M.Of. 175/01.03.2004 - HG nr. 119 din 5 februarie 2004 privind
stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale
[6] M.Of. 398/05.05.2004 - HG nr. 539 din 7 aprilie 2004 privind
limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente
destinate utilizării în exteriorul clădirilor
[7] Ministerul Economiei şi Comerţului.Directia Generala Produse
Industriale- Studiu documentar al impactului în Romania privind nivelul
zgomotului emis de echipamentele utilizate în mediul exterior

112
SECŢIUNEA II.

ASPECTE ALE STĂRII DE SĂNĂTATE LA UN GRUP DE


MUNCITORI EXPUŞI LA ZGOMOT

Florina GHERMAN, Angelica URUCU ,Elena-Ana PĂUNCU, Hanna


MADIA, Delia CHEPTANARIU ,Mircea FOCSA Universitatea de
Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara

THE HEALTH ASPECTS AT NOISE EXPOSURE IN A


GROUP OF WORKERS

Abstract: Noise is the most pervasive of all industrial pollutants, it involves


every industry and causes severe hearing loss in every country in the world..
The purpose of this study was to put in evidence the auditory disorders, as well
as the associated pathology in a group of workers exposed at occupational
noise. The group consisted of 125 people working in different sections with
automatic machines. The noise level determination at the workplace showed
that the limits were exceeded (79,6-95,3 dB(A)). We noticed a statistically
significant difference in between the duration of noise exposure and auditory
disorders (RR=2.44; RD%=25.16; p<0.032). It is necessary an ergonomic
organization of the workplace: reducing the noise intensity, wearing protective
equipment (headphones), rotating shifts, proper education and information of
the workers.

Introducere

Zgomotul este una dintre cele mai răspândite noxe, prezentă în


toate ramurile industriale. Tehnologia modernă a redus mult din efortul
fizic al omului, dar continuă să fie sursă de factori de risc privind atât
solicitarea neuropsihică per se cât şi secundară expunerii la zgomotul
produs de utilajele automatizate.
Expunerea la zgomot poate produce la persoanele expuse
scăderea/pierderea permanentă a auzului, aceasta depinzând de mai

113
mulţi factori, cum ar fi: intensitatea sunetului, timpul de expunere şi
susceptibilitatea individuală.
Conform statisticilor NIOSH, în SUA, 14% din populaţia activă
este implicată în activităţi unde nivelul zgomotului depăşeşte 90 dBA.
Se consideră că numărul de persoane expuse profesional la zgomot
este semnificativ mai mare decât pentru oricare altă expunere
profesională.
Este dificil de a delimita limita dintre zgomotul periculos şi cel
inofensiv. Valorile limită legiferate, diferite de la o ţară la alta (în
România 87dBA), au în vedere intenţia de a proteja mai mult de 90%
din populaţia expusă. De asemenea este dificil de a diferenţia
expunerea profesională de cea extraprofesională, care se consideră
neglijabilă atunci când expunerea profesională este importantă. Un alt
factor de dificultate ar fi cuantificarea scăderii /pierderii auzului datorat
vârstei, medicamentelor, modului de viaţă sau altor afecţiuni care
produc patologie neurosenzorială.

Material si metoda:
Scopul acestui studiu a fost evidenţierea patologiei otice şi a
celei asociate prezente la un grup de muncitori expuşi la zgomot
profesional.
Lotul studiat este compus din 92 persoane incadrati ca
strungari, frezori, rectificatori pe utilaje automatizate. Dintre aceştia 19
sunt femei, iar restul (73) sunt bărbaţi.
S-au urmarit: solicitarile existente afectiuni prezente,caracterul
ereditar, pozitia, expunerea profesionala
Prelucracrea datelor s-a realizat in Microsft Excel si cu
programul EpiInfo versiunea 3.3.

Rezultate
Determinarea zgomotului în diferite puncte de lucru a
inregistrat valori între 79,6 şi 95,3 dBA.
Vârsta medie a fost de 37,75 ani, cu limite între 19 şi 55ani.
În privinţa fumatului raportul fumători/nefumători/foşti fumători a
fost: 52/30/10.
Expunerea medie la zgomot a fost de 14,61 ani (1 – 35 ani), iar la
ortostatism: 16,25 ani (1- 35 ani).
Afecţiunile găsite sunt reprezentate de patologie otică (25,6%),
cardio-vasculară (20%), digestivă (9,6%), neuropsihică (0). Patologia
otică este prezentă prin modificări audiometrice de tip surditate
hipoacuzie, scotoame la frecvenţe inalte de 6000 şi 8000Hz,

114
prezbiacuzie. Deşi nu s-a înregistrat nici un caz de boală neuropsihică,
testul Amyell relevă prezenţa riscului nevrotic uşor şi crescut (47%).

Intensitatea zgomotului în diferite puncte de lucru, VLA=87dB(A)

100
95.3 94.1
95
89.6 90.9
90 86.9 88.5 89.1
87.6 88.2 88.6
85 86.2 86 85.1
80
79.6
75
70
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Efectele otice consecutive expunerii la zgomot au fost


reprezentate de surditate (1,09%), hipoacuzie (6,59%), scotom auditiv
la 6000 sau 8000Hz (15,38%), prezbiacuzie (2,19%).
2
14 normal
6 surditate
hipoacuzie

1 scotom
68 prezbiacuzie

Determinările zgomotului la locul de muncă au indicat depăşiri


ale VL (>87Db A)
Noxa chimică prezentă la unele locuri de muncă este butil
metilcelosolvul din emulsie, dar fără impact asupra stării de sănătate
Nu se poate stabili o legătură semnificativă statistic între patologia
cardio-vasculară ca efect extraotic al expunerii îndelungate la zgomot.
Nu există patologie neuropsihică asociată expunerii la zgomot.
Statistic testul Fisher indică diferenţe nesemnificative între
insuficienţa venoasă cronică şi obezitate(RR:1,944; Rd%:27,73;
p<0,1377). Se constata diferente semnificative intre asocierea
ortostatismului si a insuficientei venoase cronice (RR:3,1762;
RD%:28,8; p<0,0046). Diferente semnificative statistic s-au observat
intre expunerea la zgomot si patologia otica (RR:2,44; RD%:25,16;
p<0,032)

115
Concluzii

z Principala patologie este reprezentată de patologia otică şi


insuficienţa venoasă cronică
z Reducerea intensităţii zgomotului prin măsuri tehnice
z Măsuri ergonomice privind amenajarea locului de muncă prin
dotarea cu EIP adecvate
z Purtarea obligatorie a căştilor antifonice şi urmărirea utilizării lor
corecte
z Dotare cu scaun, covor special, încălţăminte specială, pauze în
poziţie şezândă
z Educarea, informarea şi monitorizarea angajaţilor privind relaţia
dintre locul de muncă şi starea de sănătate

Bibliografie

1. Alberti P.W. – Noise induced hearing loss. B.M.J.,1992, 304


2. Brian R.C. – Activ energy. Ergonomics and the Workplace, 1995, p.256-258
e noise reduction sistems; there interaction with very low frequency acoustical
3. Garcia Am, Garcia A.-Occupational noise as a cardiovascular risk factor-
Schriften Ver Wasser Boden Lufthig (Germany), 1993,88,212
4. Bugard P. – Le monde du bruit. Revue de la Sécurité, 1995, 9, 15-38
5. Desoille H., Scherrer J., Truhaut R. - Précis de médecine du travail, 131-142,
1980
6. Gâdiuţă C., Mihalache G – Influenţa zgomotului asupra hipertensiunii
arteriale la muncitorii din industria textilă. Igiena, 1988, 2, 123-126
7. lic D., Popovic V., Jovanovic J. – Audiometric characteristics of hearing
status in workers exposed to noise at working places224-225, IX Kongres
Medicine Rada Jugoslavie, Nis, 6-8 oct. 1997
8.Jompan A., Lupşa I., Păuncu E., Găvruţa M., Daranyi G. – Zgomotul ca factor
de risc ambiental şi profesional într-o unitate industrială timişoreană. A XXVIII-a
sesiune de comunicări, C.M.S.S.C. Timişoara, 16-17 noiembrie 1995
9. Niculescu Toma - Îndreptar practic de medicina muncii, 53-59, Medmun,
1993
10. Normele generale de protecţia muncii 2002
11. Păuncu Elena Ana -The study of the cardiovascular risk factors in an urban
industrial community (ELBA-Timişoara) – A.Jompan, Maria Găvruţă, Marius
Mărginean, MarianaMatei, Ioana Lupşa, Elena Păuncu, Csila Szabo –
WONCA,European Society of General Practicioners / Family Medicine
Congres, Book ofAbstracts, Praga, 30.06-04.07.1997,197, 84-222
12. Păuncu Elena Ana, Zarici Ileana –Zgomotul şi starea de sănătate Medicina
Familiei, 1998

116
INFLUENŢA ZGOMOTULUI PROFESIONAL ASUPRA
STĂRII DE SĂNĂTATE – STUDIU COMPARATIV PE
PROFESII ŞI LOCURI DE MUNCĂ
Gabriela MARINESCU

THE INFLUENCE OF PROFESSIONAL NOISE - ON HEALTH A


COMPARATIVE STUDY BY PROFES SIONS AND
WORKPLACES

The aim of this workpaper is to study the influence of noise, as factor of


professional risk, on the health of employees.
We emphasized the importance of accurate performing the initial (at
employing) and periodical medical controls, also of respecting the
recomandations prescribed by the occupational health doctor.

Cuvinte cheie: medicina muncii, zgomot profesional, durata expunerii,


hipoacuzie.

1. SCOPUL STUDIULUI

Lucrarea studiază influenţa zgomotului, ca factor de risc


profesional, asupra stării de sănătate a angajaţilor din câteva ramuri de
activitate, subliniind importanţa efectuării corecte a controalelor
medicale periodice, de adaptare şi la angajare şi a respectării
contraindicaţiilor absolute şi relative date de medicul de medicina
muncii.
Pentru lucrare am ales angajaţi cu profesiuni diferite expuşi
zgomotului la locul de muncă. Ei au fost evaluaţi din punct de vedere al
duratei de expunere la zgomot şi a stării de sănătate, punându-se
accent pe impactul factorului de risc asupra organismului.

117
1.1. Lotul de angajaţi

Lotul de angajaţi luat în studiu, a fost constituit din personal


muncitor (operatori) dintr-o secţie de prelucrare a masei lemnoase,
muncitoarele dintr-o secţie de ţesătorie, instrumentiştii de la
Filarmonică, muncitoarele de la înfăşurat elastic de la o fabrică de
ciorapi, mecanicii utilaj de la două unităţi agricole mari, morari , tâmplari
şi lăcătuşi de la patru firme de tâmplarie, dispecerii de la o firmă care
transmite televiziune prin cablu şi traducătorii de filme şi emisiuni TV ai
unei societăţi.

1.2. Expunerea principală

Tot lotul are în comun expunerea la zgomot la locul de muncă.


Zgomotul este o senzaţie auditivă dezagreabilă care poate să
împiedice comunicarea umană şi să perturbe sănătatea şi capacitatea
de muncă. Expunerile au fost corelate cu rezultatele examenelor
medicale. S-a constatat că zgomotul neaşteptat intermitent şi cu
frecvenţă ridicată deranjează mai mult decât cel continuu.

1.3. Examinările medicale

Examinările medicale profilactice au constat din: examen clinic


general pe aparate şi sisteme, insistându-se pe aparatul
cardiovascular, examenul ORL, audiometrie, testare psihologică.
Expunerea la zgomot este diferită în funcţie de locul de muncă
şi meserie.
Factorii etiologici favorizanţi sunt: vârsta, afecţiuni ale urechii
medii preexistente, alcoolismul, oboseala reflexului acustic, noxe
ototoxice. S-a constatat că sexul subiecţilor nu este un factor favorizant
concludent. Timpul de expunere până la apariţia bolii profesionale este
în medie de 15 ani.
Investigaţii obligatorii conform Normelor Generale de Protecţia
Muncii [Ord.MMSS-MSF: 508-933/2002] – fisele din anexa 7:

118
Tabel 1.
INVESTIGAŢII INVESTIGAŢII PROPUSE
NOXA PROPUSE LA PENTRU CONTROLUL
ANGAJARE MEDICAL PERIODIC
4 Examen clinic general 4 Examen clinic general (anual)
4 RPS 4 Audiograma (la 3 luni de la
Zgomot 4 VDRL angajare şi apoi anual)
4 Examen ORL (specialist) 4 Examen ORL (specialist)
4 Audiograma 4 Examen psihologic (la 3 ani)
Activitatea tuturor salariaţilor evaluaţi se desfăşoară sub
influenţa unui cumul de factori potenţial nocivi pentru sănătate, care se
adaugă efectelor zgomotului şi impune o supraveghere continuă şi
permanentă a sănătăţii angajaţilor. Zgomotul acţionează atât asupra
aparatului auditiv, cât şi a organismului ca un întreg. Morbiditatea arată
existenţa unor afecţiuni dintre care unele sunt considerate boli legate
de profesie.
Tabel 2.
NOXA IMPACTUL ASUPRA SĂNĂTĂŢII
ƒ oboseala auditivă
ƒ tulburări ale auzului (hipoacuzie, surditate profesională)
ƒ afecţiuni cardiovasculare (hipertensiune arterială, cardiopatie
ischemică, tulburări de ritm cardiac)
Zgomot
ƒ tulburări digestive
ƒ nevroze, psihopatii, tulburări de comportament
ƒ modificări ale funcţiei vizuale
ƒ tulburări respiratorii
Este foarte importantă selectarea forţei de muncă prin
controale medicale corecte şi complete, conform Normelor Generale de
Protecţia Muncii, ştiut fiind că în mod curent se efectuează doar
examen clinic, angajatorii neacceptând să plătească pentru examenele
suplimentare (audiometrii, testări psihologice). Există contraindicaţii
absolute şi relative pentru expunerea la diferite noxe, de care trebuie să
se ţină cont, în scopul reducerii îmbolnăvirilor profesionale şi a
accidentelor de muncă.
Tabel 3.

NOXA CONTRAINDICAŢII
• boli cronice ale urechii medii si interne
• psihopatii, inclusiv nevroze manifeste
Zgomot
• hipertensiune arterială, forma medie sau severă, asociată cu
alţi factori de risc cardiovascular

119
2. MATERIAL ŞI METODĂ
Materialele folosite în studiu au fost:
o buletinele de analiză care exprimă rezultatele determinarilor de
noxe, efectuate de către Direcţia de Sănătate Publică a
judeţului Timiş – Compartimentul de Medicina Muncii
o vizita locului de muncă
o dosarele medicale ale angajaţilor
o centralizatorul concediilor medicale

La firmele selectate, dintr-un total de 1767 salariaţi, au fost


expuse la zgomot 743 persoane (42%). Tabelul 4 şi figura 1 prezintă
împărţirea pe unităţi şi meserii a lotului studiat:
Tabel 4.

Nr. angajaţi
Profilul firmei Meseria Nr. total angajaţi
expuşi la zgomot

Producţie tâmplărie 240 68


lăcătuşi, tâmplari
(4 firme) (16+79+24+121) (10+11+8+39)

Prelucrare masă
operatori maşini 280 148
lemnoasă

artişti lirici şi
Filarmonică 161 158
instrumentişti

muncitori ţesătorie
Producţie textile (ţesătoare, reglori, 197 24
montatori ace etc.)

muncitori înfăşurat
Producţie ciorapi 253 3
elastic

Transmisie televiziune
dispeceri 130 38
prin cablu

Unităţi agricole mecanici utilaj 184 67

Moară morari şi muncitori 297 227


(2 firme) moară (229 +68) (180+47)

Traduceri şi realizare
traducători simultan 25 10
emisiuni TV

120
Figura 1.
Salariaţi expuşi la zgomot

traducători simultan
morari
mecanici utilaj
dispeceri
muncitori înfăşurat elastic
Salariaţi expuşi la zgomot
muncitori ţesătorie
Număr total de salariaţi
instrumentişti şi artişti
operatori maşini
tâmplari şi lăcătuşi

0 50 100 150 200 250 300

număr de salariaţi

meseria

Noxa comună în aceste sectoare o constituie zgomotul. El este


de formă, intensitate, viteză şi frecvenţă diferită. În fiecare din firmele
alese zgomotul a fost asociat cu alte noxe, afecţiunile existente
datorându-se cumulului de factori.
Factorii favorizanţi neprofesionali (fumatul, consumul de alcool,
factori socio-umani) au o mare influenţă asupra stării de sănătate,
contribuind la apariţia unor boli. Din totalul lotului investigat, 67% sunt
fumători, iar 22% (170 persoane) au recunoscut consumul unor cantităţi
zilnice importante de alcool etilic, mai ales băuturi spirtoase.
Selecţia profesională este foarte importantă în toate sectoarele
de activitate, deci şi în cele cu expunere la zgomot, din cauza condiţiilor
speciale de muncă. Selecţia profesională se face după mai multe
criterii: medicale, psihologice, competenţa profesională, având ca scop
depistarea persoanelor care nu îndeplinesc calităţile necesare
executării unei anume profesii şi a unui anumit loc de muncă. Selecţia
are ca punct de referinţă profesia care va fi exercitată în anumite
condiţii de lucru concrete.
Există anumite categorii de personal pentru care trebuie luate
precauţii speciale şi care au anumite restricţii în exercitarea unei
meserii. Aceste categorii au fost îndrumate spre alte locuri de muncă
fără expunere la zgomot.
În studiul nostru din 743 de angajaţi, 205 sunt de sex feminin adica 27,6%, iar
538 sunt de sex masculin, corespunzător unui procent de 72,4% (Figura 2).

121
Figura 2.

Distribuţia pe sexe

205; 28%

Femei
Bărbaţi

538; 72%

Vârsta medie a muncitorilor din lotul analizat a fost de 38 de


ani. Grupa de vârstă predominantă a fost cea de 30-39 de ani (Figura
3). De menţionat că 3 persoane au peste 60 de ani.

Figura 3.

Distribuţia pe grupe de vârstă

> 50 ani 20-29 ani


62; 8% 132; 18%

20-29 ani
30-39 ani
40-49 ani
> 50 ani
30-39 ani
40-49 ani
258; 35%
291; 39%

Durata de expunere la zgomot a fost cuprinsă între 2 si 20 de


ani. Cei mai mulţi subiecţi au avut o durată de expunere la zgomot mai
mică de 5 ani (Figura 4)

122
Figura 4.

Durata de expunere

5-10 ani
133; 18%

> 10 ani
< 5 ani 140; 19%
470; 63%

2. REZULTATE

În urma examenelor clinice efectuate a fost identificată


patologie numeroasă şi diferită.
În anumite sectoare de activitate şi vârsta angajaţilor a fost
destul de înaintată şi durata de expunere la noxe a fost mare (foste
firme de stat având angajaţi cu vechime peste 20 de ani).
Alte firme luate în studiu sunt recent înfiinţate, personalul
având o vârstă tânără şi o durată de expunere la zgomot mică.
Patologia este mai frecventă la categoria de vârstă de 40-49 de
ani, corespunzând unei durate de expunere de peste 10 ani.
Nu s-au constatat cazuri de boală profesională.
Referindu-ne strict la afecţiunile datorate zgomotului, la
subiecţii investigaţi au fost decelate modificări cardiovasculare,
afecţiuni din sfera ORL, hipoacuzii, psihopatii şi modificări ale testărilor
psihologice (modificări comportamentale, de atenţie distributivă,
capacitate de concentrare, etc.). Astfel, rezultatele au arătat:
La firmele de tâmplărie (metale), din 68 muncitori expuşi, 30%
au hipertensiune arterială, 32% au hipoacuzie, iar 23,5% au modificări
ale testelor psihologice (Figura 5). Predomină formele uşoare de boală
(80% din cazuri).

123
Figura 5.
Patologie - producţie tâmplărie

Hipoacuzie medie 5

17
Hipoacuzie uşoară

Modificarea testelor psihologice 16

Hipertensiune arteriala formă medie 4


tâmplari şi lăcătuşi
17
Hipertensiune arteriala formă uşoară 68
Salariaţi expuşi la zgomot

0 10 20 30 40 50 60 70

Număr salariaţi

La firmele de prelucrare a masei lemnoase (Figura 6), din 148


muncitori expuşi, 18% au hipertensiune arterială, 27% au hipoacuzie şi
niciunul nu are modificări ale testelor psihologice. Sunt frecvente
formele medii şi severe de boală (44% din cazuri).

Figura 6.
Patologie - prelucrarea lemnului

Hipoacuzie medie 7

Hipoacuzie uşoară 30

Modificarea testelor psihologice 0

Hipertensiune arteriala formă severă 1

Hipertensiune arteriala formă medie 11 operatori maşini

Hipertensiune arteriala formă uşoară 15 148

Salariaţi expuşi la zgomot

0 20 40 60 80 100 120 140 160

Număr de salariaţi

La filarmonică, din 158 de salariaţi expuşi, 14% au


hipertensiune arterială, 12% au hipoacuzie şi 2,5% au modificări ale
testelor psihologice (Figura 7).

124
Figura 7.
Patologie - Filarmonică

Hipoacuzie medie 2

Hipoacuzie uşoară 17

Modificarea testelor psihologice 4

Hipertensiune arteriala formă medie 5


17 instrumentişti şi artişti
Hipertensiune arteriala formă uşoară 158
Salariaţi expuşi la zgomot

0 20 40 60 80 100 120 140 160

Număr de salariaţi

La firmele din industria textilă, din 27 muncitori expuşi, 48% au


hipertensiune arterială, 26% au hipoacuzie şi niciunul nu are modificări
ale testelor psihologice (Figura 8).

Figura 8.
Patologie - industria textilă

0
Hipoacuzie medie 2
1
Hipoacuzie uşoară 4
Modificarea testelor psihologice 0
0
Hipertensiune arteriala formă medie 3 muncitori înfăşurat elastic
1
Hipertensiune arteriala formă uşoară 9 muncitori ţesătorie
3 24
Salariaţi expuşi la zgomot

0 5 10 15 20 25

Număr de salariaţi

La firmele din industria agricolă, din 294 de salariaţi expuşi,


40% au hipertensiune arterială (dintre care 28% au forma medie a
bolii), 36,4% au hipoacuzie şi 14,28% au modificări ale testelor
psihologice (Figura 9).

125
Figura 9.
Patologie - agricultură

7
Hipoacuzie medie 9
21
Hipoacuzie uşoară 70
11
Modificarea testelor psihologice 31
7 28
Hipertensiune arteriala formă medie mecanici utilaje
11 72
Hipertensiune arteriala formă uşoară morari
227
67
Salariaţi expuşi la zgomot

0 50 100 150 200 250

Număr de salariaţi

La firmele din domeniul mass-media (realizare şi transmisie


TV), din 48 de salariaţi expuşi, 45,8% au hipertensiune arterială,
predominant formă uşoară, 20,8% au hipoacuzie şi niciunul nu are
modificări ale testelor psihologice (Figura 10).
Figura 10.
Patologie - realizare şi transmisie TV

Hipoacuzie medie 2

Hipoacuzie uşoară 8

Modificarea testelor psihologice 0


4 traducători
Hipertensiune arteriala formă medie
dispeceri
2 16
Hipertensiune arteriala formă uşoară
10 38
Salariaţi expuşi la zgomot

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Număr de salariaţi

4. CONCLUZII

Concluziile acestui studiu sunt următoarele:


4.1. Mediul de muncă ar trebui evaluat de o echipă formată din
specialist în protecţia muncii, medic de medicina muncii, toxicolog,
igienist;

126
4.2. Efectuarea corectă pentru tot personalul a examenului
medical la angajare şi a controlului medical periodic, conform legislaţiei
în vigoare;
4.3. Efectuarea examinărilor clinice şi paraclinice din cadrul
controalelor medicale pe baza fişei de expunere la riscuri profesionale;
4.4. Nominalizarea persoanelor expuse pe locuri de munca şi
noxe de către angajator, pentru stabilirea de către medicul de medicina
muncii a eventualelor restricţii medicale sau care ţin de locul de munca;
4.5. Necesitatea supravegherii continue şi permanente a
sănătaţii angajatilor, având în vedere că activitatea muncitorilor se
desfăşoară sub influenţa unui cumul de factori potenţial nocivi pentru
sănătate;
4.6. Respectarea legislaţiei în vigoare, ştiut fiind că în funcţie
de tipul de solicitare neuropsihică şi psihosenzorială din cadrul activităţii
profesionale, limitele admisibile ale zgomotului diferă (tabel 5).

Tabel 5.

Locuri de muncă unde apar


solicitare neuropsihică şi 87 dB
psihosenzorială normale

Locuri de muncă unde apar


solicitare neuropsihică şi
psihosenzorială crescute şi 50-75 dB
deosebite
(atenţie, responsabilitate, decizie)
Locuri de muncă în care nivelul ⎡ 1 ⎤
zgomotului variază pe parcursul
unei zile de muncă, dar este
L eq , z
= 101g ⎢
⎣100
∑ f i ⋅ 10 Li / 10 ⎥

constant pe intervale de timp

4.7. Recunoaşterea riscurilor şi reducerea lor prin măsuri


tehnico-organizatorice; obligativitatea utilizării unui echipament de
protecţie eficient şi adecvat;
4.8. Informarea corectă a personalului referitor la riscurile prin
expunere la zgomot şi măsurile care trebuie luate pentru prevenirea
îmbolnăvirilor;

127
4.9. La locurile de munca unde expunerea la zgomot
depaşeşte 87 dB trebuie să existe marcaje prin semne care să arate
obligativitatea purtării antifoanelor;
4.10. Identificarea cauzelor de zgomot şi stabilirea unui
program de măsuri de natură tehnică şi organizatorică în vederea
reducerii pe cât posibil a expunerii personalului la zgomot. Nu trebuie
neglijaţi factorii neprofesionali (fumatul, consumul de alcool etilic, factori
socio-umani); se recomandă repaus auditiv (pauza de 5-10 minute la o
oră);
4.11. Însuşirea corectă a tehnicilor de lucru, respectarea
normelor de igienă, protecţie şi medicina muncii;
4.12. Considerăm că acest studiu va fi util în aprecierea
riscurilor privind sănătatea angajaţilor care lucrează în zgomot, în
vederea reducerii îmbolnăvirilor profesionale şi a accidentelor de
muncă.

BIBLIOGRAFIE

[1] Păuncu, Elena-Ana, Medicina muncii, Editura Orizonturi Universitare,


Timişoara, 2004.
[2] Ministerul muncii şi solidarităţii sociale, Ministerul sănătăţii şi familiei, Norme
generale de protecţie a muncii, 2002.
[3] Ţichindelean, Marioara, Legislaţie în domeniul medicinei muncii, Sibiu,
2004.
[4] Bardac, Dorin Iosif şi Stoia, Mihaela, Elemente de medicina muncii şi boli
profesionale, Editura Mira Design, Sibiu, 2004.
[5] Toma, Ion, Medicina muncii, Editura Sitech, Craiova, 2004.
[6] Dan-Maniu, Duşe, Managementul resurselor umane, Editura Universităţii din
Sibiu, 2001.

Colectivul Centrului de Medicina Muncii MEDICI’SÀ, coordonat de


Dr. Gabriela MARINESCU, medic specialist medicina muncii

128
EXPUNEREA LA ZGOMOT ÎN MEDIUL URBAN
PĂUNCU Elena-Ana, PĂUNCU Sebastian Alexandru, JEBEREANU
Laura, JEBEREANU Sorin, GHERMAN Florina, Hanna MADIA,
CHEPTANARIU Delia, CREŢU Elena

NOISE EXPOSURE IN URBAN ENVIRONMENT

This paper intends to emphasize the most frequent form of urban


pollution, the noise in Timisoara and to recognize the principal causes. We
selected some crowd streets in Timisoara where the noise was recorded and
analyzed in the day period. We applied a questionnaire about noise pollution in
a group of adult volunteer persons, to put in evidence the perception of noise
and their attitude in this problem. Based on these study results, to understand
which are the most efficient measures to the improving the city environment.

Motivaţie
Zgomotul este una dintre noxele cel mai frecvent întâlnite în mediul
urban. Existenţa sa pune probleme de adaptare, sănătate, poluare.
În ultimul deceniu, municipiul Timişoara şi-a mărit substanţial parcul
auto, a devenit un mai puternic centru comercial, cu trafic bogat, şi-a
restructurat economia, astfel încât problema poluării sonore este de
mare actualitate.
Lucrarea de faţă îşi propune o analiză a situaţiei poluării prin zgomot în
municipiul Timişoara, cu evaluarea nivelului acestuia în câteva
intersecţii importante din zona locuită a oraşului, şi cunoaşterea
impactului asupra cetăţenilor urbei, inclusiv a celor care muncesc „în
stradă”, lucrători de poliţie, de la salubritate.

Material şi metodă
zS-a urmărit zgomotul de fond constant minimum cinci secunde
diferenţiindu-se vârfurile date de surse de altă etiologie (zgomot din
locuinţe, zgomot provenit din întreprinderi vecine).

129
zMăsurătorile de zgomot au fost efectuate la o înălţime de 1,5 m de sol
şi în apropierea zidului locuinţelor, eventual instituţiilor, întreprinderilor
(la maximum 3 metri distanţă de zid). Determinările au durat între 3
minute şi 10 minute şi s-a urmărit zgomotul de fond constant minimum
cinci secunde.
zS-a aplicat un chestionar unui număr de 100 de cetăţeni, voluntari.

Rezultate
Tabel 1. Determinări "momentane" de zgomot stradal
Nr. Locul măsurătorii Condiţii de măsurare Zgomot
crt. dB (A)
1 C. Buziaşului (intrarea 1 ZS (A) 75
SPUMOTIM)
2 C. Buziaşului (intrarea 1 ZS (camion) 80
SPUMOTIM)
3 C. Buziaşului (intrarea 1 ZS (tramvai G.) 88
SPUMOTIM)
4 Cămin Spumotim (la ZS (A) + locomotivă uzinală 67
intrare) în funţie
5 Cămin Spumotim (la ZS (2A) + locomotivă uzin. 69
intrare)
6 Cămin Spumotim (la ZS (A + ARO) + locomotivă 70
intrare) uzin.
7 Bd. L. Rebreanu (Zona ZS (A) 65
Soarelui)
8 Bd. L. Rebreanu (Zona ZS (A) 68
Soarelui)
9 Bd. Liviu Rebreanu ZS (A) 76
(intrare Spital Clinic
Judeţean - sâmbăta )
10 Bd. Liviu Rebreanu ZS (A + 2 tramvaie din sens 83
(intrare Spital Clinic opus)
Judeţean - miercuri)
11 Bd. L. Rebreanu (Zona ZS (tramvai G) 76
Soarelui -IAEM)
12 C. Buziaşului (intrare ZS (A + camion) 74
IAT)
13 C. Buziaşului (intrare ZS (tramvai G) 79
IAT)

130
14 C. Buziaşului (intrare ZS (A) 75
IAT)
15 Intrare Casieria 1 ZS (tramvai R spre F-ca 84
ELECTRICA Bere)
16 Intrare Casieria 1 ZS (tramvai R, spre P-ţa 88
ELECTRICA Traian)
17 Intrare Casieria 1 ZS (tramvai G, spre P-ţa 91
ELECTRICA Traian)
18 Intrare Casieria 1 ZS (A cu motorul ambalat, 83
ELECTRICA pornire)
19 Calea Aradului (la ZS (A+2 troleib.+ camion) 90
intrarea în UTT)
20 Intersectia Bd. Tinereţii ZS (A) 70
(spre Gara de Nord)
21 B-dul Dr. V. Babeş , ZS (A) 76
nr.16 (intrare Institut de
Sănătate Publică)
22 Piaţa N. Bălcescu ZS (A + 2 tramvaie) 80
(intrare bloc)
23 Intersecţia Str. Cluj cu ZS (A) 73
B-dul Eroilor
24 Calea Şagului (intrare ZS (A + camioane) 71
bloc)
25 Calea Şagului (intrare ZS (A) 54
bloc)
26 Calea Şagului (la baza ZS (A) + zgomot uzinal 66
podului CFR)
ZS= zgomot stradal
A = autoturism
Tabel 2. Analiza spectrală a zgomotului în intersecţii
Loc Nivel de presiune acustică în dB (A)
de Frecvenţe medii în Hz
det.
31,5 63 125 250 500 1000 2000 4000 8000
*I1 76 79 78 67 74 68 62 66 58
*I2 74 71 68 66 68 66 68 59 54
**I3 81 80 77 78 65 64,5 61 58 49
**I4 83 81 78 77 69 69 64,5 61 59

131
*I - intersecţie în zonă de locuinţe
**I - intersecţie platformă industrială + locuinţe

zS-a determinat zgomotul pe mai multe artere sau în intersecţii la orele


12 - 15.
zAu fost intervievaţi 100 cetăţeni, 75 femei şi 25 bărbaţi, cu vârsta
medie de 44,420 ± 12,396
zVârsta limită a fost cuprinsă între 22 şi 72 de ani.
zToţi locuiesc în apartamente de bloc.
zStudii superioare - 41 persoane, 59 - studii medii.
zExpuse profesional la zgomot, cu intermitenţă pe ziua de lucru, au
fost 8 persoane, dintre care 7 consideră că zgomotul de la locul de
muncă este supărător. Nivelul zgomotului profesional nu prezintă
depăşiri ale normelor.
zO pătrime dintre cei chestionaţi (26 de persoane) sunt deranjaţi prin
zgomot, la domiciliu. Zgomotul casnic provine din propriul apartament
în 21 de cazuri şi de la vecini în 46 de cazuri. 33 de persoane nu
sesizează nici un zgomot din interiorul sau exteriorul locuinţei proprii.
zCa provenienţă a zgomotului din locuinţă cei mai supărători sunt
vecinii de sus (21), de jos (18), urmaţi de cei din apartamentele
alăturate (9).
zNumai 4 persoane (toate femei) sunt deranjate de zgomote provenind
de la toţi colocatarii.
zCa tip de zgomot exterior locuinţei care deranjează, fiind citat primul
ca şi importanţă, s-a înregistrat (4 persoane nu au răspuns):
•autovehicule, alarme auto (23)
•intersecţii aglomerate (17)
•tramvai (15)
•animale de curte (9)
•câte 8 - maşini de tonaj mare, joaca copiilor, instalaţii vecine locuinţei
(centrale termice)
•câte 3 - sirene (pompieri, salvare, poliţie), ateliere din vecinătate care
produc zgomot
•câte 1 - troleibuz, autobuz
zCel mai nociv zgomot (apreciere subiectivă), dăunător sănătăţii este
apreciat:
•zgomotul exterior locuinţei (70 răspunsuri)
132
• zgomotul intermitent (indiferent de sursă) şi zgomotul din interiorul
locuinţei cu câte 6 răspunsuri
•zgomotul continuu (3 răspunsuri)
•zgomotul de noapte (1 răspuns)
•zgomotul interior, dat de calculatorul personal (1 răspuns)
z11 răspunsuri sunt cele în care zgomotele nu sunt considerate nocive
pentru sănătate
zPropuneri de reducere a zgomotului din locuinţe ale celor chestionaţi:
izolaţii corespunzătoare (îndeosebi la nivelul ferestrelor - 17),
executarea de şosele de centură cu deviaţia circulaţiei (7)
zExistă câte o propunere ce vizează: interzicerea utilizării alarmelor
sonore auto, interzicerea claxonatului, plantare de pomi, măsuri tehnice
(nu specifică), achiziţionare de mijloace de transport în comun
silenţioase, parcări special amenajate, elaborare şi aplicare de legi ce
vizează reducerea poluării fonice şi amenzi pentru încălcarea normelor
z69 dintre cei intervievaţi nu răspund la acest punct
zDrept consecinţă a expunerii la zgomot este prezentă alterarea
somnului (adormire dificilă, insomnii, somn agitat, treziri repetate) la 26
de persoane (mai mult de 1/4 !) iar nervozitatea este acuzată de un
număr de 16 cetăţeni.
z58 de persoane nu consideră că au simptome date de zgomotul
urban.
zLegislaţia în vigoare referitoare la zgomot este cunoscută de numai 5
persoane din cele o sută.

Concluzii
zTimişoara este un oraş cu poluare sonoră importantă, pe arterele
aglomerate
zMăsurătorile efectuate la ora prânzului, în zile lucrătoare din
săptămână, evidenţiază valori de 54 – 90 dB(A) la toate punctele de
măsurare (26)
zAnaliza spectrală a zgomotului pune în evidenţă clar faptul că în
intersecţiile luate în studiu valorile zgomotului se situează peste limitele
admise la toate frecvenţele, cu excepţia celei de 31,5 Hz. Măsurătorile
au fost efectuate când circulau numai autoturisme (nu şi tramvaie sau
troleibuze) în intersecţie sau în apropierea ei
zChestionarul aplicat relevă importanţa zgomotului ca poluant pentru
populaţie

133
zPe primele locuri declarate ca surse de zgomot se situează:
autovehicolele, alarmele auto, intersecţiile aglomerate, tramvaiele.
zCel mai nociv zgomot, considerat dăunător propriei sănătăţi este
apreciat zgomotul exterior locuinţei (70 persoane)
zPropuneri de reducere a zgomotului ce se regăsesc în mai multe
răspunsuri sunt izolaţii corespunzătoare în construcţii, executarea de
şosele de centură cu deviaţia circulaţiei în vederea decongestionării
traficului
z95% dintre chestionaţi nu cunoaşte legislaţia în vigoare referitoare la
zgomot şi nici care sunt limitele de zgomot admise
zAfectarea somnului şi starea de nervozitate sunt simptomele cel mai
frecvent invocate
zIn municipiul TIMIŞOARA principala sursă de zgomot este reţeaua
stradală, prin traficul rutier în permanentă creştere.
zEste necesară analizarea reţelei stradale existente, redimensionarea
ei unde este posibil, construirea unor şosele de centură, drumuri de
calitate, reducerea zgomotului la sursă (motoare silenţioase, corect
reglate), izolarea fonică a locuinţelor

Bibliografie

1 BARDAC D. I., si colab. - Elemente de Medicina Muncii şi Boli


Profesionale, Editura „Mira Design”, Sibiu, 2003
2 COCÂRLĂ A., TEFAS L., PETRAN MARILENA – Manual de medicina
muncii, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca, 2000
3 PARMEGGIANI LUIGI, technical editor - ILO Encyclopedia of
Occupational Health and Safety, third (revised) edition, International Labour
Office Geneva, Vol. 1, 2, 1985
4 PĂUNCU ELENA-ANA – Medicina muncii, Ed. Orizonturi Universitare,
Timişoara 2004
5 PĂUNCU ELENA-ANA – Medicina muncii, noţiuni de bază în practica
actuală, lucrări practice, Ed. Solness, Timişoara 2001
6 ROSCA C. - Dicţionar de ergonomie, Ed. CERTI, 1997
7 SILION I., CORDONEANU CRISTINA – Bazele medicinii muncii –
teorie şi practică, Ed. Moldogrup, Iaşi, 2000

134
ASPECTE PRIVIND IMPACTUL ZGOMOTULUI
PROFESIONAL ÎNTR-O SOCIETATE COMERCIALĂ
TÂNĂRĂ DIN JUDEŢUL TIMIŞ
PĂUNCU Elena-Ana, KLEMENS Claudiu, ROTARU Cristina,
KLEMENS Diana, JEBEREANU Laura, JEBEREANU Sorin, PĂUNCU
Sebastian Alexandru

ASPECTS OF PROFESSIONAL NOISE EFFECT IN A


YOUNG FACTORY FROM TIMIS COUNTY

Noise is the most common health hazard found in the workplace.


Exposure to excessive noise can cause noise induced deafness (NID) and can
conduct at the apparition of arterial hypertension. NID takes a few years to
develop and is incurable. It can, however, be prevented by limiting workers'
exposure to noise. Depending on the type and source of the noise, various
measures for reducing or controlling the level of noise can be adopted.
Industrial noise, as with any other occupational health hazard, can be controlled
at three levels: an engineering and administrative.

Dată fiind multitudinea efectelor zgomotului peste 85 dB(A) – limita


admisă în România 87 dB(A) nu este permisă activitatea în mediul
profesional cu zgomot peste limita admisă a persoanelor care prezintă:
boli cronice ale urechii medii şi interne, psihopatii, inclusiv nevroze
manifeste, hipertensiune arterială (începând cu stadiul II).

Material şi metodă
S-au efectuat determinări de zgomot în secţia Z a unei mari
societăţi comerciale.
Nivelul de zgomot s-a măsurat cu un sonometru integrator.
Interpretarea rezultatelor s-a realizat în conformitate cu normele. S-au
efectuat multiple măsurători, repetat.

135
Populaţia studiată a cuprins un lot de 102 muncitori expuşi la zgomot
profesional ce depăşeşte limita admisibilă de 87 dB(A) şi un lot de 300
de persoane fără expunere profesională semnificativă la zgomot
(personal TESA). S-a efectuat un chestionar care a cuprins date
personale, privind antecedentele, condiţiile de viaţă şi de muncă,
expunere la zgomot profesional şi extraprofesional, obiceiuri de viaţă şi
alimentare, uz de droguri (în special fumat) şi examen clinic complet, cu
măsurarea repetată a tensiunii arteriale (timp de 3 luni), conform
cerinţelor de standarizare OMS.

Rezultate
Determinările de zgomot s-au efectuat la toate locurile de
muncă, la nivelul urechii muncitorului, şi la diverse distanţe de maşină.
Limita admisibilă a zgomotului este de 87 dB(A).
Durata unui schimb este de 8 ore, expunerea săptămânală la zgomot
fiind de 40 de ore.
La 12 locuri de muncă din 31 este depăşită limita de 87 dB(A), iar
analiza spectrală a zgomotului relevă valori crescute în "zona
conversaţională". În întreaga secţie zgomotul depăşeşte 80 - 85 dB(A).
Pereţii halelor nu au proprietăţi fonoabsorbante.
Mijloace de protecţie individuală, deşi există în dotarea fiecărui
muncitor, sub formă de căşti şi antifoane interne, nu sunt folosite decât
de 60%, motivând "incomoditatea" şi imposibilitatea de-a percepe
modificări ale sunetelor la apariţia unor defecţiuni.
Triajul medical la angajare al personalului este realizat întocmai
cerinţelor legale, fiind excluşi de la locurile de muncă zgomotoase
muncitorii cu tulburări auditive.
Vechimea maximă în secţie este de 6,5 ani iar în întreprindere, 3,8 ani.
Anamneza şi examenul clinic evidenţiază puţine elemente patologice.
Rezultatele determinărilor de zgomot

100 98 9 7 9 7 .5 97

95 9 2 .5 92 92
9 1 .5
89 89 89
90 87
d B (A ) 84
85
80
75

136
Cel mai frecvent diagnostic a fost cel de obezitate şi de HTA.

Structura pe grupe de vârstă, sex şi profesie


Indicator Lot studiat Lot fără HTA Lot cu HTA
(total)
nr. % nr. % nr. %
vârsta media 43,55±8,39 40,83±8,32 47,23±6,77
extreme 20-61 20-61 23-58
<30 45 11,19 44 12,12 1 2,56
30-40 132 32,83 126 31,34 6 15,38
41-50 170 42,28 152 37,81 18 46,15
>50 55 13,68 41 10,19 14 35,89
sex total 402 100 363 100 39 100
fem. 261 64,92 243 66,94 18 46,2
masc. 141 35,07 120 33,05 21 53,8
profesi funcţ. 38 9,45 36 9,91 2 5,1
e
intelect. 31 7,71 20 5,50 11 28,20
munc. 333 82,83 307 84,57 26 66,66

Stadializarea hipertensiunii arteriale la lotul hipertensiv, după criteriul "zgomot"


Stadiu Expuşi la zgomot prof. Fără expunere la zg. prof.
I 11 2
II 13 4
III 5 3
IV 1 0
Total 30 9

La întregul lot investigat, valorile tensionale


TA sistolică TA diastolică
val.(mmHg) nr. % val.(mmHg) nr. %
<130 256 63,68 <85 304 75,62
130-139 67 16,66 85-89 9 2,23
140-159 54 13,43 90-99 54 13,43
160-179 17 4,22 100-109 20 4,97
180-209 7 1,74 110-119 12 2,98
>209 1 0,24 >119 3 0,74

137
La cazurile cu HTA, s-a analizat situaţia riscului cardiovascular în
funcţie de IMC, indice de masă corporală.
Exces ponderal: IMC>25 kg/m2
Hiperponderali: IMC = 25-29,9 kg/m2
Obezi: IMC>30 kg/m2

HTA şi IMC crescut

80

60 Exces ponderal

% 40 Hiperponderali
61.23 Obezi
20 41.19
20.13
0

Factori de risc asociaţi în apariţia HTA


Fact. de Expuşi - Fără exp. zgomot Total hipertensivi
zgomot
risc nr. % nr. % nr. %
obezitate 11 36,66 4 4,44 15 38,46
modif.ischem. 3 10 0 0 3 7,69
diabet zaharat 1 3,33 0 0 1 2,56
rude gr.I HTA 28 93,33 8 88,88 36 92,30
fem. 14 46,66 4 44,44 18 46,15
masc. 16 53,33 5 55,55 21 53,84
Total 30 - 9 - 39 -

Concluzii
1. Nivelul de zgomot în secţia Z este crescut cu peste limită la
majoritatea punctelor unde s-au efectuat determinări.
2. Dat fiind faptul că procesal tehnologic un poate fi modificat în
vederea scăderii nivelului de zgomot, este necesară utilizarea
permanente a protectorilor auditivi de către toţi cei expuşi,
3. Vârsta relativ tânără, vechimea profesională mică în mediu cu
zgomot a personalului, triajul la angajare şi controalele medicale
138
periodice complete şi riguroase sunt factori ce concură la absenţa –
în prezent – a patologiei otice.
4. Cele mai frecvente probleme de sănătate sunt obezitatea şi HTA.
5. Mediul profesional cu zgomot, se pare că influenţează pozitiv
apariţia şi evoluţia HTA când există asociere cu o cardiopatie
ischemică sau / şi antecedente familiale hipertensive.
◊ Cele de mai sus implică necesitatea luării de măsuri pentru
reducerea poluării fonice în unităţile industriale. Sumarea la
persoanele expuse la zgomot a altor factori de risc cardiovasculari,
crează prin cumul un risc înalt sau foarte înalt.
◊ Persoanele hipertensive ce prezintă cumulaţi mai mulţi factori de
risc, necesită o supraveghere medicală continuă şi un program
complex de profilaxie secundară pentru evitarea complicaţiilor şi a
visceralizării afecţiunii.

Bibliografie selectivă
1. Dutsenko La, Gvozdeva Li, and all- Labor conditions and morbidity with
temporary disability in workers of the excavation teams engaged in the
Karaganda open coal mines, Grig Tr Prof Zabol, 1991, (7), 12-15
2. Gao H.,Zhang Sz- Effect of noise on blood pressure of various types of
rats, Chung Hua Yu Fang I Hsueh Tsa ChiH (China), sep.1992,26(5), 275-
277
3. Garcia Am, Garcia A.-Occupational noise as a cardiovascular risk factor-
Schriften Ver Wasser Boden Lufthig (Germany), 1993,88,212-222
4. Germano G. and all- Noise stimulus in normal subjects: time-dependent
blood pressure patterne assessment, Clin Cariol, apr.1991,14(4),321-325
5. Hustin A., Degandt Y.- Le bruit, Acta ORL Belgica,1970,24,2
6. Kontosic I.,Vukelic M.,Grubisic-Greblo H.- Noise as a risk factor for arterial
hypertension in sailors, Arh Hig Rada Toksikol,jun.1990,41(2),187-199
7. Păuncu Elena Ana, Zarici Ileana -Zgomotul şi starea de sănătate, Medicina
Familiei, 1998
8. Rosenberg J.- Jets over Labrador and Quebec: noise effects on human
health, Can Med Assoc J apr,1,1991,144(7),869-875
9. Scansetti G.- Arterial hypertension and work activities, Med Lav may-jun
1991,82(3), 233-237
10. Silion I.,and all.- Influenţa factorilor profesionali şI standard de risc asupra
apariţiei şI evoluţiei hipertensiunii arteriale esenţiale- Rev Rom Med Mun,
1994,44(1-2),498-507
11. Tomei F. and all.- Study of some cardiovascular parameters after chronic
exposure to noise, Int J Cardiol dec.1991, 33(3),393-399
12. Vacheron A.-Le retentissement cardio-vasculaire du bruit, Bull Acad Natl
Med, mar.31,1992,176(3),387-392

139
ZGOMOTUL PROFESIONAL ÎN SOCIETĂŢI DE
PRELUCRARE A LEMNULUI DIN JUDEŢUL TIMIŞ -
IMPACT ŞI PROBLEME DE SĂNĂTATE
PĂUNCU Elena-Ana, GHERMAN Florina, CHEPTANARIU Delia,
Hanna MADIA, Creţu Elena, PĂUNCU Sebastian Alexandru,
JEBEREANU Sorin, JEBEREANU Laura

OCCUPATIONAL NOISE IN WOOD ENTERPRISES FROM TIMIS REGION


IMPACT AND HEALTH PROBLEM

Wood industry is a special sector of economy. The majority of


workers are men and the common noxius wich they are exposed is the noise.
Usual it exceeds the legal limit and can cause hearring loss. Protective
equipement, discipline and medical control are frequent problems for this group
of workers.

Motivaţie
În multe localităţi din mediul rural exploatarea şi prelucrarea lemnului
brut constituie o ocupaţie frecventă. Solicitarea profesională este
complexă, iar starea de sănătate poate fi serios afectată.
Prelucrarea lemnului însumează un sector economic foarte extins, dar
puţin investigat din punct de vedere al medicinii muncii. Tipuri de unităţi
specifice: gatere, ateliere de tâmplărie, exploatări forestiere.

Aspecte specifice: unităţi mici şi mijlocii, personal provenit din alte


sectoare, mai rar tot din acelaşi tip de activitate, fie foarte tânăr (18-24
ani) fie de peste 45 de ani, cu expunere anterioar la zgomot,
şcolarizare – minimală, dar cu uz crescut de alcool şi tutun.

140
Efectele expunerii la zgomot

ƒ efecte otice: surditate, hipoacuzie, traumă sonoră


ƒ mascarea sunetelor şi oboseală auditivă
ƒ hipertensiune arterială (îndeosebi diastolică) – discutată în
literatură, cardiopatie ischemică, tulburări de ritm cardiac,
creşterea rezistenţei periferice arteriolare şi capilare
ƒ tulburări digestive (reducerea peristaltismului gastrointestinal,
ulcer gastroduodenal)
ƒ nevroze şi alte afecţiuni neuropsihice secundare stresului
generat de zgomot (iritabilitate, crescută, modificarea reacţiilor
emoţionale, a menţinerii stării de vigilenţă, a atenţiei, ş.a.)
ƒ oboseală
ƒ scăderea capacităţii de muncă, a performanţei şi randamentului
ƒ alterarea comunicării verbale şi a perceperii semnalelor sonore
ƒ afectarea relaxării şi somnului (reparator), modificări de
comportament, violenţă
ƒ modificări ale funcţiei vizuale
ƒ modificări respiratorii (creşterea ventilaţiei, eliminarea crescută
a dioxidului de carbon)

Caracteristicile muncii – riscuri profesionale:

ƒ activitate în mediul exterior, de obicei schimburi de zi (unul sau


două),
ƒ muncă la înălţime (legători, electricieni),
ƒ expunere la zgomot de mare intensitate, cu frecvenţă înaltă,
ƒ expunere la trepidaţii (acţiune locoregională, dar şi generală),
ƒ praf de lemn prezent (! risc cancerigen),
ƒ efort fizic susţinut, mare – pentru majoritatea posturilor de
muncă,
ƒ pericol de accidente.

Probleme
Un element comun pentru peste 60% din gatere este reprezentat de
ignorarea aspectelor legate de medicina muncii atât de către angajator
cât şi de către angajaţi.
De obicei nu există buletine de măsurare a noxelor.
Evaluarea sănătăţii la angajare nu se realizează sistematic ori se face
parţial. În mod curent se efectuează doar examenul clinic.

141
Angajatorii, cei care trebuie să finanţeze examinările profilactice nu
acceptă să plătească pentru audiogramă, examen ORL, testare
psihologică, la angajare sau examen periodic; nu se pune problema
examenului medical de adaptare în muncă

Măsurători de zgomot în unităţi de prelucrare a lemnului

105 102
99 100
100 96 97 96
94
95
90 87
85
80
75
dBA
Decojitor Maşina de spintecat
Fierăstrău multiplu Maşinã de prelucrat pe patru feţe
Fierãstrãu de secţionare Fierăstrău pendulă
Maşinã de îmbinare dinţatã Circular

Condiţiile de lucru asigurate sunt la limita siguranţei pentru muncitori, în


cele mai multe unităţi.
Echipamentul Individual de Protecţie – nu există, sau este neadecvat.
Sunt prezente cizmele de cauciuc, bocancii, salopetele si mănuşile ori
palmarele, ochelarii de protecţie. Antifoanele lipsesc de cele mai multe
ori.
În atelierele de tâmplărie, se respectă legislaţia privitoare la securitatea
în muncă, se efectuează examinările clinice, dar foarte greu se acceptă
şi realizarea evaluărilor “anexe”, inclusiv testarea psihologică.
Nu se urmăreşte de către angajator utilizarea EIP de către muncitorii
expuşi.
O altă problemă, de loc neglijabilă, este aceea a consumului de alcool.
Activitatea profesională desfăşurată în condiţii de zgomot cu intensitate

142
şi frecvenţă crescută, sub influenţa alcoolului favorizează apariţia
accidentelor.
Concluzie
Personalul din sectorul de exploatare – prelucrare a lemnului este
expus unui cumul de noxe, zgomotul situându-se pe primul loc. Este
necesară iniţierea unui program de sănătate în muncă pentru
personalul acestui sector greu.

Bibliografie selectivă

1. Niculescu T., Vlăduţ Em. – Boli legate de profesiune. Revista Română de


Medicina Muncii, 1992, 3-4, 210-220
2. Novak S. – The influence of noise increased arterial blood pressure in
workers during the workday. Pol Merkuriusz Lek (Poland), 1996, 1, 6, 389-
393
3. Parmeggiani L. - Encyclopedia of Occupational Health and Safety, vol. 2,
International Labour Office Geneva, 1985, 1464-1472
4. Păuncu Elena Ana -Studiul comparativ al zgomotului în câteva sectoare
industriale din judeţul Timiş, A XXV-a Sesiune Ştiinţifică a Institutului de
Sănătate Publică şi Cercetări Medicale Timişoara, 24-25.09.1992
5. Păuncu Elena Ana - Determinarea poluării sonore - comparativ - în incinta
câtorva unităţi industriale şi zona aferentă, Zilele Academice Timişene,
Simpozion "Probleme actuale ale cercetării ştiinţifice privind poluarea
mediului în Banat şi Crişana", 20-22.05.1993
6. Păuncu Elena Ana - Zgomotul profesional, factor de risc în îmbolnăvirile
cardiovasculare, Consfătuirea Anuală de Medicina Muncii, Bucureşti, 11-
12.09.1998
7. Păuncu Elena Ana, Zarici Ileana -Zgomotul şi starea de sănătate, Medicina
Familiei, 1998

143
IMPACTUL ZGOMOTULUI ASUPRA CAPACITĂŢII DE
MUNCĂ A SALARIAŢILOR
Mugur PĂUNESCU, Marius Dan HAVRINCEA

THE IMPACT OF PROFESSIONAL NOISE ON WORK


CAPACITY OF EMPLOYEES

The aim of this workpaper is to study the influence of noise, as factor


of professional risk, on the health and work capacity of employees exposed to
noise in open spaces.
The work capacity is mainly influenced by the biological and
psychological features of individuals, also by the social conditions and the
health state of employees.
The periodical medical controls have to establish any change of the
work ability as a result of exposure to noise and will impose the prescription of
recomandations by the occupational health doctor.

Cuvinte cheie: medicina muncii, zgomot, capacitate de muncă,


hipoacuzie.

1. Introducere

Studiul şi-a propus evaluarea efectelor zgomotului, ca factor de


risc profesional, asupra stării de sănătate şi a capacităţii de muncă a
salariaţilor expuşi la această noxă medico-socială.
Fiind expresia unor fenomene complexe, capacitatea de muncă
este influenţată şi determinată de factori: fiziologici (vârsta, starea de
sănătate, etc.), psihologici (motivaţia, voinţa, aptitudini etc.), ambientali
(zgomot, agenţi chimici etc.), tehnologici (maşini etc), şi sociali (nivel
profesional, condiţii de odihnă etc).
În cadrul factorilor ambientali, acţiunea nocivă a zgomotului
determină obligativitatea supravegherii stării de sănătate a salariaţilor.

144
Examenele medicale la angajare şi în special controalele
medicale periodice reprezintă formele de control care trebuie să
asigure un echilibru permanent între acţiunea simultană a zgomotului şi
capacitatea de muncă a salariatului.
Recomandările şi măsurile tehnico-organizatorice stabilite
trebuie să conducă la prevenirea efectelor auditive traumatice (leziuni
ale receptorului auditiv) şi efectelor extraauditive netraumatice
(manifestate la nivel fiziologic şi comportamental).
Controalele medicale periodice trebuie să stabilească precis
eventuala modificare a aptitudinii de muncă în urma expunerii cronice
la zgomot şi să determine eficient luarea de măsuri.

2. Material şi metodă

Am luat în studiu pentru comparaţie două loturi de salariaţi din


10 societăţi comerciale, care au efectuat examen medical la angajare şi
control medical periodic în perioada 01.08.2004 – 01.07.2005. Primul
lot a fost format din 535 salariaţi, expuşi profesional la nivele ridicate de
zgomot în aer liber. Lotul martor a fost format din 554 de salariaţi din
aceleaşi societăţi comerciale, neexpuşi profesional la zgomot.

În cazul ambelor eşantioane am studiat evoluţia cazurilor prin


intermediul datelor obţinute la angajare şi la controlul medical periodic.
S-au efectuat examen clinic general, audiometrie tonală liminară,
examen ORL de specialitate – în funcţie de rezultatul audiogramei şi
examen psihologic.

Domeniile de activitate analizate au fost: agricultura, industria


de transport feroviar (transport şi întreţinere căi ferate), de transport
rutier (întreţinere drumuri şi poduri) şi de furnizare a energiei termice.

Meseriile persoanelor expuse la zgomot în aer liber sunt:


mecanici agricoli – cod COR 723302 (agricultură); maşinişti utilaje
transporturi – cod COR 833402 (distribuţie energie termică); muncitori
întreţinere drumuri – cod COR 931203 (întreţinere de drumuri şi
poduri); lăcătuşi montatori de agregate – cod COR 723104 (transport
feroviar şi întreţinere căi ferate) – (figura 1).

145
Figura 1

Categoriile salariale expuse la zgomot

Muncitor întreţinere 201; 37,6%


drumuri

Lăcătuş montator 174; 32,5%


agregate transporturi

Mecanic agricol 123; 23%

Maşinist utilaj 37; 6,9%


transporturi

0 50 100 150 200


Număr de salariaţi

Lotul martor este asemănător cu primul în ceea ce priveşte


vârsta, vechimea în muncă, sexul, consumul de ţigări şi alcool etilic,
efortul fizic efectuat.

Meseriile salariaţilor incluşi în acest grup sunt: inginer,


tehnician, instalator, zidar, sudor, electrician, controlor trafic, magaziner
comercial, magaziner tranzit, revizor tehnic de vagoane, paznic,
muncitor necalificat.

Dintre factorii etiologici teoretic favorizanţi pentru afecţiunile


induse de zgomotul profesional enumerăm: vârsta, cu predominenţa
grupei de vârstă de 30-39 de ani (figura 2) şi sexul (factor
neconcludent, marea majoritate a subiecţilor fiind de sex masculin).

146
Figura 2

Grupe de vârstă - lot expus la zgomot

> 50 ani
18 - 29 ani
49; 9%
134; 25%

40 - 50 ani 18 - 29 ani
149; 28% 30 - 39 ani
40 - 50 ani
> 50 ani
30 - 39 ani
203; 38%

Durata de expunere la zgomot a fost cuprinsă între 1 si 20 de


ani, durata de expunere a celor mai mulţi salariaţi a fost sub 5 ani
(figura 3).
Figura 3

Durată de expunere
> 15 ani
11; 2% < 5 ani
224; 42%

11-15 ani
139; 26% < 5 ani
5-10 ani
11-15 ani
> 15 ani

5-10 ani
161; 30%

S-a stabilit că expunerea profesională la zgomot a fost


semnificativă ca intensitate şi durată prin determinări de zgomot la
unele din punctele de lucru (sonometria locurilor de muncă, efectuată
de către Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Timiş –
Compartimentul de Medicina Muncii), vizitarea locurilor de muncă şi
147
anamneza profesională. Alte materiale folosite în studiu au fost:
dosarele medicale ale angajaţilor şi centralizatorul concediilor medicale.

Toţi salariaţii incluşi în studiu sunt supuşi la locurile de muncă


unui cumul de noxe profesionale: zgomot, vibraţii cu acţiune generală şi
locală, pulberi, noxe chimice (bitum, uleiuri minerale), expunere la
intemperii, efort fizic mediu-mare (figura 4).

Figura 4
Cumul de noxe profesionale

Pulberi

Efort fizic mare

Vibraţii

Expunere la intemperii

Zgomot

Maşinist Mecanic Lăcătuş Muncitor


utilaj agricol montator întreţinere
transporturi agregate drumuri
transporturi

3. Rezultate

3.1. Starea de sănătate la angajare a salariaţilor expuşi la


zgomot

La angajare toţi muncitorii luaţi în studiu au fost consideraţi


“apţi” pentru lucru în condiţii de muncă în care noxa principală a fost
zgomotul sau “apt condiţionat”, fără legătură cu expunerea la zgomot.
Astfel, dintre cele 535 persoane care nu au avut contraindicaţii
pentru munca în condiţii de zgomot, 505 persoane au primit aviz
medical “Apt”, iar 30 au fost consideraţi “Apt condiţionat” (figura 5).

148
Figura 5

Situaţia avizelor medicale la angajare


- lot expus la zgomot
(după eliminarea subiecţilor cu
contraindicaţii pentru munca în zgomot)

30; 6%

"APT"
"APT CONDIŢIONAT"

505; 94%

Pe primul loc se află inaptitudinile psihologice, pe următoarele


locuri se situează afecţiunile aparatului musculo-scheletic, afecţiunile
oftalmologice şi neurologice.
În urma examenului medical la angajare au fost identificate
cazurile cu contraindicaţii pentru munca în condiţii de zgomot şi
îndrumate către alte locuri de muncă (figura 6).
Figura 6
Contraindicaţii la angajarea în mediul cu zgomot

1; 13%
Boli cronice ale urechii medii / interne
(surditate de cauză neprofesională)

2; 25% Psihopatii (nevroză anxioasă,


schizofrenie)
5; 62%
Hipertensiune arterială formă medie
sau severă asociată cu alţi factori de
risc cardiovascular

De exemplu, în perioada 01.08.2004 – 01.07.2005, din 84 persoane


care au solicitat angajarea, 8 persoane (9,5%) au primit aviz medical

149
nefavorabil pentru angajare („apt condiţionat în loc de muncă fară
expunere la zgomot”) – cazuri care nu au fost incluse în studiu.

Principalul motiv a fost hipertensiune arterială formă medie sau


severă asociată cu alţi factori de risc cardiovascular.

Datele examenelor medicale efectuate la angajare


demonstrează lipsa afecţiunilor care pot constitui contraindicaţii pentru
munca în condiţii de zgomot şi prezenţa unor afecţiuni în formă uşoară
sau medie (tabel 1).

Tabel 1
(Rezultatele examenelor medicale la angajarea muncitorilor
expuşi la zgomot profesional în aer liber, în funcţie de grupa de
vârstă)
Categoria de vârstă 18 - 29 30 - 39 40 - 50
> 50 ani
actuală ani ani ani
Număr total de salariaţi /
134 203 149 49
categorie de vârstă
Hipoacuzie uşoară 4 12 16 9
Hipertensiune arterială
2 5 5 0
uşoară
Hipertensiune arterială
7 13 11 1
de graniţă
Gastrită / gastrodudenită
1 0 1 0
cronică
Ulcer gastro-duodenal 1 2 0 0
Colopatie funcţională 0 0 1 0

3.2. Starea de sănătate la controlul medical periodic a


salariaţilor expuşi la zgomot

În perioada 01.08.2004 – 01.07.2005 au fost efectuate 535


examene medicale periodice, care au cuprins în toate cazurile examen
clinic general, audiometrie tonală liminară, examen ORL de specialitate
şi examen psihologic.

150
Situaţia avizelor medicale este următoarea: 367 salariaţi au
primit aviz medical: „apt”, 165 salariaţi: „apt condiţionat”, 3 salariaţi:
„inapt temporar” (figura 7).
Figura 7

Situaţia avizelor medicale la controlul medical periodic


- lot expus la zgomot

165; 31%
3; 1%

"APT"
"APT CONDIŢIONAT"
"INAPT TEMPORAR"

367; 68%

Cele mai multe condiţionări (30 % din totalul subiecţilor din


primul lot) sunt determinate de hipertensiunea arterială formă medie
sau severă.
Afecţiunile oculare au determinat condiţionări pentru 6,7% dintre
salariaţi şi cuprind cecitatea monoculară (2 cazuri), glaucom operat (1
caz), necesitatea şi în acelaşi timp obligativitatea de a purta corecţie
optică permanentă (pentru distanţă).
Bolile cardiace (altele decât hipertensiunea arterială) au
determinat condiţionări pentru 5,4% dintre salariaţi şi includ: cardiopatie
ischemică cronică dureroasă, ischemie miocardică silenţioasă, infarct
miocardic vechi, aritmie extrasistolică ventriculară şi/sau atrială,
stenoză aortică (2 cazuri), insuficienţă mitrală (3 cazuri).
Afecţiunile neuropsihice care au generat condiţionări includ:
tulburare nevrotică asteno-depresivă reactivă, retard mental, sindrom
vertiginos, acces comiţial post-traumatism cranio-cerebral, epilepsie).
Alte afecţiuni responsabile pentru condiţionări au fost cele
hepatice (ciroză hepatică decompensată vascular sau parţial
compensată), musculo-scheletale (hernie de disc lombar simptomatică,
gonartroză severă), pulmonare (bronho-pneumopatie cronică
obstructivă, tuberculoză pulmonară vindecată sechelar, sindrom

151
obstructiv distal) şi metabolice (diabet zaharat tip I insulino-necesinant
sau tip II insulino-dependent). (figura 8).
Figura 8
Cauzele condiţionărilor - lot expus la zgomot
("APT CONDIŢIONAT" sau "INAPT TEMPORAR")

Diabet zaharat insulino-dependent 2


Afecţiune bronho-pulmonară 3

Afecţiune musculo-scheletală 5

Afecţiune hepatică 5
Afecţiune neuropsihică 6
Inaptitudine psihologică 15

Afecţiune cardiovasculară (excepţie HTA) 29

Afecţiune oftalmologică 36 67
Hipertensiune arterială forma medie sau severă

0 10 20 30 40 50 60 70

Număr de salariaţi

Afecţiunile neuropsihice şi hipertensiunea arterială formă medie


sau severă asociată cu alţi factori de risc cardiovascular stadiul II şi III
au fost criterii de condiţionare la controlul medical periodic (figura 9).

Figura 9
Recomandări - muncitori expuşi la zgomot
(Mod de condiţionare: "APT CONDIŢIONAT")

Apt in loc de muncă fără expunere la pulbere şi intemperii 1; 0,18%

Apt în loc de muncă fără ridicare de greutăţi 4; 0,75%

Apt doar cu dispensarizare 8; 1,5%

Apt în loc de muncă la sol 20; 3,73%


20; 3,73%
Apt doar cu corecţie optică
Apt în loc de muncă fără pericol şi fără zgomot 26; 4,85% 90; 16,8%

Apt în loc de muncă fără efort fizic mare şi fără zgomot

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90

Număr de salariaţi

De menţionat că în majoritatea cazurilor condiţionarea se


datorează cumulului de noxe profesionale asociate cu meseria.

152
Audiometria tonală liminară efectuată în condiţii standardizate
pentru a evalua funcţia auditivă a fost normală în 65% din cazuri şi a
relevat hipoacuzie în restul cazurilor.
Dintre acestea, la 3 persoane (1%) s-a suspicionat caracterul
de profesionalitate al hipoacuziei (de percepţie, permanentă, cronică,
bilaterală, simetrică, după aplicarea corecţiei de presbiacuzie).
Demonstrarea faptului că hipoacuziile sunt determinate de
zgomotul profesional necesită însă sonometria locurilor de muncă –
neefectuate în situaţiile menţionate (figura 10).

Figura 10
Rezultatele audiometriilor
(muncitori expuşi la zgomot)

0,74%; 4
Hipoacuzie cronică neprofesională severă
5,04%; 27
Hipoacuzie cronică neprofesională medie
28%; 150
Hipoacuzie cronică neprofesională uşoară
Hipoacuzie cronică posibil de cauză 0,56%; 3 65,6%; 351
profesională
Normal

0 50 100 150 200 250 300 350 400

Examenul ORL a decelat în 6 % din cazuri patologie otică (otită


medie cronică), unele prezentând şi laringită cronică.
Toţi subiecţii au efectuat probele vestibulare (Romberg
sensibilizat) şi de coordonare, cu rezultat negativ, în pofida acuzelor
subiective frecvente de tip tulburare de echilibru.

Examenul oftalmologic a decelat în puţine cazuri (4 persoane)


tulburări vizuale: scăderea vitezei de percepţie vizuală, modificări ale
simţului cromatic – perceperea deficitară a culorii roşie.

La testările psihologice efectuate in cadrul controlul medical


periodic mare parte dintre salariaţi au acuzat simptome sau au realizat
parametri specifici modificaţi (figura 11).

153
Figura 11
Examen psihologic
(control medical periodic)

Scăderea atenţiei 23%


concentrate şi distributive 123

33%
Oboseală (fatigabilitate)
176

10%
Iritabilitate crescută
55

7%
Tulburări de somn
38

3%
Modificări de comportament
16

0 20 40 60 80 100 120 140 160 180


Număr de salariaţi

Alte efecte ale expunerii cronice la zgomot descrise de către


muncitori, şefii de formaţie şi notate de către psihologi au fost: alterarea
perceperii semnalelor sonore şi a comunicării verbale, tulburări de
inteligibilitate în vorbire, menţinerea cu greutate a stării de vigilenţă şi
atenţie, euforie uneori, cefalee, anxietate uşoară, senzaţie de
indispoziţie, încordare, nelinişte şi disconfort, depresie uşoară,
hiperemotivitate, comportament violent (pe fondul consumului de alcool
etilic şi a problemelor familiale), capacitate redusă de învăţare a unei
metode noi de muncă.
Afecţiunile medicale diagnosticate la angajaţii expuşi la zgomot
şi legate de locul de muncă sunt în principal cele cardio-vasculare:
hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, aritmia cardiacă (figura
12).
Pe loc secund se află bolile aparatului digestiv: ulcer gastro-
duodenal, gastrita cronică, colopatia funcţională, hepatopatii cronice (9
cazuri).
Ca şi frecvenţă, pe locul următor se situează afecţiunile
neuropsihice (lângă care putem menţiona frecvente cazuri de
neurastenie, diagnosticate sporadic).
Nu s-au constatat cazuri de boală profesională.
Alte afecţiuni determinate sunt cele musculo-scheletale,
respiratorii, dermatologice.

154
Figura 12

Afecţiuni medicale legate de


expunerea la zgomot
(lot I - control medical periodic)

Hipertensiune arterială severă 18 96


Hipertensiune arterială medie

Hipertensiune arterială uşoară 38

Hipertensiune arterială de graniţă 60

Ulcer gastro-duodenal 16

Gastrită cronică 6

Cardiopatie ischemică cronică


13

Aritmie cardiacă
11

Afecţiune neuropsihică 6

0 15 30 45 60 75 90

Număr de cazuri

De menţionat că afecţiunile prezentate sunt legate şi de


expunerea la celelalte noxe existente la locul de muncă.
Se remarcă diferenţa semnificativă statistic dintre ponderea
bolilor cardio-vasculare la examenul medical de la angajare (8%) faţă
de controlul medical periodic (42%).
Testele psihologice efectuate la angajare au fost anormale în
1,3%, în timp ce la controlul periodic s-au întâlnit în 21% din cazuri.
Audiometriile au relevat hipoacuzie la 7,6% din angajări şi la
34,3% dintre controalele periodice.

3.3. Starea de sănătate la angajare a salariaţilor neexpuşi la


zgomot

Dintre cele 554 persoane care au alcătuit lotul martor, la


angajare, 509 persoane au primit aviz medical “Apt”, iar 45 au fost
consideraţi “Apt condiţionat” (figura 13).

155
Pe primul loc între cauzele condiţionărilor s-au aflat
inaptitudinile psihologice.
Afecţiunile medicale diagnosticate la muncitorii din lotul martor
la angajare au fost în principal oftalmologice şi ale aparatului musculo-
scheletic. În proporţie mai mică s-au aflat boli ale aparatului
cardiovascular, respirator şi digestiv.
Nu s-au efectuat sistematic audiometrii pentru expunere la
zgomot ci doar ocazional pentru conducere auto; testele psihologice s-
au adresat condiţiilor speciale de lucru (muncă la înălţime, conducere
auto etc.).
Figura 13

Situaţia avizelor medicale la angajare


- lot martor

45; 8%

"APT"
"APT CONDIŢIONAT"

509; 92%

3.4. Starea de sănătate la controlul medical periodic a


salariaţilor neexpuşi la zgomot

Subiecţii lotului martor au efectuat la controlul medical periodic


examen clinic general, audiometrie şi examen psihologic. Dintre ei,
482 salariaţi au primit aviz medical: „Apt” şi 72 salariaţi: „Apt
condiţionat” (figura 14).

156
Figura 14

Situaţia avizelor medicale la controlul medical periodic


- lot martor

72; 13%

"APT"
"APT CONDIŢIONAT"

482; 87%

Cele mai frecvente cauze de condiţionare au fost afecţiunile


cardiovasculare, afecţiunile oftalmologice, afecţiunile aparatului
musculo-scheletal şi inaptitudinile psihologice.
Afecţiunile medicale diagnosticate la muncitorii din lotul martor
au fost în principal ale aparatului cardiovascular: hipertensiune arterială
esenţială, cu predominenţa formelor uşoare şi medii, cardiopatie
ischemică, valvulopatie mitrală sau aortică.
Pe locurile următoare s-au situat afecţiunile aparatului digestiv
şi musculo-scheletic (figura 15).
Starea de sănătate a salariaţilor neexpuşi la zgomot (comparaţie între
situaţia la angajare şi la controlul medical periodic)

Afecţiune neuropsihică
2
Aritm ie cardiacă 7
Cardiopatie ischemică cronică 4
Hipotensiune arterială 21
2
Hipertensiune arterială severă 4
Hipertensiune arterială m edie 1 62
Hipertensiune arterială uşoară 3 26
Hipertensiune arterială de graniţă 35
5
Ulcer gastro-duodenal 9
2
Gastrită cronică 4
Afecţiuni hepatice cronice 6
1
Afecţiuni m usculo-scheletice 50
35
Hipoacuzie 63
Teste psihologice modificate 38
11
0 10 20 30 40 50 60 70

Examen medical la angajare Control medical periodic

157
3.5. Observaţii şi comentarii:

Patologia legată de locul de muncă (în special legată de


aparatul cardio-vascular) este mult mai frecventă (proporţional faţă de
numărul de subiecţi) la vârsta de peste 40 de ani.

Capacitatea de muncă este afectată în măsură mai importantă


la categoriile de muncitori cu vârstă mai mare (tabel 2).

Tabel 2
(Rezultatele controalelor medicale periodice la muncitorii expuşi la zgomot
profesional în aer liber, pe grupe de vârstă)
18 - 29 30 - 39 40 - 50 > 50
ani ani ani ani
Număr de salariaţi / categorie de
134 203 149 49
vârstă
"Apt condiţionat" - în legătură cu
18 37 43 18
expunerea la zgomot
"Inapt temporar" - în legătură cu
0 0 3 0
expunerea la zgomot
"Apt condiţionat" - fără legătură cu
15 17 11 6
expunerea la zgomot
Hipoacuzie 27 43 52 28
Teste psihologice modificate 40 51 28 7
Afecţiune neuropsihică 3 1 2 0
Cardiopatie ischemică cronică 0 0 5 8
Aritmie cardiacă 2 1 3 5
Hipertensiune arterială severă 0 3 7 3
Hipertensiune arterială medie 5 24 21 4
Hipertensiune arterială uşoară 9 17 10 2
Hipertensiune arterială de graniţă 19 22 17 2
Hipotensiune arterială 11 7 3 0
Gastrită / gastrodudenită cronică 3 2 1 0
Ulcer gastro-duodenal 1 10 3 2

Din comparaţia datelor pe meserii rezultă că în locurile de


muncă în care se întâlneşte cumul de noxe afecţiunile legate de
profesie sunt mai frecvente: mecanic agricol, muncitori întreţinere
drumuri (tabel 3).

158
Tabel 3
(Rezultatele controalelor medicale periodice la muncitorii expuşi la zgomot
profesional în aer liber, pe categorii salariale)
Lăcătuş
Maşinist Muncitor
Mecanic montator
utilaj întreţinere
agricol agregate
transporturi drumuri
transporturi
Număr de muncitori 37 123 174 201
"Apt conditionat" -
fără legătură cu
7 12 11 19
expunerea la
zgomot
"Apt conditionat" -
în legătură cu
5 27 30 54
expunerea la
zgomot
"Inapt temporar" -
în legătură cu
0 1 0 2
expunerea la
zgomot

Patologia legată de profesie este mai frecventă la categoria de


vârstă de 40-50 de ani, corespunzând unei durate de expunere de
peste 15 ani (tabel 4).
Tabel 4
(Rezultatele controalelor medicale periodice la muncitorii expuşi la zgomot
profesional în aer liber, în funcţie de durata de expunere la noxă)
<5 5-10 11-15 > 15
ani ani ani ani
Număr de salariaţi / categorie de timp de
expunere 224 161 139 11
"Apt conditionat" - în legătură cu
expunerea la zgomot 8 36 65 7
"Inapt temporar" - în legătură cu
expunerea la zgomot 0 1 2 0
"Apt conditionat" - fără legătură cu
expunerea la zgomot 24 10 14 1
Hipoacuzie 27 50 62 11
Teste psihologice modificate 48 47 29 2
Afecţiune neuropsihică 1 2 3 0
Cardiopatie ischemică cronică 0 1 6 6

159
Tabel 5 (continuare)
<5 5-10 11-15 > 15
ani ani ani ani
Aritmie cardiacă 4 2 4 1
Hipertensiune arterială severă 0 4 8 1
Hipertensiune arterială medie 6 19 29 0
Hipertensiune arterială uşoară 11 13 12 2
Hipertensiune arterială de graniţă 26 18 16 0
Hipotensiune arterială 18 2 1 0
Gastrită / gastrodudenită cronică 2 3 1 0
Ulcer gastro-duodenal 2 10 3 1

3.6. Comparaţia între eşantioane (control medical periodic)

Prin compararea prevalenţei diferitelor afecţiuni la cele două


loturi de muncitori se remarcă următoarele:
Hipertensiunea arterială apare la 39% dintre muncitorii expuşi
la zgomot profesional, faţă de 13,8% dintre muncitorii care nu sunt
expuşi la această noxă în mediul profesional.
Cazurile de boală severe şi medii predomină în primul lot, în
timp ce cazurile de boală uşoare şi de graniţă predomină în al doilea
lot.
Cardiopatia ischemică cronică (dureroasă sau nedureroasă)
predomină în mod semnificativ statistic la muncitorii din primul eşantion,
în procent de 2,4%, faţă de 0,7 % în al doilea eşantion.
Bolile aparatului digestiv predomină în primul lot: ulcer
gastro/duodenal în proporţie de 2,9% faţă de 1,6% şi gastrita cronică
(gastro-duodenită în unele cazuri) 1,1% faţă de 0,7%.
Rezultate anormale la testele psihologice s-au înregistrat la
21% dintre angajaţii expuşi la zgomot profesional, comparativ cu 7%
pentru lotul martor, proporţie semnificativă statistic.
Hipoacuzii au fost dovedite la 33,8% dintre muncitorii care
lucrează în zgomot profesional, comparativ cu 11% la eşantionul
martor, în ambele situaţii fiind majoritare formele uşoare de hipoacuzie.
Afecţiuni neuropsihice au fost diagnosticate în 1,12% din cazuri
în primul lot şi în 0,36% dib cazuri în al doilea lot.
Avizele medicale au fost de tip condiţionat la 31% dintre
muncitorii din primul eşantion, comparativ cu 13% în cazul muncitorilor
din al doilea lot (figura 16).

160
Figura.16
Comparaţie între eşantioane
(control medical periodic)
2
Afecţiune neuropsihică 6
7
Aritmie cardiacă 11
21
Hipotensiune arterială 33
4 18
Hipertensiune arterială severă
62
Hipertensiune arterială medie 96
26
Hipertensiune arterială uşoară îndeosebi diastolică 38
35
Hipertensiune arterială de graniţă 60
9
Ulcer gastro-duodenal 16
4
Gastrită cronică 6
4
Cardiopatie ischemică cronică 13
63 184
Hipoacuzie
38 115
Teste psihologice modificate
72 169
"Apt conditionat" sau "Inapt temporar"

0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200

Număr de salariaţi

Muncitori expuşi la zgomot Muncitori neexpuşi la zgomot

4. Concluzii

4.1. Cu cât expunerea a fost mai îndelungată şi vârsta mai


mare, patologia legată de locul de muncă a fost mai frecventă şi mai
severă.
4.2. Muncitorii expuşi la zgomot în aer liber suferă de fapt
acţiunea unui cumul de noxe, fiind dificil de separat acţiunea singulară
a zgomotului asupra organismului.
4.3. Muncitorii expuşi la zgomot au o capacitate de muncă
scăzută în activităţile de precizie şi de îndemânare, în activităţile care
necesită atenţie, în activităţile care implică stres neuropsihic. Activităţile
repetitive sunt mai puţin afectate.
4.4. Expunerea de durată la zgomot determină scăderea
capacităţii de muncă prin distragerea atenţiei, reducerea posibilităţii de
concentrare intelectuală, scăderea preciziei şi eficienţei mişcărilor,
scăderea capacităţii fizice de a efectua eforturi şi prin compromiterea
comunicărilor auditive.
4.5. Prin efectele sale asupra stării de sănătate, zgomotul
poate fi considerat o importantă cauză de absenteism în producţie.

161
4.6. Este necesară o profilaxie medicală a bolilor cardio-
vasculare la muncitorii expuşi la zgomot, prin reducerea atât a factorilor
de risc cardio-vasculari, cât şi a expunerii profesionale la noxă.
4.7. Cele mai importante măsuri care pot fi luate sunt cele
profilactice. Dintre măsurile tehnico-organizatorice, sunt de primă
intenţie:
a) Purtarea corectă obligatorie a echipamentului individual
de protecţie;
b) Reducerea nivelului de zgomot sub limita maximă
admisă;
c) Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
d) Măsuri împotriva propagării zgomotului, izolarea surselor
de zgomot (montarea de ecrane fonoabsorbante);
e) Reducerea duratei de expunere la zgomot;
f) Zonarea acustică, rotaţia personalului, pauze în încăperi
silenţioase, instruirea şi informarea personalului;

Dintre măsurile medicale, sunt foarte importante:


a) Recunoaşterea riscului de hipoacuzie şi surditate
profesională prin catagrafierea locurilor de muncă;
b) Excluderea contraindicaţiilor la examenul medical la
angajare, cu păstrarea audiogramei de referinţă;
c) Efectuarea corectă a controlulul medical periodic.

Bibliografie:

[1] Păuncu, Elena-Ana, Medicina muncii, Editura Orizonturi universitare,


Timişoara, 2004.
[2] Ţurcanu, Petru, Medicina muncii, curs lito Institutul de Medicină Timişoara,
1978.
[3] Ministerul muncii şi solidarităţii sociale, Ministerul sănătăţii şi familiei,
Norme generale de protecţie a muncii, 2002
[4] Bardac, Dorin Iosif şi Stoia, Mihaela, Elemente de medicina muncii
şi boli profesionale, Editura Mira Design, Sibiu, 2004.
[5] Toma, Ion, Medicina muncii, Editura Sitech, Craiova, 2004.

Dr. ing. Mugur PĂUNESCU, inspector de muncă, doctor în


securitatea muncii, Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş, Timişoara,
Dr. Marius Dan HAVRINCEA, medic specialist medicină de
familie, medic coordonator medicină de întreprindere, Centrul de
Medicina Muncii „MEDICI`S”, Timişoara.

162
ASPECTE MEDICALE ŞI LEGISLATIVE ALE EXPUNERII
PROFESIONALE LA ZGOMOT

Claudia BĂLĂNEAN

MEDICAL AND LEGISLATIVE ASPECTS OF PROFESSIONAL NOISE


EXPOSURE

Our study of noise exposure and hearing loss was conducted


on a group of 789 exposed employees working in machine building
industry and wood processing industry. As a part of these study, noise
exposure levels were measured and we colected data regardind usage
of hearing protection devices. The second part of the study, the
audiometric examination, found that 33% of wood processing workers
and 25,88% of machine building industry workers presents noise
induced hearing loss, most of them after 20-30 years of noise
exposure.

Cuvinte cheie: hipoacuzie profesională, audiometrie, zgomot

1. Noţiuni introductive

Zgomotul profesional este un complex de sunete cu intensităţi


şi înălţimi variate, cu caracteristici diferite, ritmice sau aritmice, produse
continuu sau discontinuu de maşini, instrumente, aparate, vocea
omenească etc., în timpul exercitării activităţii profesionale.
Definiţia zgomotului profesional nu corespunde definiţiei
generale a zgomotului (orice sunet nedorit, jenant) deoarece din punct
de vedere psihofiziologic, în marea majoritate a cazurilor el este

163
indiferent, nici dorit nici nedorit, fiind acceptat în cadrul obligaţiilor
profesionale, cu motivaţia retribuţiei corespunzătoare. Numai în puţine
cazuri el este resimţit ca nedorit iar în unele cazuri este chiar dorit
(atunci când este un indicator al funcţionării normale a maşinilor,
instalaţiilor procesului tehnologic). [1]
Deşi suntem în permanenţă înconjuraţi de sunete, la locul de
muncă, precum şi în oricare alt loc, în majoritatea cazurilor ne putem
desfăşura activitatea ignorând zgomotul ambiental, dar odată cu
creşterea intensităţii zgomotului acesta devine un factor poluant al
ambianţei de viaţă şi muncă, permanent, nedorit, care influenţează
negativ nivelul de performare profesională, fiind de foarte multe ori
cauza oboselii, a nervozităţii sau a scăderii cantitative şi/sau calitative a
nivelului muncii prestate. Trebuie să se ţină cont în evaluarea modului
în care zgomotul perturbă activitatea la locul de muncă că:
• Zgomotul neaşteptat şi/sau intermitent deranjează mai
mult decât cel continuu;
• Zgomotele cu un spectru mai bogat în frecvenţe înalte
deranjează mai mult decât cele cu frecvenţă joasă;
• Activităţile în care atenţia este foarte importantă sunt
perturbate în mai mare măsură decât celelalte;
• Sensibilitatea la zgomot este mai mare în activităţile de
instruire decât în lucrările rutiniere. [2]

2. Efectele zgomotului profesional asupra sănătăţii

Zgomotul profesional produce efecte specifice şi efecte


nespecifice.
Efectele specifice sunt localizate la nivelul analizatorului auditiv
şi sunt reprezentate de hipoacuzia şi surditatea profesională.

2.1 Hipoacuzia profesională

Hipoacuzia profesională se defineşte ca scăderea permanentă


a pragului auditiv la frecvenţa de 4000 Hz cu peste 30 dB inclusiv, după
aplicarea corecţiei de presbiacuzie. Ea este o hipoacuzie de tip
percepţie, în general bilaterală şi simetrică, fără interesarea
frecvenţelor conversaţionale, de etiologie profesională.

164
2.2 Surditatea profesională

Este scăderea permanentă a pragului auditiv la frecvenţele


conversaţionale cu peste 25 dB inclusiv (media aritmetică a valorilor la
500, 1000 şi 2000 Hz după aplicarea corecţiei de presbiacuzie). Ea
este în general bilaterală, simetrică, de etiologie profesională.

2.3 Efecte nespecifice ale expunerii profesionale la zgomot

Patologia nespecifică datorată expunerii la zgomot este


extraotică. Prin expunere prelungită la zgomot se conturează treptat
tabloul clinic al oboselii cronice cu astenie, fatigabilitate, iritabilitate,
depresie. Zgomotul poate întreţine şi agrava neurastenia, afecţiunile
digestive, poate declanşa crize de epilepsie şi isterie. A fost dovedit
efectul zgomotului asupra capacităţii de concentrare, în scăderea
preciziei şi eficienţei mişcărilor, a atenţiei, a capacităţi de muncă. S-a
dovedit de asemenea creşterea riscului producerii accidentelor de
muncă prin creşterea perceperii unor semnale sonore, scăderea şi
distragerea atenţiei, scăderea preciziei mişcărilor, prin dereglări ale
reflexelor condiţionate şi prin tulburări de echilibru şi vizuale. [3]
Hipoacuzia şi surditatea profesională sunt printre cele mai
frecvente boli profesionale declarate atât la nivel naţional cât şi la
nivelul judeţului Satu Mare. Conform unei statistici publicate de
Institutul de Sănătate Publică Bucureşti în anul 2001, cazurile noi de
boală profesională consecutive expunerii la zgomot reprezintă 31,2%
din totalul cazurilor noi de boli profesionale.
La nivelul judeţului Satu Mare structura cazurilor noi de boală
profesională în perioada 1990-2001 situează îmbolnăvirile datorate
zgomotului profesional pe locul al doilea conform graficului de mai jos.
Structura cazurilor noi de boală profesională în judeţul Satu Mare în perioada 1990-2001

3%
4%
33%
26%

8%
3% 23%

Silicoza Boli ale aparatului respirator Intoxicaţii profesionale


Dermatoze Surditate şi hipoacuzie Boli infecţioase
Alte boli

165
3. Profilaxia efectelor patologice ale zgomotului

Cuprinde măsuri tehnice, măsuri organizatorice şi măsuri


medicale. Măsurile tehnice urmăresc reducerea nivelului de zgomot
prin înlocuirea fazelor zgomotoase cu procedee mai silenţioase,
amplasarea judicioasă a surselor de zgomot, carcasarea antizgomot a
utilajelor, antifonarea pereţilor etc. Măsurile organizatorice cuprind
organizarea de pauze în locuri silenţioase în timpul muncii şi dotarea
angajaţilor cu echipamente de protecţie corespunzătoare. Alegerea
echipamentului de protecţie se face în aşa fel încât acesta să nu
deranjeze angajatul în procesul muncii. Măsurile medicale constau într-
un examen medical atent la angajare şi eliminarea contraindicaţiilor
medicale pentru mediul cu zgomot dar şi într-o supraveghere medicală
continuă în cadrul controlului medical periodic, al examenului de
adaptare, bilanţ etc. Este importantă evaluarea riscului de îmbolnăvire
profesională şi monitorizarea permanentă a nivelului de zgomot la locul
de muncă.

4. Scopul lucrării

Scopul pezentei lucrări îl reprezintă urmărirea efectelor otice


ale expunerii profesionale la zgomot prin testarea audiometrică a două
loturi de muncitori.

5. Material şi metodă de lucru

Au fost studiate rezultatele audiometriilor efectuate angajaţilor


a patru intreprinderi din industria lemnului şi a trei intreprinderi din
industria constructoare de maşini de pe teritoriul judeţului Satu Mare.
În cazul intreprinderilor din industria lemnului majoritatea
angajaţilor lucrează în secţiile croi, sala de maşini, finisaj mecanic
nefiind incluşi în lot angajaţi din locuri de muncă cu expunere mică la
zgomot.
În cazul intreprinderilor din industria constructoare de maşini,
pe lângă personalul direct productiv expus la zgomot au fost incluşi în
lot şi cei care prin natura meseriei îşi desfăşoară activitate în aceleaşi
condiţii cum ar fi stivuitoriştii, electricienii de întreţinere, lăcătuşi de
întreţinere etc.
S-au format două loturi sensibil egale ca număr de muncitori,
unul cuprinzând expuşi profesional la zgomot din industria prelucrării

166
lemnului (391 muncitori) şi unul cu muncitori proveniţi din cadrul
industriei constructoare de maşini (398)
Au fost făcute determinări sonometrice la locurile de muncă
luându-se în studiu doar muncitorii care sunt expuşi la peste 87 dB
media zilnică.
S-au aplicat chestionare cu privire la dotarea cu echipament de
protecţie, obiceiul de a purta echipamentul de protecţie şi vechimea în
mediu cu zgomot.
S-au efectuat testări audiometrice pentru muncitorii cuprinşi în
cele două loturi respectând repausul auditiv de 16 ore.

6. Rezultate

Sonometria efectuată la locurile de muncă a evidenţiat valori


apropiate ale nivelului de zgomot în cele două ramuri industriale.
Pentru exemplificare voi reda câteva date în tabelul următor. Menţionez
că în tabel va apărea inervalul în care au variat valorile zilnice ale
zgomotului produs de utilajele de acelaşi tip.

Tabelul nr. 1

Ramura industrială Operaţiunea/utilajul Media valorii zilnice


producător de (dB)
zgomot
Prelucrarea lemnului Ferăstrău circular 92-105
Prelucrarea lemnului Ferăstrău panglică 89-95
Prelucrarea lemnului Maşină de rindeluit 94-104
Prelucrarea lemnului Abricht 102
Prelucrarea lemnului Maşină şlefuit în alb 87-93
pal
Prelucrarea lemnului Strung de lemn 87-95
Industria Tăierea cu ghilotina 87-108
constructoare de
maşini
Industria Tăiere cu ghilotina 87-108
constructoare de
maşini
Industria Presă 89-110
constructoare de
maşini

167
Industria Polizare 87-102
constructoare de
maşini
Industria Strung automat 87-97
constructoare de
maşini
Industria Maşină de rectificat 87-94
constructoare de
maşini

După chestionarea muncitorilor în ceea ce priveşte purtarea


echipamentului individual de protecţie a rezultat că doar 37% dintre
aceştia conştientizează riscurile de îmbolnăvire profesională şi poartă
întotdeauna, fără să fie somaţi, echipamentul de protecţie. Procentul
este mic şi se poate explica prin lipsa educaţiei sanitare a muncitorilor,
lipsa unor reglementări care să sancţioneze muncitorul dacă nu poartă
echipamentul de protecţie pus la dispoziţie de angajator. Motivaţiile
celor care nu poartă echipament de protecţie sunt legate de
discomfortul creat de acesta, de imposibilitatea auzirii sunetelor
produse de utilaj şi a eventualelor defecte survenite sau de lipsa de
interes în ceea ce priveşte consecinţele expunerii la zgomot.
Rezultatul testării audiometrice a arătat că un număr
semnificativ de muncitori prezintă afecţiuni ale auzului datorate
zgomotului profesional. Pe lângă cei cu hipoacuzii profesionale
declarabile există un număr mult mai mare de muncitori care prezintă
căderi de auz la 4000 Hz dar după corecţia de presbiacuzie nu se
incadrează în limita declarabilităţii profesionale. Aceştia sunt viitorii
candidaţi la boala profesională dacă nu se iau măsuri de înlăturare a lor
din mediu cu zgomot sau purtare obligatorie de echipament de
protecţie. Această din urmă categorie am clasificat-o ca traumă sonoră
incipientă.
Astfel, după testarea audiometrică, am avut 5 categorii de
muncitori:
• Cu audiometrie normală;
• Hipoacuziii profesionale declarabile;
• Traume sonore incipiente;
• Hipoacuzii mixte;
• Hipoacuzii de transmisie.
Repartiţia acestora în cadrul celor două ramuri indistriale este
ilustrată în graficele de mai jos.

168
Rezultatele testării audiometrice în industria prelucrării
lemnului

6% 5%

23%

56%
10%

Auz normal Hipoacuzie profesională


Traumă sonoră incipientă Hipoacuzie mixtă
Hipoacuzie de transmisie

Rezultatele testării audiometrice în industria constructoare


de maşini

10%
9%

16% 55%
10%

Auz normal Hipoacuzie profesională


Traumă sonoră incipientă Hipoacuzie mixtă
Hipoacuzie de transmisie

Se observă că repartizarea cazurilor de hipoacuzii este


aproape egală la cele două loturi de muncitori.
Repartiţia cazurilor de hipoacuzie profesională în funcţie de
vechimea în muncă arată cea mai mare pondere a acestora în cea de-a
treia decadă a expunerii profesionale la zgomot. Această repartiţie este

169
similară la ambele loturi studiate. Cea mai mică pondere este în decada
a cincea urmată de prima decadă de vechime în zgomot.

Repartiţia cazurilor de hipoacuzie profesională pe decade de


vechime în industria lemnului

16% 1% 4%

32%

47%

0-10 ani 10-20 ani 20-30 ani 30-40 ani >40 ani

Repartiţia cazurilor de hipoacuzie profesională pe decade de


vechime în industria constructoare de maşini

11% 3% 7%

29%

50%

0-10 ani 10-20 ani 20-30 ani 30-40 ani >40 ani

170
7. Comentarii

Hipoacuzia neurosenzorială profesională se declară conform


legii dacă după corecţia de presbiacuzie, la 4000 Hz, deficitul de auz
depăşeşte 30 de decibeli. Testările audiometrice au arătat un deficit
semnificativ de auz la 4000 Hz la persoanele în vârstă de peste 50 ani
dar corecţia de presbiacuzie largă de 30 decibeli ne aduce sub pragul
declarabilităţii profesionale.
Pe de altă parte o persoană de 29 ani care se încadrează după
corecţia de presbiacuzie în limitele de declarabilitate, peste un an
intrând în altă grilă de corecţie devine cu auz normal.
Se pune întrebarea dacă în contul angajatorului va opera
cineva aceste intrări şi ieşiri ştiut fiind faptul că contribuţia la fondul
asigurărilor la risc depinde şi de numărul de boli profesionale
înregistrate.
O altă problemă care s-ar putea ivi este introducerea unui
sistem de compensaţii pentru muncitorii cu boală profesională. Cine îi
va explica muncitorului peste un an că nu mai este bolnav profesional
şi nu mai primeşte nici o compensaţie?
Aceste audiometrii au fost efectuate la sfârşitul anului 2004.
Nici una din cele 80 de traume sonore depistate nu a fost semnalizată
şi anchetată. Dacă urmărim statistica morbidităţii prin boli profesionale
la nivel naţional pentru anul 2004 în judeţul Satu Mare figurează 3
cazuri noi de boală profesională din care nici unul nu este hipoacuzie
profesională. Numărul expuşilor profesional la zgomot este foarte mare
la nivelul ţării şi consider că dintre aceştia foarte puţini ajung să fie
semnalizaţi şi anchetaţi. O explicaţie pentru acest fapt ar fi
destabilizarea verigii de anchetare şi declarare a bolilor profesionale
prin lipsa medicilor de medicina muncii din multe Direcţii de Sănătate
Publică. Chiar şi acolo unde există, semnalizarea de către colegii noştri
medici din teritoriu este deficitară.
Menţinerea medicului de medicina muncii din Direcţia de
Sănătate Publică cu statut de funcţionar public nu va rezolva problema.
Singura soluţie viabilă în acest moment este revizuirea circuitului de
anchetare-declarare prin cooptarea serviciilor private de medicina
muncii în acest circuit.
Într-un final Casa Naţională de Asigurări de Boli Profesionale şi
Accidente de muncă, metamorfozată în compartimente din cadrul
Caselor Judeţene de Pensii va trebui să soluţioneze cereri de
despăgubire din partea bolnavilor profesionali, despăgubire care nu va
putea fi acordată în absenţa unei boli declarate. Impactul social al

171
problemei va fi cu atât mai mare cu cât se va lovi a doua oară în
muncitor care după ce a contactat o boală profesională nu poate fi
ajutat de cei care au pregătirea să o facă din cauza unor deficienţe de
ordin birocratic.

8. Concluzii

• Efectele asupra sănătăţii în urma expunerii la zgomot


sunt semnificative;
• Complianţa muncitorilor pentru purtarea
echipamentului de protecţie este scăzută;
• Se impune revizuirea grilei de corecţie pentru
presbiacuzie şi a normelor de declarare;
• Se impune responsabilizarea muncitorilor în caz de
îmbolnăvire profesională datorită nepurtării
echipamentului de protecţie

BIBLIOGRAFIE

[1] Toma Niculescu, Manual de patologie profesională, vol. 2, Editura


medicală Bucureşti, 1987
[2] Zoltan Bogathi, Manual de psihologia muncii şi organizaţională,
Editura Polirom, 2004
[3] Ion Silion, Cristina Cordoneanu, Bazele medicinii muncii-teorie şi
practică, Editura Moldogrup, 2000

172
PROTEJAREA LUCRĂTORILOR EXPUŞI LA ZGOMOT
ÎN DOMENIUL CONSTRUCŢIILOR
Dan Mircea POP

HEALTH PROTECTION AMONG NOISE EXPOSED CONSTRUCTION


WORKERS

Noise induced hearing loss is one of the most common


occupational diseases. A study results among 89 construction workers
show that they are noise exposed over 87 dB in about 15-47.8 % of
work shifts (variable with construction trades). Just 20% of them use
hearing protection devices. The employers have to adopt measures to
decrease the noise level at the work places and to make the employees
use the hear protection devices. Is also important the medical
supervision of the eployees.

Cuvinte cheie: zgomotul profesional, sunetul, echipamente de


protecţie

1. Introducere

Zgomotul profesional este un complex de sunete cu intensităţi şi


înălţimi variate, cu caracteristici diferite (impulsive, pure, audibile),
ritmice sau aritmice, produse continuu sau discontinuu de maşini,
instrumente, aparate, mijloace de transport intrauzinal, vocea
omenească etc., în timpul exercitării activităţii profesionale.
Sunetul, ca fenomen fizic este o oscilaţie mecanică, o vibraţie,
adică o mişcare periodică sau cvasiperiodică, efectuată de o particulă
sau un sistem de particule, de o parte şi de alta a unei poziţii fixe
denumită poziţie de echilibru.

173
2. Zgomotul profesional

Sunetul, component al zgomotului, prezintă o serie de proprietăţi


fizice dar din punct de vedere etiologic profesional mai importante sunt:
• Frecvenţa
• Intensitatea
Din punct de vedere a patologiei profesionale este important de
ştiut că zgomotele profesionale care au în componenţa lor sunete de
mare intensitate sunt mai nocive decât zgomotele profesionale care au
în componenţă sunete de mică intensitate.
Zgomotul devine factor etiologic principal în apariţia hipoacuziei şi
surdităţii profesionale când depăşeşte limita maximă admisă în decibeli
pentru un nivel acustic echivalent continuu pe săptămână. Această
valoare este valabilă pentru marea majoritate a celor expuşi.
Există şi unele persoane care pot face surditate profesională la o
expunere mai mică.
Pe lângă efectele nocive asupra urechii expunerea la zgomot poate
produce şi alte efecte nedorite asupra circulaţiei, tensiunii arteriale,
comportamentului psihic, atenţiei etc.
Expunerea la zgomote puternice, la locul de muncă, poate cauza
vătămări ireversibile ale auzului şi accidente de muncă, putând totodată
să se constituie într-un factor care contribuie la apariţia altor probleme
de sănătate.
Zgomotul scade direct capacitatea de muncă prin reducerea
capacităţii de concentrare intelectuală, scăderea preciziei şi eficienţei
mişcărilor, scăderea sau distragerea atenţiei, mărirea cheltuielii de
energie necesară pentru efectuarea unui efort fizic dat.
Zgomotul generează o oboseală suplimentară nu numai prin
eforturile legate de dificultatea perceperii informaţiilor verbale (ordine,
comenzi) sau prin suprasolicitarea vocală dar mai ales prin
suprasolicitarea cerebrală.
Influenţa negativă asupra eficienţei şi randamentului în muncă se
poate ilustra în modul următor: randamentul industrial general este cu
25% mai mare în locurile de muncă liniştite comparativ cu cele
zgomotoase, zgomotului i se datorează până la 70% din erorile şi
rebuturile din industria electronică, 29% din erorile de contabilitate.
Zgomotul reprezintă o cauză importantă a creşterii frecvenţei
accidentelor de muncă prin:
• Împiedicarea perceperii unor semnale sonore
• Scăderea şi distragerea atenţiei

174
• Scăderea preciziei mişcărilor datorită tulburărilor în reflexele
condiţionate ce stau la baza acestor mişcări
• Tulburări de echilibru
• Tulburări vizuale (diminuarea acuităţii vizuale, atenuarea
perceperii culorilor şi formelor, tulburări de acomodare şi ale
mişcărilor oculare)
Zgomotul profesional reprezintă deci o noxă importantă în
afectarea sănătăţii muncitorilor şi în creşterea riscului de boli
profesionale şi accidente de muncă.(4)
Date asupra morbidităţii prin boli profesionale la nivel naţional pe
anul 2001 arată că 31,2% din totalul îmbolnăvirilor noi sunt datorate
expunerii profesionale la zgomot. Din datele statistice în anul 2003 pe
primul loc în cadrul expunerii se clasează zgomotul (295542 expuşi,
21,68% din totalul angajaţilor expuşi la noxe). (3)

2003

2001

0,00% 20,00% 40,00%

2001 2003

Expuşi la 31,20% 21,68%


zgomot

175
În ceea ce priveşte numărul de boli determinate de zgomot
depistate în domeniul construcţiilor situaţia se prezintă ca în diagrama
de mai jos:

1000

800

600

400

200

0
2001 2002 2003

Construcţii 21 4 6
Total pe ţară 696 890 292

Aceste date ne arată faptul că deşi numărul celor care lucrează


în condiţii de zgomot este în realitate destul de mare, sunt
depistaţi relativ puţini lucrători cu probleme de sănătate
datorate zgomotului.
Măsurările de zgomot trebuie planificate şi efectuate în mod
competent la intervale regulate, fiind responsabilitatea angajatorilor.
În domeniul construcţiilor există multe activităţi care presupun
lucrul în condiţii de zgomot. În acest sens, lucrătorii pot fi
expuşi nu numai zgomotului produs de propria activitate, ci şi
zgomotului ambiental, sau de fond, provenind de la alte
activităţi in şantier.
Câteva din cele mai importante surse de zgomot în construcţii sunt:
- uneltele cu impact (cum sunt perforatoarele de beton);
- utilizarea explozibililor (cum sunt detonarea încărcăturilor explozive
sau uneltele cu cartuş exploziv);
- echipamentele acţionate pneumatic;
- motoarele cu ardere internă.
176
3. Profilaxie

3.1. Măsuri tehnico-organizatorice de eliminare a zgomotului

¾ Eliminarea surselor de zgomot sau diminuarea intensităţilor-


reprezintă măsura cea mai raţională dar cel mai greu de transpus în
practică. Se poate realiza prin: modificarea procesului tehnologic,
modificarea maşinilor prin utilizarea de materiale silenţioase cum ar fi
cauciucul, pentru amortizare, înlocuirea pieselor de oţel cu piese de
material plastic, buna întreţinere şi lubrifiere a maşinilor, echilibrarea
pieselor.
¾ Măsuri împotriva propagării zgomotului cum ar fi: zonarea
acustică (îndepărtarea cât mai mult posibil a oamenilor de maşinilor
zgomotoase), izolarea surselor de zgomot prin materiale fonoizolante,
izolarea proceselor de muncă zgomotoase de cele nezgomotoase,
corecţia acustică a încăperilor de lucru
¾ Înzestrarea muncitorilor şi purtarea obligatorie de către aceştia
a echipamentului individual de protecţie. Acest echipament trebuie să
fie confortabil, uşor de spălat, să nu jeneze inteligibilitatea ordinelor.
Există antifoane interne (dopuri de vată parafinate ce realizează o
atenuare de 8-30dB sau siliconate ce realizează în medie o atenuare
de 30 dB) şi antifoane externe care pot atenua cu 40-50 dB intensitatea
zgomotului ajuns la ureche.(4) Inconvenientul folosirii antifoanelor
interne este dat de iritaţia pe care o pot produce la nivelul conductului
auditiv extern. Eficienţa lor variază în raport cu frecvenţa sunetului.
În graficul următor se redă atenuarea în dB produsă de un antifon
de bumbac simplu şi de unul parafinat, plasat în conductul auditiv
extern.
Atenuarea în dB

50 Dop de
40
30 vată
20 îmbibat în
10 parafină
0
48
8

2
12

51

Dop de
20

Hz vată
introdus
direct în
canalul

177
În ceea ce priveşte antifoanele externe, eficienţa lor este cu
atât mai bună cu cât acoperă mai mult din regiunea pavilionului urechii,
în vederea împiedicării în acelaşi timp şi a transmiterii aeriene şi
osoase a zgomotului. Forţa de compresiune cu care casca se ataşează
de ureche determină eficienţa ei, dar în acelaşi timp constituie şi un
criteriu care determină timpul de purtare a ei.
Cu cât presiunea este mai ridicată, cu atât şi eficienţa de
izolare este mai bună, dar în schimb devine cu atât mai incomodă la
purtare.
Purtarea combinată a antifoanelor interne şi externe protecţia faţă de
efectele nocive ale zgomotului este mai eficientă. Se pot astfel obţine
reduceri de 15-20 dB la frecvenţele joase (125-500 Hz ) şi peste 45 dB
la frecvenţele mai mari de 700 Hz.(5)
Mijloacele individuale de protecţie a auzului trebuie utilizate ca
ultimă soluţie. Atunci când sunt utilizate, trebuie respectate următoarele
principii:
- antifoanele trebuie purtate efectiv, iar utilizarea acestora trebuie
impusă şi urmărită;
- antifoanele trebuie să fie adecvate atât genului de activitate, cât şi
tipului şi nivelului de zgomot, şi să fie compatibile cu restul
echipamentului de protecţie;
- lucrătorilor trebuie să li se asigure posibilitatea de a alege, dintre
diferite antifoane corespunzătoare, pe cel mai confortabil;
- trebuie asigurată instruirea privind modul de utilizare, păstrare şi
întreţinere a antifoanelor.
¾ Pauze în timpul schimbului de lucru în încăperi silenţioase

3.2. Măsuri medicale de eliminare a zgomotului

Sunt acelea care presupun recunoaşterea riscului de


îmbolnăvire profesională printr-o evaluare corectă a locurilor de muncă,
examen medical la angajare, adaptare sau control medical periodic şi
educaţia sanitară a muncitorilor şi a conducătorilor procesului de
producţie în sensul realizării măsurilor tehnico-organizatorice, a purtării
echipamentului de protecţie şi a respectării repausului auditiv în timpul
pauzelor(4)

178
4. Activităţi producătoare de zgomot în construcţii

Expunerea profesională la zgomot în domeniul construcţiilor, prin


varietatea activităţilor care o compun reprezintă o sursă importantă de
expunere profesională la zgomot.
Muncitori de diferite profesii (zidari, dulgheri, electricieni,
buldozerişti, escavatorişti, izolatori) prin natura activităţii lor vin în
contact cu aparate sau utilaje producătoare de zgomot: betoniere,
utilaje grele, fierăstraie electrice, burghie electrice, ciocane pneumatice,
pichamere.

Conducerea Tăierea
utilajelor gresiei, Prelucrarea fier-
(buldozer etc.) faianţei betonului

Funcţionarea
betonierelor Demolări
Operaţiuni
producătoare
de zgomot
Introducerea Efectuarea
cablurilor izolaţiilor
electrice şi a
ţevilor

Pregătirea Acţionarea
Nivelarea lemnului picamerului şi a
drumurilor pentru ciocanelor
acoperiş pneumatice

179
Câteva operaţiuni producătoare de zgomot sunt ilustrate în figura
de mai sus.
În colaborare cu un serviciu de medicina muncii am studiat
expunerea la zgomot într-o unitate cu profil de construcţii , numărul
angajaţilor expuşi la zgomot fiind de 89. Aceştia au fost chestionaţi şi în
legătură cu dotarea cu echipamente de protecţie respectiv folosirea lor
în timpul muncii.
De la responsabilul cu protecţia muncii pe unitate am obţinut date
referitoare de expunerea zilnică la zgomot în funcţie de meserie (în
funcţie de activităţile specifice din fişa postului).
Prin metoda sonometriei au fost determinate nivelele acustice
emise în cadrul principalelor activităţi producătoare de zgomot.
Rezultatele acestora sunt ilustrate în tabelul de mai jos.

Valoare determinată
Meseria Operaţiunea a intensităţii
producătoare de zgomot sunetului
(Leq -dB)
Conducători Profilat drumuri 89,7
utilaje grele
Conducători Funcţionare buldozer 102,4
utilaje grele
Conducători Funcţionare macara 97
utilaje grele
Dulgheri Prelucrarea mecanică a 82,4
lemnului
Dulgheri Preparare cofraje 93,4
Zidari Funcţionarea betonierei 92,7
Zidari Demolări 98,6
Zidari Tăiere gresie şi faianţă 100,3
Izolatori Lovire cu ciocan, tăiere 94,5
Electricieni Instalarea cablurilor în 97,5
pereţi
Fierari betonişti Folosirea fierăstrăului 97,5
electric

180
5. Valoarea determinată a zgomotului în diferite activităţi

De menţionat că ponderea zgomotului profesional în cele 8 ore


de muncă este variabilă şi nu este constantă în cazul muncitorilor din
construcţii.
Cunoscând timpul petrecut în fazele generatoare de zgomot pe
meserii am calculat procentul din ziua de muncă în care muncitorul este
expus unui zgomot de peste 87 dB şi am calculat media expunerii
zilnice. Datele obţinute sunt cuprinse în tabelul următor.

Meseria Media expunerii Procentul din


zilnice (dB) cele 8 ore cu
expunere mai
mare decât LMA
Dulgheri 82,3 33,6
Izolatori 77 15
Zidari 83,8 28,3
Fierar betonist 80,6 26
Conducători de 83,8 47,8
utilaje grele
Electrician 80,8 26,3

Se observă că procentul este mai redus în cazul izolatorilor dar


ponderea zgomotului în cadrul celor 8 ore de lucru este mai mare în
cazul conducătorilor de utilaje grele.

6. Media expunerii zilnice la zgomot

Chestionarul cu privire la purtarea echipamentului de protecţie


a relevat că doar 20% dintre ei au purtat echipament de protecţie dar
nu pe toată perioada în care a fost depăşită LMA. Există deci un interes
redus a muncitorilor pentru a-şi proteja sănătatea.
Nu trebuie neglijată nici expunerea extraprofesională la zgomot,
cunoscut fiind faptul că muncitorii mai lucrează şi după orele de
serviciu, folosirea mijloacelor de protecţie individuală fiind şi mai puţin
probabilă.
Expunerea profesională la zgomot în domeniul construcţiilor are şi
particularitatea că majoritatea uneltelor şi utilajelor producătoare de

181
zgomot din acest domeniu produc şi vibraţii, asupra organismului
acţionând ambele noxe.
Acestea se adaugă altor noxe prezente la locurile de muncă în
construcţii: muncă la înălţime, pulberi, gaze de ardere, radiaţii
electromagnetice etc.
Expunerea profesională a acestor muncitori la un complex de noxe
presupune o supraveghere medicală atentă şi complexă.

7. Concluzii

o În domeniul construcţiilor există expunere profesională la zgomot


deloc neglijabilă .
o Între 15 şi 47,8 % din programul de lucru al muncitorilor studiaţi se
desfăşoară la nivele de zgomot peste limita admisă.
o Majoritatea muncitorilor nu poartă echipamentele de protecţie
individuală.
o Este necesară luarea de măsuri în cadrul comitetelor de Sănătate
şi Securitate în muncă în vederea optimizării tehnologiilor de lucru
şi a educaţiei muncitorilor pentru a purta echipamentul din dotare.
o Supravegherea medicală a muncitorilor din construcţii are o mare
importanţă dat fiind cumulul de noxe la care aceştia sunt expuşi.
o Lucrătorii de pe şantier cunosc adesea problemele specifice legate
de zgomot, precum şi posibilele soluţii. Angajaţii şi reprezentanţii
acestora trebuie consultaţi atât în cadrul procedurii de evaluare, cât
şi al discuţiilor privind modul de implementare a măsurilor de ţinere
sub control.

BIBLIOGRAFIE

[1] Noah Seixas, Rick Neitzel- Noise exposure and Hearing protection
use among Construction Workers in Washington State. Sept 2004
[2] Noah Seixas -Noise and hearing damage in construction
apprentices - Sept 2004
[3] A. Todea, A Ferencz -Morbiditatea profesională în România în anul
2001-ISP Bucureşti Secţia Medicina Muncii
[4] Toma Niculescu -manual de patologie profesională vol. II Editura
medicală Bucureşti 1987
[5] Gh. Cadariu, B Barhad, N Gavrilescu - Igiena muncii, Editura
Medicală Bucureşti 1967
[6] FACTS 50 Managementul zgomotului în construcţii

182
EXPUNEREA LA ZGOMOT ÎN CONSTRUCŢII
Vasile SUCIU

NOISE EXPOSURE IN CONSTRUCTION

Cuvinte cheie: zgomot, sunet, poluare sonoră, sistem sonor, sistem


auditiv, construcţii, clădire
Keywords: noise, sound, sonik pollution, sonik system, hearing
system, construction, building.

1. Introducere

1.1 Sunetul

Sunetul, ca fenomen fizic care stimulează simţul auzului,


reprezintă o vibratie a particulelor unui mediu, capabilă să producă o
senzaţie auditivă. In aer viteza de propagare este de 340 m/s.
Vibraţiile corpurilor materiale se propagă prin aer ( şi în
general prin orice alt gaz), şi ajungând la ureche produc senzaţia
auditivă pe care noi o numim sunet.
În aer viteza de propagare a sunetului este de 340 m/s.
Sunetele, fiind percepute prin simţul auzului, sunt dependente de
două grupe mari de sisteme:
a. sistemul auditiv;
b. sistemul sonor.
Fiecare dintre aceste două sisteme este condiţionat de mai mulţi
factori şi depinde în mod diferit de posibilităţile executantului sau de
condiţiile tehnice-organizatorice.
Sistemul auditiv este direct dependent de posibilităţile organului
de simţ şi de sistemul nervos al executantului, însă este afectat în
foarte mare măsură de sistemul sonor.

183
Sistemul sonor depinde în exclusivitate de condiţiile tehnice şi
organizatorice ale mediului de muncă, în care se desfăşoară activitatea
individului şi trebuie astfel conceput, încât să răspundă cerinţelor şi
posibilităţilor sistemului auditiv.
Propagarea sunetelor este influentata de:
- sursa de zgomot;
- atmosfera;
- distanţa;
- obstacolele întâlnite. [1]

1.1.1. Perceperea sunetelor

Perceperea sunetelor de către om se realizeaza prin intermediul


urechii. Sub acţiunea unui sunet de o înălţime dată, vibreaza anumite
fibre, excitând terminatiile corespunzatoare ale nervului auditiv, care la
rândul său transmite excitaţia la creier.
Se constată că frecvenţa sunetelor receptate de către organismul
uman, este cuprinsă aproximativ intre 16 Hz si 20000 Hz.

Aceste limite variază însă de la o persoană la la alta şi în general


cu vârsta, astfel la aceeaşi persoană limita superioară de percepşie
scade odată cu înaintarea în vârstă .

Fig.1. Urechea umană

184
1 - Urechea externă captează sunetele.Timpanul este membrana
elastică care se deformează sub efectul undelor acustice aşa cum
face membrana unui microfon.
2 - Urechea mijlocie funcţionează ca un pre-amplificator.
3 - Urechea internă este un amplificatorul final al sunetului.

Vibraţia aerului este canalizată prin pavilionul şi canalul auditiv


al urechii către timpan, pe care-l face să vibreze. Vibraţia timpanului
este transmisă, prin lanţul oscioarelor (ciocănelul, nicovala şi scăriţa)
aflat în urechea mijlocie, celulelor auditive ale urechii interne ( celulele
ciliate), care preiau aceste vibraţii şi le trimit creierului sub forma unor
impulsuri nervoase care în final provoacă provoca senzaţia auditivă.[2]

1.1.1. Caracteristici fizice ale sunetului

Caracteristicile fizice determinante în definirea sunetului sunt;


- Frecvenţa- ( numărul ciclurilor complete ale unui sunet într-o
unitate de timp, se măsoară în herţi - Hz)
- Intensitatea- (sau presiunea acustică, forţa sunetului, se măsoara
în decibeli - dB). Urechea noastră este mai sensibilă la frecvenţele
medii decât la cele joase şi înalte. Pentru a ţine seama de acest
comportament fiziologic al urechii, instrumentele de măsură sunt dotate
cu un filtru numit „de ponderare A” al cărui răspuns în frecvenţă este
acelaşi cu cel al urechii. Unitatea de măsură se numeşte decibel
ponderat A (dB(A)). El permite descrierea globală a senzaţiei, atunci
când excitaţia acustică acoperă o plajă largă de frecvenţe, ceea ce este
cazul pentru aproape toate zgomotele la care suntem supuşi.
- Durata- ( perioada de timp cât durează sunetul, se măsoară
în secunde)

În funcţie de frecvenţă sunetele se clasifică în:


1. Infrasunete ( 1,8- 22Hz);
2. Domeniul audibil ( 22 – 18000 Hz);
3. Ultrasunete (18000 – 200000 Hz). [ 3]
De menţionat că pragurile de trecere între cele trei categorii de
sunete, diferă destul de mult în literatura de specialitate, fără a se putea
spune că este o greşeală într-un caz sau altul. Pragul de percepţie a
sunetului depinde destul de mult de vârstă şi de individ.

Infrasunete ( 1,8- 22Hz)


Infrasunetele au, datorită frecvenţei joase, alte caracteristici

185
decât sunetele audibile. Caracteristicile, originea, propagarea
infrasunetelor şi influenţa lor asupra organismului uman au fost
observate încă din prima jumătate a secolului aI-XX-lea, devenind în
ultimii treizeci de ani obiectul multor cercetări ştiinţifice. Unul din
motivele pentru care semnificaţia infrasunetelor, ca factor perturbator în
mediul de muncă, este dificilă de evaluat şi nesigură se datorează
faptului că aceste sunete nu sunt percepute în mod normal de organele
auditive şi doar nivelele de presiune acustice relativ mari pot duce la
tulburări evidente.
Printre consecinţele expunerii la infrasunete s-au evidenţiat efectele
perturbante, oboseala, ameţeala, senzaţia de rău de mare, senzatii
difuze de inconfort. Tulburările apar, conform rapoartelor întocmite în
urma cercetărilor, la nivele de intensitate acustică peste pragul de
perceptie şi pot fi eventual explicate prin faptul că nu numai melcul, ci
toată urechea internă, împreună cu aparatul de echilibru sunt stimulate
în cazul expunerii la infrasunete.

Domeniul audibil( 22 – 18000 Hz)


Sunetul cu frecvenţă mai joasa de 20 Hz poate fi perceput de
organele auditive ale omului pâna la cel puţin 15 Hz.
Pragul minim de sensibilitate, în cazul ascultării cu ambele
urechi, în cazul unei frecvenţe de 20 Hz, este de 75 dB, nivel de
intensitate acustică.
Valoarea prag pentru percepţia auditivă a unui sunet cu o
frecvenţă de 4 Hz, corespunde unui nivel de intensitate acustică de 130
dB. La 140 dB se simt presiune şi gâdilituri în ureche, adică o senzaţie
de disconfort.

Ultrasunete (18000-200000 Hz)


Zgomotele cu o frecvenţă de circa 20000 Hz sunt de regulă
percepute doar de copiii mici. Odată cu înaintarea în vârstă, se pierde
capacitatea de a percepe zgomotele cu o frecvenţă atât de înaltă. Se
poate întâmpla, ca aparatul auditiv uman, să fie afectat la o expunere
suficient de îndelungată la ultrasunete cu o intensitate acustică ridicată.
Exista motive de a bănui că riscul este cu atât mai mare cu cât
frecvenţa ultrasunetelor se apropie de zona de frecvenţă pentru sunete
audibile.
În figura 2, sunt redate limitele aproximative pentru domeniile
audibile, precum şi câteva zone de frecvenţă pentru diverse surse de
zgomot şi receptori diferiţi [2]

186
Fig.2. Tipuri de sunete emise de diferite surse şi domeniile de audibilitate a
diferiţilor receptori

Se poate observa în această figură, zona de frecvenţă în care


se află sunetele emise de diferite surse.
Spre exemplu, sunetul provocat de motoarele navale, chiar
dacă sunt de intensitate mare au o frecvenţă relativ mică, sub 1000 Hz,
pe când sunetul produs prin tăiere cu fierăstrăul poate ajunge la o
frecvenţă de 50.000 Hz.
În ce priveşte comportamentul receptorilor, în funcţie de
frecvenţa sunetului, se poate observă că, dacă omul percepe sunetele
din domeniul audibil ( 22 – 18.000 Hz), liliacul ajunge să perceapă şi
sunetele cu frecvenţă de 100.000 Hz.[2]

2. Zgomotul

În condiţiile civilizaţiei contemporane, omul trăieşte într-o continuă


ambianţă sonoră. Pretutindeni el este însoţit neîncetat de un întreg
cortegiu de sunete şi zgomote, de cele mai diferite intensităţi, având
efecte mai mult sau mai puţin agresive asupra confortului şi chiar
asupra sănătăţii sale.

187
Pentru Organizaţia internaţională de standardizare (ISO),
zgomotul este „un fenomen acustic care produce o senzaţie auditivă
considerată ca jenantă şi dezagreabilă”.
Zgomotul poate fi definit ca o succesiune vibratii sonore, fără
caracter periodic, care se propagă prin diverse medii (aer,apa,etc.) si
care impresionează negativ urechea omenească.
Fizicienii definesc zgomotul ca o suprapunere dezordonata cu
frecvente si intensitati diferite, iar fiziologii considera zgomotul ,orice
sunet suparator care produce o senzatie dezagreabila.
Acesta provoacă o senzaţie auditivă care uneori poate fi plăcută
(zgomotul mării, cântecul păsărilor etc.) dar care, adesea, este
dezagreabilă, jenantă sau nocivă.
Caracteristicile fizicea ale zgomotului, ca şi ale sunetului privesc
taria sau intensitatea, durata şi frecvenţa.
Nivelul zgomotului se măsoara ţinându-se seama atât de
intensitatea acestuia, cât şi de frecvenţa sunetelor care-l compun.
Aceste însuşiri confera zgomotului potenţe nocive, indiferent de
preferinţe şi de starea psihică a individului.

2.1 Influenţa zgomotului asupra organismului

Zgomotul acţionează asupra întregului organism, deoarece


senzatia auditivă ajunge la sistemul nervos central, prin intermediul
căruia influenţeaza şi alte organe.
Zgomotul poate produce la nivelul organului auditiv fenomenul de
oboseala auditiva, traumatism sonor si surditate profesionala.
Efectele resimţite de om sunt:
- reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, implicit creşterea
riscului de producere a accidentelor;
- instalarea oboselii auditive, care poate dispărea odată cu
dispariţia zgomotului;
- traumatisme, ca urmare a expunerii la zgomote de intensitate
ridicată, chiar dacă expunerea este de scurtă durată. Aceste traume pot
fi ameteli, dureri, lezarea aparatului auditiv si chiar ruperea timpanului;
- scăderi in greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale
somnului, deficienţă în recunoaşterea culorilor;
- pe termen lung, zgomotul provoacă hipoacuzii (uni- sau
bilaterale) şi surdităţi profesionale;
- prin efectul său de mascare, zgomotul poate acoperi mesaje
de alertă, favorizând apariţia incidentelor sau a accidentelor de muncă.

188
O parte din aceste efecte, care sunt mai frecvente şi sunt
legate de mediul de muncă, sunt detaliate mai jos:
1) Oboseala auditivă, este caracterizată printr-o scădere
temporară a pragului percepţiei auditive. Ea se accentuează în cazul
măririi intensităţii, frecvenţei şi a timpului de expunere a zgomot. Astfel,
un zgomot cu intensitate de peste 92dB şi cu o frecventă cuprinsă între
500-800Hz, produce dupa 60 de minute de expunere o scădere
temporară, destul de accentuată a audiţiei.
2) Traumatismul sonor, produs brusc de zgomotul puternic,
chiar pentru un timp foarte scurt poate cauza ruptura timpanului. Astfel
de situaţii se întampla, de obicei, în cazul unor explozii, împuşcături,
erupţii intense de gaze din recipiente sub presiune. După vindecarea
leziunii, poate persista surditatea, pentru sunete cu frecvenţe de peste
9000Hz.
3) Surditatea profesională se datorează efectuarii anumitor
activităţi, prin expunerea individului în mod deosebit la zgomot.
Surditatea datorată zgomotelor se caracterizează printr-o pierdere
definitivă şi ireversibilă a audiţiei.
4) Influenta zgomotului asupra atenţiei. Timpul în care o
persoană îşi poate menţine atenţia concentrată este limitat. După o
perioadă scurtă apar goluri în atenţie, comparabile cu clipitul pleoapelor
care fragmentează procesul vederii.
Aceste întreruperi devin tot mai frecvente odată cu accentuarea
oboselii şi a monotoniei în procesul muncii.
Zgomotul contribuie la apariţia timpurie şi la intensificarea
frecvenţei acestor fenomene de întrerupere. Se poate spune că
zgomotul are acelaşi efect asupra atenţiei ca şi epuizarea.
5) Influenţa zgomotului asupra eficienţei muncii. Zgomotul
cauzează o scădere a eficienţei muncii, în cazul activităţilor care impun
o atenţie continuă şi sporită, dacă se percep sunete neobişnuite pentru
locul de muncă, discontinui sau neaşeptate, precum şi sunete de înaltă
frecvenţă.
Zgomotul poate însă spori eficienţa muncii în condiţii de
desfăşurare a unei activităţi monotone.
Influenta zgomotului asupra eficienţei în muncă, variază foarte
mult în funcţie de sarcinile de lucru, obişnuinţa cu perturbările
provocate de zgomot şi motivaţia muncii.
Tulburările cele mai puternice cauzate de zgomot, apar în cazul
activităţilor care impun o atenţie şi o concentrare intense.
Studiile demonstrează că influenţa zgomotului asupra eficienţei
în munca creşte în cazul persoanelor care percep zgomotul la care sunt

189
expuse, ca fiind enervant sau neplăcut.
Multe persoane percep absenţa zgomotului ca un factor esenţial
de confort.
6) Tulburări ale somnului. Spre deosebire de vedere, auzul nu
poate fi decuplat în timpul somnului, lucru care determină omul să-şi
controleze mediul chiar şi în timpul somnului cu ajutorul auzului.
Deoarece somnul este vital pentru organismul uman, tulburarile
provocate de zgomot pot duce la consecinţe grave asupra stării de
sănătate, în principal boli ale sistemului nervos.
Sensibilitatea la zgomot în timpul somnului variaza de la individ
la individ. Deasemenea obisnuinta cu anumite tipuri de zgomot este
foarte importantă.
Pe lângă efectele directe asupra organului auditiv, când
organismul uman este expus la zgomot, apar şi alte efecte fiziologice,
ca de exemplu:
- contracţii ale vaselor de sânge;
- mărirea pupilelor;
- afectarea funcţiei respiratorii.
Efectele de acest gen apar chiar de la un nivel al intensităţii
acustice relative reduse, de 40-60 dB, dacă expunerea are loc timp
foarte îndelungat, de ordinul anilor, zilnic la locul de muncă.
Efectele se intensifică odată cu creşterea intensităţii acustice,
dar ele depind de asemenea de frecvenţa sunetului.
În cazul unor sunete bruşte, apărute pe neaşteptate sau
nemaîntâlnite, intră în funcţiune mecanismele de apărare ale
organismului, ceea ce duce la o creştere a tensiunii musculare,
afectarea ritmului cardiac, creşterea tensiunii arteriale şi contracţii ale
vaselor circulaţiei periferice.
Chiar şi atunci când organismul uman este expus la un zgomot
aşteptat, apar efecte fiziologice asupra organismului, efecte care sunt
totuşi mai slabe decât în cazul zgomotelor apărute pe neaşteptate.
Efectele nocive ale zgomotului asupra organismului se simt cel
mai adesea asupra sistemului auditiv al individului, care lucrează întru-
un mediu de muncă în care zgomotul are o intensitate ridicată. [4] ;[5]

2.2 Surse de poluare sonoră

Sursele de poluare sonoră sunt foarte numeroase şi diferite.


Acestea pot fi:
a) circulaţia sau transporturile;
b) industria;

190
c) construcţiile şi construcţiile – montaj;
d) terenurile sportive şi stadioanele (zgomotele provenite din acestea
fiind de multe ori de peste 100dB ) ;
e) animalele (câinii, pisicile, păsările) pot tulbura liniştea, mai ales în
timpul noapţii;
f) mediul urban, în general, cu tot ce mişcă în ele este o sursă
importantă de zgomot.[4]

Tabel1. Intensitatea diferitelor surse de zgomot

Intensitate Sursa
0 dB Cel mai usor sunet perceput de urechea umană.
30 dB Zgomot în biblioteca publică, şoapta usoară, sau ticăitul de
ceas.
40 dB Sufrageria sau un birou liniştit.
50 dB Semnale în traficul rutier, frigiderul sau o conversaţie.
60 dB Plânsul unui copil.
70 dB Trafic rutier aglomerat, zgomotul dintr-un restaurant.
80 dB Zgomot curent într-o uzină, lătrat de câine, alarma la ceas,
sau masina de indepartat zapada. Aceste zgomote devin
periculoase dacă expunerea la ele continuă mai mult de 8
ore.
90 dB Maşina de tuns iarba, trafic de camioane sau orchestra
simfonică. Pe măsura ce intensitatea zgomotului creşte,
timpul de expunere periculos scade sub 8 ore.
100 dB Masă vibratoare industria materilelor de construcţii, maşini
unelte, fierăstrăul mecanic, picamer, aparat de suflat
frunzele, camion de gunoi, sau căsti stereo. Chiar şi numai
2 ore de expunere la aceste zgomote pot fi periculoase la
100 dB.
105 dB Masă vibratoare şi ciur vibrator în industria materilelor de
construcţii

120 dB Concert rock, explozii miniere, decolare avion. Pericolul


poate fi imediat; expunerea la 120 dB poate dăuna

191
instantaneu şi grav urechilor.
140 dB Împuşcătura, artificii sau pistol cu capse. Orice durată de
expunere la zgomot de 140 dB este periculoasă şi poate
provoca dureri ale urechii.
170 dB Armă de foc puternică sau de vânătoare. Fără protecţie
pentru urechi, zgomotul la această intensitate produce
daune ireversibile. Pierderea auzului poate fi inevitabilă.

3. Zgomotul în construcţii
În domeniul construcţiilor există multe activităţi care presupun
lucrul în condiţii de zgomot ridicat, în multe cazuri peste limita admisă
de 87 dB(A).
În acest sens, lucrătorii pot fi expuşi nu numai zgomotului produs
de propria activitate, ci şi zgomotului ambiental, sau de fond, provenind
de la alte activităţi din şantier. Câteva din cele mai importante surse de
zgomot în construcţii sunt:
9 uneltele cu impact (cum sunt perforatoarele de beton);
9 utilizarea explozibililor (cum sunt detonarea încărcăturilor
explozive sau uneltele cu cartuş exploziv);
9 echipamentele acţionate pneumatic;
9 motoarele cu ardere internă.
O caracteristică a muncii în construcţii, este aceea legată de
efectuarea multor lucrări în interiorul clădirilor, fapt care implică o
particularitate aparte zgomotului şi efectului acestuia asupra
organismului uman.
În aceaste cazuri apare fenomenul de ecou, care este o
consecinţă a reflexiei sunetului, la întâlnirea unui obstacol. Astfel, un
sunet produs în faţa unui obstacol, cum este cazul pereţilor despărţitori
din cadrul unei clădiri, se reflectă la întâlnirea cu obstacolul, ajungând
din nou la cel care la provocat.
Pentru ca sunetul reflectat să fie perceput distinct, el trebuie să
ajungă la ureche după ce a încetat perceperea sunetului iniţial.
Senzaţia auditivă, produsă de sunetul iniţial, persistă în ureche
cel putin o zecime de secundă, astfel că sunetul reflectat va fi perceput
ca ecou, doar dacă ajunge la ureche după un interval de cel putin 1/10
secunde faţă de primul. Pentru un sunet foarte scurt, distanţa pâna la
obstacol trebuie să fie deci de cel putin 17 m, deoarece sunetul care

192
are viteza în aer de cca 340 m/s va parcurge distanţa de 34 m în
aproximativ o zecime de secundă.
În cazul a doi sau mai mulţi pereţi, situaţi faţă în faţă, se poate
obţine fenomenul de ecou multiplu, produs de reflexia succesivă pe
pereţii reflectatori.
În cazul în care, distanţa de la sursa de zgomot la peretele
reflectator, este mai mică decât distanţa minimă pentru producerea
ecoului, sunetul reflectat va sosi înainte de încetarea senzaţiei auditive
a sunetului direct, producând o prelungire şi o întărire a acestuia.
Fenomenul poartă numele de reverberaţie şi este des întâlnit în
cazul lucrărilor de construcţii, care au loc în interiorul clădirilor, unde în
cele mai multe cazuri, chiar dacă sunet produs iniţial este discontinuu,
organismul uman percepe un zgomot permanent cu efectul negativ în
consecinţă, datorat duratei de expunere la zgomot. [3]

Măsurile de combatere a zgomotului, în activitatea de construcţii


trebuie să cuprindă următoarele faze:
- faza de proiectare - presupune eliminarea sau cel puţin
minimizarea activităţile care generează zgomot;
- faza de organizare – presupune planificarea modului de
gestionare a şantierului şi de ţinere sub control a riscurilor existente;
- faza de contractare - presupune asigurarea respectării
cerinţelor legale de către contractanţii lucrărilor;
- faza de construcţie - presupune evaluarea continuă a riscurilor
care apar în timpul executării lucrărilor, eliminarea sau reducerea cât
mai mult posibil a acestora.
Înainte de începerea lucrului în şantier, faza în care zgomotul
este de durată şi intensitate ridicate, este absolut necesar
¾ implementarea unei politici de achiziţionare a unor echipamente
tehnice care să ţină seama de cerinţa emisiei reduse de zgomot;
¾ stabilirea, în cadrul caietelor de sarcini, a cerinţelor privind nivelul
zgomotului (respectând, ca un minim de cerinţe, pe cele care
decurg din legislaţia naţională în domeniu);
¾ organizarea procesului de muncă astfel încât expunerea
lucrătorilor la zgomot să fie minimizată;
¾ implementarea un program de combatere a acţiunii zgomotului
(de exemplu, prin planificare, instruire, organizare de şantier,
configurare a şantierului, activităţi de întreţinere).

Odată cu începerea lucrului pe şantier, managementul


zgomotului trebuie să capete un caracter activ. Acesta poate fi privit ca
un proces în patru faze:
193
- Evaluarea riscurilor legate de zgomot, operaţie ce trebuie
făcută de o persoană competentă în acest sens ;
- Eliminarea pe cât posibil surselor de zgomot din şantier ;
-Combaterea – adoptarea de măsuri pentru prevenirea
expunerii, în condiţiile în care purtarea echipamentului individual de
protecţie trebuie să constituie o ultimă soluţie ;
- Revizuirea - verificarea pentru a se constata dacă s-au produs
anumite schimbări în muncă, care trebuie urmate de adoptarea
măsurilor de securitate în consecinţă.

3.1 Măsuri tehnice de prevenire a expunerii la zgomot

3.1.1 Evaluarea zgomotului

Expunerea lucrătorilor la zgomot trebuie evaluată, punându-se


accent pe următoarele aspecte:
- nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv orice expunere la
zgomot cu caracter de impuls sau de impact, precum şi eventualitatea
apartenenţei lucrătorului la un grup de risc particular;
- efectele asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, rezultat din
interacţiunea dintre zgomot şi vibraţii, precum şi dintre zgomot şi
substanţe ototoxice (substanţe care pot vătăma urechea) utilizate în
scopuri profesionale;
- riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor rezultând
din punerea acestora în situaţia de a nu putea percepe semnalele
acustice de avertizare sau de alarmare;
- probabilitatea prelungiri expunerii la zgomot peste programul
normal de lucru, pentru care răspunderea revine angajatorului;
- informaţiile privind emisia de zgomot, puse la dispoziţie de
producătorii echipamentelor tehnice;
- existenţa unor echipamente alternative, astfel proiectate încât
să reducă emisia de zgomot;
- informaţii relevante privind controlul medical;
- existenţa unor dispozitive adecvate pentru protecţia auzului.

3.1.2 Eliminarea zgomotului

Producerea zgomotului trebuie eliminată, oriunde este posibil.


Aceasta se poate obţine prin schimbarea metodei de construcţie sau de
lucru. Acolo unde acest lucru nu este posibil, zgomotul va trebui
combătut prin orice mijloace tehnice.

194
3.1.3 Combaterea zgomotului

Protecţia lucrătorilor faţă de zgomot, prin utilizarea unor măsuri


tehnico-organizatorice, presupune trei paşi:
a) combaterea zgomotului la sursă;
b) măsuri colective, incluzând organizarea muncii;
c) mijloace individuale de protecţie a auzului
a. Combaterea zgomotului la sursă
Aceste măsuri de combatere includ:
- utilizarea unui utilaj care emite mai puţin zgomot;
- evitarea impactului metalului pe metal;
- atenuarea zgomotului sau izolarea componentelor care
vibrează;
- amplasarea de atenuatoare de zgomot;
- efectuarea întreţinerii preventive: pe măsură ce piesele
componente se uzează, nivelul de zgomot poate creşte.
b.Măsuri colective de combatere a zgomotului

În plus faţă de paşii descrişi anterior, pot fi întreprinse diverse


acţiuni pentru reducerea expunerii la zgomot a tuturor persoanelor
susceptibile de o asemenea expunere. Pe şantierele unde sunt prezenţi
mai mulţi contractanţi, este esenţial ca aceştia să menţină permanent
legătura dintre ei. Măsurile colective includ:
- izolarea procedurilor care implică emisie de zgomot şi
restricţionarea accesului în zonele zgomotoase;
- atenuarea propagării zgomotului aerian, prin utilizarea de
incinte şi ecrane fonoizolante;
- utilizarea de materiale fonoabsorbante, pentru reducerea
sunetelor reflectate;
- combaterea zgomotului şi a vibraţiilor care se propagă prin sol,
prin utilizarea unor măsuri de amortizare;
- organizarea lucrului în aşa fel încât timpul petrecut în zonele
zgomotoase să fie limitat;
- planificarea activităţilor producătoare de zgomot, astfel încât
desfăşurarea acestora să afecteze un număr cât mai mic de lucrători;
- implementarea unor programe de lucru prin care se ţine sub
control expunerea la zgomot.

195
c. Mijloace individuale de protecţie a auzului
Mijloacele individuale de protecţie a auzului trebuie utilizate ca
ultimă soluţie. Atunci când sunt utilizate, trebuie respectate urmă-
toarele principii:
- antifoanele trebuie purtate efectiv, iar utilizarea acestora trebuie
impusă şi urmărită;
- antifoanele trebuie să fie adecvate atât genului de activitate, cât
şi tipului şi nivelului de zgomot, şi să fie compatibile cu restul
echipamentului de protecţie;
- lucrătorilor trebuie să li se asigure posibilitatea de a alege,
dintre diferite antifoane corespunzătoare, pe cel mai confortabil;
- trebuie asigurată instruirea privind modul de utilizare, păstrare
şi întreţinere a antifoanelor.

3.1.4 Reevaluarea continuuă


Pe şantierele de construcţii, specificul muncii se schimbă în mod
frecvent. Revederea continuă a riscurilor nou apărute şi evaluarea
acestora în mod corespunzător, urmate de măsuri în consecinţă, sunt
condiţii esenţiale de păstrare a unui climat favorabil de muncă.

Pe lângă măsurile tehnice enumerate anterior, un rol important în


rearea unui climat favorabil de muncă, îl constituie şi măsurile
organizatorice, prezentate destul de succint în continuare

3.2 Măsuri organizatorice

3.2.1 Instruirea

Instruirea are un rol important în combaterea zgomotului. Perso-


nalul care trebuie să beneficieze de instruire este format din:

- cei care efectuează evaluarea zgomotului;


- cei care redactează cererile de oferte, pentru a se asigura că
acţiunea de combatere a zgomotului este avută în vedere de
contractanţi;
- manageri, astfel încât aceştia să-şi îndeplinească sarcinile
privind controlul şi ţinerea evidenţelor;
- lucrători, care trebuie să cunoască cum şi de ce trebuie să
utilizeze echipamentul de lucru, precum şi măsurile de combatere, în

196
vederea minimizării expunerii la zgomot.
Instruirea trebuie să aibă un caracter cât mai specific cu putinţă.
Lucrătorii din industria construcţiilor sunt adesea policalificaţi, utilizând
multe unelte diferite. Ei trebuie să ştie cum să minimizeze expunerea
lor la zgomotul provenit de la fiecare dintre acestea. O atenţie specială
trebuie acordată lucrătorilor noi.

3.2.2 Control medical şi monitorizare


Lucrătorii au dreptul la control medical adecvat.
Acolo unde controlul medical include testarea audiometrică
preventivă, există anumite cerinţe specifice privind păstrarea
evidenţelor medicale indviduale şi punerea informaţiilor la dispoziţia
lucrătorului. Cunoştinţele rezultate din procedura de control trebuie
utilizate pentru revizuirea evaluării riscurilor şi a măsurilor de
combatere.[6]

4. Determinarea nivelului de zgomot la locurile de muncă

In cele mai multe medii de muncă, zgomotele variază în cursul


unei zile de lucru. Pentru a caracteriza un zgomot, a cărui intensitate
variază în timp şi pentru a măsura influenţa perturbantă sau nocivă a
zgomotului, la nivel internaţional s-a introdus mărimea numită nivel
acustic echivalent continuu.
Nivelul acustic echivalent continuu se defineşte ca nivelul acustic
in dB (A) al unui zgomot constant şi care. acţionând continuu pe toată
durata săptămânii de lucru. are un efect auditiv similar eu efectul
zgomotului variabil măsurat real la locurile de munca.
Nivelul acustic echivalent continuu reprezintă astfel, o medie a
nivelului acustic pe o perioadă determinată de timp. La calcularea
nivelului acustic echivalent continuu, trebuie specificată întotdeauna
perioada de timp a măsurării.
Nivelul acustic echivalent LAech poate fi direct înregistrat cu un
sonometru integrator sau cu un dozimetru, în cazul în care există
asemenea aparatură.
Nivelul acustic echivalent poate de asemenea fi calculat pe baza
determinărilor de zgomot, cu ajutorul unui sonometru simplu care
măsoară intensitatea zgomotului într-un moment dat şi a duratelor de
expunere existente.

197
Formula de calcul în acest caz este:

2
1 ⎡ pA(t ) ⎤
Te

Te ∫o ⎢⎣ p 0 ⎥⎦
dt
LAechT= 101g 10

unde:
- Te - durata zilnică a expunerii personale a angajatului la zgomot (
poate fi mai mare sau mai mică de 8h)
- pA – presiunea acustică ponderată A instantanee, în pascali, la
care este expus în aer la presiunea atmosferică un angajat
care poate sau nu să se deplaseze de la un loc la altul în
timpul muncii; ea se determină din măsurări efectuate la
poziţia ocupată de urechile angajatului în timpul muncii, de
preferat în absenţa acestuia, utilizând o tehnică ce reduce la
minimum acţiunea asupra câmpului acustic.
- p0 = 20 micropascali (20 µPa);[7]

5. Prevederi legislative naţionale privind expunerea la zgomot.

Conform prevederilor art.594 din NGPM/2002, limita maximă


admisă la locurile de muncă pentru expunere zilnică la zgomot este de
87 dB(A), valoare pusă în concordanţă cu valorile din Uniunea
Europeană şi care până la modificarea, în anul 2002 a acestor norme
era de 90 dB(A)
Limitele maxime admise la locurile de muncă cu solicitare
neuropsihică şi psihosenzorială crescută şi deosebită, pentru
expunerea zilnică, sunt cele prevăzute în tabelul de mai jos.

Complexitatea Locul de muncă Nivel de


muncii zgomot
admis
dB(A)
Locuri de muncă 9 Laboratoare de încercări sau 75
cu solicitare depanări
neuropsihică şi 9 Cabine de supraveghere a
psihosenzorială proceselor tehnologice
crescută 9 Puncte vamale

198
Locuri de 9 Studiouri RTV şi 60
muncă cinematografice
cu solicitare 9 Cabine de comandă şi control
neuropsihică şi (de ex.:dispecerat energetic,
psihosenzorială dispecerat mijloace de transport
deosebită rutier, feroviar, naval)
9 Laboratoare pentru măsurări,
cercetare şi proiectare
9 Birouri, încăperi cu calculatoare
9 Săli de tratament
9 Ghişee unde se lucrează cu
publicul, manipulare valori,
cartare poştală
9 Încăperi pentru redactare în
massmedia scrisă şi audio
9 Cabinete medicale, săli de
studiu, clase, amfiteatre,
biblioteci

9 Săli de operaţie şi tratament 50


9 Ateliere de creaţie
9 Săli de dirijare şi informare trafic
aerian

Pentru identificarea angajaţilor şi a locurilor de muncă care se


încadrează în prevederile prezentelor norme, trebuie efectuate
măsurări de zgomot periodic sau ori de câte ori au loc modificări la locul
de muncă.
Măsurătorile de zgomot trebuie planificate şi efectuate în mod
competent la intervale regulate, fiind responsabilitatea angajatorilor.
Orice eşantionare trebuie să fie reprezentativă pentru expunerea
personală zilnică la zgomot a unui angajat.
Metodele şi aparatura utilizate trebuie să fie adaptate
condiţiilor preponderente în special în ceea ce priveşte caracteristicile
zgomotului care trebuie măsurat, durata expunerii, factorii de mediu şi
caracteristicile aparaturii de măsurare.
Angajatorul are obligaţia să asigure păstrarea rapoartelor de
măsurare a zgomotului şi fişele privind starea auzului angajaţilor.

199
Medicul şi/sau autorităţile responsabile în domeniu, precum şi
angajaţii şi/sau reprezentanţii acestora din întreprindere trebuie să aibă
acces la aceste date.
Dacă se constată că expunerile depăşesc valoarea limită,
angajatorul trebuie să:
- ia imediat măsuri pentru reducerea expunerii la un nivel
inferior valorilor limită de expunere;
- determine cauzele expunerii excesive;
- adaptează măsurile de protecţie şi prevenire în vederea
evitării oricărei depăşiri.
Acolo unde expunerea personală zilnică la zgomot a unui
angajat, depăşeşte 80 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice
instantanee neponderate este mai mare de 112 Pa ( pascali) ,
angajatorul trebui să pună la dispoziţia angajaţilor echipamente
individuale de protecţie împotriva zgomotului.
Dacă expunerea personală zilnică la zgomot a unui angajat
depăşeşte 85 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice
instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa, purtarea
echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului este
obligatorie.
Angajatorul trebuie să asigure un număr suficient de
echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului, modelele
fiind alese împreună cu personalul afectat. Echipamentele individuale
de protecţie împotriva zgomotului trebuie să fie adaptate pentru fiecare
angajat şi pentru condiţiile sale de muncă, luând în considerare
securitatea şi sănătatea sa. Ele sunt considerate potrivite şi adecvate,
dacă atunci când sunt purtate corect, nivelul de zgomot la urechea
persoanei este sub 80 dB(A).
Prevederile exprese ale clegislţiei naţionale, pentru reducerea
acţiunii nocive a zgomotului la locurile de muncă, fac referire la
obligativitatea luării uneia sau a mai multor măsurile tehnice, din cele
prezentate în continuare. Ordinea de expunere a acestora mai jos, este
şi ordinea în care ele trebuiesc luate.
a) măsuri de combatere a zgomotului la sursă – se realizează
prin modificări constructive aduse echipamentului tehnic sau prin
adoptarea unor dispozitive atenuatoare speciale; la alegerea
echipamentului tehnic, în condiţii tehnologice comparabile, se va
acorda prioritate acelora ce produc zgomotul cel mai mic;
b) măsuri de izolare a surselor de zgomot – se realizează prin
creşterea rezistenţei mediului la transmisia energiei acustice; soluţiile

200
cele mai des utilizate constau în amplasarea de ecrane fonoizolante
sau în carcasarea fonoizolantă a echipamentului tehnic;
c) măsuri de combatere a zgomotului la receptor – constau în
izolarea personalului care lucrează într-o zonă zgomotoasă, soluţia cea
mai cunoscută fiind utilizarea cabinelor fonoizolante.

Măsurile tehnice trebuie să fie completate cu următoarele măsuri


organizatorice:
a) instruirea personalului privind riscul expunerii la acţiunea
zgomotului şi modul de utilizare a echipamentului individual de protecţie
împotriva zgomotului;
b) examinarea stării auzului personalului care lucrează în
locuri de muncă cu niveluri de zgomot ridicate (la angajare şi periodic);
c) stabilirea programului de lucru pe posturi de muncă în
funcţie de durata expunerii la zgomot.

BIBLIOGRAFIE

[1] U.L.B. Sibiu, Ergonomie pentru uzul studenţilor, Editura Universităţii “Lucian
Blaga” Sibiu, 2004
[2] A.M.M Suedia, Training Manual, 2002;
[3] **** Fizica pt. admitere în învăţământul superior, Editura Pedagogică
Bucureşti, 1982;
[4] Ursoniu,C., Dumitrescu, C. Poluarea sonoră şi consecinţele ei, Editura
Făclia......., 1976;
[5] Bardac, C., Stoia, M., Elemente de medicina muncii şi boli profesionale,
Editura Mira Design, Sibiu, 2003;
[6] www. protecţiamuncii.ro;
[7] MMSSF, MS, Norme Generale de Protecţia Muncii, ed. 2002

ing. Vasile SUCIU, şef serviciu CSSM - Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba

201
ZGOMOTUL ÎN MEDIUL DE MUNCĂ DIN INDUSTRIA
LEMNULUI
Ing. Mihail OLTEANU, ing. Ioan BUTA GEORGESCU

Sunetul, ca fenomen fizic care stimulează simţul auzului,


reprezintă o vibraţie a particulelor unui mediu, capabilă să producă o
senzaţie auditivă.
Sunetele, percepute prin simţul auzului, sunt dependente de
doua grupe mari de sisteme
a. sistemul auditiv- direct dependent de posibilităţile organului
de simţ şi de sistemul nervos al executantului, însă este afectat în
foarte mare măsură de sistemul sonor.
b. sistemul sonor- depinde în exclusivitate de condiţiile
tehnice şi organizatorice ale mediului de muncă, în care se desfasoară
activitatea individului şi trebuie astfel conceput, încat să raspundă
cerinţelor şi posibilităţilor sistemului auditiv.
Caracteristicile fizice determinante în definirea sunetului şi care
influenţează organismul uman, sunt :
Frecvenţa- numărul de cicluri complete ale unui sunet într-o
unitate, şi se măsoară în herţi-Hz ;
Intensitatea- sau presiunea acustică, forţa sunetului, se
măsoară în decibeli –dB. Pentru a ţine seama de comportamentul
fiziologic al urechii, instrumentele de măsură sunt dotate cu un filtru
numit « de ponderare A », al cărui raspuns în frecvenţă este acelaşi cu
cel al urechii. Unitatea de măsură se numeşte decibel ponderat A –
dB(A) ;
Durata- perioada de timp cât durează sunetul, şi care se
măsoară în secunde- s ;

202
Zgomotul-se poate defini ca o succesiune de vibraţii sonore,
fără a avea caracter periodic, care se propagă prin diverse medii (aer,
apă, etc) şi care impresionează negativ urechea omenească.
Zgomotul –mai poate fi definit ca orice sunet care nu este util
unui anumit ascultator, sau care produce o senzaţie supărătoare
organismului uman.

Tipurile de zgomote :
Zgomotul aerian- este produs într-o încapere, care se propagă
prin mediul aerian al încăperii respective până la elementele de
construcţie
despărţitoare (pereţi, planşee), prin intermediul cărora este radiat în
încăperile adiacente.
Zgomotul aerodinamic- este datorat evacuării gazului în
atmosferă.
Zgomotul alb- sunet complex, al cărui spectru, în funcţie de
frecvenţa, este continu, având valoare medie a energiei acustice
raportată la un herţ.
Zgomotul aleatoriu- al carui nivel variază întâmplător în timp.
Zgomotul colorant- sunet complex al cărui spectru, în funcţie
de frecvenţă, este ccontinu, având valoarea medie a energiei acustice
care variază cu frecvenţa.
Zgomotul de fond- care exista într-un punct dat, în absenţa
semnalelor acustice auditive.
Zgomotul de impact- cel care ia naştere sub forma de sunet
structurat, produs prin lovirea unui element de construcţie şi care este
radiat în incapere sub formă de zgomot aerian.
Zgomotul de impact standardizat- este produs cu ajutorul
ciocanului de impact.
Zgomotul de instalaţii- este recepţionat în interiorul unei
unităţi în care se desfasoara o activitate şi datorat funcţionării unor
instalaţii dintr-o unitate.
Zgomotul staţionar- este caracterizat prin nivel constant în
timp.
Fizicienii definesc zgomotul ca o suprapunere dezordonată cu
frecvenţe şi intensităţi diferite, iar fiziologii consideră zgomotul, orice
sunet supărător care produce o senzaţie dezagreabilă.
Caracteristicile fizice ale zgomotului, ca şi ale sunetului, se
referă la tăria sau intensitatea, durata şi frecvenţa.
Aceste insuşiri conferă zgomotului potenţe nocive, indiferent de
preferinţe şi de starea psihică a angajatului.

203
INFLUENŢA ZGOMOTULUI ASUPRA FUNCŢIILOR
ORGANISMULUI

Zgomotul acţionează asupra întregului organism, deoarece


senzaţia
auditivă ajunge la sistemul nervos central, prin intermediul căruia
influenţează şi alte organe.
Zgomotul alterează sănătatea favorizând apariţia
absenteismului (adică nu mai poţi percepe anumite semnale şi
comenzi ce se dau în timpul procesului de producţie).
Zgomotul este cauza oboselii şi acţionează asupra sistemului
nervos, cardio-vascular, digestiv.
Zgomotul este perceput ca semnal al unui pericol ce poate
genera stare de nelinişte şi stres (la zgomot inima bate mai repede,
presiunea sanguină creste brusc, iar digestia se încetineşte).

Efectele resimtite de om sunt :


o reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, implicit
cresterea riscului de producere a accidentelor ;
o instalarea oboselii auditive, care poate dispărea odata
cu dispariţia zgomotului ;
o traumatisme, ca urmare a expunerii la zgomote de
intesitate ridicătă, chiar dacă expunerea este de scurtă durată. Aceste
traume pot fi ameţeli, dureri, lezarea apartului auditiv şi chiar ruperea
timpanului ;
o scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburari ale
somnului, deficienţă în recunoaşterea culorilor ;
o pe termen lung, zgomotul provoacă hipoacuzii (uni sau
bilaterale) şi surdităţi profesionale ;
o prin efectul sau de mascare, zgomotul poate acoperi
mesaje de alertă, favorizând apariţia incidentelor sau a accidentelor de
muncă.

Efectele de acest gen apar chiar de la un nivel al intensităţii


acustice relative reduse, de 40-60 dB, dacă expunerea are loc timp
foarte îndelungat, de ordinul anilor, zilnic la locul de muncă.
Efectele se intensifică odata cu creşterea intesităţii acustice,
dar ele depind forte mult de frecvenţă sunetului.

Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunerea


zilnica la zgomot este de 87 dB ;

204
SURSE DE POLUARE SONORA

30 dB Zgomot în biblioteca publica, soapta uşoară sau ticăitul de


ceas
50 dB Semnale în traficul rutier, frigiderul sau o conversaţie
60 dB Plânsul unui copil
70 dB Staţie de ventilatoare din industria lemnului
78 dB Strung din atelierul mecanic de întreţinere
85 dB Maşina de rindeluit la grosime
89 dB Sectorul de şlefuit mecanic elemente şi produse din lemn
90 dB Maşina normală de frezat, ferăstraul panglică sau în secţia
de mobilă pentru croit lemn masiv
95 dB Ferăstraul circular multiplu (CTAM)
98 dB Sectorul de prelucrari mecanice
100 dB Maşina de rindeluit cu 7 axe
107dB Tocatoare pentru lemn,sau utilaj pentru formatizarea PFL

Zgomotul la locul de muncă constituie un factor important


de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
Actiunea zgomotului la locul de muncă nu trebuie sa afecteze
securitatea şi sănătatea angajatului.

ZGOMOTE GENERATE DE MASINI –UNELTE SI UTILAJE


DIN INDUSTRIA LEMNULUI

Sursele de zgomot şi mărimile care le caracterizează


Maşinile şi utilajele din industria de prelucrare a lemnului sunt
surse puternice de zgomote, datorită procesului tehnologic de
prelucrare, regimurilor de aşchiere şi a modului de funcţionare a
diferitelor mecanisme şi cuple cinematice ce compun lanţurile
cinematice.
Sursele principale de zgomot sunt :
a)Procesul de aşchiere este generator de zgomote datorită
structurii anizotrope a lemnului, trosniturilor care apar la tăierea şi
desprinderea aşchiilor, uzurii tăişului sculei şi regimurilor de lucru (în
special turaţia, viteza de avans, adâncimea de prelucrare, direcţia de
prelucrare faţă de fibre şi inelele anuale).

b)Rulmenţii constituie surse de zgomot ca urmare a mişcării


relative a elementelor componente din construcţia acestora : inele,

205
corpuri de rulare şi colivie. Nivelul zgomotului va fi determinat de
construcţia rulmenţilor (tip, calitatea execuţiei), sarcini, valoarea vitezei
de deplasare a elementelor de rulare, jocurile radiale şi axiale,
prezenţa unor defecte pe elementele componente, metoda de ungere,
protejare şi etanşare.

c)Mecanismele cu roţi dinţate din lanturile cinematice produc


zgomote importante, pentru majoritatea măşinilor unelte, acesta fiind
dominant. Zgomotul este influenţat de o serie de factori, dintre care se
pot aminti: raportul de transmitere, profil, laţimea coroanei dinţate,
unghiul de înclinare a dinţilor, calitatea execuţiei şi montajului .uzura,
sarcină, turaţie şi tipul ungerii. Se impune ca încă din faza de
proiectare, folosind relaţiile fundamentate teoretic, să se poată calcula
vibraţiile şi zgomotul mecanismelor cu roţi dinţate în funcţionare.

d)Transmisiile prin curele generează zgomote ca urmare a


frecării acestora de roţile de transmisie şi a jocurilor roţilor pe axe.
Zgomotele sunt
amlificate de o întindere necorespunzătoare a curelelor şi de uzura
avansată a acestora. În aceste condiţii zgomotele cresc odată cu
creşterea tuaţiei de lucru.

e)Motoarele electrice generează un zgomot complex, care


poate fi de natură mecanică (ca urmare a apariţiei forţelor de ciocnire şi
frecare), aerodinamică (prin circulaţia fortată a aerului de răcire) şi
electromagnetică (datorat pulsaţiei câmpului electromagnetic în
interfierul maşinilor electrice). Zgomotul motareleor electrice este
preponderent în cazul montării acestora prin flanşă de batiurile
maşinilor unelte şi utilajelor.

f)Ventilatoarele, folosite în special la instalaţiile de exhaustare,


sunt mari producatoare de zgomote şi de vibraţii, atât datorate părţilor
în mişcare (paletele), cât şi curgerii turbionare în canalele rotorului.
Caracteristicile de zgomot trebuie determinate în faza de proiectare, în
funcţie de dimensiunile ventilatorului şi parametrii de exploatare, pe
baza cărora apoi să se stabilească căile pentru reducerea lui.

Indiferent de sursă, zgomotele se transmit prin intermediul


organelor, carcaselor sau direct mediului înconjurător, formându-se în
jurul maşini sau utilajului un câmp acustic complex, câmp în care îşi
desfăşoară activitatea personalul care le desrveşte. De altfel zgomotul

206
a devenit un indicator caracteristic pentru evaluarea calităţii maşinilor
unelte şi utilajelor.

Aprecierea zgomotului se face prin urmatoarele mărimi :

intensitatea acustică I, nivelul de presiune acustică Lp,


nivelul de tărie al unui zgomot LN (18, 36, 79).
Dintre acestea, pentru ordonarea zgomotelor se foloseste în
mod curent nivelul de presiune acustică, definit prin relaţia :

p
Lp = 20 lg ---- [dB]
po

în care p este presiunea acustică măsurată, iar po presiunea


acustică de referinţă (pentru sunete care se propagă în aer po=2 10-5
N/m2).
Datorită acţiunii nocive a zgomotului asupra organismului
uman, a fost necesară stabilirea unor nivele de presiune acustică
limită, a căror depăşire nu este admisă.
Organismul nu trebuie expus la un anumit domeniu de
audibilitate (peste 85 dB), deoarece zgomotul are o acţiune complexă
asupra acestuia: afecţiuni ale organului auditiv, ale diferitelor organe şi
aparate ale corpului, iritaţii nervoase, efecte psihice, obosirea
organismului (fapt pentru care scade capacitatea muncii), reducerea
inteligibilităţii vorbirii, având urmări chiar şi asupra îmbolnăvirii omului
(hipertensiune, nevroze, etc).

SOLUŢII TEHNICE PENTRU COMBATEREA ZGOMOTULUI

Soluţiile tehnice adoptate pentru combaterea zgomotului se vor


stabili în funcţie de modul de generare a acestuia, propagare şi
percepere de către receptor.
Generatorii de zgomot, după cum s-a arătat mai înainte, sunt
determinaţi de sistemul constructiv al maşinilor unelte, utilajelor şi
gradul lor de uzură. Indiferent de soluţiile constructive şi
tehnologice adoptate maşinile şi utilajele vor constitui surse de zgomot.
Transmiterea energiei sonore de la sursă la receptor
(operatorul uman) se poate face prin medii solide, lichide sau aer,
efectuându-se direct sau indirect prin reflexie, refracţie sau radiaţie
secundară.

207
Receptorul poate fi un lucrător care deserveşte maşina sa,
lucrătorii care deservesc maşinile învecinate, oamenii din încăperile
învecinate sau chiar un aparat sau o structură nefavorabilă influenţată
de zgomot.
Cel mai adesea receptoarele sunt formate din persoane, care
reacţionează diferit faţă de zgomot.

Combaterea zgomotului se poate face prin următoarele


procedee:

a) luarea de măsuri constructive în urma cărora intensitatea


proceselor dinamice provocate de şocuri, acceleraţii, frânare,
inversări,etc. să fie minimă;

b) luarea de măsuri pe căile de propagare:


- orientarea maşinilor unelte şi utilajelor astfel încât zona în
care se află operatorul uman să fie cea mai puţin zgomotoasă;
- folosirea de carcase fonoizolante, adică închiderea
completă a surselor puternice de zgomot;
- amplasarea unor ecrane acustice între sursa de zgomot şi
persoanele expuse;
- insonorizarea încăperilor zgomotoase;
- efectuarea de finisări absorbante a locurilor de muncă din
halele zgomotoase;

c) luarea de măsuri asupra operatorului:


- utilizarea mijloacelor individuale de protecţie a auzului
(antifoane de tip intern sau extern);
- limitarea timpului de expunere la zgomot a operatorului;
- schimbarea periodică a locului de muncă;
- asigurarea liniştii pe durata pauzelor.
La maşinilor unelte din industria lemnului, combaterea
zgomotului prin metodele de mai sus se aplică diferenţiat, în funcţie de
tip, sursa de zgomot, locul de amplasare, încărcare şi numărul lor din
secţiile de producţie.
În cazul maşinilor-unelte care lucrează prin frezare, o
pondere deosebită o are zgomotul provocat de procesul de aşchiere,
fapt pentru care trebuie să se acţioneze asupra construcţiei sculelor, în
vederea reducerii acestuia.

208
Astfel, în cazul arborilor de rindeluit, generatori puternici de
zgomote, nivelul acestuia poate fi redusă dacă cuţitele montate drept
sunt înlocuite cu cuţite montate înclinat sau elicoidal.
Zgomotul generat de arborii cu cuţite montate drept depinde şi
de înălţimea cuţitului faţă de suprafaţa corpului cilindric al arborelui de
rindeluit.
Construcţia cuţitului poate influenţa nivelul zgomotului în sensul
că un cuţit prevăzut cu goluri produce un zgomot mai scăzut decât un
cuţit plin.
Reducerea zgomotului, în special al celui turbionar, se poate
realiza şi prin construcţia arborilor de rindeluit.
O primă soluţie ar fi folosirea pentru fixarea cuţitelor, a unor
pene având goluri numai în dreptul şuruburilor de fixare şi în
corpul arborelui. Prin micşorarea volumului golurilor de la periferia
arborelui port-cuţite reduce posibilitatea de formare a turbioanelor, deci
a zgomotului aerodinamic. Măsurătorile de zgomot sau efectuat la un
arbore de construcţie normală şi la cel modificat, la mersul în gol şi
sarcină. Punctele de măsurare s-au amplasat la intrarea şi la ieşirea
materialului din maşină. Spectrele zgomotului măsurat la ieşirea
materialului, pentru mersul în gol şi la intrarea materialului, pentru
mersul în sarcină.
Şi alte construcţii de arbori pot reduce nivelul zgomotului.
Pentru eliminarea golurilor generate de turbioane, fixarea
cuţitelor se recomandă a se face cu şuruburi aproape complet
îngropate în corpul arborelui port-cuţite, penele de fixare fiind continue,
fără goluri. Corpul arborelui este prevăzut cu nişte canale care au rolul
de a împiedica formarea turbioanelor.
Arborii de rindeluit cu cuţite montate drept prezintă
dezavantajul că acestea vin în contact cu materialul de prelucrat brusc,
pe toată lăţimea materialului, creându-se unde de şoc care generează
zgomote puternice. În vederea diminuării acestor zgomote, se
recomandă înlocuirea contactul brusc şi pe toată lungimea de
prelucrare a cuţitului cu materialul, astfel:
- cu un contact treptat şi progresiv, prin folosirea de cuţite
scurte montate pe arbore după o elice;
- folosirea de cuţite mai scurte montate înclinat sau
elicoidal;
- fie prin folosirea unor cuţite elicoidale pe toată lungimea
arborelui de rindeluit.

209
Reducerea nivelului de poluare sonoră se poate obţine prin
realizarea unor forme de maşini compacte, dar care să nu transmită
şi amplifică zgomotul, ci
să-l elimine încă de la sursă şi chiar prin modul de evacuare al
aşchiilor.
Cel mai eficient mijloc pentru combaterea poluării sonore
generate de maşini şi utilaje din industria lemnului îl constituie
închiderea acestora şi mai ales a părţilor generatoare de zgomote în
carcase fonoizolante şi fonoabsorbante.
În aceste cazuri trebuie avut grijă ca aceste carcase să nu
stânjenească procesul tehnologic, să permită observare diferitelor
subansambluri ale maşinii şi să se asigure ventilarea necesară.

Atunci când carcasarea nu este integrală, zona ce trebuie


protejată este cea în care are loc procesul de prelucrare mecanică,
deci unde sunt dispuse sculele aşchietoare.

În funcţie de numărul de scule va depinde mărimea, forma şi


construcţia carcasei.
Exemplu:
La o maşina dublă de cepuit, numărul capetelor de lucru
variază şi prin urmare va varia lungimea şi construcţia carcasei, astfel
încât să închidă toate capetele de prelucrare.
Însă aceste construcţii trebuie să permită accesul cu uşurinţă la
toate mecanismele de antrenare a capetelor de lucru, prin ridicarea
unor uşi de vizitare. Aceste uşi sunt prevăzute cu geamuri
transparente, pentru a putea urmării în permanenţă procesul de
prelucrare mecanică.
Construcţia unei cabine fonoabsorbante închise la maşina de
cepuit dublă constă din:
- cabina propriu-zisa, care îmbracă în întregime maşina;
- uşa de serviciu;
- ferestre de control;
- conductă de exhaustare;
- element de aerisire;
- 2 amortizoare de zgomot, la intrarea şi la ieşirea
materialului din cabină.
Cabina propriu-zisă este realizată din tablă zincată de oţel sau
tablă sandvich, şpacluită fonoabsorbant sau căptuşită cu placi
fonoabsorbante.

210
La intrarea şi ieşirea pieselor sunt prevăzute amortizoare de
zgomot.
Izolarea fonică cea mai eficientă se obţine când întregul utilaj
este introdus într-o cabină fonoabsorbantă. Acest lucru este realizabil
în cazul maşinilor unelte universale, de dimensiuni reduse, cum este
cazul maşinilor de rindeluit pe patru feţe.

În cadrul general al dezvoltării economiei naţionale, ramurii


industriei lemnului îi revine sarcina deosebită, de introducere a noi
procedee şi tehnologii de lucru, precum şi de a dota această activitate
cu maşini, utilaje, instalaţii moderne, cu grad ridicat de mecanizare şi
automatizare, dar care totodată să aibă în vedere nivelul scăzut sub
limita maximă admisă al zgomotului şi vibraţiilor pe care le produce,
astfel încât securitatea şi sănătatea angajaţilor să fie tot timpul în
atenţia proiectanţilor şi producătorilor de echipamente tehnice.

211
ZGOMOTUL SI STRESUL LA LOCUL DE MUNCA

Constantin CANDREA, Liliana MOLDOVAN

Introducere

Scopul acestei prezentări este acela de a sensibiliza


angajatorii si angajaţii cât şi alte medii interesate de efectele întârziate
dar periculoase ale zgomotului la locul de muncă.
Când ne referim la zgomotul la locul de muncă ne apare în
imagine o multitudine de surse de zgomot cum ar fi: cel produs de
utilajele în funcţiune, zgomotul produs de un anumit fel de muzică, de
alte personane, zgomotul produs pe stradă, zgomotul ambiental, etc.
Zgomotul peste o aumită limită poate constitui o problemă de
sănătate în orice mediu de muncă; în şcoli, cluburi de divertisment, în
agricultură, în mediile industriale etc.

1. Ce este de fapt zgomotul?

Zgomotul se defineşte ca un sunet sau amestec de sunete,


discordante, puternice, neplăcute, gălăgie, vacarm, vuiet, tunet ...
Zgomotul este un sunet nedorit şi neplăcut auzului.
Zgomotul este caracterizat de cele două trăsături mai
importante ale sale care sunt: intensitatea măsurată în decibeli (dB) şi
frecvenţa măsurată în hertzi (Hz).
Intensitatea zgomotului se măsoară în dB iar scara de măsură
este logaritmică.
O conversaţie normală are cca 65 dB, iar strigătul este în jur de
80 dB. Deşi diferenţa dintre conversaţia normală şi strigăt este de
numai 15 dB, intensitatea strigătului este de 30 de ori mai mare. Forţa

212
sau intensitatea zgomotului este măsurată în general în decibeli
ponderaţi (dB(A)) şi aceasta deoarece urechea umană are sensibilităţi
diferite la frecvenţe diferite.
Urechea umană este capabilă să detecteze frecvenţe cuprinse
intre 20 Hz şi 20.000 Hz.
Frecvenţa joasă produce un sunet grav iar frecvenţa înaltă un
sunet ascuţit.

Nivelul relativ al sunetului este prezentat mai jos:

dB Sunet
0 prag inferior al auzului
10 foşnetul frunzelor
12 şoaptă
20 - 50 conversaţie discretă
50 - 65 conversaţie cu voce tare
65 – 90 trafic pe o stradă circulată
65 - 90 tren
75 – 80 fabrică
90 trafic intens
90 – 100 tunet
110 - 140 avion cu reacţie la decolare
130 pragul senzaţiei dureroase
140 - 190 decolarea unei rachete spaţiale

Frecvenţa de acord normal este de 440 Hz. Sunetele sub 20 de


Hz numite infrasunete şi cele de peste 20.000 Hz - ultrasunete pot
determina disconfort sau leziuni chiar dacă nu pot fi auzite.
Sunetele pot determina senzaţia de durere care se simte in
jurul valorii de 140 dB(A).

2. Efecte ale zgomotului asupra organismului

Efectele nedorite ale zgomotului asupra organismului se


manifestă în primul rând prin, deficienţe de auz sau leziuni ale urechilor
si/sau prin asocierea zgomotului cu substanţe ototoxice.
Dar expunerea la zgomot poate „costa” mult mai mult decât
pierderea auzului.
Ca un efect nedorit al zgomotului este necesar să subliniem:
riscul crescut de accidentare în muncă, vătămarea fătului în timpul

213
sarcinii (în cazul lucratoarelor gravide), precum şi stresul, care la rândul
său aduce alte şi alte neajunsuri.
Un efect nedorit, dar important al zgomotului asupra sănătaţii
indivizilor este afectarea sistemului cardiovascular. Sub efectul
zgomotului are loc o descărcare a adrenalinei, care acţionând asupra
vaselor duce la apariţia hipertensiunii arteriale, a bolilor cardiovasculare
ischemice şi accidentelor vasculare cerebrale. Cea mai importantă
cauză de deces este boala cardiovasculară a cărei apariţie şi evoluţie
este influenţată nefavorabil de intensitatea şi durata zgomotului.
Diabetul este o altă afecţiune importantă a cărei apariţie şi
evoluţie este agravată de prezenţa diferiţilor factori stresanţi. În toată
lumea numărul diabeticilor este în continuă creştere, situaţie care este
mai pronunţata în ţările în curs de dezvoltare. Prin creşterea numărului
îmbolnăvirilor, cheltuielile pentru societate dar şi pentru individ devin
din ce în ce mai greu de suportat.
O.M.S. prevede ca ţările în curs de dezvoltare vor fi cele mai
afectate de această nouă epidemie a sec XXI deoarece aproximativ
80% din noile cazuri de diabet vor apare pe în aceste ţări.
Dacă în tările mai puţin dezvoltate bolile infecţioase
transmisibile sunt pe primul loc al mortalităţii şi morbidităţii, în ţările în
curs de dezvoltare şi cele dezvoltate pe primul loc se situeaza bolile
cronice netransmisibile în mare parte generate de stres. Printre acestea
subliniem prezenţa bolilor cardiovasculare, a diabetului, a cancerului şi
a afecţiunilor respiratorii.
Zgomotul la locul de muncă chiar la nivele scăzute poate fi un
factor care generează stresul şi complicaţiile date de acesta.
Stresul ocupaţional nu mai poate fi considerat ocazional şi o
problemă personală care poate fi remediat prin soluţii paleative
(îlăturarea efectelor). El este un fenomen global care afectează toate
categoriile de angajaţi, toate locurile de muncă. Această tendinţă
cuplată cu creşterea costurilor individuale, sectoriale şi ale societaţii
subliniază nevoia impevioasă a cercetării, stabilirii şi aplicării unor
măsuri inovative şi eficiente de prevenire a stresului ocupaţional prin
combaterea cazurilor.

3. Persoane afectate de zgomot la locul de munca

Se estimează că o teime din lucrătorii Europei – peste 60


milioane de oameni sunt expuşi la zgomot la locul de muncă mai mult
de un sfert din timpul lor de lucru, 40 milioane de lucrători sunt expuşi
la zgomot cel puţin jumătate din timpul de lucru iar pierderea auzului

214
cauzată de zgomot reprezintă o treime din totalul bolilor profesionale în
Europa. Pierderea auzului este una din cele mai costisitoare boli.
Evoluţia bolilor profesionale la nivelul judeţului Bistriţa - Năsăud
în ultimii cinci ani se prezintă astfel:

16
14
12
10 nr. cazuri de
8 hipoacuzii
6 datorate
zgomotuui
4
2
0
2000 2002 2004

4. Zgomotul şi stresul

În Uniunea Europeana stresul în muncă reprezintă a doua


problemă legată de activitatea profesională după afecţiunile dorsale.
Stresul în muncă poate fi cauzat de proiectarea necorespunzatoare a
activiţătilor, organizarea defectuasă a muncii şi negreşit solicitării
profesionale deosebite sau problemelor deosebite care intervin, cum ar
fi violenţa şi hărţuirea (poate fi şi hărţuirea sexuală) dar şi asocierea
unor factori fizici.
Ce este stresul psihic?
Există numeroase definiţii ale stresului psihic printre care una
consideră stresul ca fiind: „totalitatea conflictelor individuale sau sociale
ale individulului care nu-şi găsesc soluţie.
O alta definiţie prezintă stresul ca ,,o stare de tensiune,
încordare şi disconfort determinată de agenţi afectogeni cu semnificaţie
negativă, de frustrare sau; reprimarea unor stări de motivaţie (trebuinţe,
dorinţe, aspiraţii), de dificultatea sau implsibilitatea rezolvării unor
probleme.”
Stresul psihic este foarte important dacă avem în vedere că în
cazul preexistenţei diverselor maladii acesta realizează o agravare sau
o redeşteptare a afecţiunilor care la un moment dat sunt în faza de
acalmie.
Stresul psihic este practic inevitabil dar controlabil într-o
societate civilizată.

215
Ce se intâmplă când eşti stresat

În momentul stresului sunt prezente o multitudine de acuze


dintre care amintim doar câteva:
- lipsa poftei de mâncare, somn capricios şi neodihnitor care
are ca efect scăderea eficienţei intelectuale şi fizice a individului,
tremurături, transpiraţii ambundente, ameţeli, putere de concentrare şi
adaptare scăzută, dureri precordiale sub forma de înţepături la inimă,
senzaţie de nod în gât, crampe musculare etc.
Dacă aceste acuze la început sunt reversibile, prin persistenta
cauzei devin tulburări funcţionale, apar bolile organice, cu agravarea
situaţiei individului. Acesta impune consultaţii şi tratamente costisitoare
şi duce la absenteism şi scăderea eficienţei în muncă.
Este incontestabil faptul că asemenea situaţii duc la scăderea
nivelului de performanţă a indivizilor.
Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă acum una din
cele mai importante sectoare din politica socială a Uniunii Europene.
Crearea de locuri de muncă sigure şi sănătoase trebie să
reprezinte un deziderat major, care este în interesul salariaţilor,
angajatorilor şi a guvernanţilor ca şi de interes public.
Numărul în creştere a cazurilor de deces la locurile de muncă
precum şi tendinţele în creştere care se manifestă în acest domeniu
trebuie să fie subiectul unei atenţii speciale.
Evaluarea numărului de decese care se produc la locul de
muncă sau dupa orele de serviciu, este o sarcină dificilă şi aceasta se
datorează unor piedici şi limitări mari in diagnosticul afecţiunilor
determinate de stes.
Prevenirea îmbolnăvirilor profesionale şi deceselor prin bolile
cardiovasculare sau alte afecţiuni declanşate de stres este deasemeni
o sarcină dificilă.
Stresul este responsabil pentru 60 – 80 % din accidentele de
muncă.
Factorii stresanţi duc frecvent la accidente. De exemplu zgomotul
poate conduce la accidente prin mai multe mecanisme dintre care
amintim cele mai frecvente şi importante precum:
- perturbarea comunicării verbale între lucrători;
- mascarea sunetului emis de un pericol iminent sau semnele de
avertizare;
- distragerea atenţiei lucrătorilor;
- creşterea stresului în muncă intensificînd sarcina cognitivă şi
mărind probabilitatea producerii erorilor.

216
Stresul a devnit dupa unii autori „boala secolului douăzeci” şi se
crede că el a provocat mai multă durere decât orice altceva cunoscut
de medicina modernă şi indiferent dacă ne dăm seama sau nu de acest
lucru, suferim cea mai mare parte dintre noi.
De ani de zile, doctorii atrag atenţia asupra faptului că stresul
dăunează sănătăţii şi expunerea permanentă la stres poate duce la
apariţia unor probleme de sănătate foarte complicate.

5. Ce se poate face pentru reducerea zgomotului?

Solutii posibile de combatere a sgomotului:


Există o mare varietate de soluţii de combatere a zgomotului,
dintre care putem aminti pe cele care le consideram mai importante si
anume :
1. Reducerea zgomotului de la sursă :
- adoptarea unor soluţii de atenuare a zgomotului ;
- suprimarea şocurilor sau amortizarea lor ;
- evitarea vibraţiilor inutile ;
- decuplarea echpamentelor tehnice de mediul fizic de muncă ;
- modificarea utilajelor şi tehnologiilor ;
- evitarea vibraţiilor bruşte.
2. Dotarea echipamentelor tehnice cu atenuatoare de zgomot :
- prevederea unor clauze referitoare la zgomot în caietul de
sarcini.
3. Acţiuni asupra propagării undelor acustice :
- absorbţia zgomotelor produse în incinta în care se lucrează
prin folosirea :
- materialelor fonoabsorbante :
- materiale poroase ;
- materiale fibroase ;
- materiale cu celule închise.
- tehici fonoabsorbante :
- rezonatori plani sau panouri flexibile ;
- rezonatori perforaţi sau cu cavitate.
- izolarea locului de muncă de zgomote exterioare :
- carcasarea sursei de zgomot
- organizarea muncii :
- izolarea angajaţilor de surse de zgomot :
- ecrane acustice simple ;
- pereţi de separare partială ;
- cabine sau boxe fonoizolante.

217
- indepărtarea angajaţilor de echipamentele tehnice zgomotoase
- limitarea duratei de expunere.

6. Cadrul legislativ
- Directivele europene ale căror cerinte au fost armonizate cu legislatia
noastră :
- Directiva 86/188/CEE din 12 mai 1986, numită „directiva
zgomot”, se refera la protecţia muncitorilor împotriva riscurilor
datotrate expunerii la zgomot;
- Directiva 89/392/CEE din 14 iunie 1986, numită„directiva
maşinii”, se referă la securitatea maşinilor şi specifică cerinţele ce
trebuie respectate mai ales în privinţa zgomotului emis;
- Directiva 89/686/CCE din 21 decembrie 1989 apropie
legislaţiile Statelor membre privind echpamentele individuale de
protecţie.
- Directiva 2003/10/CE cu privire la cerinţele minime de
securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri
generate de acenţii fizici (zgomot). Această directivă urmează să fie
transpusa în legislaţia naţională începând cu februarie 2006
- Normele generale de protecţia muncii / 2002
- Hotărârea de Guvern nr. 261/2001 cu modificările şi completările
ulterioare privind criteriile şi metodologia de încareare a locurilor de
muncă în condiţii deosebite.
- Standarde referitoare la protecţia contra zgomotelor.

BILIOGRAFIE
[1] Legea nr. 90/1996 privind Protecţia muncii, cu modificările si
completările ulterioare.
[2] Norme Generale de Protecţia Muncii / 2002
[3] Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate de expunerea
la zgomot / 2002.
[4] Directiva CE 86/188/EEC cu privire la protecţia lucrătorilor faţă de
riscurile legate de expunerea la zgomot în muncă.
[5] Directiva 89/391/EEC privind introducerea măsurilor de încurajare a
îmbunătăţirilor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.
[6] Lucrarile cu ocazia Zilei dedicată Siguranţei Rutiere 07.04.2004.
[7] Fişe informative cu privire la zgomot.
[9] Resurse internet: http://europa.eu.int/eur-lex/

218
ASPECTE PRIVIND EFECTELE ZGOMOTULUI
PROFESIONAL ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

Cristian MARINESCU

ASPECTS CONCERNING THE EFFECTS OF THE


PROFESSIONAL NOISE UPON HUMAN BODY

Nowadays the noise in the work environment represents one of the


most prevalent risk factor around the world. The noise determines two types of
effects upon the human body: specific ones and unspecific ones. These effects
can lead to the profound alteration of the quality of life in the case of the
persons exposed on it. This is why an efficient medical prophylaxis made by the
Department of Occupational Medicine, beside the means of protection
adequate to the workplace represents a favorable perspective for the workers
exposed to the noise.

Cuvinte cheie: zgomot, efecte specifice, organism uman

1. Introducere

Zgomotul în mediul de muncă reprezintă în momentul de faţă


una dintre cele mai răspândite noxe pe plan mondial. Dacă expunerea
la pulberi şi noxe chimice s-a redus treptat pe măsura mecanizării şi
automatizării procesului de producţie, nu acelaşi lucru se poate spune
însă despre expunerea la zgomot.

2. Etiopatogenie

Zgomotul profesional determină două tipuri de efecte asupra


organismului uman:

219
- efecte otice, specifice – reprezentate de hipoacuzia şi surditatea
profesională. La aceste afecţiuni caracterul profesional este cert
recunoscut iar semnalarea şi declararea lor este obligatorie [12].
Hipoacuzia profesională reprezintă scăderea permanentă a
pragului auditiv la frecvenţa de 4000 Hz cu peste 30 dB inclusiv, după
aplicarea corecţiei de presbiacuzie, de tip percepţie, în general
bilaterală şi simetrică, fără interesarea frecvenţelor conversaţionale, de
etiologie profesională [5].
Surditatea profesională reprezintă scăderea permanentă a
pragului auditiv la frecvenţe conversaţionale (media aritmetică a
valorilor la 500, 1000, 2000 Hz) cu peste 25 dB inclusiv, după aplicarea
corecţiei de presbiacuzie, de tip percepţie, în general bilaterală şi
simetrică, de etiologie profesională [5].
- efecte extraotice, nespecifice – reprezentate de modificări ale
funcţiei diferitelor aparate şi sisteme ale organismului, datorate
zgomotului. Aceste afecţiuni nu au caracter de profesionalitate dar
trebuie avute în vedere şi cunoscute deoarece zgomotul poate interveni
în sens negativ în evoluţia lor.
În mod normal sunetele sunt captate de către urechea externă,
transmise prin conductul auditiv extern, după care determină vibraţia
timpanului şi a lanţului de oscioare din urechea medie (ciocan,
nicovală, scăriţă) şi apoi ajung la urechea internă. De aici energia
mecanică este transformată în influx nervos care prin căile nervoase
ajung la scoarţa cerebrală determinând senzaţia auditivă. Efectele
specifice, respectiv hipoacuzia şi surditatea profesională sunt explicate
prin acţiunea zgomotului asupra urechii interne. Efectele nespecifice se
datoresc conexiunilor existente între ariile auditive cu alte arii de pe
scoarţă şi alţi centri subcorticali [10].

3. Factori favorizanţi

Există o serie de factori favorizanţi de care depinde acţiunea


zgomotului asupra organismului uman:
- Susceptibilitatea individuală – nu toţi muncitorii expuşi în
condiţii similare de zgomot au aceleaşi pierderi auditive. Aici un
rol important revine reflexului stapedian, cu rol protector [7], [9].
- Afecţiunile aparatului auditiv – există rezultate divergente cu
privire la acest aspect. Unele studii sugerează că ar exista un
rol protector împotriva zgomotului dat de aceste afecţiuni, altele
că dimpotrivă, există un rol favorizant. În practica medicinii
muncii în România se ţine cont de faptul că oscioarele urechii

220
medii constituie un factor protector împotriva zgomotului iar
contraindicaţiile medicale referitoare la persoanele cu afecţiuni
la acest nivel sunt formulate ca atare [5].
- Vârsta – s-a emis ipoteza că persoanele mai în vârstă ar fi mai
susceptibile, dar cercetările efectuate nu au demonstrat
existenţa relaţiei între vârstă şi deficitul auditiv dat de
expunerea profesională [5], [7].
- Sexul – nu sunt comunicate date concludente, deşi unii autori
indică o sensibilitate mai mare a femeilor la zgomot [5].
- Starea individuală a sistemului nervos vegetativ [9].
- Fumatul şi alcoolismul – probabil şi datorită faptului că aceste
persoane prezintă şi carenţe nutriţionale şi vitaminice (mai ales
grupul de vitamine B) [1], [10].
- Expunerea simultană la alte substanţe ototoxice – de exemplu
expunerea la oxid de carbon, plumb, mangan, sau diferite
medicamente [1], [5], [9], [10].
- Tipul de zgomot – zgomotele impulsive ajung la nivelul urechii
interne fără a declanşa reflexul stapedian, şi de aceea au un
efect deosebit de nociv. De asemenea, zgomotul uniform,
prelungit, duce la obosirea muşchiului stapedian ceea ce
determină o slabă protecţie [2], [5].
- Frecvenţa sunetelor – sunetele cu frecvenţă înaltă par a fi mai
nocive decât cele cu frecvenţă joasă [3].

4. Tablou clinic

La expunerea pe perioade scurte de timp la zgomot intens


apare iniţial adaptarea auditivă. Aceasta se caracterizează prin
scăderea sensibilităţii şi creşterea pragului auditiv, un deficit auditiv de
maxim 15 dB, dar care se normalizează în câteva minute de la
încetarea expunerii [10].
Ulterior, apare oboseala auditivă. Există un deficit auditiv
temporar de peste 15 dB care se instalează în primele ore de expunere
la zgomot intens şi care dispare în câteva ore, mai rar zile, de la
încetarea expunerii. Acest deficit poate fi însoţit de acufene, tinitus,
uşoară cefalee, ameţeli, astenie la sfârşitul zilei de lucru [10].
Deficitul auditiv permanent de 30 dB la frecvenţe înalte (cel mai
adesea la 4000 Hz) apare după o expunere mai îndelungată, de luni
sau ani, sau chiar mai rapid la persoanele cu susceptibilitate ridicată
[5], [7]. La început fenomenele subiective lipsesc, vocea, chiar şoptită,
este percepută normal. În această etapă singura modalitate de

221
depistare este audiometria. În timp, deficitul auditiv la frecvenţe înalte
se accentuează şi cuprinde progresiv şi zona de frecvenţe
conversaţionale. În acest stadiu nu se mai percepe vocea şoptită, se
înţelege mai greu vocea ascuţită, conversaţia simultană cu mai multe
persoane este urmărită cu dificultate. Progresiv, vocea normală se
percepe tot mai greu. Pot să apară frecvent acufene care uneori
împiedică somnul. Cu timpul, comunicarea interumană devine foarte
dificilă dar foarte rar se ajunge la cofoză [2], [5], [10].
Examenul paraclinic esenţial în stabilirea diagnosticului este
audiometria liminală tonală, care determină posibilitatea de a percepe
cea mai mică intensitate sonoră la o anumită frecvenţă. Pentru
stabilirea deficitului auditiv determinat de expunerea la zgomot se
efectuează o corecţie în funcţie de vârstă deoarece, odată cu
înaintarea în vârstă există o pierdere fiziologică a sensibilităţii auzului
[3], [4].

5. Forme particulare de surditate profesională

- Surditatea prin detonare – apare la artilerişti, în exerciţiile de tir, la


muncitorii din cariere, mineri. Mai poate să apară la telefonişti, în cazul
unor descărcări sonore puternice şi neaşteptate în cască. Cazurile de
surditate prin detonare pot fi cazuri uşoare, în care leziunile sunt
reversibile dar există şi cazuri grave când surditatea e ireversibilă [5],
[7], [10].
- Surditatea prin curent electric – e însoţită de tulburări vasomotorii,
hemoragii capilare, edem, lezarea nervului acustic. De obicei este
definitivă. O formă aparte a acţiunii curentului electric asupra urechii
este audiţia dureroasă în care pragul durerii e foarte coborât şi orice
zgomot declanşează durerea [5], [9], [10].
- Surditatea aviatorilor – poate să apară atât datorită zgomotului cât şi
datorită modificărilor presiunii atmosferice care apar la aterizare, când
trompa lui Eustachio nu funcţionează corespunzător, datorită diverselor
cauze anatomice [5], [7], [10].
- Surditatea muzicienilor – studii efectuate pe un lot de muzicieni
pop/rock suedezi şi britanici cu o vechime de 26 de ani în domeniu, a
arătat că în condiţiile în care în mod curent nivelurile sonore în discoteci
şi la concerte este de 95-110dB, doar 15% dintre ei prezentau pierderi
auditive de peste 30 dB în domeniul frecvenţelor înalte. Această situaţie
s-ar explica prin efectul protectiv al atitudinii generale pozitive a
muzicienilor. În general se consideră că muzicienii de la instrumentele
cu coarde au auzul mai bun decât cei de la percuţie şi de la suflat [6].

222
6. Tratament

Tratamentul este reprezentat mai ales de vitamine din grupul A,


B, C. La nevoie se poate face protezare auditivă. Esenţială este
depistarea în timp util şi întreruperea expunerii la zgomot [5], [7], [10].

7. Efectele nespecifice ale zgomotului

În cazul expunerii acute s-au semnalat modificări ale tensiunii


arteriale, tahicardie, tahipnee, creşterea consumului de oxigen, a
tonusului muscular, o hiperreactivitate a corticosuprarenalei sau scăderi
ale eozinofilelor circulante [3], [5], [7], [10].
În cazul expunerilor cronice s-au semnalat vasoconstricţie
periferică precapilară, scăderea debitului cardiac, hiperexcitabilitate
labirintică, hiperreflexivitate osteotendinoasă. O expunere prelungită
duce la astenie, cefalee, iritabilitate, depresie. De asemenea sunt
agravate şi întreţinute afecţiunile neuropsihice preexistente:
neurastenia, apariţia crizelor epileptice sau de isterie precum şi o serie
de răspunsuri reflexe, parte a ansamblului de reacţie la stress [1], [3],
[5], [8], [11].
Zgomotul scade capacitatea de muncă mai ales în activităţile
care solicită atenţie, precizie sau suprasolicitări psihosenzoriale şi
neuropsihice, în special prin dereglări ale reflexelor condiţionate. De
asemenea duce la creşterea frecvenţei accidentelor de muncă prin
împiedicarea perceperii unor semnale sonore, diminuarea şi
distragerea atenţiei, diminuarea preciziei mişcărilor, tulburări de
echilibru, tulburări de vedere (de acomodare şi ale mişcărilor oculare).
Având în vedere multitudinea de efecte negative ale acţiunii
zgomotului asupra omului la locul de muncă, o profilaxie medicală
eficientă realizată prin serviciile de medicina muncii, alături de utilizarea
mijloacelor de protecţie adecvate, reprezintă o perspectivă benefică
pentru muncitorii expuşi la zgomot.

BIBLIOGRAFIE

[1] Bardac, Dorin Iosif, Stoia, Mihaela, Elemente de medicina muncii şi boli
profesionale, Editura Mira Design, Sibiu 2004
[2] Cocârlă, Aristotel, Tefas, Lucian, Petran, Marilena, Manual de medicina
muncii, Editura Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”, Cluj Napoca 2000
[3] Manu, Petru, Medicina muncii, Editura Medicală, Bucureşti 1983
[4] Manu, Petru, Niculescu, Toma sub red., Practica medicinii muncii, Editura
Medicală, Bucureşti 1978

223
[5] Niculescu, Toma sub red., Manual de patologie profesională, vol. 2, Editura
Medicală, Bucureşti 1987
[6] Niculescu, Toma, Radu, Mioara, Angelescu, Cristina, Boariu, D., Muzică,
muzicanţi, medicina muncii. Sistematizare comentată a lucrărilor unui congres
internaţional de muzică şi medicina muncii, Editura Medmun, Bucureşti 2002
[7] Silion, Ion, Cordoneanu, Cristina, Bazele medicinii muncii – teorie şi
practică, Editura Moldogrup, Iaşi 2000
[8] Tefas, Lucian, Ossian, Aurel, Râjnoveanu, Armand, Ionuţ, Răzvan, Giurgiu,
Doina, Hoţa, Anca, Frecvenţa hipertensiunii arteriale în expunerea profesională
la zgomot. Consideraţii clinice, epidemiologice şi patogenetice, În: Volum de
rezumate la al XII-lea Congres Naţional de Medicina Muncii, Cluj Napoca 2004,
pag. 82
[9] Todea, Adriana, Boli profesionale în actualitate, Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti 2000
[10] Toma, Ion, Medicina muncii, Editura Sitech,Craiova 2004
[11] Zabik, Ana Maria, Marinescu, Cristian, Studiu privind efectele auditive şi
extraauditive ale zgomotului profesional asupra organismului la muncitorii dintr-
o întreprindere de mobilă, În: Volum de rezumate la Conferinţa Naţională de
Medicina Muncii, Craiova 2002, pag. 8
[12] *** Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Familiei,
Norme generale de protecţie a muncii, 2002

Dr. Cristian MARINESCU, medic specialist medicina muncii

224
SECŢIUNEA III.

IMPORTANŢA HĂRŢILOR DE ZGOMOT


ÎN EVALUAREA LOCURILOR DE MUNCĂ

Drd.ing. DERZSI Akos

THE IMPORTENCE OF THE NOISE MAP IN THE MEASUREING OF


THE WORKPLACE

The study refer to the procedure of making the noise map in the work
environment.

Introducere

În îndeplinirea obligaţiilor definite în art.6 alin.3 şi art.9 alin.1


din Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie să evalueze şi, dacă este
necesar, să măsoare nivelurile de zgomot la care sunt expuşi lucrătorii.
În desfăşurarea evaluării riscului, angajatorul trebuie să acorde o
atenţie deosebită, următoarelor elemente:
• nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv expunerea la
zgomot cu caracter de impuls;
• valorile limită de expunere;
• orice impact asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor
care aparţin unor grupe de risc deosebit de sensibile;
• în măsura în care este posibil din punct de vedere
tehnic, orice impact asupra sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor rezultat din interacţiuni între zgomot şi
substanţe ototoxice din mediul profesional;
• orice impact indirect asupra sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor rezultate din interacţiuni între zgomot şi
semnalele de avertizare sau alte sunete care trebuie
păstrate pentru a reduce riscul de accidente;

225
• informaţii privind emisia de zgomot furnizate de
producătorii echipamentelor de lucru în conformitate cu
directivele comunitare pertinente;
• existenţa unor echipamente de lucru alternative,
proiectate pentru a reduce emisia de zgomot;
• extinderea expunerii la zgomot peste orele de lucru
normale, pe răspunderea angajatorului;
• informaţii adecvate obţinute în urma supravegherii
sănătăţii;
• disponibilitatea mijloacelor de protecţie auditivă cu
caracteristici de atenuare adecvate.

1. Principii de reducere a riscurilor

Reducerea riscuri trebuie să se bazeze pe principiile generale


de prevenire prevăzute în art.6 alin.2 din Directiva 89/391/CEE şi
trebuie să ţină seama în special de:
• alte metode de lucru care necesită mai puţină
expunere la zgomot;
• alegerea unor echipamente de lucru adecvate, având
în vedere natura muncii, care să emită cel mai mic
zgomot posibil, inclusiv posibilitatea de a pune la
dispoziţia lucrătorilor echipamentul de lucru care
respectă dispoziţiile comunitare, cu scopul sau cu
efectul de a limita expunerea la zgomot;
• proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a
posturilor de lucru;
• informarea şi formarea profesională adecvată a
lucrătorilor, pentru ca aceştia să utilizeze
echipamentele de lucru în mod corect, în vederea
reducerii la minim a expunerii lor la zgomot;
• reducerea zgomotului prin mijloace tehnice:
• programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de
lucru, a locului de muncă şi a sistemelor de la locul de
muncă;
• organizarea muncii astfel încât să se reducă zgomotul:
limitarea duratei şi intensităţii expunerii, programe de
lucru adecvate, cu perioade suficiente de odihnă.

226
În final, preocuparea principală a angajatorului trebuie să fie
evitarea deteriorării ireversibile a uzului lucrătorilor, zgomotul care
ajunge la urechi să fie menţinut sub valoarea limită admisibilă.
Cu toate că procesul de transformări politice, economice şi
sociale în care s-a angajat România a impus ca toate domeniile de
activitate, între care şi activitatea de securitate şi sănătate în muncă, să
fie aliniate la noile condiţii şi cerinţe ale societăţii, nu putem spune că s-
a realizat o schimbare spectaculoasă privind proiectarea şi amenajarea
locurilor de muncă. În majoritatea cazurilor întâlnim situaţii în care
locurile de muncă au fost proiectate, realizate şi amenajate cu zeci de
ani în urmă, ţinând cont de prevederile legale şi progresul tehnic din
vremea respectivă. Alinierea la noile cerinţe legale, înlocuirea
echipamentelor tehnice şi a tehnologiilor de lucru este o problemă de
timp şi în primul rând o problemă financiară. În situaţia în care
întreprinderile mici şi mijlocii sunt cele mai active, dar în acelaşi timp
multe dintre ele cu posibilităţi financiare reduse, trebuie să acţionăm în
vederea informării angajatorilor din acest sector privind metodele cele
mai eficiente şi mai puţin costisitoare pentru combaterea zgomotului.
Pornind de la un principiu general de prevenire, enunţat în art.6
alin.2 din Directiva 89/391/CEE şi anume că în reducerea riscului se va
ţine seama de proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a
posturilor de lucru, propun efectuarea unei analize a sistemului de
muncă din punct de vedere acustic şi fundamentarea unor lucrări de
amenajare care să contribuie la reducerea nivelului de zgomot care
ajunge la lucrători şi la protejarea locurilor de muncă vecine.

2. Harta de zgomot

În contextul celor enunţate mai sus, pentru a avea o imagine


mai clară privind expunerea la zgomot a lucrătorilor, consider că este
eficientă întocmirea unei hărţi de zgomot a locului de muncă. Această
hartă este de fapt cartarea datelor privind situaţiile existente referitoare
la zgomot în funcţie de un indicator şi care evidenţiază atât depăşirile
valorilor limită cât şi valorile critice dintr-o anumită zonă de lucru. Harta
este concepută pentru evaluarea globală a expunerii la zgomotul
provenit din surse diferite într-o încăpere în care se desfăşoară
activitatea productivă. Indicatorul în funcţie de care se realizează harta
va fi nivelul de zgomot exprimat în decibeli (dB).
În vederea elaborării hărţilor de zgomot trebuie să ţinem cont
de anumite cerinţe minimale privind reprezentarea informaţiilor în ceea
ce priveşte situaţia din punct de vedere acustic şi depăşirea unor valori

227
limită. Pentru a fi cât mai aproape de realitate, hala de producţie se va
împărţii în suprafeţe de 1m2, deci un caroiaj de 1mx1m, şi se vor
efectua determinări de zgomot în fiecare pătrat astfel obţinut.
Rezultatele măsurătorilor se vor trece pe planul de situaţie a locului de
muncă, iar în funcţie de valori se vor aplica culori diferite ale
suprafeţelor convenţional create. Astfel vom obţine o hartă a
zgomotului în mediul de muncă analizat putând localiza cu uşurinţă
zonele cu un nivel de zgomot ridicat. În urma determinărilor efectuate, a
întocmirii hărţilor de zgomot şi a identificării zonelor cele mai poluate
din punct de vedere fonic, putem trece la identificarea şi fundamentarea
măsurilor pentru reducerea riscurilor de îmbolnăvire profesională sau
degradarea stării de sănătate a lucrătorilor. Pentru a înţelege mai bine
metoda propusă, în continuare, voi prezenta un studiu de caz într-un
atelier de producţie dintr-o tipografie. Am ales acest sector de activitate
având în vedere faptul că impactul asupra sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor rezultat din interacţiuni între zgomot şi substanţe ototoxice
din mediul profesional, este mai mare ca în alte domenii de activitate.

3. Studiu de caz

În cadrul tipografiei am analizat mediul de muncă în atelierul


maşinilor ofset. Acest atelier are o suprafaţă de 24 m2, (6mx4m) şi are
în dotare două maşini ofset cu câte un grup de culoare având turaţiile
maxime de 5000, respectiv 11000 rot/oră şi o ghilotină cu lungimea de
tăiere de 58cm. În cea mai mare parte a timpului de lucru (aproximativ
6 ore) funcţionează cele două maşini ofset, iar periodic se cuplează şi
ghilotina dar nu mai mult de 2 ore din programul de 8 ore. În timpul
efectuării determinărilor, în acest atelier se realiza şi montajul pentru
pregătirea formei tipografice, o activitate care necesită o precizie şi
atenţie destul de mare, cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială
deosebită. În conformitate cu prevederile Normelor Generale ed. 2002
la această activitate nivelul admis de zgomot este de 60dB(A).
Am creat o reţea imaginară prin împărţirea suprafeţei atelierului
în celule cu latura de 1m, stabilind punctele de măsurare în centrul
acestora. Cu ajutorul unui aparat de măsură multifuncţional (zgomot,
temperatură, umiditate, nivel de iluminare) de tipul ELV 48834 am
efectuat măsurători în cele 24 de puncte rezultate.
După finalizarea măsurătorilor rezultatele au fost trecute în
planul de situaţie peste care s-a suprapus reţeaua cu caroiajul de 1x1,
iar în funcţie de valori celulele au fost colorate diferit, cupă cum rezultă
din figura nr.1

228
229
Figura prezentată nu este altceva decât harta de zgomot al
atelierului analizat, hartă pe care se pot localiza cu uşurinţă zonele cu
un nivel de zgomot relativ mai puţin ridicat sau chiar cu depăşiri ale
limitelor maxim admisibile. Am ales două puncte din atelier unde
operatorii îşi desfăşoară efectiv activitatea şi am efectuat determinări
timp de 300 sec în mod continuu. Cu ajutorul aplicaţiei 2232 pe
calculator (livrat cu aparatul de măsură) măsurătorile au fost transpuse
în grafice după cum urmează:

Grafic nr.1

Grafic nr.2

230
În graficele prezentate mai sus se pot observa momentele de
pornire respectiv oprire a echipamentelor, precum şi rezultatul
funcţionării ghilotinei, care generează un zgomot impulsiv. Zgomotul
realizat de ghilotină s-a reprezentat în graficul de mai jos atât în cazul
în care este unicul echipament generator de noxă cât şi în cazul în care
funcţionează împreună cu celelalte echipamente tehnice.

Grafic nr.3

4.Concluzii

Consider că este de real folos întocmirea hărţilor de zgomot la


locurile de muncă, indiferent de mărimea spaţiilor de producţie şi
numărul echipamentelor tehnice. Se pot astfel identifica mult mai uşor
zonele cele mai poluate şi locurile care necesită semnalizare de
securitate, acordare de echipamente individuale de protecţie precum şi
luarea măsurilor tehnice şi organizatorice.
În cazul de faţă dacă nu se acţionează asupra sursei de
poluare fonică, angajatorul în conformitate cu prevederile art. 608 din
NGPM ed. 2002, are obligaţia să acorde EIP.
Se poate evitat această măsură prin izolarea sursei de zgomot
şi anume scoaterea în afara spaţiului de producţie a compresorului
maşinii ofset, măsură prin care se poate realiza o scădere a nivelului
de zgomot general cu 5dB(A).

231
Masa de montaj, unde se realizează machetele pentru
pregătirea tipografică se va muta într-o altă sală unde nivelul de
expunere este sub 60dB(A).
Zonele din cadrul atelierului unde poluarea fonică este mai
ridicată se vor semnaliza în conformitate cu prevederile legale în
vigoare.

Bibliografie

1. Darabont, A.,Pece, S., Dăscalescu, A. Managementul Securităţii şi Sănătăţii


în muncă. Editura AGIR. Bucureşti, 2001.
2. Darabont, A.,Pece, S. Protecţia Muncii ( manual pentru învăţământul
universitar ). Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1996.
3. *** Normele generale de protecţie a muncii. Bucureşti, 2002.
4. *** Directiva CE 86/188/EEC cu privire la protecţia lucrătorilor faţă de
riscurile legate de expunerea la zgomot în muncă.
5. *** Directiva 89/391/EEC privind introducerea măsurilor de încurajare a
îmbunătăţirilor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.
6. *** Fişe informative cu privire la zgomot.
7. *** Resurse internet: http://europa.eu.int/eur-lex/

Drd. Ing. Derzsi Akos, inspector şef adjunct ITM Bihor

232
COMBATEREA ZGOMOTULUI ÎN CENTRALELE
HIDROELECTRICE DE PE RIUL SEBES
Iustin NEMEŞ, Daniel CRIŞAN

Noise combat in water power stations from the Sebeş river

The paper presents one analysis of work places in the


underground water power stations for the noise, evolution workers
affection and prevention from to reduce the noise

Cuvinte cheie: zgomot; boli profesionale; determinări de noxe

1. Întroducere

Râul Sebeş, afluent de stânga al Mureşului, este format în zona


de izvoare, din unirea mai multor văi (Valea Frumoasei, Valea
Tărtărău, etc.) şi curge de la sud spre nord, străbătând masivele
muntoase Stefleşti, Cindrelul şi Şurianul. De la Oaşa valea se
îngustează, versantii devin mai abrupţi, cu aspect de chei, pînă
aproape de confluenţa cu Valea Gâlceag. De la afluenţa cu Valea
Dobra, râul întră în zona de dealuri şi şes, străbătând localităţile Şugag,
Căpâlna, Săsciori şi Petreşti.
Bazinul hidrografic al râului Sebeş are aproximativ 1280 kmp,
lungimea râului fiind de 88 km, iar altitudinea medie a bazinului este
de 866 mdM.
Întrucât râul Sebeş are panta mare de curgere, debit
permanent şi relativ constant (3,6mc/s la Oaşa şi 10mc/s la
Petreşti), prezintă un important potenţial hidroenergetic, care a fost
valorificat prin construirea celor 4 hidrocentrale la Gâlceag, Şugag,

233
Săsciori şi Petreşti. Hidrocentralele amintite sunt deservite în ordine de
lacurile de acumulare de la Oaşa, Tău, Obrejii de Căpâlna şi Petreşti.
Sucursala Hidrocentrale Sebeş aparţine de SC Hidroelectrica SA
Bucureşti are ca obiect de activitate producerea de energie electrică în
centrale hidroenergetice din bazinul râului Sebeş.
Anul 1979 a marcat începerea acumulării apei în lacul Oaşa
şi finalizarea lucrărilor de punere în funcţiune a celor doua grupuri de
75 MW din centrala Gâlceag, prima centrală din amenajarea
hidroenergetică a râului Sebeş. în prezent aceasta amenajare are în
componenţa patru trepte hidroenergetice, repartizate astfel:
Treapta I Oaşa – Gâlceag este alcătuită din lacul de acumulare
şi barajul Oaşa, aducţiunea principală Oaşa - Gâlceag, nodul de
preşiune şi centrala Gâlceag, precum şi derivaţia secundară Ciban
împreună cu captările secundare aferente.
Centrala Gâlceag este o construcţie subterană sub formă de
cavernă, amplasată pe malul stâng al rîului Sebes. Centrala Gâlceag
este echipată cu doua hidrogeneratoare de tip HVS – 396/215-10,
antrenate de turbine Francis FVM 83, verticale, cu camera spirală
metalică.
Treapta II Tău - Şugag este alcatuită din lacul de acumulare şi
barajul Tău, aducţiunea principală Tău – Şugag, nodul de presiune şi
centrala Şugag precum şi derivaţia secundară Dobra împreună cu
captările secundare aferente.
Centrala Şugag este o centrală subterană sub formă de cavernă,
amplasată pe malul drept al rîului Sebes, este echipată cu 2 turbine
Francis de 75 MW fiecare. Puterea înstalată este de 150 MW iar debitul
înstalat 50 mc/sec.
Treapta III Obrejii de Căpâlna – Săsciori este alcătuită din lacul
de acumulare şi barajul Obrejii de Căpâlna, aducţiunea principală
Obrejii de Căpâlna – Săsciori, nodul de preşiune şi centrala Săsciori, cu
o putere înstalată de 42 MW, amplasată în subteran pe malul drept al
râului Sebes.
Treapta IV Petreşti are în componenţa lacul de acumulare
Petreşti cu un volum de 1,35 mil. mc, centrala Petreşti de tip "baraj",
supraterană. Este echipată cu două turbine tip Bulb şi un
microhidroagregat avînd fiecare un debit înstalat de 26 mc/sec şi o
putere de 2 MW pe fiecare agregat.
Particularităţile centralelor hidroelectrice de pe râul Sebeş
constau în faptul că toate instalatiile aferente producerii şi transformării
energiei electrice, sunt închise într-o construcţie tip cavernă, aflată la
zeci sau chiar sute de metri sub pământ.

234
Microclimatul mediului de lucru este caracterizat printr-o
umiditate destul de ridicată, viteza curenţilor de aer mare, o
temperatură relativ scazută, toate specifice mediului subteran. La
acestea se mai adaugă nivelul de zgomot în aproape toate încăperile
peste limita admisă, cîmpul electric la o valoare ridicată, cît şi faptul nu
lipsit de interes, că personalul îşi desfăsoară activitatea aproape ca cel
din condiţii de izolare, deoarece singurul mijloc de comunicaţie cu
lumea înconjuratoare este telefonul.

2. Evoluţia nivelului de zgomot

Sursele de zgomot într-o centrală hidroelectrică subterană sunt


ansamblul turbină – generator, compresori şi restul echipamentelor
tehnice ca motoare electrice, pompe. Ca urmare că toate aceste surse
de zgomot sunt situate într-o incintă închisă (caverna centralei
subterane) unde datorită fenomenului de reflexie a undelor sonore de
pereţii cavernei, nivelul de zgomot produs de sursă se diminueaza
foarte puţin cu distanţa de la sursă la receptor (omul). În timpul
funcţionării ansamblului turbină – generator, nivelul de zgomot este
foarte ridicat şi continu.
Masurătorile efectuate în cursul anului 2001 de către Directia de
Sănătate Publică Alba, compartiment de medicina muncii, necesare
întocmirii documentaţiei de încadrare a locurilor de muncă în conditii
deosebite şi obţinerii avizului de la ITM Alba, sunt redate in tabelul nr.
1. Se observă o depăşire constantă a nivelului de zgomot măsurat faţă
de nivelul admis la toate locurile de muncă.
În cursul lunii mai 2002, Institutul Naţional de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protecţia Muncii Bucureşti, prin laboratorul de
zgomot şi vibraţii, efectuează în prezenţa reprezentantului ITM Alba,
măsurători complexe de zgomot, pentru locurile de muncă aferente
fiecărei meserii din cadrul celor trei centrale hidroelectrice. Măsurătorile
s-au efectuat în condiţiile executării de ronduri în instalaţiile prezente în
centrală, cu ansamblul turbină - generator în funcţiune şi apoi în
condiţiile în care acesta nu funcţiona. A fost calculat pentru fiecare loc
de muncă în parte, nivelul de zgomot echivalent pe săptămînă, ţînîndu-
se cont de durata medie de funcţionare cu un grup, cu două grupuri sau
în cazul cînd acestea sunt oprite. Documentaţia fiind voluminoasă, nu a
fost redată în lucrarea prezentă, concluzionăm doar că pentru fiecare
loc de muncă din cele trei centrale hidroelectrice, nivelul de zgomot
echivalent pe săptămînă calculat, depaşeste cu 2 – 7 dBA, faţă de
nivelul de zgomot admis.

235
Tabelul nr. 1
Nivel de
Nivel de
Centrala zgomot
Locul de muncă zgomot
hidroelectrica echivalent
masurat
contînuu
Gâlceag Cameră comandă 68 - 70 75
Gâlceag Sala maşinilor 93 - 94 90
Gâlceag Nivel fosă generator 90 - 98 90
Gâlceag Compresori 97 90
Gâlceag Nivel turbină 98 - 99 93
Gâlceag Nivel epuisment 92 - 94 90
Şugag Cameră comandă 68 - 70 75
Şugag Sala maşinilor 93 90
Şugag Nivel fosă generator 93 90
Şugag Compresori 97 - 98 93
Şugag Nivel turbină 96 90
Şugag Nivel epuisment 96 90
Săsciori Sala maşinilor 78 - 80 75
Săsciori Nivel turbină 89 - 90 86
Săsciori Nivel fosă generator 86 - 88 86
Săsciori Compresori 97 93

3. Locuri de muncă expuse noxei

Centralele hidroenergetice subterane sunt structurate pe


verticală, începând de la nivelul cel mai de jos cu: nivel epuisment,
nivel turbină, nivel compresori, nivel fosă generator, sala maşinilor,
cameră comandă.
Categoriile de personal care deservesc instalaţiile centralelor
hidroenergetice sunt: maistru care îndeplineste calitatea de şef tură
(CHE Gălceag, Şugag, Petreşti), electrician exploatare cameră
comandă (CHE Săsciori), electrician servicii interne grup care
urmăreşte starea instalaţiei electrice, maşinist instalaţii turbină (CHE
Gâlceag, Şugag, Săsciori, Petreşti) care urmăreşte instalaţia turbinei,
maşinist servicii auxiliare (CHE Gălceag, Şugag, Săsciori, Petreşti)
care urmăreste instalaţiile de aer şi ulei.
Locurile de muncă în care se desfăşoară activitate cu
permanenţă sunt nivel turbină şi camera de comandă. Toate categoriile
236
de personal au obligaţia efectuării de ronduri în înstalatii, o dată pe oră,
în timpul funcţionării generatorului şi la 3 ore, în timp ce generatorul
este oprit. Atribuţiile personalului din centralele hidroenergetice sunt de
urmărire a comportării instalaţiilor, întreţinerea şi reparaţiile se
efectuează de către personalul altor societăţi.
Din studiul efectuat de către I.N.C.D.P.M. Bucureşti reiese faptul
că jumătate din timpul desfăşurat de personalul de exploatare (5 ore)
se desfaşoară prin ronduri şi restul timpului în dreptul panourilor de
comandă (camera de comandă, etc).
Conform determinărilor efectuate a nivelului de zgomot la locurile
de muncă şi a studiilor efectuate prin metodologia de încadrare a
locurilor de muncă în condiţii deosebite, prevăzută de HG 261/2001,
reiese faptul că locurile de muncă cu cel mai ridicat nivel de zgomot
sunt: nivel turbină, nivel fosă generator, compresori, sala maşinilor,
nivel epuisment. Rezultă faptul că aproape toate locurile de muncă
sunt expuse la zgomot în timpul funcţionării generatorului.

4. Evoluţia stării de sanătate a salariaţilor

În prezenta lucrare s-a luat în consideraţie doar rezultatele


controalelor medicale periodice efectuate în perioada 1999 – 2004, ca
afecţiuni ale sistemului auditiv la noxa zgomot, prezentă la locurile de
muncă din centralele subterane.
În anul 1999 controlul medical periodic al personalului s-a
efectuat de către Spitalul Clinic Transilvania Tecuci. În acest an pe
lîngă examinările obligatorii s-au efectuat şi alte examinări la toţi
angajaţii, pentru o evaluare mai corectă a stării de sănătate. Au fost
examînaţi în total 341 de salariaţi din care 301 bărbaţi şi 40 femei. În
urma controlului s-a constatat ca un numar de 97 salariaţi suferă de
hipoacuzie iar 33 de persoane prezinta traume sonore.
În anul 2001 controlul medical periodic al personalului s-a
efectuat de către SC Medica SRL Sibiu, când s-au efectuat
investigaţiile obligatorii impuse de noxele existente. S-au examinat 320
salariaţi la următoarele specialităţi : psihiatrie, neurologie, ORL,
oftalmologie, cardiologie. În urma controlului s-a constatat ca un numar
de 44 de salariaţi suferă de hipoacuzie iar 70 de persoane prezintă
traume sonore. S-a depistat un caz de surditate profesională, care în
anul 2002 a fost declarată boală profesională.
În anul 2002 controlul periodic s-a efectuat cu Clinica Paltinul
Şibiu, la un numar de 339 de salariaţi, din care examinări ORL la un
numar de 280 persoane. Menţionăm ca pe lînga examenul clinic s-au

237
efectuat şi audiograme. Rezultatele examinărilor medicale clinice şi
paraclinice au fost : hipoacuzii 52 de cazuri, traume sonore la un numar
de 66 persoane. La 2 persoane s-a constatat hipoacuzie gravă, care
ulterior s-au declarat îmbolnăviri profesionale.
În anul 2003 controlul medical periodic a fost efectuat de către
Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Sebeş. Au fost examinate
204 persoane, fiind efectuate examinările obligatorii. Rezultatele
examinărilor ORL au fost: 9 cazuri de hipoacuzie, 5 cazuri de surditate
neurosenzorială prin traumă sonoră, 4 cazuri de presbiacuzie şi alte 2
cazuri de hipoacuzie mixtă la care prin fişa de aptitudini au fost
declaraţi „apt condiţionat” şi s-a recomandat schimbarea locului de
muncă.
În anul 2004 controlul periodic a fost efectuat tot de către Centrul
Medical de Diagnostic şi Tratament Sebeş. Au fost examinate 204
persoane, fiind efectuate şi alte examinări pe lîngă cele obligatorii
(echografie abdominală, analize de laborator, EKG). Rezultatele
examinarii au evidentiat 10 cazuri de traume sonore.
Se poate concluziona ca rezultatele examinărilor medicale cit şi
declararea în anul 2002 a două cazuri de imbolnăvire profesională,
confirmă existenţa la toate locurile de muncă din centralele subterane,
a noxei profesionale, zgomot.

5. Situaţia îmbolnăvirilor profesionale

De la punerea în funcţiune a primei centrale hidroelectrice de la


Gâlceag şi pîna în prezent au fost declarate şi înregistrate 2(două)
cazuri de îmbolnavire profesională :
- maistrul electrician Grosu Ioan, cu diagnostic «surditate
profesională», a avut următoarea rută profesională : în perioada 1969 –
1977, a lucrat în unitati cu activitate de suprafaţă, la locuri de muncă cu
nivel de zgomot sub limita admisă; în perioada 1977 – 1985 a activat ca
maistru electrician la constuctorul hidrocentralelor de pe valea
Sebeşului - TCH Bucuresti – Şantier Sebeş (în general locuri de muncă
cu nivel de zgomot sub limita admisă); în perioada 1985 – 2002 a lucrat
ca maistru electrician (şef tură) în centralele subterane de pe Valea
Sebeşului. În concluzie boala profesională a apărut după o activitate de
17 ani lucraţi intr-un mediu cu nivelul de zgomot peste nivelul admis de
reglementările in vigoare.
- lăcătuş mecanic Borda Gheorghe, cu diagnostic “hipoacuzie
profesională”, cu următoarea rută profesională : în perioada 1965 –
1990, a lucrat ca laăcătus mecanic în unităţi de cooperaţie, construcţii

238
montaj, unităţi de transport, în locuri de muncă cu nivel de zgomot sub
limita admisă; în perioada 1990 – 2002 lucreaza în centralele subterane
de pe Valea Sebesului, ca maşinist înstalaţii turbină. Boala profesională
a apărut după o activitate de 12 ani lucraţi intr-un mediu cu nivelul de
zgomot peste nivelul admis de reglementările in vigoare, ceace
reprezintă doar 30% din intreaga activitate profesională, însă locul de
munca nivel turbină este cel mai expus din activitatea desfasurată intr-o
centrală hidroelectrică subterană.

6. Măsuri luate pentru reducerea efectului

Pentru reducerea acţiunii nocive a zgomotului la locurile de


muncă, literatura de specialitate indică următoarele măsuri tehnice ;
-combaterea zgomotului la sursă, care se realizează fie prin
modificări constructive aduse ET, fie cu atenuatoare speciale ;
-măsuri de izolare a surselor de zgomot care constă în
creşterea rezistenţei mediului la transmisia energiei acustice prin
amplasarea de ecrane fonoizolante sau carcasarea fonoizolantă a
echipamentului tehnic ;
-măsuri de combatere a zgomotului la receptor, care se
realizează prin izolarea personalului care lucrează într-o zonă
zgomotoasă, prin construirea si folosirea cabinelor fonoizolante.
De la punerea în functiune a primului grup şi pîna în prezent au
fost propuse mai multe măsuri de diminuare a nivelului de zgomot, în
conditiile în care nu se puteau aduce modificări constructive
echipamentului ethnic (toate grupurile turbină-generator erau prototip).
Au fost adoptate măsuri de combatere a zgomotului la receptor
şi anume :- dotarea personalului din centralele subterane cu antifoane
interne, care aveau dezavantajul ca la sosirea în camera de comandă
şi le scoteau din urechi şi nu le mai foloseau;
- ulterior la sfirşitul anilor 80 s-a dotat personalul din centrale cu
căşti de protecţie care au fost folosite mai eficient ca şi antifoanele;
- au fost luate măsuri în anii 90 de captuşire a peretelui lateral
din sala maşinilor cu materiale fonoabsorbante, pe considerentul că la
acest nivel se execută cele mai multe lucrăari de întreţinere şi reparaţii;
- la CHE Săsciori în sala maşinilor, unde nu există cameră de
comandă, s-a executat o cabină metalică cu pereţi de sticlă, unde se
află personalul de exploatare;
Toate aceste măsuri au influenţat destul de putin acţiunea
noxei zgomot asupra personalului muncitor, fapt reflectat în rezultatele
examinărilor medicale periodice prezentate mai sus.

239
Foto 1 Camera de comandă CHE Gâlceag

Foto 2 Camera de comandă CHE Şugag

240
Foto 3 Camera de comandă CHE Săsciori

Foto 4 Cabină fonoizolantă montată la nivelul turbinelor

241
În perioada 2003-2004 la nivelul Sucursalei Hidrocentrale
Sebeş, au fost alocate mijloace financiare si au fost executate lucrări de
anvergură in trei centrale hidroelectrice şi anume:
- dotarea camerelor de comandă de la CHE Gâlceag şi Şugag
cu ecrane termopane spre sala maşinilor(inclusiv uşile de acces),
special proiectate, prezentate mai sus, în foto 1 şi foto 2.
- la CHE Săsciori cabina metalică existentă in sala maşinilor a
fost înlocuită de o cabina special proiectată, cu protecţie fonică ridicată,
prezentată în foto 3.
- la nivelul turbinelor de la CHE Gâlceag şi Sugag, unde este
locul permanent de muncă al maşinistului turbină, s-au executat cîte o
cabina special proiectată, cu protectie fonică foarte ridicată, prezentată
în foto 4.
Aceste măsuri tehnice au fost completate si de măsuri
organizatorice ca sensibilizarea personalului de exploatare privind
riscul expunerii la noxa zgomot si utilitatea folosirii căştilor de protecţie
in perioadele de timp cînd nu se află fie în camerele de comandă, fie în
cabinele fonoizolante.

7. Nivelul de zgomot măsurat în anul 2005

În conformitate cu prevederile art. 598 din Normele Generale


de Protecţie a Muncii, ediţia 2002, măsurările de zgomot trebuiesc
efectuate la intervale regulate în aşa fel încît să fie reprezentative
pentru expunerea personală zilnică la zgomot a unui angajat.
Metodele si aparatura utilizate trebuie să fie adaptate condiţiilor
concrete de la locul de munca în ceace priveşte caracteristicile
zgomotului care se măsoară, durata expunerii, factorii de mediu şi
caracteristicile aparaturii de măsurare.
În cursul lunii martie 2005, compartimentul de securitate a
muncii de la Sucursala Hidrocentrale Sebes, a efectuat măsuratori de
nivel de zgomot, la principalele locuri de muncă din cele trei centrale
hidroelectrice subterane, folosind un sonometru performant din dotare.
Menţionăm că s-a solicitat Direcţiei de Sănătate Publică Alba,
compartiment de medicina muncii, efectuarea de măsurători, însă pînă
în prezent acestea nu au fost făcute.
Rezultatele măsurătorilor sunt redate mai jos, în tabelul 2 :

242
Tabelul 2

Centrala Locul de muncă Nivel de zgomot


Gâlceag Cameră comandă 59 dBA
Gâlceag Sala maşînilor 94 dBA
Gâlceag Nivel fosă generator 95 dBA
Gâlceag Compresori 97 dBA
Gâlceag Nivel turbină 98 dBA
Gâlceag Nivel turbină ( cabînă ) 77 dBA
Gâlceag Nivel epuisment 94 dBA
Şugag Cameră comandă 56 dBA
Şugag Sala maşînilor 93 dBA
Şugag Nivel fosă generator 93 dBA
Şugag Compresori 97 dBA
Şugag Nivel turbină 96 dBA
Şugag Nivel turbină ( cabînă ) 77 dBA
Şugag Nivel epuisment 94 dBA
Săsciori Sala maşînilor 80 dBA
Săsciori Sala maşînilor ( cabînă ) 58 dBA
Săsciori Nivel fosă generator 88 dBA
Săsciori Compresori 97 dBA
Săsciori Nivel turbină 90 dBA
Săsciori Nivel apă răcire 95 dBA

Din examinarea rezultatelor determinărilor, reiese că în


condiţiile în care nivelul de zgomot a rămas practic acelaşi la locurile de
muncă : sala maşinilor, nivel turbină, compresori, nivel fosă generator,
nivel epuisment, depăşind în totalitate nivelul admis de zgomot, la
locurile de muncă unde personalul de exploatare stă cel mai mult,
camerele de comandă CHE Gâlceag şi Sugag sau cabina din sala
maşinilor din cadrul CHE Săsciori, nivelul de zgomot măsurat s-a redus
sub valoarea de 60 dBA, încadrîndu-se în prevederile Normelor
Generale de Protecţia Muncii, ediţia 2002.
De asemenea în cabinele executate la nivelul turbinelor din
centralele CHE Gâlceag şi CHE Sugag, nivelul de zgomot măsurat s-a
redus la valoarea de 77 dBA, fiind sub limita maximă admisă de
prevederile art. 594 din Normele Generale de Protecţia Muncii, ediţia
2002.

243
BIBLIOGRAFIE

[1] Darabonţ A., Pece St., Dăscălescu A. Managementul securităţii şi


sănătăţii in muncă, vol. 1 şi 2, Editura AGIR, Bucureşti 2001.
[2] Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate de expunerea
la zgomot, editat de Inspecţia Muncii Bucureşti cu sprijinul Institutului
Naţional de Cercetare şi Securitate din Franţa, 2002.
[3] Legea Protecţiei Muncii nr.90/1996 republicată.
[4] Norme Generale de Protecţia Muncii, ediţia 2002.
[5] ***Surse proprii de informare culese din controalele efectuate de
inspectorii de muncă de la ITM Alba, la Sucursala Hidrocentrale Sebeş
şi cu ajutorul compartimentului de protecţie a muncii din cadrul
sucursalei.

Ing. Iustin Nemeş, inspector de muncă, Ing. Daniel Crişan, inspector de


muncă, Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba

244
NOCIVITATEA ZGOMOTULUI ÎN MEDIUL DE MUNCĂ ŞI
METODE SPECIFICE DE COMBATERE A EFECTELOR
ACESTUIA, PREOCUPARE PERMANENTĂ A
INSPECTORILOR DE MUNCĂ SSM DIN CADRUL ITM
ARAD.
Autori: drd.ing. Florin COTIGĂ, chim. Emil OPRIŞ

Damage of noise in the working environment and specific


methods to eliminate its effects, permanent concern of SSM labor
inspectors from ITM Arad.

The summary of the work paper: A few apects about damage of noise
in the working environment and specific methods to eliminate its
effects, permanent concern of SSM labor inspectors from ITM Arad.

1. Introducere

Ultima statistică privind situaţia bolilor profesionale pe entităţi


morbide a clasat bolile profesionale determinate de expunerea la
zgomot, datorită cazurilor noi înregistrate în ultima perioadă, pe locul
întâi, urmat de silicoză.
Acest loc evidenţiează faptul ca zgomotul constituie un factor
de risc de îmbolnăvire important care din păcate există în cadrul a
numeroase activităţi profesionale.
Reglementările nationale actuale precum si numărul mare de
cazuri de boli profesionale determinate de expunerea la zgomot impun
întreprinderea de către toti specialistii care sunt implicaţi în asigurarea
măsurilor de prevenire, la nivelul unitatilor economice, a unor acţiuni de
combatere care au ca scop modificarea nivelului de zgomot receptat si
perceput de angajaţi astfel încât acesta să se încadreze în limitele

245
prevăzute. Expunerea personală zilnică la un zgomot ce depăşeşte
aceste limite poate determina apariţia unor modificări auditive care, în
cazul unei expuneri pe termen lung, pot deveni ireversibile.
În conformitate cu prevederile Normelor generale de protecţie a
muncii, limita maximă admisă la locurile de muncă cu solicitare
neuropsihică şi psihosenzorială obişnuită, pentru expunerea zilnică,
este de 87 dB (A).

1.1. Zgomotul are efecte asupra competitivităţii


întreprinderii prin faptul că :

• Degradează relaţiile interpersonale şi deci climatul social.


• Împiedică concentrarea şi deci dăuneză calităţii muncii.
• Alterează sănătatea, favorizând absenteismul.
• Pe termen lung, zgomotul provoacă hipoacuzii şi surdităţi
profesionale.
• Prin efectul său de mascare, zgomotul poate acoperi mesaje
de alertă favorizând apariţia incidentelor sau a accidentelor de
muncă.
• Surditatea profesională costă scump întreprinderea.

1.2. Urechea noastră este un organ extraordinar de


sensibil.

Aceasta percepe zgomote care merg brusc de la un foşnet de


arbore până la vacarmul unui tunet (de la 1/100 000 Pascali la 100
Pascali). Iată cât de întinsă este scara fizică a zgomotelor.
Pentru a facilita calculele (şi a reduce numărul de zerouri!)
acusticienii au adoptat pentru unitatea de măsură a nivelului acustic
decibelul notat dB.
Relaţia dintre senzaţia acustică şi energia acustică nu este
simplă. Senzaţia acustică nu este proporţională cu energia acustică
primită de ureche (dacă ar fi aşa, senzaţia provocată de zgomotul
tunetului ar fi insuportabilă). Aceste două mărimi sunt legate printr-o
lege destul de apropiată de o lege logaritmică. Pentru acest motiv, s-a
ales pentru exprimarea nivelului de zgomot o scară logaritmică (cea a
decibelului). Conform acestei scări, rezultatul adunării a două niveluri
de zgomot identice nu este un nivel de zgomot dublu, ci nivelul de
zgomot mărit cu 3 dB.

246
1.3. Decibelul A reflectă sensibilitatea urechii.

Urechea noastră este mai sensibilă la frecvenţele medii decât


la cele joase şi înalte. Pentru a ţine seama de acest comportament
fiziologic al urechii, instrumentele de măsură sunt dotate cu un filtru
numit „de ponderare A” al cărui răspuns în frecvenţă este acelaşi cu cel
al urechii. Unitatea de măsură se numeşte decibel ponderat A (dB(A)).
El permite descrierea globală a senzaţiei atunci când excitaţia acustică
acoperă o plajă largă de frecvenţe, ceea ce este cazul pentru aproape
toate zgomotele la care suntem supuşi.
Pragul de audibilitate pentru o ureche normală este de 0 dB(A)
(aproximativ) la 1000 Hz.

247
În imaginea de mai sus sunt prezentate, pe o scală de la 0 la
140 dB(A), diverse niveluri de zgomot receptate de către urechea unor
persoane, în funcţie de activitatea desfasurată.
Gama frecvenţelor conversaţionale (voci) nu ocupă decât o
mică parte a câmpului auditiv. Omul aude mai bine în frecvenţe medii
ce corespund grosier sunetelor limbajului. Muzica orchestrală, de
exemplu, acoperă o plajă de frecvenţe mult mai întinsă. Infrasunetele şi
ultrasunetele nu sunt perceptibile de către urechea umană. Ele se
situează în afara domeniului audibil.
Infrasunetele (frecvenţe mai mici de 20 Hz) pot să fie generate
de unele maşini (arzătoare, compresoare cu pistoane etc.), de instalaţii
de climatizare, de vântul produs în imobilele înalte, de motoarele
avioanelor etc.
Peste aproximativ 20 000 Hz, nu auzim nimic; este vorba de
ultrasunetele pe care le pot percepe unele animale (câini, lilieci etc.).
Tehnologiile de sudură şi de curăţare utilizează frecvent ultrasunete
(între 20 000 şi 100 000 Hz).

1.4. Zgomotul poate provoca un accident de muncă !

Este cazul surdităţii traumatice, rară, e adevărat, dar


recunoscută ca accident de muncă. Ea poate fi provocată de o
expunere scurtă dar violentă la zgomote foarte puternice.
O explozie, de exemplu, poate ocaziona deteriorări
considerabile: luxaţia oscioarelor din urechea medie, hemoragie internă
etc. şi poate antrena o surditate definitivă distrugând imediat şi
iremediabil celulele urechii interne.

1.5. Zgomotul alterează sănătatea !

Dacă efectele pe termen lung asupra sănătăţii sunt încă prost


cuantificate, se ştie totuşi că zgomotul este cauza oboselii şi că el
acţionează asupra sistemului nervos, cardio-vascular şi digestiv.
Organismul intrepretează prezenţa zgomotului ca semnalul
unui pericol care generează stare de nelinişte şi stres.
Pe termen lung, aceste stări provoacă dezechilibre:
Inima bate puţin mai repede, presiunea sanguină este prea
crescută, digestia este încetinită. Aceste dereglări ale echilibrului
organismului pot contribui, după câţiva ani, la probleme mai grave:
apariţia şi evoluţia hipertensiunii arteriale, boli cardiace, deranjamente
ale digestiei, ulcere stomacale… Acest stres este de asemenea cauza

248
unor dificultăţi şi perturbaţii ale somnului şi provoacă o reducere a
activităţii imunologice a organismului, făcându-l mai vulnerabil la infecţii
de orice fel.
În plus toate aceste efecte pot, să se cumuleze şi să agraveze
tulburări datorate altor factori dăunători.

1.6. Surditatea profesională evoluează lent şi insidios !!!

Surditatea profesională este consecinţa unei expuneri


prelungite la niveluri de presiune acustică ridicate. Ea poate de
asemenea, să fie datorată unui traumatism sonor. Este o surditate de
percepţie datorată degradării celulelor senzoriale ale cohleei sau a
nervului auditiv. Urechea continuă să primească unde sonore, dar nu
mai are mijloacele să le convertească în influx nervos pentru a le trimite
la creier.
Într-o primă etapă, subiectul nu-şi dă seama de nimic. Numai
zona frecvenţelor centrate pe 4000 Hz este atinsă. Într-adevăr, în
această zonă auzul este cel mai sensibil şi cel mai fragil. Pierderea
atinge 30-40 decibeli: frecvenţele adiacente sunt puţin afectate, mai
ales în zona conversaţională între frecvenţele 500-2000 Hz.
Când devii „tare de urechi”, surditatea este deja bine fixată.
Pierderea creşte până la 60 sau 70 dB(A). Ea se şi lărgeşte:
frecvenţele acute ale conversaţiei sunt atinse. Subiectul cere să i se
repete, nu mai aude anumite sunete, mai ales dacă sunt ascuţite, şi din
această cauză, începe să sufere o jenă sensibilă în viaţa sa socială şi
profesională. El nu mai înţelege distinct ceea ce se spune, mai ales
când vorbesc mai multe persoane. Pot să apară tulburări uşoare, cum
ar fi şuieraturi şi senzaţia de urechi astupate. Audiograma arată că
frecvenţele apropiate de 2000 Hz şi 4000 Hz sunt alterate.
La cea de-a treia fază, surditatea este profundă. Pierderea de
audibilitate atinge 100 respectiv 110 dB(A) la frecvenţa de 4000 Hz.
Frecvenţele adiacente sunt atinse, de asemenea, din plin: se constată
o pierdere sensibilă a audierii vocii. Pierderea este importantă în zona
conversaţională: de exemplu 70 dB(A) - 1000 Hz, 40 dB(A) - 500Hz.
Reglementările nationale actuale precum si numărul mare de
cazuri de boli profesionale determinate de expunerea la zgomot impun
întreprinderea de către toti specialistii care sunt implicaţi în asigurarea
măsurilor de prevenire, la nivelul unitatilor economice, a unor acţiuni de
combatere care au ca scop modificarea nivelului de zgomot receptat si
perceput de angajaţi astfel încât acesta să se încadreze în limitele
prevăzute. Expunerea personală zilnică la un zgomot ce depăşeşte

249
aceste limite poate determina apariţia unor modificări auditive care, în
cazul unei expuneri pe termen lung, pot deveni ireversibile.
Combaterea zgomotului în mediul profesional este, fără
discuţie, în responsabilitatea angajatorului care, pentru succesul deplin
al acţiunii, trebuie să ia in considerare acest risc chiar dacă valorile
limită de expunere nu sunt depăşite. Noile reglementări determină însă
şi pe constructorii de echipamente tehnice, precum şi pe cei ce
proiectează clădirile industriale, tehnologiile, locurile de muncă, să
participe la acest obiectiv.
Fără o dorinţă clar exprimată a angajatorului şi fără ca toţi
angajaţii implicaţi să se alăture, o acţiune de combatere a zgomotului în
mediul de muncă are puţine şanse de izbândă. Pentru a fi eficient, un
program de combatere a zgomotului necesită mijloace, timp, o
investiţie umană şi financiară care poate fi importantă.
Măsurările de zgomot trebuie planificate şi efectuate de
persoane specializate la intervale regulate (cel puţin o dată pe an),
toate acestea fiind în responsabilitatea angajatorului. Orice eşantionare
trebuie să fie reprezentativă pentru expunerea personală zilnică la
zgomot a unui lucrător. Metodele şi aparatura utilizate trebuie să fie
adaptate condiţiilor preponderente în special în ceea ce priveşte
caracteristicile zgomotului care trebuie măsurat, durata expunerii,
factorii de mediu şi caracteristicile aparaturii de măsurare.
Pentru identificarea angajaţilor şi a locurilor de muncă trebuie efectuate
măsurări de zgomot periodic sau ori de câte ori au loc modificări
importante la locul de muncă.
Reglementările actuale prevăd criterii precise pentru
măsurarea nivelurilor de zgomot la locul de muncă, referitoare la
metode şi aparatură, eşantionare etc.
Dacă întreprinderile nu au mijloacele şi/sau competenţele
pentru a efectua aceste determinări, ele trebuie să apeleze la
organisme specializate în acustică industrială.
Zgomotul perceput de angajatori depinde de circumstanţele
expunerii la zgomotul emis de echipamentele precum şi de natura
activităţii. De aceea pentru ca măsurarea să fie reprezentativă
trebuie facuta o analiza a muncii reale a lucratorilor.
Descrierea circumstanţelor expunerii la zgomot este
indispensabilă pentru evitarea erorilor care provin de la o măsurare
nereprezentativă a acestei expuneri. Analiza muncii are ca obiectiv
asigurarea că circumstanţele de măsurare corespund unor faze de
expunere tipice. Măsurarea trebuie „să reprezinte fidel” expunerea la
zgomot suportată de muncitor.

250
Între descrierea oficială a sarcinii şi modurile operatorii puse în
practică cu adevărat de către angajaţi, există adesea diferenţe notabile.
În îndeplinirea muncii, omul este, într-adevăr, supus unor evenimente
exterioare care fluctuează (zgomote provocate de colegii şi maşinile din
apropiere, natura producţiei, organizarea muncii). De asemenea, alte
situaţii scapă din descrierea teoretică a sarcinii: recuperarea unor
întârzieri, ajutor în caz de dificultăţi pasagere dat unui coleg învecinat.
Aceste aspecte au consecinţe atât pozitive cât şi negative
pentru întreprindere: ele permit reducerea fluctuaţiilor de producţie
datorate oboselii de exemplu, compensarea evenimentelor neprevăzute
dar sunt, de asemenea, o sursă a riscurilor cu atât mai greu de redus
cu cât nu sunt înregistrate.
Pentru a păstra rezultate satisfăcătoare şi a micşora eforturile
şi efectele negative asupra lui însuşi, angajatul îşi adaptează activitatea
reală şi elaborează alte moduri de operare. Munca reală, presupune
deci identificarea modurilor de operare, a condiţiilor de realizare a
sarcinilor, a deplasărilor care conduc la luarea de informaţii şi de
decizii. Datorită acestei analize, va fi posibil, pe de o parte, să se pună
în practică o strategie de determinări care să corespundă situaţiilor
reale, şi, pe de altă parte, să se repereze elementele pozitive ce trebuie
păstrate precum şi cele negative ce trebuie corectate.

2. Pentru efectuarea măsurărilor sunt de preferat


aparatele cu memorie.

Aparatele cel mai bine adaptate la măsurarea expunerii la


zgomot sunt sonometrele integratoare şi dozimetrele. Aceste aparate
sunt autonome şi dotate cu memorie, ceea ce permite stocarea seriei
cronologice a valorilor măsurate pe o durată dată, de exemplu pe
durata zilei de muncă. Durata de măsurare T este aleasă de persoana
care efectuează măsurarea. Aceste aparate măsoară LAech,Te şi
Lpvârf şi calculează LEP,z (expunerea personală zilnică). Dotate cu o
autonomie mai mare de 8 ore, ele permit situarea în timpul de lucru a
fazelor care expun la nivelurile de zgomot cele mai ridicate.
Sonometrele integratoare sunt standardizate şi precise. Dozimetrele
sunt standardizate şi performante. Ele prezintă avantajul de a fi purtate
de persoana a cărei expunere la zgomot vrem să o cunoaştem.
Aparatul este pus într-un buzunar şi microfonul fixat cât mai aproape de
ureche, de exemplu pe casca echipamentului individual de protecţie
împotriva zgomotului. Dozimetrul urmează, deci, persoana în toate
deplasările sale, în toate fazele activităţii sale profesionale. Preţul lor le

251
face accesibile. Singurul dezavantaj constă în faptul că ele nu permit
controlul decât a unei singure persoane o dată.
Este esenţial ca zgomotul captat de microfon să ofere informaţii
corecte despre zgomotul perceput de urechile angajatului. Când
angajatul controlat poartă el însuşi microfonul şi aparatul de măsură,
microfonul trebuie să fie amplasat în apropierea uneia din urechile sale.
Când măsurarea este efectuată de o altă persoană, aceasta trebuie să
menţină microfonul, la mai puţin de 40 cm de urechea angajatului pe
care-l controlează, în tot timpul măsurării. Dacă, din anumite motive,
măsurarea se face în lipsa angajatului, microfonul se plasează exact la
locul de muncă la o înălţime de la sol de 1,20 m sau de 1,70 m, după
cum angajatul în mod normal, are o poziţie, aşezat sau în picioare.
Metodele şi aparatura trebuie să facă posibilă determinarea
parametrilor definiţi în NGPM (expunerea personală zilnică a unui
lucrător, LEP,z , nivelul acustic echivalent continuu pe timpul de lucru
zilnic LAech,Te , media săptămânală a valorilor zilnice, LEP,s etc.) şi
compararea acestora cu valorile admise.
Nivelul LEP,z se calculează cu ajutorul nivelului acustic
echivalent continuu pe timpul de lucru zilnic ,LAech,Te. Acesta
reprezintă nivelul acustic, în dB(A), al unui zgomot constant şi care,
acţionând continuu pe toată durata zilei de muncă, are un efect auditiv
similar cu efectul zgomotului variabil măsurat real la locul de muncă.
În cazul unei variaţii a zgomotului de la o zi la alta este utilă
calcularea mediei săptămânale a valorilor zilnice LEP,z.
Nivelul de expunere personală zilnică la zgomot, LEP,z, este
nivelul de zgomot care face ca un salariat să primească timp de 8 ore
aceeaşi energie sonoră – deci să fie expus aceluiaşi risc – ca cea pe
care o primeşte efectiv la locul său de muncă în timpul duratei reale
zilnice de expunere care poate fi diferită de 8 ore.
Dacă măsurările expunerii la zgomot a angajaţilor au scos în
evidenţă niveluri de expunere peste 87 dB(A) sau când valoarea
maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de
200 Pa, angajatorul este obligat să identifice cauzele nivelului ridicat,
să întocmească şi să pună în practică un program de măsuri de natură
tehnică sau organizatorică a muncii menite să reducă expunerea la
zgomot, să prevadă supravegherea medicală a angajatilor şi să-i
informeze despre nivelul ridicat şi măsurile luate.
La locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la
zgomot a angajaţilor nu poate fi redusă sub valoarea de 87 dB(A),
trebuie să se asigure examinarea stării auzului angajaţilor la angajare şi
periodic (cel puţin odată pe an) de către un medic sau de altă persoană

252
calificată sub responsabilitatea unui medic. Scopul verificării trebuie să
fie diagnosticarea deteriorării auzului din cauza zgomotului şi
conservarea auzului.
Medicul de medicina muncii trebuie să procedeze la un control
audiometric pentru a depista eventualele afecţiuni ale urechii înainte de
expunerea la zgomotele profesionale. Acest examen audiometric
prealabil este indispensabil pentru a furniza referinţe atunci când se va
face urmărirea ulterioară a nivelului de audiţie şi pentru a aprecia
amploarea unei eventuale diminuări a capacităţilor auditive.
Peste niveluri de zgomot de 80 dB(A), angajatorul este obligat
să pună la dispoziţie angajaţilor echipamente individuale de protecţie
împotriva zgomotului şi să-i informeze asupra riscurilor pentru auzul lor.
Locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la zgomot
depăşeşte 87 dB(A) sau unde valoarea maximă a presiunii acustice
instantanee neponderate depăşeşte 200 Pa, trebuie să fie marcate cu
semne care să arate că purtarea echipamentului individual de protecţie
împotriva zgomotului este obligatorie.
La locurile de muncă unde nivelurile de zgomot ating sau depăsesc 105
dB(A) se va instala panoul de interzicere.

Înaintea repartizării la un loc de muncă care presupune


expunere la zgomot:
• Se va verifica dacă muncitorul nu prezintă contraindicaţii
Medicul de medicina muncii trebuie să procedeze la un
examen medical prealabil în momentul repartizării la un loc de muncă
cu expunere la zgomot.
• Se vor depista afecţiunile anterioare ale urechii
Medicul de medicina muncii trebuie să procedeze la un control
audiometric pentru a depista eventualele afecţiuni ale urechii înainte de
expunerea la zgomotele profesionale. Acest examen audiometric
prealabil este indispensabil pentru a furniza referinţe atunci când se va
face urmărirea ulterioara a nivelului de audiţie şi pentru a aprecia
amploarea unei eventuale diminuări a capacităţilor auditive.
• Se va controla auzul salariaţilor periodic
La locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la
zgomot a angajaţilor nu poate fi redusă sub valoarea de 85 dB(A),
trebuie să se asigure examinarea stării auzului angajaţilor la angajare şi
periodic (cel puţin odată pe an) de către un medic sau de altă persoană
calificată sub responsabilitatea unui medic. Scopul verificării trebuie să
fie diagnosticarea deteriorării auzului din cauza zgomotului şi
conservarea auzului.

253
Angajatorul are obligaţia să asigure păstrarea datelor
referitoare la zgomot şi la starea auzului angajaţilor pentru urmărirea
evoluţiei expunerii la zgomot.
Rezultatele examinărilor auzului trebuie păstrate şi angajaţii
respectivi trebuie să aibă acces la acestea.

3 . Nivele de zgomot la unele societăţi comerciale care au


primit Aviz pentru condiţii deosebite – noxa fiind zgomotul

În continuare sunt prezentate datele comparative privind


măsurătorile de zgomot la câteva societăţi comerciale din judeţul Arad,
monitorizate de inspectorii de muncă în perioada 2001-2205.

120

100

80
1

60 2
3
40 4

20

0
2001 2004 2005

Grafic 1: SC ASTRA VAGOANE ARAD SA: determinare nivel zgomot


industrial

1 :atelier sculărie – polizare


2: secţia forjă – ciocan matriţor
3: secţia HUT – mijloc hală
4: hală pregătire ansambluri – polizare

254
120

100

80
1
60
2
40 3

20

0
2001 2004 2005

Grafic 2: SC IMAR SA: determinare nivel zgomot industrial

1: atelier prelucrări mecanice – maşină de rindeluit


2: atelier şlefuit mecanic – maşina de copiat
3: atelier prelucrări mecanice – maşină de frezat

120

100

80 1
60 2
3
40
4
20

0
2001 2004 2005

Grafic 3: SC CET ARAD SA: determinare nivel zgomot industrial


1 : turbina de 50 MW
2: cazan aburi 20t/h
3: staţia compresoare
4: secţia combustibil - cabină buldozer

255
105

100
1
95
2
90 3
4
85

80
2001 2005

Grafic 4: FILARMONICA DE STAT ARAD

1: formaţia corală
2: solist vocal – studiu individual
3: orchestră simfonică
4: violoncel . studiu individual

Graficele mai sus prezentate comportă câteva observaţii:

A. Astfel la graficele 1-3 (SC Astra Vag. Arad SA, SC IMAR SA,
SC CET ARAD SA):
- nu se observă determinări spectaculose privind nivelul
de zgomot pe parcursul celor cinci ani de observaţii, o posibilă
explicaţie a acestui fapt este că echipamentele tehnice au rămas
aceleaşi:
- dacă în 2001 nivelul de zgomot a fost caracterizat prin
NAECS (nivel acustic echivalent continuu pe săptămâna de lucru),
după intrarea în vigoare a noilor NGPM nivelul de zgomot este
caracterizat prin nivelul expunerii zilnice la zgomot/salariat.
- în anii 2002 şi 2003 nu există date comparative
întrucât DSP Arad (organism care a efectuat aceste măsurători), nu a
fost dotat cu aparatura corespunzătoare. La sfârşitul anului 2003 s-a
achiziţionat un sonometru integrator tip Quest 1900 iar până în anul
2001 măsurătorile au fost efectuate cu un sonometru BRŰEL & KJOER
tip 2203, cu filtru de octavă tip 1613, stabilindu-se curba de zgomot Cz
în benzile de octavă de 125, 250, 500, 1000, 2000, 4000, 8000 Hz.
Menţionăm că nivelul de zgomot global pentru industrie până în 2002 a
fost de 90 dB.

256
- expunerea personală zilnică la zgomot nu ia în
considerare EIP împotriva zgomotului;
- metodele specifice pentru contracararea efectelor
zgomotului în situaţiile mai sus prezentate rămânând cele de utilizare a
EIP.
B. La graficul 4, care prezintă măsurătorile de zgomot la
Filarmonica de Stat Arad, în anii 2001 şi 2005, se constată că nivelele
de zgomot sunt aproape aceleaşi. Ca situaţie interesantă în acest caz
se pune întrebarea ce mijloace de protecţie individuală sau colectivă se
pot lua ???
Singurul aspect care poate fi urmărit îndeaproape este
frecvenţa controlul medical periodic, respectându-se întocmai
recomandările medicilor specialişti.
Este adevărat şi faptul că ăn cele 4 ore de lucru în ansamblu
(cor şi orchestră) sau cele 4 ore de studiu individual există mai multe
pauze fără expunere la nivelele mărite de zgomot, în comparaţie cu
zgomotul produs de echipamente tehnice într-o hală sau o secţie de
producţie.

4. CONCLUZII

O preocupare constantă a inspectorilor de muncă de la ITM


Arad, a fost atât reducerea nivelului de zgomot cât şi a numărului de
lucrători expuşi la această noxă. Am reuşit, în colaborare cu
sociaetăţile monitorizate, în baza relaţiilor de colaborare pe care le
avem cu acestea, să eliminăm de exemplu sursa generatoare de noxă,
la SC IMAR SA s-au înlocuit compresoarele tip URSS, care necesitau o
supraveghere permanentă cu altele care lucrează în regim automat.
Deasemenea prin reorganizare internă a societăţilor, respectiv prin
redistribuirea lucrătorilor în alte locuri de muncă s-a reuşit la SC
ASTRA VAGOANE ARAD SA, reducerea cu cca. 50% a numărului de
personal expuşi, la anumite locuri de muncă.

4.1. SOLUŢII POSIBILE DE COMBATERE A ZGOMOTULUI

• Reducerea zgomotului la sursă.


• Acţiuni asupra propagării undelor acustice:
• Absorbţia zgomotelor produse în incinta în care se lucrează
(atelier, hală, etc.).
Se realizează prin:
- tehnici fonoabsorbante

257
- tratamente fonoabsorbante ale pereţilor despărţitori, adică
prin acoperirea acestora cu materiale fonoabsorbante cum ar fi :
materiale poroase ( spume poliuretanice cu pori deschişi minerale
expandate rigide cum este spuma de argilă) ;materiale fibroase ( vata
de sticlă) ; materiale cu celule închise (polistiren expandat).
- asigurarea izolaţiei acustice a incintei care se realizează prin
interpunerea unui obstacol în propagarea zgomotelor. Se pot adopta
urmatoarele soluţii :
- carcasarea sursei de zgomot;
- dispunerea între sursa de zgomot şi angajaţi a unor ecrane
acustice;
- protejarea angajaţilor prin izolare în cabine sau boxe
fonoizolante;
- organizarea muncii.
- îndepartarea angajaţilor de echipamentele tehnice
zgomotoase.
- limitarea duratei de expunere a angajaţilor la zgomot.

Atunci când expunerea personală zilnică la zgomot suferită de


un angajat depăşeşte nivelul de 80 dB(A) sau valoarea maximă a
presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa,
trebuie puse la dispoziţia sa echipamente individuale de protecţie
împotriva zgomotului.
Echipamentul individual de protecţie se acordă, obligatoriu şi
gratuit, angajaţilor potrivit criteriilor stabilite în Normativul cadru de
acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie, elaborat
de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (Legea protecţiei muncii
90/1996 republicată).
Angajatorul trebuie să asigure un număr suficient de
echipamente individuale de protectie împotriva zgomotului. E.I.P.
împotriva zgomotului trebuie să fie adaptate pentru fiecare persoană şi
pentru condiţiile sale de muncă, luând în considerare securitatea şi
sănătatea sa. Ele sunt considerate potrivite şi adecvate dacă atunci
când sunt purtate corect, nivelul de zgomot la urechea angajatului este
sub 80 dB(A).
Protecţia individuală nu este decât un paleativ ce trebuie
prevăzut atunci când celelalte mijloace nu pot fi aplicate sau aplicarea
lor nu reduce suficient zgomotul. Atunci când se acordă echipamente
individuale de protecţie împotriva zgomotului, pentru ca acesta să fie
purtat, utilizatorii trebuie să fie informaţi că reducerea zgomotului printr-

258
un mijloc colectiv nu este realizabilă sau că recurgerea la această
protecţie nu este decât temporară sau limitată la operaţiuni ocazionale.
Acolo unde expunerea personală zilnică la zgomot a
angajatului depăşeşte 87 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii
acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa, purtarea
echipamentelor individuale de protecţie împotriva zgomotului este
obligatorie
Tipul de echipamente individuale de protecţie împotriva
zgomotului trebuie ales în funcţie de activitate şi de mediul de muncă,
pentru a aduce o protecţie acustică satisfăcătoare şi un disconfort
minim.

Criteriile de alegere ale EIP

1. Să fie conforme cu standardele SR EN 352-1:1998 şi SR EN


352-2: 1998.

Echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului


trebuie supuse unui „examen CS de tip” de către laboratoare agreate
care să permită verificarea conformităţii lor cu cerinţele esenţiale ale
Normelor metodologice privind certificarea calităţii de protecţie a
prototipurilor sortimentelor de echipament individual de protecţie şi de
lucru şi avizarea introducerii lor în fabricaţie. O dată ce este stabilită
conformitatea, fabricantul aplică pe material marcajul de conformitate
CS. Pentru a facilita acest examen, standardele SR EN 352-1 şi SR EN
352-2, stabilesc cerinţele în privinţa dimensionării echipamentelor
individuale de protecţie, a rezistentei mecanice şi termice etc. Ele
stabilesc de asemenea, valori minimale de atenuare acustică. În sfârşit,
acestea obligă fabricanţii să furnizeze utilizatorilor unele informaţii
referitoare la performanţele echipamentului, utilizarea, limitele şi
întreţinerea sa.

2. Să atenueze eficient nivelul de zgomot.

Există metode standardizate (seria de standarde SR EN ISO


4869) pentru măsurarea performanţelor echipamentelor individuale de
protecţie (E.I.P).
Măsurarea performanţelor acustice ale echipamentelor individuale de
protecţie împotriva zgomotului permite calculul atenuării acustice care
este egală cu diferenţa dintre nivelul acustic perceput fără echipament

259
individual de protecţie şi nivelul acustic perceput de ureche în spatele
echipamentului individual de protecţie purtat corect.

3. Să nu constituie o sursă de disconfort.

Evaluarea confortului este complexă şi subiectivă. Aceasta nu


se poate face decât, în manieră comparativă, pe un ansamblu de
echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului de acelaşi
tip, pe un grup de subiecţi.
Angajaţii trebuie să fie învăţaţi să utilizeze corect
echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului.
Echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului, în
special cele mai simple şi mai economice, nu sunt eficiente decât dacă
sunt purtate corect, în majoritatea timpului de expunere la zgomot.
Înlăturarea echipamentelor individuale de protecţie, chiar şi pentru
scurtă durată, face să dispară protecţia pe care acest echipament o
asigură. De exemplu, nivelul de expunere de 87 dB(A) va fi depăşit
pentru orice angajat care rămâne, fără cască sau antifoane interne, 15
minute pe zi, în apropierea unui echipament tehnic al cărui nivel de
zgomot este de 110 dB(A).
Standardul SR EN 458 precizează că utilizatorul trebuie să fie
informat, de preferinţă de către personalul medical, asupra utilizării
corecte a echipamentului individual de protecţie şi a întreţinerii sale.
Echipamentul individual de protecţie împotriva zgomotului
trebuie să fie pus cu mâinile curate, mai ales în cazul antifoanelor
interne. Acestea din urmă sunt strict personale; niciodată acelaşi
echipament individual de protecţie împotriva zgomotului nu poate fi
utilizat de mai multe persoane. O cască purtată deja şi care va fi
încredinţată unei alte persoane trebuie, înainte, sa fie curăţată în
condiţii igienice. Orice iritaţie a pielii sau a canalului auditiv în timpul
sau după utilizare trebuie să fie semnalată serviciului medical. În timpul
utilizării, echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului
trebuie să fie depozitate în condiţii de curăţenie (saci sau lădiţe pentru
căşti, etui-uri sau cutiuţe pentru antifoane).
Întreţinerea echipamentelor individuale de protecţie (cu
excepţia antifoanelor interne de unică folosinţă) trebuie să fie efectuată
conform instrucţiunilor furnizate de fabricant în conformitate cu
standardul SR EN 352-1 şi SR EN 352-2. După spălare sau curăţare,
echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului trebuie să
fie uscate şi apoi aranjate într-un spaţiu curat înainte de o nouă
utilizare. Echipamentele individuale de protecţie trebuie să fie

260
schimbate atunci când au atins limita de utilizare sau când sunt
deteriorate.

BIBLIOGRAFIE:

1.Directiva 86/188/CEE din 12 mai 1986, numită „directiva zgomot”,


se referă la protecţia muncitorilor împotriva riscurilor datorate expunerii
la zgomot.
2.Directiva 89/392/CEE din 14 iunie 1989, numită „directiva
maşini”, se referă la securitatea maşinilor şi specifică cerinţele ce
trebuie respectate mai ales în privinţa zgomotului emis.
3.Directiva 89/686/CEE din 21 decembrie 1989 apropie legislaţiile
Statelor membre privind echipamentele de protecţie individuală.
4.Normele Generale de Protecţie a Muncii (N.G.P.M), ediţia revizuită,
2002
5.Hotărârea de Guvern nr. 261/2001 cu modificările şi completările
ulterioare privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de
muncă în condiţii deosebite.
6. Buletine de determinări de zgomot efectuate de DSP Arad şi ITM
Arad la SC ASTRA VAGOANE ARAD SA, SC CET ARAD SA, SC
IMAR SA, FILARMONICA DE STAT ARAD, în anii 2001, 2004 şi 2005.

261
ZGOMOTUL RĂMÂNE O PROBLEMĂ LA
TERMOCENTRALA MINTIA
Ing. Ioan MIHEŢ

THE NOISE REMAINS A PROBLEM FOR THERMOELECTRICAL


PLANT MINTIA

CTE Mintia is one of the bigest producer of the electrical energy


from Romania wich have 1.260 MW installed power formed by 6
energetic groups. Here it works 1036 employies in S.C. Electrocentrale
Deva SA and other 858 assured the maitenance of the equipaments by
S.C. Termoserv Deva SA.
On the tehnological line showed in fig. 2 and 3 are releved 5
zones where critical level of noise is 87 dB, over the superior limit of
admitance, where are working a total number of 314 employies from
both companies. All those peoples are working in special aproved
condition and all have easy hearing problems. The senior managers of
the both companie have decided to give to all these workers IPE and
informing workers about noise problems and risks.

Cuvinte cheie : risc la zgomot, EIP, hipoacuzie

I. Prezentarea Centralei Termoelectrice Mintia - Deva

Centrala Termoelectrica Mintia - Deva reprezintă pentru încă


mult timp cea de-a treia mare unitate producatoare de energie electrică
din România. Prin mărimea puterii instalate si a gradului ridicat de
disponibilitate, siguranţă si continuitate în funcţionare, Termocentrala

262
Mintia reprezintă o sursă de energie electrică de bază a Sistemului
Energetic Naţional.
În toată perioada parcursă de la punerea în funcţiune,
Termocentrala Mintia a produs (9 – 10)% din energia electrică a ţării şi
(18 – 22)% din energia electrică produsă de termocentrale ce folosesc
ca materie primă cărbunele.
Centrala Termoelectrică Mintia - Deva (C.T.E. Mintia), este
situata în sud-estul Transilvaniei, pe malul râului Mureş, la 7 km
distanţa de municipiul Deva, (fig. 1), fiind a treia mare unitate
producătoare de energie electrică din România.
Are o putere instalată de 1.260 MW, în 6 grupuri energetice
(identice) de condensatie de 210 MW fiecare.
Centrala a fost pusă în funcţiune în 3 etape:
- 1969 – 1971 – grupurile energetice nr. 1 – 4;
- 1977 - grupul energetic nr. 5;
- 1980 - grupul energetic nr. 6.
Din anul 1984, termocentrala livrează şi căldură (agent termic)
pentru cca. 25.000 apartamente din municipiul Deva, având o
capacitate de livrare instalată din prizele nereglabile ale turbinelor de
300 Gcal/h (6 X 50 Gcal/h).
Principalele firme care îşi desfăşoară activitatea pe platforma
termocentralei Mintia sunt:
1. S.C. Electrocentrale Deva S.A., care are un număr de 1036
angajaţi şi al cărei obiect de activitate este producerea energiei
electrice;
2. S.C. Termoserv Deva S.A., care are un număr de 858
angajaţi şi al cărei obiect de activitate este proiectare, execuţie
produse, întreţinere şi reparaţii la agregate şi instalaţii energetice.

II. Fluxul Tehnologic

Fluxul tehnologic este prezentat schematic în fig. 2 şi are


următoarele etape :
- Preluare cărbune din depozitele de cărbune cu maşinile de preluat
cărbune tip LWK 251, MPE şi MPD şi deversate pe benzile
transportoare;
- Transportare cărbune la concasoare pentru a fi măcinat în sort
mediu ;
- Transportare cărbune la bunkerii de moară şi deversare în incinta
morilor unde este măcinat până la sort fin;

263
- Transportare sort fin în cazan, unde este ars transformându-se în
abur ;
- Aburul produs de cazan ajunge la turbină unde pune în mişcare
rotorul turbinei ;
- Mişcarea de rotaţie a turbinei indusă la generator generează curentul
electric care este furnizat SEN.
SCHEMA FLUXULUI TEHNOLOGIC DE LA TERMOCENTRALA MINTIA

DEPOZITE
COMBUSTIBIL

BENZI CĂRBUNE

CONCASOARE

BUNKERE MOARĂ

MORI

CAZANE

TURBINE

GENERATOARE

S.E.N.

264
III. Zgomotul

Zgomotul este un factor de risc serios dar deseori neglijat, care


vă poate costa mai mult decât pierderea auzului. O expunere prelungită
la zgomot puternic poate conduce la deficiente de auz dar zgomotul
poate fi de asemenea sursa sau un factor care contribuie la :
- vătămarea urechii în timpul expunerii la substanţe periculoase
(ototoxice) ;
- stresul legat de muncă ;
- creşterea riscului de accidentare la locul de muncă ;
- vătămarea fătului, în timpul sarcinii angajatei.
Pierderea auzului indusă de zgomot este recunoscută de
Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca fiind cea mai comună şi ireversibilă
boală industrială. Pierderea auzului poate nu numai opri o persoană să
lucreze la întreaga sa capacitate; ea poate să distrugă viaţa socială a
persoanei, izoland-o de comunitate.
Zgomotul legat de muncă constituie în Europa o preocupare în
creştere întrucât afectează în mod direct milioane de lucrători nu numai
din industria grea dar, de asemenea, dintr-o mulţime de sectoare de
activitate cum sunt serviciile, educaţie, divertisment. O treime a
angajaţilor din Europa sunt expusi la niveluri ridicate de zgomot pe
durata a peste un sfert din programul lor de lucru, iar circa 40 milioane
de lucrători (echivalentul întregii populaţii a Spaniei) sunt nevoiţi să
ridice tonul peste nivelul normal de conversaţie pentru a se face auziţi,
cel puţin jumatate din programul lor de lucru.
Pe platforma Mintia au fost identificate 5 locuri de muncă unde
s-a depăşit limita maximă admisă de zgomot de 87 dB(A), fig. 3, zonele
figurate cu roşu. În urma determinărilor de zgomot făcute s-a constatat
depăşirea valorii de 87 dB(A) în 29 puncte de lucru aferente celor 4
locuri de muncă. În urma acestor măsurători au fost încadraţi în condiţii
deosebite de muncă un număr de 212 persoane la S.C. Termoserv
Deva S.A. şi un număr de 102 persoane la S.C. Electrocentrale Deva
S.A.
În urma controalelor medicale periodice s-au constatat efectele
zgomotului asupra organismului uman manifestate prin afecţiuni uşoare
de hipoacuzie.
Cu ocazia informărilor prezentate de medicul de întreprindere
în şedinţele de CSSM, în momentul actual, s-a constatat că se reuşeşte
menţinerea sub control în aceloraşi limite ale afecţiunilor de hipoacuzie
datorate zgomotului, fără agravarea celor existente.

265
Prezenţa factorului de risc reprezentat de zgomot a impus
luarea următoarele măsuri la cele 2 unităţi:
1. În 2001, când s-a facut încadrarea personalului în condiţii
deosebite datorită zgomotului, s-a întocmit un program de reducere a
zgomotului sub limita maximă admisă. Acest program este în derulare.
Până în prezent s-au montat 9 cabine fonoizolante, urmând ca până la
termenul asumat pentru Decembrie 2006 să se monteze încă 6 cabine
fonoizolante.
2. Conform prevederilor art. 608 din NGPM/2002, la toate
locurile de muncă cu nivele de zgomot de peste 80 dB(A), toţi angajaţii
care îşi desfăşoară activitatea acolo şi beneficiază de condiţii deosebite
au fost dotaţi cu echipamente individuale de protecţie (EIP) compuse
din antifoane externe, iar pentru celelalte categorii de personal
antifoane interne.
3. Chiar dacă s-a retehnologizat unitatea nr. 3, în momentul
actual zgomotul nu se poate suprima la sursă şi nici nu poate fi redus
sub limita maximă admisă.
4. Cu ocazia instructajului introductiv-general şi a celor
periodice, în baza prevederilor art. 604 din NGPM/2002, personalului
expus la zgomot i se prelucrează conform tematicilor de instruire
informaţii referitoare la zgomot.
5. La toate locurile de muncă unde expunerea personală zilnică
la zgomot depăşeşte 85 dB(A) conform prevederilor art. 605 din
NGPM/2002 s-a făcut marcajul cu panouri care obligă personalul
muncitor să poarte EIP împotriva zgomotului.

Ca soluţii propuse pentru diminuarea nivelului de zgomot din


instalaţii sub LMA, în următoarea perioadă se va studia de către S.C.
Termoserv Deva S.A. eficienţa unor ecrane fonoizolante, care vor fi
testate experimental de o echipă care va efectua lucrări în zonele cu
nivel de zgomot peste limita de 87 dB(A).
Personalul de specialitate din cadrul celor 2 unităţi este
preocupat de implementarea completărilor aduse la legislaţia naţională
de „DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
2003/10/CE din 6 februarie 2003 privind cerinţele minime de securitate
şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de
agenţi fizici (zgomot)”.

266
BIBLIOGRAFIE

(1) Manu P., Medicina muncii, Ed. Medicală Bucureşti 1975


(2) Niculescu T., Medicina muncii, Ed. Medicală Bucureşti 1997
(3) Năpar Gr. , coordonator, Ghid metodologic pentru prevenirea
riscurilor de expunere la zgomot, Inspecţia Muncii, Bucureşti 2002

267
CONCEPEREA UNUI SISTEM PERFORMANT DE
SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ PENTRU
LUCRĂTORII EXPUŞI LA ZGOMOT DIN CADRUL CNH
SA PETROŞANI
Ileana BODEA, Liviu BĂCĂIAN

DEVELOPMENT OF A EFFICIENT WORK SAFETY AND HEALTH


SYSTEM FOR THE WORKERS THAT ARE SUBJECT TO NOISE
WITHIN THE NATIONAL HARDCOAL COMPANY SA PETROSANI

On the occasion of classifying the existing working places into


the special conditions group, the National Hardcoal Company SA has
realised that is actually facing special problems regarding the noise.
This fact has leaded to the development of a efficient work safety and
health system for the workers that are subject to noise.

Zgomotul constituie un factor important de suprasolicitare în


mediul de muncă. Pe lângă faptul că zgomotele pot cauza leziuni ale
aparatului auditiv, ele sunt percepute deseori ca deranjante, putând
împiedica sau îngreuna comunicarea şi concentrarea la locurile de
muncă.
Expunerea la un nivel ridicat de zgomot se regăseşte într-un
număr mare de situaţii de muncă şi din această cauză numeroşi
muncitori sunt expuşi la un risc potenţial pentru sănătatea şi securitatea
lor, respectiv riscul de pierdere a auzului. Zgomotul cauzează o
scădere a eficienţei în cazul activităţilor care impun o atenţie continuă şi
sporită, dacă se percep sunete neobişnuite, discontinue, sau
neaşteptate, precum şi sunete de înaltă frecvenţă. Influenţa zgomotului
asupra eficienţei în muncă variază foarte mult în funcţie de sarcinile de

268
lucru, obişnuinţa cu perturbările provocate de zgomot şi motivaţia în
muncă. Tulburările cele mai puternice cauzate de zgomot apar în cazul
activităţilor care impun o atenţie şi o concentrare intense.
Dacă efectele pe termen lung asupra sănătăţii sunt încă prost
cuantificate, se ştie totuşi că zgomotul este cauza oboselii şi că el
acţionează asupra sistemului nervos, cardio-vascular şi digestiv.
Organismul intrepretează prezenţa zgomotului ca semnalul
unui pericol care generează stare de nelinişte şi stres. Pe termen lung,
aceste stări provoacă dezechilibre. Inima bate puţin mai repede,
presiunea sanguină este prea crescută, digestia este încetinită. Aceste
dereglări ale echilibrului organismului pot contribui, după câţiva ani, la
probleme mai grave: apariţia şi evoluţia hipertensiunii arteriale, boli
cardiace, deranjamente ale digestiei, ulcere stomacale. Acest stres
este de asemenea cauza unor dificultăţi şi perturbaţii ale somnului şi
provoacă o reducere a activităţii imunologice a organismului, făcându-l
mai vulnerabil la infecţii de orice fel.
Problemele încep, în general, prin ceea ce se numeşte
oboseala auditivă, care apare după un anumit timp petrecut de angajat
într-o ambianţă zgomotoasă şi care se manifestă prin senzaţie de
urechi astupate (sunetele receptate sunt atenuate şi propria voce pare
îndepărtată).
Este prima fază de afectare a auzului. Este suficientă o
expunere de câteva ore la un zgomot intens pentru ca această
oboseală să se instaleze provocând o scădere temporară a acuităţii
auditive. Funcţia auditivă normală este recuperată, după o perioadă
care variază între 12 şi 36 ore, în funcţie de individ şi de mărimea
expunerii. Atâta vreme cât pierderea auditivă rămâne temporară,
vorbim de oboseala auditivă. Dar, dacă expunerea se prelungeşte sau
dacă zgomotul este mai intens, pierderea auditivă nu va mai fi
recuperată în totalitate. Puţin câte puţin, această oboseală, reversibilă,
se transformă în pierdere auditivă permanentă care poate evolua până
la surditate.
Surditatea profesională evoluează lent şi insidios. Unele
profesii prezintă un risc de surditate important pentru cei care le
practică, de exemplu : cazangii, mecanicii de întreţinere din industra
aeronautică, minerii, angajaţii pe şantierele navale etc.
Surditatea profesională este consecinţa unei expuneri
prelungite la niveluri de zgomot ridicate.
Într-o primă etapă, subiectul nu-şi dă seama de nimic. Numai
zona frecvenţelor centrate pe 4000 Hz este atinsă. Într-adevăr, în
această zonă auzul este cel mai sensibil şi cel mai fragil. Pierderea

269
atinge 30-40 decibeli: frecvenţele adiacente sunt puţin afectate, mai
ales în zona conversaţională între frecvenţele 500-2000 Hz.
Când devii „tare de urechi”, surditatea este deja bine fixată.
Pierderea creşte până la 60 sau 70 dB(A). Ea se şi lărgeşte:
frecvenţele acute ale conversaţiei sunt atinse. Subiectul cere să i se
repete, nu mai aude anumite sunete, mai ales dacă sunt ascuţite, şi din
această cauză, începe să sufere o jenă sensibilă în viaţa sa socială şi
profesională. El nu mai înţelege distinct ceea ce se spune, mai ales
când vorbesc mai multe persoane. Pot să apară tulburări uşoare, cum
ar fi şuieraturi şi senzaţia de urechi astupate. Audiograma arată că
frecvenţele apropiate de 2000 Hz şi 4000 Hz sunt alterate.
La cea de-a treia fază, surditatea este profundă. Pierderea de
audibilitate atinge 100 respectiv 110 dB(A) la frecvenţa de 4000 Hz.
Frecvenţele adiacente sunt atinse, de asemenea, din plin: se constată
o pierdere sensibilă a audierii vocii. Pierderea este importantă în zona
conversaţională: de exemplu 70 dB(A) - 1000 Hz, 40 dB(A) - 500Hz.
Contrar surdităţii de transmisie (malformaţii etc.) şi celei
provocate de un traumatism violent (explozie, bruscă variaţie de
presiune etc.) care afectează urechea mijlocie, surditatea de percepţie
este datorată unei distrugeri iremediabile şi definitive a celulelor ciliate
ale urechii interne. Nici o intervenţie chirurgicală nu poate remedia
nimic în acest caz. Protezele auditive nu pot decât parţial să acopere
aceste deficienţe şi rezultatele unei aparaturi sunt aleatorii şi
întotdeauna imperfecte.
Zgomotul agresionează specific analizatorul auditiv care apare
de obicei după o durată de expunere în medie de 10 – 15 ani cu variaţii
individuale apărând hipoacuzii de percepţie şi surditate profesională.
Pentru prevenirea zgomotului perturbator la locurile de muncă
se impune luarea tuturor măsurilor tehnice şi organizatorice de
protecţie a muncii, astfel încât să fie asigurat un nivel al zgomotului
care să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
Şi la nivelul Companiei Naţionale a Huilei SA Petroşani
zgomotul perturbator în anul 2002 a fost prezent la un număr de 213
locuri de muncă, printre bolile profesionale constatate la salariaţi
remarcându-se şi surditatea şi hipoacuzia. Aceste locuri de muncă cu
un nivel ridicat al zgomotului se regăsesc atât la suprafaţa unităţilor
miniere şi a preparaţiilor cât şi în subteran.
Principalele locuri de muncă de la suprafaţă cu un nivel ridicat
al zgomotului sunt : staţiile de compresoare, casele maşinilor de
extracţie, transportoarele cu bandă, staţiile de ventilatoare, atelierele de
tâmplărie, centralele telefonice, separaţiile, atelierele de confecţii

270
metalice, instalaţiile de funicular, atelierele de reparaţii unelte
pneumatice, silozurile de cărbune, preparaţiile şi carierele.
În subteran principalele surse generatoare de zgomot sunt:
transportoarele cu bandă, concasoarele, perforatoarele şi instalaţiile de
perforare, punctele de descărcare din silozuri, culbutoarele, efectuarea
lucrărilor de împuşcare în subteran, instalaţiile de aeraj parţial.
Numărul de locuri de muncă de la subunităţile CNH SA
Petroşani cu un nivel al zgomotului peste limitele admise, la nivelul
anului 2002, este prezentat în tabelul nr.1.

Tabel nr.1
Nr. Denumirea subunităţii Nr locuri de
crt muncă cu un
nivel al
zgomotului
peste limitele
admise
1. Exploatarea Minieră Lonea 15
2. Exploatarea Minieră Petrila 16
3. Exploatarea Minieră Livezeni 18
4. Exploatarea Minieră Aninoasa 2
5. Exploatarea Minieră Vulcan 12
6. Exploatarea Minieră Paroşeni 6
7. Exploatarea Minieră Lupeni 30
8. Exploatarea Minieră Uricani 6
9. Exploatarea Minieră Ţebea 2
10. Staţia Centrală de Salvare Minieră 9
11. Exploatarea de Preparare a Cărbunelui 97
Valea Jiului
12. Total Compania Naţională a Huilei SA 213
Petroşani

După cum se observă din tabelul nr.1 cel mai mare număr de
locuri de muncă cu emisii de zgomote peste limitele maxime admise se
găseşte la Exploatarea de Preparare a Cărbunelui Valea Jiului,
respectiv 45,54% din total. Valoarea maximă a zgomotului măsurată la
locurile de muncă din cadrul Companiei Naţionale a Huilei Petroşani a
fost înregistrată la Atelierul de reparaţii unelte pneumatice de la EM
Petrila, unde a fost înregistrată o valoare de 99 db(A).
Situaţia hipoacuziilor la nivelul CNH SA Petroşani în perioada
1999 – 2003 este prezentată în tabelul nr.2 precum şi în figura nr.1.
271
Tabel nr.2
Unitatea 1999 2000 2001 2002 2003
Exploatarea Minieră 5
Lonea
Exploatarea Minieră 4
Petrila
Exploatarea Minieră 2
Livezeni
Exploatarea Minieră
Aninoasa
Exploatarea Minieră 3
Vulcan
Exploatarea Minieră 3
Paroşeni
Exploatarea Minieră
Lupeni
Exploatarea Minieră
Bărbăteni
Exploatarea Minieră
Uricani
Exploatarea de 1
Preparare a Cărbunelui
Valea Jiului
Total Compania 18
Naţională a Huilei SA
Petroşani

În anul 2004 în evidenţele CNH SA Petroşani au rămas un


număr de 14 cazuri de hipoacuzie repartizate astfel :
- 5 cazuri la EM Lonea;
- 3 cazuri la EM Petrila;
- 2 cazuri la EM Vulcan;
- 3 cazuri la EM Paroşeni;
- 1 caz la EPCVJ Petroşani.
Repartizarea cazurilor de hipoacuzie în evidenţele CNH SA
Petroşani la nivelul anului 2004 este prezentată în figura nr.1

272
Figura nr.1

5
5

4
3 3
3
2
2
1
1

EM LONEA EM PETRILA EM VULCAN EM PAROSENI EPCVJ

Toate cazurile de hipoacuzie existente în evidenţele CNH SA


Petroşani în anul 2004 sunt cazuri vechi, din anul 2002 nu a mai fost
înregistrat nici un caz de hipoacuzie sau surditate profesinală la nivelul
CNH SA Petroşani.
Situaţia surdităţilor la nivelul CNH SA Petroşani în perioada
1999 – 2003 este prezentată în tabelul nr.3 şi figura nr.2.
Din tabelele 2 şi 3 şi din figurile 1 şi 3 se observă că toate
cazurile de hipoacuzie şi de surditate profesională depistate la nivelul
CNH SA Petroşani au fost înregistrate în anul 2002, atunci când s-au
făcut demersurile necesare încadrării locurilor de muncă în condiţii
deosebite în conformitate cu prevederile HG 261/2001 privind criteriile
şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.
Cu această ocazie CNH SA Petroşani a realizat că se
confruntă cu o problemă deosebită, impunându-se stabilirea şi
realizarea unor măsuri tehnice şi organizatorice pentru crearea unui
climat de securitate şi sănătate.

273
Tabelul nr.3
Unitatea 1999 2000 2001 2002 2003
Exploatarea Minieră Lonea
Exploatarea Minieră Petrila 1
Exploatarea Minieră
Livezeni
Exploatarea Minieră
Aninoasa
Exploatarea Minieră Vulcan 1
Exploatarea Minieră
Paroşeni
Exploatarea Minieră Lupeni
Exploatarea Minieră
Bărbăteni
Exploatarea Minieră Uricani
Exploatarea de Preparare a
Cărbunelui Valea Jiului
Total Compania Naţională a 2
Huilei SA Petroşani

Din anul 2002, prin Staţia Centrală de Salvare Minieră


Petroşani, CNH SA Petroşani urmăreşte în permanenţă influenţa
noxelor profesionale asupra lucrătorilor, inclusiv influenţa zgomotului.
Pentru o mai bună prevenire medicală a surdităţii profesionale,
la nivelul CNH SA Petroşani, a fost demarată o acţiune de depistare
preventivă. În acest sens medicul de medicina muncii de la Staţia
Centrală de Salvare Minieră Petroşani a procedat la efectuarea unui
examen medical prealabil în momentul repartizării la un loc de muncă
cu expunere la zgomot. Acest examen medical a conţinut şi un control
audiometric, control indispensabil pentru furnizarea de referinţe atunci
când se face urmărirea ulterioară a nivelului de audiţie şi pentru a
aprecia amploarea unei eventuale diminuări a capacităţilor auditive.
În acest sens au fost efectuate controale medicale complete la
personalul muncitor care lucra în locuri de muncă cu un nivel ridicat al
noxelor profesionale, rezultând că la un număr destul de mare de
salariaţi noxa profesională determinată se regăseşte ca efect în starea
de sănătate. Referitor la zgomot, deşi în perioada 2002 – 2004 nu au
fost înregistrate cazuri noi de boli profesionale cauzate de influenţa
zgomotului la locurile de muncă, au fost depistate o serie de boli legate
de profesie ( otită, etc ), boli care au afectat sănătatea lucrătorilor
expuşi la un nivel al zgomotului peste limitele maxime admise.

274
Figura nr.2

2
1,8 Unitatea
1,6
1,4 Exploatarea Miniera
1,2 Petrila
1
0,8 Exploatarea Miniera
Vulcan
0,6
0,4 Total Com pania
0,2 Naţională a Huilei SA
Petroşani
0
1 2

În baza articolului 8 din HG 261/2001, Compania Naţională a


Huilei SA şi unităţile componente au luat o serie de măsuri tehnico –
organizatorice pentru a normaliza condiţiile de muncă la locurile de
muncă cu un nivel al zgomotului peste limitele admise. În acest sens la
staţiile de compresoare de la EM Lonea, EM Paroşeni, EM Livezeni şi
de la EM Lupeni au fost înlocuite vechile compresoare cu compresoare
noi de tip ATLAS COPCO, zgomotul la aceste staţii de compresoare
scăzând sub limitele maxime admise de normele în vigoare. Acest
program de înlocuire a vechilor compresoare va continua, în viitor
urmând să fie montate compresoare noi şi la celelalte unităţi miniere.
De asemenea prin programul de modernizare a EPCVJ Petroşani
( Programul ITOCHU ), s-au retehnologizat toate locurile de muncă de
la Preparaţia Coroieşti, numărul locurilor de muncă cu un nivel al
zgomotului peste limitele admise scăzând semnificativ. Totodată prin
reorganizarea Exploatării de Preparare a Cărbunelui Valea Jiului şi prin
desfiinţarea Preparaţiilor Lupeni şi Petrila o mare parte din locurile de
muncă cu un nivel al zgomotului peste limitele admise şi încadrate în
categoria locurilor de muncă cu condiţii deosebite au fost desfiinţate.

275
În perioada 2002 – 2005, CNH SA Petroşani a realizat
programele de măsuri pentru reducerea nivelului de zgomot la locurile
de muncă, programe ce au conţinut aspecte legate de:
- reducerea zgomotului la sursă;
- adoptarea unor soluţii de atenuare a zgomotului;
- suprimarea şocurilor sau amortizarea lor;
- evitarea vibraţiilor inutile;
- modificarea utilajelor şi a tehnologiilor;
- izolarea locului de muncă de zgomotele exterioare;
- carcasarea sursei de zgomot.
La alte locuri de muncă ( staţii de compresoare, staţii principale
de ventilatoare, la fluxul de spălare de la Preparaţia Coroieşti, etc. ),
deşi au fost luate măsuri tehnico – organizatorice de normalizare a
condiţiilor de muncă, nivelul zgomotului, deşi a scăzut, este mai mare
decât limita maximă admisă. La aceste locuri de muncă se urmăreşte
starea de sănătate a salariaţilor, s-a luat măsura reducerii timpului de
lucru în zgomot şi purtarea, de către salariaţi, a echipamentului
individual de protecţie în condiţiile în care, prin aceasta, nu se induce
un risc suplimentar.

BIBLIOGRAFIE

[1] Napar, G., Mândru, M., Brădăţan, M., Ghid metodologic pentru
prevenirea riscurilor legate de expunerea la zgomot, Editor Inspecţia
Muncii, Bucureşti, 2002.
[2] Darabont, A., Pece, Şt., ş.a., Managementul securităţii şi sănătăţii în
muncă, vol.I şi II, Editura AGIR, Bucureşti, 2002.
[3] Pece, Şt., Dăscălescu, A., Factorii de risc de accidentare şi
îmbolnăvire profesională în sistemul de muncă, Studiu ICSPM
Bucureşti, 1989.
[4] Ghertek, M., Ciriperu, V., Starea de sănătate, Studiu CNH SA
Petroşani, 2004.
[5] XXX Program de twinning România – Suedia, Suport de curs,
Inspecţia Muncii, Bucureşti, 2002.
[6] XXX Norme generale de protecţia muncii, Bucureşti, 2002.

Drd.ing. Ileana Bodea, şef serviciu ITM Hunedoara - SSM Petroşani


Drd.ing. Liviu Băcăian, inspector de muncă ITM Hunedoara – SSM
Petroşani

276
REDUCEREA EXPUNERII LA ZGOMOT,
COMPONENTĂ IMPORTANTĂ ÎN STRATEGIA
MANAGERIALĂ A S.C DRUMCO S.A. TIMIŞOARA
Liviu DÂMBOIU, Iustin FURDUI

THE ABATEMENT OF DISTURBANCE EXPOSURE, AN IMPORTANT


COMPONENT IN MANAGEMENT STRATEGY OF S.C. DRUMCO S.A

The study presents the concept of abatement in disturbance


exposure from the context of managerial strategy of S.C. DRUMCO
S.A. Timişoara.
Ar define notions about: danger, risk, adequate security in the
matter of activity of the firm and the program of security measures and
conditions of health in work.
The planed steeps for abatement of disturbance exposure from
the firm are presents in the text and explicative schemes, which
includes the controlling mechanism of the entire managerial complex.
Identified sources of pollution, measurements and results,
attributions and responsibilities, the effects and efficiency are elements
of basement, set and assure the control in conditions of health of the
employs, that been the principal indicator in the management of firm,
about the abatement of disturbance exposure.

Cuvinte cheie: zgomot; management.

277
1.- Conceptul de securitate, sănătatea muncii şi reducerea
expunerii la zgomot în managementul firmei.

1.1.- Consideraţiuni generale


Politica managerială a firmei tratează cu maxim interes
problema stării de sănătate a angajaţilor săi, stare care influenţează
spontan sau în perspectivă, uneori în mod imprevizibil, aportul şi
randamentul acestora.
Starea de sănătate a angajaţilor este dependentă de o serie de
factori biologicii, factori sociali, factori de mediu şi nu în ultimul rând
factori determinaţi de raporturile de muncă. Zgomotul la locul de
muncă, acest ansamblu de sunete indezirabile, de durată şi nivel
ridicat, conduce la diminuarea potenţialului lucrativ şi a performanţelor
individuale ale angajaţilor expuşi, şi poate provoca efecte nedorite
asupra muncii, a stării de sănătate a angajaţilor, toate raprotate în
planul economic al firmei
Surditatea profesională în UE, ocupă un loc de top în cadrul
bolilor profesionale recunoscute şi în consecinţă în cuantumul costurilor
pe care le generează, fapt pentru care protecţia la zgomot este
stipulată ca cerinţă esenţială în Directiva Consiliului Europei nr.
89/106/CEE. [ 1 ] Prezentul studiu analizează politica
managerială a firmei, în vederea armonizării cu politica Agenţiei
Europene pentru Securitatea şi Sănătatea în Muncă privind
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale angajaţilor la locul de muncă. [ 2 ]

1.2.- Zgomotul în cadrul firmei

Firma desfăşoară o activitate în domeniul construcţiilor, având


ca obiect de activitate „ Construcţia de drumuri, autostrăzi şi
aerodromuri”, domeniu în care se folosesc utilaje şi instalaţii
generatoare de vibraţii şi zgomot.
Ţinând cont de complexitatea factorilor de risc de accidentare
şi îmbolnăvire profesională specifici firmei, în procesul managerial,
mediul fizic de muncă (vibraţii, zgomot etc) este analizat ţinând cont de:
- pericolul, ca proprietate intrinsecă a echipamentelor tehnice ca
surse de zgomot;
-riscul, ca probabilitate de producere a traumelor auditive, în cazul
expunerii la sursa de zgomot;
-securitatea, ca sentiment de siguranţă şi de încredere faţă de orice
pericol care poate să conducă la daune materiale sau umane;

278
Societatea dispune de programe anuale de prevenire a
accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale datorate
factorilor de solicitare specifici activităţilor pe care firma le desfăşoară.
Prezentul studiu tratează în contextul general al asigurării sănătăţii
şi securităţii în muncă, preocupările pentru diminuarea expunerii la
zgomot.

1.3.- Conceptul managerial de reducere a expunerii la


zgomot.

Incapacitatea de muncă a personalului se reflecta prin


scăderea randamentului muncii şi implicit a performanţelor în muncă.
Pentru edificarea, reducerea până la anulare a efectelor
expunerii la zgomot, sau identificat pe amplasamente, domenii şi forme
de activităţi, toate sursele posibile de risc, factorii care generează
aceste surse, probabilitatea producerii unor accidente sau îmbolnăviri
profesionale cauzate de dotarea şi mediul de muncă asigurat
angajaţilor. La nivelul societăţii funcţionează Comitetul de securitate şi
sănătate în muncă, organism specializat prin care se aplică politica
managerială a firmei în domeniu, având ca obiectiv principal evaluarea
şi cunoaşterea reală a riscurilor fiecărui loc de muncă din punct de
vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă si de evaluare a măsurilor
necesare pentru prevenirea acestora şi asigurarea unui climat de
securitate şi siguranţă.

Reducerea expunerii la zgomot, ca măsură organizatorică de


prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvire profesională, se
regăseşte în strategia managerială a societăţii, reflectându-se direct în
rezultatele economice şi politica firmei.

2.-Identificarea şi evaluarea surselor de zgomot

2.1.-Identificarea surselor de zgomot.


Zgomotul este specific şi se regăseşte aproape în toate
mediile de muncă. Activităţile firmei desfăşurate în domeniul
construcţiilor, folosesc utilaje , instalaţii şi mijloace generatoare de
zgomote şi execută unele lucrări în medii zgomotoase.
Din acest punct de vedere în cadrul firmei sau identificat:
a.- Surse generatoare de zgomot, grupate după mobilitate în:
Surse fixe generatoare de zgomote, din care fac parte,
instalaţiile de preparare a mixturilor asfaltice, instalaţii de preparare a

279
emulsiilor bituminoase, instalaţii de preparare a betoanelor şi instalaţii
de producere a agregatelor minerale
Surse mobile generatoare de zgomot, care includ
combine pentru tratamente bituminoase, repartizor de mixturi asfaltice,
cilindri compresori, autogredere, buldozere, mijloace de transport
b.- Medii de lucru expuse zgomotului.
Mediile expuse zgomotului cuprind execuţia unor lucrări sub
circulaţie şi zonele de lucru din vecinătatea instalaţiilor şi a utilajelor
folosite de firmă.
Surse de zgomot provenite din traficul rutier, se
regăsesc la lucrările executate sub circulaţie efectuate pe drumurile
publice sau pe străzile unor localităţi urbane sau rurale.
Surse de zgomot provenite de la mijloacele de muncă.

2.2.-Evaluarea surselor de zgomot.

Evaluarea puntelor de risc privind expunerea la zgomot s-a


făcut în concordanţă cu prevederile actelor normative în vigoare şi
limitele admisibile stabilite prin STAS 11617/1990.
Pentru utilajele şi instalaţiile care prezintă risc din punct de
vedere al expunerii la zgomot s-au făcut măsurători de către instituţii
autorizate şi s-a stabilit nivelul de zgomot prin atestate tehnice emise
pentru fiecare obiectiv şi zona unde se consemnează factorul de risc,
post de comandă sau mediu înconjurător.
Pentru mediile expuse zgomotului nu s-au înregistrat puncte de
risc de expunere la zgomot peste pragul admis de standard.

3.-Măsurarea valorilor surselor de poluare prin zgomot


existente în cadrul firmei.

Din evaluările şi măsurătorile făcute la nivelul societăţii s-au


înregistrat 11 puncte de risc privind expunerea la zgomot dintre care 6
instalaţii cu amplasament fix şi 5 utilaje cu activitate mobila, puncte de
risc la care valorile măsurate se situează la nivelul sau peste nivelul
prevăzut de stat. Toate punctele de risc s-au înregistrat la postul de
comandă.
Zgomotul de mediu atât pentru utilajele şi instalaţiile analizate se află
sub limitele prevăzute. [4]
De asemenea pentru mediul de lucru sub circulaţie nivelul
zgomotului este sub cel admis determinat şi de reducerea regimului de

280
viteză datorat restricţiilor impuse atât prin proiectele de execuţie cât şi
de normativele în vigoare.
În tabelul 1 sunt prezentate prin măsurători atestate nivelul
zgomotului la punctul de comandă pentru instalaţiile şi utilajele care
prezintă risc de expunere la zgomot.

Tabelul 1
Seria

măsurat
Valoare
Organis

a Stas
Utilajul s-au Amplasa numărul
m

a
instalaţia -ment Atestatului
autorizat
tehnic
Staţia de mixturi
Buziaş RMEC1) R-8159 /2004 70 70
asfaltice Wibau
Staţia de mixturi Sănnico- ICECOM
2) RI-365/2005 74 70
asfaltice Nicolina lau Mare
Staţia de mixturi
Făget ICECOM RI-364/2005 70 70
asfaltice Nicolina
Instalaţie pentru
Sănnico-
emulsie ICECOM RI-366/2005 70 70
lau Mare
bituminoasă
Centrală betoane
Făget RMEC R-7085/2003 70 70
Nicolina Iaşi
Instalaţie
producere Jena Est
ICECOM RI-362/2005 70 70
agregate Timiş
minerale
Combina
tratamente Mobil ICECOM RI-363/2005 76 76
bituminoase
Repartizor de R-8109/2004
mixturi asfaltice Mobil RMEC Vogele S- 83 85
1800
Repartizor de R-8110/2004
mixturi asfaltice Mobil RMEC Vogele S- 90 85
1800
Repartizor de R-8111/2004
Mobil RMEC 85 85
mixturi asfaltice Demag,df14c
Repartizor de R-8112/2004
Mobil RMEC 85 85
mixturi asfaltice Demag,df100

281
1)
Registrul român al Maşinilor şi Echipamentelor tehnologice de
Construcţii.
2)
Institutul de Cercetări pentru Echipamente şi tehnologii în
Construcţii.

4.- Măsuri de aplicare a strategiei manageriale privind


reducerea expunerii la zgomot

Începând de la stabilirea raporturilor de muncă, între angajator


şi angajat, aspectul protecţiei muncii este în concordanţă cu legislaţia în
vigoare, cu obiective şi responsabilităţi pentru fiecare parte, astfel încât,
pe parcursul desfăşurării activităţii, riscul de accidentare în muncă şi
îmbolnăvire profesională să fie eliminat.
Atribuţiunile şi responsabilităţile privind identificarea şi
evaluarea riscurilor trebuie să se reflecte în starea de sănătate a
angajaţilor.
Aplicarea programelor anuale, necesarul de resurse materiale
si financiare pentru protecţia angajaţilor se urmăreşte şi se reglează
periodic la nivel managerial, reactualizând şi redefinind priorităţile care
se impun.
Traseul informaţional-decizional referitor la eliminarea riscului
de expunere la zgomot este integrat în procesul managerial global al
firmei.
Procedeul prezentat are avantajul de a releva informaţii
simultane privind capacitatea de muncă şi starea de sănătate a
angajaţilor.
În legătură cu expunerea la zgomot, controalele medicale
periodice de specialitate , relevă eventualele afecţiuni ale analizatorului
auditiv (schema 2).

282
Sistemul de control şi reglare a stării de sănătate a angajaţilor.
Schema 2.
Dotare utilaje,
instalaţii , mijloace Produse şi servicii
şi tehnologii oferite

Managementul global al firmei


Comitetul de sănătate şi securitate în muncă
PROGRAMUL ANUAL 2005
Privind măsurile de securitate şi sănătate în muncă

ACŢIUNEA DE REDUCERE A EXPUNERII LA ZGOMOT

● Identific. surselor de ● Măsurile de


zgomot
● Măsurarea, evaluarea şi
protecţie, fonduri
comparare a parametrilor şi echipamente
● Valori măsurate, grupate necesare

STAREA DE SĂNĂTATE A
ANGAJAŢILOR
Raportul medical şi controale periodice

În paralel cu dotarea de noi mijloace de muncă se impun


parametrii tehnici şi funcţionali cuprinşi în limitele stabilite de standard,
iar în acelaşi timp se iniţiază şi acţiuni de atestare tehnică a fiecărui
mijloc de muncă ce prezintă risc de expunere la zgomot.
Programele anuale şi conceptul managerial au prevăzute
acţiuni de măsurare periodică sau în caz de eveniment a parametrilor
care definesc pericolul de îmbolnăvire prin expunerea la zgomot, astfel
ca în desfăşurarea procesului de muncă să se poată interveni în timp
util şi real pentru diminuarea sau eliminarea surselor de poluare sau

283
pentru asigurarea măsurilor de protecţie a angajaţilor prin asigurarea
echipamentului individual de protecţie, in cazul expunerii la zgomot.

5.- Efecte ale politicii manageriale înregistrate ca urmare a


reducerii riscului de expunere la zgomot

Un efect incontestabil care a condus la retehnologizarea firmei,


la creşterea valorii şi a performanţei profesionale l-a avut asocierea cu
concernul austriac STRABAG AG, prin care s-a majorat capitalul social
al firmei, acesta devenind acţionar majoritar.
Din punct de vedere al stării de sănătate al angajaţilor, aşa cum
rezultă din raportul cabinetului medical de medicina muncii acreditat ,
nu s-a înregistrat nici un caz de afecţiune a auzului la cei 57 angajaţi
care lucrează pe instalaţii şi utilaje cu risc de expunere la zgomot.
În acest sens este semnificativă interacţiunea între toate
elementele componente ale sistemului de muncă, resurselor umane,
materiale şi financiare utilizate, specifice managementului global al
firmei, care a condus la:
● reducerea stării de oboseală auditivă, disconfort, stres,
deficit auditiv ireversibil, surditate, etc.
● eliminarea incapacităţii de muncă la personalul care
activează in punctele de risc cu expunere la zgomot.
● creşterea randamentului angajaţilor şi implicit a
performanţelor firmei.
● avantaje economice ca urmare a unei mai bune utilizări a
fondului de timp productiv al fiecărui angajat care activează în
punctele evaluate.

Bibliografie
[ 1 ] Hans-Horst Konkolewsky, directorul AESSM, interviu
[ 2 ] Directivele Europene 89/106 CEE şi 98/37 CEE
[ 3 ] Legea nr.90/1996, republicată în M.O. nr.47/29.01.2001
[ 4 ] STAS 11617-90, Metode pentru determinarea nivelului de zgomot
şi limitele admisibile, Institutul Român de Standardizare, Bucureşti,
1990

Dr.ing. Liviu DÂMBOIU, director general, SC Drumco SA Timişoara


Ing. Iustin-Romul FURDUI, inspector de muncă, ITM Timiş

284
ANALIZA ZGOMOTULUI PRODUS ÎN PROCESUL
TEHNOLOGIC DE PRELUCRARE A METALELOR PRIN
DEFORMARE PLASTICĂ LA CALD - FORJARE -
- RISCURI ŞI IMPACT ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE
A LUCRĂTORILOR-
ing. Vasile ISAI

THE ANALYSIS OF NOISE LEVEL IN METALS PROCESSING


THROUGH PLASIC DISTORTION AT HIGH TEMPERATURES -
RISKS AND IMPACT ON THE WORKERS’ HEALTH STATE-

Unprotected exposure to loud noises at the workplace can


cause irreversible hearing damage. This may lead to serious accidents
or to other health problems. People having certain professions expose
themselves to the risk of becoming completely deaf, if they don’t use
proper protection. This category of professions above mentioned,
includes: stokers, forgers etc. In this case, deafness is a direct
consequence of a prolonged exposure to different levels of high
acoustic pressure.The employer must remove or isolate these noise-
making sources by taking technical and organizational measures, by
instructing the workers and by continuously monitoring their health
state.

1.Introducere

Zgomotul este perceput de auzul omului ca un sunet nedorit.


Sunetul este senzaţia auditivă provocată de vibraţia acustică a
particulelor unui mediu elastic în jurul unei poziţii de echilibru.

285
Urechea captează aceste vibraţii şi celulele ciliate situate în
urechea internă transformă aceste vibraţii în impulsuri nervoase care se
transmit la creier, unde sunt analizate şi transformate în senzaţii
acustice. Celulele ciliate în număr de circa 24.000, sunt esenţiale
pentru auz, ele nu se pot regenera, distrugerea lor fiind ireversibilă.
Vibraţiile mediului elastic provoacă o variaţie a presiunii atmosferice şi
amploarea acestei variaţii determină mărimea zgomotului exprimat prin
nivelul de presiune acustică. Zgomotul se distinge prin mărime şi
frecvenţă. Nivelul de zgomot se măsoară în decibeli. Sunetele situate în
gama de frecvenţe de la aprox. 20 la 20.000 hertzi (Hz) constituie
câmpul auditiv, domeniu care se îngustează odată cu înaintarea in
vârstă. Urechea umană este mai sensibilă la frecvenţe medii decât la
cele joase şi înalte, motiv pentru care instrumentele de măsură sunt
dotate cu un filtru numit „ de pondere A” al cărui răspuns în frecvenţă
este identic cu al urechii. Unitatea de măsură pentru nivelul de zgomot
perceput de auzul uman se numeşte decibel ponderat A ( dB(A) ).
Nivelurile de zgomot nu se însumează aritmetic, ci
logaritmic.Infrasunetele, frecvenţe mai mici de 20Hz şi ultrasunetele
frecvenţe mai mari de 20.000 Hz, nu sunt perceptibile de către urechea
umană.Urechea reprezintă o structură de amplificare a sunetelor , de
protecţie şi de rezonanţă, prin părţile sale externe şi interne. Se
cunoaşte faptul că unda acustică care intră în ureche este tradusă în
senzaţie sonoră pe creier în mai puţin de 20 miimi de secundă.Dacă o
persoană petrece un anumit timp într-o ambianţă zgomotoasă, după
revenirea într-o ambianţă liniştită sunetele i se vor părea atenuate,
propria voce i se va părea îndepărtată, având impresia că urechile sunt
astupate. Este prima fază de afectare a auzului. Este suficient ca
urechea să fie expusă câteva ore la un zgomot intens pentru a scădea
temporar funcţia auditivă, astfel funcţia auditivă normală este
recuperată după o perioadă care variază între 12 şi 36 ore funcţie de
individ şi durata expunerii. Când pierderea auditivă este temporară,
vorbim de oboseală auditivă. Dacă expunerea la zgomote se
prelungeşte, fără o protecţie a urechii, pierderea auditivă nu va mai fi
recuperată în totalitate şi in timp se transformă în pierdere auditivă
permanentă care poate evolua până la surditate.

2. Riscurile expunerii la zgomot în sectoarele de


prelucrare a metalelor prin forjare

Expunerea neprotejată la zgomote puternice, la locul de


muncă, poate cauza vătămări ireversibile ale auzului, putând constitui

286
factor care contribuie la producerea de accidente de muncă şi la
apariţia altor probleme de sănătate. În domeniul industriei grele există
multe activităţi care presupun lucrul în condiţii de zgomot, lucrătorii fiind
expuşi nu numai zgomotului produs de propria activitate ci şi
zgomotului ambiental, sau de fond provenind de la alte activităţi. Cele
mai importante surse de zgomot în sectoarele de prelucrare a metalelor
prin forjare sunt : - ciocane de forjare liberă autocompresoare; - ciocane
matriţoare cu aer; - cuptoare de încălzire a metalului, cu gaz metan ;
- prese mecanice de forjare; - prese hidraulice; - ventilatoare de aer;

Unele profesii prezintă un risc de surditate profesională pentru


cei care le practică în condiţii neprotejate, cum sunt: fochiştii, forjorii,
presatori de metale, etc.,. Surditatea profesională este consecinţa unei
expuneri prelungite la niveluri de presiune acustică ridicate. Este o
surditate de percepţie datorată degradării nervului auditiv. Urechea
primeşte unde sonore dar nu mai are posibilitate să le convertească în
flux nervos pentru a le trimite la creier.

Se disting, astfel, trei etape :

- în prima etapă lucrătorul nu realizează declanşarea


afecţiunii deoarece este atinsă numai zona frecvenţelor centrate pe
4000 Hz, foarte fragilă, pierderea auditivă însemnând 30 - 40 decibeli.
Nu este încă afectată zona conversaţională axată pe frecvenţele 500 -
2000 Hz.

- în a doua etapă pierderea auditivă creşte până la 60


sau 70 dB(A), frecvenţele conversaţionale sunt atinse şi lucrătorul
devine "tare de ureche", el nu mai înţelege distinct ceea ce i se spune,
fapt ce poate duce la producerea unor accidente de muncă. În aparatul
auditiv apar tulburări uşoare cum ar fi şuierături şi senzaţia de urechi
înfundate.

- în a treia etapă pierderea auditivă creşte până la 100


sau 110 dB(A), când se constată o pierdere sensibilă a audierii vocii,
instalându-se surditatea profundă, fapt ce implică distrugerea
iremediabilă a celulelor ciliate ale urechii interne. Acest traumatism nu
poate fi remediat prin intervenţii chirurgicale, iar protezele auditive
acoperă doar parţial pierderea auditivă.

287
3. Măsurarea zgomotului receptat de lucrătorii din
sectoarele de prelucrare a metalelor prin forjare şi
impactul asupra stării lor de sănătate

Măsurările de zgomot au fost efectuate în sectoarele de


prelucrare a metalelor prin forjare, la doi agenţi economici din judeţul
Bihor, S.C. PREMAGRO S.A. Oradea respectiv la S.C. METALUL
MESA S.A. Salonta. A fost utilizat un aparat electronic tip ELV 4886 cu
afişaj digital al valorilor nivelului de zgomot în dB(A), cuplat la un
laptop cu program de afişare grafică a valorilor măsurate. Evaluarea
nivelului de zgomot se face prin afişare directă a valorilor minime şi
maxime pe durata expunerii aparaturii în mediul de muncă.

Au fost efectuate determinări distincte, în apropierea utilajelor


specifice procesului tehnologic de forjare, pe traseele de deplasare în
sectorul de forjă şi pe aleea de deplasare din curtea societăţii.

Fig. M1 - Graficul zgomotului înregistrat în hala forjă, la mijlocul halei


din cadrul SC PREMAGRO SA

288
Fig. M2 - Graficul zgomotului înregistrat în hala forjă, la intrarea in hala
din cadrul SC PREMAGRO SA

Fig. M3 - Graficul zgomotului înregistrat în hala forjă, lângă ciocanul


matritor de 3 tf din cadrul SC PREMAGRO SA

289
Fig. M4 - Graficul zgomotului înregistrat în hala forjă,
lângă presa de 3 tf din cadrul SC PREMAGRO SA

Fig. M5 -Graficul zgomotului înregistrat în curte, la intrarea în sediul


administrativ din cadrul SC METALUL MESA SA Salonta

290
Fig. M6 -Graficul zgomotului înregistrat în curte, pe aleea de circulaţie,
la intrarea în hala de debitare prin forfecare cu presa de 500 tf –
ERFURT, din cadrul SC METALUL MESA SA Salonta

Fig. M7 -Graficul zgomotului înregistrat în hala de debitare prin


forfecare, lângă presa de 500 tf –ERFURT,
din cadrul SC METALUL MESA SA Salonta

291
Fig. M8 - Graficul zgomotului înregistrat la intrare în hala forjă, la aprox.
8 m de ciocanul matriţor de 3 tf
din cadrul SC METALUL MESA SA Salonta

Fig. M9 – Graficul zgomotului înregistrat în hala forjă, la aprox. 3 m de


ciocanul matriţor de 3 tf şi cuptorul de încălzire cu flacără,
din cadrul SC METALUL MESA SA Salonta

292
Fig. M10- Graficul zgomotului înregistrat în hala forjă, la aprox. 3 m de
presa de 250 tf din cadrul SC METALUL MESA SA Salonta

Fig. M11- Graficul zgomotului înregistrat în hala forjă, la aprox 4 m de


ciocanul matriţor de 6,3 tf, presa de 400 tf şi 2 cuptoare de incălzire
din cadrul SC METALUL MESA SA Salonta

293
Evaluând rezultatele evidenţiate în graficele prezentate,
constatăm următoarele valori maxime ale nivelului de zgomot :

Fig. M1: - 110 dB(A); Fig. M2: - 89 dB(A);

Fig. M3: - 111 dB(A); Fig. M4: - 106 dB(A);

Fig. M5: - 80 dB(A); Fig. M6: - 93 dB(A);

Fig. M7: - 102 dB(A); Fig. M8: - 107 dB(A);

Fig. M9: - 108 dB(A); Fig. M10 - 106 dB(A);

Fig. M11 - 109 dB(A);

Prevederile legale privind expunerea la zgomot a angajaţilor


stipulează următoarele:

Art. 594 din N.G.P.M. -ed. 2002 :" Limita maximă admisă la
locurile de muncă pentru expunere zilnică la zgomot este de 87 dB(A).”

Art. 607 din N.G.P.M. -ed. 2002 :" Acolo unde expunerea
personală zilnică a unui angajat depăşeşte 85 dB(A) sau valoarea
maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de
200 Pa :

a) trebuie identificate cauzele nivelului ridicat şi angajatorul


trebuie să stabilească şi să aplice un program de măsuri de natură
tehnică şi/sau de organizare a activităţii în vederea reducerii expunerii
angajaţilor la zgomot;

b) Angajaţii şi reprezentanţii acestora trebuie să primească


informaţii adecvate privind nivelul ridicat şi măsurile luate."

Art. 611 din N.G.P.M. -ed. 2002 :" La locurile de muncă unde
expunerea personală zilnică la zgomot a angajaţilor nu poate fi redusă
sub valoarea de 85 dB(A), trebuie să se asigure examinarea stării
auzului angajaţilor la angajare şi periodic (cel puţin o dată pe an) de
către medic sau de altă persoană calificată sub responsabilitatea unui
294
medic. Scopul verificării trebuie să fie diagnosticarea deteriorării auzului
din cauza zgomotului şi conservarea auzului ."

Urmare apariţiei H.G. 261/2001 şi a verificărilor medicale


privind expunerea lucrătorilor la zgomot, la cele două societăţi
comerciale din judeţul Bihor, s-au evidenţiat următoarele cazuri:

- la prima societate, efectuându-se controlul medical între anii


2001- 2005 la lucrători din sectorul de prelucrare a metalelor prin
forjare s-au diagnosticat următoarele:

anul Nr. Nr. Cu Cu Boli


lucrători lucrători pierdere pierdere profesi
examinaţi găsiţi cu de auz de auz onale
pierdere neprofesi- profesi- declara
de auz onală onală -te
(hipoa-
cuzii)
2001 45 16 4 12 4
2002 50 20 4 16 4
2003 48 20 4 16 4
2004 42 18 2 16 4
2005 42 18 2 16 4

- la a doua societate, efectuându-se controlul medical între anii


2001- 2005 la lucrători din sectorul de prelucrare a metalelor prin
forjare s-au diagnosticat următoarele:

anul Nr. lucrători Boli profesionale declarate


examinaţi (hipoacuzii)
2001 80 33
2002 80 33
2003 75 33
2004 73 33
2005 72 33

295
4. Principii generale privind managementul zgomotului la
locul de muncă

Odată cu începerea lucruluiîntr-un loc de muncă organizat,


managementul zgomotului trebuie să capete un caracter activ. Acesta
poate fi privit ca un proces în şase faze:

I. Evaluarea - riscurile legate de zgomot trebuie evaluate de


către angajator, măsurînd nivelurile de zgomot la care sunt expuşi
lucrătorii cu evidenţierea elementelor predictive de risc ( presiune
acustică de vîrf, nivel de expunere zilnică la zgomot şi nivel de
expunere săptămînală la zgomot ).

Expunerea lucrătorilor la zgomot trebuie evaluată, punându-se


accent pe următoarele aspecte:

- nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv orice expunere la

zgomot cu caracter de impuls sau de impact, precum şi

eventualitatea apartenenţei lucrătorului la un grup de risc

particular;

- efectele asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultând

din interacţiunea dintre zgomot şi vibraţii, precum şi dintre

zgomot şi substanţe ototoxice (substanţe care pot vătăma

urechea) utilizate în scopuri profesionale;

- riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor rezultând

din punerea acestora în situaţia de a nu putea percepe

semnalele acustice de avertizare sau de alarmare;

296
- prelungirea expunerii la zgomot peste programul normal de

lucru, pentru care răspunderea revine angajatorului;

II. Eliminarea - Angajatorul este obligat să îndepărteze


surselor de zgomot, la care sunt expuşi lucrătorii, prin măsuri tehnice şi
organizatorice. Producerea zgomotului trebuie eliminată, oriunde este
posibil. Aceasta se poate obţine prin schimbarea tehnologiei pe fluxul
de fabricaţie, eliminând echipamentele tehnice care produc zgomot.
Acolo unde acest lucru nu este posibil, zgomotul va trebui combătut.

III. Combaterea - adoptarea de măsuri pentru prevenirea


expunerii lucrătorilor la zgomot, în condiţiile în care purtarea
echipamentului individual de protecţie trebuie să constituie o
ultimă soluţie. Protecţia lucrătorilor faţă de zgomot, prin utilizarea unor
măsuri tehnico-organizatorice, presupune trei paşi:

1. combaterea zgomotului la sursă prin măsuri de genul:

- utilizarea unor echipamente tehnice care emit mai puţin


zgomot, conforme cu tehnologii actuale evoluate;

- atenuarea zgomotului sau izolarea componentelor care


vibrează;

-amplasarea de atenuatoare de zgomot;

-efectuarea întreţinerii preventive, pe măsură ce piesele


componente se uzează nivelul de zgomot poate creşte.

2. măsuri colective, incluzând organizarea muncii;

- izolarea procedurilor care implică emisie de zgomot;

- restricţionarea accesului în zonele zgomotoase aplicând


semnalizarea de securitate prin panouri şi tăbliţe avertizoare;

- atenuarea propagării zgomotului aerian, prin utilizarea de


incinte şi ecrane fonoizolante;
297
- utilizarea de materiale fonoabsorbante, pentru reducerea
sunetelor reflectate;

- combaterea zgomotului şi a vibraţiilor care se propagă prin


sol, prin utilizarea unor măsuri de amortizare (dale flotante) ;

- organizarea lucrului în aşa fel încât timpul petrecut în zonele


zgomotoase să fie limitat;

- planificarea activităţilor producătoare de zgomot, astfel încât


desfăşurarea acestora să afecteze un număr cât mai mic de lucrători;

- implementarea unor programe de lucru prin care se ţine sub


control expunerea la zgomot.

3. mijloace individuale de protecţie a auzului.

Mijloacele individuale de protecţie a auzului trebuie utilizate ca


ultimă soluţie. Atunci când sunt utilizate, trebuie respectate următoarele
principii:

- antifoanele trebuie purtate efectiv, iar utilizarea acestora


trebuie impusă şi urmărită;

- antifoanele trebuie să fie adecvate atât genului de activitate,


cât şi tipului şi nivelului de zgomot, şi să fie compatibile cu

restul echipamentului de protecţie;

- lucrătorilor trebuie să li se asigure posibilitatea de a alege,


dintre diferite antifoane corespunzătoare, pe cel mai confortabil;

- trebuie asigurată instruirea privind modul de utilizare,


păstrare şi întreţinere a antifoanelor.

IV. Revizuirea - Atunci cînd specificul muncii se schimbă în


mod frecvent angajatorul trebuie să revadă adesea evaluarea riscurilor
şi să aducă în mod corespunzător, amendamente privind măsurile
pentru combaterea zgomotului.
298
V. Instruirea - Instruirea are un rol important în combaterea
efectelor zgomotului. De instruire trebuie să beneficieze atît managerii,
astfel încât aceştia să-şi îndeplinească sarcinile privind controlul
nivelului de zgomot şi ţinerea evidenţelor, cît şi lucrătorii, care trebuie
să cunoască cum şi de ce trebuie săutilizeze echipamentul de lucru,
precum şi măsurile de combatere, în vederea minimizării expunerii la
zgomot.

Instruirea trebuie să aibă un caracter cât mai specific cu putinţă


deoarece lucrătorii sunt adesea policalificaţi, utilizând multe unelte
diferite. Ei trebuie să ştie cum să minimizeze expunerea lor la zgomotul
provenit de la fiecare dintre acestea. O atenţie specială trebuie
acordată lucrătorilor noi.

VI. Control medical şi monitorizare - Lucrătorii au dreptul la


control medical adecvat . Acolo unde controlul medical include testarea
audiometrică preventivă, există anumite cerinţe specifice privind
păstrarea evidenţelor medicale individuale şi punerea informaţiilor la
dispoziţia lucrătorului şi a persoanelor certificate pentru monitorizarea
stării de sănătate.

Cunoştinţele rezultate din procedura de control medical trebuie


utilizate pentru revizuirea evaluării riscurilor şi a măsurilor de
combatere a efectelor zgomotului asupra sănătăţii în muncă a
angajaţilor.

Angajatori, implicaţi-i pe lucrători în implementarea măsurilor


de reducere a expunerii la zgomot !

BIBLIOGRAFIE

[1] Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii,


Norme Generale de Protecţia Muncii, Bucureşti, 2002.

[2] Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” – UAUIM


Bucureşti , Normativ privind Protecţia la Zgomot, Bucureşti 2003.

[3] Directiva Consiliului 89/188/CEE din 12 mai 1986 privind protecţia


lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la zgomot la locul
de muncă.
299
[4] Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2003/10/CEE din 6
februarie 2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la
expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici ( zgomot).

[5] Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii,


Norme specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea metalelor
prin deformare plastică la cald prin forjare, Bucureşti 1995.

[6] Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii,


Prescripţii minime pentru semnalizarea de securitate şi /sau de
sănătate la locul de muncă , Bucureşti 1999.

Ing. Vasile ISAI, inspector de muncă, Inspectoratul Teritorial de Muncă


al judeţului Bihor.

300
STUDIUL NIVELULUI ZGOMOTULUI ÎN UNITĂŢILE
UNDE SE UTILIZEAZĂ MORI CU BILE ŞI ÎN LOCURILE
DE MUNCĂ CU SOLICITARE NEUROPSHIHICĂ ŞI
PSIHOSENZOREALĂ DEOSEBITĂ
(BIROURI, ÎNCĂPERI CU CALCULATOARE, GHIŞEE
UNDE SE LUCREAZĂ CU PUBLICUL)
ing. Gavril JUDEŢ

THE STUDY OF THE NOISE LEVEL IN FACTORIES THAT USE


ROLLING MILLS AND AT WORKING PLACES WITH A HIGH
PSYCHONEURAL AND PSYCHOSENSORY
SOLICITATION(OFFICES, COMPUTER ROOMS, WICKETS)

The human being is living in a world of sounds and noises.


Most of the human activities produce noises, therefore the noise is part
of the working environment, respectively of the working system.
A high productivity is achievable only through an adequate working
environment, which involves a noise level not harmful for the health of
the employees(the term is medically known as “noise disease”, which
affects the nervous and hearing system).

1.POLUAREA FONICĂ

Omul trăieşte în lumea sunetelor şi zgomotului. Sunetul se


defineşte prin vibraţiile mecanice ale mediului care se transmit la
aparatul auditiv.
Zgomotul este definit ca un sunet puternic, necoordonat sau
nedorit.
Sunetul este senzaţia auditivă provocată de vibraţia acustică a
particulelor unui mediu elastic în jurul unei poziţii de echilibru.

301
Unitatea de măsură a intensităţii sunetelor este decibelul (dB).
Este o unitate de măsură relativă, având ca bază logaritmul raportului
dintre intensitatea zgomotului dat şi intensitatea de referinţă, stabilită
convenţional ca fiind presiunea vibraţiilor sonore de 0,0002 dine/cm şi
care a fost considerată ca limita de jos a sunetelor auzibile de către om.
Ţinând seama de scara logaritmică, înseamnă că sunetele cu
intensitatea de 10, 20, 30 dB reprezintă deplasarea de 10, 100, 1000
ori a pragului inferior al intensităţii.
Omul percepe sunete cu o frecvenţă între 16 şi 20.000 vibraţii
pe secundă (Hz) şi cu o intensitate între 0 şi 120 dB (de
10.000.000.000.000 ori peste pragul minim).
Zgomotul produs de o convorbire se situează între limitele de
30 şi 60 dB.
Nivelul de 20-30 decibeli este inofensiv pentru organismul
uman, acesta este fonul sonic normal.
Sunete de 130 decibeli provoacă senzaţia de durere, iar de 150
decibeli este insuportabil (în secolele trecute exista termenul de moarte
sub clopot).
În natură sunetele puternice sunt o raritate, zgomotul este slab
şi de obicei de scurtă durată.

2.1. Evoluţia limitei maxime admise la locurile de muncă


pentru expunere zilnică la zgomot în legislaţia românească

Normele Republicane de Protecţie a Muncii, ediţia 1975,


precizau limita maximă admisă a zgomotului ca fiind 90 dB(A),
(Art.517), la fel şi Normele Generale de Protecţie a Muncii ediţia 1996
(Art.475).
Normele Generale de Protecţie a Muncii ediţia 2002 precizează
limita maximă admisă a zgomotului 87 dB(A) (Art.594), în spiritul
legislaţiei europene.

2.2. Înălţimea clădirilor, dimensiunea suprafeţelor şi a


volumului de lucru

Normele Generale de Protecţie a Muncii, ediţia 2002


reglementează înălţimea încăperii (2,6 m) şi volum de lucru/persoană
(10 m3) pentru locurile de muncă cu solicitare neuropshihică şi
psihosenzoreală crescută şi deosebită.

302
2.3.Limitele maxime admise pentru zgomot la locurile de
muncă cu solicitare neuropshihică şi psihosenzoreală crescută şi
deosebită

Locurile de muncă cu solicitare neuropshihică şi


psihosenzoreală deosebită (birouri, încăperi cu calculatoare, ghişee
unde se lucrează cu publicul, cabinete medicale, săli de studiu, clase,
amfiteatre, biblioteci etc.) limita maximă admisă a zgomotului este 60
dB(A).

3. ZGOMOTUL MĂSURAT LA MORILE DE MĂCINAT


BAUXITĂ, CALCAR ŞI CIMENT

Graficul zgomotului înregistrat la morile de măcinat bauxită


din cadrul SC CEMTRADE SA Oradea

303
Graficul zgomotului înregistrat în încăperea operatorilor morilor de
măcinat bauxită din cadrul SC CEMTRADE SA Oradea

Graficul zgomotului înregistrat la morile de măcinat calcar


din cadrul SC HOLCIM SA Aleşd

304
Graficul zgomotului înregistrat la morile de măcinat ciment
din cadrul SC HOLCIM SA Aleşd

Graficul zgomotului înregistrat în incinta unităţii, în faţa halei unde sunt


amplasate morile de măcinat calcar din cadrul SC HOLCIM SA Aleşd

Concluzii:
La SC HOLCIM SA şi SC CEMTRADE SA zgomotul produs de
morile de măcinat calcar, ciment şi bauxită este mai mare de 87 dB,
ajungând la valori maxime de 102 – 104 dB.

305
Chiar şi în afara halelor unde sunt amplasate morile de măcinat
calcar, ciment şi bauxită zgomotul are valoare mai mare de 87 dB,
ajungând la valori maxime de 90 dB;
La SC CEMTRADE SA zgomotul produs de morile de măcinat
bauxită în încăperea unde operatorii stau ajunge până la valori de 90
dB ;
Aceste unităţi cunosc riscurile generate asupra lucrătorilor de
zgomotul produs de morile de măcinat calcar, ciment şi bauxită.
Morile sunt amplasate în hale, însă doar la SC HOLCIM SA s-a
redus expunerea lucrătorilor la zgomot prin îmbunătăţirea organizării
muncii şi amenajării locurilor de muncă, respectiv morile sunt
supravegheate fără a fi nevoie ca aceştia să fie prezenţi în hala morilor.
Cele două unităţi acordă echipamente individuale de protecţie
împotriva zgomotului, cum sunt antifoanele de uz extern sau intern.
Măsuri de reducere sau eliminare la sursă a zgomotului nu cred
că sunt posibile în acest moment, decât dacă vor fi înlocuite aceste
echipamente tehnice cu altele mai performante sau se va folosi o altă
tehnologie de măcinat pentru aceste substanţe.

4. ZGOMOTUL MĂSURAT ÎN LOCURILE DE MUNCĂ CU


SOLICITARE NEUROPSHIHICĂ ŞI PSIHOSENZOREALĂ
DEOSEBITĂ (BIROURI, ÎNCĂPERI CU CALCULATOARE, GHIŞEE
UNDE SE LUCREAZĂ CU PUBLICUL)

Graficul zgomotului înregistrat în încăperea unde îşi desfăşoară


activitatea serviciul SSM din cadrul ITM Bihor

306
Graficul zgomotului înregistrat în încăperea unde îşi desfăşoară
activitatea serviciul Carnete de muncă din cadrul ITM Bihor

Graficul zgomotului înregistrat în Biroul PM


din cadrul SC PREMAGRO SA

307
Graficul zgomotului înregistrat în Biroul PM
din cadrul SC HOLCIM SA Aleşd

Graficul zgomotului înregistrat în Biroul PM


din cadrul SC METALUL MESA SA Salonta

308
Concluzii:
Limitele maxime admise pentru zgomot la locurile de muncă cu
solicitare neuropshihică şi psihosenzoreală crescută şi deosebită
(birouri, încăperi cu calculatoare, ghişee unde se lucrează cu publicul)
conform legislaţiei în vigoare este de 60 dB.
În încăperile unde se desfăşoară astfel de activităţi (activitatea
de securitate şi sănătate în muncă, activitatea cu publicul la ghişeul
unde se preiau documente privind relaţiile de muncă a agenţilor
economici din cadrul ITM Bihor, zgomotul înregistrat este peste
valoarea de 60 dB, ajungând chiar la valori maxime de 74 dB. Acelaşi
lucru s-a constatat şi în birourile unităţilor unde s-au efectuat măsurători
de zgomot (SC HOLCIM SA, SC CEMTRADE SA, SC PREMAGRO
SA, SC METALUL MESA SA) ajungând chiar la valori maxime de 75
dB.
La proiectarea şi amenajarea acestor spaţii nu s-a ţinut cont de
înălţimea minimă a încăperii (2,6 m), volumul de lucru necesar fiecărui
3
lucrător din acea încăpere (10 m ) în cele mai multe situaţii lucrând un
număr mare de salariaţi cu un număr mare de echipamentele tehnice
(computere etc.) producătoare de zgomot.
La fel nu s-a ţinut cont nici de sursele exterioare de zgomot
pentru situaţiile când acestea sunt amplasate în vecinătatea locurilor
unde se desfăşoară procese tehnologice, pentru ca aceste încăperi să
fie izolate fonic.

BIBLIOGRAFIE

-Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 - Republicare (M.O.


nr.47/29.01.2001);
-Normele generale de protecţia muncii ediţia 2002 (Aprobate
prin Ordinul nr.933/25.11.2002 al MSF şi nr.508/25.11.2002 al MMSS,
M.O. nr.880/06.12.2002);
-Manual pentru învăţământul universitar, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1996;

309
RISCURILE EXPUNERII ANGAJAŢILOR LA ZGOMOT ÎN
UNITĂŢILE ECONOMICE DE RECEPŢIONARE,
CONSERVARE, PĂSTRARE ŞI VALORIFICARE A
PRODUSELOR AGRICOLE ŞI ÎN CELE DE
PRELUCRARE, PĂSTRARE, INDUSTRIALIZARE ŞI
LIVRARE A FURAJELOR

Elena BANU, Mihail MÂNDRU

THE RISKS OF WORKING UNDER NOISE CONDITIONS IN


CEREAL SILOS AND COMPOUND FODDER PRODUCTION
UNITS
Noise-caused loss of hearing is considered to be “the most common
irreversible professional disease” in Europe.
This paper wants to show the negative impact of noise on the workers’
health and to establish a set of measures for preventing the actions of this risk
factor.
To this effect, an analysis was conducted regarding noise
measurements at work places in 10 economic units and the results showed that
noise levels were above the maximum admitted limit in the majority of these
work places.

Cuvinte cheie: zgomot, factor de risc, limita de expunere personală


zilnică, limita maximă admisă, sonometru.

1. Introducere

Zgomotul profesional reprezintă un complex de sunete cu


intensităţi şi înălţimi variate, cu caracteristici diferite (impulsive, pure
audibile) ritmice sau aritmice, produse continuu de maşini, instrumente

310
aparate sau discontinuu de mijloacele de transport, vocea omenească
în timpul activităţii profesionale [1].
Pierderea auzului indusă de zgomot este considerată ca fiind
încă cea mai comună boală profesională din Europa, reprezentând
circa o treime din totalul bolilor profesionale. De asemenea, pierderea
auzului este în acelaşi timp, una dintre cele mai costisitoare boli. Un
studiu efectuat în Germania a arătat că bolile datorate zgomotului se
situează pe locul al doilea, având cea mai importantă pondere (după
silicoză), în cheltuielile efectuate anual pentru acoperirea costului
pensiilor de invaliditate şi a costurilor de reabilitare, însumând
aproximativ 160 milioane Euro.

2. Efectele zgomotului asupra sănătăţii omului

De fapt, prezenţa zgomotul în muncă poate costa mai mult


decât pierderea auzului. Astfel, expunerea la zgomot are efecte
negative asupra sistemului cardiovascular, provocând descărcarea
adrenalinei, asociată stresului, precum şi creşterea presiunii sanguine.
Alte efecte psihologice induse de acest factor de risc în afară de
tulburările auditive, se referă la: boli cardiace, angină pectorală,
hipertensiune arterială, digestie încetinită, ulcere stomacale, contracţii
musculare care provoacă spasme şi crampe, tulburări funcţionale care
produc boli organice, dereglări ale sistemelor neurovegetative şi
circulatorii.
Aceasta înseamnă că zgomotul la locul de muncă, chiar la
niveluri scăzute, poate fi un factor care generează stresul legat de
muncă. Expunerea la zgomot la locul de muncă măreşte riscul de
accidentare, fiind cunoscut faptul că niveluri ridicate de zgomot creează
dificultate de percepţie auditivă şi de comunicare între persoane la locul
de muncă. Zgomotul poate, de asemenea interacţiona cu alţi factori de
risc din mediul de muncă, de exemplu cu substanţele chimice
periculoase, mărind prin acţiunea combinată a acestora, impactul
negativ asupra sănătăţii.
Studiile efectuate au arătat că zgomotul constituie o ameninţare
serioasă, dar încă subestimată pentru milioane de lucrători din întreaga
lume. Astfel, se estimează faptul că, aproximativ 120 milioane de
angajaţi de pe întregul glob pământesc prezintă dificultăţi auditive
invalidante.
În acest sens, Hans-Horst-Konkolewsky, directorul Agenţiei
Europene pentru Sănătate şi Securitate în Muncă, cu sediul la Bilbao, a
arătat cu ocazia lansării la nivel european a campaniei referitoare la

311
zgomotul la locul de munca, faptul că o treime din lucrătorii Europei,
reprezentând aproximativ 60 milioane de salariaţi sunt expuşi la
condiţiile de muncă zgomotoase mai mult de un sfert din timpul lor de
lucru. De asemenea, s-a estimat faptul că, circa 40 milioane de
lucrători din Spania sunt expuşi la zgomot, cel puţin jumătate din timpul
lor de lucru [2].
Alte analize bazate pe efectul negativ al zgomotului asupra
sănătăţii angajaţilor au relevat faptul că în Statele Unite ale Americii,
aproximativ 30 de milioane sunt expuşi în fiecare zi de muncă la un
nivel de zgomot superior valorii de 85 dB(A). În Germania şi în alte ţări
dezvoltate, 4 - 5 milioane de persoane, reprezentând 12-15% din
populaţia activă, sunt supuşi la un nivel de zgomot mai mare de 85
dB(A).
Din datele prezentate în tabelul 1, privind morbiditatea
profesională în România şi raportate Institutului de Sănătate Publică
Bucureşti, a reieşit faptul că în ţara noastră există un număr total de
321.611 angajaţi expuşi la zgomot. Numărul cazurilor noi declarate ca
boli profesionale, determinate de expunerea la zgomot a înregistrat o
continuă creştere în ultimii 10 ani [1].
Tabelul 1
Anii de observaţie Număr de cazuri
1993 59
1994 56
1995 159
1996 337
1997 395
1998 211
1999 386
2000 386
2001 696
2002 892
2003 292
2004 258

Numărul mare de cazuri înregistrat în anul 2004 cuprinde atât


surditate profesională: 73 cazuri cât şi hipoacuziile profesionale: 185
cazuri. În anul 2004, hipoacuziile au fost produse după o perioadă de
expunere profesională medie de 21,48 ani, iar surditatea profesională
după 23,27 ani.

312
Cele mai numeroase cazuri de hipoacuzie şi surditate cauzate
de expunerea la zgomot s-au înregistrat în judeţele Alba (39 cazuri),
Brăila (30), Harghita (24) şi Cluj (23).

3. Boli profesionale cauzate de expunerea la zgomot

Zgomotul devine un factor etiologic principal în apariţia


hipoacuziei şi surdităţii profesionale când depăşeşte limita maxima
admisă pentru expunerea profesională zilnică la zgomot de 87 dB(A)
admisă în ţara noastră.
Hipoacuzie profesională reprezintă scăderea permanentă (de
etiologie profesională) a pragului auditiv (deficit auditiv definitiv) la
frecvenţa de 4.096 Hz, cu peste 30 dB(A) inclusiv, după aplicarea
corecţiei de presbiacuzie, de tip percepţie, în general bilaterală şi
simetrică, fără interesarea frecvenţelor conversaţionale.
Surditatea profesională se poate defini prin scăderea
permanentă (de etiologie profesională) a pragului auditiv (deficit auditiv
definitiv) la frecvenţele conversaţionale, cu peste 25 dB(A) inclusiv,
(media aritmetică a valorilor la 500-1000-2001 Hz), după aplicarea
corecţiei de presbiacuzie, de tip percepţie, în general bilaterală şi
simetrică [1].

4. Cadrul legislativ european [3]

4.1 Obiective generale:

o Sensibilizarea angajatorilor şi a angajaţilor în lupta împotriva


zgomotului la locul de muncă şi cunoaşterea mijloacelor de
combatere eficientă pentru aceasta;
o Promovarea prevenirii zgomotului din faza de proiectare a
echipamentelor tehnice;
o Determinarea producătorilor de echipamente tehnice să se
angajeze în acţiunea pentru realizarea celor mai bune
condiţii de lucru;
o Reducerea zgomotului la locul de muncă, acţionând încă din
faza de concepere;
o Asigurarea protecţiei individuale a angajatului împotriva
zgomotului cu echipamente individuale de protecţie
conforme şi adaptate.

313
4.2 Directivele europene ale căror cerinţe au fost
armonizate:

o Directiva 86/188/CEE, numită „directiva zgomot”, se


referă la protecţia muncitorilor împotriva riscurilor datorate
expunerii la zgomot;
o Directiva 89/392/CEE, numită „directiva maşini”, se
referă la securitatea maşinilor şi specifică cerinţele ce
trebuie respectate mai ales în privinţa zgomotului emis;
o Directiva 89/686/CEE, apropie legislaţiile Statele membre
privind echipamentele individuale de protecţie;
o Directiva 2000/14/CEE privind armonizarea legislaţiei
statelor membre cu privire la zgomotul emis de echipamente
utilizate în exterior;

Alte directive europene ale căror cerinţe fac referire la


zgomot sunt:
o Directiva Parlamentului European şi a Consiliului
2003/10/CE privind cerinţele minime de securitate şi
sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri
generate de agenţi fizici, respectiv la zgomot;
o Directiva 2002/44/CE privind cerinţele minime de securitate
şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile
generate de agenţi fizici (vibraţi). Se consideră adecvată
introducerea unor măsuri care să protejeze lucrătorii
împotriva riscurilor generate de zgomot, dat fiind impactul
acestuia asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, în special
deteriorarea auzului

5. Reglementări naţionale privind zgomotul în mediul de


muncă - Normele generale de protecţie a muncii (N.G.P.M.), ediţia
2002 - Dispoziţii generale [4]

Acestea cuprind principalele măsuri de prevenire a producerii


accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale. Măsurile de
prevenire au ca scop eliminarea sau diminuarea acţiunii factorilor de
risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională existenţi în sistemul
de muncă, proprii fiecărei componente a acestuia (executant- sarcină
de muncă - mijloace de producţie- mediu de muncă).

314
Limita maximă admisă la locurile de muncă cu solicitare
neuropsihică şi psihosenzorială obişnuită pentru expunere zilnică la
zgomot este de 87 dB(A).
Limitele maxime admise la locurile de muncă cu solicitare
neuropsihică şi psihosenzorială crescută şi deosebită, pentru
expunerea zilnică sunt cele prevăzute în tabelul următor:

Tabelul 2
Complexitatea Locul de muncă Nivelul
muncii admis de
zgomot
Lech,z
dB(A)
Locuri de ƒ Laboratoare de încercări sau 75
muncă cu depanări
solicitare ƒ Cabine de supraveghere a
neuropsihică şi proceselor tehnologice
psihosenzorial㠃 Puncte vamale
crescută
Locuri de ƒ Studiouri RTV şi cinematografice 60
muncă cu ƒ Cabine de comandă şi control (de
solicitare ex.:dispecerat energetic, dispecerat
neuropsihică şi mijloace de transport rutier, feroviar,
psihosenzorială naval)
deosebit㠃 Laboratoare pentru măsurări,
cercetare, proiectare
ƒ Birouri, încăperi cu calculatoare
ƒ Săli de tratament
ƒ Ghişee unde se lucrează cu
publicul, manipulare valori, cartare
poştală
ƒ Încăperi pentru redactare în mass-
media scrisă şi audio
ƒ Cabinete medicale, săli de studiu,
clase, amfiteatre, biblioteci

ƒ Săli de operaţie şi tratament 50


ƒ Ateliere de creaţie
ƒ Săli de dirijare şi informare trafic
aerian

315
Având în vedere faptul că zgomotul constituie un factor de risc,
cu implicaţii negative multiple asupra sănătăţii lucrătorilor din unităţile
economice în care se efectuează activităţi de recepţionare, conservare,
păstrare şi valorificare a produselor şi de producere a nutreţurilor
combinate, scopul acestei lucrării este de evidenţiere a acestui risc,
precum şi de promovare a soluţiilor şi măsurilor de prevenire necesare
eliminării sau diminuării acţiunii acestuia asupra sănătăţii angajaţilor şi
angajatorilor. De asemenea, un alt scop al lucrării este acela de a
ridica nivelul de conştientizare al angajatorilor şi angajaţilor cu privire la
efectele negative pe care le presupune zgomotul la locul de muncă.

6. Analiza surselor de zgomot

În silozurile de păstrare şi conservare a produselor agricole şi


în fabricile de producere a nutreţurilor se remarcă prezenţa zgomotului,
produs de echipamentele şi instalaţiile tehnice specifice locurilor de
muncă ( fig. 1; fig. 2)
Se consideră ca surse de zgomot următoarelor mijloace de
producţie:
• transportoare cu racleţi de 7, 9, 13 ţoli;
• benzi transportoare cu covor de cauciuc;
• transportoare elicoidale;
• elevatoare
• instalaţii pentru desprăfuire, cicloane şi ventilatoare;
• utilaje de tipul tararelor, calibroarelor;
• uscătoare de cereale;
• instalaţiile pentru microdozare şi macrodozare;
• malaxor;
• moara cu ciocane;
• maşini unelte.

316
Fig. 1- Siloz de cereale

317
Fig. 2- Utilaje specifice pentru
silozuri de cereale

7. Analiza determinărilor sonometrice

Măsurătorile privind expunerile la zgomot au fost efectuate în


condiţii normale de lucru, când toate instalaţiile şi echipamentele
tehnice de la silozurile de cereale şi fabricile de nutreţuri combinate
erau în funcţiune. Aceste determinări au fost efectuate cu sonometre cu
afişaje electronice tip 2232-Brüel & Kjaer Precision Sound Level Meter
(S.C. Cerealprod S.A. Galaţi); Digital Soud Meter 100; Digital Sound
Meter 840028 Super Scientific (S.C Agricover Buzău - Fabrica de ulei);
sonometru integrator Brüel & Kjaer, model 2239 A, clasa de precizie A
( S.C. Prutul S.A. Galaţi -siloz Călăraşi).
Valorile determinărilor sonometrice efectuate la unităţile
economice care efectuează activităţi de recepţionare, conservare,
păstrare şi valorificare a produselor sunt prezentate în tabelul 3.
Tabel nr. 3
Nr. Agentul Locul de muncă Durata de Expunerea
crt. economic şi analizat expunere zilnică a
punctul de lucru zilnică la unui
zgomot lucrător
(ore) Lech,z
dB(A)
1. S.C. Cerealprod -limita de 8 60-77
S.A. - Siloz Port proprietate cu zona
jud. Galaţi industrială, cu
(determinări instalaţiile tehnice în
efectuate în funcţiune şi zgomot
anul 2004) de fond
318
2. S.C. Cerealprod -moara cu ciocănele 8 91,6-94,2
S.A. - Moara
Barcea
jud. Galaţi
(determinări
efectuate în
anul 2004)
3. S.C. Cerealprod -moara cu ciocănele 8 90,3-92,4
S.A. - Moara
Fileşti
jud. Galaţi
(determinări
efectuate în
anul 2004)
4. S.C. Cerealprod -limita de 8 60-75
S.A. - Baza proprietate cu
Iveşti silozul pornit la 3 m
jud. Galaţi de zona feroviară
(determinări
efectuate în
anul 2004)
5. S.C. Comcereal -transportoare cu 6 94-100
S.A - Siloz racleţi (zgomot
Palas continuu)
jud. Constanţa
(determinări
efectuate în
anul 2001)
6. S.C. Agricover -lângă elevator 1 81-85
S.A. – Fabrica -la tarare 2 81-86
de ulei Casa maşini:
(determinări Etaj 9- siloz floarea
efectuate în soarelui
anul 2004) -zgomot de fond 2 84-86
-lângă cap elevator 2 85-87
Etaj 9 –Siloz şrot
-lângă elevator 0,5 87-88
Etaj 8-Siloz floarea
soarelui
-zgomot de fond 2 82-84
Etaj 6-Siloz floarea
319
soarelui
-zgomot de fond 2 67-69
Etaj 2 –precurăţire
şi postcurăţire:
-lângă sita 3 79-80
postcurăţire
-zgomot de fond 3 76-78
Etaj 1 –Curăţire
seminţe
-lângă ecluză 3 80-82
-lângă sita 3 83
postcurăţire
7. S.C. Prutul S.A. Subsol cota -2
Galaţi- siloz -la gura de 8 79,1
Călăraşi jud. alimentare
Călăraşi -calea de acces la 4 76,2
(determinări mijloc
efectuate în -zona ventilator 6 84,4
anul 2005) -capăt bandă 8 80,9
Cota tarare
S.C. Prutul S.A. -la tarar dreapta 4 86,5
Galaţi- siloz -la tarar stânga 4 86,4
Călăraşi jud. -între tarare 4 88,4
Călăraşi Cota +36
(determinări -la o bandă 8 89,9
efectuate în transportoare
anul 2005) -calea de acces 4 85,7
Supraveghere
uscătoare pentru
aerare activă
Punct primire auto 8 81,5
Punct aerare activă 8 92,9
nr. 1
Punct aerare activă 8 87,8
nr. 2
Utilaj fadromă 8 89,2
(cabină)
8. S.C. Prutul S.A. Subsol cota -2
Galaţi- siloz nou -la gura de 8 77,8
Lehliu Gară jud. alimentare

320
Călăraşi -calea de acces –la 2 76,8
(determinări mijloc
efectuate în -zona elevatoare 3 82,3
anul 2005) -la o bandă 8 76,7
transportoare
-lângă motor 8 81,7
acţionare bandă
transportoare
-cale de acces 2 73
9. S.C. Prutul S.A. Subsol cota -2
Galaţi- siloz -lîngă transportoare 4 88
Lehliu Gară cu lanţ
siloz vechi tip -zona elevatoare 2 83,8
Suka jud. -zona ventilator 8 85,2
Călăraşi Etaj 1
(determinări La maşina de tarat 4 88,8
efectuate în Etaj VI- platforma
anul 2005) superioară
-lângă distribuitor 8 82,5
transportor
-lângă motor 8 86,4
acţionare stânga
-zgomot fond 8 81,3
10. S.C. Romsiloz Subsol cota -2
Cereale S.R.L.- -lângă banda 8 74,7
siloz Olteniţa, transportoare
jud. Călăraşi -calea de acces la 4 73,6
(determinări mijloc
efectuate în -sala maşinii 8 80,9
anul 2005) Cota tarare
-la tarar dreapta 4 87,6
-la tarar stânga 4 82,5
-între tarare 4 81,7
Cota + 38
-la o bandă 8 89,9
transportoare
-cale de acces 2 85,7
Cap elevator
-pornire elevator 4 94,5

321
Atelier mecanic
-la bormaşina 8 89,7
-la polizorul PD 300 8 86,0
- la strung 8 86,9
-la polizorul PD 250 8 86,6
-la maşina de găurit 8 86,9
G 29
-la mijlocul căii de 2 88
acces
11. S.C. Semrom Cota 17 6 88-91
Muntenia S.A.
Prahova Cota 21 6 87-87,6
Bucureşti -
Sediul secundar
Ploieşti - Staţia
de condiţionare
(determinări
efectuate în
anul 2004)

12. S.C. Comcereal Buncăr auto – 6 84-86


S.A. - Tulcea- capătul benzii
siloz Baia transportoare
(determinări Capătul benzii 6 85-87
efectuate în transportoare
anul 2001) Platforma 4 75-76
superioară
Turnul tehnic 4 83-85
elevatoare
Moară măcinare 8 86-88

Din analiza determinărilor privind nivelul de zgomot la punctele


de lucru şi locurile de muncă aparţinând agenţilor economici mai sus
menţionaţi (S.C. Cerealprod S.A. Galaţi; S.C. Comcereal S.A.
Constanţa; S.C. Agricover S.A. Buzău; S.C. Prutul S.A. Galaţi; S.C.
Romsiloz Cereale S.R.L; S.C. Semrom Muntenia S.A. Bucureşti; S.C.
Comcereal S.A. Tulcea), a rezultat faptul că, limitele maxime admise
sunt depăşite la următoarele puncte de lucru şi locuri de muncă ale
acestora:

322
- S.C. Cerealprod S.A. Galaţi, punct de lucru Barcea şi locul de
muncă, moara cu ciocănele, depăşiri ale limitei maxime admise
cu 4,6-7,2 dB(A);
- S.C. Cerealprod S.A. Galaţi, punct de lucru Fileşti şi locul de
muncă, moara cu ciocănele, depăşiri ale limitei maxime admise
cu 3,3-5,4 dB(A);
- S.C. Comcereal S.A. Constanţa, siloz Palas, locul de muncă,
transportoare cu racleţi, depăşiri ale limitei maxime admise. cu 7-
13 dB(A);
- S.C. Agricover S.A., punct de lucru, Fabrica de ulei, locul de
muncă, elevator, depăşiri ale limitei maxime admise cu 1 dB(A);
- S.C. Prutul S.A. Galaţi, siloz Călăraşi depăşiri ale limitei maxime
admise la locurile de muncă:
o între tarare, depăşiri cu 1,4 dB(A);
o bandă transportoare, depăşiri ale limitei maxime admise cu
2,9 dB(A);
o punct aerare activă, depăşiri ale limitei maxime admise cu
0,8-5,9 dB(A);
o utilaj fadromă (cabină), depăşiri ale limitei maxime admise.
cu 2,2 dB(A);
- S.C. Prutul S.A. Galaţi, siloz vechi Suka, Lehliu Gară, locurile de
muncă:
o transportoare cu lanţ, depăşiri ale limitei maxime admise cu
1 dB(A);
o tarar, depăşiri ale limitei maxime admise cu 1,8 dB(A);
- S.C. Romsiloz Cereale S.R.L., siloz Olteniţa, la următoarele locuri
de muncă:
o bandă transportoare, depăşiri ale limitei maxime admise cu
2,9 dB(A);
o tarar, depăşiri ale limitei maxime admise cu 0,6 dB(A);
o pornire elevator, depăşiri ale limitei maxime admise cu 7,5
dB(A);
o echipamente tehnice portabile (bormaşină) depăşiri ale
limitei maxime admise cu 2,7 dB(A);
- S.C. Semrom S.A. Prahova, punct de lucru Ploieşti, staţia de
condiţionare, locurile de muncă:
o Cota 17 şi cota 21, depăşiri ale limitei maxime admise cu 1-
4 dB(A) şi respectiv, cu 0,6 dB(A);
- S.C. Comcereal Tulcea, siloz Baia, depăşiri ale limitei maxime
admise la moara de măcinare , cu 1 dB(A);

323
Determinările privind nivelul de zgomot la locurile de muncă din
unităţile economice cu activităţi de prelucrare, păstrare, industrializare
şi livrare a furajelor sunt prezentate în tabelul 4.

Tabel 4
Nr. Agentul Punctul de lucru şi Durata de Expunerea
crt. economic locul de muncă expunere zilnică a
analizat la zgomot unui
(ore) lucrător
Lech,z
dB(A)
1. S.C. Nutricod Sala morii
Codlea - 4 95-97
Fabrica de
nutreţuri
combinate -jud.
Braşov
(determinări în
anul 2001)
2. S.C. Avicola -la însăcuire 8 70-72
Buzău - Fabrica -zgomot de fond 8 67-69
de nutreţuri Camera de
combinate jud. comandă Premix:
Buzău -lângă imprimanta 2 64-67
(determinări matricială
efectuate în -zgomot de fond 8 64-67
anul 2004) -lângă panou de 2 55-57
comandă şi
control
-zgomot de fond 8 52-55
Parter moară
-la însăcuire 6 79-80
-zgomot de fond 6 75-77
-zgomot de fond în 8 65-69
camera de
comandă dozare
Etaj 1: malaxor
-lângă malaxor 4 90-91
-zgomot de fond 4 88-89
Etaj 2: moară
-lângă moară 4 98-100
324
-zgomot de fond 4 94-95
Etaj 3: moară
-lângă elevator 0,5 92-94
-zgomot de fond 0,5 89-90
3. S.C. Avicola Parter -încăpere
Buzău însăcuire
Fabrica de -zgomot de fond 8 60-62
nutreţuri camera de
combinate comandă dozare
(determinări -zgomot de fond 8 88-89
efectuate în parter moară
2005) Etaj 1 -malaxor
–lângă malaxor 8 88-89
-zgomot de fond 8 87-89
Etaj 2-moară
-lângă moară 8 95-97
-zgomot de fond 8 94-95
4. S.C. Cerealprod -limita de
S.A. - Fabrica proprietate cu 8 51-61
de nutreţuri zona feroviară, cu
combinate instalaţiile tehnice
Independenţa în funcţiune şi
jud. Galaţi zgomot de fond
(determinări în
2004)

Din analiza determinărilor privind nivelul de zgomot la punctele


de lucru şi locurile de muncă aparţinând agenţilor economici mai sus
menţionaţi (S.C. Nutricod S.A. Codlea, judeţul Braşov; S.C. Avicola S.A
Buzău.- Fabrica de nutreţuri combinate; S.C. Cerealprod S.A. Galaţi;-
Fabrica de nutreţuri combinate Independenţa) a rezultat faptul că,
limitele maxime admise sunt depăşite la următoarele puncte de lucru şi
locuri de muncă ale acestora:
- S.C. Nutricod S.A., punct de lucru Codlea şi locul de muncă, sala
morii, depăşiri ale limitei maxime admise cu 8-10 dB(A);
- S.C. Avicola Buzău S.A., punct de lucru Fabrica de nutreţuri
combinate, locurile de muncă:
o lângă malaxor, depăşiri ale limitei maxime admise cu 3-4
dB(A) în anul 2004 şi 1-2 dB(A) în anul 2005;
o lângă moară, depăşiri ale limitei maxime admise cu 9-13
dB(A) în anul 2004 şi 8-10 dB(A) în 2005:
325
o elevator, depăşiri ale limitei maxime admise cu 4-7 dB(A);
În scopul evaluării corecte a expunerii lucrătorilor la zgomot,
este util să se aplice o metodă de măsurare obiectivă, făcându-se astfel
trimitere la standardul general recunoscut ISO 1999:1999. Valorile
estimate sau măsurate în mod obiectiv trebuie să fie decisive pentru
iniţierea acţiunilor prevăzute la valorile de expunere inferioare şi
superioare care declanşează acţiunea. Valorile limită de expunere sunt
necesare pentru a evita deteriorarea ireversibilă a auzului lucrătorilor.
Se impune astfel ca zgomotul care ajunge la ureche să fie menţinut sub
valorile limită de expunere.

8. Măsuri de prevenire şi combatere a zgomotului

În vederea reducerii expunerii angajaţilor la zgomot. şi pentru


situaţiile când măsurătorile efectuate au evidenţiat niveluri de expunere
mai mari de 85 dB (A ), angajatorii mai sus prezentaţi (tabelul 3 şi 4) au
stabilit cauzele producerii acestui risc şi au întocmit şi aplicat în practică
programe de măsuri de natură tehnică şi organizatorică.
În cazurile când expunerea personală zilnică a angajaţilor a
depăşit niveluri de zgomot de 80 dB(A), aceştia au fost dotaţi cu
echipamente individuale de protecţie şi au fost informaţi cu privire la
riscurile referitoare la sănătatea lor şi la măsurile luate în vederea
eliminării producerii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
(N.G.P.M., art. 603-604).
În continuare vom prezenta alte măsuri de natură tehnică şi
organizatorică care se au în vedere în acţiunea de prevenire şi
combatere a zgomotului .
Astfel, în privinţa echipamentelor individuale de protecţie se va
avea în vedere faptul că, acestea se acordă, obligatoriu şi gratuit,
angajaţilor, precum şi altor categorii de persoane care desfăşoară
activităţi la persoanele juridice şi fizice prevăzute la art. 2, potrivit
prevederilor din cuprinsul legislaţiei aplicabile (Legea Protecţiei Muncii
nr. 90/1996 cu modificările şi completările ulterioare, art. 13 (2).
De asemenea, angajatorul va asigura un număr suficient de
echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului. Aceste
echipamente sunt considerate potrivite şi adecvate dacă atunci când
sunt purtate corect, nivelul de zgomot la urechea angajatului este sub
80 dB(A). De asemenea, tipul de echipamente individuale de protecţie
împotriva zgomotului trebuie ales în funcţia de activitatea şi de mediul
de muncă, pentru a duce o protecţie acustică satisfăcătoare. Se

326
impune faptul că angajaţii să fie instruiţi să utilizeze corect şi în mod
igienic, echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului.
De asemenea, în situaţiile când angajaţii sunt supuşi unor
niveluri de zgomote care au depăşit 85 dB(A), se organizează acţiunea
de supraveghere medicală (N.G.P.M., art.611). În această acţiune se
efectuează examinarea stării auzului angajaţilor la angajare şi periodic
(cel puţin o dată pe an) de către un medic sau de altă persoană
calificată sub responsabilitatea unui medic.
Locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la zgomot
depăşeşte 85 dB(A), sau unde valoarea maximă a presiunii acustice
instantanee neponderate depăşeşte 200 Pa, trebuie să fie marcate cu
panouri care să arate că purtarea echipamentele individuale de
protecţie împotriva zgomotului este obligatorie, conform Prescripţiilor
minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de
muncă (fig. 3). De asemenea, se va reglementa accesul la locurile de
muncă unde nivelurile de zgomot ating sau depăşesc 105 dB(A), (fig.
3).

Intrarea interzisă persoanelor


neautorizate
Fig. 3 Panouri privind semnalizarea de securitatea şi / sau sănătate la
locul de muncă
La proiectarea unităţilor, a echipamentelor tehnice şi la
construcţia acestora vor fi prevăzute măsuri pentru reducerea
zgomotului la cel mai mic nivel posibil prin caracteristici constructive
(izolarea şi absorbţia acustică a elementelor clădirii pe baza evaluărilor
nivelului surselor de zgomot, criterii de amplasare a surselor de zgomot
etc.).
În scopul reducerii acţiunii nocive a zgomotului la locurile de
muncă sunt obligatorii una sau mai multe din măsurile tehnice:
- măsuri de combatere a zgomotului la sursă, se realizează prin
modificări constructive aduse echipamentului tehnic sau prin
adoptarea unor dispozitive atenuatoare speciale; la alegerea

327
echipamentului tehnic în condiţii comparabile, se va acorda
prioritate acelora care produc zgomotul cel mai mic;
- măsuri de izolare a surselor de zgomot se realizează prin
creşterea rezistenţei mediului în transmisia energiei acustice;
soluţiile cele mai des utilizate constau în amplasarea de ecrane
fonoizolante sau în carcasarea fonoizolantă a echipamentului
tehnic;
- măsuri de combatere a zgomotului la receptor – constau în
izolarea personalului care lucrează într-o zonă zgomotoasă,
soluţia cea mai cunoscută fiind utilizarea cabinetelor fonoizolante;

9. Concluzii:

Din studiul efectuat la unităţile economice cu activităţi de


recepţionare, conservare, păstrare şi valorificare a produselor agricole
şi de producere a nutreţurilor combinate, cu privire la prezenţa
zgomotului la locurile de muncă, au rezultat următoarele concluzii:
- Zgomotul este un factor de risc pentru sănătatea angajaţilor şi
angajatorilor;
- Rezultatele măsurătorilor referitoare la zgomot au arătat faptul că
există depăşiri ale limitei maxime admise la zgomot, cu valori de
1-13 dB(A) la unele locuri de muncă;
- Chiar dacă nu este depăşită valoarea limită de expunere, acest
factor de risc există şi trebuie luat în considerare. Prin urmare, se
impune respectarea prevederilor legale referitoare la
periodicitatea efectuării măsurătorilor privind nivelul de zgomot la
locul de muncă.

10. Bibliografie

[1] Todea, Adriana; Ferencz, Aurelia, Morbiditatea profesionala în


România, ed. 2004, pag. 8-68.
[2] web site http://ew2005.osha.eu.int
[3] Inspecţia Muncii - Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate
de expunerea la zgomot, ed. 2002, pag 1-68;
[4] Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Norme Generale de
Protecţie a Muncii, ed. 2002, pag. 172-179.

Dr. ing. Elena BANU, inspector de muncă, Inspecţia Muncii Bucureşti,


Direcţia de Control Securitate şi Sănătate în Muncă,
Ing. Mihail MÂNDRU, şef serviciu, Inspecţia Muncii, Bucureşti, Direcţia
de Control Securitate şi Sănătate în Muncă.

328
STUDIU PRIVIND IMPACTUL POLUĂRII SONORE ÎN
INSTALAŢIILE ENERGETICE DIN CADRUL UNEI UZINE
DIN JUDEŢUL BIHOR

ing.Gabriel HARAGOŞ

The work present the impact of the industrial noise on the workers of a
energie industry plan of departament of Bihor.
Hayard comunication, training and information dissemination must be
included in the prevention activity.
Occupational diseases are analysed of the occurrence of the exposure
to noise of workers and prophylactic measures imposed to prevent the
occurrence of new occupational diseases.

1.Introducere
Poluarea sonoră este unul din factorii care afectează sănătatea
şi condiţiile de lucru ale oamenilor şi provoacă scăderea randamentului
şi a activităţii prestate.

1.1 Mărimi acustice


Vibraţiile sonore se propagă sub formă de unde de o anumită
amplitudine, frecvenţă, formă, viteză şi direcţie de propagare. Undele
sonore creează dilatări şi comprimări succesive ale aerului înconjurător,
care determină variaţii de presiune sonoră. Aceste variaţii produse într-
un punct dat de pe traseul undei sonore se măsoară în newtoni pe
metru pătrat [N/m2] sau în microbari (1 μbar = 1 dynă/cm2)
Puterea acustică reprezintă energia acustică totală radiată de o
sursă sonoră în unitatea de timp. Un avion cu reacţie produce 10 kW, o
orchestră 10-70 W, vocea normală 20 μW, iar foşnetul frunzelor 10 -3
μW.
329
Nivelul de presiune sonoră Np, în dB, este dat de relaţia(1):

p
Np = 20 log (1)
po
în care: - p este presiune sonoră a sunetului măsurat
- p0 este presiunea sonoră de referinţă (2x10 - 4 bar).
Nivelul de intensitate sonoră Ni, în dB, este dat de relaţia(2):

I
Ni = 10 log (2)
Io
în care: - I este intensitatea sunetului respectiv
- I0 este intensitatea sonoră de referinţă (10 - 16 W/cm2)
Cele două niveluri (presiune şi intensitate) sunt apropiate ca
valoare, în condiţii normale de temperatură şi de presiune atmosferică.
Intensitatea sunetului (în dB) este dată de amplitudinea vibraţiei
undei sonore. Înălţimea sunetului (în Hz) este dată de frecvenţa lui
(număr de vibraţii pe secundă).
Urechea umană percepe sunete în zona de frecvenţe cuprinsă
între 16 - 20000 Hz, cu variaţii în plus sau minus care depind de vârsta
şi de starea patologică a individului respectiv, scala de receptivitate
fiind logaritmică.
Organul auditiv al omului are o sensibilitate crescută pentru
sunetele cuprinse între 1 - 5 kHz, deci din această zonă pragul de
durere va apărea la valori sub 140 dB, cea mai mare sensibilitate fiind
frecvenţa de 4096 Hz. Această localizare la 4096 Hz, când pragul de
durere apare la 120 dB, a fost constatată dar nu şi explicată complet
sub aspectul cauzelor. În prezent există mai multe teorii care încearcă
să explice acest fenomen.
Efectele zgomotului asupra organismului uman sunt diverse,
începând de la crearea unei stări de nelinişte şi nervozitate şi mergând
până la lezarea organului auditiv.

1.2. Măsurarea mărimilor acustice

Zgomotul este definit prin parametrii fizici care-l caracterizează


(intensitate, spectrul de frecvenţe, variaţia în timp a nivelului de
zgomot), parametrii care pot fi determinaţi prin măsurări acustice.

330
Intensitatea acustică nu poate fi măsurată direct, însă poate fi
determinată prin măsurarea unei mărimi fizice de care depinde. În
practică este util a se cunoaşte nivelul de intensitate acustică, această
mărime obţinându-se prin măsurarea nivelului de presiune, diferenţa
dintre cele două mărimi este practic neglijabilă.
Dacă măsurătoarea este efectuată mult prea aproape de
maşina de investigat, nivelul presiunii acustice poate varia considerabil
pentru orice mică deplasare a punctului de măsură. Această situaţie
apare atunci când distanţa la punctul de măsură este inferioară lungimii
de undă a frecvenţei celei mai joase, produsă de către maşina
respectivă sau este inferioară dublului dimensiunii celei mai mari a
maşinii. Această porţiune în apropierea sursei de zgomot se numeşte
câmp apropiat, fig.3 şi este o regiune în care trebuie să se evite
efectuarea măsurătorilor acustice.

Fig.1 Influenţa nivelului de sunet în funcţie de distanţa la care se face


determinarea

Alte erori pot fi produse dacă măsurarea se efectuează la prea


mare distanţă de utilajul respectiv. În această zonă reflexiile datorită
pereţilor şi altor obiecte, pot fi la fel de puternice ca şi sunetul direct, din
care cauză sunt imposibil de realizat măsurări corecte. Această zonă
se numeşte câmp reverberant vezi fig 1.

331
Între câmpul reverberant şi câmpul apropiat se află câmpul liber
care poate fi determinat atunci când nivelul va fi redus cu 6 dB pentru o
dublare a distonanţei faţă de sursă. Aceasta este regiunea în care
trebuie efectuate măsurătorile.
Un alt factor care poate influenţa precizia măsurării este nivelul
zgomotului de fond comparat cu nivelul sursei sonore, ce trebuie
măsurat. Zgomotul de fond nu trebuie să elimine semnalul asupra
căruia se efectuează determinările. În practică, aceasta înseamnă că
semnalul dat de sursa sonoră trebuie să fie cel puţin cu 3 dB superior
zgomotului de fond, dar trebuie efectuată o corecţie pentru a obţine
rezultatul corect.
Procedura de măsurare a nivelului acustic al unei maşini în
condiţii de zgomot de fond ridicat, este următoarea:
- se măsoară nivelul de zgomot cu maşina în funcţiune;
- se măsoară nivelul de zgomot cu maşina oprită;
- se determină diferenţa care există între cele două nivele.
Dacă diferenţa este mai mică de 3 dB, zgomotul de fond este prea
ridicat pentru a efectua o măsurare corectă. Dacă diferenţa este
cuprinsă între 3 şi 10 dB este necesară o corecţie. Dacă diferenţa este
mai mare decât 10 dB, nu este necesară nici un fel de corecţie.

Fig.2 Diagrama de corecţie a zgomotului examinat faţă de zgomotul de


fond

332
Pentru a se efectua corecţia se introduce pe abscisa graficului din
fig.2 diferenţa calculată iar la intersecţia cu curba se citeşte valoarea pe
ordonată, se scade valoarea obţinută din nivelul total de zgomot
măsurat. Valoarea rezultată va da zgomotul de fond al maşinii.
Se constată că corecţia este cu atât mai mare cu cât diferenţa
dintre nivelele zgomotului examinat şi cel al zgomotului de fond este
mai mică. Pentru ca această corecţie să aibă sens, trebuie ca atât
zgomotul de fond cât şi zgomotul examinat să fie destul de stabile, cel
puţin în intervalul de timp cât durează măsurarea.
În cazul în care se cunoaşte nivelul de zgomot generat de două
maşini în parte sau mai multe şi trebuie să se afle nivelul de zgomot
total produs de cele două maşini funcţionând împreună, cele două
nivele trebuiesc adunate dar un aritmetic, ci trebuie să se adauge o
corelaţie utilizând grafcul de mai jos, vezi fig.3

Fig.3 Corelaţia privind zgomotul produs de două maşini aflate în


funcţiune.

Procedura este următoarea :


- se calculează diferenţa între nivele acustice ale celor două
maşini ;

333
- se introduce pe abscisa graficului această valoare, se urcă
până la intersecţia cu curba şi se citeşte pe ordonată valoarea
respectivă;
- se adaugă valoarea obţinută la nivelul de zgomot al maşinii cu
nivelul de zgomot cel mai ridicat. Rezultatul corespunde nivelului de
zgomot produs de cele două maşini în funcţiune.
Aparatul care serveşte la măsurarea nivelului de presiune
acustică exprimat în decibeli (dB) este sonometrul a cărui schemă de
principiu este reprezentată în fig.4

Fig.4 Schema de principiu a unui sonometru: 1 - microfon; 2 - amplificator;


3 - reţele de ponderare; 4 – amplificator; 5 – conectare filtrelor externe;
6 – redresor de valori eficace; 7 – ieşire; 8 – circuit de menţinere

Sonometru are un răspuns faţă de sunet aproximativ sub


aceeaşi formă ca răspunsul urechii umane, dar care oferă rezultate
obiective ale nivelului acustic şi este etalonat pentru indicaţiile sale (în
decibeli) să se refere la presiunea acustică de referinţă (Pref = 2x10-5
N/m2). Numai în acest caz citirile obţinute reprezintă valori ale nivelului
de presiune acustică.
În acelaşi timp aparatul tebuie să dea date în concordanţă cu
cele obţinute prin audiţie directă, deci să conţină un dispozitiv a cărui
sensibilitate să varieze cu frecvenţa în acelaşi fel ca şi urechea umană.
Acest fapt a condus la trei curbe caracteristice, internaţional
recunoscute şi denumite curbe de pondere sau de egală tărie sonoră
“A“, “B“, “C“, fig.5 fiind necesar ca la determinările de zgomot să se
indice curba de pondere folosită, notându-se n dB(A) sau n dB(B), sau
n dB(C).

334
Fig.5 Curbe de pondere

Curba de pondere “A“ oferă o aproximaţie a curbei de egală


tărie sonoră la nivele de presiune acustică reduse ; curba de pondere
“B“ corespunde nivelelor medii şi curba de pondere “C“ celor ridicate.
Este nominalizată şi o caracteristică specializată, curba de pondere
“D“, pentru măsurarea zgomotelor produse de avioane. Astăzi, în mod
curent este utilizată ponderea “A“, deoarece curbele “B“ şi “C“ un oferă
corelaţii suficient de bune în cazul testelor subiective.

Normele generale de protecţia muncii aprobate în 2002


introduc două mărimi ce trebuie determinate pentru a se putea stabili
influenţa zgomotului asupra sănătăţii lucrătorilor expuşi.

Expunerea personală zilnică a unui lucrător LEP,z

LEP,z = L Aech,Te + 10 lgTe/T0 (3)


unde:
Te - durata zilnică a expunerii personale a angajatului la zgomot
(poate fi mai mare sau mai mică decât 8 h);
T0 = 8 h = 28.800 s;
LAech, Te - nivelul acustic echivalent continuu pe durata zilnică de
expunere la zgomot constant şi care, acţionând continuu pe toată
durata zilei de muncă, are un efect auditiv similar cu efectul zgomotului
variabil măsurat real la locul de muncă

335
Media săptămânală a valorilor zilnice LEP,z

⎡ 1 m 0,1( L ) ⎤ I
LEP , z = 10 lg ⎢ ∑10 EP , z k ⎥ (4)
⎣ 5 k =1 ⎦ Io

unde:
(LEP,z)k - valorile lui LEP,z pentru fiecare din cele m zile de lucru
din săptămâna considerată

2. Bolile profesionale provocate datorită expunerii la


zgomot

Hipoacuzia profesională reprezintă scăderea permanentă (de


etiologie profesională) a pragului auditiv (deficit auditiv definitiv) la
frecvenţa de 4096 Hz, cu peste 30 dB inclusiv, după aplicarea corecţiei
de presbiacuzie, de tip percepţie, în general bilaterală şi simetrică, fără
interesarea frecvenţelor conversaţionale.
Surditatea profesională reprezintă scăderea permanentă de
etiologie profesională a pragului auditiv (deficit auditiv definitiv), la
frecvenţele conversaţionale, cu peste 25 dB inclusiv (media aritmetică a
valorilor la 500-1000-2000 Hz.), după aplicarea corecţiei de
prezbiacuzie, de tip percepţie, în general bilaterală şi simetrică.
Zgomotul devine factor etiologic principal în pariţia hipoacuziei
şi surdităţii profesionale când depăşeşte limita maximă admisă de 87
dB(A) nivel acustic echivalent continuu săptămânal.
Expunerea profesională la zgomot se stabileşte pe baza
anamnezei profesionale, dovedită prin acte oficiale privind vechimea în
muncă în mediul cu zgomot şi prin determinări de zgomot la locul de
muncă.
Din anamneză, se obţin informaţii privind dotarea şi utilizarea
echipamentului de protecţie individual (antifoane) şi colectiv (cabine
fonoizolante, materiale fonoabsorbante).
Sunt utile buletinele de determinări ale intensităţii zgomotului în
mediul de muncă, în diagnosticul de profesionalitate a hipoacuziei şi
surdităţii, ca şi audiograma la angajare.

336
3. Riscul de îmbolnăvire profesională prin expunere la
zgomot în cazul unei societăţi din industria energetică din judeţul
Bihor - Uzina Electrică Crişuri

Energia electrică în judeţul Bihor este produsă de către doi


agenţi economici importanţi şi anume SC Electrocentrale Oradea SA şi
Uzina Electrică Crişuri.
SC Electrocentrale Oradea SA produce, pe bază de cărbune şi
gaz metan, energie termică pentru municipiul Oradea şi ca produs
secundar energie electrică livrată sistemului energetic naţional.
Uzina Electrică Crişuri este parte componentă a Sucursalei
Hidrocentrale Cluj şi produce energie electrică generată de acumulările
din bazinul hidrografic al râului Crişul Repede. Structural aceasta se
compune din două secţii, în funcţie de poziţia hidrocentralelor, pe cursul
superior al râului - Criş amonte, respectiv cursul inferior al râului - Criş
aval.
În studiul de faţă, vom analiza influieţa factorului zgomot asupra
sănătăţii lucrătorilor din cadrul Uzinei Electrice Crişuri şi măsurile ce au
fost luate în cadrul acesteia în scopul reducerii factorului de risc de
îmbolnăvire profesională prin expunere la zgomot.
Poluarea sonoră produsă de instalaţiile energetice are o natură
foarte diversă (mecanică, termică, electrică, magnetică, aerodinamică
etc).
Caracterul poluării poate fi:
- intermitent, datorat utilajelor şi echipamentelor în anumite
momente ale funcţionării lor (anclanşarea sau declanşarea
întreruptoarelor, purjarea periodică a cazanelor etc);
- permanent, datorat utilajelor şi echipamentelor în tot timpul
funcţionării lor (turbine, generatoare, transformatoare, linii electrice
aeriene de foarte înaltă tensiune etc).
Pentru a putea observa importanţa reducerii zgomotului la
locurile de muncă, în scopul scăderii numărului îmbolnăvirilor
profesionale, în tabelul 1 de mai jos se prezintă o situaţie pe ultimii 10
ani a cazurilor de îmbolnăviri profesionale înregistrate la nivelul
judeţului Bihor.

337
Tabel nr. 1
Situaţia bolilor profesionale în perioada 1995-2004 în judeţul Bihor

Anul

Cumul
Boala profesională

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004
perforaţie de sept nazal 1 1 2
Carcinom bronho- 1 1
pulmonar
silicoză I/II 10 1 6 7 1 2 3 30

Bisinoză 1 1
hipoacuzie de percepţie 3 2 3 2 82 40 9 6 147
bilaterală
Sindrom Raynaud 3 1 1 1 1 1 8
eczema de contact 1 1 2
intoxicaţie acută cu CO 5 5
intoxicaţie acută cu toluen 1 1
intoxicaţie acută cu 1 1
cianură de Na
dermatită de contact 1 2 1 4
dermatoză de contact 1 12 13
astm bronşic infecto- 1 1
alergic
intoxicaţie acută letală cu 7 7
gaze iritante
neoplasm bronho- 1 1
pulmonar
Alveolită alergică 1 1
extrinsecă
pneumoconioză diatomee 1 1
I/I
Ulceraţie de semn nazal 6 6
prin expunere la crom
hexavalent
TOTAL 14 10 13 19 3 8 89 57 11 8 232

338
Se observă că din totalul celor 232 de îmbolnăviri profesionale,
înregistrate în perioada 1995-2004 în judeţul Bihor, un număr de 147
sunt hipoacuzii de percepţie bilaterală datorate expunerii la noxa
zgomot, însemnând o pondere de 63,36%.
O ierarhizare a sectoarelor de activitate care au înregistrat
hipoacuzii de percepţie bilaterală este prezentată în tabelul 2

Tabel nr. 2

Ramura de activitate Nr. de cazuri


Producţia de mobilier 53
Industria construcţiilor metalice şi a produselor din 49
metal
Producţia şi distribuţia de energie electrică şi 21
termică, gaze şi apă caldă
Industria metalurgică 7
Industria construcţiilor 4
Activităţi recreative, culturale şi sportive 4
Industria textilă şi a produselor textile 3
Industria mijloacelor de transport rutier 2
Industria altor produse din minerale nemetalifere 2
Industria de maşini şi echipamente 1
Industria alimentară, băuturi 1
Total 147

După cum putem observa activitatea de producere şi distribuire


a energiei electrice şi termice ocupă în acest clasament un loc deloc de
invidiat cu cele 21 de cazuri de îmbolnăviri, reprezentând o pondere de
14,28%.
Din cele 21 de cazuri un număr de 7 cazuri au fost înregistrate
de către SC Electrocentrale Oradea SA, iar 14 cazuri au fost
înregistrate de către Uzina Electrică Crişuri.
Majoritatea acestor cazuri au fost înregistrate în perioada 2001-
2002 odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr.19/2001 privind
sistemul de pensii.
Cu această ocazie au fost efectuate în cele două societăţi
controale medicale periodice pentru întregul personal angajat. De altfel
aceste societăţi au obţinut pentru anumite locuri de muncă avizele ITM
Bihor de încadrare a acestora în locuri de muncă în condiţii deosebite
conform criteriilor de încadrare stabilite prin HG 261/2001.
Cu ocazia determinărilor de zgomot efectuate cu acest prilej în
cadrul Uzinei Electrice Crişuri s-au stabilit de către Direcţia de Sănătate

339
Publică a judeţului Bihor prin măsurare cu un sonometru cu circuit de
pondere A , marca Quest – USA, valorile consemnate în tabelul 3.

Tabel nr.3

CHE Locul de muncă din Nivelul Nivelul de zgomot Nivel


unde s-a cadrul CHE unde s-a de echivalent pe zi admis
efectuat efectuat zgomot de lucru de
determinarea determinarea măsurat dB(A) zgomot
dB(A) dB(A)
CHE Staţia 0,4 kV 84
Remeţi Cameră comandă 80
Sala maşinilor 99 92,49 - maistru;
Nivel generator 99 87,76 -
Nivel turbină 106 electrician; 87
Nivel epuismente 102 93,13 - maşinist
Compresoare 110 turbine
Hidrofori 88
CHE Staţia 0,4 kV 91
Munteni Cabină fonică 72
Sala maşinilor 90 92,12 - maistru;
Nivel generator 97 93,12 -
Nivel turbină 96 electrician;
Nivel epuismente 96 91,74 - maşinist 87
Compresoare 102 turbine
Casă vană fluture 81
MHC 92
CHE Cameră comandă 73
Lugaşu Nivel excitatoare 84
Acumulatori 78 86,74 - maistru;
Nivel generator 97 85,73 - 87
Nivel turbină 91 electrician;
Nivel epuismente 90 89,73 - maşinist
Compresoare 106 turbine
CHE Cameră comandă 82
Tileagd Nivel excitatoare 84
Acumulatori 76 86,74 - maistru;
Nivel generator 95 85,73 -
Nivel turbină 91 electrician; 87
Nivel epuismente 90 89,73 - maşinist
Compresoare 102 turbine

340
Ca urmare a controalelor efectuate întregului personal angajat
al Uzinei Electrice Crişuri de către Centrul Medical MEDSTAR Cluj
Napoca s-au semnalat cazuri de îmbolnăviri profesionale prin
hipoacuzie de percepţie bilaterală dintre care 11 au fost declarate
cazuri noi de boli profesionale.
Analizând sinteza rezultatelor controalelor medicale întocmită
cu acest prilej de către Centrul Medical MEDSTAR putem face o
clasificare a acestor rezultatelor în funcţie de vechimea expunerii
angajaţilor, vezi tabelul 4

Tabel nr.4

Vechime de TOTAL
expunere la Hipoacuzie Hipoacuzie Hipoacuzie Auz
zgomot bilaterală medie uşoară normal
0 - 10 ani 2 1 2 34
11 - 20 ani 17 3 13 83
21 - 30 ani 14 2 13 23
31 - 40 ani 2 0 2 1

Reprezentând grafic acest lucru obţinem fig.7


Rezultatul controalelor în funcţie de vechime

90
83
80
70
60 Hipoacuzie bilaterală
Nr. rezultate

50 Hipoacuzie medie
40 Hipoacuzie uşoară
34 Auz normal
30
23
20
17
13 14
13
10
2
1 3 2 2
1
0 0
0 - 10 11 - 20 21 - 30 31 - 40
ani ani ani ani
Vechim e (ani)

Fig.7 Rezultatul controalelor medicale în funcţie de vechimea de expunere

341
Analizând situaţia pe locuri de muncă şi meserie se constată că
la unele meserii îmbolnăvirile au apărut mai frecvent cum
sunt:electricienii, maşiniştii turbine, fără să avem însă date suficiente
pentru o ierarhizare exactă a riscului raportat la numărul de expuşi din
meseriile respective.
Din punct de vedere statistic structura morbidităţii profesionale
pe meserii este prezentată în tabelul 5
Tabel nr.5

Hipoacuzie Hipoacuzie Hipoacuzie Auz


Loc de muncă bilaterală medie uşoară normal
electrician 13 2 7 73
lăcătuş mecanic 10 1 11 19
maşinist turbine 4 1 5 16
maiştri, ingineri 4 1 5 14
alte meserii 7 1 2 17
Total 38 6 30 139

Reprezentând grafic tabelul de mai sus obţinem fig.8

Structura morbidităţii profesionale pe meserii

100
73
90
Nr de cazuri depistate

80
70 Auz normal
60 Hipoacuzie uşoară
50
40 19 Hipoacuzie medie
30 Hipoacuzie bilaterală
16 14 17
20 7 11
2
13 1
10 10 5 5 2
1
7
1
4 1
4
0
ri

ii
ne
ic
n

er
ne
ia

an

bi

es
ric

gi
ec

ur

m
t

in
ec

tt
m

te
ri,
is
el

şt

al
in
tu

ai

m
m

Fig.8 Rezulatatul controalelor medicale pe meserii

342
4.Soluţii de reducere a zgomotului

Conform Normelor generale de protecţie a muncii (art.616 şi


art.617), pentru reducerea acţiunii nocive a zgomotului la locurile de
muncă sunt necesare una sau mai multe din măsurile tehnice
prezentate în continuare:
a) măsuri de combatere a zgomotului la sursă – se realizează
prin modificări constructive aduse echipamentului tehnic sau prin
adoptarea unor dispozitive atenuatoare speciale; la alegerea
echipamentului tehnic, în condiţii tehnologice comparabile, se va
acorda prioritate acelora ce produc zgomotul cel mai mic;
b) măsuri de izolare a surselor de zgomot – se realizează prin
creşterea rezistenţei mediului la transmisia energiei acustice; soluţiile
cele mai des utilizate constau în amplasarea de ecrane fonoizolante
sau carcasarea fonoizolantă a echipamentului tehnic;
c) măsuri de combatere a zgomotului la receptor – constau în
izolarea personalului care lucrează într-o zonă zgomotoasă, soluţia cea
mai cunoscută fiind utilizarea cabinelor fonoizolante.
Aceste măsuri trebuie să fie completate cu măsuri
organizatorice:
a) instruirea personalului privind riscul expunerii la acţiunea
zgomotului şi modul de utilizare a echipamentului individual de
protecţie împotriva zgomotului;
b) examinarea stării auzului personalului care lucrează în locuri de
muncă cu niveluri de zgomot ridicate (la angajare şi periodic);
c) stabilirea programului de lucru pe posturi de muncă în funcţie de
durata expunerii la zgomot.
Aşadar înainte de a alege o tehnică de combatere a zgomotului
este necesară o definire exactă a obiectivelor urmărite.
Principalul obiectiv îl constituie în cazul nostru, asigurarea
protecţiei sub raportul efectelor locale sau, altfel spus, diminuarea
pericolului de apariţie a surdităţii profesionale.

În cazul analizat în studiu au fost aplicată ca măsură tehnică -


măsura de combatere a zgomotului la receptor – constând în izolarea
personalului care lucrează într-o zonă zgomotoasă prin utilizarea
cabinelor fonoizolante.
Măsurile tehnice au fost completate cu măsuri organizatorice
privind instruirea personalului privind riscul expunerii la acţiunea
zgomotului şi modul de utilizare a echipamentului individual de protecţie

343
împotriva zgomotului(vezi fig.13), examinarea stării auzului personalului
care lucrează în locuri de muncă cu niveluri de zgomot ridicate (la
angajare şi periodic), precum şi stabilirea programului de lucru pe
posturi de muncă în funcţie de durata expunerii la zgomot.

Concluzii :

Combaterea zgomotului reprezintă activitatea care are ca scop


modificarea unui câmp acustic perceput astfel încât acesta să fie în
conformitate cu obiectivul stabilit pentru receptor. Trebuie observat că
acest scop de combatere a zgomotului nu implică în mod necesar
reducerea sau suprimarea unui zgomot, ci încadrarea acestuia la
receptor, în cadrul unor limite maxime care sunt de dorit să fie obţinute.
Este important să fie imprimată în conştiinţa publică şi, în
primul rând, a celor expuşi unor factori de risc, necesitatea unor
preocupări constante pentru sănătate, prezentarea la controalele
medicale periodice fiind un mijloc de depistare incipientă a bolilor, de
evitare a apariţiei formelor grave de îmbolnăvire, de cele mai multe ori
ireversibile

Bibliografie:

[1] INCDPM, Norme generale de protecţia muncii, 2002


[2] Alex. Darabont, Şt. Pece, Protecţia Muncii - manual pentru învăţământul
universitar, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996

344
CUPRINS

SECŢIUNEA I. 5
1. ZGOMOTUL ŞI OMUL 5
2. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI 18
3. POLUAREA FONICA SI SANATATEA OMULUI 25
4. LEGISLAŢIA CU REFERIRE DIRECTĂ LA CONTROLUL
ZGOMOTULUI 37
5. INTERDEPENDENŢA DINTRE ZGOMOT ŞI VIBRAŢII 45
6. PREZENŢA ZGOMOTULUI LA LOCURILE DE MUNCĂ
DIN INDUSTRIA ALIMENTARĂ 53
7. SUPRAVEGHEREA PIEŢEI – MODALITATE DE
REDUCERE A EXPUNERII LA ZGOMOT 69
8. STANDARDE ARMONIZATE SSM 81
9. SUPRAVEGHEREA PIEŢEI MAŞINILOR INDUSTRIALE,
ECHIPAMENTELOR ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE
ŞI ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECŢIE.
REDUCEREA NIVELULUI DE ZGOMOT – CERINŢĂ
ESENŢIALĂ DE SECURITATE 96
SECŢIUNEA II. 113
10. ASPECTE ALE STĂRII DE SĂNĂTATE LA UN GRUP DE
MUNCITORI EXPUŞI LA ZGOMOT 113
11. INFLUENŢA ZGOMOTULUI PROFESIONAL ASUPRA
STĂRII DE SĂNĂTATE – STUDIU COMPARATIV PE
PROFESII ŞI LOCURI DE MUNCĂ 117
12. EXPUNEREA LA ZGOMOT ÎN MEDIUL URBAN 129
13. ASPECTE PRIVIND IMPACTUL ZGOMOTULUI PROFESI-
ONAL ÎNTR-O SOCIETATE COMERCIALĂ TÂNĂRĂ DIN
JUDEŢUL TIMIŞ 135
14. ZGOMOTUL PROFESIONAL ÎN SOCIETĂŢI DE
PRELUCRARE A LEMNULUI DIN JUDEŢUL TIMIŞ -
IMPACT ŞI PROBLEME DE SĂNĂTATE 140
15. IMPACTUL ZGOMOTULUI ASUPRA CAPACITĂŢII DE
MUNCĂ A SALARIAŢILOR 144
16. ASPECTE MEDICALE ŞI LEGISLATIVE ALE EXPUNERII
PROFESIONALE LA ZGOMOT 163
17. PROTEJAREA LUCRĂTORILOR EXPUŞI LA ZGOMOT
ÎN DOMENIUL CONSTRUCŢIILOR 173
18. EXPUNEREA LA ZGOMOT ÎN CONSTRUCŢII 183
19. ZGOMOTUL ÎN MEDIUL DE MUNCĂ DIN INDUSTRIA
LEMNULUI 202
20. ZGOMOTUL SI STRESUL LA LOCUL DE MUNCA 212
21. ASPECTE PRIVIND EFECTELE ZGOMOTULUI
PROFESIONAL ASUPRA ORGANISMULUI UMAN 219
SECŢIUNEA III. 225

345
22. IMPORTANŢA HĂRŢILOR DE ZGOMOT
ÎN EVALUAREA LOCURILOR DE MUNCĂ 225
23. COMBATEREA ZGOMOTULUI ÎN CENTRALELE
HIDROELECTRICE DE PE RIUL SEBES 233
24. NOCIVITATEA ZGOMOTULUI ÎN MEDIUL DE MUNCĂ ŞI
METODE SPECIFICE DE COMBATERE A EFECTELOR
ACESTUIA, PREOCUPARE PERMANENTĂ A
INSPECTORILOR DE MUNCĂ SSM DIN CADRUL ITM
ARAD. 245
25. ZGOMOTUL RĂMÂNE O PROBLEMĂ LA
TERMOCENTRALA MINTIA 262
26. CONCEPEREA UNUI SISTEM PERFORMANT DE
SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ PENTRU
LUCRĂTORII EXPUŞI LA ZGOMOT DIN CADRUL CNH SA
PETROŞANI 268
27. REDUCEREA EXPUNERII LA ZGOMOT,
COMPONENTĂ IMPORTANTĂ ÎN STRATEGIA
MANAGERIALĂ A S.C DRUMCO S.A. TIMIŞOARA 277
28. ANALIZA ZGOMOTULUI PRODUS ÎN PROCESUL
TEHNOLOGIC DE PRELUCRARE A METALELOR PRIN
DEFORMARE PLASTICĂ LA CALD - FORJARE -
- RISCURI ŞI IMPACT ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A
LUCRĂTORILOR- 285
29 STUDIUL NIVELULUI ZGOMOTULUI ÎN UNITĂŢILE UNDE
SE UTILIZEAZĂ MORI CU BILE ŞI ÎN LOCURILE DE
MUNCĂ CU SOLICITARE NEUROPSHIHICĂ ŞI
PSIHOSENZOREALĂ DEOSEBITĂ
(BIROURI, ÎNCĂPERI CU CALCULATOARE, GHIŞEE
UNDE SE LUCREAZĂ CU PUBLICUL) 301
30. RISCURILE EXPUNERII ANGAJAŢILOR LA ZGOMOT ÎN
UNITĂŢILE ECONOMICE DE RECEPŢIONARE,
CONSERVARE, PĂSTRARE ŞI VALORIFICARE A
PRODUSELOR AGRICOLE ŞI ÎN CELE DE
PRELUCRARE, PĂSTRARE, INDUSTRIALIZARE ŞI
LIVRARE A FURAJELOR 310
31. STUDIU PRIVIND IMPACTUL POLUĂRII SONORE ÎN
INSTALAŢIILE ENERGETICE DIN CADRUL UNEI UZINE
DIN JUDEŢUL BIHOR 329

346

Das könnte Ihnen auch gefallen