CREŞTEREA EFICIENŢEI DE EPURARE BIOLOGICĂ

PRIN CATALIZAREA CU OXIGEN ACTIV

1 1 1 1 1
Mircea CRĂCIUN , Grigore VLAD , Zoltan BOCSKAI , Ancuţa CICEU , Adrian BĂLAN
1
S.C. ICPE BISTRIŢA S.A.

Summary
Biological cleaning methods are based on metabolic reactions of same mixted bacteries, funguis
and other micro – organisms. In cleaning equipment or in hidrotehnic constructions this micro – organisms
have activity. Industrial worn – out waters are not easily to clean with biological methods, energetic
consumption is low and water quality isn' t conform the low.
This paper consit of an introduction to a cleaning tehnology of industrial worn – out water. In this
water is bring in a proussing water instalation with active oxigen to increase the biological cleaning
efficiency with 2 - 3 times and the energetic consumption is decrease with 40 – 50 %. In this way is
reduced the CCO (organic substances chemical oxidabel) parameter with 40 %, but the mast important is
that the rest , 60% is transformed in organic matter . This matter is biological decomposed. Also using this
technology are mode: suspense quantity is decrease, the smell is eliminated, total cleaning, the color is
reduced with 50 – 80 %, a big range of water oxidation (up 50%) and the cleaning range increase with 70
– 90% by bringing in catalysis equipment. The hard biodegradable substances are fragmentated and
becoming easily digested, this support bacteries production. The CBO5 (biochimic oxidable organic
substances) decreasing to 94% is made by developed bacteries which rapid degraded the solid
substances, lipides, proteins, detergents, hidrocarbons an other organic compounds. In this way the
suspense are also reduced .
Catalysis equipment with active oxigen lead to decrease of loading from cleaning station of
industrial water, and decrease the pollution process.

Introducere

Epurarea apelor uzate cu încărcări mari prin utilizarea de tehnologii intensive de epurare, pe
suprafeţe reduse este o problemă de actualitate, datorită creşterii aglomerărilor urbane şi a proceselor
industriale din ce în ce mai diversificate.
Procedeele de epurare biologică se bazează pe reacţiile metabolice ale unei populaţii mixte de
bacterii, ciuperci şi alte microorganisme, care îşi desfăşoară activitatea în anumite construcţii
hidrotehnice, instalaţii de epurare.
Staţiile de epurare sunt destinate prelucrării apelor uzate industriale sau menajere înainte de a fi
evacuate în bazinul receptor. În tehnica de epurare se pot deosebi două trepte principale:
• treapta mecanică, în care se reţin impurităţile solide, organice şi anorganice, aflate în stare de
suspensie, prin sedimentare;
• treapta biologică, în care sunt descompuse materiile organice, coloidale sau solvite, cu ajutorul
microorganismelor.
Apele uzate industriale sunt dificil de epurat prin metode biologice, consumurile energetice sunt
mari iar calitatea apelor nu se încadrează în normele prevăzute de lege. Prin epurare biologică succesivă,
consumul chimic de oxigen CCOCr se poate reduce de la 10.000 mg/l până la 100 mg/l, iar consumul
biochimic de oxigen la 5 zile CBO5 de la 4.000 mg/l până la 40 mg/l. Pentru a reduce CBO5 sub 20 mg/l
(conform normelor), trebuie redus CCOCr sub 50 mg/l.
Problema multor instalaţii de epurare a apelor uzate industriale din ţară este că sunt
subdimensionate, nefuncţionale parţial sau total şi uneori învechite înainte de a fi finalizate. Mirosul
neplăcut este produs de descompunerea materialelor organice, deoarece bacteriile indigene nu
degradează complet componentele organice cum sunt proteinele, carbohidraţii şi amidonul. Substanţele
chimice care produc mirosuri neplăcute sunt hidrogenul sulfurat, compuşii organici sulfuraţi, acizii organici
şi aminele. Este necesară realizarea unei tehnologii pentru a creşte eficienţa treptei biologice şi astfel să
crească eficienţa staţiei de epurare.
 Prin intercalarea unei trepte fizico-chimice de tratare a apei cu oxigen activ, eficienţa de epurare
biologică creşte de 2 – 3 ori la consumuri energetice reduse cu 40 - 50%.

Soluţie tehnică privind epurarea biologică a apelor uzate utilizând oxigen activ
Se abordează domeniul într-o manieră nouă, îmbunătăţind gradul de epurare a apelor uzate
industriale prin intercalarea unei trepte fizico-chimice de tratare a apei cu oxigen activ, înainte de
epurarea biologică.
Tehnologia de epurare biologică prin catalizare cu oxigen activ are ca scop satisfacerea unor
cerinţe de puritate a apelor uzate, prin reducerea semnificativă a CCO (substanţa organică oxidabilă
chimic) cu 40%, dar ceea ce este mai important, restul de 60% se transformă în materii organice care se
descompun biologic. În plus, se elimină mirosurile, se reduc suspensiile, se realizează dezinfecţia apei în
totalitate şi se reduce culoarea cu 50 - 80%. Substanţele organice greu biodegradabile sunt fragmentate,
devenind uşor digerabile şi susţin formarea de bacterii cu eficienţă mare de epurare.
Populaţiile bacteriene dezvoltate pentru capacitatea de a degrada rapid substanţe solide, lipide,
proteine, detergenţi, hidrocarburi şi alţi compuşi organici duc la reducerea semnificativă de până la 94% a
CBO5 şi a solidelor în suspensie.
Fluxul tehnologic de epurare a apei include urmatoarele echipamente:

1 - bazin de epurare anaerob;

2 - separator de grăsimi;
3 - pompă transvazare apă în instalaţia de tratare cu oxigen activ;
4 - instalaţia de tratare cu oxigen activ (injectare, mixare, degazare);
5 - bazin de epurare aerob;
6 - filtru biologic mobil cu autocurăţare;
7 - decantor secundar (pentru separarea nămolului activ în exces de apa epurată);
8 - pompă de aer;
9 - pompă de nămol;
Am - apă menajeră;
Ai - apă industrială;

Fig. 1 – Schema constructivă a instalaţiei de epurare

 Experimentările efectuate arată că, prin intercalarea unei instalaţii de tratare a apei cu oxigen
activ înainte de epurarea biologică, eficienţa de epurare creşte de 2 – 3 ori, la consumuri energetice
reduse cu 40 - 50%. Noutatea constă în fragmentarea şi diminuarea sub influenţa oxigenului activ a
materiilor organice şi anorganice din apele uzate industriale, iar prin utilizarea combinată a procesului de
epurare biologică, alternând epurarea aerobă cu epurarea anaerobă se elimină recircularea namolului
activ. Acesta se reduce şi se stabilizează în treapta anaerobă de epurare şi creşte eficienţa de aerare prin
transferul oxigenului în apă în etapele anaerobe şi anoxice.
Eficienţa economică care se poate obţine prin aplicarea soluţiei tehnice propusă rezidă din
reducerea costurilor de construcţie aferente staţiei cu 20 – 30% şi a consumurilor energetice cu până la
50%.

Ozonul ca agent oxidant ecologic în epurarea apelor uzate

Eficienţa de epurare a apelor uzate industriale este îmbunătăţită prin utilizarea ozonului, datorită
proprietăţilor de curăţare şi dezinfecţie.
Ozonul, forma alotropică a oxigenului, este un oxidant ecologic mult mai energic în comparaţie cu
ceilalţi dezinfectanţi, fapt relevat de potenţialul de oxido-reducere ridicat: 2,07 V faţă de 1,49 V pentru
HOCl, 1,36 V pentru Cl2 şi 0,75 V pentru NH2Cl, etc.
Ozonul are un efect foarte puternic bactericid şi virulicid, cu acţiune rapidă, chiar instantanee, în
domeniul de pH 5,6 – 9,8 la temperaturi de 0 – 37 0C. Acţiunea dezinfectantă bacteriană a ozonului poate fi
explicată prin atacul preferenţial asupra legăturilor nesaturate a hipiproteinelor membranei bacteriene,
inhibarea ireversibilă a unor enzime ca dehidrogenazele şi distrugerea acizilor nucleici.
În afară de proprietăţile sale dezinfectante, ozonul este susceptibil de a acţiona asupra unui mare
numar de poluanţi. Puterea de oxidare a ozonului permite o distrugere a substanţelor organice. Există
cazuri în care indicele substanţelor organice, aflat sub limita maximă admisibilă pentru apele potabile,
scade într-un ritm mai mic, rămâne constant sau creşte uşor. Acest rezultat aparent paradoxal se
datorează însă unei acţiuni bine orientate: ozonul oxidează produşii nebiodegradabili, toxici, antrenând
aşadar, un consum suplimentar de oxigen.
Ozonul este produs din aerul atmosferic uscat la o temperatură a punctului de rouă de - 40° C
sau din oxigen prin trecerea acestuia printr-un sistem de descărcare corona în geometrie coaxială.

Fig. 2 - Producerea ozonului prin efect corona

Generatorul de ozon cu electrozi tubulari este constituit dintr-un rezervor orizontal cu un anumit
număr de tuburi de oţel (electrod de pământ) sudate pe plăci tubulare, astfel încât să împiedice orice
contact între gaz şi fluid.
În tuburile de oţel se află instalate tuburi dielectrice din sticlă specială, metalizate interior formând
electrozi de înaltă tensiune.
Gazul de alimentare trece prin spaţiul existent în tuburile de oţel şi de sticlă unde ozonul se
formează sub acţiunea descărcărilor electrice cu înalt potenţial. Din motive de cinetică chimică şi
termodinamică, spaţiul menţionat trebuie să fie uniform şi foarte mic, el trebuie realizat din tuburi de mare
precizie şi prin aplicarea metodelor de construcţie potrivite.
Fiecare tub metalic constituie un electrod de bază în interiorul căruia este fixat un tub cilindric şi
coaxial de sticlă, comportându-se ca dielectric, şi a cărei faţă interioară metalizată este conectată la
tensiune înaltă. Tubul dielectric este etanş la un capăt şi centrat cu mijlocul inelelor de oţel inoxidabil.
Diametrele lor exterioare, mai puţin fragile decât diametrul interior al tubului de bază, dau un spaţiu
circular în care descărcarea luminoasă este stabilizată şi care trece direct în ozon. Acest generator de
ozon suportă o presiune de maxim 15 atm., care poate fi folosită pentru a introduce ozonul la punctul de
lucru. Ultimul element tubular al aparatului poate produce mai mult de 15 g/h, pe tub, la o concentraţie de
20 g ozon pe metru cub, al unui consum specific de energie de 17 Watt/ora x g.
Cantitatea de ozon care se generează variază exponenţial cu tensiunea aplicată electrodului de
înaltă tensiune. Această dependenţă este folosită pentru controlul vitezei de producţie a ozonului.
Prin variatele metode de obţinere a ozonului, producerea electrică este singura practicată
economic, utilizată la scară largă, procesul implică trecerea aerului sau a oxigenului printre electrozi, care
sunt menţinuţi la un potenţial alternativ mare.

Concluzii
Avantajele implementării tehnologiei de epurare a apelor uzate cu oxigen activ sunt:
• randament mare de oxigenare a apei (peste 50%), neinfluenţat de substanţele tensioactive
neionice din apă;
• creşterea randamentului de epurare prin intercalarea instalaţiei de catalizare;
• creşterea randamentului de epurare prin acţiunea comună a nămolului activ din bazin şi a filmului
biologic depus pe suprafeţele structurilor celulare ale filtrelor biologice;
• randament stabil de epurare în cazul variaţiilor de încărcări hidraulice favorizat de biomasa grea
şi filmul biologic;
• consumul de energie din treapta biologică aerobă scade cu până la 50%;
• spaţii mici de construcţie;
• reducerea importantă (până la 9 ori) a nămolului în exces;
• eliminarea din circuit a îngroşătoarelor de nămol, a stabilizatoarelor de nămol, a păturilor de
nămol şi a metatancurilor;
• eliminarea mirosurilor dezagreabile;
• dezinfectarea apei epurate;
• reducerea semnificativă a culorii apei (în situaţiile în care apa uzată este din tăbăcării sau
vopsitorii) cu 50 - 80%;
• nu este necesară extinderea staţiei cu construcţii noi, ci se poate realiza o intensificare a staţiei
existente, putându-se realiza o creştere a capacităţii cu 50%, fără construirea de obiective noi
(prin mărirea suprafeţelor filtrelor biologice şi mărirea dozelor de oxidanţi).
 Bibliografie

Beltran, F. J., Encinar, J. M., Gonzalez, J. F., 1997, Industrial wastewater advanced oxidation: Part 2.
Ozone combined with hydrogen peroxide or UV radiation, Water Research, 31: 2415-2428.
Derco, J., Mita, L., Ozonation of wastewater containing refractory polutants, Department of Environmental
Engineering, Faculty of Chemical and Food Technology, Slovak University of Technology, SK-812
37 Bratislava 1.
Hart, J., Walker, I., et al., 1995, The use of high concentration ozone for water treatment. Ozone Science
& Engineering, 17: 485-497.
Heindel, T. H., Streib, R., et al., 1993, Effect of ozone on airborne microorganisms, Zbl. Hygiene, 194:
464-480.
Joret, J. C., Mennecart, V., Robert, C., Compagnon, B., Cervantes, P., 1997, Inactivation of indigenous
bacteria in water by ozone and chlorine, Water Science and Technology 35: 8.
Lockowitz, T. G., Guttman, H. N., et al., 1973, Deactivation of virus by ozonation in a stirred tank reactor,
First International Symposium on Ozone for Water & Wastewater Treament, Washington D.C.,
Hampson Press.
Katzenelson, E., Shuval, H. I., 1973, Studies on the disinfection of water by ozone: viruses and bacteria.
First International Symposium on Ozone for Water & Wastewater Treament, Washington D.C.,
Hampson Press.
Martin, E. J., Martin, E. T., 1991, Technologies for Small Water and Wastewater Systems. Environmental
Engineering Series. Van Nostrand Reinhold (now acquired by John Wiley & Sons, Inc.), New
York, 209–213 p.
McCarthy, J. J., Smith, C. H., 1974, A review of ozone and its application to domestic wastewater
treatment. Journal of the American Water Works Association, 74: 718-729.
Masaoka, T., Kubota, Y., et al., 1982, Ozone decontamination of bioclean rooms. Applied and
Environmental Microbiology, 43(3): 509-513.
Rahn, O., 1945, Death of bacteria by chemical agents. Biodynamica, 5(96): 1-14.
Rakness, K. L., Corsaro, K. M., Hale, G., Blank, B. D., 1993, Wastewater Disinfection with Ozone.
Process Control and Operating Results, Ozone:Science and Engineering,vol. 15. no. 6,497–514p.
Rakness, K. L., Renner, R. C., Vornehm, D. B., Thaxton, J. R., 1988, Start-Up and Operation of the
Indianapolis Ozone Disinfection Wastewater Systems, Ozone: Science and Engineering, vol. 10,
no. 3,. 215–240 p.
Rice, R. G., 1997, Applications of ozone for industrial wastewater treatment - A review. Ozone Science &
Engineering,18: 477-515.
Sobsey, M. D., 1989, Inactivation of health-related microorganisms in water by disinfection processes.
Water Science Technology, 21(3): 179-195.
Yokoyama, M T., Masten, S J., 1997, Ozonation of swine manure wastes to control odors and reduce the
concentrations of pathogens and toxic fermentation metabolites, Ozone Science & Engineering
19: 425-437.
Yonwoo Hwang, Tomonori Matsuo, Keisuke Hanaki and Noriyuki Suzuki, Removal of odorous compounds
in wastewater by using activated carbon, ozonation and aerated biofilter, Department of Urban
Engineering, University of Tokyo 7-3-I Hongo, Bunkyo-ku. Tokyo 113, Japan.