LICĂ SAINCIUC

ALFABETUL
CU POVEŞTI
ÎN AMINTIREA LUI
GRIGORE VIERU

PE RAMUL VERDE TACE

O PASĂRE MĂIASTRĂ.
CU DRAG ŞI CU MIRARE
ASCULTĂ LIMBA NOASTRĂ.
Grigore Vieru
 LICĂ SAINCIUC

ALFABETUL
CU POVEŞTI
ALFABETUL
CU POVEŞTI
Cartea aceasta este destinată celor care abia încep să
înveţe literele. Pentru a le uşura „lectura”, am folosit doar
majuscule. Silabele sunt peste tot despărţite de o bulină
albastră •. Literele lipsă, deocamdată neînvăţate, sunt
substituite de nişte semne galbene. Astfel, vocalele, care
ţin silaba, apar în formă de pătrăţele, iar consoanele – în
formă de semicercuri . În cazul în care acestea deschid
silaba am pus , iar pentru consoanele ce o închid – .
Semnele de punctuaţie au culoare roşie. Unele cuvinte
ajutătoare pentru cei mari, ca să le poată lămuri celor mici,
se dau cu gri.

În carte sunt folosite texte din creaţia populară universală

şi cea românească, precum şi texte din scriitori clasici şi
moderni.

Deci, bine aţi venit la şcoala noastră!

ARICI, POGONICI
Arici, pogonici,
Du-te la moară, ALUNE
De te-nsoară
Şi ia fata lui Cicoară,
Cu mărgele de surcele,
Cu cercei de ghiocei,
Şi ia zestre nouă ţeste
Şi-un ogar după car.

ARŢAR
A
AAA
A•AVION
•

A•A•A
AGRIŞ
APUS DE

A
SOARE

A ACE

AFINE
AAA! ? ALBĂ-
CA-
ZĂPADA

AA!
A!
 Casa era a celor Şapte Pitici,
care în curând s-au şi întors de la
ocna din munţi. Când au aprins
lumina, au văzut-o pe Albă-ca-
Zăpada dormind în pat.
– Cât e de frumoasă, au
zis ei încetişor, ca să n-o
trezească. Şi au lăsat-o să
doarmă până dimineaţa.

A?
A•A•A!
Ursul face:
– Mor, mor, mor,
Unde-i vulpea
s-o omor!

COADA
VULPII

URSUL DIRIJOR

În poiana-n floare
Se aude-un cor.
Cântă-un cor de-albine –
Dulce-i cântul lor!

Moş Martin nu rabdă:

„Gata! Mor-mor-mor! URME
Ce mai cor şi-acesta
Fără dirijor?”
Vasile Romanciuc
U U • •

UUU!
AU!
AU!

U U
UN URS

U
POVESTEA CELOR TREI URŞI

UUU!
 Cineva a şezut
pe scaunul meu! a urlat Ursoiul cel Mare.

Cineva a şezut pe scaunul meu!

a strigat Ursul Mijlociu.

UA! Cineva a şezut pe scaunul meu şi i-a spart fundul!

a ţipat Ursuleţul cel Micuţ.

AU!
 OMUL DE OMĂT
Am un moş
Cu nasul roş,
Ochii stinşi,
Zi şi noapte închişi.
Vai de el! –
Moşul e chel,
Pe cap poartă
O căldare spartă.
Constantin Dragomir

Când am să fiu ca bunica

Şi am să port ochelari,
HECHEA-BECHEA
Am să le spun la CEI MICI
Poveşti din CELE MAI MARI!
M-am dus într-o pădure
Constantin Dragomir
Să tai cuie şi holteie.
N-am găsit cuie şi holteie,
L-am găsit pe hechea-bechea pe ouă.
Luai un ou, luai două,
Hechea-bechea tot se ouă.

Vine raţa de la baltă,

Cu codiţa ridicată,
Găina nouă S-a urcat în cuibuşor
Ouă ouă nouă. Şi-a făcut un ouşor,
Rotunjor şi mititel,
Să-l mănânce Ionel.
O O• • A
OOO!
OU.
VRĂJITORUL
DIN
OZ

Această aventură îi făcu pe călători şi mai dornici să iasă din

pădure, deci se mişcau atât de repede, încât Doroteea obosi şi fu
nevoită să meargă călare pe spatele Leului. Spre marea lor bucurie,
copacii se tot răreau cu cât înaintau, iar după-amiază, pe neaşteptate
dădură de un râu larg, care-şi ducea iute apele chiar în faţa lor.