Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
DIGESTIA BUCALA
Digestia bucala consta in totalitatea transformarilor mecanice, fizice si chimice, suferite de
alimente in cavitatea bucala.Timpul scurt petrecut de alimente in cavitatea bucala este suficient
pentru prelucrarea lor prin masticatie, impregnare cu saliva si actiunea enzimei din saliva.
Masticatia este un proces mecanic care consta in taierea, zdrobirea si maruntirea alimentelor cu
ajutorul muschilor masticatori, mandibulei, dintilor si limbii.
Fragmentele alimentare, rezultate in urma masticatiei, se imbiba cu saliva si se formeaza astfel
bolul alimentar.
Saliva este produsul de secretie al glandelor salivare mari (3 perechi: glande parotide, glande
sublinguale, glande submandibulare) si al glandelor salivare mici, care sunt raspandite in mucoasa
bucala.
Glandele salivare mari se gasesc in vecinatatea cavitatii bucale, cu care comunica prin canale de
excretie.
Saliva este un lichid incolor cu pH slab acid (6-7) care contine: substante anorganice (apa si saruri
minerale) si substante organice (lizozim, mucina, amilaza salivara).
Lizozimul este o substanta cu actiune bactericida.
Mucina este o proteina cu rol liant (legatura a alimentelor mestecate); favorizeaza formarea
bolului alimentar si inghitirea.
Amilaza salivara (ptialina) este singura enzima a salivei, degradeaza amidonul preparat pana la
dextrine si maltoza.
Descompunerea amidonului in zaharuri mai simple incepe in cavitatea bucala si pana ajunge la
stadiul de maltoza (in stomac) trece prin stadii intermediare de dextrine.
In urma tuturor transformarilor suferite de alimente in cavitatea bucala se formeaza bolul
alimentar.Prin miscarile limbii si ale muschilor obrajilor, bolul alimentar este impins in fundul gurii
si inghitit.
Deglutitia (inghitirea) consta in totalitatea proceselor prin care bolul alimentar, format in
cavitatea bucata, strabate faringele si esofagul ajungand in stomac.
DIGESTIA GASTRICA
Digestia gastrica consta in totalitatea transformarilor suferite de catre alimente in stomac; ea
este rezultatul activitatii secretorii si motorii a stomacului.
Activitatea secretorie consta in secretia sucului gastric de catre glandele gastrice din mucoasa
gastrica.
Sucul gastric
Sucul gastric este un lichid incolor cu pH foarte acid (2,5-5) care contine: substante organice
(mucus si enzime), substante anorganice (H2O, saruri minerale si HCl)
HCl activeaza enzimele proteolitice din sucul gastric, au actiune bactericida.
Mucusul protejeaza mucoasa gastrica de actiunea HCl si a pepsinei
Enzimele sucului gastric sunt proteolitice si lipolitice.
Enzimele proteolitice sunt urmatoarele:
a) Pepsina
Este secretata sub forma inactiva de pepsinogen; este activata de catre H20, descompune
proteinele pana la peptide de tipul albumozelor si peptonelor.
b) Labfermentul
Este secretat mai ales la sugari; este probabil absent din sucul gastric al adultului
c) Gelatinaza
Lichifiaza gelatina
Enzimele lipolitice sunt reprezentate de lipaza gastrica.
a) Lipaza gastrica degradeaza lipidele pana la acizi grasi si glicerol
Activitatea motorie este asigurata de musculatura neteda a stomacului, care executa doua tipuri
de miscari: miscari tonice si miscari peristaltice.
Miscarile tonice sunt miscarile de adaptare a capacitatii stomacului la continutul sau.
Miscarile peristaltice consta in unde de contractie si relaxare care se propaga in acelasi sens,
asigurand inaintarea alimentelor.
In urma tuturor transformarilor suferite de alimente in stomac se formeaza chimul gastric.Chimul
gastric are aspectul unei paste acide.Stomacul trimite catre intestinul subtire portii mici de chim
pentru a evita supraincarcarea acestuia.
DIGESTIA INTESTINALA
Digestia intestinala consta in totalitatea transformarilor suferite de catre alimente la nivelul
intestinului subtire; ea este rezultatul activitatii secretorii si motorii al intestinului subtire.
Activitatea secretorie consta in secretia bilei, sucului pancreatic si sucului intestinal.La nivelul
intestinului subtire, chimul gastric este supus actiunii combinate ale celor trei sucuri digestive.
I.Bila (fierea)
Bila este produsul de secretie al hepatocitelor (celulelor ficatului); este un lichid vascos, galben-
auriu numit bila hepatica.Este secretata permanent, si intre mese se colecteaza in vezica (vezicula)
biliara (colecist).In vezicula biliara, prin reabsortia de H20 bila se concentreaza si devine un lichid
verde (bila colecistica).In timpul digestiei, bila este eliminata in duoden pentru a participa la
digestia intestinala.Bila nu contine enzime.
Bila este alcatuita din: H20, pigmenti biliari, saruri biliare, colesterol si licitina.
Pigmentii biliari (bilirubina si biliverdina) sunt produsi de degradare a hemoglobinei si dau culoarea
caracteristica materiilor fecale si urinei.
Sarurile biliare provin din descompunerea colesterolului; au rol in emulsionarea (fragmentarea)
grasimilor in picaturi fine asupra carora poate actiona enzimele, activarea lipazelor si absortia
grasimilor din intestin.
II.Sucul pancreatic
Sucul pancreatic este produsul de secretie al pancreasului exocrin; este un lichid incolor, clar, cu
pH alcalin (8).Este format din: substante organice (enzime si mucus) si substante anorganice (H20
si bicarbonat).
Enzimele sucului pancreatic sunt de trei tipuri: enzime proteolitice, enzime lipolitice si enzime
glicolitice.
1.Enzime proteolitice sunt reprezentate de:
a) Tripsina
Tripsina este secretata sub forma inactiva de tripsinogen si este activata in intestin sub actiunea
entiochimozei (enzima secretata de mucoasa duodenala)
b) Chimotripsina
Chimotripsina este secretata sub forma inactiva de chimotripsinogen si este activata in intestin
sub actiunea tripsinei.
Tripsina si chimotripsina actioneaza asupra proteinelor neatacate de pepsina si asupra albumozelor
si peptonelor (pe care le degradeaza pana la stadiul de oligopeptide) .
c) Carboxipeptidaze
Activate de tripsina, degradeaza oligopeptidele pana la stadiul de tripeptide si dipeptide.
d) Elastaza
Activata de tripsina, degradeaza proteinele fibroase pana la oligopeptide.
2.Enzime lipolitice: lipaza pancreatica, degradeaza lipidele pana la acizi grasi si glicerol.
3.Enzime glicolitice: amilaza pancreatica, are actiune mai puternica decat cea salivara;
degradeaza amidonul pana la stadiul de maltoza.
III.Sucul intestinal
Este produsul de secretie al glandelor din mucoasa duodenala; este un lichid bogat in mucus si
bicarbonat.Nu contine enzime, acestea sunt prezente la nivelul polului apical (varf) al celulelor
intestinale (enterocite).
Absortia intestinala este procesul prin care produsii finali ai digestiei, impreuna cu o mare
cantitate de H20, ioni minerali si vitamine, strabat mucoasa intestinului subtire, trecand in sange
si limfa.
Absortia anumitor constituenti se poate realiza
- la nivelul stomacului (H20, cloruri, alcooli, dioxid de carbon)
- la nivelul colonului (H20 si electroliti).
Dar sediul absortiei este intestinul subtire, pentru ca absortia este favorizata la acest nivel de o
serie de adaptari ale mucoasei intestinale.De aceea, lichidul care trece in interiorul intestinului
gros este practic lipsit de substante nutritive.
Adaptari ale mucoasei intestinale pentru realizarea functiei de absortie confera o suprafata
foarte mare de absortie.
Suprafata foarte mare de absortie se datoriteaza pliurilor multiple ale mucoasei reprezentate de:
a) valvule conivente (pliuri mari);
b) vilozitati intestinale (pliuri in forma de deget);
c) microvili la polul apical (la varful enterocitelor);
Vilozitatile intestinale au la suprafata un epiteliu unistratificat alcatuit din enterocite cu microvili
la polul apical.Sub epiteliul unistratificat al vilozitatilor intestinale se gasesc capilarele sangvine si
limfatice.
Contractia vilozitatilor intestinale creste viteza de absortie a produsilor finali de digestie.
Absortia intestinala se realizeaza prin urmatoarele mecanise:
a) pasive, (fara consum de energie), in sensul gradientului de concentratie (de la o concentratie
mai mare la o concentratie mai mica)
b) active, (cu consum de energie), impotriva gradientului de concentratie
c) prin vezicule de pinocitoza, in cazul proteinelor intregi (anticorpii din laptele matern
1.Absortia proteinelor
Absortia proteinelor se face sub forma de aminoacizi, prin mecanisme active.Intrand in celulele
mucoasei intestinale, aminoacizii trec apoi pasiv din aceste celule in sange.
La sugari, unele proteine nedigerate (anticorpii din laptele matern) pot fi absorbite in intestin prin
vezicule de pinocitoza.
2.Absortia glucidelor
Absortia glucidelor se face
- prin mecanisme active, sub forma de hexoze, monozaharide cu 6 atomi de carbon (glucoza,
fructoza, galactoza);
- prin mecanisme pasive, sub forma de pentoze, monozaharide cu 5 atomi de carbon (riboza), .
Absortia glucozei se face prin cuplarea acesteia cu un transportor comun cu cel care realizeaza si
absortia sodiului.Absortia glucozei necesita consum de energie provenit din degradarea moleculelor
de ATP (acid adenozintrifosforic).
3.Absortia lipidelor
Absortia lipidelor se face sub forma de acizi grasi si glicerol.Glicerolul se absoarbe pasiv in sange
si limfa, fiind hidrosolubil.Acizii grasi cu lant scurt (cu mai putin de 12 atomi de carbon) se absorb
pasiv in sange.Acizii grasi cu lant lung (cu mai mult de 12 atomi de carbon) se absorb pasiv in limfa
sub forma de kilomicroni, acestia sunt complexe formate din trigliceride, fasolipide, colesterol si o
parte proteica.
4.Absortia ionilor (electrolitilor) si a apei
Absortia ionilor de Na+ se realizeaza activ in intestinul subtire si colon, antrenand si absortia
pasiva a Cl-, ionii de Ca2+ se absorb activ in duoden, in prezenta vitaminei D, dar si pasiv in restul
intestinului.Ionii de Fe2+ se absorb activ in jejun (stimulat de vitamina C) si in ileon.Apa se
absoarbe pasiv in intestinul subtire si gros.
5.Absortia vitaminelor
Absortia vitaminelor se face diferit, in functie de solubilitatea lor.Vitaminele hidrosolubile se
absorb rapid, in timp ce absortia vitaminelor liposolubile este deficitara, daca lipsesc sarurile
biliare sau enzimele pancreatice din intestin.
Dupa solubilitatea lor vitaminele se clasifica in:
- vitamine liposolubile (solubile in grasimi), de exemplu A,D,K si E.
- vitamine hidrosolubile (solubile in apa), de exemplu B1,B2,B6 si B12