Sie sind auf Seite 1von 53

biblioteca Johann Wolfgang Goethe

Ediþie începutã de Jean Livescu,


reiniþiatã, reconceputã ºi coordonatã de
George Guþu
în colaborare cu Werner Keller (Köln)
ºi Jochen Golz (Weimar)
sub egida Societãþii Goethe din România,
a Societãþii Germaniºtilor din România
ºi a Catedrei de Limbi ºi Literaturi Germanice
a Universitãþii din Bucureºti,
cu sprijinul Societãþii Goethe din Weimar.

Toate volumele conþ���������������������


in t�����������������
raduceri inedite.
J ohann Wolfgang G oethe
opere alese
~n 1 8 V o lu m e
Volumul 1: Poezii
Conceput ºi îngrijit, cu un studiu introductiv
de
George Guþu ºi Jochen Golz
ºi un studiu-eseu
de
Grete Tartler

Traduceri ºi note
de
Gabriel H. Decuble,
George Guþu, Grete Tartler

editura rao
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
Goethe , Johann Wolfgang
OPERE ALESE. Volumul 15. Scrieri autobiografice III /
Johann Wolfgang Goethe; trad.: Mihai Isbãºescu, George Guþu -;
Bucureºti: RAO International Publishing Company, 2008
ISBN 978-973-103-?????

I. Isbãºescu, Mihai (trad.)


II. Guþu, George (trad.)
8???????????
Johann Wolfgang Goethe
• Werke. Hamburger Ausgabe in 14 Bänden, Bd. 1. Gedichte
und Epen I. Textkritisch durchgesehen und
kommentiert von Erich Trunz. DTV, München 2000.
• Sämtliche Werke. Briefe, Tagebücher und Gespräche. Vierzig Bände.
Deutscher Klassiker Verlag, Frankfurt am Main 1994
• Sämtliche Werke. Festausgabe. Herausgegeben von Robert Petsch.
Erster Band: Gedichte I; zweiter Band: Gedichte II.
Bearbeitet von Ewald A. Boucke.
Bibliographisches Institut. Leipzig 1926
Berliner Ausgabe in 10 Bänden, insbesondere Bd. 3, 4, 5 und 9.
Herausgegeben von Reinhard Buchwald. Aufbau-Verlag,
Berlin und Weimar 1962
• Sämtliche Werke. Münchner Ausgabe in 21 Bänden,
insbesondere Bd. 2.1, 3.2, 4.1, 11.1.1
• Gedichte. West-östlicher Divan. Herausgegeben von Paul Stapf.
Deutsche Buch-Gemeinschaft. Berlin / Darmstadt / Wien 1967
Note de George Guþu, Gabriel H. Decuble, Grete Tartler
Studiu introductiv de George Guþu ºi Jochen Golz
Studiu-eseu de Grete Tartler
Bibliografie de George Guþu

RAO International Publishing Company


Grupul Editorial RAO
Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, ROMÂNIA
www.raobooks.com
www.rao.ro

Johann Wolfgang Goethe


Traducere din limba germanã de
Mihai Isbêescu
Completãri ºi revizie generalã
George GuÞu
Goethe despre scrierile sale autobiografice – traducere de
George GuÞu
© RAO International Publishing Company, 2011
pentru versiunea `n limba român\

2008
ISBN 978-973-103-??????
PERIOADA DINAINTE DE 1777
Poezii ocazionale
(Gelegenheitsgedichte)

Pentru bunicii Textor


(An die Großeltern Textor)

Preanobile bunic! Un an nou se înstrunã,


De‑aceea datoria mi‑o împlinesc îndatã,
Cu preacinstire scriu din inimã curatã;
Chiar de nu sunã bine, intenþia e bunã.
Cel ce‑nnoieºte timpul, norocul vã‑nnoiascã
ªi sã vã‑ncoroneze‑n ãst an cu bunãstare,
Ce, precum cedrii, fie puternicã ºi tare,
Iar soarta bunã‑alãturi mereu sã vã‑nsoþeascã.
Loc vã rãmânã casa de binecuvântare
ªi‑n mâini moenica vâslã mult timp sã vã fie,

 Poemul, un „casualcarmen“ (scris pentru o anumitã ocazie), a fost


compus „la îmbucurãtorul început de an 1757“ ca semn al „stimei ºi
iubirii“ „ascultãtorului ºi respectuosului“ nepot de ºapte ani ºi a
fost caligrafiat chiar de acesta (rãmânând prima din scrierile pãs­
trate de la Goethe) pentru bunicul sãu, Johann Wolfgang Textor
(1693–1771), con­silier imperial la Frankfurt, cãsãtorit cu Anna
Margaretha Lindheimer (1711–1783). Mama poetului, Katharina
Elisabeth (1731–1808), prima dintre cei cinci copii rãmaºi în viaþã
ai familiei Textor, s‑a cãsãtorit cu Johann Caspar Goethe, consilier
imperial. Bunicul, filoaustriac ºi antiprusac convins, foarte respectat
în epocã pentru desãvârºirea sa diplomaticã ºi toleranþa protestantã,
a fost descris de Goethe în Aus meinem Leben. Dichtung und Wahrheit
(Din viaþa mea. Poezie ºi adevãr).
 În original „Möninens Ruder führen“, simbolizând rãmânerea

bunicului Textor la cârma oraºului Frankfurt. Moenus era numele


latinesc al fluviului Main.

Poezii 
Podoabã sãnãtatea pân’ la sfârºit, târzie,
Cãci asta e, desigur, comoara cea mai mare.

Preanobilã bunicã! Din an întâia zi


În pieptul meu trezeºte simþiri înduioºate
ªi versuri sã vã scriu îmi cere, care poate
Nici un cunoscãtor de vers nu le‑ar citi.
ªi totuºi aste versuri, chiar slabe de‑s, precum
Urarea mea, iubire asuprã‑vã revarsã…
ªi binecuvântarea sã vinã‑asupra voastrã
ªi Domnul sã vã fie‑adãpost, ca pânã‑acum.
ªi El sã vã aducã tot ce‑aþi dorit, din plin,
Iar anii cu‑nceputuri sã nu fie puþini.
Aceste versuri, dar, sunt primele ce‑ntrem;
Mai priceputã pana‑mi va creºte peste vremi.

(Grete Tartler)

[În cartea de oaspeþi a lui


Friedrich Maximilian Moors]
(/In das Stammbuch von
Friedrich Maximilian Moors/)

Iatã cum e chipul lumii


De e zisã cea mai bunã:
Cam ca borta de‑ucigaºi,
Cam ca de cheflii sãlaº,
 Textul, tipãrit prima oarã în „Didaskalia“, supliment al „Frankfurter

Journal“, nr. 244, 3.9.1865, a fost scris în caietul colegului Moors care
pleca la studii la Göttingen, în timp ce Goethe urma sã plece pentru
acelaºi motiv la Leipzig. Prima parte e o aºa‑numitã „Priamel“, scurt
poem din sentenþii versificate, de tradiþie medievalã, formulã folositã
în diverse împrejurãri; se presupune cã e un citat anonim, preluat de
Goethe ca introducere.
 Ironizare a teoriei iluministe optimiste rãspândite de Leibniz ºi

Christian Wolff.

 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
Cam ca Opera în salã
Cam ca masa magistralã
Cam ca mintea de poeþi
Cam ca raritãþi de preþ
Cam ca bani pierduþi în hume,
Iatã cea mai bunã lume.

Risum teneatis amici!


Horatius

Autorul care scrie


De ceva‑i mânat, se ºtie,
ªi‑Alexandru împãrat
De ceva a fost mânat,
ªi‑alþi eroi; mã‑nscriu ºi eu
Nedorind sã fiu uitat.

Frankfurt am Main
28 August 1765.
Goethe
Iubitorul de º.f.

(Grete Tartler)

 Cheful dat dupã susþinerea cu succes a examenului de magistru.


 În text, „bani devalorizaþi“.
 În latinã în original: „Þineþi‑vã râsul, prieteni“. Horaþiu descrisese, la

începutul epistolei sale De arte poetica, o întruchipare cu cap de om,


coamã de cal, guºã de pasãre, pene, chip de femeie ºi trup de peºte, cu
care Goethe comparã imaginea absurdã ºi ridicolã a lumii descrise.
 Prescurtare pentru „Iubitorul de ºtiinþe frumoase“ (în text, „d.s.W.

Liebhaber“, pentru „der schönen Wissenschaften Liebhaber“). Astfel


erau numite poetica ºi retorica, materiile pe care Moors urma sã le
studieze la Göttingen; acelaºi lucru l‑ar fi dorit ºi Goethe, înainte ca
tatãl sãu sã decidã studiul ºtiinþelor juridice ºi sã‑l trimitã la Leipzig.

Poezii 
Cristinel
(Christel)

Adesea‑s trist, mi‑e firea plânsã,


mi‑e sângele amar!
Cu mica mea Cristina, însã,
E totul bine iar.
O vãd aici, o vãd trecând,
Dar ce nu am habar e
Nici cum, nici unde ºi nici când,
De ce mi‑e dragã oare.

Sprâncenele în arc hoþesc


ªi negrii ochi vãpaie
O datã doar de le zãresc
ªi sufletu‑mi se‑ogoaie.
Mai are‑o fatã gura dulce
ªi‑obraji rotunzi ca ea?
ªi, ah, mai e ceva rotund, ce
Nu m‑ar mai sãtura!

Iar când mi‑e dat cu ea sã zbor


În dans german rotit,
E totul viu, tulburãtor,
ªi cât sunt de‑mplinit!
Când ea e‑ncinsã ºi‑ameþeºte
Mi‑e leagãn braþu‑ndat,
Doar ca s‑o strâng la piept, fireºte;
N‑aº vrea un alt regat!

Când mã priveºte cu amor


ªi uitã restul ºi
 În manuscrisul din 1774 titlul e An Christiane R. Poemul a fost tipãrit

prima oarã în „Teutscher Merkur“, aprilie 1776, fãrã titlu; cu denumirea


Christel a apãrut în 1779, apoi ca Taumel („Ameþire“) în Schriften
(„Scrieri“), 1789, fiind preluat definitiv în Werke, II, Lieder (Opere, II,
„Cântece“) cu actualul titlu. O persoanã cu numele Christiane R. nu a
fost identificatã.

10 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
La pieptul meu tremurãtor
Ne dãm sãruturi mii,
Fiori spinarea îmi pãtrund
ªi pânã‑n vârf de deget,
ªi‑atât de slab ºi tare sunt
ªi‑n rãu ºi‑n bine preget!

Aº vrea mai mult ºi tot mai mult,


Prea scurtã ziua‑mi pare;
O noapte‑ntreagã s‑o ascult
N‑ar fi cu supãrare.
Cândva în braþe vreau s‑o þin
Cu patimã ºi dor,
Iar dacã tot nu scap de chin,
La pieptu‑i vreau sã mor!

(Grete Tartler)

Salvare
(Rettung)

Iubita mi‑e înºelãtoare,


De‑atunci plãcerii‑s rece;
M‑am dus la apa curgãtoare,
Însã ºi apa trece.

Stãteam tãcut ºi‑ntunecat,


Mintea‑mi era ca beatã.
Ci în torent m‑aº fi‑necat
Luându‑mi lumea toatã.

 Poemul a vãzut lumina tiparului prima oarã în luna mai 1775, fiind
preluat ulterior în mai multe volume, pânã la ediþia din 1815, Werke,
II, Lieder (Opere, II, Cântece).

Poezii 11
Deodatã‑am auzit chemând –
Cu spatele stam încã –
Încântãtorul glas ºi blând:
„Vezi, apa e adâncã!“

Înfiorat mã‑ntorc; venea


Spre mine‑o dulce fatã.
„Dar cum te cheamã?“ „Käthchen“ (Ea).
„Frumoasã minunatã,

M‑ai smuls din moarte, aºadar,


Dator þi‑s pe vecie.
Dar numai viaþa e‑n zadar!
Noroc tu sã‑mi fii mie!“

Apoi am plâns pe al ei umãr;


Duios ochii‑nchidea.
ªi sãrutãri – fãrã de numãr.
Moartea – nu ºtim de ea.

(Grete Tartler)

 Speculaþii biografice nesigure s‑au fãcut asupra mai multor


Catharine cunoscute de Goethe (Catharina Fabricius, Catharina
Crespel sau Catharina Gerock); poate fi însã vorba ºi de un nume
generic, un fel de înlocuitor pentru „Mädchen“, „fatã“, datoritã
asonanþei cu acest cuvânt.

12 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
[Pentru Johann Heinrich Merck]
(/An Johann Heinrich Merck/)

În vechi veºmânt eu îþi trimit


Un copilaº nou zãmislit,
De nu‑i stã chiar nimic în drum,
Vechi chiloþeii i‑s ºi‑acum.
Noi, ãºtia mai noi ºi vulpi bãtrâne,
Avem mirosul care sã ne mâne,
ªi‑am construit, cum toatã lumea ºtie,
O casã veche pentru novicie.
ªi se mai zice precum cã scrie
Acolo la Evanghelie
Cã mustul nou se împlineºte
Când vechiul furtun plesneºte.
Pãi, chiar contrariul e‑adevãrat,
Cã vechimea noul furtun l‑a crãpat.
Cicã nici nu mai putem purta
Armura, coiful, lancea, sabia,
Cã zãcem cu toþii morþi de tot,
Precum furnicile pe sub un ciot,
Când totuºi ni‑i curajul viu,
De‑adevãratelea zglobiu.
Pãruchierilor palavragii
ªi criticilor literari zbanghii,
ªi scribilor sfãtoºi ºi‑altor copii
ªi pãcãtoºilor literaþi, sã ºtii,
Le dãm cu tifla‑n nas acum
Cu urã ºi dispreþ oricum.
 Scrisã pe o foaie de desen, fiind probabil gânditã drept cadou
pentru Johan Heinrich Merck cu ocazia Crãciunului din 1774. Tonul
pueril este îmbinat cu reminiscenþe de lecturi poetologice ºi estetice
ºi precede tonul critic, iconoclast ºi anticanonic al viitorului virtuos
în ale literelor. Este una dintre cele mai importante poezii ale acestei
perioade, în care perceptele curentului Furtunã ºi Avânt sunt prefi­
gurate prin mijloace poetice. Vechiul este antichitatea, noul este con­
temporaneitatea care o denatureazã, precum în poezia unui Johann
Georg Jakobi.

Poezii 13
Acestor filistini ºi cârtitori,
Fraþilor ºi‑alor lor surori,
Le‑arãtãm din fiecare casã
De la ferestre‑o noadã frumoasã.

(George Guþu)

Pentru Lottchen
(An Lottchen)� S. 177

Din vârtejul unor bucurii


Sau al grijilor ºi‑a inimii‑ncordare
Mã gândesc la tine, Lottchen, doi gândim
Cum în liniºtea de roºie‑nserare
Mâna ne‑ntindeai prieteneºte
Tu, din mijlocul atâtor flori
ªi‑al naturii miez strãlucitor
Ne dezvãluiai adeseori
Nimbul unui suflet ce iubeºte.

Bine‑mi pare cã nu am greºit


ªi din prima clipã gura‑mi spuse,
Cum ºi inima la fel ºtiuse,
Cã eºti un copil desãvârºit.

Creºtem ºi‑nvãþãm retraºi, în pace,


ªi apoi cãdem deodatã‑n lume,
Ne‑nconjoarã mii de valuri, spume,
Totul ne incitã ºi ne place

 Prima tipãrire în 1776, cu titlul Brief an Lottchen (Scrisoare cãtre


Lottchen), preluatã în 1789 (Schriften) cu titlul An Lottchen. În peri­oada
ºederii la Frankfurt, Goethe a cunoscut, la Johanna Fahlmer, o
prietenã a acesteia, Charlotte (Lottchen).
 Goethe ºi Johanna Fahlmer.

14 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
Sau ne supãrã, din orã‑n ore
Oscilãm cu simþ neliniºtit,
Presimþim ºi piere ce‑am simþit
În vâltori de lumi multicolore.

Uneori lãuntrul ni‑l strãbate


Vreo speranþã sau dureri se‑ncheagã;
Cine, Lottchen, sã ne înþeleagã?
Cine inima sã ne‑o cunoascã poate?
O, ‑nþeleasã ar vrea ea sã fie,
Într‑o altã inimã sã se aline,
Dublu‑ncrezãtor gustând mai bine
A naturii suferinþã, bucurie.

Ochiul deseori în jur se uitã


ªi gãseºte totul ferecat;
Partea bunã‑a vieþii e trecutã
Ne‑mpãcat, dar ºi netulburat;
Azi, spre marea ta nemulþumire
Te‑a respins ce ieri te atrãsese.
Oare poþi sã‑i porþi numai iubire
Lumii ce trãdeazã‑atât de‑adese
ªi la plângerea sau bucuria ta
Cu‑ndârjire stã tot îngheþatã?
Spiritul se‑nchide‑n sine, iatã,
Inima – cum nu s‑ar fereca?

Te‑am gãsit ºi þi‑am ieºit în cale:


Dã‑i iubire, cerule,‑strigat
Implorându‑i binecuvântarea;
Prin prietenã acum þi‑a dat.

(Grete Tartler)

Poezii 15
În albumul lui Jakob Michael Reinhold Lenz
(In das Stammbuch von Jakob Michael Reinhold Lenz)

Orele spre‑a‑ºi aminti,


Ce‑a fost ranã, bucurii,
Ce‑a fost grijã ºi durere
În cei doi poeþi nebuni,
Las aceastã însemnare
Pentru Lenzchen, la plecare.

(Grete Tartler)

[Motto pe foaia de gardã a „Cântãrilor“ lui


Philipp Christoph Kayser, 1777]
(/Motto auf dem Titelblatt der ‘Gesänge’ von Philipp
Christoph Kayser, 1777/)

Din fundul inimii iscate


Ia cântãrile‑n inima ta.
Dorinþele mi‑s împãcate,
Iar bucuria ta‑i ºi‑a mea.

(George Guþu)
 Versurile, datate 8 august 1870, au fost scrise pentru poetul Jakob
Michael Reinhold Lenz, unul dintre cei mai importanþi autori din
perioada Sturm und Drang, de origine din Lituania. Prieten cu Goethe
în aºa‑numita perioadã de la Strassburg, s‑a revãzut cu acesta în
timpul cãlãtoriei elveþiene; la despãrþire, Goethe i‑a scris în album.
Diminutivul „Lenzchen“ face aluzie la modul de a vorbi al germanilor
din Königsberg, cu multe diminutive.
 Publicatã în 1777 în broºura Cântãri cu acompaniament de pian /de Ph.

Chr. Kayser/. Leipzig ºi Winterthur. Goethe discuta cu compo­zitorul la


Frankfurt prin unele epistole cu caracter teoretic, estetic, care dove­
deau existenþa unor raporturi de colaborare între poet ºi compozitor.
În broºura amintitã, existã ºi cinci compoziþii pe texte de Goethe.
Mottoul poate fi creaþia lui Goethe, dar cum ºi compozitorul scria
poezii nu se exclude ºi paternitatea acestuia.
Anacreontice
(Anakreontische Gedichte)

Somnului
(An den Schlaf)

Tu, cel care‑nzãvori


Zeieºtii ochi cu macul,
Pe tron pui cerºetori,
Pãstor dai fetei – leacul,
Ascultã: nu‑ntrupare
De vis vreau sã‑mi nãzari,
Ci binele cel mare
Sã‑mi faci chiar azi în dar.

Alãturi, draga‑mi, iatã:


Privirea‑i pãtimaºã,
ªi pieptul i se zbate‑n
Mãtasea cea pizmaºã.
Sã o sãrute‑aproape
Mereu buzele‑ar vrea,
Dar asta nu se poate:
Stã mama lângã ea!

Disearã iar, alene,


Ne vom vedea. O, vin’,
Scuturã mac din pene,

 Textul a fost reprodus dupã o scrisoare adresatã de Goethe în 1767


surorii sale. Ulterior, poezia Annette îl reia, cu unele modificãri. Struc­
tura concentratã asupra poantei finale ºi înclinarea spre alegorie
sunt specifice stilului anacreontic.

Poezii 17
Adoarme‑i mama lin,
Pãleºte‑i lãmpii sama.
De‑amor copila‑ncinsã
În braþul meu, ca mama
De‑al tãu, s‑o laºi cuprinsã.

(Grete Tartler)

Madrigal din franceza domnului de Voltaire


(Madrigal aus dem Französischen des Herrn v. Voltaire)

Ades minciuna cea mai groasã drege‑n


Amestecu‑i ºi adevãr, un dram;
În vis urcasem eu la rang de rege
ªi te iubeam,
ªi‑þi declaram aceasta cu‑ndrãznealã la picioare.
Iar mai târziu nu am pierdut tot ce visam;
Doar cã regatul mi‑a fost smuls la deºteptare.

(Grete Tartler)

 Poemul, dedicat surorii lui Friedrich al II‑lea, prinþesa Ulrike a


Prusiei, este rescris în germanã dupã un madrigal de Voltaire, pe
care Goethe i‑l citase lui Eckermann încã la 16.12.1828 ca fiind unul
dintre cele mai bune: Madrigal à madame la princesse de***. /„Souvent
un air de vérité/ se mêle au plus grossier mensonge;/ cette nuit dans
l’erreur d’un songe/ au rang des rois j’etois monté/ je vous aimois
alors et j’osois vous le dire;/ le dieux mon réveil ne m’ont tout ôté,/
je n’ai perdu que mon empire.“/ Varianta germanã nu modificã
decât ritmul, conferind mai multã libertate versurilor – mod de a
trata textul pe care l‑am adoptat ºi în traducerea româneascã. („Auch
in die allergröbste Lügen/ Mischt oft ein Schein von Wahrheit sich./
Ich war im Traum zum Königsrang gestiegen/ und liebte dich /
Erklärt es kühn zu deinen Füßen./ Doch mit dem Traum verließ
nicht alles mich; /Nichts als mein Reich ward mir entrissen.“)

18 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
Noaptea miresei
(Brautnacht)

De‑ospãþ departe, Àmor sta‑n


Iatac; el cu credinþã‑nfruntã
Orice ispravã de mesean
Ce‑ar tulbura patul de nuntã.
Din torþa sa un licãr sfânt
Împarte misticã‑aurire,
Prin tãmâierea fumegând
Sã vã desfete în unire.

Cum bate inima‑þi de tare


La ceas chemând nuntaºii‑n drum,
Cum arzi de dorul gurii care
‑Amuþind, nu mai respinge‑acum.
Grãbeºti sã împlineºti cu ea
Preasfânta clipã cum se cade;
Vãpaia celui ce‑ocrotea
‑N tãcere, cât un licãr scade.

Sub sãrutare pânã‑n creºtet


ªi sân ºi plinul chip palpitã;
Rãceala‑n tremur se topeºte,
Þi‑e îndrãzneala cuvenitã.
Dã Àmor ajutor la scos
De rochii – nu‑i grãbit ca tine!
Apoi zâmbind viclean‑sfios
Închiºii ochi cu mâna‑ºi þine.

(Grete Tartler)

 Poemul, trimis de Goethe prietenului Behrisch la 7.10.1767,


probabil datoritã unor planuri de cãsãtorie ale acestuia, abordeazã o
temã frecventã în perioada rococo, cu glume ºi aluzii dupã tipicul
catullian. Cuvântul „mistic“ – într‑o epocã în care folosirea acestui
termen nu era ceva obiºnuit – pare sã anunþe deja preocupãrile
goetheene pentru alchimie ºi hermetism.

Poezii 19
Frumoasa noapte
(Die schöne Nacht)

Am lãsat acum cabana


Unde‑i draga mea rãmasã;
Pasul mi‑e uºor ca pana
Prin pãdurea‑ntunecoasã.
Prin stejari vrea luna plinã
Calea cu zefiri sã‑ºi mâie;
Rari, mestecenii se‑nchinã
În iz dulce de tãmâie.

Cum mã bucur de‑adierea


Verii, pânã‑n rãsãrit!
O, cum pot simþi‑n tãcerea
Ce mã face fericit!
Ce plãcere, bucurie!
Însã, cerule, þi‑aº da
Mii de‑asemeni nopþi doar þie –
Pentru‑un ceas cu draga mea.

(Grete Tartler)

 Poezia, trimisã în 1768 prietenului Behrisch, cu titlul Noaptea, apare


cu titlul Frumoasa noapte în 1789. Fuseserã modificaþi ºi unii termeni,
de pildã în versul 5 din ultima strofã cuvântul „Wollust“ (plãcere) l‑a
înlocuit pe „Wonne“ (extaz), accentuând valenþele senzuale ale
naturii, care la Goethe nu e niciodatã doar spiritualizatã. Este primul
din lungul ºir de poeme goetheene închinate nopþii.

20 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
Pentru Venus
(An Venus)

Slãvit���������������
�������������
Venus, zeiþã!
Ascultã‑mã implorând.
Nu m‑ai vãzut niciodatã
Peste olurile lui Bacchus
Cãzut la pãmânt.

N‑am bãut niciodatã vin


Sã nu‑mi fie turnat de iubitã,
N‑am bãut vin
Fãrã sã mã‑ngrijesc de libaþii,
Fãrã ca rozelor tale sã‑nchin.

Apoi picuram pe aceastã inimã


Care de mult þi‑e altar
Din potir
Flãcãri de aur ºi eu eram flacãrã,
Iubita mi‑o sãrutam fãrã ºir.

Inima doar pentru tine‑mi bãtea,


Zeiþã, rãsplãteºte‑mã, blândã,
Din Lethe
Ar trebui la moarte cândva
Sã beau; scapã‑mã de osândã.

Lasã‑mi, preabuno – lui Minos sã‑i fie


De‑ajuns c‑am murit – lasã‑mi spre fire
Memoria!
Cãci i‑un al doilea noroc
Sã‑þi aminteºti de noroc, fericire.
(Grete Tartler)
 Poemul a apãrut prima oarã în revista „Muza“, Leipzig 1776. Cearta
dintre Bacchus ºi Venus, soluþionatã solomonic, e una din temele
preferate ale epocii. Poemul e considerat o introducere în tematica
morþii, atât de frecventã la Goethe.

Poezii 21
Fericire ºi vis
(Glück und Traum)

Vedeai în vise iar ºi iar


Cum ne‑ndreptam cãtre altar,
Soþie‑mi tu, iar eu bãrbat.
ªi treaz furat‑am gurii‑þi, treazã,
Adesea‑n ore fãrã pazã
Sãruturi câte‑s de furat.

Dar fericirea ce‑o simþeam,


Plãcerea orelor, balsam
Gustat, ca timpu‑a ºi trecut.
La ce‑mi ajutã cã gustat e?
Ca vise trec sãruturi toate
ªi bucurii, ca un sãrut.

(Grete Tartler)

De‑a v‑aþi ascunselea


(Blinde Kuh)

Tereza, draga mea!


Tu poþi chiar deochea
Cu ochi legaþi prea bine.
Cu vãzu‑acoperit
M‑ai prins ºi m‑ai gãsit.
De ce tocmai pe mine?

 Apãrutã în 1815 cu acest titlu, poezia este consideratã tipicã pentru


aºa‑numita „Witzkultur“ (cultura reacþiei ironice la adresa tradiþiei, în
acest caz fiind ironizat obligatoriul ritual al îndreptãrii spre altar).

22 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
M‑ai prins ºi m‑ai þinut
De tot, de la‑nceput
În braþe þi‑am picat.
Dar cum ai scos fâºia
Pierdutã‑i bucuria:
Pe orb l‑ai alungat.

El, biet, se‑mpiedicase


Cu ameþite oase
ªi‑n jur toþi îºi bat joc.
De nu‑þi pot fi drag, fapt e
Cã‑n veci voi merge‑n noapte
Precum legat la ochi.

(Grete Tartler)

Schimbare
(Wechsel)

Pe prund de pârâu stau culcat, ce lumine!


ªi braþe‑mi deschid spre unda ce vine,
La piept plin de dor s‑o strâng cu ardoare;
Dar ea uºuratecã‑n râu vrea‑nainte,
Se‑apropie‑a doua, ºi ea sã m‑alinte;
ªi‑astfél mã desfãt cu plãceri schimbãtoare.

ªi totuºi, ce trist îþi petreci ore multe


Din viaþa ce‑aleargã ºi‑n veºnic tumult e,
Doar fiindcã de‑o fatã fuseseºi uitat!
O, cheamã‑le iar, cele timpuri trecute!
Mai dulce a doua va ºti sã sãrute
Când prima sãrutul dintâi ºi‑a‑ncheiat.

(Grete Tartler)

Poezii 23
Iubire‑mpotriva voinþei
(Die Liebe wider Willen)

ªtiu, ce‑i mult iau peste picior:


Voi sunteþi, fete, schimbãtoare!
Ca‑n joc de cãrþi, vã plac uºor
ªi David, ºi‑Alexandru, care
Numai de aºi sunt daþi afarã
ªi se împacã biniºor.

Doar eu sunt trist precum mai an,


Cu mutrã mizantropã, lungã,
Iubirii sclav, nebun sãrman!
ªi cât aº vrea sã scap de chin!
Dar prea‑i adânc în suflet spin,
Iar râsul dragostea n‑alungã.
(Grete Tartler)

Þipãtul. Din italianã


(Das Schreien. Aus dem Italienischen)

Iubita‑mi urmãrii decis


ªi fãrã fel ºi chip
Am prins‑o‑n crâng, iar ea mi‑a zis:
Dã‑mi drumul, altfel þip!
Ameninþ: De‑s prin jur cumva
Stingheritori, fac crime!
Taci, dragul meu, rãspunse ea,
Sã nu ne‑audã nime!
(Grete Tartler)
 La jocul de cãrþi, cei patru regi sunt numiþi David, Alexandru, Cezar

ºi Carol.
 Poemul nu a fost inclus de Goethe în ediþiile ulterioare.
 Modelul italian al acestui poem‑madrigal rococo, preluat în ciclul

dedicat Friederikei Oeser ºi mai apoi, cu mici variante, în Neue Lieder


(Cântece noi), nu a fost identificat.

24 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
Plãcerile
(Die Freuden)

Pe la izvor destule
Tot schimbã libelule
Ca fluturii de ape
Sumbre sau clare‑n ton
Ca un cameleon
Roº‑verde, ‑albastru verde.
O, dac‑aº fi aproape,
Culoarea sã le‑o ºtiu!

Una prin faþa mea‑ºi ia zborul,


Se‑aºazã‑n salcie, sporind tãcerea.
Am prins‑o!
ªi o cercetez acum.
Albastru trist vãd doar – ºi sumbru scrum.
Aºa‑i dacã‑þi diseci plãcerea!

(Grete Tartler)

Nestatornicie
(Unbeständigkeit)

Pe prund în pârâu stau întins, fericit,


Cu braþe deschise spre valul venit,
Ce dorul din piept ºtrengãreºte‑mi apasã.
Aleargã apoi cu vâltoarea la vale,
 Poem inspirat din Le plaisir et le papillon (Plãcerea ºi fluturele) din an­to­

logia Élite des poésies fugitives (Elita poeziilor fugitive), London 1764, care
prelucreazã tema pierderii inocenþei prin reflecþie, temã preluatã pu­
ternic de antiraþionalismul tip Sturm und Drang. Forma schimbãtoare
a versurilor, îndrãzneala de a alterna ritmuri diferite, sugereazã im­
previzibilitatea zborului de libelulã.
 Scrisã în primãvara‑vara anului 1768, într‑o perioadã în care relaþia

sa cu Käthchen von Schönkopf dãdea semne de destrãmare, Goethe


recurgând aici la tipicul motiv rococo al nestatorniciei.

Poezii 25
Cãci altul mã‑alintã ºi curge agale.
ªi inima‑mi saltã‑n plãceri bucuroasã.

Ai minte, copile, zadarnic nu‑þi plânge


Voioasele clipe când viaþa te frânge
ªi‑o nestatornicã fatã‑a uitat
De tine. Gândeºte la clipa de‑odatã!
Mai dulce‑i sãrutul cu o altã fatã,
De parcã nici primei sãrut nu i‑ai dat.
(George Guþu)

Pentru Luna
(An Luna)

Sorã‑a‑ntâii licãriri!
Chip de tristã duioºie!
Ceþuri cu argint þi‑adie
Tâmpla dulcii‑alcãtuiri;
Pasul tãu din somn aþine
Grote fãrã‑ai zilei sorþi,
Bufniþe, duhuri de morþi;
Mã trezeºte ºi pe mine.

Ochiul tãu cercetãtor


E pe largi întinderi dus.
Ia‑mã lângã tine, sus!
Visului dã‑i acest dor
Ca‑n plãcere tãinuitã
Cavalerul sã priveascã
Printre gratii de fereastrã
Înnoptând a sa iubitã.
 Am tradus „Pentru Luna“, ºi nu „Lunii“, deoarece titlul apare în
latinã în original, pregãtind aluziile mitologice din final (privindu‑l
pe Endymion, iubitul Selenei). Textul a fost publicat în forma actualã
în Neue Lieder, 1770. Depãºind faza anacreonticã, natura e aici mai
mult decât decor; apare pentru prima oarã motivul iubitei adormite.

26 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
Al privirilor noroc
Chinul depãrtãrii‑mbunã,
ªi eu razele‑þi strâng, Lunã,
ªi privirea‑mi dezghioc
Tot mai limpede pe ea
Fãrã vãl s‑o vãd de‑aproape,
Cãci în jos m‑atrage ca pe
Tine‑Endymion, cândva.

(Grete Tartler)

Închinare [Iatã‑le deci! Iatã‑le‑aci!]


(Zueignung /Da sind sie nun! Da habt ihr sie!/)

Iatã‑le deci! Iatã‑le‑aci!


Cântãri fãrã fãcãtoríi
De la izvor iscate.
Iar eu, cu‑amor ºi simþãmânt
Junia‑n vechiu‑i joc jucând
Aºa le‑am cântat toate.

Le cânte deci cine va vrea!


În primãveri poate‑or purta
Flãcãului foloase.
Poetu‑n zãri cu ochiul face;
O dieteticã de pace
Acum pleoapele‑i coase.

Privirea‑i oblicã‑nþeleaptã,
Geloasã cât noroc v‑aºteaptã
Sentenþios surâde;
Hai, ascultaþi târziu‑i sfat,
Ca voi pe toate le‑a‑ncercat,
Norocul ºtie cât e.

Poezii 27
Voi ce oftaþi, cântaþi topiþi
ªi sãrutaþi, fãrã sã ºtiþi:
Aproape‑abisu‑mbie.
Fugiþi de câmp, izvor, lumine,
La iarnã sã vã fie bine
La vatra cãsniciei.

Voi râdeþi ºi‑mi numiþi nãroadã


Vorbirea, vulpe fãrã coadã,
Pe toþi voindu‑i berci, fireºte.
Dar fabula aici nu þine,
Cãci bearca vulpe vã vrea bine,
De laþ ea vã fereºte.

(Grete Tartler)

La râu 
(Am Flusse)

Vã duceþi, curgeþi, drage cânturi


Spre a uitãrii largã mare!
N‑o sã vã‑ngâne‑n alte rânduri
Vreo fatã sau fecior în floare.

În voi, doar dragei slavã‑ncape;


Ea de credinþa‑mi râde‑acum.
Înscrise‑aþi fost pe valul apei,
Plecaþi curgând pe‑al apei drum.

(Grete Tartler)

 Poemul, cunoscut ºi sub titlul An meine Lieder (Cântecelor mele) a apã­


rut pentru prima oarã în Almanahul Muzelor pentru anul 1799, editat
de Schiller. Expresia „a scrie pe apã“ e preluatã din elinã, de­nu­mind
zãdãrnicia.

28 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
Cu un lãnþiºor de aur
(Mit einem goldnen Halskettchen)

Îngãduit e sã‑þi aducã


Aceastã foaie‑un lãnþiºor,
Cu mici inele, multe sute,
Ce gâtul þi‑l cuprind cu dor.

Sã‑l laºi deci acest chef sã‑ºi facã,


Îmbrãþiºarea‑i n‑are vinã,
În timpul zilei e podoabã
Iar seara nu se mai aninã.

Dar de primi‑vei vreo verigã,


Vreun lanþ ce‑apasã de greu ce‑i,
Atunci, Lisette, nu‑þi port picã
De‑i sta pe gânduri ca sã‑l iei.

(Grete Tartler)

Iubitul în toate întruchipãrile


(Liebhaber in allen Gestalten)

M‑aº vrea pãstrãvior


Cu sclipãt uºor;
Când ai pescui
Nici eu n‑aº lipsi.
M‑aº vrea pãstrãvior
Cu sclipãt uºor.

Aº vrea bidiviu
De preþ sã îþi fiu;
Sau carul ce poate
Sã te ducã în spate.
Aº vrea bidiviu
De preþ sã îþi fiu.

Poezii 29
Aº vrea aur ºir
Sã‑þi fiu în chimir.
Vreo platã de‑ai da
Pe loc m‑ai chema.
Aº vrea aur ºir
Sã‑þi fiu în chimir.

M‑aº vrea credincios,


Iubitei, folos.
Promitu‑mã‑ntreg,
Niciunde sã plec.
M‑aº vrea credincios,
Iubitei, folos.

M‑aº vrea moº uscat,


Cu toate‑mpãcat.
Refuzul, al tãu,
Nu mi‑ar face rãu.
M‑aº vrea moº uscat
Cu toate‑mpãcat.

M‑aº vrea o maimuþã,


Poznaºã, drãguþã;
Stricãrile‑n lege
Cu ºotii le‑aº drege.
M‑aº vrea o maimuþã,
Poznaºã, drãguþã.
M‑aº vrea un miel blând,
Ca leul luptând,
Ca râsul ochind,
Ca vulpi viclenind.
M‑aº vrea un miel blând,
Ca leul luptând.

Dar orice aº fi,


Þie‑n tot m‑aº meni.
Comori de‑mpãrat,
Sã mã ai bãrbat.

30 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
Dar orice aº fi,
Þie‑n tot m‑aº meni.

Dar eu sunt aºa –


Mã ia, nu‑ntreba!
Mai buni dacã vrei
Ciopleºte‑þi din stei.
Dar eu sunt aºa –
Mã ia, nu‑ntreba!

(Grete Tartler)
Revine pacea însã‑alinãtoare
ªi sensul vechi fidel de‑odinioarã,
Zidind ce luptele distrugãtoare
Stricã, iar spiritu‑nfloreºte iarã. –
De‑auzi mulþimea, o sã te‑nfioare:
Cãci fiecare vrea cum vrea sã‑aparã;
Dacã rãmânem toþi în tot aceleaºi gânduri,
Vom fi‑mpreunã în superbe rânduri.

(George Guþu)

Despre imaginea unui oraº portuar la Marea Neagrã


(Zu dem Bilde einer Hafenstadt am Schwarzen Meere)

Stânci semeþe, mãri întinse –


Patimi sunt, ºi chef, învinse,
Cã ni‑s prea departe‑n zãri;
Cel amic din noi, ni‑i fire,
Cu amor, cu amintire,
Astru‑far din depãrtãri.
(George Guþu)

 Poem dedicat poetului roman Publius Ovidius Nasso – 43 î.Hr. – 17 d.Hr.

(„Cel amic din noi“), exilat la Tomis (Constanþa) pe þãrmul Mãrii


Negre, unde a murit, fãrã ca pânã astãzi sã i se fi descoperit mor­mân­
tul, dar rãmas un reper de mãiestrie („astru‑far din depãrtãri“) cel
puþin prin operele sale „Ars amatoria“, „Tristia“ ºi „Epistulae ex Ponto“.
Trilogia pasiunii
(Trilogie der Leidenschaft)

Pentru Werther
(An Werther)
Prea plânsã umbrã, iarã îndrãzneºti
Sã ieºi când ziua lumineazã,
Venind spre patu‑mi fãr’ sã te fereºti,
Privirea ta doreºte sã mã vazã.
Parcã‑ai trãi‑n ora crepuscularã,
Când roua cade moale pe câmpii,
 Grupajul apare sub acest titlu în jurnalul lui Goethe la data de 21
ianuarie 1825. Cele trei poeme au ca numitor comun pasiunea iubirii,
dar prima se detaºeazã prin confesiunea unui poet anume, Goethe,
în vreme ce „Elegie“ ºi „Împãcare“ se menþin la nivel general, arhe­ti­
pal, situat în afara spaþiului ºi timpului. Detalii ne oferã scrisorile ºi
însemnãrile diarice ale poetului. Consilierului de stat Schulz îi scria, la
9 august 1825: „Am stat de vorbã cu oameni mai mult sau mai puþin
importanþi, ajungând la o concluzie stranie: nãzuinþa lor principalã
este aceea de a realiza o sintezã imposibilã…“ (HA, Briefe Bd. 4, p. 81.)
La 8 septembrie 1825, dupã sfâºietoarea despãrþire de ultima sa iubire,
Ulrike von Levetzow, îi scrie aceluiaºi: „Cu o înþelepciune suficientã
sieºi, am deplâns acolo strãdania pe cât de imperativã, pe atât de ero­
natã a oamenilor care se chinuiesc sã realizeze sinteze imposibile. Nici
nu apucase hârtia sã ajungã la poºtã, când m‑am simþit cuprins de cea
mai imposibilã dintre toate sintezele“. (HA, Briefe Bd. 4, p.87.)
 La 40 de ani de la apariþia romanului de mare succes al lui Goethe

„Suferinþele tânãrului Werther“ (1774), editura care îl publicase l‑a


rugat pe Goethe sã scrie o prefaþã la ediþia din 1824, poetul replicând:
„Dacã voi reuºi sã scriu la timp o scurtã prefaþã, cu ritm sau în prozã,
am sã v‑o trimit cu urarea mea de succes“. Goethe scrise la sfârºitul
lunii martie 1825 poemul cu acest titlu, care din punct de vedere
formal este mai lejer decât celelalte douã poeme ale trilogiei, înain­
tându‑i‑l editurii Weygand din Leipzig.

Poezii 421
Furând târziu din razele de searã,
Dupã‑ale zilei serbede‑armonii;
Rãmâne‑voi, tu va sã pleci un pic,
’Naintea‑mi, fãr’ sã pierzi nimic.

Destin splendid e omeneasca viaþã:


Mi‑e dragã ziua, noaptea‑i deasã ceaþã!
Noi, savurând plãceri de paradis,
Ochiul spre soarele divin e‑nchis,
Dar nãzuind luptãm pe rând cu noi
Sau cu tot ce ne înconjoarã mai de soi;
Cum se cuvine nu se prea combinã,
Setea de‑afarã‑þi naºte‑n piept luminã,
Ceva strãluce‑afarã orbitor,
E‑aproape – dar norocu‑i trecãtor.

Cã ºtim noi credem! Însã cu putere


Ne‑nfrânge a femeilor plãcere:
Bãiatul vesel este ca odinioarã,
Ca primãvara e în primãvarã,
Uimit cã‑aºa povarã‑o datoreazã cui?
Priveºte‑n jur ºi lumea e a lui.
Irezistibil îl atrage depãrtarea,
Nici ziduri, nici palate nu‑i rãpesc visarea;
Cum stoluri peste codri trec în zbor
ªi el pluteºte pe‑al iubirii nor,
Roagã eterul, vrând sã‑l pãrãseascã,
Fidel sã‑l þinã, sã se întãreascã.

Tardiv sau prea devreme‑avertizat,


Frânat i‑e zborul ºi îngreunat,
Frumoasã‑i revederea, grea plecarea,
Mare‑i la revedere încântarea,
Sorbiþi sunt ani pierduþi, într‑o clipitã,
Dar despãrþirea‑i veºnicã ispitã.

Zâmbeai amice, cum s‑a cuvenit:


O cruntã despãrþire te‑a fãcut vestit;

422 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
Sãrbãtoritu‑þi‑am nefericitul pas,
În urma‑þi sã te plângem am rãmas;
Apoi ne‑au prins în joc alte coclauri
Cu‑ai pasiunilor nesiguri lauri;
Furaþi de patima aceasta repetatã,
Ne despãrþim – prin moartea ce ni‑i datã!
Poetu‑ngânã‑un cânt duios din fire
Sã‑nvingã moartea dintr‑o despãrþire!
De suferinþa ce‑l cuprinde nu‑i strãin,
L‑ajute zeul sã‑ºi exprime propriul chin.
(George Guþu)

Elegie
(Elegie) Când oamenii în suferinþã amuþesc,
Mã‑ajutã‑un zeu sã spun ce pãtimesc.
Ce pot sã sper când ne vom revedea,
De la a lumii încã‑nchisã floare?
 Elegia este piesa centralã a Trilogiei pasiunii ºi a fost scrisã în perioada
5–12 septembrie 1823 în timpul cãlãtoriei de la Marienbad la Weimar. În
însemnarea diaricã din ziua de 5 septembrie citim: „Dimineaþã împa­
che­tat totul… despãrþire generalã, cam tumultoasã… plecarea dupã
ora 9… la 12 ºi jumãtate la Zwotau… Scrierea unei poezii…“ Con­tinuã
munca la acest text pe care îl transcrie în întregime impe­ca­bil, pe
hârtie deosebit de bunã, imediat ce ajunge la Weimar, legând textul ºi
arãtându‑l doar apropiaþilor sãi: Eckermann, Humboldt, Zelter. Dupã
mãrturia lui Humboldt, Goethe intenþiona sã nu‑l publice niciodatã,
dar include totuºi textul în ediþia din 1827. Înaintea transcrierii, Goethe
scrisese iniþial poemul pe Calendarul de scris al Marelui Ducat de Weimar
pentru anul 1822, despre care multã vreme nu s‑a mai ºtiut nimic, pânã
când a apãrut la o licitaþie ºi a fost cumpãrat de Freies Deutsches
Hochstift din Frankfurt. Textul originar a fost publicat de Christoph
Michel ºi Jürgen Behrens (Frankfurt 1983). Tot Humboldt îºi exprimase
surpriza plãcutã pe care a avut‑o la lectura poemului: „Elegia nu trateazã
altceva decât sentimentele de mii de ori cântate, cotidiene, ale apropierii
de iubitã ºi ale durerii despãrþirii, dar într‑o formã atât de specific
goetheanã, într‑un mod atât de elevat, atât de delicat, atât de veritabil
eteric ºi de o pasiune pãtrunzãtoare, încât cu greu îþi poþi gãsi cuvintele
pentru a exprima toate acestea“.
 Citat din drama lui Goethe Torquato Tasso, versul 3432 urm.

Poezii 423
ªi paradisul, ºi infernul vei vedea;
Þi‑e cugetul cu‑arípi ameþitoare! –
E cert acum: ea la celesta poartã
Apare ºi în braþele‑i te poartã.
–––––

ªi‑n paradis ai fost primit de cum


Etern frumoasa‑þi viaþã‑i cu putinþã;
Speranþã sau dorinþã nicidecum
N‑ai mai avut în marea nãzuinþã,
ªi‑n gând cu unicã aceastã frumuseþe
Secã izvor de lacrimi ºi tristeþe.

Se zbate repede a zilelor aripã,


Sãrutul serii pecetea ºi‑o pune
ªi‑alungã‑n hãuri clipã dupã clipã
ªi soarele ce mâine iar apune.
Surori sunt orele în fuga lor înaltã,
Dar una nu‑i la fel precum cealaltã.

Sãrutul ultim dureros e, dragul,


Precum o pânzã de iubiri furate.
Grãbit þi‑e pasul ce evitã pragul,
Când heruvimi te‑ndeamnã de la spate.
Priveºti poteca înapoi, urâtã,
ªi vezi cã poarta este zãvorâtã.

E parcã inima în sinea ei închisã,


N‑a fost deschisã‑o clipã, niciodatã,
ªi n‑a simþit prin orice stea promisã
Superba orã‑atât de‑apropiatã;
Reproºuri, griji, neliniºtea severã
Îi otrãvesc dulceaga atmosferã.

Nu‑i lumea superfluã ca o stâncã?


Nu‑ncoroneazã totul umbre sfinte?
Recolta‑i coaptã? Þarina‑i adâncã,
Pe maluri verzi stau tufe sã te‑alinte?

424 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
Nu‑i bolta supraomenesc de mare,
Plinã de chipuri, fãrã‑nfãþiºare?

Uºor ºi gingaº, limpede, subþire,


Plutind serafic dintr‑un cor de nori,
De parcã‑i seamãnã‑n eter o fire
Firav invitã din ai zilei zori;
În dans vãzut‑o‑ai întruchipatã,
Pe ea, din toate cea mai minunatã.

Sã crezi putea‑vei câteva momente,


Cã‑n locul ei percepi numai himere;
În inimã‑þi sãdeºte sentimente
Cu schimbãtoare chipuri efemere;
Dintr‑Una multe se întruchipeazã
De mii de ori mereu, mereu mai treazã.

La porþi stã gata de întâmpinare


ªi fericirea‑mi dãruie, treptatã;
Dupã sãrutul ultim reveni‑n cãrare
Sã mi‑l mai dea, pe gura‑mi însetatã:
Amanþii‑ºi scriu frumoasa lor iubire
Cu foc în inimã ºi‑n amintire.

În inima cu ziduri crenelate


Ea dãinuie acolo, ea în ea dureazã,
În dãinuirea ei întru eternitate
ªtie cã, dacã ni se confeseazã,
Mai liberã‑i în dulcea‑mprejmuire
Bãtând întru deplina mulþumire…

Putând iubi, ea‑mi stinse pasiunea


Ce‑n dãruirea‑i dispãruse toatã;
Sperând iubire naºte viziunea,
Decizii, fapte se‑mplinesc de‑odatã!
Dacã‑n iubire arde‑ndrãgostitul
Am fost eu însumi mult prea fericitul;

Poezii 425
Prin ea, fireºte! – Dar fiori de teamã
La trup ºi‑n suflet mã întunecarã:
Vãzui nãluci în jur de bunã seamã
Ce‑n inima‑mi perfid se strecurarã;
Da‑n prag speranþa iarãºi se‑nfiripã
Pe‑a rãsãritului gingaºã‑arípã.

Divina pace care‑aici vã‑aduce


Înþelepciune – dupã‑a mea ºtiinþã –
E a iubirii pace, ea strãluce
Lângã‑a râvnitei iubitã fiinþã;
E calmã inima ºi n‑o sã mai suspine,
Profund e sensul de a‑i aparþine.

În piept sãlãºluieºte‑o nãzuinþã


Spre‑un mai înalt, mai pur Necunoscutul,
De‑ai mulþumi din proprie voinþã
ªi de‑a‑l pãtrunde pe cel veºnic Nenumitul;
Îi zicem: Pioºenie! De‑aºa‑nãlþare
Cuprinsu‑s când în cale ea‑mi apare.

De‑a ei privire cu sclipiri solare,


În respiraþia‑i vestind a primãvarã,
Topeascã‑se greoaiele gheþare
Din propriul sens în care hibernarã;
Nu‑i de duratã propria voinþã,
Când vine ea‑s cuprins de neputinþã.

De parcã‑ar spune: „În orice clipitã


Frumoasã viaþa ni se reprezintã,
Ce‑a fost ne este tainicã ispitã,
Ce‑o fi‑i tabu ºi toþi o sã ne mintã;
De mã temeam de neagra înserare,
ªtia el soarele de marea mea‑ncântare.

Deci hai, priveºte vesel ca ºi mine


Clipa în ochi! Nu‑i timp de amânare!

426 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
Prinde‑o‑nþelept, rapid, profund ºi bine,
În a iubirii faptã ºi savoare.
Copilãros e unde‑l calci pãmântul,
Tu fi‑vei totul, fi‑vei neînfrântul“.

Uºor de zis, mi‑am spus, cã‑þi dãruit‑a


Un zeu norocul clipei efemere,
ªi‑oricine‑n prejma ta simþit‑a
A sorþii efemerã‑apropiere;
Un sfat mã sperie, sã plec de lângã tine,
La ce folos sã‑nvãþ povaþa bine!

Departe‑acu‑s! Ce‑i pasã clipei oare?


Rãspuns nu am, dar tot ea îmi oferã
Ceva mai bun din ce‑i frumos sub soare,
Ce grea‑i a influenþei sale sferã;
Un dor nebun m‑a absorbit într‑însul,
Interminabil mã cuprinde plânsul.

ªi lacrimi curg mereu, nestãvilite!


Dar ele jarul nu mi‑l potolirã!
În pieptul meu vuiesc neostoite
Lupte ce moartea, viaþa le pornirã.
Cu ierburi chinul trupului se‑alinã,
Un spirit n‑are vrere sã se‑abþinã,

Nepricepând: Cum, la ea sã renunþe?


Imaginea‑i apare milionic.
Vibreazã vag, nu poate s‑o pronunþe,
Neclarã‑acum, apoi lucind iconic;
Ce‑alean infim sã‑þi dãruiascã oare
Flux sau reflux, venire sau plecare?

Lãsaþi‑mã, fãpturi însoþitoare,


Singur pe stânci ºi‑n mlaºtini clocotind;
Mânaþi, cãci vã stã lumea la picioare,
Pãmântu‑ntreg ºi ceruri cât se‑ntind;

Poezii 427
Scrutaþi detaliile strânse‑n contemplare
ªi‑ale naturii taine‑n murmurare.

Pierdut‑am cosmosul, pierdutu‑m‑am pe mine,


Cel fost cândva de zeii toþi iubit;
Pandore‑mi dat‑au, mã scrutarã bine,
Bogat fui, de pericol bântuit;
Mi‑au dat imbold în grai ºi în rostire,
Mã sfâºie ºi‑mi sorocesc pieire.
(George Guþu)

Împãcare (Doamnei Marie Szymanowska)


(Versöhnung [An Madame Marie Szymanowska])

Durere‑aduce pasiunea! Cu dojanã


saluþi o inimã care imens pierdut‑a?
Unde sunt orele trecute‑n goanã?
Unde e ºarmul ce‑ai iubit atâta!
 Publicatã pentru prima datã în ediþia definitivã din 1827, ºi anume
în douã locuri: în vol. 3 ca ultima piesã a „Trilogiei pasiunii“ sub titlul
„Împãcare“ ºi în vol. 4 în grupajul „Inscripþii. Note ºi rãvaºe“, nr. 38,
sub titlul „Pentru doamna Szymanowska“. Aceasta era pianista curþii
de la Petersburg, originarã din Polonia, cu care Goethe se întâlneºte
în societatea din staþiunea balnearã Marienbad în august 1823.
Însoþitã de surorile sale, pianista a oferit câteva concerte care l‑au
impresionat puternic pe Goethe. Acesta îi scria la 24 august 1823 lui
Zelter: „Dar acum iatã lucrul cel mai minunat! Imensa forþã a muzicii
din aceste zile asupra mea! Vocea d‑nei Milder, sonoritãþile d‑nei
Schimanowska… […] mã desfac precum deschizi palma dintr‑un
pumn strâns…“ În jurnal, Goethe nota printre altele: „16 august:
Vizitã la ºi invitaþie pentru madame Schimanowska ºi surorile sale...
Poezie pentru madame Schimanowska. La prânz acasã. La ora 4 la
madame Schimanowska, interpretare delicioasã…“ Deoarece pianista
nu vorbea germana, ci doar franceza, Goethe traduce în francezã
poemul pe care i‑l dedicase acesteia, dar având în vedere cã era vorba
de o traducere literarã, el nefiind foarte sigur de cunoºtinþele sale de
francezã, îl roagã pe Soret în ianuarie 1824 sã facã o traducere nouã.

428 J o h a n n W o l f g a n g G o e t h e
Ceþos, confuz e‑n spirit începutul;
Sublima lume‑n simþuri e trecutul!

Ca îngeri urcã muzica în slavã,


Din miile de‑acorduri împletitã,
Pãtrunde‑n firea omului firavã
Cu frumuseþea ei etern neostoitã:
Din ochi curg lacrimi ºi din nãzuinþã
Simþi‑n acorduri o divinã strãduinþã.

Uºoarã inima resimte cã trãieºte,


Bãtând de zor ºi vrând mereu sã batã,
Ofrandã‑naltã, purã‑i dãruieºte
Ea pentru noua viaþã cãpãtatã.
ªi‑avu atunci – eternã! – o simþire
Iubind cã‑ºi aflã‑n sunet fericire.

(George Guþu)
ANEXE
Bi­bli­o­gra­fie se­lec­tivã

1. Brandmeyer, Ru­dolf: Die Gedichte des jungen Go­ethe:


eine gattungsgeschichtliche Einführung. Vandenhoeck
& Ruprecht, Göt­tin­gen 1998 (236 S.)
2. Beil, Ul­rich: Formaler Mythos und eschatologische
Ener­gie: Goethes „Meister“‑Gedichte als Herausforde-
rung für die Ro­­man­tik. În: Formaler Mythos: Beiträge
zu einer Theorie ästhetischer Formen. Schöningh, Pa-
derborn 1996, pp. 101–124
3. Sauder, Ger­hard (Hrsg.): Go­ethe‑Gedichte. Zweiund-
dreißig Interpretationen. Karl Ric­hter zum 60. Ge-
burtstag. Carl Han­ser Ver­lag, Mün­chen / Wien 1996
(388 S.) Aici:
1. Wünsch, Marianne: Maifest im literatur‑ und
denk­geschich­tlichen Kontext der frühen Lyrik
Goethes, S. 11‑24
2. Bec­ker, Sa­bina: Pilgers Morgenlied – emp-
findsame Ode oder Sturm‑und‑Drang‑Hymne?
S. 25‑36
3. Perels, Christoph: Goethes Gedicht Das Veil-
chen – bekannt und unbekannt, S. 37‑44
4. Luserke, Mat­thias: Goethes Prometheus‑Ode –
Text und Kontext, S. 45‑57
5. Sauder, Ger­hard: Im Herbst 1775, S. 58‑67
6. Blinn, Hansjürgen: „... Bin doch ein ehrlich
Weib.“ Das Frauenbild in Goethes Ballade Vor
Gericht, S. 68‑76

Bibliografie selectivã 439


7. Re­in­hardt, Hartmut: Warum gabst du uns die
tiefen Blicke – Goethes Anamnesis‑Gedicht,
S. 77‑85
8. Schönert, Jörg: „Aber (...) wer ists?“ – Die Refe-
renz der Aktoren in Harzreise im Winter als
Deutungs­problem, S. 86‑99
9. Wild, Rei­ner: Die Liebe ein Traum: Um Mitter-
nacht wenn die Menschen erst schlafen, S.
100‑106
10. Fink, Gonthier‑Lo­uis: Kennst du das Land? Wo
die Zitronen blühn in der Sicht von gestern
und heute, S. 107‑123
11. Kiefer, Klaus K.: Faustines Blick – „Elegie. Rom,
1789“, S. 124‑137
12. Beetz, Man­fred: Bilderrahmen poetischen Le-
bens – Goethes Amynthas, S. 138‑150
13. Mil­ler, Nor­bert: ... du nanntest mich Ar­thur,/
Und belebtest in mir brittisches Dichter‑Gebild –
zu Goethes Ele­gie: Euphrosyne, S. 151‑167
14. Siegrist, Christoph: Die Metamorphosen der
Pflanzen, S. 168‑177
15. Neubauer, John: AΘΡΟΙΣΜΟΣ – Metamorpho-
se der Tiere, S. 178‑188
16. Schmidt‑Hen­kel, Ger­hard: Fliegengift und
Fliegentod, S. 189‑199
17. Lohmeier, Anke‑Ma­rie: Auftragskunst und Kunst­
auto­nomie – Blume auf den Weg Ihro Majestät
der Kaiserin von Frankreich, S. 200‑209
18. Zehm, Edith: Dichten ist ein Übermut..., S 210‑220
19. Wender, Her­bert; Pe­ter, Ro­bert: Mystische Zun-
ge. Zu den Di­van‑Gedichten Offenbar Geheim-
nis und Wink, S. 221‑233
20. Engelhard, Mi­chael; Mommsen, Katharina: Der
Spruch Gottes ist der Orient als Ausdruck ei-
ner Lebens­wende Goethes, S. 234‑256
21. Mi­chel, Christoph: Va‑t’en voir s’ils viennent,
Jean – Offne Tafel, S. 257‑272

440 A n e x e
22. John, Jo­han­nes: Zu erfinden, zu beschlies-
sen... Das >Künstlerlied< – ein Text und se­ine
Kontexte, S. 273‑283
23. Lud­wig, Pe­ter: Abrakadabra. Ein wenig bekann-
tes Naturgedicht des Alters – zu Goethes Gra-
nit, gebildet anerkannt, S. 284‑294
24. Mül­ler‑Seidel, Wal­ter: Um Mitternacht ging
ich... – Zeitbewußtsein und Alterskunst, S. 295‑308
25. Segebrecht, Wulf: Symbiose von Naturwissen-
schaft und Poesie. Zu Goethes Gedicht Paraba-
se, S. 309‑314
26. Göpfert, Her­bert G.: Das kleinst Wort – Was wir
froh und dankbar fühlen, S. 315‑322
27. Henckmann, Gisela: Goethes Pa­ria‑Göttin – Des
Paria Gebet / Legende / Dank des Paria, S.
323‑336
28. Stahl, Au­gust: Goethes Erinnerungen an einen
großen Humanisten, S. 337‑344
29. Hölscher‑Lohmeyer, Dorothea: Urbildliches, aus
einem Augenblick entstanden – Goethes Ele-
gie, S. 345‑355
30. Hess, Gün­ter: Goethe und die poetische Mond-
sucht von 1828. Dem aufgehenden Vollmonde,
S. 356‑367
31. Marx, Rei­ner: „Dankbare Erwiderung“ – An Jen-
ny von Pappenheim, S. 368‑381
32. Lange, Vic­tor: Finis, S. 382‑387
4. Stemmrich‑Kö­hler, Bar­bara: Zur Funktion der orienta-
lischen Poesie bei Goethe, Her­der, He­gel: exotische
Klassik und ästhetische Systematik in den „Noten und
Abhandlungen zu besserem verständnis des West‑östli-
chen Divans“ Goethes, in Frühschriften Herders und
in Hegels Vorlesungen zur Ästhetik. Lang, Fran­kfurt
am Main 1992 (350 S.)
5. Re­ich‑Ra­nicki, Mar­cel (Hrsg.): Jo­hann Wol­fgang Goe-
the. Verweile doch. 111 Gedichte mit Interpretationen.
Insel Ver­lag, Fran­kfurt am Main und Leip­zig 1992

Bibliografie selectivã 441


6. Wei­mar, Klaus: Goethes Gedichte 1769–1775. Interpre-
tationen zu einem Anfang. Fer­di­nand Schöningh, Pa-
derborn / Mün­chen / Wien / Zürich 1982 (157 S.)
[Zu: Rettung; An den Mond; Balde seh ich Rickgen
wieder; Mir schlug das Herz; Mayfest; Teilen kann ich
euch nicht; Gesang; Künstlers Morgenlied; Wen du
nicht verlässest Ge­nius; Pro­met­heus; Ganymed; An
Schwager Kro­nos; Neue Liebe, neues Leben; An Belin-
den; Auf dem See; Im Herbst 1775]

*
Bi­bli­o­gra­fie ro­mâ­neascã
des­pre Goethe
(Re­cen­zii, tra­du­ceri, stu­dii)

1. Adam, Ivan: Pa­tria, ma­rele iz­vor al po­e­ziei. În: Scân­


teia, 49, nr. 11569, 3 no­iem­brie 1979, p. 4
2. Altwegg, Jürg: Go­ethe in der „Bodweriana“. Eine
bemerkens­werte Ausstellung anlässlich des Goethe‑Ju­
bi­läums in Genf. [Auf: FAZ]. În: NL (= Neue Literatur,
Bucureºti), 33, nr. 9, sep­tem­brie 1982, pp. 83–85
3. Augenstreich, Prof. I.: Goethe, Bucureºti, 1932
4. Avram, Leser: În­tre ade­vã­rul po­e­ziei ºi po­e­zia ade­vã­ru­
lui. Anul mon­dial Goethe. În: Amfitearu, 17, nr. 6, iu­
nie 1982, p. 12
5. Bã­descu, Ho­ria: Ne­voia de Goethe. În: Steaua, 34, nr.
12, de­cem­brie,1983, p. 18
6. Baer‑Rã­du­canu, Se­villa: Tiefes Verständnis für das
Mensch­liche. Gespräch mit Se­villa Baer‑Rã­du­canu
über die erste textkritische Goethe‑Ausgabe in
rumänischer Sprache. NW (= Neuer Weg, Bucureºti),
39, nr. 11723, 7 fe­bru­a­rie 1987, p. 6 (Ru­dolf Her­bert)
7. Bã­lã­nescu, So­rina: Obrascenie k Fa­ust (Turgenjev,
Grete), în: Romanoslavica, nr. 23, 1985, pp. 24–34 (Re­
zu­mat în limba ro­mânã)
8. Barbu, Eu­gen: M㺭tile lui Goethe, Bucureºti, Edi­tura
pen­tru Li­te­ra­turã, 1967

442 A n e x e
9. Battacharya, Debipada (In­dia): Sakuntala. Go­ethe
and In­dian intellectuals. Re­vista de is­to­rie ºi te­o­rie li­te­
rarã, 28, nr. 1, ia­nu­a­rie‑mar­tie 1979, pp. 107–112
10. Ber­ger, Wil­helm: Ein Leben mit Goethe [Gespräch].
În: NW, 34, nr. 10196, 5 mar­tie 1982, p. 3 (Klaus
Kessler)
11. Bi­beri, Ion: În­cer­care asu­pra uni­ver­su­lui goe­thean
(II), Steaua, 30, nr. 12, de­cem­brie 1979, pp. 72–73
12. Bi­beri, Ion: În­cer­care asu­pra uni­ver­su­lui goe­thean.
(I) Un­ghi­uri ºi ana­to­mii, în: Steaua, 30, nr. 10, oct.1979,
pp. 50–52
13. Braga, Mir­cea: Ge­niul (J. W. Goethe) ºi câ­teva din ava­­
ta­ru­rile sale. În: Steaua, 37, nr. 9, sep­tem­brie 1986,
p. 14
14. Bratu, Tra­ian: Din în­þe­lep­ciu­nea lui Goethe. Trei con­
fe­rinþe, Bucureºti, 1937
15. Brezu Con­stan­dina: Ca­sele lui Goethe. RL (= Ro­mâ­
nia Li­te­rarã), 11, nr. 15, 13 apri­lie 1978, p. 24
16. Brezu, Con­stan­tin: Mu­zeul Goethe la Fran­kfurt pe
Main. RL, 16, nr. 41, 13 oc­tom­brie 1983, p. 24
17. Bru­cãr, Mir­cea Ale­xan­dru: Te­ma­tica li­niº­tii în li­rica
lui Goethe ºi Emi­nescu, Bucureºti, 1939
18. Ca­ma­ri­ano, Ne­stor: Goethe ºi gre­cii mo­derni. Iphgenia
în Ta­u­rida tra­dusã din limba ne­o­greacã. Bucureºti,
1943, pp. 43–53 (Ex­tras din Re­vista Is­to­ricã Ro­mânã.
Vol. XIII, Fasc. III (1942–1943)
19. Cam­pa­nia în Franþa. Tra­du­cere de Pom­pi­liu Pâr­vescu.
Iaºi, 1921 (238 p.)
20. Chiþanu, So­rin: Goethe ºi pro­ble­mele in­ter­pre­tã­rii li­
te­ra­tu­rii. În: Se­co­lul 20, nr. 7–9, iu­lie‑sep­tem­brie 1982,
pp. 137–142.
21. Chiþanu, So­rin: Ni­co­lae Iorga des­pre Goethe. În: Cro­
nica, 17, nr. 28, 9 iu­lie 1982, p.10.
22. Cor­bea, An­drei: Eine kritische Ausgabe von Goethes
Werken. În: Tri­buna Ro­mâ­niei, 14, nr. 293, 1 iu­nie
1985, p. 12

Bibliografie româneascã 443


Cu­prins

PERIOADA DINAINTE DE 1777

Poezii ocazionale (Gelegenheitsgedichte) . . . . . . . . . . . . . 7


Pentru bunicii Textor (An die Großeltern Textor) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
În cartea de oaspeþi a lui Friedrich Maximilian Moors
(In das Stammbuch von Friedrich Maximilian Moors) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Cristinel (Christel) – Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Salvare (Rettung) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
[Pentru Johann Heinrich Merck /În vechi veºmânt eu îþi
trimit/] (/An Johann Heinrich Merck//Hier schick
ich dir/ – George Guþu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Pentru Lottchen (An Lottchen) – Grete Tartler . . . . . . 14
[În albumul lui Jakob Michael Reinhold Lenz] (/In das
Stammbuch von Jakob Michael Reinhold Lenz/) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
[Motto pe foaia de gardã a ‚Cântãrilor’ lui Philipp Christoph
Kayser, 1777] (/Motto auf dem Titelblatt der ‘Gesänge’
von Philipp Christoph Kayser, 1777/) – George Guþu. . . 16

Anacreontice (Anakreontische Gedichte). . . . . . . . . . . . . 17


Somnului (An den Schlaf) – Grete Tartler . . . . . . . . . . . . 17
Madrigal din franceza domnului de Voltaire (Madrigal
aus dem Französischen des Herrn v. Voltaire) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Noaptea miresei (Brautnacht) – Grete Tartler. . . . . . . . . 19
Frumoasa noapte (Die schöne Nacht) – Grete Tartler. . . 20
Pentru Venus (An Venus) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . . . 21
Fericire ºi vis (Glück und Traum) – Grete Tartler. . . . . . . 22
De‑a v‑aþi ascunselea (Blinde Kuh) – Grete Tartler. . . . . . 22

Cuprins 521
Schimbare (Wechsel) – Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Iubire‑mpotriva voinþei (Die Liebe wider Willen) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Þipãtul. Din italianã (Das Schreien. Aus dem
Italienischen) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Plãcerile (Die Freuden) – Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . 25
Nestatornicie (Unbeständigkeit) – George Guþu . . . . . . . . 25
Pentru Luna (An Luna) – Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . 26
Închinare /Iatã‑le deci! Iatã‑le‑aci!/ (Zueignung /Da
sind sie nun! Da habt ihr sie!/) – Grete Tartler. . . . . . 27
La râu (Am Flusse) – Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
Cu un lãnþiºor de aur (Mit einem goldnen Halskettchen) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Iubitul în toate întruchipãrile (Liebhaber in allen
Gestalten) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

Cântece pentru Friederike (Lieder an Friederike). . . . . 32


Bun venit ºi bun‑rãmas. Varianta târzie (Willkommen
und Abschied. Spätere Fassung) – George Guþu. . . . . . 32
Cu o bantã coloratã (Mit einem gemalten Band) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
Cântec de mai (Mailied) /Wie herrlich leuchtet/ –
George Guþu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
[Fii, Friederike, treazã] (/Erwache, Friedericke/) –
George Guþu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
[Ce dor îmi e de tine] (/Ach, wie sehn ich mich
nach dir/) – George Guþu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
[O‑ngrijorare juvenil‑gingaºã] (/Ein zärtlich
jugendlicher Kummer/) – George Guþu. . . . . . . . . . . . 39
[Cã te iubesc, eu zãu cã nu prea ºtiu] (/Ob ich dich
liebe, weiß ch nicht/) – George Guþu. . . . . . . . . . . . . . . 40
[Curând veni‑voi, copilaºi de aur] (/Ich komme bald,
ihr goldne Kinder/) – George Guþu. . . . . . . . . . . . . . . . 40

Cântece pentru Lili (Lieder an Lili). . . . . . . . . . . . . . . . . 41


Iubire nouã, viaþã nouã (Neue Liebe, neues Leben) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Pentru Belinda (An Belinden) – Grete Tartler. . . . . . . . . 42
Pe lac (Auf dem See) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . . . . . . . 43
De pe munte (Vom Berge) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . . 43
Sentiment de toamnã (Herbstgefühl) – Grete Tartler. . . 44
Extaz al tristeþii (Wonne der Wehmut) – Grete Tartler. . . 44

522 Cuprins
Unei inimioare de aur purtate de el la gât (An ein goldenes
Herz, das er am Halse trug) – Grete Tartler. . . . . . . . . 45
Pentru Lili. Într‑un exemplar din Stella. O piesã pentru
îndrãgostiþi (An Lili, in einem Exemplar von ‚Stella’) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

Balade (Balladen). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Floare de rãsurã (Heidenröslein) – Gabriel H. Decuble. . 47
Cântec þigãnesc (Zigeunerlied) – Gabriel H. Decuble. . . . 48
Vioreaua (Das Veilchen) – Gabriel H. Decuble . . . . . . . . . 49
Feciorul infidel (Der untreue Knabe) –
Gabriel H. Decuble. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
Regele din Thule (Der König in Thule) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

Liricã de idei (Gedankenlyrik) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53


Ode pentru prietenul meu Behrisch. Oda a treia
(Oden an meinen Freund Behrisch. Dritte Ode) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
Cântecul de furtunã al drumeþului (Wanderers
Sturmlied) – Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Drumeþul (Der Wandrer) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . . . 57
Cântecul pelerinului în zori (Pilgers Morgenlied) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
Cântare lui Mahomed (Mahomet’s Gesang) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Recenzentul (Der Rezensent) – Grete Tartler. . . . . . . . . 67
Rãsplata lumii (Der Welt Lohn) – Grete Tartler. . . . . . . . 68
Iubitor de artã ºi critic (Dilettant und Kritiker) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
Prometeu (Prometheus) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . . . . 70
Ganymed (Ganymed) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . . . . . . 72
Salutul duhului (Geistes‑Gruß) – Grete Tartler . . . . . . . . 73
Pentru Chronos surugiul (An Schwager Kronos) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
Vultur ºi porumbel (Adler und Taube) – Grete Tartler. . . . 76
Cântecul de searã al artistului (Künstlers Abendlied) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Anecdotã din zilele noastre (Anekdote unserer Tage) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Expertul ºi artistul (Kenner und Künstler) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Limbaj (Sprache) – Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

Cuprins 523
PERIOADA DINTRE 1777 ªI 1786

Versuri pentru Charlotte von Stein (Gedichte für


Charlotte von Stein). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Cântecul de searã al vânãtorului (Jägers Abendlied) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
[De ce ne‑ai dat adâncile priviri] (/Warum gabst du uns
die tiefen Blicke/) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . . . . . . 86
Iubire fãrã rãgaz (Rastlose Liebe) – Grete Tartler . . . . . . 88
Pentru Lida (An Lida) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . . . . . . 89
Pentru totdeauna (Für ewig) – Grete Tartler . . . . . . . . . . 89
[Din scrisori pentru Charlotte von Stein] (Aus Briefen
an Charlotte von Stein). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Au crescut aici între stânci – Grete Tartler. . . . . . . . . . 90
ªi eu merg pe vechea‑mi cale – Grete Tartler. . . . . . . . 90
Þi‑am primit trimisele urãri – Grete Tartler. . . . . . . . . 90
Pomii mei iubiþi, v‑aº spune – Grete Tartler. . . . . . . . . 91

Cântece din romanul „Wilhelm Meister“ (Lieder


aus dem Roman „Wilhelm Meister“). . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Mignon /ªtii þara.../ (Mignon /Kennst du das Land.../) –
Grete Tartler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Mignon /Doar cine ºtie dorul ce‑i.../ (Mignon /Nur wer
die Sehnsucht kennt.../) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . 93
Mignon /Vreau sã apar pânã devin/ (Mignon /So laßt
mich scheinen, bis ich werde/) – Grete Tartler . . . . . . . . 93
Mignon /Nu‑mi spune sã vorbesc, ci zi‑mi: tãcere!/
(Mignon /Heiß mich nicht reden…) – Grete Tartler. . . 94
Harfistul /De‑nsingurare cui i‑e jind/ (Harfenspieler /
Wer sich der Einsamkeit ergibt/) – Grete Tartler. . . . 95
Harfistul /Pe la porþi sã trec arare/ (Harfenspieler /
An die Türen will ich schleichen) – Grete Tartler. . . . 95
Philine (Philine) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
Harfistul /Cine n‑avu cu lacrimi pâine/ (Harfenspieler /
Wer nie sein Brot mit Tränen aß/) – Grete Tartler. . . 97
Bardul (Der Sänger) – Grete Tartler. . . . . . . . . . . . . . . . . 98
Cântecul artistului. Din „Anii de drumeþie“ (Künstler‑Lied.
Aus den „Wanderjahren“) – Grete Tartler. . . . . . . . . . 99

Balade (Balladen). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101


La judecatã (Vor Gericht) – Gabriel H. Decuble. . . . . . . 101
Pescarul (Der Fischer) – Gabriel H. Decuble. . . . . . . . . . 102
Regele ielelor (Erlkönig) – Gabriel H. Decuble. . . . . . . . 103

524 Cuprins
Notã asu­pra edi­þiei

Po­e­zi­ile au fost se­lec­tate de Jochen Golz ºi George


Guþu, din edi­þi­ile enu­me­rate în pa­gina de gardã, în prin­ci­
pal por­nind de la Edi­þia de la Ham­burg.
Ti­tlu­rile care fi­gu­reazã ca atare în edi­þi­ile men­þionate
au fost pre­lu­ate în tra­du­cere, ori­gi­na­lele ger­mane fi­ind re­
date in­tre pa­ran­teze ro­tunde (…). Po­e­zi­ile cu ti­tlul pre­luat
de la pri­mul vers au fost scrise în­tre pa­ran­teze drepte […].
Tra­du­ce­rile ro­mâ­neºti au fost in­cluse în pa­ran­teze ro­tunde
ºi li­nii oblice (/…/).
În ca­zul unor po­e­zii cu ace­laºi ti­tlu s‑a in­di­cat, spre iden­
ti­fi­care, pri­mul vers în­tre li­nii oblice /…/ res­pec­tiv, în ori­
gi­nal, în­tre pa­ran­teze ro­tunde ºi li­nii oblice (/…/).