Explorarea secretiilor digestive.

Tehnici
de ionometrie.

Explorarea secretiilor digestive

Dozarea aciditatii gastrice (chimismul gastric) este una dintre cele mai des utilizate
tehnici de investigare a secretiilor digestive in vederea alcatuirii unor bilanturi functionale.

Acidul clorhidric este cel mai important compus care genereaza caracterul acid al
sucului gastric. Evaluarea cantitativa a secretiei de HCl se realizeaza de obicei prin metoda
titrimetrica, prin care se pot evidentia fractiunile de HCl:

fractiunea libera (titrare la pH = 3, 5, in prezenta reactivului Topffer)

- fractiunea combinata;

- fractiunea totala (titrare la pH = 8- 10, in prezenta fenolftaleinei).

Valori normale: HCl liber = 0, 9- 1 g%0

HCl combinat = 1- 2, 5 g%0

HCl total = 2, 5- 3, 5 g%0 (sau 100- 120 mEq/ l).

Actualmente se prefera utilizarea altor parametri de secretie acida gastrica in locul celor
clasici:

a. puterea - tampon a secretiei gastrice : diferenta aciditate totala – aciditate libera.

Valori normale: < 20 mEq/ l in secretie bazala;

< 10 mEq/ l in secretie stimulata.

1
b. debit de HCl sau debit acid orar (QH+ ):

debit acid orar (ml) x aciditatea titrabila (mEq/ l)

Acest parametru poate fi calculat prin sumarea valorilor obtinute pe 4 esantioane de

suc gastric recoltate la 15 minute interval, in conditii bazale sau de stimulare a secretiei
gastrice.

c. debit acid orar al secretiei bazale (DAB): reprezinta cantitatea totala de suc gastric
recoltata dimineata pe nemincate, timp de 1 ora (4 esantioane la 15 minute), in absenta
oricarui excitant gastric.

Valori normale: 1, 5- 2, 5 mEq HCl/ h (corespunzind la un debit secretor de

60- 80 ml suc gastric/ h).

d. debit acid orar maximal (DAM): reprezinta cel mai mare raspuns secretor dupa o doza
maximala de excitant gastric (de obicei histamina- testul Kay). Se determina in aceleasi
conditii ca si DAM, cu exceptia utilizarii excitantului gastric.

Valori normale:15- 30 mEq/ h (debit secretor gastric = 200- 250 ml / h).

e. virf acid maximal (VAM): reprezinta cea mai mare valoare a HCl prezenta in unul din cele
4 esantioane de suc gastric recoltate dupa administrarea excitantului.

f. virf acid orar (peak acid horaire- PAH): rezulta prin inmultirea cu 2 a celor doua esantioane
consecutive ale secretiei stimulate care au debitul acid cel mai mare.

Valori normale: 20- 35 mEq/ h.

2. Tehnici de ionometrie / pH- metrie digestiva

Datorita caracterului acid (suc gastric) si alcalin (suc intestinal) al secretiilor digestive, pH- ul
acetor secretii poate fi utilizat ca parametru specific de bilant functional digestiv.

Determinarea pH- ului secretiilor digestive se realizeaza in clinica prin tehnici

electrochimice de ionometrie/ pH- metrie, care masoara diferenta de potential generata la
introducerea unui electrod metalic intr- o solutie apoasa care contine o sare a acelui metal.
Tehnica presupune utilizarea unei celule electrochimice, formate din 2 electrozi (unul sensibil
la ion si altul de referinta) conectati prin fire de Ag/ AgCl la bornele unui galvanometru

Diferenta de potential culeasa este proportionala cu concentratia (activitatea

electrochimica) a acelui ion in solutie, in conformitate cu legile electrochimice

2
 RT

E = E0 + ––– ln c, z F

unde: E este potentialul generat de celula electrochimica (si masurat de voltmetru);

E0 este constanta specifica fiecarei celule electrochimice;

R, F sint constantele fizico- chimice cunoscute;

T este temperatura absoluta;

z, c sint valenta, respectiv concentratia ionului investigat.

Dupa amplificarea si filtrarea corespunzatoare, semnalul este convertit numeric si afisat in

unitati conventionale de pH sau in mV.

Valori normale: pH esofagian = 7- 7, 5

pH gastric = 1, 2- 2, 5

Utilitate clinica:

Tehnicile de pH – metrie esofagiana pot fi utilizate in clinica pentru identificarea si

cuantificarea refluxului acid gastro – esofagian (GERD = Gastro- Esophageal Reflux Disease),
aceasta investigatie reprezentind o metoda de electie pentru diagnosticul pozitiv si / sau
diferential al afectiunii ( cardiopatie ischemica , etc . )

Pentru a creste disponibilitatea si utilitatea investigatiei , actualmente se utilizeaza o

varianta modificata a tehnicii de pH – metrie si anume , monitorizarea ambulatorie pe
interval de 24 de ore a variatiilor pH – ului esofagian . Tehnica presupune utilizarea unor
electrozi intraesofagieni din sticla sau antimoniu, conectati la un pH- metru portabil (Synetics
Medical, Sweden) Se poate identifica nu numai refluxul gastro- esofagian, dar si cel
duodeno- gastric (electrozi plasati intragastric).

Inregistrarea semnalului se realizeaza pe sisteme portabile digitale , care permit

stocarea semnalului util pe perioade de timp variabile , intre 12 si 96 de ore . Semnalul
stocat este apoi livrat unui computer si supus analizei computerizate prin soft- ware dedicat.