Sie sind auf Seite 1von 6

Proiect didactic

Data: 09 octombrie 2019


Profesor: Prodan Tatiana
Clasa: a VIII-a
Disciplina: Limba și literatura română
Subiectul: Versificaţia. Piciorul de vers( troheu,iamb, dactil,anapest, amfibrah).
Măsura. Ritmul.Versul liber.Opera lirică. Poezia/poemul.
Tipul lecției: mixtă
Durata: 45`
Obiective:

Etape Timp Activitatea profesorului Activitatea elevului Strategii


-Salutul. Răspund la salut.
Se va discuta despre genul liric. PROZODÍE s. f. 1. Parte a poeticii care
Un poem nu se scrie așa ușor studiază versificația și normele ei sub
EVOCARE Versificația, așa cum este ea studiată de prozodie, se referă raportul structurii versurilor, al
mai ales la: numărului accentelor sau al lungimii
- rimă; silabelor unui vers.
- măsură.
- ritm;

REALIZAREA Principalele tipuri de picioare (de ritmuri)


SENSULUI troheul este piciorul de două silabe, din care prima e accentuată, iar a doua fără accent (ritmul „trohaic”)
- este propriu versificației populare române;
- ex. „CO-dru-LE, co-DRU-țu-LE, / CE mai FACI, dră-GU-țu-LE?”
b) iambul este piciorul de două silabe, în care accentul cade pe cea de a doua, prima fiind neaccentuată
(ritmul „iambic”)
- este cel mai întâlnit în poezia franceză, germană și italiană, de unde a fost preluat și în literatura
română;
- ex. „pe LÂN-gă PLO-pii FÃ-ră SOÞ / a-DE-sea AM tre-CUT”
c) dactilul este piciorul de trei silabe, în care accentul cade pe prima (ritmul „dactilic”)
- ex. „MIH-nea în CA-le-că / CA- lul lui TRO-po-tă”
d) amfibrahul este piciorul de trei silabe, în care accentul cade pe silaba din mijloc (ritmul amfibrahic”)
- ex. „frun-ZIȘ al pă-DU-rii bă-TRÂ-ne / doi-NEȘTI, o to-VA-răș al MEU”
e) anapestul este piciorul de trei silabe, în care accentul cade pe ultima din cele trei silabe (ritmul
„anapestic”)
- ex.: „pe-o că-RA-re um-BRI-tă ză-CEA / o săr-MA-nă ga-ROA-fă pier-DU-tă”
REFLECȚIE

EXTINDERE Explicarea temei pentru acasă:


 Notarea temei pentru acasă



Ritmul este succesiunea regulată a unor grupe de silabe, numite picioare, fiecare grup sau picior avându-și accentul său.
- aceasta este definiția ritmului care se sprijină pe accent, adoptat în epoca noastră și, în special, în poezia limbilor europene;
1. O CONSOANĂ ÎNTRE DOUĂ VOCALE trece în silaba următoare;
ma-să; pă-du-re; u-ti-li-za-re; Această regulă se aplică şi în următoarele situaţii:

a) dacă înaintea consoanei sau după ea se află un diftong sau un triftong, la despărţirea în silabe consoana trece în silaba următoare:
pâi-ne; stro-pea-lă; CRE-IOA-NE;
b) litera x este considerată ca o singură consoană şi trece în silaba următoare atunci când se află între două vocale:
a-xă; e-xa-men; e-xer-ci-ţiu;
c) atunci când între cele două vocale se află literele CE, CI, GE, GI, CHE, CHI, GHE, GHI, care redau o singură consoană, acestea trec în
silaba următoare:
ve-che; în-ger; ve-he; un-gher;
2. DOUĂ CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE
la despărţirea în silabe se despart şi ele, prima consoană trece în silaba dinainte, iar a doua consoană la silaba următoare: ar-tă; ac-tiv; tic-sit;
mun-te; un-ghi-e;
EXCEPŢIE:
Dacă în grupul de două consoane, a doua este l sau r, iar prima este b,c,d,f,g,h,p,t,v, despărţirea în silabe se face înaintea întregului grup,
adică cele două consoane fac parte din aceeaşi silabă:
o-braz: o-blu: co-dru: a-flu-ent; a-fri-can:
a-gra-fa; pe-hli-van: su-ple-ţe: pa-tru:
co-vrig: e-vla-vi-e:
3. TREI SAU MAI MULTE CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE, la despărţirea în silabe prima consoană se duce la silaba dinainte, iar
celelalte două trec la silaba următoare.
as-tru; mon-stru; con-struc-tor;
EXCEPŢIE:
In cazul grupurilor de consoane lpt, mpt, nct, ncţ, ncş, ndv, rct, rtf, stm, despărţirea se face DUPĂ A DOUA CONSOANĂ DIN GRUP:
sculp-tu-ră; somp-tu-os; linc-şii; punc-taj; func-ţi-e; arc-tic; jert-fa; ast-ma-tic; sand-viş;
4. DOUĂ VOCALE ÎN HIAT se despart între ele, făcând parte din silabe diferite:
a-er; a-le-e; po-e-zi-e;
ATENŢIE!
■când O VOCALĂ este URMATĂ DE UN DIFTONG SAU DE UN TRIFTONG despărţirea se face înaintea diftongului sau a triftongului:
plo-uă; le-oai-că;
dif. trif.
fra-ier; SU-IAU; du-ios;
dif. trif. dif.
POA-IE; STEA-UA;
dif. dif. dif. dif.