Arheometrie

Archaeometry
 ANGVSTIA, 14, 2010, Arheometrie, pag. 389-412

Proiecte de arheologie aeriană în România

Cuvinte cheie: România, Muntenia, Valea Mostiştei, Arheologie aeriană

Key words: Romania, Muntenia, Mostiştea Valley, Aerial Archaeology

Abstract
At the Aerial Archaeology International Conference (AARG), held in Bucharest, 15 – 18 September 2010 (organizers:
AARG and the Institute for Cultural Memory - CIMEC), for the first time several aerial archaeology projects in Romania
were presented. The recent developments in this field in Romania are reviewed and put in context with the tradition of
using aerial photos for archaeology, a story of ups and downs, depending on political changes.
Although in archaeology aerial photographs have been carried out for almost a century, in Romania the interest in
this field has not been constant, while the attempts to create organizational structures, to train archaeologists and pur-
sue a systematic aerial investigation program have often been disrupted by the upheavals of history.
Aerial photographs were taken sporadically also before 1940, especially to illustrate the archaeological sites under
investigation. Some of them can be found on the Internet, like those of Carl Schuchardt, interested in the ancient cities
and fortifications between the Danube and the Black Sea, and taken during the World War I (1918). An old aerial photo
of Argamum (1931) is on the website dedicated to this city, an aerial photograph of ancient Histria (commune of Istria,
county of Constanţa) 1938, is well known, when Scarlat Lambrino was director of the archaeological site.
After 1998, Dinu Adameșteanu wanted to help establish a national photo archive in Romania as he did in Italy. The
beginnings were promising: In the late sixties he offered a two years grant in Italy to Alexandru Simion Ştefan and pro-
vided all his support and organisational skills to establish an aerial photo archive for archaeology at the Institute of
Archaeology in Bucharest. In mid seventies, under circumstances not pleasant to remember, the incipient photo archive
had to move to the National History Museum of Romania together with his main specialist. Several hundreds photos of
known sites and their adjacent areas were taken. Alexandru Simion Ștefan made survey flights and oblique photos over
the rich archaeological area of Dobrudja and published papers on aerial survey and aerial photo interpretation for Roman
sites (Noviodunum - Isaccea, Enisala, Troesmis etc.). Ioana Bogdan-Cătăniciu used aerial photos to study the Roman
limes on the Lower Danube and the area of Alba Iulia. In 1986, Al. Simion Ştefan left the country for France and the
activity of the aerial-photo lab diminished.
After the change of the communist regime in Romania in December 1989, a difficult period of transition towards a
democratic state started, full of great hopes and terrible disappointments. In 1990, the photo archive and its small staff
moved again from the National History Museum of Romania to the newly created Direction for Historic Monuments,
Ensembles and Sites (DMASI), later on transformed into the National Institute for Historic Monuments (2001). Times
were no more favourable for aerial photo archive and its development during the nineties of the 20th century, due to
slow evolution of legislation, economic hardships and lack of vision and strategy: topographic maps continued to be mil-
itary secrets and access to them restricted; civil flights needed authorization and many areas were entirely banned for
surveying; there was practically no funding for aerial photography; the existing archive was kept into an improper space
for 15 years; there was no public service to facilitate access to the content of the archive, no index or catalogue. No
new photos were acquired and the archive continued to be hardly accessible by archaeologists.
Aerial survey was almost unused for archaeological and landscapes studies in Romania during the past twenty years.
Recently a few projects of aerial archaeology revealed a growing interest in this field, starting with the aerial surveys of
Ioana Oltean and Bill Hanson from the University of Glasgow (UK), in Transylvania and Southern Dobrudja (since 1998),
which opened the road to other aerial photo reconnaissance projects such as Mostiştea River Valley Survey, performed
by the Institute for Cultural Memory - CIMEC in the framework of an European project (‘European Landscapes: Past,
Present and Future’, Culture 2000 Programme, 2004 – 2007) and Roman Sites at the Lower Danube (Strategic research
project run by the National History Museum of Romania). A new generation of archaeologists are going to revive a tra-
dition that goes back to the seventies of the 20th century, at a period when Dinu Adameşteanu played a decisive role
in introducing aerial photogrammetry in Romania, through Alexandru Simion Ştefan and his team. We are still far from
a national aerial archaeology programme. Nevertheless, the first steps are valuable.
Recent projects benefitted from foreign funding and expertise are underway. By participating at those projects,
Romanian archaeologists got a direct training and had the opportunity to learn how things are to be done. There is obvi-
ously a growing interest among professionals in Romania towards the use of remote-sensing techniques in archaeolog-
ical investigation, recording and monitoring. Aerial photography is part of new research projects funded by the Ministry
of Education and Research (Strateg, Chronos). Main topics under study presented at the AARG 2010 Conference were:
The Eastern Roman limes in Transylvania (Visy Zsolt, Szabó Mate, University of Pecs, Hungary and Pánczél Sz.); Burial
tumuli and earthworks in the Transylvanian plain (Czajlik Zoltán, University of Budapest); The Roman frontier at the
Lower Danube (Ioana Oltean, Bill Hanson and Ovidiu Țentea) and Southern Dobrudja (Ioana Oltean); The tell settle-
ment patterns at the Lower Danube in the 5th mil. B.C. (Radian Andreescu, Carmen Bem and Katia Moldoveanu); Study
of landscapes changes using older maps - case studies in South-East Romania (Irina Oberländer Târnoveanu, Carmen
Bem and Bogdan Șandric); Using satellite images to identify archaeological structures in the Banat Region, SW Romania
(Dorel Micle, Adrian Cântar & alli); Non-intrusive surveying of a prehistoric site (Iepurești, Giurgiu County (A. Morintz,
R. Kogălniceanu and C. J. Markussen).
We discuss the potential of aerial archaeology for the inventory and protection of our archaeological heritage.

389
IRINA OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU
Conferința Internațională de Arheologie
Aeriană AARG 2010 (15 – 18 septembrie) a
marcat două premiere: prima, conferința s-a
ținut la București, în România; a doua,
numărul contribuțiilor românești sau al
proiectelor desfășurate în România a fost
neașteptat de mare, ceea ce a făcut ca o
singură sesiune de două ore, destinată, prin
tradiție, țării-gazdă să fie insuficientă pentru
a le cuprinde. Astfel, cercetări realizate în
România au fost prezentate și în seminarul
pre-conferință din 15 septembrie, și în
sesiunea dedicată României, pe 16
septembrie, și în sesiunea proiectelor de
arheologie aeriană din Europa de Sud-Est, pe
17 septembrie, și în expoziția de postere. Cei
aproape 100 de participanți străini,
neobișnuiți cu atâtea prezentări est-europene
în anii precedenți, au avut o plăcută surpriză
(mai multe informații pe pagina web oficială a
conferinței, http://aarg2010.cimec.ro).
Ce s-a petrecut la conferința AARG 2010
merită niște explicații, pe care încercăm să le
dăm în continuare.
Arheologia aeriană și AARG
Arheologia aeriană (sau aerofotogram-
metria) este o sumă de metode şi tehnici de
identificare, fotografiere, cartare şi inter-
pretare a urmelor ce indică prezenţa unor
situri arheologice şi modificări ale peisajului,
vizibile pe fotografii aeriene oblice şi verticale
sau pe imagini satelitare. Fotografia aeriană
surprinde marcaje cauzate de diferențele de
culoare din vegetație, din sol, sau evidențiate
de efectele umbre/lumină care nu sunt, cel
mai adesea, vizibile la nivelul terenului.
Studierea, inclusiv stereoscopică, și inter-
pretarea acestor marcaje, rectificarea
fotografiilor pe baza unor puncte de control
pentru a se potrivi pe o hartă topografică și
coroborarea cu alte observații de teren
completează substanțial harta arheologică a
unei zone.
Arheologia aeriană, ca metodă de
teledetecție, permite localizarea precisă a
unor situri cunoscute, depistarea unora noi,
identificarea traseului unor structuri liniare
dispărute (drumuri, canale, valuri și șanțuri
defensive) care se pot întinde pe zeci și sute
de kilometri, analiza amenajărilor agricole și
parcelării terenului, a modificărilor peisajului
în timp din cauze antropice sau naturale
(schimbarea unor cursuri de apă, râuri sau
lacuri dispărute, eroziunea malurilor, dese-
390
cări, despăduriri și multe altele). Arheologia
aeriană permite, în plus, monitorizarea stării
patrimoniului arheologic dintr-o zonă,
orientarea cercetărilor de teren și a săpă-
turilor arheologice și prevenirea distrugerii,
într-o anumită măsură, a vestigiilor trecutului,
prin depistarea și amplasarea lor pe hartă.
Deşi fotografiile aeriene sunt utilizate de
aproape un secol în arheologie, în România
au existat preocupări inegale în acest dome-
niu, iar tentativele de a crea structuri
organizatorice, de a pregăti arheologi în
aerofoto-interpretare şi de a urma un
program de investigaţii aeriene sistematice au
fost adesea întrerupte de vicisitudinile istoriei.
Aerial Archaeology Research Group (AARG)
este o asociație profesională internațională,
înființată în 1981, cu scopul de a facilita
colaborarea, schimbul de opinii între
specialiști, dezvoltarea și promovarea acestei
metode nedestructive de cercetare a urmelor
materiale ale trecutului. Nucleul dur al AARG
este britanic, dar de-a lungul anilor a sporit
continuu numărul membrilor din alte țări, mai
ales din Europa de Vest. Asociația se
întrunește în conferințe anuale, organizate de
fiecare dată, pe cât posibil, în altă țară, pen-
tru a încuraja participarea unui număr mai
mare de arheologi, cercetători și studenți din
țara-gazdă și țările învecinate, dar și pentru
popularizarea arheologiei aeriene ca metodă
de cercetare, monitorizare și protejare a
patrimoniului arheologic și peisajului.
Față de perioada începuturilor organizației,
problematica a devenit mult mai complexă și
în mai multe direcții.
Tehnicile au evoluat: au devenit posibile
fotografierea digitală, scanarea cu laser din
avion, georeferențierea imaginilor și analiza
pe calculator cu programe specifice,
sistemele informaționale geografice (GIS),
modelarea 3D și altele.
Sursele de imagini s-au diversificat: arhive
cu un număr imens de fotografii aeriene ver-
ticale, realizate în timpul celui de-al doilea
război mondial în scopuri de spionaj de către
aviațiile germană, americană sau britanică au
devenit accesibile și pot fi o mină de aur pen-
tru arheologie. Ele surprind o realitate
anterioară marilor transformări industriale și
agricole din ultima jumătate de secol. Au fost
desecretizate și făcute accesibile oricui, gra-
tuit sau contra cost, o serie de imagini
satelitare înregistrate de către sateliți
americani în perioada războiului rece.

Apariția, în iunie 2005, a serviciului Google
Earth (http://earth.google.com) și evoluția lui
continuă în ultimii câțiva ani pune la dispoziție
imagini satelitare recente, cu rezoluții din ce
în ce mai bune.
Ultimele patru decenii au însemnat și
evoluții ale teoriei și practicii arheologiei,
expansiuni ale metodelor și tehnicilor de
cercetare arheologică la teme mult mai
aproape de zilele noastre decât se obișnuia:
arheologia industrială, arheologia războaielor,
inclusiv a celor două războaie mondiale,
studierea construcțiilor defensive, aeropor-
turilor și a bazelor militare din sec. XX,
arheologia parcurilor și grădinilor și altele. Un
avânt deosebit au luat studiile de peisaj și
organizare a teritoriului în diverse perioade
ale istoriei, repertorierea preventivă înainte
de lucrări de infrastructură și construcții,
monitorizarea riscurilor asupra patrimoniului
arheologic.
Expansiunea Internetului a schimbat
modul de a comunica, de a căuta și regăsi
informație. Aceasta ridică și noi probleme
etice. In general, comunicarea publică,
transparența, mai ales când este vorba de
cercetări făcute pe bani publici, au căpătat o
importanță deosebită.
Aceste evoluții se reflectă în preocupările
de azi ale asociației AARG, în tematica
sesiunilor și seminariilor organizate. Mai
multe informații despre asociație se pot găsi
pe pagina oficială http://aarg.univie.ac.at
Proiectul european „European Landscape:
Past, Present and Future” (2004 - 2007)
Alegerea locului conferinței din 2010 în
România s-a datorat colaborării dintre AARG
și Institutul de Memorie Culturală-CIMEC, mai
ales după 2004, când am participat la proiec-
tul european „European Landscape: Past,
Present and Future” (2004-2007) și am
devenit membri ai asociației. Când ni s-a
propus, acum doi ani, să organizăm o
conferință anuală în România, am acceptat.
Efortul nostru de gazde, mult sporit de anul
de criză financiară, a fost răsplătit printr-o
participare masivă, fiind una dintre cele mai
mari conferințe prin numărul de participanți,
varietatea și calitatea lucrărilor.
Invitaţia de a participa la proiectul „Peisaje
europene: trecut, prezent şi viitor” (2004-
2 0 0 7 ) ( h t t p : / / w w w. m u z a r p . p o z n a n . p l
/EuLandscapes/index.htm), în cadrul progra-
391
Proiecte de arheologie aeriană în România
mului Cultura 2000 al Uniunii Europene, a
fost pentru noi o şansă care a venit într-un
moment potrivit. CIMEC este un institut de
documentare informatizată a patrimoniului
cultural naţional cu o experienţă de 30 de ani
şi administrează bazele de date naţionale,
arhive digitale şi de imagini şi fişierul central
al patrimoniului cultural. Din anul 2000, ca
urmare a Ordonanţei nr. 43 din 30 ianuarie
2000 privind protecţia patrimoniului arheo-
logic şi declararea unor situri arheologice ca
zone de interes naţional (republicată în
temeiul art. IV din Legea nr. 258/2006 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei
Guvernului nr. 43/2000), institutul nostru
administrează baza de date a Repertoriului
Arheologic Naţional (RAN). În această
privință, țara noastră a început târziu să-și
alcătuiască un repertoriu național minimal,
după abandonarea sau eșecul unor încercări
anterioare1.
Primele situri înscrise în baza de date RAN
au fost cele circa 4.200 de situri şi monu-
mente arheologice din proiectul pentru Lista
Monumentelor Istorice (LMI) alcătuit de
Direcția Monumentelor, Ansamblurilor și
Siturilor Istorice (DMASI) în 1991 și introdusă
la CIMEC într-o bază de date, la solicitarea
Ministerului Culturii, între 1993 și 1999.
Lista monumentelor istorice nu conținea
decât date sumare de localizare adminis-
trativă, perioadă şi tip de sit. Din păcate,
siturile înscrise în Lista monumentelor istorice
nu aveau nici localizări geografice precise,
ceea ce făcea extrem de problematică
protejarea lor. Identificarea și culegerea coor-
donatelor geografice pentru mii de situri
arheologice este costisitoare şi se poate
întinde pe o perioadă lungă de timp, în
condițiile în care numărul celor care pot să
facă astfel de activități este mic.
La CIMEC am adăugat, an de an, informaţii
din documentele primite de la minister în
legătură cu cercetarea arheologică (fişe de
sit, rapoarte de cercetare arheologică, fişe
tehnice de cercetare arheologică), din
repertorii arheologice judeţene publicate şi
alte surse bibliografice, activitate finanțată de
Ministerul Culturii și Patrimoniului Național
prin contracte anuale. În zece ani baza de
date RAN a crescut de trei ori (la peste
13.000 de situri cu peste 20.000 de entităţi
arheologice repertoriate), iar calitativ s-a
îmbogățit cu peste 25.000 de referințe biblio-
grafice, 11.500 de descrieri, 2.000 de
IRINA OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU
coordonate geografice, imagini și alte
informații.
Ca registru național, actualizat zilnic prin
adăugări de înregistrări, corecții, completări
de informație, Repertoriul este util arheo-
logilor, administrației și publicului dacă este
accesibil. În plus, orice cerere de autorizare a
unei cercetări arheologice trebuie să invoce
codul RAN unic al sitului. De aceea, un extras
din baza de date, actualizat frecvent, poate fi
consultat on-line de pe situl web la ministeru-
lui sau la adresa http://ran.cimec.ro (Fig. 1)
și direct din serverul cartografic cu harta
digitală a României (scara 1:100.000), la
adresa: http://map.cimec.ro (Fig. 2).
Publicarea pe hârtie ar fi nu doar costisitoare,
dar nici nu ar putea ține pasul cu ritmul
schimbărilor. Accesul la datele de interes
public permite și semnalarea unor erori care
pot fi corectate mai repede.
Totuși, decalajul între ceea ce este
înregistrat în RAN și ceea ce ar trebui să fie,
ținând seama de suprafața țării, de întinderea
cronologică a vieții umane în această arie, din
paleolitic până în perioada modernă, este
imens. Comparativ cu țări asemănătoare ca
mărime, România ar trebui să aibă în
Repertoriu cel puțin 100.000 de situri. Una
dintre sursele de creștere poate fi arheologia
aeriană, metodă nedestructivă, relativ puțin
costisitoare în raport cu suprafețele acoperite,
utilizată și în alte țări pentru inventarierea
arheologică.
Prin participarea la proiectul „Peisaje
europene”, arheologi ai institutului nostru și
alți colegi români au putut învăţa de la colegi
străini experimentaţi cum să folosească
fotografiile aeriene pentru identificarea şi
localizarea precisă a siturilor.
Contribuţia institutului la proiect a avut trei
scopuri principale:
• instruirea personalului de la CIMEC şi a
altor arheologi români în privinţa metodelor
de teledetecţie folosite în prezent în
arheologie şi studiile de peisaj;
• realizarea unui proiect pilot pentru înre-
gistrarea siturilor arheologice şi peisajelor din
zona aleasă pentru studiu, prin investigaţie
aeriană şi interpretarea ulterioară a fotogra-
fiilor aeriene;
• sporirea informaţiilor despre siturile
cunoscute din zona pilot şi depistarea unora
noi pentru completarea bazei de date RAN.
Pentru pregătire, în primul an al proiectu-
lui, în luna mai 2005, cu finanţare din
392
proiectul Cultura 2000 şi alte fonduri
europene (Reţeaua de excelenţă EPOCH, din
care a făcut parte CIMEC între 2004 – 2008)
am organizat la Buşteni, în România, un curs
de pregătire internaţional de o săptămână
intitulat: „Peisaje culturale europene: o
abordare interdisciplinară”, la care s-au
înscris 34 de cursanți, majoritatea români
(detalii pe pagina web a seminarului,
http://www.cimec.ro/Evenimente/Busteni200
5/index.html). Cursul s-a încheiat cu o masă
rotundă și o expoziție la București2, la care au
participat reprezentanţi ai Ministerului Cultu-
rii, cercetători de la muzee şi institute din
Bucureşti, pentru a discuta importanţa unui
program de fotografiere aeriană pentru
arheologie în România. Totul a rămas la nivel
de bune intenții...
Pe parcursul proiectului european, am par-
ticipat la cursuri practice de fotografiere
aeriană şi interpretarea fotografiilor aeriene
ţinute în Marea Britanie, în 2006 şi în Italia, în
2007. Membrii echipei au devenit membri ai
Grupului de Cercetare pentru Arheologie
Aeriană (AARG) şi au participat la conferinţe
anuale ale AARG sau la întâlniri de lucru în
Belgia (2005), Marea Britanie (2006),
Danemarca şi Republica Cehă (2007), Siena
(2009). Am stabilit o colaborare strânsă cu
unul din specialiştii cei mai cunoscuţi din
Marea Britanie, Rog Palmer (Cambridge
Airphoto Service), care a lucrat cu noi
începând din 2005 și până în prezent.
Pentru practică, am ales ca zonă pilot pen-
tru aplicarea tehnicilor de fotografiere aeriană
valea inferioară a râului Mostiştea, la sud-est
de Bucureşti, în bazinul inferior al Dunării,
acolo unde se află una din zonele relativ
bogate din punct de vedere arheologic din
România, de la începuturile preistoriei până în
epoca modernă, fără însă să fie o zonă
excepțională. Multe situri arheologice au fost
distruse sau se află în pericol de deteriorare
sau dispariţie din cauza factorilor antropici şi
dezvoltării moderne (mai ales reamenajarea
hidrotehnică a cursului râului acum trei
decenii. Dar alegerea noastră a avut şi alte
considerente:
• apropierea relativă de Bucureşti (şi deci
posibilitatea de a utiliza aeroportul Clinceni,
de lângă București, fără a mai avea nevoie de
alimentare pe un aeroport intermediar);
• relaţiile bune cu muzeele şi arheologii
care lucrează în zonă, de la care puteam primi
asistenţă;

• interesul de a aplica tehnici de
teledetecţie într-o zonă arheologică aproape
lipsită de structuri de piatră, fără vestigii
romane, cetăţi sau castele medievale vizibile.
În cadrul zonei studiate, am avut
următoarele obiective:
• îmbogăţirea Repertoriului Arheologic
Naţional prin determinarea localizării exacte a
siturilor cunoscute şi prin descoperirea şi
înregistrarea celor necunoscute până atunci
în urma studierii fotografiilor aeriene, a
surselor din arhive, fotografiere digitală şi
cartografiere digitală;
• folosirea materialul strâns la compilarea
hărţii siturilor arheologice, monumentelor şi
peisajelor şi crearea unei arhive digitale
asociate;
• identificarea schimbărilor intervenite în
peisaj în ultimele decenii prin compararea
fotografiilor aeriene mai vechi cu cele mai
recente;
• aducerea informaţiilor arheologice la
cunoştinţa publicului şi a factorilor de decizie
din domeniul resurselor culturale, cât şi
cercetătorilor prin intermediul sitului web al
Institutului (http://map.cimec.ro).
Mostiştea este un râu lung de 90 de km
care curge prin Câmpia Română şi se varsă în
Dunăre printr-un liman. Bazinul hidrografic al
Mostiştei acoperă 1700 km2. Fiind o zonă
propice pentru agricultură, pescuit şi creşte-
rea animalelor, dar şi o cale comercială de-a
lungul râului care făcea legătura între
dealurile subcarpatice bogate în sare şi
Peninsula Balcanică, la sud de Dunăre, lipsită
de această resursă, zona a fost locuită
continuu din neolitic şi Latène până în
perioada medievală şi modernă, cu suişuri şi
coborâşuri, în funcţie de evoluţiile istorice3.
Perioadele cele mai înfloritoare au fost
eneoliticul (culturile Boian și Gumelnița),
perioada medievală timpurie (o explozie de
așezări de tip Dridu, legate probabil de
perioada de stabilitate adusă de Primul Țarat
Bulgar și apoi de revenirea Imperiului Bizantin
pe linia Dunării în sec. al XI-lea) şi perioada
secolelor XIV-XVII.
La vărsarea râului în Dunăre era un vad
important, care asigura trecerea spre
Peninsula Balcanică, către Silistra, Varna,
Târnovo şi Adrianopole. Deşi este un râu de
câmpie secundar, cu debit de apă inconstant,
Mostiştea forma în zona dinspre Dunăre mai
multe lacuri, care au fost desecate în anii ‘70.
393
Proiecte de arheologie aeriană în România
Bogăţia de peşte din aceste lacuri a făcut ca
în perioada medievală, Mostiştea inferioară să
fie principalul furnizor de peşte pentru
capitala Ţării Româneşti (pe “Drumul
Bucureştilor”, menţionat în documentele
vremii), dar şi pentru sud-estul Transilvaniei.
În porţiunea de vărsare în Dunăre existau o
densitate de sate şi de vămi interne, dintre
care s-a ridicat târgul Cornăţel (azi comuna
Mănăstirea, după numele aşezământului ridi-
cat de domnitorul Matei Basarab la mijlocul
sec. al XVII-lea), unde era şi schelă4. După
1974, lucrările de amenajare hidrotehnică ale
Mostiştei au condus la realizarea unei salbe
de lacuri şi baraje, care au dus la inundarea
unor maluri şi insule şi la schimbarea
semnificativă a peisajului.
Prima etapă a proiectului a constat în
achiziţionarea, studierea şi procesarea unei
serii de peste 150 de materiale cartografice şi
altele similare, dintre care amintim: 49 de
hărţi din anul 1960, scara 1:25.000, 16 pla-
nuri cadastrale la scara 1:5.000, datând din
anii 2003–2005, 26 de ortofotoplanuri din
perioada 2003–2005, 26 de fotografii aeriene
verticale din anii 1972, 1977 și 1986 (toate
necesitând geo-referenţiere) şi 5 benzi
satelitare pe suport digital (CORONA), datând
din perioada 1968–1972, recent desecretizate.
În a doua etapă am beneficiat de colabo-
rarea muzeelor arheologice din apropierea
zonei cercetate - Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa
din Olteniţa (dr. Done Șerbănescu) şi Muzeul
Dunării de Jos din Călăraşi (dr. Marian
Neagu), dr. George Trohani de la Muzeul
Naţional de Istorie a României - care au veri-
ficat situri pe teren, le-au fotografiat, au
înregistrat coordonatele geografice ale
acestora cu GPS şi au explorat surse docu-
mentare publicate şi inedite (bibliografice,
cartografice şi fotografice).
S-au efectuat mai mult de 40 de zile de
cercetare pe teren în 2006 şi 2007. Unele din
aceste situri nu fuseseră vizitate de când
fuseseră semnalate pentru prima oară în
literatura arheologică, din anul 1923. Cei care
au făcut aceste vizite în zonă au identificat
localizările precise ale siturilor, au înregistrat
starea lor actuală de conservare, au înre-
gistrat coordonatele GPS, au făcut fotografii
digitale fiecărei localizări şi au marcat siturile
pe hărţile topografice. De asemenea, au
completat fişele siturilor pentru a fi transfer-
ate ulterior în baza de date în vederea creării
unor arhive digitale pentru fiecare sit.
IRINA OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU
Din cauza inundațiilor din vara 2006, prima
campanie de fotografiere aeriană s-a putut
face în iulie 2007 (Fig. 3). Deşi luna iulie nu
este de obicei ideală pentru fotografiere
aeriană arheologică, aceasta a dat posibi-
litatea de a înţelege mai bine peisajele şi de a
aplica, pentru prima oară în timpul unui zbor
independent, metodele şi cunoştinţele acu-
mulate în timpul cursurilor de pregătire orga-
nizate în cadrul proiectului. A fost survolată
zona cu un avion Cessna SkyHawk 172H
(AeroJet Service) şi s-au făcut peste 200 de
fotografii cu o cameră foto Canon EOS 400D,
de la o înălțime de 400 – 500 de metri, coor-
donatele geografice ale siturilor şi traseul de
zbor fiind înregistrate cu GPSMap 196 şi
GPSMap 76 Garmin.
Văzută de sus, Mostiștea are un curs
sinuos, cu sate înșiruite pe ambele maluri,
aproape de apă, cu vegetație săracă, aproape
lipsită de arbori și cu intervenții antropice
recente: baraje, lacuri, foste zone joase
inundate (Fig. 4). Un reper ușor de identificat
vizual este tell-ul eneolitic de la Sultana –
Malu Roșu, pe malul Iezerului Mostiștea.
Poziția lui dominantă trebuie să fi fost la fel
de impresionantă și în antichitate (Fig. 5).
Tot în iulie 2007, Carmen Bem a făcut trei
zboruri de fotografiere la vest de București,
pe Valea Neajlovului, în microzona arheolo-
gică Bucșani. Au fost reperate amenajări de
pământ: tell-uri și așezări de epoca bronzului
amplasate pe promontorii ale râului Neajlov
(Fig. 6) și amenajări militare din primul război
mondial. Din cauza perioadei târzii pentru
stadiul de vegetație, nu au fost observate
marcaje de culoare care să indice prezența
unor intervenții antropice.
În 2008 am ales ca perioadă propice
observării urmelor specifice sfârşitul lunii mai,
respectiv începutul lunii iunie. Am beneficiat
de participarea lui Rog Palmer (Cambridge
AirPhoto Service), care ne-a asistat atât în
timpul zborurilor cât şi în perioada de
prelucrare a rezultatelor. Împreună am stabilit
din vreme traseul pe care urma să-l
parcurgem, am pregătit hărţi topografice pe
care reuşisem să le achiziţionăm, am stabilit
ca survolarea să se facă prin linii paralele suc-
cesive imaginare situate cam la aproximativ 1
km distanţă unele de altele, pentru a acoperi
toată zona iezerului Mostiştea. În timpul
zborului însă am abandonat această metodă,
deoarece era mai simplu să survolăm malurile
lacului, economisind astfel combustibilul pe
394
care l-am fi consumat dacă petreceam foarte
mult timp deasupra apelor respectând traseul
imaginar propus. Am putut observa marcaje
în vegetație extrem de relevante pentru
existența unor necropole și locuiri (de exem-
plu, la Preasna Veche - Cioflinceni) (Fig. 7),
afectarea unor situri de lucrări de construcție
a unor drumuri (Tăriceni) și vetre de sate
părăsite (Fig. 8).
Un alt zbor de fotografiere a urmărit valea
inferioară a Argeșului, cu terasele ei înalte,
vegetația abundentă, densitatea de locuire
mai mare comparativ cu Valea Mostiștei și
linia Dunării de la Oltenița până aproape de
Giurgiu. În această zonă sunt multe situri
arheologice importante, pe care le-am
fotografiat: Popești, Gumelnița, Pietrele,
Radovanu, Căscioarele, Greaca - Șuvița
Hotarului și altele (Fig. 9).
În 2009 am extins aria de investigare spre
vest, pe Vedea, Teleorman și Olt, pe ambele
maluri, de la Corabia până la Cozia (două
zboruri la mijloc de iunie). Dacă pe zona
Vedea – Teleorman numărul siturilor identifi-
cate a fost destul de mare, pe Olt am fost
dezamăgiți de masivitatea intervențiilor
moderne și, ulterior, am înțeles că nici traseul
de zbor ales, prea aproape de cursul actual al
râului, nu a fost bun pentru depistarea unor
urme istorice (Fig. 10).
În noiembrie 2009 și martie 2010 am
încercat să folosim zilele senine, însorite, ale
unei perioade lipsite de vegetație pentru
fotografierea unor structuri de pământ care
nu sunt suficient de evidențiate în perioadele
cu vegetație abundentă. Am obținut imagini
de-a dreptul spectaculoase pentru zece
așezări neolitice din zona râurilor Vedea –
Teleorman (Fig. 11, 12).
Tot în 2010, în iunie, am făcut un prim zbor
de repertoriere aeriană într-o arie nouă pen-
tru noi, spre est, de-al lungul văii inferioare a
Ialomiței și Dobrogea centrală și de nord, de
la Hârșova la Capidava, de-a lungul Dunării,
la Agighiol spre nord, malul Razelmului și al
lacului Sinoe de la Sabangia până la Histria și
Ulmetum (Pantelimonul de Sus) spre sud
(Fig. 13). Am identificat un număr mare de
situri arheologice, unele cunoscute, dar altele
noi (Fig. 14).
Fotografiile realizate au fost inventariate
folosind un tabel Excel, iar câteva au fost
rectificate şi comparate cu cele anterioare
achiziţionate de la Autoritatea Naţională de
Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI),

realizate în 1972 şi 1986 şi cu diverse imagi-
ni satelitare, pentru a observa cât de mult au
fost afectate siturile arheologice şi peisajul în
ultimele patru decenii. Ne-am concentrat mai
ales pe zona Sultana, unde am putut compara
eroziunea malului lacului, observa evoluţia
săpăturilor arheologice în timp (în cea mai
mare parte nepublicate, pentru unele
pierzându-se și documentația de șantier!) și
raporturile spațiale cu alte puncte cunoscute
și cercetate în apropiere.
Situl arheologic eneolitic de lângă satul
Sultana, înscris în Lista Monumentelor
Istorice ca sit de categoria A, a furnizat în
decursul timpului un bogat material arheolog-
ic. Situl este localizat pe o terasă înaltă a
iezerului Mostiştea, erodată în mare parte. Se
mai păstrează doar o zonă de circa 30 x 35 m.
În anii 1920 a fost primul sit reprezentativ al
culturii Gumelniţa cercetat arheologic.
Săpături mai extinse s-au făcut în 1975 dar,
din nefericire, nu s-a publicat nici un raport şi
ulterior notele de şantier s-au pierdut. În
ultimii ani au fost reluate săpăturile pentru a
se verifica stratigrafia generală, a se salva
complexele arheologice ameninţate şi a se
identifica şi cerceta necropola aşezării5.
Stratul de cultură măsoară circa 4 m grosime,
corespunzând unui număr de trei faze de
evoluţie.
Situl arheologic Sultana - Malu Roşu a
beneficiat de o atenţie sporită deoarece era
cunoscut în literatura de specialitate de multă
vreme, iar din punctul de vedere al fotografiei
aeriene constituia un reper vizibil şi uşor de
identificat atât pe fotografiile aeriene istorice,
cât şi în cazul repertorierii aeriene. În zona
sitului arheologic s-a observat, prin compara-
rea fotografiilor aeriene vechi cu ortofoto-
planurile achiziţionate, o eroziune destul de
accentuată a malului, pe parcursul a 30 de
ani (1972 - 2003), care a afectat în proporţie
de 70% aşezarea preistorică.
Prin folosirea şi geo-referenţierea fotografi-
ilor aeriene verticale s-a putut demonstra
eroziunea progresivă a promontoriului şi ilus-
tra impactul drenajului solului umed şi al
construirii de diguri şi sisteme de irigaţii
asupra peisajului din zona înconjurătoare şi
asupra siturilor arheologice, din care unele se
află acum sub nivelul apei.
Înainte de demararea proiectului aveam
înregistrate în baza de date a Repertoriului
Arheologic Naţional (RAN) numai 13 situri din
11 localităţi de pe Valea Mostiştei, iar în
395
Proiecte de arheologie aeriană în România
prezent sunt 201. Astfel, am avut de câştigat
enorm din proiect pentru completarea reper-
toriului de situri din această zonă (Fig. 15).
O reuşită în cadrul proiectului a fost apli-
carea metodelor WEBGIS pentru colaţio-
narea, procesarea şi valorificarea imaginilor şi
informaţiilor rezultate, realizată de dr. Ionuţ
Şandric, care a şi instruit colectivul de proiect
în utilizarea tehnologiilor GIS. Sistemul
realizat pentru valea Mostiştei foloseşte
Mapserver, un program de calcul accesibil
gratuit pe Internet, realizat de Universitatea
din Minnesota, la început cu sprijin de la
NASA (care avea nevoie de o modalitate de a
da publicităţii imaginile sale prin satelit).
Programul Mapserver are avantajul de a fi o
sursă deschisă şi foarte uşor de adaptat
cerinţelor utilizatorului. Institutul a ales să
realizeze şi să adapteze Mapserver-ul folosind
tehnologia ASP.NET de la Microsoft, Microsoft
SQL ca DMBS şi JavaScript.
Sistemul realizat pentru valea Mostiştei a
oferit instrumente de căutare, interogare,
vizualizare şi tipărire a hărţilor şi fotografiilor
aeriene cu situri arheologice de pe Internet
prin intermediul unei interfeţe uşor de folosit,
precum şi de suprapunere a straturilor din
prim plan peste o diversitate de informaţii din
planul secund (fotografii aeriene, ortofoto-
planuri, modele de elevaţie – DEM-uri) şi de
măsurare a distanţelor şi suprafeţelor.
Baza de date spaţiale conţine:
• date generale despre geografia bazinului
Mostiştei (râuri, lacuri, drumuri, elevaţie,
exploatarea terenurilor şi acoperirea cu
vegetaţie a terenurilor), la o scară de
1:100.000, cu o rezoluţie temporală 1997 –
2000. Datele ne-au fost oferite gratuit spre
utilizare de Ministerul Mediului şi Dezvoltării
Durabile;
• hărţi topografice detaliate la scara
1:25.000, din anii 1978 - 1980, de la Serviciul
Naţional de Topografie Militară;
• fotografii aeriene alb-negru la scara
1:15.000 din anii 1972, 1977 şi 1986, de la
Agenția Naţională de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară (ANCPI) ;
• ortofotoplanuri la scara 1:5.000, din anii
2003 şi 2005, achiziționate de la ANCPI;
• imagini satelitare Landsat cu rezoluţie
spaţială de 30 m şi rezoluţie temporală 2000-
2002, de la Global Landcover Facility
(http://glcf.umiacs.umd.edu/index.shtml);
• situri arheologice cunoscute, clasificate
pe perioade, categorii şi culturi arheologice.
IRINA OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU
Rezultatele preliminare ale acestei realizări,
împreună cu alte informaţii despre sistem şi
crearea lui, se pot accesa pe situl web al
Institutului, la adresa http://map.cimec.ro,
proiect Mostiştea. Din meniul stânga se pot
activa diferite straturi de imagini pe hartă
(hărți topografice, aerofotografii, ortofotopla-
nuri) iar din meniul de sus, activarea
butoanelor de comenzi permite detalierea
prin zoom in şi out, deplasarea hărţii, intero-
garea bazei de date pentru informaţii despre
situri etc. (Fig. 16)
O analiză în ArcGIS a datelor acumulate
prin repertoriere aeriană şi cercetare
arheologică de teren ne determină să
concluzionăm că densitatea locuirii în zona
Văii Mostiştei era mult mai intensă în trecut
decât în perioada contemporană, numărul cel
mai mare de situri arheologice fiind caracte-
ristic epocii medievale.
Proiectul a contribuit substanţial la
dobândirea de cunoştinţe arheologice şi a
dovedit potenţialul fotografierii aeriene, în
combinaţie cu alte metode, de a înregistra
situri cunoscute, de a descoperi unele noi şi
de a contribui la conservarea lor în viitor şi la
valorificare și protejare prin răspândirea
informaţiilor despre acestea în rândul autori-
tăţilor, al factorilor de decizie din domeniul
resurselor culturale şi al publicului larg.
De asemenea, proiectul, în ciuda resurselor
modeste, a oferit posibilitatea echipei CIMEC
și colaboratorilor care au participat la proiect
în diverse etape (Irina Oberländer-Târno-
veanu, Carmen Bem, Ionuţ Şandric, Irina
Nicolae, Cătălin Nicolae şi Bogdan Şandric) să
stabilească o reţea de relaţii de cooperare cu
arheologii specializaţi în fotografie aeriană din
Europa.
Investigațiile aeriene au fost continuate și
extinse după încheierea proiectului european,
pentru localizarea exactă a unor situri și
studierea peisajului istoric din sudul
Munteniei, explorând, de la est spre vest,
văile râurilor Mostiștea, Argeș, Neajlov,
Teleorman, Vedea și Olt și valea Dunării pe
această porțiune, ca și teritoriul dintre ele. În
total, în perioada 2007 – 2010 am efectuat 13
zboruri, totalizând 31 de ore și am făcut
4.700 de fotografii. Am beneficiat parțial de
finanțare din proiectul „Valorificarea și pro-
movarea patrimoniului cultural imobil al
microzonei Bucșani” (finanțare AFCN în 2007)
și din proiectul de cercetare Chronos (2008 –
2011). În cadrul acestor proiecte, principalul
396
obiectiv a fost fotografierea așezărilor eneo-
litice de tip tell, aflate pe terasele râurilor și
raporturile acestora cu mediul natural. Am
putut fotografia o serie de situri importante
din diverse epoci, unele aflate în cercetare.
Rezultate ale acestor investigații au fost
prezentate și la conferința AARG 2010
(Radian Andreescu, Carmen Bem și Katia
Moldoveanu: Tell settlement patterns. The
Lower Danube in the 5th mil. B.C.; Bogdan
Șandric, Carmen Bem și Irina Oberländer-
Târnoveanu: In search of the past archaeo-
logical landscapes).
În septembrie 2010 am început un nou
proiect european: „Archaeolandscapes Europe
(2010–2015)”, în care suntem parteneri, și
care ne oferă suportul pentru a continua să
utilizăm arheologia aeriană pentru reper-
toriere arheologică.
Evoluția arheologiei aeriene în România:
o tradiție
Până acum, CIMEC este singura organizație
autohtonă care se specializează în arheologie
aeriană și face zboruri de fotografiere proprii,
întreținând o arhivă de imagini și colaborând
cu alți arheologi interesați de zonele survo-
late, cărora le punem la dispoziție imagini. În
cazul altor proiecte de pe teritoriul României,
investigațiile aeriene sunt realizate de
specialiști externi. În România există, totuși,
o tradiție în arheologia aeriană, despre care
am scris în cartea „Arheologia aeriană. În
România și în Europa” 6, și am vorbit la
conferința AARG 20107. Consider util să reiau
și aici principalele repere, deoarece lunga
perioadă de întrerupere și ruptura între
generații fac ca istoria acestei activități să fie
prea puțin cunoscută.
Primele fotografii aeriene realizate în
scopuri arheologice îi aparțin lui Carl
Schuchardt, care a fotografiat valurile din
centrul Dobrogei și Constanța în timpul
primului război mondial (1918). O parte sunt
accesibile și pe Internet, prin grija Ioanei
Bogdan-Cătăniciu (http://www.acad.ro/anun-
turi2005/anunturi_0510arhaero01.htm).
Fotografii aeriene au fost făcute sporadic şi
înainte de 1940, mai ales pentru a ilustra
situri arheologice în curs de cercetare (Paul
Nicorescu la Argamum/Jurilovca, Scarlat
Lambrino la Histria și altele).
Un rol important în promovarea fotografiei
aeriene l-a jucat un student al lui Scarlat
Lambrino, Dinu Adameşteanu (1913-2004).

Plecat din România cu o bursă de studii în
Italia, în 1939, nu s-a mai întors în ţară după
evenimentele care au urmat celui de al doilea
război mondial şi a făcut o carieră strălucită în
Italia ca arheolog, profesor, creator de muzee
şi promotor al arheologiei aeriene. Încă din
anii 50 ai secolului XX, Dinu Adameşteanu a
utilizat fotografiile aeriene la explorările arhe-
ologice din Afganistan, Orientul Mijlociu şi
Sicilia unde a identificat, cu ajutorul acestora,
numeroase situri arheologice, unele necunos-
cute, altele cunoscute doar din izvoare scrise.
În 1958 a fondat Arhiva Naţională de Foto-
grafie Aeriană la Roma, al cărei director a fost
până în 1964, iniţiind, totodată, un amplu
program de studiu în zonele arheologice
importante şi în cele în care se preconizau
mari lucrări de infrastructură.
Dinu Adameşteanu a putut revizita
România natală şi reînnoda relaţiile cu
arheologii din ţară abia după 1968. Fire
generoasă, înzestrat cu o rară capacitate de a
aduna oameni în jurul unor idei, personalitate
dinamică şi excelent organizator, a revenit în
România aproape an de an, oferind sprijin,
îndrumare, acordând burse în Italia pentru
tineri şi influenţând generaţii de arheologi și
studenți cu energia, experienţa şi imaginaţia
lui. Dorind să încurajeze şi în România
crearea unei arhive de fotografii aeriene
pentru arheologie, de a cărei utilitate era
profund convins, Dinu Adameşteanu a obţinut
sprijinul autorităţilor pentru această idee şi
l-a pregătit doi ani în Italia pe tânărul, pe
atunci, arheolog Alexandru Simion Ştefan de
la Institutul de Arheologie al Academiei
Române din Bucureşti.
Începuturile au fost promiţătoare. Ioana
Bogdan-Cătăniciu a folosit fotografii aeriene
în cercetări pentru perioada romană,
începând din 1969, la Direcţia Monumentelor
Istorice (DMI), în principal fotografii pentru
limes-ul roman din Muntenia8 apoi în
Dobrogea, la Troesmis (com. Turcoaia, jud.
Tulcea)9 şi la Adamclisi (jud. Constanţa), lan-
sând ipoteza incintei mici10. Tot ea a studiat
valurile din centrul Dobrogei11 şi Colonia
Aurelia Apulum (Alba Iulia, jud. Alba) unde a
stabilit, pe baza fotografiilor aeriene, reţeaua
stradală si a dedus proporţia care a stat la
baza trasării ei12.
În 1978, arhiva aerofotografică s-a mutat
de la Institutul de Arheologie la Muzeul
Naţional de Istorie a României (MNIR), unde
s-a creat Secţia de cercetări aerofotografice şi
397
Proiecte de arheologie aeriană în România
evidenţă centralizată a siturilor arheologice,
condusă de Alexandru Simion Ştefan, care
avea drept obiectiv principal aplicarea
metodelor de teledetecţie şi a investigaţiilor
aeriene în domeniul arheologiei. Principalele
activităţi ale acestei secţii au fost: studierea
aerofotogramelor verticale realizate începând
din anii ‘50 ai secolului trecut pentru nevoile
cartografiei naţionale, aflate în arhiva istorică
a Direcţiei Topografice Militare şi în Fondul
Geodezic Republican, iniţierea unui program
de zboruri de fotografiere aeriană şi reali-
zarea de hărţi arheologice (Ştefan 1983).
Dacă fotografiile aeriene verticale de atunci
s-au dovedit în mai mică măsură utile arheo-
logiei, fiind la o scară prea redusă pentru a
oferi suficiente detalii arheologice, fotografiile
verticale şi oblice realizate în scopuri
arheologice, de la joasă înălţime, atât pe film
alb/negru cât şi diapozitive color, au fost de
un real folos.
Din 1977 şi, mai ales, din 1978, au fost
iniţiate aerofotografieri speciale pentru situri
arheologice, la scara 1:4000, în colaborare cu
colectivul de aerofotografiere al Institutului
de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi
Organizarea Teritoriului (I.G.F.C.O.T.). În
octombrie 1979, Al. Simion Ștefan a survolat
obiectivele dacice din Munţii Orăştiei. În 1980
s-au făcut fotografii aeriene pentru alte 30 de
situri arheologice. Pe baza interpretării, s-au
comandat la I.G.F.C.O.T. planuri stereo-resti-
tuite la scara 1:1000. Printre zonele cercetate
prioritar au fost: Dobrogea (judeţele Tulcea şi
Constanţa), linia Dunării, zona Porţilor de Fier
II (Drobeta, Hinova, Cetatea Severinului). Un
alt obiectiv al colectivului condus de Al.
Simion Ştefan a fost acela de a orienta
eficient şi economic cercetările în situri
arheologice la care săpăturile sistematice
începuseră de puţină vreme: Beştepe,
Murighiol (jud. Tulcea), Albeşti, Ovidiu (jud.
Constanţa), Ulpia Traiana Sarmizegetusa,
Micia (jud. Hunedoara), Turnu Măgurele (jud.
Teleorman), Piua Petrii (Giurgeni, jud.
Ialomiţa)13. Rezultatele au fost publicate în
reviste de specialitate româneşti şi străine şi
comunicate la diverse reuniuni ştiinţifice14.
Pentru completarea fondului documentar al
Secţiei de Cercetări Aerofotografice, în 1984
s-au preluat de la CIMEC (pe atunci Centrul
de Calcul al CCES) fişele de topografie
arheologică şi de monumente istorice
completate de arheologi din muzee şi oficii
judeţene de patrimoniu în perioada 1975 –
IRINA OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU
1984 şi păstrate în Fişierul central al
patrimoniului cultural naţional, aflat în
gestiunea noastră.
Şi la alte institute şi muzee din ţară s-au
creat mici arhive de fotografii aeriene pentru
zonele arheologice în care acestea activau,
prin preluarea unor copii de fotografii
verticale de la inspectoratele judeţene pentru
fondul funciar, cartografie şi organizarea
teritoriului, chiar dacă acestea aveau un
regim restrictiv, de documente secrete, iar
consultarea lor era strict controlată. La
Muzeul Deltei Dunării din Tulcea (actualul
Institut de Cercetări Eco-muzeale), de
exemplu, la inițiativa directorului Simion
Gavrilă, s-a format după 1976 o arhivă de
fotografii aeriene care ne-a servit la
orientarea repertorierii arheologice şi a
săpăturilor din judeţ şi la avizarea unor
proiecte de sisteme de irigaţii, fabrici,
conducte de gaze şi alte lucrări de
infrastructură care ar fi putut pune în pericol
vestigii arheologice. De această arhivă s-a
ocupat Mihaela Mănucu-Adameșteanu. S-au
făcut chiar fotografii aeriene pentru situri
arheologice nord-dobrogene, în condiţii grele,
dar cu mult entuziasm, utilizând avioane
utilitare care împrăştiau îngrăşăminte chimice
pentru agricultură.
După 1984, în condiţiile unei crize econo-
mice tot mai grave şi a izolării României din
cauza regimului politic al lui Nicolae
Ceauşescu, s-au restrâns şi posibilităţile
aerofotografierii, marcată de lipsa resurselor
şi secretomanie. După plecarea definitivă în
Franţa a lui Alexandru Simion Ştefan, în 1986,
activitatea secţiei a stagnat, iar după 1990,
arhiva a fost preluată de nou-creata Direcţie
a Ansamblurilor, Siturilor şi Monumentelor
Istorice (DMASI), împreună cu personalul
aferent, sub conducerea Cristinei Crăciun.
Depozitată într-un spaţiu mic, greu accesibilă
arheologilor, fără fonduri, în condiţiile unei
legislaţii depăşite, care menţinea regimul de
secret militar asupra hărţilor topografice şi
zborurilor civililor în scopuri de fotografiere,
arhiva a rămas un mic fond istoric de câteva
sute de imagini aeriene alb-negru.
În concluzie, putem spune că arheologia
aeriană a fost puțin folosită în România, din
cauze financiare, dar și dificultăți legale:
restricțiile zborurilor civililor și caracterul
secret al hărților topografice până foarte
recent. Principalele metode arheologice au
rămas săpătura și cercetarea de suprafață cu
398
recoltarea de materiale. Fotografiere aeriană
ocazională s-a făcut mai mult pentru ilustrare,
mai puțin pentru investigare (ex. Eugen
Pescaru la cetățile dacice din Munții Orăștiei,
George Dumitriu în Dobrogea de Nord).
Proiecte recente de arheologie aeriană
După 1998, au reînceput în România
preocupări mai sistematice de fotografiere
aeriană pentru arheologie.
Proiectele românești recente prezentate la
conferința AARG 2010 sunt fie proiecte de
cercetare care urmăresc un anume tip de
obiective arheologice și o anumită perioadă
(limes-ul roman, tumulii funerari și așezările
fortificate de pământ preistorice, impactul
cuceriri romane asupra așezărilor autohtone
din Dacia, dar și din sudul Dobrogei sau din
zona dacilor liberi), fie proiecte de reperto-
riere zonală pentru completarea hărții
arheologice, fără a urmări o epocă anume
(Muntenia, Banat).
Impactul cuceririi romane în Dacia și
Moesia
Primul proiect adevărat de cercetare
aeriană în scopuri arheologice a fost
întreprins de Bill Hanson şi Ioana Oltean
(Marea Britanie), între 1998 – 2004, în sud-
vestul Transilvaniei, urmărind peisajul din
epoca târzie a fierului şi din perioada
romană15.
Bill Hanson (Universitatea Glasgow) și
Ioana Oltean (Universitatea Exeter), în cola-
borare cu muzee din Cluj-Napoca, Deva, Alba
Iulia, Oradea, Constanța, care au oferit
informații și logistică, au întreprins o serie de
zboruri de fotografiere aeriană cu scopul de a
studia impactul cuceririi romane în Dacia
asupra așezărilor indigene. Investigațiile au
început în sud-estul Transilvaniei, din 1998
(Mureș-Hațeg), în cadrul unui proiect finanțat
de Leverhulme Trust și de British Academy
(1998–2004), și au fost extinse în nordul
Crișanei, în zona dacilor liberi și sudul
Dobrogei (2005–2006). S-au făcut circa 30
de ore de zbor pentru fotografiere în fiecare
an, iar rezultatele au fost prezentate în câteva
articole şi o carte16. Între obiectivele arheo-
logice investigate se numără: fortificaţiile
auxiliare şi aşezările lor civile (vici) de la Micia
şi Cigmău, pe Mureş, clădirile din colonia şi
municipium de la Apulum (Alba Iulia, jud.
Alba), fermele romane (villae rusticae) de la
Oarda şi Vinţu de Jos, aşezările de epoca

fierului de la Uroi şi Simeria, aşezările
medievale sau nedatate de la Mirăslău şi
Cozia.
Fotografiile au surprins și o serie de situri
din alte epoci, unele cunoscute, altele
reperate cu această ocazie. Pentru acest
proiect s-a apelat la un pilot privat, având ca
bază de operare aeroportul din Deva.
După 2005, cei doi au efectuat zboruri de
fotografiere în sudul Dobrogei, cu același pilot
dar decolând și aterizând de la aeroportul din
Tuzla. În cadrul proiectului de cercetare
Strateg au colaborat cu Muzeul Național de
Istorie a României, coordonatorul proiectului,
pentru studierea limesului roman de la
Dunărea de Jos, fotografiind zona Galați -
Barboși (2009) și vestul Munteniei (2010).
În sudul Dobrogei, în cadrul unui program
de cercetare finanțat de British Academy
(„Contextualizing Change on the Lower Danube:
Roman impact on Daco-Getic Landscapes”),
Ioana Oltean a folosit nu doar fotografii oblice
realizate în cursul zborurilor din 2005 – 2006,
împreună cu Bill Hanson, dar și fotografii
satelitare desecretizate (Corona, Landsat,
SPOT, QuickBird, GeoEye), fotografii verticale
de mare altitudine din timpul celui de-al
doilea război mondial germane, britanice și
americane păstrate în arhive, care pot
prezenta interes arheologic pentru că sunt
făcute înainte de perioada de mari
transformări prin amenajări agricole și de
infrastructură de după război.
Cei 12 ani de investigații aeriene în cinci
zone arheologice din România, cu evoluții
istorice și de mediu diferite, constituie o
experiență importantă și este cea mai
consecventă întreprindere de acest fel în
ultimii ani. Colegii britanici au urmărit anu-
mite teme de cercetare, dar au trebuit,
totodată, să se familiarizeze cu un peisaj și
niște condiții de lucru foarte diferite de cele
din Marea Britanie sau din alte zone ale
Europei. După cum spunea Bill Hanson, una
dintre probleme este teritoriul mare de
acoperit și distanțele de la locul de decolare
/aterizare față de zona de studiu. Zborurile
trebuie foarte bine planificate pentru a-și
atinge obiectivele, ținând seama de autono-
mia de zbor al avioanelor cu aripi înalte și cu
patru locuri (Cessna), de circa 5–6 ore. Pe de
altă parte, structura proprietății agricole din
România, cu terenuri mici, înguste, cultivate
cu diferite culturi, oferă o imagine foarte
mozaicată și uneori înșelătoare pentru rele-
varea urmelor arheologice.
399
Proiecte de arheologie aeriană în România
Nu toți anii au oferit condiții bune de
fotografiere în raport cu perioada planificată,
considerată teoretic optimă (început de iunie
– început de iulie). În anii ploioși (2006,
2010) rezultatele celor doi au fost dezamă-
gitoare. Necesitatea de a programa perioada
de zbor și, respectiv, sejurul în România cu
mult timp înainte (din rațiuni practice, de
costuri și alte angajamente) este un risc și
limitează colegilor din afară flexibilitatea de a
aștepta o perioadă din an optimă pentru
fotografiere, ceea ce noi, de aici, putem să ne
permitem.
Limes-ul de răsărit al Daciei
Departamentul de Arheologie și Arhiva de
Arheologie Aeriană a Universității din Pécs
(prin Visy Zsolt și Szabó Mate) a început în
2007 o cercetare asupra limes-ului răsăritean
al Provinciei Dacia, de la Râul Mureș până la
pasul Brețcu, în colaborare cu Pánczél, Sz. și
cu muzee din Târgu Mureș, Odorheiu
Secuiesc, Cristuru Secuiesc, iar din 2010 și cu
muzeele din Miercurea Ciuc și Sfântu Gheor-
ghe. Fotografierea aeriană este asociată cu
cercetări de teren și cartografiere. Au fost
identificate castre cunoscute, dar și turnuri de
pază necunoscute până acum care urmau
drumul strategic de trecere prin Carpații
Răsăriteni17.
Tumuli funerari și fortificații preistorice
de pământ în Câmpia Transilvaniei
Proiectul „Repertoriul tumulilor funerari din
Ungaria” a început în 1996 și a fost urmat, din
1998, de „Repertoriul așezărilor preistorice
fortificate”, care și-au propus, într-o primă fază,
identificarea, localizarea corectă și descrierea
tuturor siturilor cunoscute din aceste categorii. A
doua fază a început în 2001, cu documentarea
prin fotografiere aeriană a fortificațiilor
preistorice și, după trei ani, extinderea
documentării aeriene la tumulii funerari.
Experiențele și rezultatele acestor proiecte
au permis începerea unei investigații aeriene
în Câmpia Transilvaniei, începând cu 2009, în
cadrul programului „Topografia arheologică
aeriană a Ungariei și Câmpiei Transilvaniei”
(Czajlik Zoltán, Universitatea de Științe
Eötvös Loránd din Budapesta), în colaborare
cu Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-
Napoca (Gelu Florea şi Zsolt Molnár-Kovács),
Institutul de Arheologie și Istoria Artei din
Cluj-Napoca (Aurel Rustoiu) și cu Muzeul
Județean Mureș (Zoltán Soós and Sándor
Berecki).
IRINA OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU
Inițial s-a urmărit fotografierea unor zone
din județele Mureș și Cluj, dar condițiile bune
(vreme, aeroporturi disponibile) au permis
extinderea ariei survolate până la Deva în
sud-vest, Bistrița spre nord și Brașov spre
sud-est. În 2010 proiectului i s-a alăturat și
Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheor-
ghe (Sándor József Sztáncsuj). În paralel cu
activitatea de fotografiere aeriană (Zoltán
Czajlik și László Rupnik, Budapesta),
partenerii români au asigurat documentarea
pentru tumuli și fortificații preistorice din
județele Cluj, Mureș și Covasna. Autorii vor să
realizeze o clasificare morfologică a fortifi-
cațiilor de pământ preistorice din Transilvania
și să identifice starea de conservare a
tumulilor funerari.
Cercetări în sudul Munteniei: situl de
la Iepurești
Alexandru Morintz și Raluca Kogălniceanu
au întreprins un studiu multidisciplinar asupra
sitului preistoric de la Iepurești, jud. Giurgiu,
punctul “la Izlaz”, pe valea Neajlovului,
descoperit în 2004 și cercetat în 2007, 2008 și
2009, încercând să localizeze situl pe imagini
satelitare din Google Earth și Bing Maps
pentru a determina forma și mărimea
structurilor arheologice și ale pune în conexi-
une cu rezultatele unor investigații geofizice
și topografice.
Repertoriere arheologică în Banat
În Banat, prin colaborarea dintre Direcția
județeană de patrimoniu și Universitatea de
Vest din Timișoara, s-a întreprins în ultimii trei
ani o documentare topografică completă
asupra siturilor înscrise în Lista Monumentelor
Istorice (programul E-GisPat). Imagini de
bună calitate pentru această zonă din Google
Earth au permis completarea informațiilor
pentru cartografierea siturilor și monu-
mentelor din Lista monumentelor istorice
pentru județul Timiș. Autorii, Dorel Micle și
Adrian Cântar, de la Universitatea de Vest din
Timișoara, împreună cu alți colaboratori, au
reușit să identifice peste 350 de structuri
arheologice noi, dintre care 50 au o valoare
deosebită. Ridicările topografice, prospecți-
unile geofizice și cartografierea siturilor arhe-
ologice pe teren au durat trei ani și au permis
actualizarea listei monumentelor istorice
pentru Timiș și partea de sud-vest a
Banatului, inclusiv propuneri de includere a
unor obiective noi, crearea unei baze de date
400
arheologice pentru această zonă și posibili-
tatea unui management mai bun al patrimo-
niului arheologic.
Între altele, autorii au adunat informații
despre cele trei linii de fortificații de apărare
care străbat Banatul de la nord la sud,
incluzând șanțuri și valuri, cunoscute de
specialiști ca „valuri romane”, dar care nu au
fost până acum datate sau atribuite unei
populații. Studierea imaginilor satelitare din
Google Earth a permis completarea infor-
mației de teren și urmărirea traseului acestor
structuri defensive pe suprafețe mari. De
asemenea, imaginile satelitare au dus la
identificarea unui drum de pământ între Bega
Veche, la nord de Timișoara și Valea
Mureșului, orientat nord-sud, care nu a fost
până acum investigat arheologic, și a două
fortificații pătrate de cărămidă, asemănătoare
ca formă și rol, datând din sec. XVI – XVII,
judecând după materialul ceramic recoltat la
fața locului. Una dintre fortificații a fost
identificată la Frumușeni (jud. Arad), pe
malul sudic al Mureșului, iar cealaltă la est de
localitatea Sânandrei (jud. Timiș), pe malul
nordic al pârâului Nerad18.
Concluzii și perspective
Majoritatea proiectelor de arheologie
aeriană din ultimii ani sunt rodul colaborării
internaționale, care aduce expertiză și, cel
mai adesea, și fondurile necesare. Sunt
proiecte în curs, despre care nu avem decât
comunicări preliminare, dar foarte promi-
țătoare. Intrarea României în Uniunea
Europeană a impulsionat aceste colaborări,
inclusiv prin alinierea legislației la cea
comunitară. O evidență a acestor proiecte la
nivel național și o comunicare mai bună sunt
necesare pentru ca eforturile să nu se
suprapună. De asemenea, după valorificarea
rezultatelor, ar fi bine ca o copie a fotografi-
ilor aeriene realizate în cadrul proiectelor
academice să intre într-o arhivă națională
aerofotografică.
Nu există încă un interes al administrației
culturale pentru inițierea unui plan național
multi-anual de investigare aeriană sistematică
în scopuri arheologice. Restricțiile bugetare
vor întârzia și mai mult un astfel de demers,
dar se poate face mai mult pentru crearea
unui cadru administrativ și metodologic pen-
tru stimularea folosirii arheologiei aeriene în
cercetări preventive, sistematice și de
inventariere a siturilor și peisajelor. Recent,

pentru prima dată arheologia aeriană este
menționată ca metodă importantă de
cercetare arheologică în Ordinul 653/2010
pentru instituirea Programului național de
cercetare arheologică “Autostrada”.
În urma succesului de a aduce principalii
promotori ai proiectelor în curs în România la
Conferința Internațională de Arheologie
Aeriană pe care am găzduit-o în 2010, ne
propunem să realizăm o bază de date a
investigațiilor aeriene din România, accesibilă
on-line, care să asigure vizibilitatea acestora
și un schimb de informații privind rezultatele
lor. Aceste rezultate sunt de mare interes și
Note / Notes
1. Păunescu 2001, Oberländer-Târnoveanu 2002
2. Cătăniciu 2005
3. Șerbănescu, Trohani 1976, 1977
4. Panait 2001
5. CCA 2002-2009; Andreescu et alli 2009
6. Oberländer-Târnoveanu, Bem 2009
7. Oberländer-Târnoveanu 2010
8. Cătăniciu 1997, 1981
9. Cătăniciu 1984
10. Cătăniciu 1979
Bibliografie / Bibliography
Andreescu et alli 2009
ANDREESCU R. R., LAZĂR C. A., MOLDOVEANU K. & ALLI,
Raport Sultana Malu-Roșu 2009, în: Cronica cercetărilor
arheologice din România. Campania 2009, București:
CIMEC și MNIR, 2010, http://www.cimec.ro/Arheologie/
cronicaCA2010/cd/ index.htm .
CCA 2002-2009
Cercetări arheologice în România, 1083-2009. Bază
de date on-line. București: CIMEC http://www.cimec.ro/
scripts/ARH/Cronica/CercetariARH.asp. Vezi și http://
www.cimec.ro/Arheologie.html (Cronica cercetărilor
arheologice din România, pe ani).
Cătăniciu 1977, 1981
BOGDAN-CĂTĂNICIU I., Muntenia în sistemul defensiv al
Imperiului roman, sec. I-III p. Chr.; Wallachia in the
Defensive System of the Roman Empire, 1-3 cent AD.
Alexandria, 1977; Evolution of the Defence System
Works of Roman Dacia, în: British Archaeological
Reports, Internat. S, 116. Oxford, 1981.
Cătăniciu 1979
BOGDAN-CĂTĂNICIU I., Cap. Incinta, în: Tropaeum
Traiani. Cetatea. București: Editura Academiei, 1979.
Cătăniciu 1984
BOGDAN-CĂTĂNICIU I., Consideraţii privind zona
arheologică Troesmis, în: Revista Muzeelor şi Monumen-
401
Proiecte de arheologie aeriană în România
pentru arheologii care nu participă direct la
aceste proiecte.
Colaborarea europeană reprezintă un
suport logistic și de experiență benefic, care
trebuie continuat și susținut. Granițele admi-
nistrative actuale, interne sau externe, au
puțină relevanță în înțelegerea fenomenelor
istorice, a mișcărilor de oameni, bunuri și
modele pe spații ample. De altfel, pe
fotografii aeriene sau imagini satelitare,
granițele formale nu se văd. De aceea,
arheologia aeriană este una dintre cele mai
convingătoare abordări pentru o perspectivă
eliberată de prejudecăți și integratoare.
Irina Oberländer-Târnoveanu
11. Cătăniciu 1996
12. Cătăniciu 2000-2002
13. Ştefan 1983
14. Pentru referințe bibliografice, vezi Palmer,
Oberländer-Târnoveanu, Bem 2009
15. Hanson 2004
16. Oltean 2007
17. Visy, Szabó, Pánczél 2010
18. Micle et alli 2010
telor, Monumente Istorice şi de Artă. 2. București, 1984,
p. 45-50.
Cătăniciu 1996
BOGDAN-CĂTĂNICIU I., I valli di Trajano nella Dobrugiá.
Considerazioni sulle photographie aeree, în: Omaggio a
Dinu Adameșteanu. Cluj, 1996, p. 201-207, fig. 1-19.
Cătăniciu 2000–2002
BOGDAN-CĂTĂNICIU I., Le Territoire civil et militaire á
Apulum. În: Army and Urban Development in the
Danubian Provinces of the Roman Empire, H. Ciugudean,
V. Moga (eds). Alba Iulia, 2000, p. 109-139; Colonia
Aurelia Apulum – imagine a oraşului roman din Dacia
(Ignorată de urbaniştii moderni), în: Historia Urbana, X,
1-2, 2002, p. 13-26.
Cătăniciu 2005
BOGDAN-CĂTĂNICIU I., Din secretele peisajului românesc
– Arheologie aeriană – expoziție, București, 2005.
http://www.acad.ro/anunturi2005/anunturi_0510
arhaero01.htm
Cătăniciu 2006
CĂTĂNICIU-BOGDAN I., Cercetări aerofotografice pe val-
urile din Dobrogea. Aspecte demografice, în: Orgame
/Argamum Suppl. 1, p. 407-427.
Hanson 2004
HANSON B., The Later Prehistoric and Roman
IRINA OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU
Landscape of Western Transylvania, Romania,
http://www.gla.ac.uk/departments/archaeology/researc
h/projects/transylvania/
Micle et alli 2010
MICLE D., CÂNTAR A. ET ALLI, Using satellite images to
identify archaeological structures in the Banat Region,
SW Romania, în: AARG 2010, http://aarg2010.
cimec.ro/Dorel-Micle.html (rezumat în engleză)
Oberländer-Târnoveanu 2002
OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU I., Digital Archiving in
Archaeology. Speaking about the Past to the Future, în:
Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, XIX, Vladimir
Dumitrescu - 100 de ani de la naştere, Călăraşi, 2002, p.
199–230.
Oberländer-Târnoveanu, Bem 2009
OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU I., BEM C., România: un viitor
pentru trecut, în: PALMER R., OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU I.,
BEM C., Arheologie aeriană. În România și Europa.
București: CIMEC, 2009, p. 62-66.
Oberländer-Târnoveanu 2010
OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU I., Aerial Archaeology in
Romania. A Glipse of the Last Forty Years, în AARG 2010,
http://aarg2010.cimec.ro/program.html (rezumat în
engleză)
Oltean 2007
OLTEAN I., Dacia. Landscape, Colonisation, and
Romanisation, Routledge, 2007.
Palmer, Oberländer-Târnoveanu, Bem 2009
PALMER R., OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU I., BEM C., Arheologie
aeriană. În România și Europa, CIMEC, București, 2009.
402
Panait 2001
PANAIT I. P., Aşezările Mostiştei inferioare în preocu-
pările voievozilor Ţării Româneşti, în PONTICA, 33-34.
Constanţa: MINAC, 2001, p. 535-540.
Păunescu 2001
PĂUNESCU A., Istoria realizării arhivei „Repertoriul
Arheologic al României”, CIMEC, București, 2001,
http://www.cimec.ro/Arheologie/Arhiva-Digitala/
1Arhiva%20RAR/Istoric.htm
Șerbănescu, Trohani 1976, 1977
ŞERBĂNESCU D., TROHANI G., Aşezări prefeudale şi feu-
dale timpurii, descoperite pe Valea Mostiştei, în Muzeul
Naţional – sesiunea ştiinţifică de comunicări 13 - 14
decembrie 1974, 3, Bucureşti, MNIR, 1976, p. 221-234.
ŞERBĂNESCU D., TROHANI G., Aşezări geto-dacice de pe
Valea Mostiştei, în Ialomiţa – Studii şi Comunicări,
Slobozia, 1977, p. 61-68.
Ştefan 1983
ŞTEFAN A. S., Cercetări aerofotografice în anii 1978-
1980, în Materiale şi Cercetări Arheologice - a XV-a
sesiune anuală de rapoarte, Muzeul Judeţean Braşov –
1981, 15, București, 1983, p. 178-192.
Visy, Szabó, Pánczél 2010
VISY ZS., SZABÓ M., PÁNCZÉL SZ., Aerial archaeological
investigations on the Eastern limes of Dacia in 2007-
2009, în: AARG 2010, http://aarg2010.cimec.ro/Visy-
Zsolt.html (rezumat în engleză).
 Proiecte de arheologie aeriană în România

Figura 1 / Figure 1
Baza de date RAN on-line (ran.cimec.ro)
RAN online database (ran.cimec.ro)

Figura 2 / Figure 2
Serverul cartografic pentru RAN (map.cimec.ro)
Mapserver for RAN (map.cimec.ro)

403
IRINA OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU

Figura 3 / Figure 3
Trasee de zbor pentru fotografiere aeriană în 2007 (CIMEC)
The flight routes for aerial photography in 2007 (CIMEC)

Figura 4 / Figure 4
Mostiștea – vedere generală (în zona Sultana)
Mostiştea - overview (in the Sultana area)

404
 Proiecte de arheologie aeriană în România

Figura 5 / Figure 5
Sultana – Malu Roșu (jud. Călărași), Iezerul Mostiștea: tell eneolitic
Sultana - Malu Rosu (Calarasi county), Iezerul Mostiştea: Eneolithic tell

Figura 6 / Figure 6
Bucșani – La Pădure (jud. Giurgiu), pe râul Neajlov: tell eneolitic
Bucşani - La Pădure (Giurgiu County), River Neajlov: Eneolithic tell

405
IRINA OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU

Figura 7 / Figure 7
Preasna Veche – Cioflinceni (jud. Călărași), pe râul Mostiștea: necropolă și locuire medievală; urme de amenajări
agricole în vegetație
Preasna Veche- Cioflinceni (Calaraşi county), on Mostiştea River: cemetery and medieval habitation, in the vegetation
are traces of agricultural facilities

Figura 8 / Figure 8
Tăriceni (jud. Călărași), pe Mostiștea: 1. Așezare pluristratificată tip tell distrusă de extragerea de pământ pentru
lucrări de consolidare a drumului; 2. Vatră de sat medieval și modern abandonat din cauza inundațiilor frecvente
cauzate de creșterea nivelului apei, în urma amenajărilor hidrotehnice
Tăriceni (Calaraşi county), on the Mostiştea River: 1. Tell type settlement with multiple layers, destroyed by the land
extraction for road building works, 2. Medieval and modern villages abandoned because of frequent flooding caused
by rising water levels, after the hydro arrangements
406
 Proiecte de arheologie aeriană în România

Figura 9 / Figure 9
Trasee de zbor pentru fotografiere aeriană în 2008 (CIMEC)
The flight routes for aerial photography in 2008 (CIMEC)

Figura 9 bis / Figure 9 bis

Popești (jud. Giurgiu), pe râul Argeș: dava getică
Popeşti (Giurgiu County), Argeş River: the getic dava
407
IRINA OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU

Figura 10 / Figure 10
Trasee de zbor pentru fotografiere aeriană în 2009 (CIMEC)
The flight routes for aerial photography in 2009 (CIMEC)

408
 Proiecte de arheologie aeriană în România

Figura 11 / Figure 11
Măgura-Bran (jud. Teleorman), pe râul Clănița: tell eneolitic suprapus de un cimitir ortodox din perioada modernă
Măgura-Bran (Teleorman county), on the Clăniţa River: Eneolithic tell overlaid by the modern Orthodox cemetery

Figura 12 / Figure 12
Vitănești (jud. Teleorman), pe râul Teleorman: tell eneolitic (cercetare sistematică)
Vităneşti (Teleorman county), Teleorman River: Eneolithic tell (systematic research)

409
IRINA OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU

Figura 12 bis / Figure 12 bis

Stoenești – Movila Tangâru (jud. Giurgiu), pe Neajlov: tell eneolitic
Stoeneşti – Movila Tangâru (Giurgiu county) on Neajlov River: Eneolithic tell

Figura 13 / Figure 13
Trasee de zbor pentru fotografiere aeriană în 2010 (CIMEC)
The flight routes for aerial photography in 2010 (CIMEC)
410
 Proiecte de arheologie aeriană în România

Figura 14 / Figure 14
Ulmetum, Pantelimonul de Sus (jud. Constanța): Cetatea romano-bizantină
Ulmetum, Pantelimonul de Sus (Constanta county): Roman-Byzantine City

Figura 14 bis / Figure 14 bis

Vedere aeriană asupra incintei de la Ivăneşti, Valea Ialomiţei
Aerial sight on the Ivăneşti enclosure, on Ialomiţa Valley

411
IRINA OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU

Figura 15 / Figure 15
Server cartografic on-line: densitatea siturilor arheologice pe valea Mostiștei (map.cimec.ro)
Online mapserver: the density of the archaeological sites in the Mostiştea valley (map.cimec.ro)

Figura 16 / Figure 16
Mapserver pentru zona Mostiștea: mozaic de aerofotograme verticale
Mapserver for Mostiştea area: vertical aerial mosaic

412