Legendele Olimpului - Zeii

de Alexandru Mitru

Zeița Gheea s-a căsătorit cu zeul Uranus, care era cerul înalt și plin de stele. El avea puterea să
prevadă viitorul. Așa a aflat că, într-o zi, unul dintre copii va prelua conducerea și s-a hotărât să-i închidă în
temnița de sub pământ, numită Tartar.
În vremea când Uranus se odihnea, Gheea a pătruns în închisoare, eliberându-și fiii. Singurul care a
avut curajul să-l înfrunte pe tatăl său a fost Cronos care voia să se răzbune. După ce l-a omorât pe Uranus,
Cronos a devenit stăpânul pământului, s-a căsătorit cu Reea și cei doi zei au avut șase copii. Pentru că a fost
blestemat de Nix să aibă aceeași soartă ca și tatăl său, Cronos i-a mâncat pe cinci dintre ei, iar pe cel de-al
șaselea, numit Zeus, Reea l-a ascuns pe insula Creta. Ca să nu bănuiască nimic, în loc de bebeluș, Reea i-a
dat lui Cronos un pietroi înfășurat în scutece.
Zeus a rămas în grija unor semizei, născuți de bunica lui, Gheea. El a fost îngrijit de nimfele Ida si
Adrasteea. Doică i-a fost capra Amalteea, adusă de nimfe pentru a hrăni copilul cu laptele ei. Zeus creștea
văzând cu ochii și era foarte puternic încă de mititel. Jucându-se cu Amalteea, a apucat-o de un corn atât de
tare, încât a rămas cu el în mână. Lui Zeus i-a părut rău că i-a rupt cornul Amalteeei și a hotărât ca acest corn
să fie mereu plin cu fructe - mere, pere, struguri, smochine și altele, astfel încât capra să aibă mereu hrană
din belșug.
Zeus era hotărât să își elibereze frații, despre care îi povestiseră mama și bunica. A aflat de verișoara
sa Metis care l-a ajutat să-i facă o băutură delicioasă dintr-o plantă culeasă de pe malul fluviului Ocean. Zeus
a turnat licoarea fermecată în băutura tatălui său, iar Reea i-a dat-o lui Cronos să o bea când acesta s-a întors
acasă. Imediat după aceasta, Cronos a început să verse și i-a dat afară pe toți copiii înghițiți, care crescuseră
în pântecele lui.
Tinerii zei (Zeus, Hades, Poseidon, Hestia, Demetra, Hera) și-au făcut tabăra pe muntele Olimp. Zeus
a fost ales conducător și au început pregătirile de luptă cu zeii cei bătrâni. Ei i-au eliberat pe ciclopi și
hecatonhiri din temnițele în care îi ținuse Cronos. Mulțumiți, ciclopii au făurit fulgerele, tunetele și
trăsnetele, pe care i le-au oferit lui Zeus, apoi o furcă mare cu trei dinți, tridentul, pentru Poseidon și o cască
fermecată, ce îl făcea nevăzut când o punea pe cap, lui Hades. Lupta dintre zeii tineri și zeii cei bătrâni
(ajutați de titani și uriași) a durat aproximativ 10 ani. În final, zeii conduși de Zeus, au învins și preluat
puterea.
Zeus a împărțit lumea împreună cu frații săi: Zeus a luat cerul, Poseidon a primit apele din mări,
fluviile și izvoarele, iar Hades a devenit stăpânul ținuturilor de sub pământ. Zeus le-a chemat apoi pe surorile
sale Hestia, Demetra si Hera. Hestia (Vesta) a devenit zeița căminului familial și a focului din vatra casei.
Demetra (Ceres) a devenit zeița holdelor bogate și a livezilor roditoare. Pe Hera (Iunona), Zeus a hotărât să o
ia de soție.
După ce a hotărât ce vor stăpâni zeii cei mari și pentru că mai avea stăpâniri de oferit, Zeus și-a
chemat copiii. Palas-Atena (Minerva), născută din capul lui Zeus, a devenit zeița înțelepciunii, a cugetărilor
adânci, a măiestriei în muncă sau în bătălii. Hefaistos (Vulcan), cel urât și greoi, dar puternic și priceput, a
fost numit zeu peste meșteșuguri. Zeul războaielor a devenit certărețul Ares (Marte). Zeu al negoțului, al
hoției, al călătoriilor pe mare și pe uscat și al născocitorilor, a fost numit Hermes (Mercur), fiul lui Zeus și al
Maiei din Arcadia. El avea să fie și curierul zeilor, căci era tare iute de picior.
Zeus i-a chemat apoi pe cei doi copii pe care i-a avut cu altă soție, zeița Leto, Apollo și Artemis. Pe
Apollo l-a numit zeu al zilei, al luminii și al artelor, protector al poeziei și al muzicii, conducătorul corului
muzelor, personificarea soarelui. Artemis a devenit zeița vânătorii și a luminii lunii. Ultima dintre cei
doisprezece zei mari ai Olimpului a fost Afrodita (Venus), născută din spuma mării. Ea a devenit zeița
dragostei și a frumuseții și avea să fie însoțită mereu de porumbițele care îi aduseseră ambrozie lui Zeus când
era mic. Porumbițele aveau să rămână pe vecie simbolul blândeții și al iubirii. Pe lângă cei doisprezece zei
principali, Zeus a mai numit și alți zei.
După un timp, Gheea îl atacă pe Zeus cu giganții născuți din sângele lui Uranus. După atâtea lupte,
toți zeii fug în Egipt de teama gigantului Tifon, un alt fiu al Gheei. Numai Zeus rămâne în Olimp și împreună
cu Hermes și cu Heracle îi înving pe gigantici.
 Zeus era îngrijorat din cauza lui Prometeu, fiul titanului Iapet, acesta din urmă fiind un alt fiu al
Gheei. Prometeu creează omul, iar Zeus hotărăște ca omul să-i fie supus și să i se aducă sacrificii. Prometeu
îl trădează pe Zeus și le aduce oamenilor focul, furat de la Hefaistos, deoarece îi era milă de ei că trăiau în
întuneric și frig, iar pentru acest sacrificiu moare în chinuri.
Zeus îi poruncește lui Hefaistos să făurească o fiinţă muritoare, dar cu chip de zeiţă, pe care a numit-
o Pandora. A trimis-o pe pământ și i-a oferit drept zestre o cutie de aramă pe care a deschis-o Epitemeu, soțul
ei, și din cutie au ieșit minciuna, ura, grija, necazul, durerea, suferinţa, foamea şi setea, ba chiar şi moartea,
pedepsindu-i pe muritori. Singura care a rămas în cutie a fost speranța.
Zeus, însoțit de Hermes, se hotărăște să vină pe pământ deghizat într-un om sărac și necăjit. I-a cerut
adăpost regelui Licaon, dar acesta îi ura pe zei și a încercat să-l înfrunte. Drept pedeapsă, Zeus l-a
transformat pe regele Licaon în lup. Zeus și Hermes se hotărăsc să vină pe pământ si să-l transforme pe
regele Licaon în lup. Mergând prin mai multe țări, ajung în Frigia, unde au căutat o casă unde să doarmă, dar
toți oamenii îi goneau. Când își pierduseră orice speranță, au fost primiți de doi bătrâni, Filemon și Baucis, și
i-au ospătat pe zei cu tot ce aveau mai bun în grădină. Zeus le-a transformat căsuța
…………………………… în care erau sortiți să moară, iar întreg satul a fost scufundat.
Întorcându-se în Olimp, adunându-se toți zeii au hotărât distrugerea omenirii printr-un potop,
deoarece se simțeau amenințați. Singurii oameni care au scăpat, deoarece, la îndemnul lui Prometeu, își
construiseră o barcă, au fost Deucalion, fiul lui Prometeu și Pira, fiica Pandorei și a lui Epimeteu.
Întocmai cum a făcut Prometeu, Deucalion a făcut oameni din pietre (oasele Gheei), înmulțindu-se
din nou lumea. Zeus a fost fermecat de Io, iar Hera, aflând de acest lucru, a vrut să o omoare, dar Hermes a
apărat-o. Hera, Apolo, Poseidon și Atena au vrut să-l doboare pe Zeus și, neputând face acest lucru, au fost
pedepsiți de Zeus.
Zeus s-a preschimbat în flacară, a furat-o pe Egina, învăluind-o într-o flacără și a purtat-o în locuri
tăinuite ca să nu o mai găsească nimeni. Zeul Fluviu, tatăl ei a plecat în lumea largă să o găsească. În regatul
Corint, pășunile și livezile erau uscate, iar Asopos a făcut să țâșnească apă dintr-un izvor secat și iarba a
început să crească. Drept mulțumire, Sisif i-a spus unde se află ascuns Zeus și că fata lui avea un copil cu
numele de Eac. Zeus și-a prefăcut iubita într-o bucată de pământ pe care a azvârlit-o în mare, iar fiul ei, Eac,
a ajuns mai târziu rege. Zeus s-a preschimbat într-un satir (ființă imaginară - jumătate om, jumătate animal)
și a luat-o pe Antiopa de soție, având următorii copii: Zetos si Amfion. Lui Zeus începuse să-i placă de
Calisto, o nimfă din cortegiul zeiței Artemis. Pentru a o păcăli să-i fie soție, Zeus a luat înfățișarea lui
Artemis. Când a aflat Artemis de înșelăciune, a preschimbat-o pe Calisto în ursoaică și a lovit-o cu săgeata în
piept. Înainte de a muri, a născut un fecior pe nume Arcas. Pentru a-i păstra frumusețea Calistei, Zeus a
azvârlit-o între stele ivindu-se constelația Ursa Mare. Arcas a întemeiat Arcadia, o țară încântătoare, iar, când
a murit Zeus, i-a împlinit dorința schimbându-l pe Arcaș în altă constelație, numită Ursa Mică.
Pentru a o scăpa pe Io, fiica fluviului zeu Inahos, de mânia Herei care i-a încredințat-o monstrului
Argos, Zeus a transformat-o în junincă și i-a dăruit-o Herei. Privind din cer, Zeus vede ca răzbunarea Herei
este prea mare și coboară în Egipt, schimbând-o pe Io în om. De ea s-a îndrăgostit regele Egiptului, Osiris.
Devenind soția lui, Zeus se transformă în taur pentru a o fura pe Europa ca să-i fie soție. La căsătoria lui
Zeus, Cheloneea nu a vrut cu niciun chip să vină și, drept pedeapsă, Zeus a poruncit să i se curme graiul.
Zeus a înșelat-o și pe Hera, transformându-se în cuc și păcălind-o în acest fel să-i fie nevastă.
Hera pune la cale să-l răstoarne pe Zeus împreună cu Poseidon, Apolo și Atena. Aceștia nu reușesc și
sunt pedepsiți, dar mai târziu sunt iertați. Hera primește de la Hefaistos un jilț de pe care nu se mai poate
ridica, deoarece era vrăjit. Ea este salvată de Dionisos, zeul viței-de-vie. Hefaistos se însoară cu Afrodita
care își bătea joc de el și îl îndrăgea pe Ares. Deoarece femeile au hotărât ca ocrotitorul lor să fie Atena, și nu
Poseidon cum doreau bărbații, zeul mării a trimis un alt potop pentru ca niciodată femeile să nu mai fie egale
în drepturi cu bărbații. Atena era o ţesătoare bună şi le făcea veşminte zeilor din Olimp. Tot ea i-a mai
deprins pe harnicii-atenieni să cultive măslinul, ba a şi hotărît că o ramură verde din pomul de măslin va fi
simbolul păcii. Atena o invidia pe Arahneea, fata lui Idmon, pentru că lucra mai repede decât ea și au hotărât
să se ia la întrecere. Negăsind nicio greșeală în lucrătura ei, Atena o transformă în păianjen.
Apolo, fiul zeiței Leto și al lui Zeus, a hotărât ca pe locul unde a răpus un monstru să se construiască
un templu și să se numească Delfi. Apolo se îndrăgostește de nimfa Dafne care îl respinge și preferă să se
transforme în copac, iar Apolo hotărăște ca frunzele copacului să-i fie podoaba capului. Încununat cu lauri,
Apolo a plecat în lume îndrăgostindu-se de Castalia, acesta știind să cânte frumos, dar care s-a aruncat în
apă, nedorind să fie soția lui. A avut loc un concurs între Apolo, care cânta la liră, și Marsias, care cânta la
flaut. Cu ajutorul Caliopei, Apolo câștigă și se răzbună pe Marsias, care era gata să-l întreacă.
Artemis, sora lui Apolo, era zeița vânătoarei și a aflat că Acteon ar fi un vânător la fel de bun ca și ea.
Întâlnindu-se la vânătoare, Artemis îl stropește în ochi cu apă pe Acteon care se transformă în cerb și este
sfâșiat de câinii săi. Artemis îl ucide din greșeală pe Orion și l-a rugat pe Zeus să-l urce pe boltă, numindu-
se constelația Orion. Hermes s-a prefăcut în păstor pentru a o amăgi pe nimfa Driops să o ia de nevastă.
Aceasta naște pe Pan, un copil cu picioare de țap și pe frunte coarne tăioase, dar știa să cânte foarte frumos și
și-a ales ca Arcadia să fie țara lui. Pan se îndrăgostește de nimfa Sirinx care se transformă într-o trestie
pentru a nu-i fi mireasă, iar Pan făurește un nai. Suferința îi este alinată de nimfa Pitiș, dar aceasta este ucisă
de zeul Boreu, pentru că nu a vrut să-i fie soție.
Afrodita s-a îndrăgostit, mai întâi, de muritorul Anchise, iar apoi de un vânător chipeș, Adonis, căruia
nu-i plăcea găteala. Adonis este ucis de Ares, deghizat în mistreț.
Trăia în Cipru un sculptor care se numea Pigmalion, care dorea să tălmăcească în fildeș un vis
încântător. Fără a-și da seama, el a cioplit o statuie care o înfățișa pe fata mult dorită. Îi cumpără veșminte și
îi dădu numele Galateea, care prinse viață când veni primăvara și se căsători cu Pigmalion.
Afrodita era mânioasă că pământenii n-o mai sărbătoreau și erau vrăjiți de Psiheea și l-a trimis pe
Eros să-i facă o vrajă ca să n-o iubească nimeni, iar acesta să iubească un osândit, dar Eros, din greșeală, s-a
zgâriat cu săgeata, îndrăgostindu-se de ea. Psiheea este dusă de Zefir la un palat să locuiască împreună cu
soțul ei, dar surorile sale, din invidie, o învață să-și vadă soțul noaptea când doarme, pierzându-l astfel
definitiv pe Eros. Psiheea pornește în căutarea soțului, îl găsește, cei doi se căsătoresc și, cu ajutorul lui Zeus,
devine zeiță și rămân amândoi fericiți în Olimp.
Poseidon dorește ca Amfitrita să-i fie soție, dar aceasta fuge într-o peșteră de marmură. Convinsă de
doi delfini, Amfitrita se căsătorește cu Poseidon și naște un băiat numit Triton (care a suflat în scoică și a
chemat în matcă râurile și mările când s-a sfârșit potopul.
Ca să-i pândească pe muritori, ursuzul Hades avea o cască fermecată care-l făcea invizibil. Hades
(Pluto) a vrut să se căsătorească cu Cora (Persefona), fiica Demetrei și, răpind-o, a atras blestemul Demetrei
asupra pământului de a nu mai rodi nimic. Aflând acest lucru, Zeus hotărăște ca fata să stea la soțul său o
treime din timp, iar două treimi din an să stea cu mama sa. Demetra a fost mulțumită și a făcut ca ogoarele să
rodească din nou. Ea a încercat să-l transforme pe copilul Triptolem în zeu, dar din cauza mamei sale, nu a
reușit. În schimb, a făcut din muritorul Triptolem primul om care știe să are ogorul cu plugul. Ajuns flăcău,
la îndemnul Demetrei, acesta pleacă în lume și răspândește agricultura.
Erisihton, regele Tesaliei, taie un stejar al Demetrei, în care locuise o nimfă, iar Demetra a blestemat
să fie foamete înspăimântătoare. Regele care a săvârșit această faptă o vinde pe Metra pentru a se putea
hrăni, dar hrana nu-i ajunge și astfel moare. Poseidon îi dă Metrei puterea de a se transforma în câine.
Zeus se îndrăgostește de Semele și-i promite acesteia că-i îndeplinește orice dorință, iar, când aceasta
îi cere să-l vadă, piere în flăcări, iar copilul ce-l purta a fost luat de Zeus, punându-i numele Dionisos. La
îndemnul lui Zeus, Hermes a luat copilul ducându-i-l lui Ino, sora lui Semele, pentru a fi ferit de mânia
Herei. Fiind adult, Dionisos împrăștia în lume vița-de-vie. Ajuns în Teba, regele Penteu a încercat să-l
înfrunte, deoarece aducea numai necazuri, dar Dionisos, cu ajutorul nimfelor, l-a ucis.