Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Științe Economice

Departamentul ”Administrarea Afacerilor”

Lucru Individual

La disciplinele:

Management și Marketing

Tema: Rolul deciziilor manageriale în stabilirea politicilor de preț

Au efectuat: Ionița Cătălina, Grădinari Mihail

Vacarciuc Ionela, studenți anul I, grupa BA1801

Verificat de: Stefanco Natalia și Guja Anatolie

Chișinău 2019
 Introducere

Pentru o bună perioadă de timp managementul a fost considerat o adevărată arta, talent însuşit
prin învăţarea din încercări şi erori. O varietate de stiluri individuale, deseori bazate pe
creativitate, raţionament uman, intuiţie şi experienţă au fost folosite în rezolvarea problemelor de
acelaşi tip, şi aceasta în defavoarea metodelor cantitative şi a abordărilor ştiinţifice.
Complexitatea afacerilor şi a mediului de desfăşurare a acestora a crescut, însă simţitor în
ultimele decenii. Numărul de soluţii posibile foarte mare, dificultatea prezicerii consecinţelor pe
termen lung datorită creşterii gradului de incertitudine, efectele erorilor în luarea deciziilor care
pot fi dezastruoase datorită complexităţii operaţiilor şi reacţiei în lanţ pe care o eroare poate să o
cauzeze – acestea sunt doar o parte cauzele majore care au determinat această creştere a
complexităţii.

Una din caracteristicile oricărui sistem socio-economic, în cadrul cărora se înscrie şi firma, o
constituie finalitatea, adică tendinţa de a evolua cu scopul realizării anumitor obiective. Luînd în
consideraţie universalitatea legii entropiei, potrivit căreia în natură ordinea tinde să se transforme
în dezordine, înseamnă că starea entropică este caracteristica şi sistemelor socio-economice. În
aceste condiţii, societăţile comerciale, ca sisteme, trebuie să se adapteze permanent influenţei
unor factori perturbatori care se opun sau îngreunează realizarea obiectivelor prestabilite.
Această adaptare, autoreglare a funcţionării firmei se realizează prin intermediul activităţii
managerilor care, în esenţă, reprezintă o înlănţuire de decizii interdependente.

Decizia constituie punctul central al activităţii de management, deoarece ea se regăseşte în toate

funcţiile acestuia, şi mai mult, integrarea firmei în cadrul mediului depinde de calitatea deciziei.
În acelaşi timp, necesitatea luării deciziei se manifestă şi în viaţa personală, unde se pot de
asemenea întîlni decizii complexe şi sofisticate, datorită, mai ales, consecinţelor pe care le pot
produce. Totuşi, deciziile manageriale implică o mult mai mare responsabilitate, deoarece orice
decizie influenţează activitatea întreprinderii, iar o hotărîre greşită/incorectă poate provoca un şir
de probleme, sau chiar o reacţie în lanţ care pînă la urmă poate aduce întreprinderea în pragul
falimentului. Şi atunci, efectele unor greşeli, se vor răsfrînge nu doar asupra firmei, dar şi asupra
persoanelor care au fost implicate în ea, cum ar fi conducerea, managerii superiori, angajaţii,
partenerii de afaceri, creditorii şi chiar poate trezi nemulţumirea întreagii societăţi.

Actualitatea lucrării noastre este evidentă, decizia managerială şi procesul de luare a ei, denumit
şi procesul decizional, ocupînd un rol important în sistemul de management. Asigurînd
conducerii posibilitatea de a atrage şi combina resursele disponibile, şi de a dirija procesul de
producţie, decizia managerială reprezintă principalul instrument de realizare a obiectivelor
stabilite pentru o anumită perioadă dată.
Dat fiind faptul, că unei situaţii decizionale acelaşi obiectiv poate fi înfăptuit pe mai multe căi,
cu resurse diferite, se solicită din partea managmentului unităţii economice o înaltă competenţă
profesională şi responsabilitatea, atît în ceea ce priveşte stabilirea variantelor posibile, evaluarea
lor şi alegerea celei mai avantajoase, cît şi cu privire la consecinţele acestora.
 Tipuri de decizii manageriale și rolul lor in activitatea organizației moderne.
Decizia constituie punctul central al activităţii de management întrucît ea se regăseşte în toate
funcţiile acestuia, şi mai mult, integrarea firmei în cadrul mediului depinde de calitatea deciziei.
În acelaşi timp, calitatea procesului decizional influenţează reducerea costurilor, eficienţa
folosirii fondurilor, creşterea profitului.

Decizia reprezintă rezultatul unor activităţi conştiente de alegere a unei direcţii de acţiune şi
angajării în aceasta, fapt care implică, de obicei, alocarea unor resurse. Decizia rezultă ca urmare
a prelucrării unor informaţii şi cunoştinţe şi aparţine unei persoane sau unui grup de persoane,
care dispun de autoritatea necesară şi care răspund pentru folosirea eficace a resurselor în
anumite situaţii date.

Decizia este o activitate a unei fiinţe umane care urmăreşte în mod conştient anumite obiective.
Nu vom putea spune că o maşină sau un automat iau decizii. În aceeaşi măsură, nu vom putea
accepta că un animal poate lua decizii, deşi comportarea acestuia poate părea uneori inteligentă,
ca urmare a instinctelor şi reflexelor comportamentale transmise genetic sau formate în cursul
vieţii(Boldur-Lăţescu, 1992).

Deciziile manageriale, spre deosebire de deciziile generale, se referă la misiunea, strategiile şi

politica pe termen lung a firmei, coordonarea principalelor domenii de activitate, atingerea
eficienţei dorite, soluţionarea şi medierea conflictelor, măsuri de maximă importanţă pentru
viitorul firmei. Principalele elemente care deosebesc decizia managerială de decizia cotidiană
sunt:

• decizia managerială, care implică întotdeauna cel puţin două persoane: managerul, cel
care decide şi una sau mai multe persoane, executanţi sau cadre de conducere care participă la
aplicarea sau concretizarea deciziei. De aici rezultă o primă sursă de complexitate şi dificultate
superioară a deciziei managerială în comparaţie cu cea personală.

• decizia managerială are influenţe directe la nivelul grupului, neafectînd numai starea,
comportamentul, acţiunile şi rezultatele unui singur individ. În conceperea şi realizarea deciziei
este necesar să se aibă în vedere caracteristicile privind postul, interesele, pregătirea, motivarea,
potenţialul membrilor grupului respectiv.

• întotdeauna decizia managerială determină efecte directe şi propagate economice, umane

tehnice, educaţionale, cel puţin la nivelul unui comportament al firmei.
 În practica societăţilor comerciale şi a regiunilor autonome decizia managerială îmbracă două
forme:

-act decizional (predomină cantitativ în cadrul firmei)

-proces decizional (specific deciziilor mai complexe)

Actul decizional se referă la situaţii decizionale de complexitate redusă sau cînd respectiva
situaţie are un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de către
decident, numai este necesară o culegere de informaţie şi o analiză a lor. La baza actelor
decizionale se află experienţa şi intuiţia managerilor.

Procesul decizional constă în ansamblul fazelor prin intermediul cărora se pregăteşte, adoptă şi
evaluează decizia managerială.

Tipuri de decizii manageriale

Deciziile, situaţiile decizionale şi factorii implicaţi nu se manifestă în cadrul firmei în mod

aleatoriu, dimpotrivă, în cadrul întreprinderii ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate, structurate
corespunzător sistemului de obiecte urmărit şi configuraţiei ierarhiei manageriale alcătuiesc
sistemul decizional.

În 1960 Simon clasifica deciziile, după gradul de structurare în decizii care pot fi programate sau
descrise sub forma unui algoritm sau a unor proceduri bine definite, care pot fi realizate automat,
şi cele neprogramabile.

Gory şi Scott Morton (1971), inspirîndu-se din psihologia cognitivă, preferă termenii de
probleme structurate şi probleme nestructurate, deoarece aceştia sunt mai puţin dependenţi de
terminologia sau de folosirea calculatorului sau a unui alt automat şi reflectă mai bine ansamblul
procesului de rezolvare a problemei de decizie.

Deciziile structurate sunt deciziile care : a) au un context stabil; b) sunt repetitive (se pot
programa); c) criteriu de decizie este clar; d) informaţiile necesare sunt accesibile.

Deciziile nestructurate au următoarele caracteristici: a) au un context dinamic; b) sunt unice; c)

accesul la informaţiile necesare este greoi; d) criteriu de decizie este neclar; e) se utilizează
strategii multiple pentru luarea deciziei.

.
Există o anumită legătură între nivelul pe care se situează managerul care ia decizia şi tipul
deciziei: de regulă deciziile structurate se iau la nivelul de jos şi cele nestructurate la nivelele de
vîrf, dar aceasta nu este o regulă absolută.

H. I. Ansoff (1965, 1987) vede trei zone decizionale principale în management: strategică,
operativă şi administrativă.

- Decizii strategice. Acestea sunt deciziile de bază, pe termen lung, care stabilesc relaţiile
organizaţiei cu mediul său, mai ales în ceea ce priveşte produsul sau serviciul şi pieţele sale. Ele
sunt deciziile care stabilesc principalele scopuri şi obiective ale întreprinderii, sunt, de regulă,
complexe, mai ales din punctul de vedere al variabilalor ce trebuie luate în considerare înainte de
a se face alegerile finale.

- Deciziile operaţionale. Acestea sunt decizii pe termen scurt, care reglementează

probleme ca nivelul de ieşire, preţurile şi nivelurile de inventar. Deciziile date, în sine sunt de
rutină şi se repetă, dar tind să aibă prioritate faţă de altele din cauza greutăţii volumului lor şi
capacităţii lor de a produce rezultate pe termen scurt.

- Deciziile administrative. Aceste decizii se supun cererilor în conflict ridicate de

problemele strategice şi operaţionale. Ele se ocupă, în esenţă, de stabilirea structurii organizaţiei,
de exemplu: prin determinarea ierarhiei autorităţii şi comunicării.

Alte clasificări ale deciziei iau în calcul criterii referitoare la numărul de persoane care participă
la adoptarea deciziei, periodicitatea elaborării deciziei şi numărul criteriilor decizionale.

Referitor la primul criteriu de clasificare ce ţine de numărul de persoane care participă la

adoptarea deciziei există :

• Decizii unipersonale care sunt fundamentate şi elaborate de o singură persoană, cu

referire la problemele curente ale organizaţiei.

• Decizii de grup a căror fundamentare este rodul conlucrării unui anumit număr de
persoane.

După periodicitatea elaborării deciziei distingem :

• Decizii periodice elaborate la anumite intervale de timp.

• Decizii aleatoare adoptate la intervale neregulate, greu de anticipat, necesitatea

fundamentării lor fiind determinată de factori necontrolabili, eficacitatea lor depinde decisiv de
potenţialul decizional al decidentului.
• Decizii unice care reprezintă un caz de excepţie, ne avînd precedent şi care probabil nu se
vor repeta nici într-un viitor apropiat, eficacitatea lor depinde decisiv de potenţialul decizional al
decidentului.

După numărul criteriilor decizionale deosebim :

• Decizii unicriteriale care presupun compararea alternativelor pe baza unui singur criteriu.

• Decizii multicriteriale în cazul cărora diferitele alternative se compară prin raportarea la

două sau mai multe criterii.

Gruparea situaţiilor decizionale din cadrul organizaţiilor, după anumite criterii prezintă
importanţă nu numai sub aspect teoretico-metodologic ci şi sub aspect practic-aplicativ.
Importanţa practică a clasificării deciziilor rezidă în faptul că în general elaborarea şi
fundamentarea deciziilor şi în special alegerea variantei optime se poate face folosind metode,
tehnici şi instrumente specifice fiecărei categorii aparte.

Cerinţe faţă de decizia managerială

Decizia de conducere, pentru a fi eficientă, trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe, între care:

o să fie fundamentată ştiinţific, adică să fie luată în conformitate cu realităţile din

întreprindere, pe baza unui instrumentar ştiinţific adecvat, care să înlăture empirismul,
improvizaţia, rutina, voluntarismul;

o să fie împuternicită, în sensul că trebuie adoptată de către organul de conducere în ale

cărui sarcini este înscrisă în mod expres, iar decidentul trebuie să dispună de calităţile,
cunoştinţele şi aptitudinile necesare luării deciziei respective;

o să fie clară, concisă şi necontradictorie, ceea ce presupune că, în formularea deciziei, să

se precizeze succint, dar cuprinzător toate elementele operaţionale necesare, astfel încît să nu dea
naştere la înterpretări echivoce, referitoare la obiectivul urmărit, mijloacele de realizare,
termenele de aplicare şi responsabilul cu aplicarea deciziei;

o să fie oportună, adică să se încadreze în perioada optimă de elaborare şi operaţionalizare.

Această cerinţă se bazează pe ideea că este preferabilă o decizie bună, luată în intervalul potrivit,
unei decizii foarte bune, adoptată cu întîrziere. Respectarea acestei cerinţe este necesară tot mai
mult pe măsura accelerării ritmului schimbărilor şi creşterii complexităţii problemelor
decizionale din întreprinderi.
Multe decizii importante sunt rezultatul a ceea ce se poate numi previziune norocoasă. Oamenii
iau o decizie corectă din motive inexplicabile. Ei nu operează cu şiruri de cifre din baze de date
interminabile. Nu stau să analizeze şi să tot analizeze. Pur şi simplu simt că au dreptate şi
acţionează. Ei merg după simţămintele lor interioare.

Acest fel de intuiţie este atotcuprinzătoare şi, drept rezultat, este cufundată în ceaţă. Este
inexplicabilă, dar poate explica totul. Este o constantă umană, dar care poate dispărea în eter.

Se ştie că deciziile manageriale sunt clasificate în dependenţă de mai multe criterii şi fiecare grup
are avantajele şi dezavantajele sale.

Argumentarea influenței factorilor interni și externi în stabilirea prețurilor

Preţul este un element al pieţei, acorporal care însoţeşte produsul pe toată durata vieţii sale.
Produsul rămâne neschimbat în timp ce preţul se poate schimba de mai multe ori. Prin preţ,
produsul se poate adapta mai rapid pe piaţă.În cadrul mixului de marketing, preţul este ca o
consecinţă a politicii de produs, care influenţează produsul în sensul formării imaginii lui în
mintea consumatorilor, în facilitarea vânzării pe diferite căi de distribuţie cărora li se adaptează
rapid.În faza de lansare şi chiar de concepere a produsului se proiectează şi preţul care va putea
fi acceptat de intreprindere pe piaţă. În cea mai generală accepţiune, politica de preţ se reduce la
negocierea lui între deţinătorii produsului si a preţului care-l însoţeşte, în calitate de ofertanţi şi
cumpărători. Părţile, referitoare la preţuri, trebuie să stabilească condiţiile de calitate a
produselor pentru care s-a negociat un anumit preţ, să stabilească costurile legate de încărcare-
descărcare şi transport,precum şi asigurarea riscurilor.

Pornind de la faptul că pretul este, în general, influentat în mare măsură de competitie, pretul
produsului poate fi afectat de: produse similare, produse de substitutie sau alte produse
neînrudite. În contextul mix-ului de marketing, pretul este afectat de celelalte elemente
componente. Astfel, pretul este afectat de produs – si, ca un exemplu concludent ne referim la
modificarea pretului în functie de etapele ciclului de viată, pentru a putea mentine produsul pe
piată. Dacă produsul este însotit de servicii suplimentare, pretul variază. Si celelalte elemente ale
mix-ului de marketing, distributia si promovarea, afectează pretul, deoarece acesta include
cheltuielile efectuate de organizatie pentru cele două elemente. Un alt factor ce afectează pretul
este costul, care permite recuperarea cheltuielilor efectuate pentru realizarea produsului. În pretul
total se regăsesc diversele tipuri de costuri cum ar fi costurile fixe si variabile.
Costul este unul din factorii principali în stabilirea preturilor, preferat ca fundament chiar si
cererii estimate. La stabilirea preturilor trebuie evaluate diferitele costuri luate în calcul, astfel:

o costurile de cercetare-dezvoltare- sunt substantiale în industria autoturismului, crearea

unui prototip fiind evaluata la peste un milion de dolari;
o costurile cu salariile- sunt destul de importante, dar nu au o pondere atât de însemnata
încât sa influenteze hotorâtor pretul unui autoturism;
o costurile cu distributia- distributia de autoturisme este destul de costisitoare deoarece
solicita spatii specifice de depozitare si de expunere (show-room-uri) si forta de munca
specializata în domeniu.

Factorii care influenteaza determinarea preturilor internationale sunt mult mai numerosi si mai
complecși decat cei din mediul intern. Ei pot fi grupati in trei categorii: factori interni ai firmei
(strategia firmei, costul de productie, caracterul firmei, natura produsului); factori specifici pietei
(cererea, competitia) si factori de mediu (tarife vamale, bariere necomerciale, reglementari
guvernamentale, fluctuatia ratei de schimb, zonele libere, dumping, preturi de transfer, cotatiile
de pret).

Factori interni ai firmei.

Cele mai multe firme pornesc in silirea preturilor de la analiza factorilor interni si in primul rând
a structurii costurilor. De asemenea, se iau in considerare strategia si caracterul firmei si natura
produsului.

1. Costul. Costul este un factor esential in determinarea preturilor. Exista mai multe categorii de
costuri aferente productiei la export: costul de productie, costul de transport, costul canalelor etc.

a. Costul de productie poate fi acelasi pentru productia interna, cat si pentru export, desi aceasta
nu este o regula. in situatia cand o firma produce intr-o tara straina, costul materiilor prime,
salariile, energia pot diferi de la o tara la alta, facilitand firmei obtinerea de avantaje specifice
care ii permit reducerea costurilor si preturilor. in consecinta, alegerea judicioasa a resurselor
poate reduce costul de productie, ceea ce are drept consecinta o flexibilitate mai mare a
preturilor.

b. Costul de transport a devenit o problema de preocupare crescanda in marketingul

international, deoarece toate mijloacele de transport depind intr-o masura considerabila de
consumul de energie. Produsele cu tehnologie de varf sunt mai putin sensibile la costurile de
transport decat marfurile sau produsele pentru consumator standardizate. Pentru produsele
scumpe, precum calculatoarele sau echipamentele electronice sofisticate, transportul reprezinta,
de regula, doar o mica parte a costurilor totale si influenteaza rar deciziile de preturi. Pentru
produsele aflate intre cele doua extreme, firma influenteaza costul de transport, prin selectarea de
noi metode de transport. Containerizarea a facut posibil transportul multor produse pe mare,
reducand costul transportului.

c. Costul canalului influenteaza pretul prin lungimea sa, marja bruta si logistica. Multe firme
opereaza cu canale lungi de distributie, avand si costuri mai ridicate, din cauza intermediarilor.
Costul logistic depinde de nivelul de dezvoltare al tarii, fiind mai ridicat in tarile cu logistica mai
putin dezvoltata. Componentele costului se modifica in timp. Prin marirea productiei se poate
ajunge la productia de scara, ceea ce permite costuri mai mici atat la intern, cat si la export.

2. Strategia firmei. Exista trei strategii generale de silire a preturilor pe pietele internationale :
strategia pretului ridicat, strategia pretului scazut si strategia pretului moderat.

strategia preturilor înalte – practicată preponderent de organizatiile puternice, se

adresează categoriei de consumatori care au posibilitate financiară si sunt dispusi să
plătească preturi mai ridicate pentru un produs care îi interesează. Este important ca
produsul căruia i se stabileste un astfel de prêt să prezinte o calitate ridicată. La acest tip
de bunuri sau servicii, prin pret se accentuează imaginea produsului în ochii
consumatorului. Această strategie prezintă o serie de avantaje, cum ar fi faptul că prin
calitate si pret produsul este deosebit în perceptia consumatorului, si permite segmentarea
pietei în functie de venituri si puterea de cumpărare. Un alt avantaj provine din faptul că
oricând organizatia poate reduce pretul în cazul în care strategia mai sus mentionată nu
reuseste;
strategia preturilor moderate – este adresată în special clientilor cu venituri medii.
Întrucât majoritatea consumatorilor au venituri medii, această strategie este frecvent
utilizată. Stabilirea preturilor în acest caz este rezultatul echilibrului dintre cerere si
ofertă;
strategia preturilor mici – scopul principal al acestei strategii este penetrarea pietei. Prin
această strategie clientii sunt atrasi de preturile mici, numărul acestora creste si astfel
creste cota de piată;
strategia preturilor momeală – preturile „momeală” – foarte mici, chiar sub pretul de
achizitie – atrag un număr mare de clienti si astfel apare si perspectiva achizitionării si a
altor produse;

3. Caracterul firmei. O firma care actioneaza pe piata internatională poate avea un caracter
global sau multidomestic. Caracterul global este dat gradul de standardizare a produselor, iar cel
multidomestic de gradul de adaptare a produselor la specificul fiecarei piete. Standardizarea si
adaptarea au mari implicatii asupra determinarii preturilor. Un produs standardizat, de exemplu,
nu va putea fi vandut cu succes la diferite preturi, in tari diferite. in schimb, acelasi produs sub
diferite marci sau produse diferite sub aceeasi marca vor putea avea preturi diferite. Prin urmare,
pretul unui produs pe piata internationala nu va depinde doar de structura costurilor si a cererii,
ci si de programul de marketing al firmei. Aspirina, spre exemplu, poate fi vanduta in toata
lumea cu acelasi pret, insa in pachete de marimi diferite, pentru a crea impresia unor preturi
diferite pentru acelasi produs. Una dintre sarcinile determinarii preturilor este deci adaptarea la
specificul pietelor, ca parte a programului de marketing al firmei.

4. Natura produsului. Pretul se va determina si in functie de natura celui la care se refera:

produs sau serviciu; iar in cadrul produsului - in functie de caracterul lui: industrial sau destinat
utilizatorului/consumatorului final.

Factori pieții.

Desi informatiile despre costuri sunt esentiale, preturile trebuie sa reflecte si realitatea pietei.
Astfel, ar putea aparea o mare varietate de situatii specifice pe fiecare piata. Factorii care trebuie
analizati in primul rand sunt cererea si competitia.

1. Cererea. in silirea preturilor, cererea este mai importanta chiar si decat costurile. Aceasta este
determinata la randul ei de numarul consumatorilor ce doresc produsul si de venitul lor. Chiar si
cu un venit redus, o cerere intensa poate nde produse, precum medicamentele, la preturi foarte
ridicate. Totusi, acest lucru nu se intalneste prea des, asa incat capacitatea de cumparare este mai
importanta. Capacitatea de plata este, in esenta, influentata de nivelul de venit al consumatorului.
Cel mai bun indicator pentru capacitatea de cumparare este venitul pe locuitor, care variaza in
limite foarte largi. Cele mai multe tari straine au o capacitate de cumparare mai mica decat piata
interna, ceea ce sugereaza ca este de dorit un pret de export mai mic decat in tara. Cand aceasta
nu se poate realiza prin preturi, poate fi de ajutor modificarea produsului: marime mai mica,
trasaturi mai putine, simplificare si sublinierea mai degraba a utilitatii, decat a luxului.

Cererea mai este influentata de stilul de ata al consumatorului (produs de imagine sau zilnic),
pretul produselor inlocuitoare, gradul de saturare a pietei, comportamentul consumatorului in
general si segmentele de piata. Toti acesti factori sunt interdependenti si ei pot sa nu fie usor de
estimat, uneori consumatorii reactionand cu totul altfel.

2. Competitia. Nivelul preturilor este influentat in mod semnificativ de competitie. Aceasta

poate fi analizata prin numarul de firme dintr-o ramura, marimea relativa a membrilor unei
ramuri, diferentierea produselor si usurinta intrarii pe piata. O firma care actioneaza pe o piata cu
un numar redus de competitori are o libertate mai mare in a sili preturile. in schimb, daca exista
un numar mare de competitori, este posibil ca ea sa trebuiasca sa accepte preturile curente sau
chiar sa vanda sub aceste preturi pentru a patrunde pe piata. O firma poate scapa de rigoarea
competitiei, daca nivelul de inovatie este ridicat. Introducerea de produse noi sau diferentierea si
adaptarea acestora la cerintele pietei locale pot permite silirea unor preturi mai mari chiar si fata
de piata interna. Existenta unor mari competitori poate impune strategia urmaririi pretului
liderului. Uneori, nivelul preturilor este manevrat de acorduri intre competitorii locali.

Factori de mediu.

Preturile sunt influentate si de o serie de factori de mediu la nivel international. Acesti factori nu
sunt controlabili de firma si se refera la tarifele vamale, taxele locale, barierele necomerciale,
rata inflatiei, reglementarile guvernamentale, fluctuatia ratei de schimb, zonele libere, dumping,
preturile de transfer si cotatiile de pret.

1. Tarifele vamale. Atunci cand produsele trec granita, trebuie platite tarife, daca nu exista
anumite acorduri speciale intre tarile implicate. Tarifele se percep ca un procent din valoarea
marfurilor. Ele au un efect ondulatoriu si maresc considerabil pretul la utilizatorul final. Tariful
sau taxa vamala reprezinta de fapt o forma de impozit perceput pe categorii de produse, in
functie de cantitatea si valoarea bunurilor importate intr-o tara. Scopul perceperii acestor tarife
este de a proteja economia locala, prin cresterea pretului produselor importate facand astfel
produsele de import mai putin competitive, precum si de a obtine venituri. Tariful perceput
asupra valorii produselor se numeste ad valorem. Tarifele se pot percepe si pe unitate de greutate
sau cantitate (baril de petrol, busel la cereale etc). Tarifele pe cantitate se percep atunci cand
valoarea produselor variaza foarte mult. Intermediarii tind sa includa tarifele in costurile
bunurilor vandute si adauga o marja de operare la acest nivel. Desi au tendinta de scadere,
tarifele influenteaza inca preturile in unele tari. Pentru a se plati tarife mai scazute, se exporta
uneori componente ale produsului care au tarife mai mici. De asemenea, se poate schimba si
locul de productie, prin infiintarea de societati mixte sau filiale proprii.

2. Taxele locale. Taxele locale impuse pe produsele importate pot afecta si ele preturile. Una
dintre cele mai obisnuite este taxa pe valoare adaugata (T.V.A.). De mentionat ca aceste taxe nu
sunt platite de tarile membre, ci numai de tarile nemembre care exporta in tarile din U.E.

Concluzia

Folosind literatura de specialitate, selectînd informaţii cu privire al structura graduală, noţiuni,

principii, metode, indice ale acestei ştiinţe am dedus că informaţia din proiect trebuie să
servească pentru toţi utilizatorii. În proiectul dat s-a cercetat derularea procesului decizional atît
din punct de vedere teoretic.
Scopul şi sarcinile propuse la introducere au fost atinse pe parcursul elaborării proiectului, astfel
fiind descrise şi analizate cele mai importante noţiuni a deciziei şi procesului decizional,
tipologia şi elementele componente a lor, precum şi tehnicile şi metodele decizionale. La nivelul
unităţii economice s-a analizat situaţia economico-financiară, eficacitatea şi eficienţa
managementului. De asemenea s-a studiat derularea procesului decizional şi metodele
decizionale utilizate în cadrul întreprinderii, iar ca urmare a identificării unor lacune şi deficienţe
atît în sistemul decizional, cît şi în sistemul manageriale s-au formulat unele căi de amplificare a
eficacităţii şi eficienţei managementului antreprenorial, descrise în ultimul capitol al proiectului
respectiv.

Bibliografia:

 Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Editura Economică, Bucureşti, 1998.

 Fundamentele managementului organizatiei- Eugen Burduș
 Nicolescu, O., Ghidul managerului eficient, volumul 2, Bucureşti, 1994
 Management strategic- Ion Popa
 Stefanescu Paul , Bazele marketingului ,Editura Ti-poalex , Bucuresti 1995
 Filip, Florin Gheorghe, Decizie asistată de calculator. Decizii, decidenţi, metode şi
instrumente de bază, Editura Tehnica & Editura Expert, Bucuresti, 2002
 Grădinarul, D., Grădinaru, P., Simulări decizionale, suport de curs, Piteşti, 2006
 http://www.svedu.ro
 http://unimedia.info