BOGDAN PE'lRICEICtJ BAsDEU

SIC COGITO

Postfata dr, MIHAl NEAGU BM3ARAB

BUCURE~TI, 1990 EDITURA EVENIMENTUL

AI

v'.

a Cl:1-

NOTA ASUPRA EDITIEI

Aeeasta varianta a lucrarii "Sic cogito" a suferit o operatiune de modernizare a grafiei ~i exprimarii, astfel incit., pastrind 0 serie de arhaisme specifics limbii romane dinspre sfin;litul secolului trecut, rind a fost scrisa, beneficiaza in acelasi timp de :

- scrierea cu litera mica a numelor de popoare (romani, greci, americani) ~i de discipline (biologic, chimie).

- renuntarea la sufixul "u" arhaic.

- adverbele, numeralele ~j celelalte pa,rti de

vorbire au fost corectate, ca scriitura, conform ortografiei actuale, cu exeeptda unor formulari care se cuvine sa faca identificabila perioada in care a fost scrisa cartea sau formularile pentru care a optat dinadins autorul: "din toti timpii" pentru "din toate timpurile" "sistema solara" pentru "sistem solar" "poluri opuse" pentru "poli opusi"

- s-a pastrat forma "consecinte" pentru "consecvent" .

- s-an mai pastrat intacte unele forme verbale ca: "raspunza", "vaza", "trebuie~te", "imiteaza",

t· tui " . t" ~ "·1 v "

"cons I uiesc , "sImyesc , "sugera , "e esemneaza

etc.

- s-au mai pastrat fonnele intrebuintate de Hasdeu : ipnotism , religiune, sugestiune, preambula, personagiu, comande, trasura, fantazie, boale, oara, diverginti, desemn, etc. pentru : hipnotism, religie, sugestie, preambul, persona], comenzi, trasatura, fantezie, boli, ora, divergente, des en etc.

7

- In sfiqit, s-an pitstrat formele de plural vechi: ai'ticoli , culturi, puncturi, graduri, tacte, certe etc. in loc de: articole, culte, puncte, grade, tacturi, certuri etc.

o modernizare partiala faciliteaza lectura eartH, ml'u, a surpa caracteristicile scriituri lui Hasdeu.

APARITIUNEA FotografiaUi de pictorul James Tissot

In ce privesto grafia numelui Juliet Hasden, am pastrat pentru prenume forma Julia, conform ultimei edi~ii.

8

PROI,OG

'I'recuse sease luni dupa moartea fiicei mele. Era, in martie : iarna plecase , primavara nu sosea inca,. Intr-o sears, umeda ~i posomorita, sedeam siagur in odaie linga masa mea de lucru.

De-nainte-mi, ca totdeauna, era 0 testea de hirt ie ~i mai multe creioane.

Cum ~ nu stiu, nu stiu, nu stiu, nu stiu ; dar tara ca s-o ~tiu, mina mea lua un creion ~i ii rezema virtul de luciul hirtiei.

Incepui a simti la t.impla stinga batai scurte ~i lndesate, lntocmai ca ~i cum ar fi fost intr-fnsa un aparat telegrafic.

Deodata mina mea se puse in miscare fara ast.impar.

Vreo cinci secunde eel multo

Cind bratul se opri ~i creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi cram sigur ca nu adormisem.

Aruncai privirea re hirtie ~i citii acolo foarte limpede I

Je s~ds heureuse ; je t'aime; nous nous reoerrons ; cela 170it te suffire.

,htlie II asdeu Era scris ~i iseaIit eu slova fiicei mele. Ce sa fie' o va spune aceasta carte.

~TIINT A SUFLETULUI

I

DUM:NEZEU, NEM:URIREA, DESTAINUIREA.

Mai intii de toate sa, lamurim bine titlul pus in fruntea acestei serieri.

Cind noi zicem ,,~tiinta sufletului" nu intelegem R,tiinta despre suflet a celor invatati, ci ~tiinta cuprins a in sufletul fieearui om, oricit de neinvatat l religiunea. ~i eind zicem "religiune" nu intelegern vreo religiune deosebita, ci intreitul simbure al tuturor religiunilor cite au Iiintat vreodata sau fiinteaza pe fata pamintului : Dumneeeu, Nemurirea, Destainuirea.

Uniea religiune, care se intemeiaza intreaga numai 1)e aceste trei principii, fam nici un alt amestec, este Spiritis1nul.

Spiritismul dal'a, cuprinsul ~i tinta cercetarii de fata, nu aleatuieste 0 credinta nona, caci dogmele sale sint sadite in inimi de cind omenirea, ~i nu este aparte, de vreme ce aceste dogme sint imparta~ite de oricare alta religiune,

~ Spiritismul trece cu taeerea peste tot ce nu se gase~te decit in eultul religios cutare san cutaro, ~i irnbrati~eaza tot ce ne intdmpina deopotriva in fie-

11

care din aceste culturi, adica tot co nu es to cult, tot ce nu este rit, tot co nu este particular, toate cite le recunoaste ~i crestinul ~i mahomedanul ~i evreul ~i salbatecul , ins a pe unele le inlatureaza flira dispret r}i Hi,ra ura, iar pe celelalte, fara Ianatism sau bigotlsm, le supune judecatii si ispitei.

Prin universalitatea principiilor sale ~i prin lipsa de patima, Spiritismu1 este, san ce1 putin poate sa davina ~i tinde a deveni, singura c red i n ~ a - ~tiin~a .

Am aratat destul de verde si, b~tga~i bine de seama, am spus fara nici 0 sfiala ea sint spiritist.

Dar cui vorbesc eu oare ca sa rna int'Cleaga' ~i cine sint eu, ca sa am dreptul sa fiu ascultat ~

Cui vorbesc I .Astazi Spiriti~tii se numara 0 suta de mii numai in Paris, iar in America ei trec peste zece milioane numai in Statcle- Unite, dintre care foarte multi nu sint prosti ~i foarte putini sint nebuni. In aceasta stare de lucruri, cind gluma nu mai incape, aceia care mai pun piedeei in mer sul Spiritismului r}i cu care, prin urmare, e1 se vede silit a da piept, se pot imparti in urmatoarele opt tagme :

1. Sint 0 sama de oameni care rid totdeauna de toti ~i de toate. Pentru ei risul este 0 datorie, pe care si-o Implinesc cu ferieire. In privinta acestora, eu care e pacat ~i chiar 0 necuviinta de a fi cineva posac, eu totdeauna am ria cu dinsii, rizind de dinsii.

A~a voi face ~i de acum inainte. o!!

2. Sint unii, carturari san necarturari, care au vorbit, au strigat si mai ales au scris vreodata contra Spiritismului, Btra sa-l fi cercetat cu sti'iruinta sau fal'a a fi avut mijloace de a-l patrunde cumsecade. De atunci ingimfarea, desertaciunea mintii ~i a

inimii, un 111l10r propriu rau inteles, ii Impiedica nu numai de a-si spovedi greseala, dar nici macar de a fi zguduiti in cerbicie. In zadar le vei da dovezi peste dovezi. De nu VOl' putea cumva sa,-~i inchiza, ochii ~i urechile ca sa inconjoare un fapt pre a pipait, ei sint gat a a-I rastalmaci in cbipurile cele mai .ciudate, cele mai incurcate, cele mai nazdravancstd ~i numai ~i numai ca sa nu se contrazica. Cam tot de felul acesta sint :

3. Toti aceia, cam multi, carom nu le place nici 0 noutate, nimic ~i nimic afara de cite so invat;a in scoala. Lenesi, ei i~i inchipuiesc ca stiinta, pe care o au dinsii, Ie ajunge; pizmasi, Ie pare rau de niste deacoperirl, la care ei n-au luat nici o parte. Daca sint cumva invata,ti, acesti lenesi-pizmasi riascocesc uneori contra noutatilor argumente foarte istete, lata, bunaoara, CUm un doctor de la Sorbona numit Besian Arroy sfarimape nemuritorul Copernic: "soarele e facut ca sa lumineze pamintul ; noi stim tnsa ca tortele se mi~ca pentru a lumina mai bine o casa, iar easele nu se mi~ca pentru a fi luminate prin torte, deci nu pamintul se mi~ca in [urul soarelui, ci se mi~ca soarele imprejurul pamintului". $i citi gura-casca nu se VOl' fi luminat la 0 asemenea logica !

4. Apoi sint multi cu musca, pe caciula. Orice religiune are 0 morala : orice morala are 0 sanctiune, adica un canon, 0 pedeapsa in perspectiva ; deci, ei nu VOl' pedeapsa, nu VOl' morala, nu VOl' religiune. Dlnsii nu sint Spiritisti nu de altceva, ci numai fiindca nu pot fi nici crestini, nici pagini, nici chiar mormoni! Ei sint 1 i b e ric u get a tor i , in acelasi sens in care un bandit, un Cartouche sau un

Sjmeon Licinski, este 1 i be r-f a cat 0 r . Ou ace~tia sa nu amestecam la un 10c pe l

5. Unii baieti nevinovati, eu gargauni in cap, baieti tineri sau batrini, care vor cu orice pret sa fie §io sau p~i'Ut 131 idei, daca nu ~i la manusi. Un Moleschott, un Buchner, un Oarl Vogt, un Lombroso, trec printr-un fel de moda ca ~i Zola, tree de se tree pma ee iute se lnvechesc, intocmai dupa cum s-an invechit un Hobbes, un Gassendi, un Aretino. Sarmanii copilasi, in loe de a urma aces tor Iericitd trecatori, petrecatori, pe care poate niei nu i-au citit macar, ar face mult mai bine sa caute in istoria ~tiin~ei, a literaturii, a artei, numele tuturor aeelora care nn se tnvechese niciodata. Pentru onoarea omenirii, aeesti luceferi sint multi, ~ito~i, pina la unul, eu stiu ca poarta hrtr-insii 0 scinteie de nemurire, pe care de pe aici, din via~a paminteasca 0 atita deja din eind in eind cu putere tnsuflettree de sus.

6. Oei mai multi habar n-an ce este Spiritismul.

Dupa dinsii, el se euprinde ~i se margineste in i n v i rt ire a me s e lor, adiea intr-un punct de unde pina la Spiritism e tot a~a de departe ca de la apa care fierbe pentru supa in bucatarte, pina la trenul Fulger. Eu unul marturisesc in cuget curat ea n-am invirtit nieiodata 0 masa, ~i nu simteso nici 0 pia cere de a 0 invirti vreodata.

7. Unii se tem ~i se ferese de Spiritism din pricina ettorva sarlatani prinsi ,cum se zice, cu ocaua mica, san eu mina in sac, dupa cum altii se fac atei din pricina pacato~iei unor popi. De atunci 0 mai mare cot6atie ar fi medicina intreaga, in care sarlatanismul e ceva de" toate zilele. ~i apoi oare numai medicina ~ Nu se afla nici 0 ~tiinta, niei 0 meserie, nici 0 ramura detrai, in care sa nu se fi strecurat ~i sa nu se aciueze

oameni de rea credinta, tot a~a precum nu este nici un fel de moneta care sa nu fi avut pe ealpuzanii sai. Feri~i-va dar ~i de bani, daca va da mlna !

8. In sfir~it, stnt foarte numerosi eel ned u In er i ~ i. Ei nu cred inca, dar nu mai rid. Ei au ajuns a cintari lucru cu luare-aminte ~i lasa timpului s~ cina de a aduce mad multa lumina. De ci~iva ani incoace tonul organelor celor mari de publicitate in Occident in privinta Spiritismului este din ce in ce mai cumpatat, Rinjitul de altadata despre pretinsli visatori de ai lui Allan Kardec s-a inlocuit treptat, aproape pe nesimtite, prin niste cuvinte adeaea binevoitoare, mai totdeauna pline de rezerve, cam in felul celor scrise nu de mult de TMophile Gautier sub titlul "Au pays des fees" in fruntea lui Figaro. Oele dona mari encielopedii din Lipsca, a lui Brokhaus ~i mai ales a lui Meyer din 1889, ambele oglindind starea cea mai proaspata a ~tiin~ei germane, adasta cu singe rece cercetarile viitorului, Ne pare bins de a recunoaste ca aceasta apucatura nepartialtoare, serioasa, adevarat ~tiin~ifica pleac(i, tocmai de la genialul Bchopenhauer, a carui tncercare asupra "Viziunii" (Versuch tiber Geistersehn und was damit zusammenhangt), desi publieata la 1851, adicl\ eu mult mal inainte de experimentarea Ienomenelor c810r mai Insemnate, totusi poate chiar astazi, cu citevl:1 foarte mici schimbari, a servi ca prima paginii, 130 0 lucrare temeinica asupra Spiritismului,

Din cele opt tagme de mai sus, este Invederat ell, numai ultimele trei ne VOl' in~elege, caci numai ele

sint doritoare ~i primitoare de intelegere ; poateca ne VOl' mai tntelege ~i baieW cei nevinovati cu gar-

15

gauni in cap, dar negresit mai tlrziu, eind so 'lor mai cerne si se VOl' eoace.

9. Mai ipe deasupra, am avea nevoie de a ne tntelege chiar eu unii dintre Spiriti~ti, ba inca multi~ori, care nu sint patrunsi de ideea cea de eapetenie ea: orice religiune trebuie sa aiba in vedere numai billele omenirii, iar nicidecum propria noastra piele, liaU 0 seaca ~i nea~timparata curiozitate, eu atit ~i mai putin raul altuia.

Acums ~tiu cui vorbesc. Dar cine care sint eu msumi ~

Cel mai nou luerator foarte harnic pe cimpul Spiritismului, doctor Paul Gibier, in ultima sa carte:

"Analyse des choses", publicata, sint acum abia citeva luni, a crezut de cuviints; a-si face urmatoarea autobiografie:

"Rog pe eititori a crede, ca eu nu spui aici decit ceea ce stiu prin observatiune san experimentare. Am oarecare drept de a pretinde ea niei observatiunea, nici experimentarea nu-mi sint straine, Ca medic, adiea observator vrind-nevrind, imi intrebuintez facultatile mele de observatiune de douazeei de ani, din care cea mai mare parte petrecuti in spitalele din Paris. Ca experimentator, am fost de fapt in timp de mai multi ani in capul laboratorului de patologie experimentala ~i comparative al Muzaului de istoria naturala din Paris; ~i printre alta multe cercetari, mi-a fost dat mie de a dovedi, prin niste experiente delicate, cum cl,l; animalele cu singe rece, seutite in genere de uncle boale de ale animalelor cu singe cald, le pot totusi caputa, daca vom ridica temperatura Ia un grad apropiat de a

16

mamiferelor, tintndn-i in apa eald/1,. Am dovedit de asemenea faptul interesant ca pasarile, ga.inile ~i altele, pot turba ~i transmitind turbarea rnamiferelor cu mai multe saptamini in urma altoirii, pot apoi sa se vindece de la sine. Ou aceeasi ocazie am aratat cia, turbarea odata vindecata, nu se mai reinnoieste, caci paBarile cele altoite intr-un rind nu mai turbeaza, cind Ie altoim a doua oara, Tot eu cel dintii am facut eunoseuti germenii sau mierobii pemfigului acut ~i aeei ai turbarii, ~i memoriul pe care l-am publieat asupra totalitatii lucrarilor mele despre turbare ~i tratamentul ei, a capatat de la Facultatea de Medicina cea mai inalta rasplata ce se poate da unei disertatmni. In sfir~it, cei de la putere au vazut; cu ochi buni, desigur apucatur ile mele de observator ~i de experimentator, deoarece, in cinci rinduri diferite, guvernul Republicii franceze mi-a incredinvat mie sarcina de a studia in Franta ~i in strainatate doua epidemii de holera asiatica, doua epidemii de friguri galbene ~i metodele cele experimenta.le ale invatatilor straini.

~i de ce oare la spune doetorul Gib ier toate acestea? Fiindca - de! a cutezat sa scr ie 0 carte, prin care intareete Spiritismul, !}i deci se temea ca nu cumva lumea sa-l ia peste picior, daca dinsul nu-i va spune mai de inainte, cu cine anume are a face.

Vrea sa zica chiar astazi, dupa ce Spiritismul numara deja de mult in sinul sau 0 multime de fruntasi curat ~tiinvifici, astronomi, matematici, ehimisti, fizicieni, naturalisti, antropologieti, filosofi : pe un William Orookes, un Russel Wallace, Fichte, Zollner, Fechner, Ostrogradski, Butlerov, Hare, De Morgan, Barret, Huggins, R. Chambers, Gladstone,

u

Oxon, Varley, Edison etc. etc. a,fara de eapetenii Iiterare ca Victor Hugo, Georges Sand, 'I'hakeray, 'I'rollope, Lytton Bulwer, Arsene Houssay, 'I'heophile Gautier, Longfellow, Victorien Sardou ~i altii, chiar astazi indrazneste oineva numai eu rusinea pe obraz a serie despre aceasta ere din ~ a-~ t i i n ~ a, aceasta singura religiune experimentala. ti este iertat orisicui a tipari en slove mari, ea geniul e 0 nebunie ~i Dumnezeu 0 epidemie ; ii este iertat a ne asigura, dupa Cabanis, ea "eugetarea este urina ereierului"; ii este iertat a ride de iubire, de prietenie, de mila, de jertfire de sine, de cite altele; ii este iertat, fara 3, i se cere de la dinsul, de la acela care batjocoreste, sa dovedeasca eel putin ca este cineva, ca lucreasa ~i a lucrat mu1t ~i bine, ca nu e un netrebnic trintor in roiu1 eel muncitor al albinelor. Da ! tnsa cind vrei sa scrii de Dumnezeu ~i de suflet, cind cauti a lamuri legamintul intre cei plecat.i deja ~i cei ramaei inca, o! atunci cei fara suflet ~i fara Dumnezeu, cei cu N ana i~i arata dintii ~i iti cer titluri. ..

Deei sa le dan ~i eu pe ale mele,

Dar ce sa le spui ~ Sa Ie spui ca-s profesor de universitate ~ Nu-i mare treaba l Citi profesori universitari in Europa intreaga nu sint ca un fel de imperceptibili microbi, prin care ofticea,za. ~i studiul ~i studentul t Sa le spui ea sint membru al Academiei ~i chiar al ma.i multor Aeademii ~ Iara~i nu-i mare treaba ! Toate Academiile din lume, daea le iei cu toptanul, stau pe 10c ~i nu VOl' sa se miste ; iar luate in amanunt, ele adapostesc, vesnie in sinul lor multe venerabile mustre de rugina intelectuala puse la pastrare de vremea rea. Sa Ie spui ca muncesc far a intrerupere de treizeci ~i mai bine de ani

18

Ia ogorul stiintei ~i al literaturii ~ e:'1 am dat ]a, lumina vr-o douazeei ~i atitea volume ~ ea am Post mult Iaudat de curare ~i cutare ~i inca cutare ~ cft am fost de atitea ori premiat ? ca ... tot nu-i mare treaba ! 0 munca oricit de indelungata poato sa fie stearpa sau mincinoasa ; volumele, oricit de nurneroase, pot fi un namol de seca,tllri, fi'ira trai, dup~, gustul momentului; laudele cit de zgomotoaae pot fi eersite, mijlocite sau cumparate, premiile pot fi cirdasia. Ce sa Ie spui dara, ~ Voi zice numai atita ca : in istorie, in filologie, in orice sfera a eunostintei, eu am fost totdeauna see p tic, respingind autoritarfsmul de sus ca ~i popularitatea de jos ~i croindu-mi pretutindenea singur, prin propriile mclo ceroetari dupa izvoare, 0 cale noua, buna sau rea" cum rna taia capul, dar din inima curata, fiira, frid1 de nimeni, fiiI'a folos personal, far a f11tiirnicie, {{ira reelama .

Am spus ca Spiritismul este ere din ~ a~ t i i n t It, ceea ce insemneaza ca : pe de 0 parte, el cuprinde in sine miezul tuturor religiunilor fara deosebire : iar pe de alta, nu numai se impaca cu ~tiinta asa-numita pozitiva, dar inca 0 ~i Intregeste, tnfiglndu-si radaeinile adinc in biologie.

tntrebarea, daca se afla undeva sau nu se afla nieaieri niste neamuri omenesti atit de uitate de Dumnezeu incitsa nu aiba niei 0 adulmeeare de Dumnezeu, aceasta intrebare este, negresit, de 0 insemnatate oarecare pentru antropologie ~i pentru etnologie, dar ad ne Ingrijeste prea put in, ~i ia,ta de ce, Una din doua : se afla san nu se aWL Dacs se afla asemenea. neamuri, ceea ce este cu putinta, atunci urmeaza ca religiozitatea s-a dezvoltat in

19

emeniro, ~i numai In omenire, deodata cu 0 treapta oarecare de cultura, ~i deci, ca ~i tnsasi cultura, alcatuieste 0 inaintare fireasca a speciei omenesti. Daca insa, dimpotriva, asemenea neamuri nu se afla nicaieri, ceea ce iarasi este cu putinta, atunci inceputul religiozita,tii trebuie cautat deja la maimuta, la elefant, 13· Cline, in straturile animale inferioare omului. Oricum ar fi dara, in ambele cazuri, religiozitatea este 0 propasire necesara pe seam urcarii organismului, ~i aceasta ne ajunge ca punet de pleeare; adica ne ajunge ca punct de plecare de a ~ti ca : este tot a~a in firea omului de a crede in Dumnezeu, dupa cum in firea omului este de a sta drept pe doua pieioare, iar nn de a umbla de-a busilea., desi cutare san outare poate sa umble de-a busilea ~i poate sa nu cl'eaza in Dumnezeu, fie de bunavoie prin fantazie, fie de nevoie prin slabiciune organica,

Felurite forme ~i reforme, prin care au trecut f}i trece religiozitatea: fetisism, politeism, monoteism, apoi sabeism, budhism, brahmanism, mahometism, crestinism, apoi ortodoxism, catolicism, protestantism etc., nu ne privesc nici mai mult nici mai putin decit intrebsrea de mai sus despre epoca nasterii religiozitatli, adica ne privese numai ca niste trepte de propasire ale unuia ~i aceluiasi principiu. Care anume treapta e superioara ~i care este interioara ~ aleaga oricine cum ii place; destul ca unele nu pot a nu fi mai sus, altele mai jos, altele mai la mijloc. Fiecare treapta se deosebeste de toate celelalte prin cult ~i amarunte, iar noua nu ne pasa aici nici de cult nici de amarunte. Fiecare se aseamana cu toate

celelalte prin recunoasterea lui Dumnezeu, a unui Dumnezeu inteles mai bine sau mai rau, dar recunos-

20

cut deopotriva in religiunea lui Cetivayo ea ~i in religiunea lui Descartes sau l) lui Kant. Cel mai adinc cereetatoi al religiozitat,ii la popoare primitive, Eduard Tylor, ne spune ca : "se poate zice ca nici un trib salbatee nu este panteist in sensul eel strins al cuvintului ; doctrina, pe care triburile salbatece o imbrati~eaza obisnuit, doctrina mijlocie intre monoteism ~i panteism, este un politeism a v i n din culme 0 s I n g u r a zeitate suprema". Ei bine, salbatece sau nesalbatece, astfel sint toate religiunile, toate pina, la una. Din religiune in religiunc se schimbf numai doal'a numele proprii ale zeilor de a doua mina, numai etichetele. Ce este Mercuriu daca nu un arhanghel ~ Citeodata chiar numelo propriu se pastreaza pe Juris, bunaoara : trecind de la romani la romani, strabuna Venere se rastringe in sfinta Vinori din basmurile poporului. !nsu~i mozaismul, socotit cu drept cuvint ca monoteismul eel mai curat, ne vorbeste totusi de ingeri, adica pune la mijloc intre om ~i Dumnezeu 0 ceata de fiinte aproape dumnezeiesti cheme-se 0 asemenea fiinta Rafail, sau cheme-se Marte, sau cheme-sa sin- George, este in forma un politeism, desi in fond Dumnezeu ramine unul, unul in toate religiunile fara deosebire, inconjurat de 0 arne n i-d u m n ez e i , de niste mijlocitori intre cer ~i pamint, din pricina carora orice teologie se aluneca pe nesimtite in mitologie, ~i n-are ce face; trebuie sa se alunece.

Ceea ce ne izbeste de la cea dintii vedere in toate religiunile, este staruinta de a-si da seama de obirsia nenumaratelor rele care bintuie Iumea. Pretutindeni s-a inchipuit 0 zeitate rea, una san mai multe, lup-

tind impotriva binelui, I1a egipteni Tifon, contra lui

21

Osiris, la inzi ~iva contra lui Brahma., Ia evrei Satan contra lui Iehova etc. Cea mai dezvoltata, cea mai amalUntita icoana a acesrui l'aZUOl ni so infati~eaza in zoreastrismul persian, trecut apoi in maniheism ~i la urma in bogomilism. De undo vine raul ~ se intreaba moreu ~i se tot; illt;l'caha sarmaua omeuire, raspunzludu-si ea insa~i; Cl1t,a sa fie ~i draci, nu numai ingeri. in toate religiunile lllsa ne intimpina, daca nu ca un element ell totul mai presus de aceasta lupta eel putin ca eel menit a 0 sfiqi prin infringerea raului, un Dumnezeu 11 n u l,

~i omul se mingiie en nadejdea acelei biruinte de la urma urmclor, fiind sigur ea, 0 sa guste ~i el din roadele ei, 0 sa Ie guste nu ca neam romanesc, ci anume co' personalitate cutare sau eutare. Nu F;-;:t, gasit inca nici 0 semintie omeneasca oricit de josoriti1 care sa nu el'eaza, in nemurirea snfletului. ~i pentru ce oare crede t Nu cumva ca se teme de moarte ~i ar vrea sa se amageasca sau sa se arneteasca ~ Dar tocmai pentru ca crede in nemurire, saIbatecul nu se teme de moarte, Fatalist la culme, el infrunta primejdia mai cu hotartre decit oricine. Fatalism ~i frica sint doua poluri opuse ; din fatalism izvoraste nefrica; unde este fatalism, frica nu poate sa fie, unde e frica nu poate fi fatalism. De la Lucretiu tncoace, se mai trlmbiteaza mereu ca ~i in Dumnezeu omul crede numai de frica. Dar rpentru ce oare omul maninca ! N egresit, de foame. Mincarea exista ea sau nu ? De n-ar exista mincarea, omul n-ar putea avea toame, Inchipuiasca-si cineva 0 memorie pururea flaminda; tra ind ~i inmultindu-se veacuri peste veacuri fa,ra, mincare ! Dupa cum Ioamea, ca 0 trebuinta organica, presupune ca este

22

ceva care R-O· poata indestula., tot asa credinta in Dnmnezeu, credinta in nemurirea sufletului, intrucit aceste credinte sint impartasite de omenirca intreag-a din to~i timpii ~i din toate tarile, facind parte din o r g ani s m u 1 omenesc, nu se pot intemeia decit pe putinta unei indestulari. Se lntimpla, vezi bine, a crede cineva ~i de frica, bunaoara mai toti ateii in ajunul mortii, sau cind furtuna pe mare incepe a ineca barca ; tot asa se intimpla unora a minca ~i cud-a sila; dar vai de 0 asemenea mincare ~i de 0 asemenea eredinta ~

Friea sau nefrica, oricare ar fi izvorul eredintei tuturor oamenilor in nemurirea sufletului, faptul In sine a fost urmarit, cercetat, adeverit de catre etnologi, ~i a capatat in istoria comparativa a religiunilor numele caracteristic de ani m ism. Cum este sufletul eel nemuritor, ce face el ~i unde petrece dupa iesirea din trup, care este raportul lui de a doua zi eu cei ra,ma.~i pe pamint, to ate acestea sint ni~te maruntisuri, tntoemite de fiecare popor, de fieca.re vita de oameni dupa un alt tipic; iusa in toate tipicurile, eel crestin ,eel brahmanic, eel chinezese, cel salbatic, sufletul are 0 form ii, adica un iuveli~ material, un fel de corp straveziu sau aburos, deosebit de corpul cel pamintesc. Multumita acestei

. forme, sufletele se pot recunoaste ~i nu se amesteca la,olalta. Multumita, acestei forme, sufletele cele destrupate nu inoeteaza de a fi in legatura cu cele intrupate, de a se virl in treburile omenesti, de a se desMinui noua, cind 0 crede ele de cuviinta. Sufletele cele rele sau nenorocite, se fac s t rig 0 i sau n a i b e.

Sufletele cele mari ~i curate, s fin t i i cr estinismului, inaltll1du-se pll1a la Dumnezeu, devin acei mijloci-

23

tori lntre eel' ~i intre pamint, acei 0 a m e 11 i··d u ron e z e i , pe care toate religiunile ajung a-i prea apropia de Eiinta Suprema. tmparta~irea tuturor acestor suflete, fericite sau nefericite, prin vise, prin vraji, prin oracole, prin proroci, prin cite altele, alcatuie~te una ~i aceeasi credinta omeneasca.

t n sfirsit, in toate religiunile, tie ele pe orice treapta a culturii, dupa cum binele universal se lupta cu raul universal ~i ajunge a-I birui la adioa, de asemenea binele individual trebuie sa se lupte cu ra.ul individual, pe care prin staruin~a poate sa,-l biruiasea. De aici urmeaza rasplata pentru eel biruitor, pedeapsa pentru eel biruit, r a, i sau i a d, raspunderea fiecui pentru faptele sale.

Religiunea dara, Iuata peste tot, dezbracata. de orice particularism, de oriee impestritare dupa vreme ~i dupa loc, ni se infati~eaza cuprinzind trei, numai trei dogme :

DUMNEZEU, NEMURIREA, DEST AINUIREA.

Prin aceste trei, numai trei dog-me, care sint legi neclim.ite ale firii omenesti in toata puterea cuvintului, teologia este ~ t i i n t a, fara a inceta de a fi ere din t a , adi0a ea indupleca cugetarea cea rece ~i cintaritoare, miscind in acelasi timp pina intr-adino coardele eele mai gingase ale inimii.

tnsa oriee ~tiinta, daea in adevar este ~tiin~a, trebnie neaparat sa fie impacata en celelalte ~tiinte, sa nu fie in zizanie cu niei una din ele, caci toate etiin~ele inehipuieso laolalta un intreg, un acord

24

armonios, 0 singura enciclopedie. Oricare teologie speciala., fie protestanta, fie catolica, fie mahometana sau brahmanica, se poate privi eel mult en flora unci tari, 0 flora uneori foarte ciudata : nici una, insa, din ele nu este botanica, desl toate se i11- temeiaza pe botanica, care numai ea., generalitate a tuturora, este 0 adevarata ~tiin~a.

Din punctul de vedere curat stiintific, adica asezat pc ,~tiint,a marelui" - astronomia ~i pe ,,~tiinta mieului" - chimia, daca ne intreaba cineva : ce este Dumnezeu ~ singurul raspuns care ni se pare a fi apropiat de adevar, intrucit ii e dat omului de a, sti ceva in starea-i de astazi, cat a sa fie: Dumnezeu este infinit. Noi ne intoarcem astfel la batrtnul Voltaire, carele zicea in Dictionarul filosofic: "ceea ce se poaie incredinja jara teamii; este ca D1.('mnezeu e injinit, iar mintea omeneasco. e joarte marginita". Bietul Voltaire, osindit ~i deochea t ca a teu de catre aba~i ~i cardinali! Nu voi uita niciodata cele doua ceasuri, pe care ' le-arn petrecut cu fiica mea la Ferney, in parcul ~i in casa, in odaita de lucru a nemuritorului cugetator ; la stlnga de la poa.rta se inal~a a bisericuta, deasupra careia se citeste : Deo erexit Voltaire - "Voltaire a ridieat-o lui Dumnezeu". l;'i acest cap atit de antibigot, atit de sceptic ~i atit de sanatos, atit de limpede totodata, vedea foarte bine ca cea mai nimerita caraeteristica a, lui Dumnezcu estc : in fin it, in contrast en marginirea mintii omenesti, care totusi voieste ~i e datoare sa il cunoasca.

Astl'onomia dovedeste ca oricit de multe ar fi lumile ~i oricit de mare ar fi universul eel cuprinza-

II

tor de aceste Iumi, ele toate se a,fla intr-un infinit. Infinitul iusa, in care e cuprins universul, nu este egal sau identic eu totalitatea part,ilor acestui univers, adica cu lumile a+b +c+z, caci ele sint toatemarginite, Iiecare avind hotare, ~i deci are horare ~i t.otalitatea lor. Ma tcmaticeste, negresit, la orice numar concret se poate adauga un alt numar concret, ~i altul, ~i ia1'a~i a]t111~ ~i tot asa inainte f111'a a ma i sfir~i vreodatii, ca ~i cind s-ar putea inchipui un infinit dintr-un sir de numere concrete; dar acest sir, fie oricit de lung, nu va fi totalitatea acelor numere concrete, de vreme ce 0 totalitate este 0 suma, iar Bum a nu se poat.e trage decit atunci cind se opreste socoteala, cind tnceteaza luerarea, cind se pune 0 margine. Lumile din univers intocmesc in fiecare moment 0 suma totala, ~i deci totalitatea lor a+b+c+z estc marginita. ca ~i fiecare din ele in parte: a, b, c, z. Universul prin urmare se cuprinde in infinit, totusi nu este infinn., Mai mult decit at ita ; ~tiinya nu poate pricepe universulvfari; a ajunge neinlaturat ~i neaparat la notiunea infinitului; dar ajunsa acolo, universu1 i se infayi~eaza ca 0 simpla Intimplare, precum este 0 intimplare, bunaoara graiul romanese pentru acela care pleeind de la studiul acestui grai, se urea treptat la limba orneneasca indeobste, adica la darul de a vorbi, la izvorul tuturor graiurilor realiza.te, realizabile, sau pe cale de a se rsaliza : el vede atunci ca acel dar de a vorbi este un principiu fundamental din care s-a nascut graiul cutare sau cutare, insa putea sa nu se nasea.

In acest chip, noi toti, pamintul nostru, soarele nostru, milioane de milioane de a,l~i sori cu alte

26

paminturi ~i cu a1ti noi, en alt.e intunerice de fiinte simtitoare, voitoare ~i eugetatoare, "traim, ne miscam ~i sintem in el", dupa zisa apostolului Pavel: sintem in acel infinit, dar nu sintem e1. Dupa cum globul pamintesc este 0 ba~ica de sapun invirtindu-se tntr-o sistema solara, tot a~a, universul intreg, toate corpurile ceresti la un loc, sint un fel de ba~ici de sapun Invirtindu-se in acel infinit, care Ie imbrati~eaza ~i le strabate de pretutindeni. Numai el este tot, caci numai a.fara dintr-insul nu poate fi nimic. Numai pentru el, timp ~i spapiu nu exista, fiind nemarginit, in timp ~i in spatiu. Numai el §tie tot, deoarece ii ajunge a, se ~ti pe sinesi, neavind pentru aceasta vreo trebuinta de a, cerceta raportul intre eu ~i nu-eu. Daea omul, culmea dezvoltarii organ ice pe pamint, ~tie a,tit de putin, aproape nimic, este ca, din leagan pin a la cosciug, pe mieutul sau eu il margineste neeontenit spaimintatorul ne-eu.

Prima margine, un fel de zid despartdnd pe om de eeea ce nu este el Insusi, e corpul eel grosolan, de care spiritul e legat ca printr-un Ian] elastic, putind a se departa plna la un punet, dar silit iute a se intoarce. Apoi inlauntrul acestui corp, fie din pricina lui, fie din pricina altor spirite, tot a,~a, de inlantuite, cu care spiritul eel inHtntuit are a faee, se gramadesc margini peste margini. !ntunericul e marginea luminii, raul Q marginea binelui, uritul e marginea frumosului, minciuna e marginea adevarului, strimbatatea e marginea dreptatii, prostia e marginea mintii, 0 marginemaiingustasanma.ilal.ga dupa Imprejurari, dar orice "nn" este 0 margine

pina la care poate sa inainteze "da", nu este decit o mar gin e, 0 nevoie a firii celei marginite a

27

lumilor ~i a fiintclor (lin unlvers, ~i dispare acolo unde nu sint margini. Prin natura cea, marginita a graiului omenesc, eind noi zicem "binele", "frumosul", "adevarul" , ; .dreptatea", "lumina" - cind facem adica 0 deosebire intre aceste notiuni - este deja 0 marginire, eaci a deosebi insemneaza a margini, pe eind ele nu se deosebesc, nu se marginesc, §i alcatuiesc un singur "da" in Acels fara margini.

Astronomul, cu ochii ridicati spre intinderea cerurilor, da peste infinit. 'I'ot de infinit se izbeste chimistul, cind i~i pogoara ochii in tarina. Voind sa inteleaga ee este un corp, el il desrace in parti, apoi partile in partieele, apoi particelele in partieelute, in particelutele partieelelor ~i a~a mai inainte, pina ce ajunge la molecule ~i alte molecule, mai departe de care nu poate sa ma.i bucateasca, desl ~tiinta, il zice ca trebuie sa mearga GU gindul prna 1a atom, iar atomul ramine eu totul afa.ra din 1uerarea puterilor chimiee sau fizice, simplu, indivizibil, fara margini, adica infinit.

Infinitul chimistului dincolo de molecula poate oare sa nu fie acelasi cu infinitul pe care-l ana astronomul dincolo de univers ~ A ziee cil atomul, pe care nu trebuie sa-l amestecarn cu niei un fel de molecula, e "nemarginit mie", este 0 absurditate, eaci oriee masura, de micime ca ~i de marime, se potriveste nnmai acolo unde sint margini. Pluralul "atomi" e tot a~a de absurd, de vreme ce ceea ce n-are margini nu poate fi decit una: de in data ee ar fi d 0 u a sau t I' e i, ele s-al' margini neaparat una printr-alta ~i, prin urmare, ar fi marginite. Atomul adevaratul atom, nu poate ti niei doua, nici trei; nu

poate fi niei mic, nici mare; atomul este unul infinit.

28

Infinitul astronomului ~i Infinitul chimistului !mt dara aeelasi infinit, in euprinsul caruia pluteste, cu toate ale lui, universul eel marginit ; atit de marginit ~i rasmarginit Incit, de la eorpul ceresc eel mai mare pina la punctul material eel mai mic, a tin g er e intre margini nu exista nicaieri in natura. Dupa cum sorii se despart intra ei prin spatiuri oalculabile sau necalculabile, de asemenea orice molecula cit de ultramicroseopica este despar~ita de molecula cea mai Inveclnata printr-un spatiu calculabil sau necalculabil. Oeea ce ni se pare noua 9, fi unit, nu este unit dee it in parerea noastra, unit in realitate fiind numai infinitul caci numai el este unul. In acest infinit, soarele eel mai colo sal ~i molecula cea mai imperceptibila rotesc, rotesc mereu ~i se atrag deopotriva, solidare intre ei ~i intre ele, dar nu se ating niciodata prin marginile lor . .Acest infinit urzeste deopotriva, dupa aceeasi norma una cum e ~i e I un u I, microcosmul ~i macrocosmul.

Pentru om, a urzi, a. face, este a ~armnl'i, a pune in niste margini mai mari sau ma.i mici ceva pe care-I scoatem din noi insine §i din afara totodata. Ou cit mintea e mai Inalta, eu at it mai mare este partea cee trasa din ea insa~i, insa in orice eaz ea, trebuie sa se amestece eu 0 parte din afara. Arhitectul, care cladeste, ia din afara materialul ~i citeva din idsile planului, iar rama~i~a din propria sa minte, imbinind unele ~i altele pentru a urzi un edificiu, adica pentru a le faptui in marginea cutare. A~a urzesc poetul ~i cizmarul, totdeauna margini, totdeauna eucalapod. ~i eu, cind zic aeum "margine", iau din afal'a 0 verba gata, facuta, urzita, in care 0 cugetare este margi-

nita prin sonurile m, a, r, g, i, n, e. Numai infinitul, fiind singur, nu poate lua nimic din afa,ra, ci urzeste toate din sinesi, le urzeste insa in acelasi chip, adica tarmure~te, pune in niste margini, margini prin cafe faptura. nu se poate eufunda eu el ; mai curind s-ar putea cufunda un eeasornic cu ceasornicarul care-I face, caci ceasornicarul ~i ceasoraicul sint orisicum marginiti unul ~i altul, pe cind opera infinitului este 0 marginire urzita de cel nemarginit, 0 marginire ~i ea dar 0 marginire eu peeetea nemarginitului .

L'ame est tout, c'est Ie doigt de Dieu sur la nature. (Julie Hasdeu)

Luind ca punct de plecare i n fin i t u 1 astronomului !}i a.l chimistului, al celor doua ~tiinte care s-ar putea numi "alia ~i omega:', una suita cit e eu putinta mai sus ~i eealalta coborita cit e en putinta mai jos, noi am vazut ca acel infinit, unul ~i acelasi :

neavind margini, cuprinde in sine universul, dar nu e univers ;

neavind margini, fiinteaza de sinesi chiar daca n-ar fiinta universul ;

neav.nd margini, nu poate avea mer 0 .nsusire restr.ngatoare, nici un airibut negativ i

neav.nd margini, .ntruneste toate atributele pozitive I "binele", "fl'umo8ul", "adeval'ul", "dreptatea" "lumina", ,,~tlin ta", .ntr-o singura aiirmatiunej

60

neav.nd margini, urzeste totul nUm:11 de sine, prin impunerea marginilor la ceea ce voieste ;

neav.nd margini, nu poate fi identificat san macar confundat cu H\'ptura cea margin ita ; ~i totusi :

neav.nd margini, urzind pi in urmare numai de sine, este cuprins In orice faptuire a vointei sale.

Numiti-l cum va place. Numele nu sehimba nimic. Dar fiindca numele nu schimba nimic ~i <;a puteti ln~iva a-I numi cum va place, lasa~l-ne ~i pe noi a-i zice :

DUMNEZEU

~i acuma, in marginea cea ingusta a mintii noastre ~tiind ce este Dum n e z e u ~i cum se rasfringe el In oricare din plasmuirile sa Ie, s~, trecem de la nrzitor la fa p t u r a.

Aici nici astronomia cu stelele, nici chimia cu moleculele, nu ne mai caHtuzesc, ci ne poate ajutori numai biologia ~tiinta in care vom da i8Jra~i peste infinit, dar de asta data nu ca 0 tint11, a cercetar ii, ci ca un razem pentru a pa~i inainte pe 0 cale deja asigurata.

HAckel ... ~i de ce oare sa nu citez pe HAckel' In a treia prelegere din "Istoria Creatdunii, el zice ca impliTta~e~te pe deplin urmatoarea cngetare a lui Giordano Bruno, asp i r i tis t u lui Giordano Bruno: "este un spirit in toate; nu se afla nici un corp, fie oricit de mie, unde sa nu fie euprinsa 0 particica din substanta dumnezeiasca, ee-l insuflefe~te". 0 imparta~esc ~i eu aceasta cugetare, dupa

cum 0 imparta~ea ~i apostolul Pavel: "tdlim, ne miscam ~i sintem in el" ; ba merg chiar, mai departe, zicind ca far a 0 particiea din ace a substanta dumnezeiasca nu se afla nici 0 molecula, Hackel dara, iata cum incepe prima. sa prelegere . ,,~1i~carea inte.lectuala, eareia naturalistul englez Charles Darwin a dat eel dintii nastere piin vestita-i carte despre « Origina speciilor )\, aceasta miscare :), dobindit intr-un scurt timp un riisunet atit de mare, Inclt trebui sa iutereseze pc oricine, ~i totusi teoria, numita obisnuit darwiniana S~lU darwinism, Iln este decit 0 mica parte dintr-o doctrina cn mult mai intinsa, de 0 insemnatate fan), seaman, adidi, din teoria universald e evolutiunii, care imbrati~eaziL peste tot intreaga sfera a cunostintelor omenesti. Dar chipul cum a, stiut Darwin sa dovedeasca aceasta din urrna teorie prin acea mica parte din ea, at.it de temeinic, atit de induplecator, ~i incheierea fatal a la care duce acea teorie a zguduit atit de adiuc vederile despre univers ale tuturor cugetatorilor, incit valoarea darwinismului este mai pres us de orice inchipuire, Da; printre progresele cele mai numeroase ~i ins emnate ale istoriei naturale contemporane, aceasta nespusa largire a eonceptiunii noastre omenesti trebuie privita. ca cea mai roditoare in urmari, ca

• \,. -t.... "

cea mal tnareata ...

A~a, adica aproape asa, Dreptatea cere totusi, far a a mai vorbi despre tnainta.si in treacat ai teoriei evolutioniste, ca Lamark sau ca Goethe, sa nu uitam eiL in aeelasi timp cu Darwin, la 1858, un a.lt mare naturalist englez, lucrind tocmai in Australia, Iacuse aceeasi descoperire: Alfred Russel Wallace, 0,1 carui

'I

nume ne-a intimpinat ma.i sus .ntre sustini"l torii CeI mai hotariti ai Spirrtismului.

Dupa doctrina lui Darwin, dezvoltata de 0 ~coala Intreaga de biologi, omul pe pammt este ultima Yerigrt a unui lant de transforma.tiuni. Incepind de la, planta., ba ~i mai indarat, trecmd apo i prin zoofiti, apoi pr in sirul vietatilor din ce In ce ma i desav.rsite, acelasi germene, am putea zice mai bine acelasi plod, ajunge cu .ncetul a fi om. Pl'CCUm i~i face cineva 0 genealogie ca f'iu a.I lui Ion, nepot al lui Petru, stranepot al lui t;ltefan etc., tot astfel Hackel croieste pentru specia om () genealogie cam asa : fin al maimutei din epoca tertial'u" nepot 91 broastei din epoca secundara, stranepot al sopirlei din epoca primara, rastranepot al unui nevertebrat din epocH, arheolitica ...

Cusurul cel mare al darwinismului, daca e in adevar un cusur ~i nu altceva, este lipsa treptelor intermediare .ntre specii. Oric.t; de multe ar fi asemanarfle curat anatomice ~i embriologice, totusi de Ia om pinl1 la ma.imuta, fie gorila, pc cimpanzeu, e prea departe! In loc de un arb ore genealogic, in care toti suitorii ~i pogor.torii s.nt legati printr-o rnostenire necurmata, 8-a1' putea zice mai cur.nd ca evolutiunes. darwiniana este 0 .ntocmire armonioa, pr in care speciile se suprapun una peste alta, din co in ce ma.i superioare, fiecare specie .nchipuind totu~i un ce cu marginile sale proprii, 0 molecula fara at.ingei e cu celelalte, cam asa dupa cum s.nt toate moleculele din univers.

Lipsind dal':t .ntre om ~i maimuta 0 treapta intermedia 1'a chiar strict anatomica, necum fizica r;;i paihica in acelasi timp, presupusa, spita a neamului

83

l-c.613

ramine indoiclnica ; ~i prirnind-o deocamdata, noi o facem numai pentru a nu incurca dezbaterea prin ceva. de 0 insemnatate secundara, Pie acea spi~a a nearnului oricum ar fi, miezul darwinismului e sanatos, e adevarat, e plin de lumina. BI a~aza principiul evolutiunii progresive intre tiinte, ~1 acost principiu e de ajuns ; e de ajuns adica a se ~ti en toptanul, fara amanunte, eL fiinta omeneasca se desfa~oan1 din alte fiinte din ee in ce mai putin infcrioare, dintii organice, apoi neorganice apoi

... apoi co ~ Ca si astronornia, ca ~i chimia, biologia ne duce la i n fin it, la ceea ce-i mai sigur deeit toate, fiindci; cupriude pe toate ~i so cuprinde in toate.

Sa ma bucur, cact omu-l 0 trcapla Pe suisul eel fara de-alms

Si martirul meu cuget as lcap ta,

Ieri un vic r 111 e si mlini un I sus, Cale lungii

s-ajUlJ,(a

mai sus! ...

Acest m a i sus este 0 urmare ueaparata, 0 nestramutata loglca a darwinismului. Evolutiunea., care merge in JOB pina la asa-numita protoplasma, nu se poate opri la om, ca ~i cind intre om ~i intre Dumnezeu n-ar fi nimica Ia mijloe. Dupa cum scam ne pogoara pina la infinit, ea trebuie sa ne urce, Fiinta n e 0 r g ani c a devine fiin~a 0 r g ani c a, fiin~a 0 r g ani c a cati1 sa devina fiinti1 sup r aor g a It i c a, ~i tot tnaintc, pina la inf'init. Numai infinita ea IlU va fi niciodata, iar neputind fi infinita,

14

totdeauna va avea 0 margine, 0 margine din ce in ce mai fina, mal mladioasa, dar totusl 0 margine, prin urmare 0 materie, un fel de corp: "iaste t r u p u vie t u ito l' i u ~i i a s t e t r u pus u f 1 et esc", "corpus spirituale", "awf.!.oc, q;UXLXOU", zice apostolul Pavel, ~i apoi adauga intocmai in sensul evolupiunii : "sufletescul nu-i de intiiu, ce vietuitorul, dupa aceia eel sufletesc", "non prius quod spirituale est, sed quod animale, deinde quod spirituale" (I. Corinth., XV, 44, 76). Mai darwinism poate sa fie'

lntru cit orice corp, ca sa revenim la yorba lui Hackel, cuprinde ,,0 particica din substanta dumnezeiasca", orice metamorfoza este 0 met e m ps i h 0 z a toto data : negresit, nu metempsihoza capricios-regresiva ca la cei vechi, dupa care omul se putea preface Intr-o broasca, ci 0 metempsihoza treptat progresiva, prin care broasca, trecind intreaga insiruire mijlocie, se poate preface in om. Nu vom cerceta, caei nu sintem in stare de a cerceta, lasind altora aceasta ginga~a sarcina, evolutiunea lui eu, adica a elementului psihic, in straturile organice sau neorganice anterioare omului. La cline desigur, se arata deja ace a duioasa jertfire de sine tususi, ace a infrfnare a egoismului, acel avint altruistic, care printre oameni chiar alege pe cei mai alesi -. Prin altruism mcepe a se Ivi adevaratul eu, "substanta cea dumnezelasca", pecetea infinitului, care se desmargineste ~i tin de la nemarginire ptna ~i in marginea unui corp.

A I t r u ism alaturat cu e u, aceasta se pare a fi ciudat la cea dintti vedere, fiindca nn altrnismul, ci tocmai egoismul insemneaza "en". Etimologiceste

a5

n~a cste, nu este a~a logicesto, eeea ce so intimpli1 adesea. Egoismul se poate asemana cu zorul calatorului la restaurantul unei gari, cind impinge fara mila cu cctul pe ceilalti drumasi ca sa razbeasca mai iute la masa cea eu bucate, unde apuca ~i imbuca cit poate ~i cum poate, de temere ca sa nu piarza trenul. Egoistul e egoist, caci viata de aci e prea scurta, pre a grabita, ~i el nu vrea sa ~tie de 0 alta viata. Pentru dinsul e u nu exista decit ca 0 clip a de indestulat trebuintele de azi pina miine, nu ca 0 "particica de substanta dumnezeiasca.", adica nu exista aproape deloc. Acea particica, adevaratul eu, se da pe fa~a mai ales in altruism, orieare i-ar fi numele. Altruistul se [ertfeste pentru altul, pentru tara, pentru omenire, pentru 0 idee; se jertfeste blind ~i linistit ca Isus pe cruce, se jertfeste zimbind ~i fericit, fiind bine mcredintat ca e u 1 11U poate sa piara, Crt nici 0 moarte nu-l poate nimici, ca el staruieste, se conserva ; altruistul manillca moartea, dupa Yorba lui Shakespeare, a celui mare intre eei mai mari : "vei mimca moartea cea rnincatoare de oameni. ~i, moartea odala moarui, nuoe; mai muri nieiodatii",

So shai L thou feed on deaht, tha t feeds on men, Aned, death once dead, there's no more dying the ...

o lege uuiversala a fapturii, una din cele mai staptnitoare, aceea din care Darwin a tras vestita "lupta pentru existents." este conservarea : a fi. 0 abatere de la aceasta lege e peste putinta., san eel

putin noi nu ne-o putem inchipui. Sinueiderea departo de a 0 rastul'na, 0 mai lntareste, caci oricit ne-ar striga eel amarit :;<i necajit cli, vrea sa nu mai

36

fie, ca dincolo de mormlnt nu e nimic, cit nimicul e incetarea suterintei, oricit s-o strige, el nu s-ar omori, daea n-ar avea 0 ineredintare de care nu-si da seama, incredintare ca e u 1 omoara suferinta, dar e u 1 rarnine. Omu1 deci stie ca e nemuritor, 0 ~tie ehiar cind crede ca n-o stie ; el stie ca e nemuritor anum.e ca e u, ca personalitatea care cugeta ~i voieste ; e1 stie ca moartea nu este decit un val straveziu, dupa care se ascunde : .

NEMURIREA.

Se pare ca deja unele dobitoaee simtese eeea ee noi numim n emu r ire a s u t l e t u 1 u i. Un eiine credincios insoteste pina la mormint lesul sta~ pinului ; priveste cum i1 baga in groapa, £ara a se repezi la ciocli, desi e1 se repezea inainte la orieine s-ar fi incereat a se atinge de stapin ; apoi nu vrea sa se Intoarea acasa, ci ramine cu1cat pe mormint ; o zi, doua, trei, respinge orice hrana, dar nu musea pe nimeni l;li, intocmai ca un mucenic, moare jertfa a iubirii. Acest eiine nu este oare foarte sigur ca prin moarte el il;li va reeapata stapinul ~ Cit timp raposatul traia, i se intimpla adesea a pleea in calatorie pe mai multe luni, Iasind pe Azor acasa. Azor era trist, tlnjitor, dar totusi minca din mina slugilor l;li astepta linistit, ca ~i cind ar fi zis stapinului : la revedere, De ce oare acum Azor, atit de rabduriu altadata, nu man inca pe mormint, in asteptare ca stapinul sa iasa din groapa peste citeva zile, sau peste eiteva luni ~ EI stie, prin urmare, ca moartea este 0 altfel de calatorie; dar pare a fi asigurat ca, prin sinucidere poate sa-~i Yaza stapinul, caci numai

37

pentru a-l revedea se OIDOara, nu dintr-o obi~nulta. intristare. Un asemenea cline, daca nu e om, este can did a t la 0 men i e, dupa cum a spus-o nu-mi aduc aminte cine. Ca sa fie om deplin Ii lipseste numai organul pentru a minui revolverul.

~tiindu-~i nemurirea ~i putind s-o l;ltie, negresit., mai eu temei, de cum 0 stie eiine1e Azor, omul afla aeum din doctrina evolutionista ca sufletu1 sau fusese oarecind intr-un corp de maimuta, altadata intr-un corp de broasca, ba inca ~i 0 buruiana sau un muschi Intr-o vreme oarecare : e1 afla ca in trecutul eel intins pina la infinit, acest suflet n-a facut niciodata un popas indarat, ~i totdeauna a pa~it inainte din mai bine in mai bine; e1 afla ca regresul nu exista in natura; ~i deci, multumita lui Darwin, omul are acum dreptul ~ t i i n ~ i f i c de a-si ziee : am Iepadat corpul de broasca pentru a imbraea, pe al maimutei, am lepadat corpul maimutei pentru a rmbraca pe al omului ; lepadind corpul de om, ce fe1 de corp voi imbraca eu oare miine ~

Intrebarea nu e bine pusa, adica nu se potriveste pe deplin cu legea evolutiunii. La Darwin, transfermarea nu urmeaza nemijlocit din specie in specie, bunaoara de la maimute, la om, ci se n1ptnie~te mai intii in sinu fiecarei specii, de 11ilda de la buseman sau hotentot la roman sau la grec; f;\i nici ea se poate sa fie altmintrelea, de vreme ce busemanul, nicideeum un Periele, infi1F~eaza multe trasaturi de asernanare cu maimuta, Af;\adara, numai atunci cind omul a ajuns la culmea putineioasa a dezvoltarii curat omenesti, numai atunci cind egoismul a seazut la minimum ~i altruismul s-a urcat la maximum, numai atunci cind avinturile cele rnarinimoaso ~i

8S

ajutatoare au covirsit poftele cele josnice, san eel putin s-au echilibrat cu ele, numai atunci, avind temei de a erode ca. in marginea omenirii el ~i-a implinit intreaga sohe, omul are dreptul de a-si pune intrebarea: sufletul rneu, lepadind corpul de om, ce fel de corp va imbraca oare miine ~

La aceasta intrebare, darwinismul nu poate raspunde de-a dreptul, dar nu poate iara~i a nu I'aspunde prin analogie, Nu poate raspunde de-a dreptul, caci else intemeiaza aproape exclusiv pe anatomie, eel mult pe embriologie, fiind de tot sovaitor de cite ori se abate piezis in sfera psihica. Sfem psihica parca i-ar pune piedici in cale, nu pentru ca aceste piedici ar fi adevarate, ci pentru dt ele nu se sterg decit printr-o inalta sinteza, asa zicind supra darwinista. Astfel, bunaoara, prin inteligenta maimuta se apropie mai putin de om, decum se apropie de el elefantul ~i ciinele; iar prin Iirea cea cintareata, caracteristica mai ales la salbatiei, adiea anume in stratul eel mai primitiv, noi sintem mai aproape de unele pasari, mai cu seama de acelea care, foarte destepte, imiteaza chiar glasul omenesc. Apoi, daca vom socoti elementul fizionomic, ceva pe jumatate sutletese saritor in oehi, vom vedea ca omul uu e 0 m, ci 0 arne n i, oameni in care se oglindese mai-mai to ate vietuitoarele de pe pamint : cut are seamrLna a bou, eutare a cal, cutare a pore, cutare a pisica, cutare a vultur, cutare a broasca, cutare altul nu numai aduee cu castorul, dar se intimpla a fi ~i arhitect totodata. In darwinism, ca doctrina numai anatomico-embriologica, iar prin aceasta a doctrina neispravita, elementul spiritual, "particica din substanta dumnezeiasca", sufletul este las at la 0 parte,

sufletul omului Ion ca ~i sufletul ciinelui Azor. La intrebarea dara: lepadind corpul de om, ce corp voi lmbraca eu oare miine ~ darwinismul, dupa cum am spus-o mai sus, nu poate raspunde de-a dreptul ; dar nu poate iara~i a nu raspunde prin analogie.

Prin analogie, vrlnd-nevrind, darwinismul t r eb u i e sa-i raspunza omului ; "vei fi de 0 specie imediat superioara, din care te vei urea intr-o alta imediat ~i mai superioara". Prin analogie, vrind-nevrind, darwinismul t reb u i e sa adauge : "in speeia cea imediat superioara vei eapata 0 sama de noi insusiri, pe linga care vei pastra pe cele mai multe din insu-

sirile tale de astazi, puse in armonie cu insustrile cele din nou capatate; ba chiar din insusirile pierdute, adica cele nemai netrebuincioase in noua ta intrupare iti vor raminea unele urme rudimentare". Ceva mai mult decit attta. in analogie cu asa-numita "selectiune artilicials,", mai romaneste "cre~terea vitelor", care este insusi punctul de plecare 311 teoriei lui Darwin ~i care dovedeste ca omul, prin amestecul sau, prin lucrarea sa, prin chibzuielile sale, are 0 mare inriurire asupra animalelor inferioare lui, aducind pe cal, pe bou, pe oade, pe cline etc., 131 0 stare putincios cea mai desavir~ita; in analogie cu aceasta "seIectiune artificiala" care este de altmintrelea foarte Iireasca, nicidecum 0 minune impotriva legilor naturii, darwinismul, vrind-nevrind t reb u i e sa-i zica omului : "in noua ta transfermare, devenind superior semenilor tai de astazi, tu vei dobindi putinta, prin amesteeul tau, prin

lucrarea ta, prinehibzuielile tale, de .a-i povatui, de:..a~rbldenin~de-a-i Indrepti;'" deC 31-1 imbunatati; de a-i face mai de soi".

In scurt, dupa cum astronomia ~i chimia ne-au aratat pe Dumnezeu urzind Universul prin punerea ill a r gin i 1 0 I' la 0 sfera din propria sa substanta infinita, tot a~a biologia, prin marea lege a evolutiunii, ne arata cum aceasta substanta, care nu inceteaza ~i nu poate inceta de a fi din Dumnezeu urmeaza a se urzi apoi ea insa~i, dar pe 0 cale inversa, adica tinzind mereu a se des mar gin i mai mult l;\i iara~i mai mult ; tinzind mereu sa ajunga a fi nu numai ceva din Dumnezeu cum este, ci chiar Durnnezeu ; tinzind mereu a subtia marginile, a le face tot mai putin si mai putin tari sau grele, mai putin tepene ~i popritoare; tinzind mereu ...

Pentru a fi pe deplin limpede, inlaturind tot felul de neintelegere, sau de rea intelegere, cata sa pui punctul pe i in privinta celor zise aci des pre chipul cum Dumnezeu urzeste firea, "Il(lus naturans", l;\i cum se urzeste firea ea insa~i, "natura naturans". Numai Dumnezeu exist a : una ~ i sin g u r a sub 8 tan t a. Existind, Dumnezeu face. Orice facere, oriee urzire, presupune margini, Dumnezeu dara, marglnire din infinit, face din sine Universul cu toate ale lui. tnsa orice marginire a substantei celei dumnezeiesti este 0 Imputinare, 0 scadere, 0 pierdere, de unde in Univers toate acele rele care nu pot fi in Dumnezeu. Odate urztta, faptura se zbuciuma a lnlatura aceste rele, spre a ajunge Ia 0 deplina fericire. ~i cum oare 8-0 faca, dinsa marglnlta, daca nu tinzind neincetat a se des mar gin i ~ Aceasta desmarginire, acest dor de reintoarcere la nemar-

ginirea lui Dumnezeu, acest avint catre ideal, aceasta fericire de a cauta fericirea, cine oare dintre noi n- 0 simte ~ cine n-o ~tie ~

41

Unlversala tindere spre infinit, intrudt ell, ile poate urrnari in noi ~i pe globul nostru, s-a, manit, bine-rau, evolutiune. Peripetiile concrete ale evolu~iunii sint mai mult sau mai putin altfel de cum le a~eaza darwinismul ; totusi principiul dezvoltarii progresive a organismelor ramine ci~tigat stiintei. Prin evolutiune, fara sa mai vorbim de perioade anterioare, fiinta neorganica, trecind din veriga in veriga, uriasul lant al fiintelor organice, a ajuns suis treptattreptat a se intrupa in om, care este negresit, fara alaturare, mai dumnezeiesc, adica mai desmarginit decit toate vietuitoarele pina la dinsul, este atit de desmarginit, incit el eel dmtii, intocmai ca un fel de pedagog, incepe opera cresterii celorlalte vietuitoare : "selectiunea artlftciala".

Asupra acestui punct al "selectiunii" cata sa ne oprim acuma cu 'tot dinadinsul, caci el sta chiar in temelia darwinismului, *i in temelia Sp i r i t i sm u 1 u i in acelasi timp. Dupa cum in traiul sau de astazi omul poate face zootehnia, "cre*terea vitelor", adica a strabunilor sai in ordinea zoologica, tot asa, in transformatiunea sa ulterioara, devenind supraom, el poate face antropotehnia, "cre~terea oamenilor", Zic ca omul "poate" sa faca zootehnie, eaci nu fiecare om 0 face; ~i in acelasi chip supraomul poate sa faca antropotehnia, desi "poate" iara~i a n-o face. Vitei putin ii pasa, daca omul 0 creste san n-o creste ; ar trebui insa foarte mult sa Ie pese acelor oameni, pe care supra-oamenii ii socotesc a fi nevrednici de 0 crestere de sus. in orice Cl1Z, antropotehnia ca ~i zootehnia nu e un miracol, ~i nici macar cevametafizic. Intr-un caz ca ~i in celalalt, este 0 lege a naturii, Daca un bou de rind

_42

at' putea sa filosofeze ~i s-al' apuca a argumenta ca boul din vita Durham, asa cum este el, dind adica de doua ori atita carne ca boii cei de rind, nu se datoreste lucrarii omenesti a lui Charles Collins, sub cuvint ea Iucrarea omeneasca asupra boului este suprabovina, un asernenea bou-filosof ar fi laudat,poate, de multi boi ca dinsul, dar oarnenii ar ride de el ~i de laudatorii sai, ~i totusi citi boi filosofi de soiul acesta nu sintpintre oameni, strigind me1'CU contra oricarui amestec supraomenesc in treburile omenirii t 8a-i iertam tnsa, ~i chiar sa Ie dam un fel de dreptate : cind omul creste vita, vita se creste fara a pricepe de ce ~i cum omul 0 creste.

o deosebire foarte insemnata intre zootehnie ~i intre antropotehnie se cuprinde in scopul cresterii. Omul crestc vita uu pentru binele vitei, ci pentru sinesi ; supraomul, eu totul dimpotriva, creste pe om nu pentru sinesi, ci pentru binele omului. N oi am vazut mai sus, ca numai prin lepadarea putincioasa a egoismului ~i putincioasa dezvoltare a pornirilor altruistice, adiea a jertfirii de sine pentru altii, sufletul se face vrednic de a se tntrupa de-a dreptul intr-o specie superioara, Nu multi, neaparat, poate numai Janna d'Arc, se pot apropia de altruismul lui Isus, care ni se infati~eaza ca supraom deja pe pamint. ~i daca pun pe Janna d'Arc alatur! cu I8US, este nu numai pentru ca amindoi au iesit din popor, amindoi si-an indeplinit solia in rastimp de cite trei ani, amindoi au stralucit prin feciorie, amindoi au murit tineri, amindoi se stiau insufletiti de sus, amindoi au infruntat mucenicia, amindoi au faptuit minuni prin taria credintei, amindoi au iubit pe aproapele mai mult decit pe sinesi ; nu, pe Janna

43

d' Arc 0 pun alMurea cu EI fiindca ~i Ea a scapat omenirea : fara dinsa Europa, in loc de a fi frantnzeasca, ar fi astazi englezeasca, adica in loeul ideilor celor mai altruistice ar domni chintesenta egoismului. Un Isus, 0 Janna d'Arc, am mai spus-o, sint supra-oameni deja pe pamint, A fi ca dinsii, e mai presus de fire a omeneasca, Oricum insa, intr-o sfera . de activitate san intr-o alta sfera ~i in imprejurarile proprii fiecarei sfere, un Washington, un Garibaldi, un Mazzin], un Schiller, un Victor Hugo, ne pot servi ea mostre tnmarginea san aproape de marginea putintei omenesti, Intr-o zi vorbeam despre altruism cu un vladica foarte de isprava. "Vezi - imi spunea el - a~a trebui sa fie, caci la noi, bunaoara, sfintul eel mai iubit ~i sHl,vit de popor nu este altul decit sfintul eel mai milostiv, eel mai ajutator : sfintul, Nicolae". Asemenea fiinte, cind se inalta la specia de supra-oameni, mai larnurindu-ae prin nona transformare, ele nu-si pot revarse, lucrarea asupra omenirii pamintesti deeit numai in valuri de iubire.

o alta deosebire nu mai putin caracteristica intre zootehnie !}i intre antropotehnie izvoraste din insa!}i deosebirea de fire intre dobitoaee. Dobitocul om este fara asemanare mai anevoiede stapinit decit dobitocul b 0 u sau dobitocul 0 a i e. Pentru a ajunge la scopul san egoist in cresterea vitelor, un Charles Collins nu-si framinta capul de a ~ti, daca ele primesc de bunavoie san nu primesc cutare sau cutare masura, !}i nu ee sfieste citusi de putdn de a intrebuinta orice masura ii vine lui la socoteala. Sublimul altruism al supra-omului nu-l lasa nici de a se gindi macar la bici, la sila, Ia asuprire, Fatacu specia cea superioara, omul i~i pastreaza intregimea vointei sale, deplinatatea acelui liber-arbitru pe care

44

nu-l pierde lata chiar de Durnnezeu , de vreme ce, ursit de Dumnezeu prin marginire din intinit, nu numai se urze~te apoi cl insusi Ia rindul sau prin desmarginire spre infinit, dar se urzeste anume stiind ea se urzeste, nu pe nestiute ca fiintele eele inferioare, ci avind cugetul R,i raspunderea propriei sale urziri , adiea ceea ce iutolegem noi prin Iiber-arbitru, Fata cu specia cea superioara ornul este crescut prin inspiratie.

De altmintrelea, cele doua deosebiri intre zootehnie ~i antropotehnie sint mari numai atunci cind e yorba de sup r a-o m, adica de 0 specie ajunsa prin evolutiune la 0 adevarata inalta superioritate. Noi am vazut insa ea aceasta ajungere nu se ei~tiga, de-a dreptul, printr-o singura treapta ci prin mai multe trepte mijlocii din mai jos in mai sus chiar in sinul omenirii, Ce se face dara, in tot riistimpul dintr-o destrupare trecuta PIna Ia 0 intrupare viitoare, cu sufletele cele ramase 0 III ~ Ele au aproape intreaga lor fire individuala de mai inainte, aproape aceleasi neajunsuri morale sau inteleetuale, aproape acelasi egoism. Aceste suflete sint e x-a a ill e n i, nu inca, sup l' a-o a 111 e n i. Cind ele dara se apnea de antropotehnie, adiea atunci eind liberul-arbitru al omului se pleaca a fi stapinit de dinseIe, 0 asemenea crestere abia se mai poate deosebi de zootehnie. In loc de inspiratie, este 0 b s e s i u Il e.

Daca, inca 0 data, in zootehnie R,i in antropotehnie principiul este acelasi, astfel poate sa-l tagaduiasca in cealalta caci in ambele deopotriva el este lucrarea constiintei din partea unei specii mai mult sau mai putin superioare asupra unei specii inf'erioare, Daca 0 asemenea iuriurire nu e miraculoasa in zootehnie, atunci nici in antropotehnie miraculoasa

45

ea nu este. Dad), in cea, dintii nu se taku, asa-numitele legi ale naturii, ill priceperea carora mintea cea marginita a omului a ajuns la 0 bruma de abc, apoi nici in cealalta ele nu se calca. In acest chip darwinismul ne duce drept la rccunoasterea ilIlparta~il'ilor de sus, adi<:r~ In :

DESTAINUIRE.

AH:i,turind acuma ceea co ne-a dat teologia ~i ceca ce ne da 0 analiza curat ~tiintifica, noi vedern fat a in bta:

I. DUMNEZEU = INFINIT

1. Uuirea

2. flincic

3. R(lul

n. NEMUUlItEA

4. Lupla eu Sotati

5. Ral $1 lad

6. Om Dumuezcti

= Marginirca uniocrsului din uiiinit, = ]'(1/ lea inlitiitului ill [aptur«.

= Nasicrca ticqaliunii prin m(,rgillire.

=c EVOLUPA

= Titulcrea {aplllrii a se desmarqini, = Liberul arbiiru.

= Altruism.

III. DESTAINUIUEA = ANTIlOPOTEHNIA

7. Forma sii[letului

8. Siinii, tnqcri etc.

9. Draci, siriqo! elc.

= Nici Ull spirit tara nuiterie, ='" Supra-on, $i inspira]ia.

=--= E x-otn si Obsesia.

Dupa D u 111 n e z e u ~i du pa n emu r ire, de st a i n u ire a, adica revelatia in graiul tehnic al teologiei, este incheierea maretei poeme in trei cinturi despre Creatiune, o jioemii III intelesul propriu al cuvintului T;ovf)F,C< "facel'e" : Dumnezeu fi1cind §i

faptura fitelllllde asemenea urzitori ~i Dumnezeu ~i gptllra, (Jar Durnnezeu urzind prin miiJ'ginil't' din intinit, iar faptura urzind prin dcsmiirginire spre infinit. Ajungind Ia aceasta incheiere, la revelatie, intrebam fireste : cum anume se petrece ea ~ care cu amanuntul ii sint mijloacele I pina unde se poate intinde ~ care sint piedicele ~ care-i deosebirea intre agenti ~ care-i ierarhia lor ~ care sint drepturile ~i datoriile omului fat a cu acei agent! ~ care sint urmarile pentru societate, pentru ~tiinta, pentru artii '? ... La toate aceste intrebari nici astronomia, nici chimia, nici chiar biologia nu ne mai pot raspunde, adica nu ne pot raspunde acele stiinte prin care, pas la pas, noi ne-am urcat pina la punctul un de ne

aflam acuma. .

Aci este locul de a reproduce cuvintele lui Littre din cartea sa rundamentala : "Auguste Comte et la Philosophie positive". Intr-o bucata foarte luminoasa (p. 304) acest mare necredincios, care la moarte a chemat un popa, cum fac mai toti necredinciosii, caci orice necredinta, este 0 rea credinta ; intr-o bucata foarte luminoasa el zice : "Fie care ~tiinta superioara se intocmeste printr-o rama~ita pe care 0 lasa stiintele inferioare ~i pe care ele n-o pot lamuri. Acolo , in acea rama~ita, sint materialuri, pentru viitoarea intocmire a stilntei care vine mai Lirziu. Cind fizica a ispravit en acele proprietati, a caror' cercetare este treaba ei, ramtn necercetate proprietatile de afinitate moleculara ; insa, pina Ia acea ispravire, nimeni nu putea inca sa stie, daca afinitatea moleculara este sau nu este vreo proprietate fizica necunoscuta san rau cunoscuta ; numai dupa ace a ispravire indoiala inceteaza, ~i iata ca se naste chimia, De asemenea in privinta bio1ogiei: cind chimia ispraveste

(10 a se intcmeia, atunei RC arata, pe fata Ienomenele vitale, pe care ea nu putea tl~~ le Iimpezeasca : aceste fenomene sint 0 rama~ita a chimiei, dupa eum insa~i chimia era 0 ramasita a fizieei ... "

Mergind mai departe pc aceeasi cale atit de bine tr'as~t de Littre, se poate zice eu tot dreptul ea 0 l'{una~it,rt a biologiei, ca ~tiinta a vietii in evolutie, este specia sup r a-o m, la care Darwin ajunge far!"'. a-si da seama, pe care tovarasul sau Russel Wallace

o recunoaste din capul locului, dar care intocmeste

o noua ~tiinta fata cu bio1ogia, tot a~a cum facuse biologia fata cu chimia ~i chimia fata eu fiziea. Acestei noi stiinte, cu care antropologia ~i sociologia, rama~ite ~i ele de asemenea din biologie, sint surori, i s-ar putea zice ~i i se va zice poate cu timpul Spiritologie: deocamdata ea poarta n'tra a se supara numele de S P i r i tis m, privindu-se numai ca 0 sistema in pregatdre,

Sa nu uit, insa ca gene alogia a~ezata de Littre este adevarata numai intrucit se atinge de ~ t i i n t e, iar nu de acele lucrari asa zicind premergatoare, care pentru orice ~tiinta aparte se incep de cind se tncepe omul ~i nu se mai precurma niciodata. Uneori aceste lucrari premergatoare sint de tot usuratece san apuca niste cai gresite batind cimpii. Peate oare cineva sa nu recunoasca, Ca astronomia lui Herschell ~i a lui Laplace este inrudita cu astrologia ~i cu cautarea in stele a cio banilor din timpii cei mai fara pomenire ~ Poate oare cineva sa tagaduiasca inceputurile chimiei in alchimie ~ De acelasi soi este legatura Spiritismului cu asa-numita magic de altadata, cu acea magie despre care parintele filosofiei experimentale, marele Bacon (Novum organum, II. 9), zicea : "bine inteleasa, ea va desteleni un cimp urias

48

~i va face pe om stapin asupra naturii". Dar ca ~tiint>a, ca urmarire metodiea ~i clasificare a unor fenomene firesti, chimia se naste nu din alchimie, ci din fizica, iar Spiritologia - in care se cuprind totodata, ca o parte oarecum introductrva, Ipnologia, Somnambulismul ~i Ipnotismul - nu se desfit~oara din magie, ci din biologie. Ca ~tiinta, inainte de Darwin, Spiritologia nu putea sa se nasca ...

In acest capitol noi am pus 0 temelie, ~i numai atit, Daca ternelia e trainica, ea va tine mult ~i bine cladirea, care urmeaza a se ridica asupra-i. eel dintii pas de facut de acum inainte este de a vadi ca sufletul e un 0 r g ani s m, un organism care i~i pastreaza autonomia chiar cind se afla inca in legatura trecatoare cu c e I a I a I t, adiea cu organismul secundar al trupului pamintesc, Acest pas de capetenie, de la care atirna intreaga dezvaluire curat ~tiintifica a doctrinei, ne vom incerea a-I face mai departe.

10 martie 18.91

II

SOMNUI, ~I SUFI,ETUI.

In primul capitol, prin care ni s-a deschis intrarea a~a zicind pe 0 poarta mare in "f;jtiinta sufletului" , noi am yazut ca nu numai Dumnezeu urzeste faptura, dar inca ~i fapturaea insa~i, odata urzita, se urzeste apoi in sinesi, Aceasta a doua urzire este 0 neaparata urmare a celei dintii : cea dintii fiind 0 marginire din infinit, cea de a doua trebuie sa fie desmarginire spre infinit, adica una alcatuind un fel de plecare, cealalta infati~eaza un fel de intoarcere.

A~chiata din substanta cea dumnezelasca, despar~ita din acea substanta, ~tirbita prin marginire, faptura se tot munceste a se desmargini, ca doaradoara sa ajunga iara~i la dumnezeire: Sa se reindumnezeiasca, Este 0 munca necurmata, incepinduse chiar din momentul in care faptura e urzita prin punerea marginilor la ceea ce-i nemarginit, chiar din acea clipa in care 0 particica din Dumnezeu se pomeneste ca nu mai e decit 0 particica, in loc de a fi tot.

Doamna de SeYigne a spus : "Dieu nous donne .. une impulsion a I'aimer". In aceasta sublima Yorba:

"Dumnezeu ne da un avint de a-l iubi" se prescurteaza intregul mecanism al universului. Dumnezeu

60

naste lumi, ca sr~ aiba ce iubi. El ; fi'l,ptum, copil al acestui altruism, so renaste, iara~i se renaste, neincetat se renaste, pentrn a fi tot mai aproape ~i mai aproape de Dumnezeu, pc care-l iubeste, cu ~tirc sau fara stire, prin I:laminta de iubire cea sadita intr-insa.

Iubirea este unicul raport intre faptura ~i intre Dumnezeu ; marginire de 0 parte, desmarginlre de cealalta, actiune ~i reactiune, intregul mecanism al universului, mecanism a~a de simplu in sublimitatea sa, se cuprinde in principiul iubirii,

La om, spre ~tiinta, prin poezie, prin ideal, necnrmata munca de a se desmariginl, spre infinit este deja atit de Inaintata, incit izbuteste, pina Ia un punct, a se cunoaste pe sinesi, a-si da sm1ma de propria sa marime sau micime, a fi 0 con ~ t i i n ta ; insa omul nefiind altceva decit un rezultat al evolutiei anterioare, cata ~i aci, ca ~i in altele, sa se pastreze la dinsul, deodata cu forma cea din urma a propasirii, sub formele cele de mai inainte, sub forme animale ~i vegetale, sub forme ale popasurilor cele anteomenesti. Cind cineva urea 0 scara, e lucru firesc sa se uite tinta in sus la treptele incotro il duce dorul ; dar nu e mai putln adevarat ca ceea ee-l tine ~i ceea ce-i da putinta de a pa~i inatnte, sint treptele cele de jos, la care el nu se prea uita ~i din care nici una totusi nu-i poate Iipsi, fara ca sa se prabuseasca seara.

Oare ee este s 0 m nul ~

Jumatatea sau aproape 0 jumatate a vietii organice se petreee in ceea ce ni se pare nona a fi un repaos, desi in fapta repaosul nn se aWl, nicaieri in

51

natura. Omul doarme, tigrul doarme, musca doarme rima doarme, buruiana doarme, Doarme 0 bUl'uiana ca ~i omul. Sa luati din Darwin un indoit P 0 r t ret al trifoiului, sub nr. I trifoiul destept, sub nr. II acelasi trifoi dormind.

Sub nr, 1 ai z ice 0 coconita gata sa danseze ; sub nr. II aceeasi coconita motaind intr-un jet.

Pentru planta, ca ~i pentru animal, exista perindarea de veghere ~i de dormire, fara ca somnul totusi sa fie ceva intr-o legatura nedezlipita cu noaptea, nici vegherea cu ziua, nici ambele cu temperatura cutare sau cutare. De Candolle impiedicind 0 planta prin mijloace mestesugite de a-si face somnul noaptea pe racoare, ea i~i strinse Ioitele ~i atipi pe eilldura. peste zi. Nne nici o indoiala eil unele im prejurari

Fig. 8

se potrivesc mai bine cu starea de veghe ~i altele cu stareade somn ; dar este 0 mare gre~eala de a crede ea anume in acele imprejurarl, imprejurari de mai multa sau mai putina indcmtnare, se euprinde insa~i pricina fenomenului.

Fie.ai, fie noapte, fie cald , fiereee, ofiillttL orgallica, nu poate _ sa - nn adoarma in urma vegherii. N egresit, plants se mi~c:'1, altfel decit animalul ; res-

52

pira, so nutreste, doarme aUfol; JnSa oricme nu Htgaduie~te evolutia organic a ~i evolutia peste tot, nu poate sa tagaduiasca, in planta ca ~i in animal, ca principiul miscarii , al respiratiei, al nutririi, al dormirii, este unul si acelasi, felurindu-se numai prin deosebirea marginilor, care sint altele Ia animal, altele la planta, ba altele chiar intre f'elurite plante ~i intre Ielurite animale, intre cut are ~i cutare.

A zgindar! taina somnului prin observatiuni de-a dreptul asupra creierului, dupa cum s-au incercat a face 0 sarna de medici, unii despicind capatina bietelor dobitoace, altdi folosindu-se chiar Ia om de vreo boala care gaure~t.e ~i lasa deschisa 0 parte a craniului, este 0 lucrare ... nu zicem putin serioasa, ceea ce nu se sfia de a zice Cuvier despre vivisectiuni indeobste, despre orice taiere in carne vie, dar in cazul eel mai bun este 0 lucrare , .. care nu arunca lumina nici asupra firii somnului, nici asupra izvorului,

Sa primim fara cearta, ca ceva neindoios, tot ce ni se spune despre "anemia" creierului sau "asfixia" creierului in t.impul dormirii. Ei bine, ce urmeaza de aci ~ Cindeu voiesc a opri 0 birja, dintii cuget, apoi strig birjarului "stai 1" ~i in acelasi timp ii fac en mina. Cuvintul "stai" ~i gestul de oprire sint in privinta cugetarii ce le da nastere intocmai in acelasi raport in care seaflaanemia san asfixia creierului, daca in adevar va fi 0 asfixie sau o anemie,catre fenomennl somnului.: anemia sau

asfixie insoteste somnul, precum cuvintul ~i gestul insoteac cugetarea, () insotire ~i nimic ·maimnlt,o. insotire . buna de studiat, fie! dar totusi numai 0

53

Insotlre. Dadt n-ar fi numai 0 insotirc, atunoi ~i planta ar trebui sa aibCt creier, coaci ~i ea doarme.

AfaI'a de aceasta, creierul eel I)US intr-o stare nenormala, adica dezgo1it prin gaurirea eapatinii, poate el oare Sr1 luereze tot asa din punct in punct ca un creier farC1 nici 0 meteahua ~ Este aproape de mintea omului, el't un picior, fie oricit de sanMos, I;lcbiopateaza daca il stringc lllealtanlinlea sau daca n zgirie la talpa. vreo tandal'a. Cercetati Ienomenele asupra unui 0111, san fie ~i asupra unui cline, care nu ~ehiopatL·aza; dar pc cei bolnavi sa-i vindecati mai int.ii, pentru ca 8a-i putet! cerceta mai la urrna.,

Somnul este mult, I;\i Ioarte mult mai trebuincios decit ceca ce numim noi mincare. Un Succi, Merlatt], un Tanner, nu maninca nimic cite patruzeoi de zile. Sr1 incerce cineva a nu dormi deloc numai o sa,piamina.

o nedormire prelungita peste cinci-sase zile aduce la ideea sinuciderii, la un fel de dorinta invapaiata de a scapa cu orice pret din acest trup pamintesc, a carui greoaie stapinire numai atunci noi 0 simtim pe deplin, tiindca numai atunci ea nu se intrerupe din cind in cind macar printr-un pui de atipire,

A dormi, dimpotriva, se poate mult, de tot multo mai mult decit ne-o inchipuim noi insine. Asa-zisele animale hibernante, de la urs pina la musca, dorm o parte din toamna ~i iarna intreaga, desteptindu-se numai primavara ; iar altii, de pilda crocodilul american, dorm intreaga vara cit tine seceta. Se stie ca yogbii din India - ne-o ineredinteaea Haeckel, Dr. Preyer, Dr. Honibberger (Le Temps 1885, 31 Oct.) - se tngroapa de bunavoie pe cite patru luni ~i mai bine, la stlrsitul carora, usca~i ca 0 moaste, sint de~-

teptati, ~i-~i reiau cursul obisnuit al traiului. Ceva

54

analog ne intimpina ia Tu,l'digradc ~i alte animalcule, iar intre plante la "A.nastatieu, hierochuntica", care aeisderea reinvle dupa ce zac mult timp, uscindu-se fara nici un semn de viata.

Un somn atit de indelungat, fara mincare, dovedeste ca Insusi somnul este un fel de nutriment, ~i la 0 asemenea incheiere ajunge chiar fiziologia medicala, cind da in laturi zadarnicele vivisectiuni, bune ~i ele po ate pentru altceva, ~i adinceste fenomenele fara a le vatama sau a le zdruncina.

Colegul meu Dr. A. Vitu mi-a imparta~it cea mai noua intinsa scriere asupra somnului: tratatul in doua tomuri mari al protesorului Sergueyeff : "Physiologie de la veille et du sommeil" (Paris 1890). Am citit-o cu multa luare-aminte. Autorul ne asigura cit prin somn oriee planta ~i orice animal se hranesc cu eter, nu cu asa-numitul "eter" acetic sau sulfuric al doctorilor, ci cu acel fluid extrafin ~i extraelastic prin care ~tiinta explica lumina, caldura, electric itatea; un fluid care strabate universul intreg ~i care alcatuieste pentru toate fiintele organice - zice profesorul Sergueyeff - 0 hrana imponderabila : "aliment imponderable". N oi Htsam la 0 parte eterul. Voim numai a face sa se inteleaga bine insemnatatea cea mare a somnului, ~i toto data greutatea sau .aproape neputinta de a se raspunde pe 0 cale curat fizioIogica la intrebarea: de ce oare organismul trebuie negresit sa doarma ~ de ce, dormind, el se nutreste, ba inca se nutreste mai cu spor decit mtncind t de ce ? . .. Iiziologiceste aceasta nu se ~tie, dar totusi invederat este cil, se nutreste, ~i se nutreste eu eeva Lm p o n d e r a b l L

A dormi este ~L vis a .

Degeaba se banuieste ca poate fi somn fara vis.

Fara vis este 0 pregatire 1a somn sau este 0 incetare de somn, una din doua, dar somn nu este, judecindu-se neaparat dupa ceea ce se petrece Ia om, de u nde prin analogie ne pogorim la tiinte inferioare.

Peate se intimple, ~i in faptu se intimpls, ce am visat ; dar aceasta vine tocmai din aceea ca visul eel mai caracteristic se afla 1a mijloc intre 0 pregatire la somn ~i 0 incetare de somn, adica intre doua rastimpuri tara vis. Oricind desteptati pe cineva din somn in pripa., pe neasteptate, e1 i~i aminteste ca a visat ceva, desi poate sa nu si-o aminteasca atunci cind se desteapta singur printr-o trecere ineeata de la dormire la nedormire. Uneori vedeti cum omul se mi~ca ~i vorbeste prin somn; mai tirziu, insa, desteptindu-se, 11 intrebati de vis; e1 raspunde cu siguranta ca n-a visat nimic, Peste noapte omu1 se desteapta citeodata din pricina unui zgomot; in acea elipa el stie ca s-a intrerupt din visul cut are ; apoi iara~i adoarme ~i dimineata, dupa 0 desteptare deplina, i~i aduce arninte numai atita ca avusese cutare vis peste noapte, In scurt, intre somn ~i vis legatura este atit de strinsa, incit unu1 din ele trage dupa sine san presupune pe celalalt,

Toate dobitoacele, cind dorm, viseaza ca ~i omul.

La unele din ele noi putem observa insine in to ate zilele fenomenu1 visului, Cine1e care doarme acum la picioarele me1e viseaza : iata-l ca geme prin somn, iata ca hiriie, vrea sa latre, arata dintii, vede ceva suparMor, se linisteste apoi ~i, tot prin somn, se gudura miscind coada de bucurie.

56

Fiindca planta doarme ~i ea, e sigur ca ~i planta viseaza 0 farimita de vis, si oricit de farimita ar fi acel vis, el este deja un avint Ia des mar gin ire.

De demult s-a bagat de seama ~i s-a spus intruna ea visatorul adesea cladeste 0 drama Intragadintr-o imprejurare adevarata de tot micuta, care se intrmpIa de-i atinge in somn vreo parte a trupului. Un purice bunaoara, pi~ca pe Descartes, ~i el se viseaza strapuns de 0 sabie. Un scriitor foarte insemnat, Alfred Maury, s-a supus cu precugetare Ia un sir de intipariri de acest soi ; de pilda, el a pus pe altul sa-l gidile incetisor in t.impul dormirii cu 0 peniia pe obraz, ~i a vis at ea este torturat intr-un chip ingro-

zitor. .

Voind sa dovedeasca umflatura visului, 0 bservatorii au umflat-o ~i mai mult ei in~i~i fara a visa. Sint putini oameni, chiar printre imparati, pe care din cind in cind sa nu-i piste in somn cite un purice; ar urma dara, ca unul din visele cele mai obisnuite ale omenirii trebuie sa fie strapungerea cu sabii, cu lanci, cu cine mai stie ce! Fantazia unor invatati asa-numiti p 0 zit i vi, al carol' pozitivism nu este altceva decit neputinta de a vedea mai departe de virful nasului, fantazia lor cind vor sa rastaImaceasca eu orice pre] prin chltibusnri niste fenomene de 0 ordine foarte superioara, intreee ~i lasa departe in coada fantazia visatorilor.

Toti puricii, toate penitele, to ate acestea ~i asemenea seeaturi, intrebuintate eu 0 comics posacie pentru a patrunde in firea visului, masoara marea eu degetul. Luate la serios, ele dovedesc numai ~i numai ca in vis piticul se face urias, ca sufletul visind

57

nu se poate multumi cu marginile care Ii sint impuse, ca visul este pentru organism 0 des mar gin ire ; insa pentru a dovedi aceasta, puricii si penitele sint de prisos, deoarece faptu1 so adevereste nu din experimentatii sporadice, nu din ceea ce s-a intimplat in somn cutaruia sau cutaruia dintre mii peste mii, ci Iaptul rasare din fiecare vis, 1a Iiecare am, h"tra purici ~i fara penite. Pentru a rlovcdi ("{~ flad"tnl arde, poznasul experimen t ator no spune ca 0 scinteie din chibrit I-a brt~i('at la mina ; ~i-~i em ilosul do a ne fj spus ceva nou !

Oprindu-ne in specie asupra visului omenesc, singurul pe care-I cunoastem mai binisor ~i care, totodata, inchipuieste treapta cea mai inalta a evolutiei visului pe pamint, noi toti citi sintern vedem in el din capul locului doua trasuri mai generale :

1. Des III a r gin ire in privinta spatiului ;

2. De::; III {\; r gin ire in privinta timpului.

Adorrnit in Bucuresti, eu ma visez la Calcutta san la New-York, unde nu rna striimuf printr-o incolora cugetare ca in stare de veghere, ci unde rna simtesc ~i rna vad eu intreg, ca ~i cind a~ fi acolo trupeste. in vis dara spatiul pentru mine se poate zice ca aproape nu exista, Vistndu-ma Ia New-York sau la Calcutta, eu iau acolo parte la 0 rascoala; tovarasii mei fiind biruiti, eu fug intr-o padure : rataeesc mai multe zile, omor un ~arpe san un tigru care vrea sa rna sfi~ie, dupa aceea sint prins de gonasi, adus in tirg, bagat in puaciir ie, judecat ~i oslndit la moarte ... to ate acestea in intervalul unui somn cine stie cit de scurt. In vis dara timpul,

58

ea ~i spatiul, pentru mine se poate zice ca aproape nu exista,

Este faimos visul eel de trei minute al Iui De Lavalette, povestit de Taine (De l'intelligence, P., 400). Dar din cite mi s-a intlmplat mie a auzi sau a citi, nu cunosc nici un vis mai des mar gin i t deeit acela ee-l avusese fiica mea cind era de 14 ani ~i pe care ea l-a descris ehiar a doua zi pe larg :

"La 23 decembrie 1883 mil culcai devreme, dupii 0 zi petrecutii In Iiniste ~i destul de vesela, Adormind Iridata, iata ce visai 1:

Eram tntr-o foarte mare pesters, aceeasl In care, dupa eum se povesteste, arhanghelul Gavril venise a tmparta~i lui Mahomet

1 Acest vis, descris frantuzeste, fiind inedit, II repro ducem aci In original:

"Je me couchai Ie 23 decernbre 1883 de bonne heure, apress avoir passe un [ournee tranquille et assez gale, Je m'endormis aussttot, et voici ce que je revai :

J'etais dans une immense grotto, la meme ou I'archange Gabriel vint, dit-on, enseigner a Mahomet les lois de Dieu. Cette grotte etait remplie par des tldeles, portant des torches de resine ; ils etalent vetus de plus riches costumes de I'Orient.: on y voyait des Turcs dans Ia habits de satin et de borangic (gaze) brodes d'or et de pierreries; des Arabes et des Persans portant la ceinture et Ie turban; des Algerlens couverts de longs chines et chausses de babouches. La lumlere rougeatre des torches donnait aces etres des formes bizarres et fantastiques. Tout d'un coup, un des Musulmans, mieux vetu que Ies autres, fit un signe; aussttot la foule Be mit a genoux, se prosterna Ia face contre terre et entonna une hymne Ii. Allah et Ii. souprophete. BientOt, me sentant etourrer au milieu de cette cohue et de Ia rumee des torches, je voulus sortir de la grotte; mais iI n'y avait point d'ouvcrture. II y en avait cependant line au-dessus de ma tete; c'etalt un trou fait dans Ie roc. de Ul.chai d'y arrlver en grlmpant sur les parols de la groLLe; an moment 0\1 je sortals ma tete du trou, j'entendis une voix terrible dans lu grotte, la voix du pretre qui criait: « Malheur a I'Imple qui

89

legite lui Dumnczeu. Aceasta pesterti era pllud de crcdlnclosl purtind facIe de ra~ina. Ei erau i mbracat.l in ccle mai bogate porturi orientale; vedeai acolo turci in haine de atlas ~i de borangic, Impodobite cu aur sl cu pietre scumpe ; apol arabi ~i persani, cu cingatorl ~i cu turbane; apoi algerlenl, acoperitt eu lungi saluri ~i tncaltat! cu papuci. Lumina cea rosietica a faelelor diidea acestor Illnte niste chipuri ciudate ~i Iantastice. Deo data unul din musulmani, mai bine trnbracat declt cellaltl, faeu un semn, ~i pe loc gloata se puse in genunchi, cazind cu rata la pamtnt ~i Incepln d a ctnta un [mn lui Allah ~i prorocului, Peste putln, simtlndu-ma niibu~it1i de imbulzeala ~i de fumul faclelor, eu rna hotari! a iesl <lin pestera, dar nu gaseam nlcl 0 deschizatura. Ba era una tocmai deasupra capului meu : 0 gaura faeuta In stinca. Ma Incercal a rna

quitte la sainte grotte au moment du service divln ! » Etfrayee, je me hissai, [e sortis enfin completemcnt du trou et :i; me trouvai sur un rocher eleve: je ne voyais autour de moi que I'Immense eten due de la mer. La mer, d'nn bleu d'argent, semblalt n'avoir point de fin; elle entourait Ie rocher de tous cotes. Aussltot, je m'elance dans les airs; je me suit sentie toute petite, j'avais des ailes blanches et je volais, je v olais dans l'espace avec la rapl drte de I'olseau. J 'etais en effet devenue oiseau. Mais Ie me chant pretre letalt devenu aussl , et me poursuivait. Cepen dant j'invoquai le Dieu des Chret iens; nussltot Ie pretre sous sa nouvelle forme tomba dans Ies flots. Pour mois, j'arrivais sur un nuage d'or et de pourpre; la, je vis un palais d'azur, dont les colonnes de neige blanche sernblalent n'avoir pas de fin, tant elles e talent hautes, Le palais etait rempJi d'une clarte eblouissante, mais douce et divine. Arrlvee la, je me senti re devenir jeune fiIle; j'etais toute vetue de blanc, d'or et rl'azur. Mes cheveux repan daien t une o deur dellcieuse autour de moi ; j'avais de gran des ailes blanches qui m'enveloppaient d'une lumiere celeste. De miliers d'ulseaux, tous dores, pourpres et azures, vinrent vers moi en chant ant et en gazouillan t. Ils me montrerent an milieu du palais line nappe d'eau plus pure que le cristal, et me deman dererrt dans leur langage si je voulals me baigner. «Non, leur dis-je, je vou drais dorrnir ». Aussitot ils me menerent dans une chambre dont les par ois ctaient des quirlandes de fleurs entrelaces ; le plafon d etalt Ie ciel 011 brillait la lune dont la douce clarte rem-

60

urea plnli aeolo, ciiliirlntln-ma de peret.ll pesterii ; Insii in momentul clnd scosei capul prln gaura, auzii din launtru un glas Ingrozitor, glasul preotului strlgtnd: vai de nelegiultul care pariise~te sfinta pe~tera In tlmpul tnchlnactunit dumnczetestt l Speriata, mil opintii ~i am Izbutit a iesi de tot pomenlndu-ma pe 0 sttnca tnalta, de unde vedeam In jurul meu numai nemarglnlta intlndere a marll , Marea, de un albastru arglntlu, parea fara srtrstt, tnconjurtnd sttnca din toate partrle. lute rna avtntez in aer! mil simieam mit.itlca, aveam niste arlpioare albe ~i zburam, zburam In spatlu Cll repeztelunea unel pasari. In adevar, mli fllcusem chiar pasare. Dar rll.ut1iciosul preot se fdeuse ~i el pas are ~i porni dupa mine in goanii. Atuncl eu ehemai in ajutor pe Dumnezeul cresttnllor , ~i pe data preotul eel preracut In pasare se praviili In talazurlle

plissait In chambre et Invitait au sommeil. Je me couchai sur un lit de Iys et de roses; mes petits oiseaux s'envolerent; deux rosslgnols seuls resterent, et me bercerent de chants melndieux [usqu'a ce que [e rus endormie. AIors je revai dans mon sommeiI que j'Hais avec maman en Allemagne, aux environs de Munich, dans une champagne dellcleuse, Nous habitions un village anx pieds des montagnes, sur une coline. Notre maison etait entouree des jardins et d'arbres, et couverte de fleurs entrelacees. Notre fenetre etait remplie de pots de fleurs. Nous allions faire une promenade dans la campagne, maman et mol, et au milieu d'une praire emaillee de fleurs, au bord d'une route, nous nous asstrnes sur I'herbe. Tout a coup nous apereumes au loin une grande caleche trainee par quatre beaux chevaux au galop, qui arrivait au milieu d'un tourbillon de pousslere, Des paysans qui travaillalent aux champs Oterent leurs chapeaux en criant: « Hourra! c'est M. de Bismark! c'est M. de Bismarkl e Je restai assise sur I'herbe, et comme un paysan me conselllalt de me lever et de saluer M. de Bismark, je erlal, au moment ou le voiture passait en face de moi: «A bas Ie Bismark! Au diable le Bismark! La race latine se moque de lui, car son royau me est en enter, et III. race Iatlne est fille du ciel! ~

En ce moment je me reveillal. J. Hasdeu".

(Caietele nr. 61, Intre manuscriptele autografe pastrate de sop>!. mea.)

61

ml\ril. CIl pentru mine, lata-mil. pe \111 nor de aur ~I de purpura, uncle va~ui un palat de aur, ale carula coloane de zapada alba parcau fara cap at, dc'nalte ce erau. Palatul era plin de 0 striilucire ce te uimea, tnsa dulce ~i dumnezelasca. Sosind act, eu rna simtii iarii~i fata. Eram Irnbracata numai In alb, In aur ~i In azur. Parul meu rasplndea In juru-mi un miros destatator. Aveam marl arlpl albe, care rna Infa~au Intr-o lumina cereasca. Mii ~i mii de pasari, toate aurlte, purpurate ~i azurate, venira ci\lre mine ctnttnd ~i clripind. E1e Imi aratal'a In mijlocul palatului un luciu de apil mai Ilmpede declt cristalul, ~i rna Intrebara In graiul lor daca poftesc sil rna scald. Le-arn raspuns:« Nu, a~ vrea sa dorm t. Pe data ele ma dusera tntr-o odaie, unde peretti erau tmptetttl-de cunune de flori, iar tavanul era cerul un de stralucea luna a ciireia dulce lumina umplea odaia ~i te tndemna la sornn. Mil culcal pe un pat de crini ~i traudafiri j pasaruicele mele au zburat ; numai doua privighetori au ramas legantndu-macu melodioasele lor ctnturl pin a ce am adormit. $i In acest sornn al meu ma vlsez cu mama In Germania, In preajma Miinchenului, tntr-o tara mtnunata, No! locuiam tntr-un sat la picioarele munttlor, pe 0 collna. Casa noastra era trnprejurata de griidini ~i de arhorl, acoperitii de flori Impleticite. Fereastra noastrii era plinil de vase cu florl. Ne duseriim, eu ~i mama, a face 0 plirnbare pe clmp ~i ne a~ezariim pe tarbii In mijlocul unei livezi smiiltuite de rlort, pe marginea unu! drum. Deodata zarim In departure viind 0 mare carcta trasa In fuga

de patru trumosi telegari, In mijlocul unui vlrtej de pulhere, Taranii care lucrau la clmp au ridicat palariiIe striglnd:« Sll tralascii! este d. de Bismarck! este d. de Bismarck! •. - Eu rarnasei [us pe Iarba j elm' cln d un taran ma srill ui de a m5 ridica ~i a salut.a pe d. de Bismarck, atune! eu strigni :« .Ios eel Bismarck I In dracu eel Bismarck! Ginta latina i~i hate joc de dtnsul, cad Impal aPa lui este in lad, pe clnd glnta latina este fiica cerului I.

:)i strlgtnd asa mil desteptai ... "

62

In acest vis, tot ce poate fi mai plastic, mai colorat, rnai viu, nu este 0 desmarginire, nu slnt dona desmargmiri, ci sint desmarginiri peste desmargmiri. Spatinl si timpul se ~terg aproape cu desavil'~ire : corpul dormind in Paris, anume in "rue de Conde", sufletultrece dintii in Arabia, de aci zboara peste ocean, de aci se inaJta pe 0 alta plaueta, de aci se coboara in Bavaria. In aceslasi somn, materialiceste fara intrerupere, se suprapun doua vise deosebite, unul plecind de pe ]lamint eatre stele, celalalt intorcindu-se din stele catre pamint. Desmarginindu-se din acelasi corp, adincit in sornn pe malurile Seinci, sufletul dintii se vede cu forma cea piiminteasca, apoi iata-l 0 pasarieit, apoi se preface intr-un inger, apoi din nou i~i reia liaina cea trupeasca, pe care 0 parasise. Acelaei suflet vorbeste omeneste eu arabii ~i eu bavarezii, dar intelege fara nici 0 impiedicare graiul pasarelelor, cu care petrece lntr-un palat suprapamtntesc.

Ceva mad cterie, mai imp 0 II d era b Ll , poat.e oare sa fie ~

f;li cu ascmenea "imponderabil" organismul efie om, fie buruiana, eaei in principiu sintem siliti ~1 crede ca ~i buruiana zboara in vis - eu asemenea "imponderabil" organismul se hraneste, se hraneste in toata puterea cuvintului, nu 0 zi sau dona, ci 0 jumatate din cit traie~te sub scoarta trupului pc scoarta piimintnlui.

Ceva mai mult ; aeeasUt hrana ii <Ia ornului tocmai ceca ee el cauta ahtiat cind nu doarme : fer i c ire.

Negre~it, sint unelc vise foarte suparatoare, ba chiar grozave, lmbinate eu apasare, eu inecaciune,

ell zbuciumari, cu fiori, eu tipete ; dar ele sint atit

de rare ~i aUt de afara din calea cea obisnuita, inctt Hint privite mai multi ca prevestire san ca urmare a unei boale trupesti san sufletesti, nicidecum cau stare normala. Starea cea normala a visului se caracterizeaza printr-un molaitic simtimint de usnrare *i de indestulare, care se mai rasfringe citva timp ~i dupa desteptare.

Acest element de Iericire este atit de mult 111 insaR,i firea visului indeobste, inc it numai el se desfMoara ~i ajunge la culme, atunei cind noi ne adormim Tnsine prin mijloace mestesugite ; prin betie, prin afion, prin haeis, - adiea atunci cind se umfla simbnrele visului, ciud se exagereaza principiul, Nimie nu e bun peste masura, dar tocmai in trecerea maaurii se accentueaza caracterul eel adevarat al unui lucru, se lamure~te colo area lui: colo area visului c fericirea.

Fenomenul eel mai izbitor in aceasta privinta, un fenomen care iti ridica parul maciuca, este cind, zguduit de eompatimire, privesti Ia un nenorocit pc care doctorul tl adoarme prin cloroform, apoi il taie, il spinteca, il sfi~ie, ca ~i cind bietul trup ar fi o papu~a, 0 marioneta, In timpul acestei salbatice cazniri a invelisului celui trupesc, eind lucrarea organelor nervoase este cu desavir~ire intrerupta, sufletul habar n-are ; eul nostru nu numai nu simte nici 0 placere, dar inca este fer i cit.

Vestitul dr. Velpeau imparta~ea la 1850, in sedinta de la 4 martie, colegilor sai din Academia de IStiinte de la Paris, despre cloroformizarea unei doamne, careia ii faeuse 0 operatic Ioarte dureroasa. Desteptata, ea zimbi ~i s-a apucat a povesti cu un

64

ton glume] ca, atunci cind 0 ciopirtea doctorul, ea vis.aca petrece cu 0 prietena,

Orice s-ar zice dal'i"L pentru om, iar prin urmare ~i pentru fiinte organice inferioare lui l neaparat cu deoaebirea de graduri ~i cu inlaturarea de accidente, visul este 0 desmarginire prin care sufletul i~i do bindeste 0 stare de fer i c ire.

::;Ii altceva inca; ceva de cea mai mare insemnatate f}i cunoscut tuturora, dar pe care totl il scapa din vedere, tocmai pentru c11, nimeni nu l-a pus vreodata la indoiala, In vis, ca f}i aievea, omul Be poate speria, Nu numai amenintarea san primejdia, ~i orice lucru la care nu ne asteptam deloc f}i care ni se pare a fi en totul peste putinti; atita in noi 0 apaima. Astfel, in stare de veghere, daea ne pomenim cleo data in fata unui om care seam11,n11, pre a mult eu vreun mort dintre cunoscutii nostri, noi ne speriem, ba inca le~inam, pentru C11, nu ne asteptdrn deloe ~j credem a fi cu totul peste putinta de a ne intilni en un mort. Cine oare n-a auzit despre pazitori de cadavre de pe la spitaluri murind de spaima ei in~i~i, cind Ii 8-3, parut c11, mortul se mi~c11, ~ Cind un om crezut mort se desteapta din letargie, to{;i din jurul sau, neamurile, prietenii, voinicii orieit de voinici, se impraetie ca potirniehile mincind pamintul. Mai pe scurt, in stare de veghere, ivirea unui mort ne inspaim1nta mai mult poate deeit cutitul unui ucigas, fiindca in stare de veghere no este strainfb ~i ne lipseste cu desavir~iI'e societatea mortilor. In vis, en totul dimpotriva, cutitul ucigasulul ne sperie ca ~i aievea, ne sperie un sarpe, un tigru, ne poate speria 0 pisiea, insa soeietatea mortilor, departe de a ne mfiora citusi de putin, mai adesea ne aduce cea mai mare placere.

65

,-., ...

~i sa se bage bine de seama, ca noi stim aproape totdeauna chiar in vis ca cei morti sint morti, adica stim ca aea ii crede lumea ; ~i totusi - inca 0 data - simtim in fa~a lor nu 0 miseare de groaza, ei misearea opusa de multumire.

Sa ne rastalmaceasca acest fapt, daca le da mina, pozitivistii cei cu puricele lui Descartes ~i penitele lui Alfred Maury, cu anemia ~i asfixia ereierului, cu "cellules encephaliques", ~i cu mai cite altele!

Marele Pasteur, - binefacatorul omenirii, dinaintea caruia sa se tupile tot,i Molechotii, to~i Biichnerii 1)i toti Lombrosii, - marele Pasteur, in discursul sau de intrare Ia Academia Franceza, 27 aprilie 1882, a sfarimat aeest inchipuit pozitivism prin dona cuvinte: "el nu ~ine seama de cea mai de capetenie din toate notiunile P 0 zit i v e , notiunea infinitului", Numai acest infinit limpezsste fenomenele visului, adica ale deamarginirii impulsive a fapturii spre infinit.

Eram amic ~i eoleg eu raposatul dr. Davila: peste un an si mai bine dupa moartea lui, il visez intr-o noapte printre mai multd al~i cunoscuti ~i necnnoscuti. "Bravo, domnule doctor!" - ii zic eu glumind ; "d-ta ee mai cauti pe aiei ~ nu-ti mai vine la socoteala lumea cealalta s" - "Ba da", - imi raspunde doetorul zimbind ~i cu un accent frantnzesc, aidoma aeelasi pe eare-l avea pe pamint - "imi place, dar am aiee niste afaceri de regulat, ~i pe urma ma voi intoarce ... " Daca aceasta intilnire mi se intimpla in stare de veghere, zau nu ~tiu de nu rna apucau alte alea ! In vis 'insa IUCIllI mi se parea

tot co poate fi mai Iiresc, ~i tot asa s-ar fi parut oricui,

GO

De ce ~1

Ftindca in vis nu sint morti, ci stnt suflete, en care sufletul celui adormit traieste in impa,rta~ire.

. in aeeaata privinta, un pozitivist daca va vrea cumva sa. stea de yorba. ~i sa. se judece cu mine, - se prea poate ca sa. n-o primeasca, dupa cum Hartmann, desi fulgera. contra spiritismului , totusi n-a vrut niciodata, dar niciodata, in ruptul capului, sa fie fa~a. Ia 0 singura. ~edin~a. spiritista, asemenea aeelor slhastri care i~i pastrau fecioria numad doara fugind din lume, ca.ci altfel ei stiau bine ca n-or fi in stare sa. nu se poticneasca - un pozitivist, daea va vrea sa. schimbam impreuna dona trei cuvinte, atunci se va incinge intre noi cam urmatorul dialog:

Pozitivistul : Visul este un fel de reprezentatie teatrala, ~i tocmai de aceea mortul eel visat nu rna sperie,deoarece eu il privesc ea }!le un simplu actor.

Eu: Dar tot 0 reprezentatie teatrala, tot un simplu actor este ~i tigrul pe care-I visezi; de ee dar el te sperie .

. ' Pozitivistul: Hm t Daca vom cerceta mai adinc, d-ta te inseli cind zici ca aievea rna. sperie. Un mort asezat in cosciug nu ma turbura deloc, ci numai eind s-ar misca,

Eu: Cum a~a~

. Pozitivistul : Fiindci; afara de cosciug ~i miscindu-se el este 0 alucinatie, of ant 0 m a, nu 0 realitate, nu ceva pozitiv ca un mort in cosciug.

Eu: Prin urmare, recunosti insu~i ca mortul, care se misca, dar nu te sperie, este in vis chiar pentru d-ta 0 rea 1 ita t e, ceva pozitiv, nicidecum

o alucinatie sau 0 fantoma.

67

Pozitivistul: IIm! Fireste, Somnul ~i vegherea nu sint tot una. Logica somnului nu se potriveste cu logica vegherii.

Eu : ~i totusi tigrul, inca 0 data, te sperie deop~triva ~i in Iogica vegherii.

Pozitrvistul : Hm ! ...

Sa lasam pe pozitivist a-~i rumega Incurcatura, jar noi sa pa~im tnainte,

Aceasta trasura foarte caracteristiea a omului in stare de vis, de a nu se teme de cei morti, da pe fa~a" mai limpede decit lungi tratate de metafizica, natura cea n emu r ito are a sufletului, 0 natura neinvMuita atunci sau mai putin invMuita cind doarme trupul eel pamlntesc, care trup fiind el muritor, numai din pricina lui sufletul, in stare de nedormire trupeasca, se teme de cei morpi.

Dar a zice ca sufletul e nemuritor fa~a. de trupul pe care-I poarta pe pamint, nu este a zice ca el eate nematerial. Pentru noi l'amine ca axiom a verba lui Schelling: "mice lume spirituala trebuie sa. fie ill felul ei tot pc atit fizica, pe cit lumea noastra cea fizica in Ielul ei este spirrtuala", Eu am vl:Lzut in Tis ~i am auzit pe dr, Davila, care avea ochi ~i urechi, iar nu era ceva fara niei 0 forma; l-am auzit eu prin ochii ~i urechile sutletului, desi ochii trupului meu erau iuchisi ~i urechile trupului puteau sa fie astupate. Intrevederea ~i convorbirea noastra a fost eeve imponderabil, da ; nematerial, nu.

Sufletul meu, despartit. de oehii ~i de urechile trupului, desparyit de gura, era un 0 r g ani s m, un organism care vedea, auzea ~i vorbea prin alttel de ochi, altfel de urechi, altfel de gura,

68

Aeest organism este 0 enigma III sfera visului propriu-zis, dar devine un fapt mai presus de orice indolala, ctnd tree ern la 0 categorie p(1rtieulal'a a somnului, numita S 0 m n a m b u 1 ism.

Mai lntii insa, cata sa ghemnim in putine cuvinte miezul cugetarilor de mai sus. Nu ne putem ating« de evolutia cea cristaliea a mineralului, care totnsi este ~i ea 0 evolutie in felul san. Restringindu-ne dara in lumea cea zisa organica, ne incredintam ca ea intreaga, inceptnd de la om ~i pillr~ Ia planta, i~i petrece 0 jumatate a traiului in S011111, care ii slujeste ca 0 hra11lL imponderabila mai neinIatllrattL deeit hrana cea ponderabila a eeleilalte jumM:'i1i a traiului. Aceasta hrana irriponderabila cupriusa in somn, 0 alcatuieste visul, III cursul earuia sufletul se desmargineste sub raportul spatiului, sub raportul timpului, sub raportul tormei individuale, sub raportul umbletului, sub raportul graiului, sub toate raporturile, ~i se simte foarte fericit in desmarginire, fericit chiar atunci cind sufera in celasi timp trupul pamlnteac. 0 partieularitate }Jsihologica Iundamentala a visului, prin care el se deosebeste eu totului tot de chipul nostru de a, cugeta ~i de a simti cind sintem in stare de veghere, este elL vi sind noi nu numai nu ne ingrozim de cei morui, dar inca Ii intimpinarn en multumire, ii inlbl'ati~a,m cu dragoste, vorbim eu dinsii, jueam, glumim desi ne aducem aminte chiar in vis ca ei sint rnorti trupeste : tru-

deste, nu sufleteste. "

Pozitdvistul eel mai incapatinat, care toata ztulica striga la dreapta ~i la stinga ca sufletul moare deoda,ta cu hoitul, peste noapte viseaza pe un tata mort, pe 0 mama, pe un prieten, ~i far a nici 0 spaima ii

69

stringe in brate, caci in vis, adica in desmarginire din trup, el stie ca sufletul nu poate sa moara, 0 stie atunci, apoi se desteapta ~i - reintrat in marginea pielii celei grosolane - iara~i striga, striga ~i mai cu multa inversunare, cum ca sufletul moare deodata cu hoitul. Cu alte cuvinte, el tagaduie~te prin gura trupului ceea ce-i marturiseste hn gura suiletului, surd prin urechile trupesti la ceea ce-i aude urechea cea sufleteasca,

Urechea-ti nu-l ureche! Tu nu ~tii c-al In tine, Ascuns In fundul mlntii, pitit In duhul tau, Un alt auz ce-aude din sterele senlne

Pe spiri te, pe tngcrl, pe Insusi Durnnezeu!

Tu nu sti l, caci tarlna te-nlantuie In c.atu~a, Caci sutletu-tt robeste robia cea rnai grea. Caei lutu-i puscarla, din care n-ai vr-o u~a, Silit a sparge zidul de vrei sa ie~i din ea I ...

Sufletul are 0 gura a sa, ochi ai sai, ureehi ale sale, un organism aufletesc imponderabil, deosebit de organismul cel ponderabil al formei pamintesti, macar ca ambele organisme, materiale ambele, dar unul secundar ~i celalalt primal', unul treeator ~i celalalt vesnic, se imbina laolalta in rastimpul cit le este dat a fi legate. Autonomia acestui deosebit organism, dupa cum am spus-o mai sus, ne izbeste mai cu seama in ceea ce se cheama S 0 m n a m - bulism.

Oa 1}i somnul propriu-zis, somnambulismul e un vis, dar un vis in care trupul nu ramine pe Ioc, nemiseat, sau aproape nemiscat, ci este silit a se tiri, asa zictnd, grapi~ dupa suflet. Negresit, e 0 desmarginire ~i aci, caci altfel n-ar fi vis, insa 0 desmarginire

impiedicata printr-un ce de prisos; pe cind sufletul viseaza, trupul umbla fara a simti nimic, ca ~i cind ar fi ramasin pat,de~i in pat n-a putut sa ramina.

Somnambulul, cel "lunatec", dupa cum se zice mad obisnuit, se scoala din asternut, iese din odade, strabate afara, se urea pe easa, fie ea orieit de inalta, si se plimba linistit fara niei 0 sfiala pe intuneric, pe marginea aeoperisului, acolo unde 131 lumina zilei, neeum noaptea, n-ar euteza sa pa~easea un pompier. :tn aceasta primejdioasa plimbare, somnambulul poate fi eu oehii inchisi sau eu oehii deschis], totuna : chiar cind Ii are deschisi, totusi ei sint sticlosi ~i fara viata, fara niei 0 clipeala, pierduti in atintire, astfel ea, oriee s-ar pretinde, el vede, vede minunat de bine tot ce-i trebuie sa vada, dar vede nu eu oehii trupului, ei eu altceva,

Pin a ~i pieioarele somnambulului nu se mi~ea asa ca in stare de veghere, ci mai mult se aluneea intr-un chip tot ciudat, ineit s-ar putea ziee ea inlanntrul lor este un resort care le impinge sa se ridice de pe pamint, sa zboare, dar greutatea trupului Impiedica, Acelas! automatism in miscarea minilor.

~i toemai de aceea, in somnambulism, desmarginirea fiind ingreuiata, lipseste acel element de ferieire, prin care se caraeterizeaza visul eel ordinar : somnambulul sufere.

Intre somn ~t intre somnambulism sint unele stari mijloeii : nici tocmai somn, nici tocmai somnambulism. In loc de a umbla, bunaoara, somnambulul muzieant sta pe loe ~i cinta din vioara, iar somnambulul literat se a~eaza 131 masa ~i scrie,

71

Nu umblarea dadj" nu "ambulismu1" este ceva caraoteristic in somnambulism, ci aeea desmarginire imp i e die a, t a a sufletului, bagati bine de seama : imp i e d i cat a.

t;;i 0 dovada despre aceasta este somnambulismul cel artificial, asa-numitul "magnetism", "braidism" "ipnotism", cind a~a ~i cind altmintrelea, dUp~«CUI11 Ie place doctorilor, dar ln temei unul ~i acela~i lucru.

Somnambulismul provocat, ea, ~i somnul eel mestesugit prin ha~i~ sau cloroform, mare~te caracterele fcnomenului celui firesc, ~i - multumit.a unei asemenea mariri - aceste caractere se vad mai clar, se despica mai Iamurit, se amaruntesc ca printr-un fel de microscop. Somnul artificial, hasisismul ~i cloroformismul mai ales, imping desmarginirea suIletului atlt de departe, inch 01 se face aproape en dCRav'iqil'c Rtrain trupului, simtindu-so f'ericit chiar in momentul in care lucreaza fa,ra, mila asupra earnii briceagul chirurgului. SomnambulislIlul eel artificial, dimpotriva opreste desmarginirea aUt de rnult, ineit suf'let.ul se impreunit cu rtrupul, devine 0 [ucarie in vola magnetizorului, ceea co n-ar putea sa fie daea sornnambulismul prin insus! firea sa, difel'ita in aceastd pl'ivin~a de firea somnului, n-ar fi 0 desmarginire supusa la i 111 pie d i car c.

Odata stapin pe intreaga fiin~a a somnambulului, magnetizorul este pus in stare de a-l suci in toate chipurile, de a face dill el tot ce-i place, tot ce se cere, adica pentru ca sa-1 poata studia mai sigur, mai indeminatcc, mai ~tiin~ific. Nu mai este un om, ci-i un rob, un "jumatate suflet", dupa yorba batrinului Homer. t;;i-n acest rob ce se observg

oa1'c ~ . . . .

172

in scrierea de fata, ca ~i in tot ce am scris vreodata, en nu rna tern cit ii negru sub unghie de a supars, cit; de t.are pe cutare san pe cutare, fie acel cutare en I}apte stele in frunte ; ma tern insa foarte ruult de un singur lucru, ~i anume ca nu cumva sa se creazii, ca in cercetarile mele m-am intemeiat en l1i;l11l'il1Ni, pe niste izvoare indoioase. Despre somnam bulism s-a scris de vreo eincizeci de ani 0 multime de minunatt], prin care se va fi strecurat, ~i nu putea sa nu se strecoare, 0 s:l,m[t de fapte mai mult san mai pujin banuite. A cerne neghina din grin in cele scrise de Eschenmayer, de Ennemoser, de Kerner, Du Potet, Cahagnet, etc., e cam anevoie. 1\'la voi ci1lanzi, prin urmare, numai ~i numai de acele carti, a carol' autoritate este adeverita intr-un glas de toti invatatii cei zi~i oficiali, chiar din pozitivistii cei cu puricele lui Descartes ~i cu penitele lui Alfdred Maury. Intre aceste putine c8xti, unul din locurile cele mai de frunte 11 tine, £ar3, indoiala :

"Etude seientifique sur le somnaui bullsme, Paris, 1880", de doctorul Despine, cu care voi merge dar min a in mina in cele ce urmeaza ma i JOB.

Dupa aceasta paranteza privitoare Ia metoda, ma lntoro acum la intrebarea : In omul d evenit rob al ipnotizorului ce se observa oare t

Sub numele sfors.itor de "hyporost,llCzie" - eo de mai nume sforaitoara de soiul acesta nu croieste medicina pentru tot felul de Ienomene pe care nu prea le intelege ! - sub numele de "hipe1'estezie" se deserie la somnambuli 0 ascutime supratrupeasca a aimturilor, mai ales a vazului ~i auzului. Somnambulul aude la 0 foarte mare departare ceea ce abia se sopteste eatre el, ~i pe cei ce yin la dinsul Ii recunoaste

!

dupa pasii lor pe scara sau in strada, pe cind acei pasi nu se rasfring' inca deloc in ureehile eele trupestl ale altora. EI vede printr-o scindura, eiteste intr-o carte aeoperita, ne spune ceasul §i minutul dupa un ceasornic inchis intr-o cutie, descrie figura §i descifreaza velea tul pe 0 moneda ascunsa intr-o punga.

!ntrucit somnsmbulul le face toate acestea cu fa~a intoarea spre acea scindura, spre aeea carte, spre acea cntie sau spre aeea punga, Toma-necredineiosul mai poa te inca sa banuiasos, ca este un neam de vedere curat trupeasca, desi ea se petreee cu oehii inchisi : fine~e a pleoapelor l ex:trasensibilitate a retinei! idiosincrasie organica l etc., etc., etc. Dar vine un moment cind "et caetera" nu ajunge §i cind pina §i Toma-necredinciosul nu mai §tie ee sa zica, multumindu-se atunci a nascoci dupa obicei vreun nou termen tehnic, prin care vrea sa ne insele ~i sa se msele : t ran s p 0 zit i u n e a s i m t uri lor .

In ce oare se cuprinde aceasta nostima "transposition de sens" f Sf cuprinde in aceea ca somnambulul aude SaU vede printr-o parte a trupului pe unde nu sint nici ochi, nici ureehi, adica pe unde nu se afla niei un organ trupese al vazului sau al auzului.

Dar oe fel de "transpozi~iune" sa fie aoeea, de vreme ce oehii §i urechile nu se "transpun", raminlnd intregi fara clintire la locullor ?

Doctorul Despine a urmarit fenomenul Ia mai multe somnambule, dintre care una vedea, auzea, amirosea prin degetele de la mini §i dela picioare. La o alta somnambula, numita Eugenia, dootorul Despine a invelit eapul eu 0 ('irpa neagra, apoi i-a pus sub pieioare un peteo de hirtie, pe care s-a soris aceasta fraza destul de Iunga §i destul de tntorto-

1

eheata, adica destul de medieala : "Si la guerison des malades eta it en raison directe de l'inMret qu'elles inspirent, la v6tre serait aussi prompte que la pense~"; ei bine, Eugenia a miscat cu pieiorul petecul pina cind l-a a~ezat bincsub talpa la locul unde ea avea 0 mica pata rosie, ~i prin acea pata rosie, ca ~i cind ar fi fost acolo un ochi foarte agel', dinsa a citit din cuvint in cuvint ~i a reprodus intreaga fraza.

- Cum vezi d-ta ~ intreba doctorul Despine pe una din somnambulele sale.

- Organul vazului, raspunse ea, parca s-ar pogori, mi se pare ca este un fluid. ,,'O'est comme si 1'01'gane de la vue descendait, il me semble que c'est un fluide" .

NICi poate sa fie altceva decit un flu i d, un fluid imponderabil, un imponderabil care vede,care aude, cafe amiroase, care simte, care este un organism deosebit de organismul eel ponderabil, de organismul eel netluidic al trupulni pamintesc.

Nefiind niei 0 "transpozi~iune a simturilor" celor trupesti, care nu se pot transpune fara a se transpune totodata organele cele proprii tiecaruia din ele, este o. des mar gin ire a organismului celui rluidic, miseindu-si el cu 0 neinchipuita repeziciune toate moleeulele unele peste altele, deoareee este fluidic. Somnambula doetorului Despine l~i dadea seamll eo insa~i de aeelorganism fluidic, acelasi pe care Schopenhauer il numea "organ al visului", a celasi caruia HeUenbach(Geburt und Tod, 89) i-a zis "meta-organism", acelasi pe care alW - mai de mult san mai de curind - ilboteaza bine-rau eu tot felul de epitete. Nona, eel -putin deocamdata, IlU ne pasa de nume , Numele fie cum va Ii, luerul in sine este l

,

I

I

7S

o r g ani s m al s u fIe t u 1 u i, un organism fluidic imponderabil, neatirnat de ('elul€' encefalice, de care dinsul se slujeste ca de 0 simpla unealta specializats; in stare de marginire trupeasca, pe cind in stare de desmarginire e 1 poate sa-~i specializeze tot atit de practic buricul, degetele, ba pina ~i acea mica l)ata rosie de pe talpa somnambulei Eugenia, de unde pina Ia creier e hat departe,

Acest organism rluidic, dovedit prin somnambulism, cornpleteaza de minune golul eel psihologic lasat in teoria darwinista a organismelor anatomice; un gol, peste care noi crezuram de cuviinta a trece repede in capitolul despre ,,~tiinta, sufletului". In adevar, numai un asemenea organism primal' fluidic, de vreme ce este tot 00 poate fi mai elastic, mai eu "transpozitiune" dupa terminologia medicala, ne face a inteloge cum unul fili acelasi "eu" a putu t fi pe rind sopirla, broasea, maimute ~i om; ne face adica a tntelege cum, in mer sui eel evolutiv din jos, in sus, el a fost in stare a-si potrivi treptat fel de fel de organisme secundare. ~i nu numai atit. De indata ce aceste organisme seeundare, singurele cu care i~i bate capul Darwin ~i ~coala lui, s-au aseza.t intr-o suprapunere armonica prin indelungata Iuerare de propasire a organismelor celor fluidics, suprapunerea cea arrnonica sta in picioare, bun a pentru HfLeckel ca s-o intocmeasca pe indelete in chip de arbors genealogic, dar ramine nu mai putin adevarats putinta pentru organismul eel fluidic, cind ajunge Ia 0 treapta psihica aproape omeneasca de a trece dintr-un ciine sau dintr-un elefant sau dintr-o pas are intr-un om,

nu neaparat dintr-o IlL ;mu~a. Evolutra anatomies

76

cea secundara ~i evolutia psihologica eea primara, organ ice ambele, se impaca astfel ~i so Intregesc 131- olaltl1 prin existenta odata constatata a organismului celui fluidic; 0 impacare ~i 0 intregirc asupra carom noi vom mai reveni din eind in cind, caci - am spus-e ~i nu Yom inc eta de a 0 spune - Spiritismul este cea mai hotaritoare verifieare a teor.iei darwiniste.

Fara un organism fluidic imponderabil, oriee tabnacire ~i rltstaImacire a m e m 0 r i ei prin luerarea oreierului celui pamintesc este tneurea.ta, silita, aproape 0 ga1imatie, fiindcs, in acest creier paminteso, ca !3i in trupul intreg, totul so reinnoieste, se presehimba, so inlocuieste necurmat ; se modifica neourmat uu numai elementele cele gingase ale creierului, dar pina, ~i celulele osoase, cele mai tari din toate, dupa cum a dovedit-o B'lourens prin experiments asupra dobitoacelor. Daca dara nimie nu se pastreazlt neatins in materia cerebrala, cum oare atunei sa se pastreze acolo neatins pentru ani indelungati namolul de intiparir! numit memoria? Niste intipariri atit de maruntele, incit David Hartley Ie boteza foarte bine "vibra.tiunculae", romaneste "sbiTn1iituri~e". ~i sa nu pierdem din vedere ea nu este yorba de 0 singurlt memorie, precum se crede obisnuit, r.i sint in joe trei categorii de memorii, trei forme evolutive ale unuia §i aeeluiasi pi incipiu, astfel 131, 11Ull} ~i acelasi "peutru ce" trebuie sa, Ie Iamnreasca pe cite trele, un "pentru ce" care sa nu aiba deloc firea eea schimbacioasa a eelnlelor trupesti, CeleTrei forme evolutive ale'rnemoriei sint anume :

1. Memoria cea curat impulsiva, 0 memorie pe care cugetarea ar avea dreptul 8-0 urmdreaeca pina l}i-n taina 7 mineralogica a simetriei oristalice, dar

77

care - restringindu-ne in sfera lumii organ ice face ca or ice faptura, fie planta, fie animal, cit creste ~i triiie~te pe pamint, i~i mentine in dezvoltarea sa aceeasi norma tipka, desi moleculele cele constitutive ale trupului lao fiecare interval nu rna.i sint aceleasi. In privinta acestei memorii tipice, cind ne intimpina cite 0 monstruozitate, cite 0 abatere de la aspectul eel specific, este intocmai ca 0 uitare intimplatoare, un fel de "amnezie", prin care nu se zguduie norma. Apoi chiar daca vom taia sau vom nimiei 0 parte a unui organ trupesc, acest organ tinde dupa putinta, pc temeiul acestei memorii trpiee, a se reface la loc, nu altf'el decit tot asa cum tusese ma.i inamte,' Numai un organism fluidic imponderabil, scutit de oriee nimieire, adica totdeauna acelasi, ne poate da chela acestui fenomen.

2. Memoria cea instinctiva ~1 intregimii individuale --lasam pe medici 8-0 explice oricum Ie place, rugindu-i numai atita: sa ne spuna ceva care sa se potriveasca nu eu una, d cu toate f'ormele evolutiei - memoria cea· instinctiva a intregimii individuale, 0 memorie in puterea careia noi ne simtim intregi trupeste chiar atunci cind ne lipseste eu deaavirsire 0 parte a trupului : ne simtim intregi, fiindca organisrnul eel fluidic imp onderabil, izvorul memoriei peste tot, este pururea intreg, pururea neciuntit in totimea sa. Ostasul, care si-a pierdut piciorul sting Intr-o bati-tlie, peste un an se vaita ca-l doare degetul cut are de la piciorul sting. Solidantatea intre organismul eel pammtesc, simpatia dintre dinsele in rastimpul cit arnbele sint unite, poa.te sa mearga

~i mai departe, daca VOl' fi adevarate cele povestite in aceasti1 privint;i't de Jules Lermina, "Science occul-

78

tel; 202; no! ne multumim insa a nu ie~i din eercul faptelor bine eunoseute ~i nedezmintite.

3. tn sfir~it, ajungind acum la treapta evolutiva cea mai inalta a, memoriei : memoria starilor de constlinta, noi ne putem reintoaree la somnambulism, cerind un raspuns ~i capatind 0 marturie de 130 iusuai sufletul omenese in stare de desmarginire.

Ceva comun tuturor formelor somnambulisrnului este u ita rea. Dar sa ne intelegem bine asupra vorbei. Ceea ee se cheama ad uitare este, dupa cum ne vom incredinta indata" tocmai 0 memorie la eulme,

In momentul in care se deeteapta somnarnbulul uita tot, cu desavirsire tot ce facuse el in stare de adormire ; H1sa~i-l insa sa adoarma iara~i ~i iata-l ca, in intervalul visului somnambulic, el i~i aduee amin te tot, cu desavirsire tot ce facuse in toate starile sale anterioare, in cole de adormire, ca ~l in cele de veghere in specie, el ~i Ie aduce amintemailimpede.mai sigur de cum le stia atunci cind veghea.

Acest fapt il constat a oriciti au scris vreoda ta despre somnambulism, fie somnambulism riresc, He el mestesngit sau ipnotism. "Cel ipnotizat --- zice profesorul Beaunis (Le somnambulisme, 2, III 117)i~i aminteste nu numai cele pet=ecute in somnul ipnotic, ci inca tot ce s-a petreeut atib in stares de veghere, precum ~i in somnul obisnuit, bunaoara visele sale; ba, chiar amintirea celor petrecute in traiul obisnuit este la dinsul atunci mai exacta,".

Daca e dara uitare din punctul de vedere trupesc, din punctul de vedere al sufletului celui desmarginit din trup este, dimpotriva, 0 memorie uriasa , 0 memorie care imbra~i~eaza nu numai cele tl'alte in

:79

doua stari snaloage, adica veghere ~i veghere sau somn ~i somn, ci imbra,~i~eaza eu 0 minunata amaruntime toate starile, fie ele oricit de neasemanate, $i daea sufletul, desmarginindu-se din trupul eel paminteso pe 0 clipa ~i Intr-o mica parte, <.,apata totusi 0 asemenaa memorie a vietii sale din treeut, apoi cu cit mai intinsa ~i ma.i puternica trebuie sa fie aceasta memorie, cind desmarginirea sufletului se indeplineste prin moartea trupului, adica atunei cind ramine pe deplin neatirna.t organismul eel fluidic imponderabil !

Este 0 m e m 0 1" i e i n t e g r a· I a a f i i n t a - r iii n t e g r a I e, in opozitie cu memoria cea frinta sau bucatita a starii de veghere,

o individualitate, un "eu", se tntemeiaza pe memorie, (_,aci numai printr-insa poate afle cineva ca este unul ~i acelasi intr-un lung ~ir de momenta, pe care dinsa Ie lea.ga intr-o singura unitate. Fara memorie, euI meu n-ar ~ti ca e1, unul ~i aeelasi, a scris pe "Sat yrul" , apoi "A.rchiva istorica", apoi pc "Razvan l5i Vidra", apoi "Istol'ia. critiea.", apoi "Ouvente den batrini", apoi "Etymologicum magnum" ; ~i nici ar fi fost in stare de a scrie pe vreuna din acestea, ba nici macar 0 pagina, de vreme ce orice alcatuire este 0 asociatie de idei, iar orice asociatie de idei este un rezultat al memoriei. in ~tiinta, in literatura, in arta, de la memorie pleaca totul ; ~i vechii greci aveau o deplina dreptate de a zice ci1 eele doua muze slnt fiice ale "Mnemosynei", adit.,a ale "Memoriei".

La om, prin evolutie, memoria este fib'a aJaturare mai forte ~i mai euprinzatoare decit la vietuitoarele mai de jos ; dar ~i Ia om, dupa cum ne-am incredintat prin somnambulism, ea este fara alaturare mai cuprin-

80

zittoare ~i mai forte atunci cind sufletul izbuteste, macar pin a la, un punct, a se desmargini din trup. De aci urmeaza ca, intr-o stare de desmarginire deaavir~ita, pa ilsind de tot trupul eel pamintesc, sufletul devine 0 individualitate, repetam inca 0 data : 0 i n d i v i d u 3· 1 ita t e rara seaman mai bine inzestrata pentru orice indeletnieire a. mintii, daca ... sint dona "daca" :

1. Mintea omului, ca orice univers, rezultind din evolutie, nu poate fi prea mare in desmarginire diu trup, daca nu se urease destul de sus, prin eapitalizarea muneii, deja, in starea cea anterioara a marginirii trupesti, adiea in cele mai multe vieti pamintesti perinda teo

2. Mintea omului, multa sau putina, se indeletnieeste numai daca v 0 i e ~ t e .

.Am ajuns 13, iutrebarea despre v 0 in t a, pe care - iutrucit se atinge de suflet ill stare de desmarginire

- trebuie s-o despicam tot cu ajutorul somnambulis-

mului.

In somnul propriu-zis, vointa este uneori foarte energica : sint adesea lupte crincene, in care visatorul infrunta primejdia ~i biruieste ; sint ispite, din care el iese mvingator ; stnt certe, in care el i~i apara cu tal'ie credinta impotriva altora., ~i a.~a ma.i incolo. o copila de 14 ani, care in vis nu se sfie~te singura in tata lui Bismarck ~i a unei gloate de germani a striga, cu indirjire : "Jos Bismarck!" araUIi prin aeeasta ill desrnarginires somnului, un grad inalt de vointa. Dar 811 lnam ceva mai ciudat si toarte infiorator totodata, 0 int.implare adevarata,'a careia jertfi1 ~i-a piMit visul prin ani de munea silnica ~i care a fost descrisa de doi poeti ai nostri, de Cezar

81.

Boliac, sub titlul "Ocna,j ~i de Grigore Alexandrescu sub acela de "Uciga~ul far a voie".

Un tinar taran adoarme linga nevasta sa intr-o vie:

Dar somnul clteodatji aduee grele vise; lntr-Insul necuratul !~i joaca coada sa I

Se vede ca-nnorase ~i nlmeni nu sirntise, Caei ploaia nu incepuse, dar trasnetul izblse Un nuc hatrtn In preajma, ~i ctnele latra :

Mie-rni paru deodatii Marla sperlata

Ca strlga, ~i la dtnsa se da un Iup turbat:

Apue In zaptictre seeurea rezemata

De capat!inl nostril, izbesc pe hlata fata Care dormea In pace ... o data a tipatl

Visind ca omoara un lup, nenorocitul ii;!i asasinea;zu, aievea pe iubita.

tn acest vis, mijlociu intre somn ~i intre somnambulism, energia ajunsese la saIbaticie. Dar in somnambulismul propriu-zis, mai ales in eel provocat, lipseste oare vointa, dupa cum s-ar parea la cea dintii vedere ~

Noi am spus mai sus, ea ipnotizatul se supune orbeste ipnotizorului; da, insa numai dupa ce i se supusese 0 data de bun a v 0 i e. tntemeietorul ipnotismului, englezul Braid (Neurhypnologie, 18), zice Iarnurit : "Niciodata nu poate cineva sa fie « ipnotizat ), daca nu voieste el insusi". Negresit, dupa ce a voit 0 data, dupa ce a voit de doua ori, de trei ori, cu fieeare noua meercare ipnotizatul din ee ill ce mai mult a· Instrainat de lao sine vointa Sa, intocmai dupa cum oricinesi-o instraineaea treptat cind se apnea de betie sau de morfinism,

82

Aceaata este 0 pierdere v 0 ita, a vointei, iar prin urmare tot 0 v 0 i n.~ a la mijloc.

Lasam la 0 parte numeroase cazuri, povestit.e de ipnotizori despre 0 vie impotrivire, chiar din partes eelor ipnofizati in mai multe rind uri, cind Ii se porunceste ceva care nu le place.

In acest chip pina ~i in ipnotism vointa sufletului nu se sterge, ci numai doara se mladia.za; cu atitmai putin somnambulismul eel firesc, in care omul. .ramine stapin pe sine; cu atit ~i mai putin intr-o desmarginire a sufletului.

Sa nu se piardi; insa din vedere 0 particulacitate foarte ~i foarte importanta a vointei Ia suflet in desmarginire, ~i anume : un amestec at it de strins intre v 0 in t a ~i c I' e din ~ a, inc it nu se poate zice ea ambele inchipuiese un singur act.

:tn stare de vegherevointa este pentru noi ceva care nuare a face nici cu eredinta, niei cu necredinta, sau are a. face eu una ~i cu cealalta deopotriva : ered ~i de aeeea voiesc, nu ered ~i de aeeea iara~i voiesc ; ~i toemai din prieina acestui divort intre voin~a ~i credinta, in stare de veghere vointavnoastra este obisnuit 0 [umatate din vointa, dind nastete unor fa.pte sarbede ~i spalacite. Nu-i a~a, cind sufletulse desmargineste. Elatunci nu poate voi, daea nu crede, voieste numai .intru cit crede, crede ~i voieste in aoelasi timp, ~i iata de ce --:- prin nedezlipire intre voin~a ~i credinta - sufletul atunei face minuni, adica ceea ee noua in stare de veghere nu ne este cu putin~a de a face.

Somnambulul eel firese poate sa umble pe 0 fringhie intinsa in aer, nu numai pentru ea voieste,

83

ei pentru ca vointa ii este insotita de taria credintei cum ca 0 poate face. Pe trupul ipnotizatului iese din nimica basici, daca i se sugereaza ca i s-a pus acolo o vezicatoare, nu numai pentru ca el crede in ceea ce i s-a spus, ei pentru ea credinta-i, care ea singura ajunge, se preface intr-o puternica vointa de a vedea pe trupul sau luerarea eea obisnuita a unei vezicatori.

Despre fachirii din India se asigm'a ca, intr-o stare de auto-ipnotizare, adinc adormiti, ei tin minile intinse peste un graunte pus in pamint ~i, in interval de doua ceasuri, grauntele prinde ri'idaeina, incolte~te ~i creste, creste aUt cit n-ar putea sa creasea de la sine ~i in doua saptamini, caci fachirul credo ~i voieste aceasta, adiea crede-voieste un singur verb fara nici un ,,~i" 130 mijloc,

Neputind a voi fara a, crede, sufletul in desmarginire nu poate min t i, de vreme ce a minti este a nu erede.

Acest fenomen so va parea Ioarte ciudat sufletelor celor nedesmarginite, oamenilor celor intrupati inca ~i destepti in intruparea lor, dintre care multi s-an deprins a minti 0 data 1)0 fieeare [umatate de oara, ca ~i cind ar lua pentru sanatate 0 lingurita de doctorie; dar oricit de ciudat s-ar parea, este un fapt, un fapt dovedit, un fapt de care ar trebui sa se bueure mai cu sama cei mincinosi, caei : de ! - ei se VOl' indrepta eel putin dupa moarte,

In studiulsau despre Lady Macbeth, fiica-mea (Theatre p. 230) zice : "tn rastimp de somnambulism, Lady Macbeth destainuieste tot. Pina atunci noi ne-arn fi putut inehipui ca dinsa n-a luat parte decit

84

la omorul lui Duncan. fn privinta lui Banquo, e sigur ca ea n-a stiuf momentul anume cind fusese omorlt, dar vorbele lui Macbeth ne fac a, intrevedea dt insa~i fapta a, fost faptuita sau indemnata de dinsa, caci sotul ei ii zice: 0 vei aplauda, Oit se atinge Insa de omorul La dyei Macduff, numai prin seena somnambulismului noi afHim ca el apasa de asemenea pe constiinta Ladyei Macbeth care i~i ziee atunci, eu toata groaza remuscarii de cuget: eel de Fife avea 0 nevasta ; ce s-a facut cu dinsa ~

... Ea se invinovateste, dar se lnvinovateste dormind ; si chiar dormind, adica lips ita de infioratoarea sa vointa" ea ride cu l'aceaHi de temerile lui Macbeth: uf, barbate ! e rusine ... Numai un Shakespeare putea sa apuce astfel sinteza integra,Hi, a fiecarui tip. Forma somnambulica a remusearii de cuget este 0 urmare neinlatllrata a caracterului Ladyei Macbeth. 0 alta urmare tot atit de nea,parata a acelui somnambulism al ei, este cit el 0 sfarama, caci pentru Lady Macbeth aievea remuscarea ramine tot ascunsa, ea crede ca nirneni n-o stie, ea 0 ingroapa, o piteste, 0 indeasa in fundul inimii sale ~i - lipsindu-i 0 rasuflare _, izbucnirea 0 ucide ... ". Numai in somnembulism cumplita femeie nu em in stare de a se preface, dupa cum se prefaces totdeauna in timpul cit veghea ; numai in somnambulism ea nu avea incotro : trebuia cu or ice pret sa spuna adevarul, caci somnambulul n - a I' e v 0 i n V a de ami n t i.

Acelasi fen omen din punct in punct ne int.impina in somnarnbulismul eel artificial. 0 stiu toti magnetizorii. Sa ipnotizati pe un ucigas, pe un fur, pc un

otravitor, ~i el va va spune cu cele mai mici amarunte : cum a ucis, cum a, furat, cum a otravit, fara

B5

a tainui nimic, fara a putea sa minta, Fie eineva oricit de "boier Mineiuna"; in stare de somnambulism ilyeti vedea schlmbat deodata in "boier .Adevar".

Negresit, .daca ipnotizorul ii va insufla celui ipnotizat a spune 0 minciuna, el 0 va spune, dar 0 va spune in cuget curat, tocmai pentru ea 0 crede cu tarie a fi eel mai stint adevar, mincinos intr-un asemenea caz fiind numai ipnotizorul.

Ou alte ouvinte, minciuna este a~a zicind un produs evasi-chimic, un fel de precipitai. care se naste din insotirea sufletului cutrupu1 cel pamintesc; eu cit sufletul se desmargineste din acest trup, cucit mai mult e1 i~i scutura marginea cea trupeasca, cu atita mineiuna scapati1 ~i adevarul precumpaneste,

~i in traiul nostru de toa.te zile1e, minoiuna nu este de asemenea alteevs decit un efect a 1 marginirii.Oare cum incepe copilul a, se face mincinos '! Cind il preamargineste neghiobul autoritarism al crescatorilor. Dar taranul ~ Pe taran cine oare nu-l mai margineste, de la vata~el ~i ptnala ispravnic l Oricit de mincinosi ar fi insa copilul ~i taranul, culmea minciunii se rasfata pretutindeni 131 picioarele unui scaun domnese, caci acolo se adaposteste culmea marginirii; fiecare sirntindu-se indttu~at prin (;,Uvintul, prin gestul, printr-o interjeetiune sau 0 camatura a stapinului. Se birfeste ca partea ferne-

iasca e mai mincinoasa decit barbatul. Yorba sa fie! daca e ceva de mirare, apoi numa i doara ca femeia este mai putin mincinoasa de cum ar trebui sa fie fata cu nenumarate marginir i, care 0 impresoara din toate partile.

On dlt qu'un coeur de femme est une etrange chose, Que c'est un labyrinthe oil la raison se perd:

C'est quand on Ie eroit plein qu'il est Ie plus desert. C'est quand il est heureux qu'il semble plus morose.

Mais, helas I c'est qu'il veut toujours parler, et ri'ose, C'est a tort qu'on Ie dit trompeur comme la mer:

II veut crier, alors que son mal est amer,

Mais sans cesse une main sur sa bouche se pose.

n souffre Ie premier d cacher sa douleur

Et saigne abondamment sous non masque rieur:

La nature I'a fait ferme et pourtant tlmlde,

II te faut done mentir toujours, ~ pauvre coeur; Va, ne sois pas honteux s'Ils t'appellent perfide:

Ta perfidie est un tribut a la pudeur.

(Julie Hasdeu)

Numai intrucit se poate desmargini din tot feIuI de obezi, sufletul alunga de la sine straturi-straturi eeata minciunii ~i ajunge, in sfirsit; a nu mai avea vointa de a minti.

Destrupat, un suflet poate sa ne amageasca, fiind amagit el insusi ; poate sa fie rau, prost, vulgar S3,U trivial, daca inaintase prea putin in evolntie ; dar tnincinos nu poate sa fie ...

Ne oprim aci de asta data.

Din cercetarea deosebitelor forme ale somnului noi am tnlaturat intr-adins 0 seama de fenomene foarte insemnate, precum vise profetice, apa,ritii inoeaaul mortii, al doilea vaz (second sight), pe alterego (DoppelgAnger), diagnoza ~i terapeutica pe-n vis, eunoasterea somnambulica a unor limbi san ~tiinte ~i arte neinvatate in stare de veghere etc.;

dar, pe de 0 parte, toate acestea i~i vor gasi un loc mai potrivit in urmarea cercetarilor noastre; pe de alta, III studiul de fata ele n-ar fi deeit dovezi peste dovezi, asa zicind colac peste pupaza, despre organul eel nemur itor odati1, dovedit al sufletului ; ~i in fine, nu e rau, pina mai incolo, a lasa pe eititor "a mai caute, Stt mai cugetc el insusi, caGi ° eonvingere deplina in orice sfera sc dobindeste mai temeinic printr-o lucrare proprie, decit printr-un aparat strain d-a gata. De asUt data ne grabim da.ra [1; trage o incheiere din cele zise mai sus.

Orice faptura este 0 bucatica desprinss din Dumnezeu ; ceva din Dumnezeu, dar in margini ; eeva in margini, da r din Dumnezeu.

In marginirea sa pururea prezenta, oriee faptu1'tt, plecata in trecut din Dumnezeu, i~i Iuereaza reintoareerea sa viitoare la Dumnezeu, desmarginindu-se prin progres, I rogres ~i iara~i progres : evolutia.

In orice faptnra, dorul inf'initului se drt pe hLti1 dintii impulsiv, apoi impulsiv-instinctiv, apoi impulsiv-instinctiv-constient, adica : pc fiecare treapta a evolutiei, pe linga caraetere speciale proprii acelei trepte, fie instinetiv, fie constient, fie altfol, se pastreaza caracterul eel primordial impulsiv al tuturora.

In plant a , in animal, in om, dorul eel primordial impulsiv de a se desmargini cuprinde aproape 0 jumatate din traiul intreg, numindu-se somn in antiteza eu jumatatea cealalta numita veghere ; dona jnmata~i deopotriva necesare, caci fara veghere faptura n-ar fi marginita, fara somn ea n-ar fi din infinit.

88

La om, bucatica cea din Dumnezeu se desmargine~te nu numai irnpulsiv ca la planta, nu numai impulsiv R,i instinctiv ca la animal, ei iller~ se con - ~ t i i n t e :'1 z it prin porniri idealists ale mintii ~i ale inimii in stare de veghere ; dar numai asupra somnului, fiind 0 generalitate, adica 0 impulsiune primordiala a vietii organice peste tot, nu in parte, acea desmagiuire poate fi experirnentata cu eiguranta, faTa, ~ovail'e, intr-un chip eurat ~tiintific.

Somnul este de doua foluri : somn propriu-zis ~i somnambulism; apoi fie care din aceste dona feluri se imparte Ia rindul sau in dona: somn obisnuit ~i eel me~tc~ugit;, somnambulism firesc ~i cel provooat, fara a mai pomeni aci uncle varietati ma.i putin insemuate ; dar in toate Ielurile ~i varietatilo somnului, desmarginirea sufletului spre infinit so fi'tptuie~te deopotriva prin ceea, ce so cheama v i 8.

Prin vis suiletul se desmH;l'gin!'~tn in timp, traind ani intr-un ceas ; se desmarginoste in spatiu, outreierind intr-o noapte 0 hone; se dmnllargine~te in forma, urzindu-si dupa plac 0 alta orisicare ; se desmarginestc in umblet, putind sa zboare ell, 0 pasare ; so desmarginestc in igra.i, intelegind orice limba, pina ~i a animalelor ; so mai desrnarginestc din desmarginire, cind viseazi; in somn un al doilea somn eu un non vis.

Aeeastia desmarginire fiind 0 miscaro de reintoarcere la infinit, adica 1<1 implinirea dorului eelui primordial impulsiv almpturii indeobste, oa se caracterizeaza printr-un simtamint de nespusa multumire ~i chiar de fericire, care inceteaza sause inbuneca numai atunci dud trupul stiavile~tie desmarginirea sufletului san ise impotriveste, dupa

89

cum se intimpla in unele boale ~i mai ales in somnambulism.

In aceasta desmarginire sufletul simtindu-se ~i stiindu-se nemuritor, omul in vis se desfateaza in societatea mortilor, care este pentru dinsul atunci nu 0 groaza, ca in stare de veghere, ci 0 simpatica imparta~ire similara cu alte suflete tot atit de nemuritoare.

Somnambulismul, in care desmarginirea sufletului, retinuta oarecum din zbor, sepoate studia cu multa inlesnire, dovedeste, intr-un chip mai pe sus de orice cirteala : pe de 0 parte, deosebirea intre organismul sufletesc ~i intre organismul cel trupesc, iar pe de alta - natura fluidica imponderabila a celui dintii, 0 natura care ii permits nu numai a vedea, a auzi, a amirosi fara ajutorul organelor trupesti, dar inca a vedea, a auzi, a amirosi printr-o parte a trupului, unde nu sintnici ochi, niei urechi, niei nari.

Acest organism sufletesc primal', a caruia fluiditate se incovoaie cu u~urinta in orice organism trupesc secundar, astfel ca, dupa treapta urcata pe scara evolutiei, astazi e 0 soplrla, miine broasca, poimiine maimuta sau cline sau elefant ~i 3f}a inainte, deai ramine pururea acelasi "eu", - acest organism sufletesc primal', cind ajunge la treapta de om, ne infati~eaza in stare de desmarginire, intrucit 0 putem urmari pt in studiul somnului propriu-zi s ~i mai cu seam a a somnambulismului, urmatoarele doua sau trei msusiri :

1. 0 minunata putere de memorie, prin care sufletul imbrati~eaza laolalta totalitatea starilor sale de con~tiin~a din trecut, intregimea individua-

litatH sale. .

2. 0 surprinzatoare energie rezultind dintr-un a~a fel de innodar e a v () i n ~ e i eu ere din ~ a , incit ambele devin 0 singura nedespar-pita v 0 in -p ac red i n ~ a, de unde urmeaaa apoi:

3. Imposibilitatea de a minti, adica de a face sau de a spune ceea ce sufletul nu crede, fie aceasta eredinta, buna sau rea, fie ea intemeiata pe ~tire sau pc nestire.

Daca dad sufletul nostru este un deosebit organism, pentru care moartea trupului, departe de a fi un epilog, 3.lcatuie~te numai un inalt grad de desmarginire, un soi de seapare dinti-o temnita :

daca acest organism sufletesc nemuritor vede, aude, simte, simte lara alaturare mai cu agerime

decit atunci cind este intrupat; .

daca el se bueura de culmea memoriei individuale, care nu lasa a nita nimic din cite vazuse, auzise, simtise, lucrase in rastimpul trecerii sale pe pamint ; daca pentru dinsul a crede ~i a voi este totuna, putind mult, Ioarte mult prin aceasta inclesta.ta imbinare a vointei cu credinta ;

daca pe linga acestea, fie spirit inferior, fie spirit superior, el nu e in stare de a minti ;

daea, in fine, studiul ~tiintific al somnului, din punctul de vedere al evolutiei universale ~i pe temeiul observatiilor celor mai neindoioase, adevereste aceasta nepieritoare autonomie a sufletului individual in treptata desfa~urare a, transformarflor celor trec~toare ale trupului ;

atunei Spiritismul, doctrina comunicatiei intre cei dusi ~i oei rama~i inca, intre cei intrupati ~i cei destrupati deja, se intemeiaza nu pe fenomene pro-

91

blematiee, niei pe fenomene posibile, ci pe fen omen e n e e e s are: nu poate sa fie altfel, caci daca n-ar fi asa, atunci si numai atunci s-al' calea

legile naturii. . .

De aci, neaparat, nu urmeaza elt eu san domnul Ix ~i domnul Igrec ne-am putea asezn tam-nisam In taifas cu sufletul lui Socrat san 31 lui Traian.

Citeodata, in viata asta de jos paminteasca, ni se intimpla ca vreun om de Irunte ne intoarce spatele sau Crt nu vrea sa ne primeasca ; ce sa-i facern '~ sa strigam oare ea el nu existtt '? sau nu eumva sa ne inchipuim di ar fi supiufiresc ca el Sa ne bage in seama?

Nu ~i nu.

BI 11n ne baga in seama pentru ea nu !;ine a ne cunoaste, san pentru ea, ne eunoaste prea biue ca IlU sintem oameni de omenie, sau nn slmpa tizeaza eu noi, nu ne potrivim unii cu altli, nu ne i ubi m.

I ubi I' e a, iubire adevarat orneneasca, nu dobitoceasea, ca(li dobitoacele IlU sint spirrtiste, ci toatte pozitiviate ; i ubi I' e a pc care in vecii veeilor n-o VOl' intelege aceia care maimuteaza definitia biiiguita de Littre ~i Robin: "amorul este totalitatea fenomenelor eerebrale care constituiesc instinctul sexual"; i ubi r e <1. sufletelor, iubire de tata, de marna, db copil, de fra·ti san prieteni, iata eheia Spiritismului, singura cheie a comunicatiei intre sph-ite,

8 aprilie 1891

III

TFLEGRAFIA JUBrRII

In eapitolul din urma noi am pomenit deja, in treacat pe omul eel mai de ~tiinta diu ziua de astazi :

Louis Pasteur, - omul eel mai de ~tiinta, da intrucit eulrnea ~tiintei, mai pe sus de adevar, mai pe sus de frumos, este bin e 1 e, ~i prea putine f'iinte lliin toti timpii au adus prin ~tiiutl:'b mai mul Ii bine omenirii.

Vorbisem anume despre intrarea lui Pasteur in Academia franceza, unde el venea sa inlocuiasca pe Littre ~i unde Ia cuvintarea sa de primire, trebuia sa-i raspunza Renan.

Littre §i Renan ! .. Materia1i~ti ? Nu. Mai materialist sint eu, de vreme ce de la granit §i piml la eter, de la "materie solida" §i pina In. "matel'ie radiantd.", nu cunosc nimic §i nu sint in stare de a eunoaste ceva fara, materie. Littre §i Renan nu sint materialisti, ci h e rn i 0 P i ~ t i , adica vederea lor eea mai jumatavita cerne numai starile cele gl'OSOlane ale materiel ~i tagaduie~te cu indaratnicie jnsa~i putinta altor stari. Littre §i Renan: eel dintii -hemiopist foarte metodic, deseriind maiestreste. toate cite ii da mina sa Ie v3za ~i pe care se sileste a le vedea lamurit ; eelalalt - hemiopist frazeolog, dindu-se pe gheata en 0 n~urinta plina de haz, dar fara

93

~t 0 sparge vreodata sa ajunga la apa eea vie, de friea de a nu cadea ~i mai ales de grija de a nu pierde dezinvoltura miscarilor. Un alunecator ea Renan, eind eu eapul inainte ~i cu un pieior in vazduh ~i eu capul azvirlit pe spate, eind mladiindu-se la dreapta, cind Ieganindu-se la stinga, cind invirtindu-se roata, pururea nurliu, pururea eu zimbet pe buze, e eeva de minune l Vorbit.i-i de Dumnezeu bunaoara, ~i el va va raspunde :

"Pour moi, quand on nie ces dogmes fondamentaux, j'ai envie d'y eroire; quand on Ies affirme autrement qu'en beaux vel'S, je suis pris d'un doute invieibile". .Aeeasta fraza, fraza ~i iara~i fraza, inseamna : cind vaz un om sa,natos mi-e.potta sa-i dau chin ina ; cind il privesc tremurind ~i elan~anind din dinti, nu-mi vine deloe a crede ea el are friguri ... Intre Littre ~i Renan, purtarea lui Pasteur era anevoioasa, mai cu seama in sinul unei Aeademii sadea literara, care nu prea cauta ea bucatele cei seastern sa fie cum te ~i eu tomei, ei protuieste mai eu deosebire pe eele drese, pe cele ell diehise, pe cele "bien assaisonnees" .

Ei bine fa 1K1, cu umbra lui Littre, fa ~a en penum .. bra lui Renan, fat{L eu multi academicieni nu mai putin umbratici, Pasteur nu s-a sfiit a ziee : "Pozitivismul vostru nu tine seama de cea mai de capetenie din to ate notiunile positive : notiunea in f init u lui. Aeeasta notiuno pozitiva ~i primordiala, - adauga 01 mai departei-- pozitivul vostru 0

inlatureazt\; tara niei un drept 0 lnlatureaza pe ea ~i to ate u r mar i 1 e ei in viata soeietayi1or. Notiunea infinitului in lume, eu unul nu rna pot feri de a n-o vedea pretutindeni intiparita. Prin ea suprafi-:

94

rescul sta in fundul tuturor inimilor. Ideea lui Dumnezeu este 0 forma a. ideii infinitului. Pe cit timp taina intinitului va atirna asupra cugetarii omenesti, nu VOl' inceta de a i se ridica altare, numeasca-se Dumnezeu Brahma, Allah, Iehova sau Isus".

I n fin i t u I c u to a te u 1" mar i I e lui, "l'infini et toutes ses consequences", iata care a fost punctul meu de plecare in acest ~ir de cercetari asupra Spiritismului.

Din data ce recunoastem ca, faptura a fost Ul'zita din infinit, ceea ce nu e chip a n-o recunoaste, atunci urmeaza ca ea nu poate fi decit 0 particica din acel infinit pus a in margini, caci numai marginindu-se dinsa Inceteaza de a fi acel infinit.

Din data apoi ce recunoastem ca aceasta faptura se dezvolta din mai jos in mai sus, ceea ce iara~i nu e chip a n-o recunoaste, atunei urmeaza ca evolutie ei nu poate fi decit 0 neineetats desmarginire, caci altfel n-ar fi evolutie, n-ar f'i urcare, ci ar fi regres, ar fi pogorire.

M a I' gin ire ~i des m a, r gin ire sin t dar cele dintli doua mari urmari ale in f i n i t u 1 u i.

Alte doua urmari, de-a dreptul subrinduite celor dintii, sint cele doua forme obstesti ale vietii organ ice de pe pammt : vegherea, III care faptura e atit de rnarginita incit poate sa uite ca este suflet; ~i so mn u I, in care ea se desmargmeste ~i tot se desmargineste pina nu simti ca este trup.

in sfir~it, alte doua urmari mai departe, a CarOl' cunoastere izvoraste de la sine din aceasta imponcisare intre veghere ~i intre somn, sint cele dona organisme ale faptuni: organism trupese, ponderabil, trecator, seeundar, s u b-o r g ani s m, pe

96

care moartea i1 rislpeste sau il inch ide in cosoing ; ~i organism sufletesc, imponderabil, nepieritor, primal', sup r a-o r g ani s m, care numai pr in moarto so deslantuieste ~i-~i capata deplinatatea avintului.

tn scurt, cind luam i n fin i t u 1 ca punet de plecare, singurul punct de plecare adevarat pozitiv, ~tiintific in toata intinderea euvintului, pe data ni se desfa~oal'(t din el en 0 logica neindupleeata cele sase urmar! :

marglnlre

I

veghere

I

sub-organism - supra-organism

- desmarginlre

I

- sol11n

Studlind supra-organismul la om In stare de somn, in visul normal, in visul anestez ic sau cloroformic, in somnambulism ~i in ipnotism, noi ne-am tncredintat ca printr-insul sufletul vede, simte, stie, se mi~ca, strabate spatiul intr-o neatirnarc aproape deplina de trup, bucurindu-se totodata atunci de 0 memorie uriasa, de 0 minunata putere a vointei ~i de 0 iubire de adevar fara seaman, mai mare decit cea mai mare vericitate omeneasca obisnuita. Numai pt in acest supraorganism, care este ~i el material, desi nesupus Ill, spulberare, sufletul poa.te, dupa moartea trupului, 3" fi in imparta~il'e en sufletele cole riirnase inca intrupate.

Dar atunei de ce oare domnii Ix, Igree ~i Zed so pling, ~i so pling en drept cu vint cum ca, nici-

96

odata vreunul din asa-numitii morti n-au vrut sa Ii se comunice ~i ]01' macar in gluma ~

Raspunsul este foarte noted : voi n-ati i ubi t, voi n-ati fost j ubi ~ i, vo i nu sinfieF vrednici de a i ubi, voi nu intelegeti i ubi rea.

Grauntele adevaratului amor, sema.naj; de mien fire oruoneasca, n-a fast (hip sa raSDJ'u, in atmostera tra.iului vostru.

IJasat;i in pace spit itele color destrupa ti : nu-i tot zgind:lriti in zadar ; ~i chiar studiul men nn va! mai pierdeti timpul de a-I oiti rnai depar te, fura! nici un folos pentrn voi, ca ~i oinrl ati chemat un inginer idraulic su! va dea un plan de pod pen tru 0 Iocalitate seaca, undo nu so atl(1 wei 0 :1pil).

Cirtita are ~i ea anatomiceste organole vaznlui, dar n pierdut eu desavirsire intrebuintarea ochilor, tl'aind totdeauna sub pamint;. Sa mai v~1du! ea vreodata sln,llo) nadejde! e~Lej trehuie mai intii sa-~i dezvete in vatul ~i sa pal'1iseasca vizuma.

Vorbind despre tainica inriurire a acelor dnsi din Iume asupra celor Iasat,i pe pamint., Louis Figuier (Le Iendemaiu de la mort, chap, X), ziee:

"Fiinta supraomeueasca se impiirtii5Qtc nu mai aculoru P" Care il iubestc 5i care n-au da t-o ultjiril, acelora pc care vrea sii-i ocroteases ~i sii-i apere impotriva curselor ~i greutiipJof viot il piimlntesti, 0 mama sau un tatii, pe care moarlca Ii riipisc inbirii Ilrest], vin de vorbcsc cnlui dimas orf an ~i care Ii pllngc pe dlnsi). Un fiu smuls in dimlneuta trululul din brutelc parlnttlor vine de il mlngtie de pierdcrca lui, ii luruineaz i prin sfalurllc sale Ie insulfii prin Inalta sa intelepciunc mijloace de a riibda ispitele acestei sfere de jos. Doi prieteni se pot regiisi astrel unul pe altul ; doi arnanti pe Care 1i dcsparte morrntntul, 0 sol ie adinc

97

iubitil. se poate destainul neferlcitulul sol... Dar sa nu uitam ea, pentru a putea primi aceste nepretuite tmpartasir], omul trebuie sa fie Inzestrat eu un surlet Irumos ~i eurat, pastrtnd eu sf'intenle arnintirea de cei pierdutl. 0 mama nepasatoare pentru copll in timpul vietii sau uitiitoare dupii moarte, sii nu se astepte la inti me manitestari din partea aceluia pentru care avusese d-abia o umbra de iubire. Sa nu Ie ceara prietenul nitue de la prietennl pIe cat In In mea ccalalta. Mai mult declt atlta ; oricare ar fi iubirea ~i adueerea aminte fat:'! en cei raposatl, sa nu se maguleasca a prlmi illlpiirt:l~iri de la dlnstt omul eel dedat patimilor grosolane ~i josnice".

Figuier ne da aci 0 incredintare foarte trumoasa, dar nedovedita. Dint.ii, el nu cunoaato fenomenul supra-organismului, in lipsa caruia este peste putinta a intelege intr-un mod ~tiintifie lucrarea unui suflet destrupat asupra sufletului celui intrupat, caci sutletul eel destrupat ar deveni atunci nu desmarginit, ci de tot nemarginit. Al doilea, el nu ne lamureste noima cuvintului iubire, ale carui f(llurite Intelesuri trebuiesc limpezite dm capul locului Ia facla evolutiei universale, deoarece dobitocul iubeste ~i el, desi nu este de crezut, de pilda, ca sufletul poreului celui mort inrtureaea asupra purcelului ramas in viata, nici viceversa, Al treilea, Figuier are in vedere numai pe sup r a-a m, "l'etre surhumain", adica sufletul eel urcat deja pe de-a-ntregul intr-o specie superioara speciei omenesti. Dar ce se face oare cu sufletul e x-o m, destrupat ~i totusi menit a, se mai intrupa din nou pe pamint, 0 data sau de mai multe ori, pina ce va fi trecut prin cine ~tie cite conacuri de ispa~ire ale evolutiei curat omenesti t

98

Sufletul eel destrupat al unui Jean Valjean sau al unui Gavroche nu va putea oare, fie el oricit de intunecat, sa se comunice din cind in cind unei fiinte intrupate, pe care 0 iubise ~i de care fusese iubit cu turie ~ Mai multa erutare, pentru cei nenoroeiti ! Mai multa crutare, caci banditul care iubeste e mai aproape de Dumnezeu decit pusnieul Gel neprimitor de iubire.

N 'avolr personne al me, c'est Ie cornble du crtme ! . ..

(Julie Hasdeuy

In cercetarea de fa~a, intemeindu-ne, ca ~i pina acum, numai pe fapte cunoscute ~i recunoscute de ~tiinta, adica inlaturiud fara mila oriee date indoielnice sau nehotarite, noi ne vom incerea a dezvalui :

1. Oe este i ubi rea ~

2. In ce chip prin i ubi r e, nurnai prin i ubi r e, ehiar in crimpeiul intruparii celei pamintesti, supraorganismul nostru se poate arata altora la departari eolosale, fara nici un amestee a.l sub-organismului celui trupesc.

Eu am avut totdeauna 0 deosebita simpatie pentru Schopenhauer. Dar ceea ee rna ademeneste catre dinsul, nu este nici teo-Ia unei vointe care nu ~tie ea insa~i ce voieste, nici tendinta cea curiospesimista a unui om strigind mereu contra vietii :;;i tinind totusi viata pina la caraghioslicul de a. fugi din oras in oras de frica holerei, Ceea ce rna ademeneste eatre Schopenhauer, este alteeva : dintii cutezarea cea proprie a oarnenilor de geniu de a spune fara a ~ovai tot ce erede ; al doilea, limpezimea graiu-

99

lui. Schopenhauer vorbeste asa (;a sa-i poata da de capatii oricine. El i~i luase drept lozincazisa moralistului Irancez Vauvenargues : "Clal'itatea este buna eredinta a filosofilor". SehopenlH1uer dud gre~e~ te, ii vezi greseala cit colo de 0 po~trL, ca.ci nirnic nu ne ascunde, 1111 so pituleaza, 1111 se imbrobodeste : totul fltrt pc Iata. De aceasta categoric, printre altele, este dnctrina lui Schopenhauer despre "Metafizica iubirii", 0 doctriua a carei sinteza se euptinde 111 urmatorul dialog dintr e Daphnis ~i Chloe (Frauenstaedt , Memorabilien, :$01) ;

"Daphnis: Afi vrea sa Iac un dar generat.lel viitoare ~i rni se pare ca tu ai putea st'i-i dai 0 parte care-ml lipseste mie.

Chloe: Eu am aceeasl dorlntii ~i cred ca t ocmal tu ai sa iii In stare sa-i dai ceca ce mie Imi Iipseste.

Daplmis: En Ii voi da Inliltimea trupului ~i taria muschllor, doui1 lucrurt pe care tu IlU le at.

Chloe: En Ii voi da forme trurnoase ~i plqloarele mttitele, caci tu n11 Ie ai nlci una, nici alta.

Daphnia: Eu Ii voi da 0 subtlre pielitii alba, pe clnd tu estt

oachesa.

Chloe: Eu Ii dau par negru ~i ochll negri, pe ctn d tu estl halan. Daphnis : Eu ti dan un nas de vultur,

Chloe: Eu Ii dan () guri \a mica.

Daphnia: Eu i l dau vi tejia ~i bunatatea, care nu-l pot veni de la tine.

Chloe: Eu Ii dan 0 mtndril Irunte, Istetime ~i mlnte, pe care de la tine IlU pua te :iii le capete.

Daphnis : IJe Iu noi amindoi el va mosten! 0 statura dreapta, nlste dint i trumosl ~i floarea saniiti1UL Ziiu asa : en ~i tu Impreuna putem sa dam viilorului un copil de mlnune. ~i de aceea eufe dorese mai mult dectt pe orlcare alta f'ernele.

Chloe: Te doresc. ~i eu -de asemenea ... "

100

Dup1L acest dialog, £ar11, doara ~i poate cortina eade.

lata ce se eheama i ubi r e la Schopenhauer! Pacat ea, in lac de a pune fat a in fat a, numai pc Daphnis ~i pe Ohloe, el nu inseeneaza un intins polilog, in ear e vreun sultan Soliman sa vorbeasca l)e rind 0U cele patru sute cadine ale haremului, iar drept rezultat : 0 prasila de patru sute, toti pina la unul mai chiposi ~i mai destepti decit Majestatea

Sa Padisahul. .

Ou 0 asemenea teorie, ar fi de ajuns 0 suta de ani pentrua inzest-a tntreaga omenire cu nee-plusultra inausirilor fizice, morale ~i intelectuale. Nu am vedea [ur-imprejur decit Appoloni de Belvedere ~i Veuere de Medieis, fiecare din ei. Shakespeare Ia cap ~i Corneille la inima,

Cum s- a intimplat insa, ca nici Corneille, nici Shakespeare, uu pre a seamana cu pal'intii lor ~

Se vede ca tata ~i mama uitasera in ajun, ina inte de caderea cortiuei, a se intelege la cuvinte ell Daphnia ~i Ohloe !

Pentru Schopenhauer individul - fie @oLO~, fie armasar, fie om, cocos-armasar-om 0 simpla deossbite de treapta - individul nu ointareste nim.ic: totul este s p e cia diu care el face parte, adica specia "gallus". specia "equus", speeia "homo". illmultirea speciei este menirea cea mareata a individului. Nnmai specia e nemuritoare i-- zice Sehopenhauer.

Aci este 0 gre~eaIa fundamentala (1, geniului cuge.tator. Pe de 0 parte, paleontologia ne arnMt specii tntreg! disparute fara urma. Pe de alta, prin leg-ea. evolutiei universale, :-,u:j:pf'a~·.e....-}~f,l1_l-:.: trebuie sa se

f: B!!iUOtfELJA ~tJl)t"J!ANA

i v A S LUI 101

t._:J:. Inv.¥3 .9..~. __

dezvolte de jos in sus prin mai multe trepte ale propa~irii, iar, prin urmare, nicidecum specia, ci tot "eul" este nemuritor.

Fiecare "eu" reprezinta 0 multime de specii, prin care el treeuse deja" afar a de acelea prin care urmeaza a mai trece inca. S-ar putea zice ca tiecare "eu" alcatuieste singur 0 imensa specie, intinsa din infinit ~i tinzind la infinit. Sa pipaim aceasta idee in alature, ta fi2'lll'~, .

N

N:

c"~f:f"ijJ81f/$/I.

b Wlli%%~;:::·;:.:''/~t".:~;P>J0t.%Wfj6 a"iV,JW;W\{1:.f.:Q':MMzrD a IN!

Fig. 4

in aceasta figura, vergile paralele orizontale din c e in ce mai largite a -a, b -b, 0 -0, d -d, e-e, inchipuiesc suprapunerea speciilor ; iar varga verti-

1102

cala din ce in ce mai dezvoltata in sus Neste individul. Dupa (;e individul N trecuse prin speeia a -a, ea poate sa piara, dupa cum au pierit, bunaoara , atltea' specii fosile ; insa individul N ramine ~i se tot urea neincetat din specie in specie . .Aceasta urcare este seopul individului, este solia lui cea mare, prin care el se desavirseste necontenit, adica faptuie~te legea evolutiei ; pe cind 0 nastere nu e deeit un mijloepentru "eu" de a intra intr-o specie oarecare, de unde printr-o alta nastere ulterioara el intra mai tirziu intr-o alta specie .

.Aceea,~i figura ajuta la intelegerea evolutiei : a~a zicind intra specifice ; propasirea individului in sinul unei singure specii, Un suflet omenesc inferior nu poate deveni suflet omenesc superior fal'a a trece prin citeva trepte mijlocii. Sa zicem ca varga de tot de jos a -a reprezinta omenhea preistorica din epoca geologica tertiara, varga b -b pe oamenii salbatio! ea cei de astazi, varga C -0 0 stare semiculta, varga d -d eultura cea obisnuita, varga e -e pe cei foarte eulti, Ei bine, unul ~i acelasi individ N, canibal ca N a ajunge Cuvier ca N e, dupa ce de mii de ani disparuse stratul a - a, prin care el incepuse intruparea-i cea omeneasca. Numai ca Ne el poate sa aspire la specia superioara de sup r 3-0 m; in intervalurile de destrupare dintre a -a, ~i b -b dintre b -b ~i 0 -0, dintre o -0 ~i d -d, dintre d -d ~i e -e, el nu este de cit e x-o m , din ce in ce mai desgurzit, dar totusi ne-gata.

In tieeare nona intrupare "eul" devine 0 noua per s 0 a n a, in adevaratul inteles al cuvintului "persona", care insemna Iatineste 0 ;,masca,", un

,,1'01" [ucat pe scena in curs de un ceas sau de citeva

103

ceasnri. Astfel acelasi N se face perind persoana Nd, Ne; dar totusi el nu inceteaza niciodata intrupat san destrupat, de a fi aceeasi in d i v i d 11 a, 1 ita t e, acelasi "individum" N, a.dueindu-si aminte 1<1 fiecare destrupare repertoriul din ce ill ce mai inalt al "rolul'ilor" cele [ucate de dinsul in treout }J1iI scena evolutiunii universale.

Intrind prin nastere intr-o nona specie sau intr-o noua forma a aceleiasi specii, individului i so deschid, negre~it, niste sfere de iubire necunoseute pinA atunci : noi pal'inti, Hoi frati, rude noi, 0 nuna societate. Dar ce insemneaea aeeasta °1 Oul, prin care supra-organismul eel nepieritor al "euIui" i~i formeaza un sub-organism de intrupare pe treapta cutare a. evolutiei, este ca 0 corabie ce ma stramuta peste Ocean in America, unde eu incep un nou trai, incheind cu lumea de acolo niste lega.turi noi de iubire ; legiituri nu izvorite din acea corabie, nu auirnate de aeel 011, ci numai mijlocite prin ele ca printr-o unealta de transport. Daca vreun fel de ipnot.izare, care este in teorie en putinta, rn-ar face a uita pentru timp la sosire in America tot ce fusesem eu ma i ins.inte in Europa, asemanarea tntre ou ~i corabie ar fi mai a, propia til..

Individul da;r}'1 nu iubeste pentru 3 inzestra cu copii neamul omenesc, dupa cum credea Schopenhauer , care - sa fill uitam a 0 spune - vorbea despre iubirc iura a fi iubit 01 insusi vreodata, in toemai ca surdul judecind muzica lui Wagner. El avu-

sese vreme de ti, iubi po tata-sau, d\'posat prea de timpuriu, ~i dispretuia pe muma-sa, care era cam lele; 01 n-a avut fra~i, n-a avut surori, n-a avut nevasta

104

n-a avut copii, n-a avut prieteni decit numai doari't de soiul bietului Frauenstaed, care-I iubea fara a fi iubit de dinsul, caci dinsul - pesimist consecinte in asta privints; -- nu putea sa iubeasca pe nimeni, nici macae ideea cea, abstracta a "patriei germane". Nemtii ~i nemtoaicele ii erau deopotriva nesuteriti, eeilalti ~i celelalte, asa ~i asa. Dialogul intre Daphnia si intre Chloe prin urmare, este eeva leit Schopenhauer. Neam en sirbul din poveste, care se opintea a scoate din apa. imaginea Iunii, marele filosof se nita intr-un put adinc ~i va.zindu-~i acolo rasfr int pe luciul apei capul san de Schopenhauer, l~i inchipuie ci1 acest cap estefundul putului.

Departe de a fi 0 mizerabila grima si"t a sexualitatii, i u b ir e a este sufla=ea lui Dumnezeu in universul intreg, urzit ~i urzindu-se numa.i prin iubire, de la afiuitatea moleculelor ~i piua la solidaritatea siMtemelor solare.

Sais-tu, rna charmunte, Quand Ie snlr paratt Ce que Ie vent oha n te A notre f'oret ?

Et ce que murmure Le ruisseau havard Qua nd son on de pure S'epanche au hasard ?

Et ce que gflzf}uille De sa douce vnlx

Le ramier que mouille La rosee au bois?

105

Sais-tu, rna mlgnonne, Ce que dit au ciel

La cloche qui sonne? D'un ton solenneI?

Et ce que soupire

La hrlse au lac bleu? Ce que peuvent dire Le s anges It Dleu?

Tout dans la nature, La nult et Ie jour, Gazouille et murmure Et chante: I'Amour!

(Jlllie Jiasdeu)

Orice i ubi r e, fie sexual a , fie nesexuala, este f;\i nu poate a nu fi aI t r U i Sill: iubesc pe cutare. Numai la Dumnezeu iubirea e nemarginita : toa te pentru toate. Faptura. insa, jos san sus pe orisicare treapta a. evolutiei, fiind 0 bucat,ica din infinit inehisa in margini, ~i zbuciumtndu-se a se desmargini prin propasire, altruismul urmeaza neaparat a se bifurca in:

1. iubire sexuala = altruism + marginire, scazind 130 sub-omenire ;

2. iubire nesexuala = altruism + desmarginire inal~indu-se la supra-omenire.

Eiecare din aceste dona categorii corespunde unuia din cele doua organisme ale fapturii: iubirea sexuala, marginita, ponderabila, trecatoare, caracterizeaza sub-otganismul eel trupese ; supra-organismului celui sufletesc ii apartine iubirea cea nesexuala, desmarginita,imponderabila, netrecatoare.

)106

I I

. '