ALIMENTATIA SI HIDRATAREA ARTIFICIALA

O alta problema importanta a tratamentului este decizia daca se doreste folosirea

cateterelor intravenoase (IV) pentru alimentatia parenterala, in cazul in care persoana nu
mai este capabila sa se alimenteze singura. Acest lucru se numeste alimentatie si
hidratare artificiala.
Se poate utiliza:
- IV un ac plasat la nivelul unei vene, prin intermediul caruia se administreaza
lichide, suplimente nutritionale, lichide sau medicamente; Pe o linie IV, suplimentele
nutritive lichide, lichide sau medicamente, pot fi administrate prin intermediul unui
cateter.
- O sonda de hranire poate fi ori un tub inserat in stomac pe la nivelul orificiului
nazal (sonda nasogastrica) sau o sonda inserata chirurgical in stomac pe la nivelul
abdomenului (gastrostomie sau sonda perigastrica sau sonda G);
- O a treia forma de hidratare artificiala, hipodermatocliza, implica injectarea
fluidelor direct la nivelul tesutului celular subcutanat.
Pacientul trebuie sa discute cu medicul daca este necesara alimentatia si hidratarea
artificiala.
Stabilirea unui plan pentru administrarea fluidelor pe cale IV si pe calea sondei
naso-gastrice inca de la inceputul bolii, poate fi de folos mai tarziu in luarea deciziei de a
continua sau a abandona aceste tratamente.
Nu trebuie uitata comunicarea in mod clar a dorintelor cu familia si medicul.
 DIAGNOSTIC DE MOARTE

In cazul persoanelor muribunde, pot aparea o serie de intrebari si preocupari

legate de ceea ce o sa se intample, din punct de vedere fizic si emotional, la moartea
unei persoane. Urmatoarele informatii pot fi de ajutor pentru clarificarea acestor intrebari.
Semne ale mortii apropiate
Procesul mortii este la fel de instabil (variabil) ca si nasterea. Ora exacta a mortii
nu poate fi precizata ca si mecanismul exact prin care o persoana moare. Cu toate
acestea, pacientii aflati in stadiul terminal al bolii, pot prezenta o serie de simptome
similare in ultimele momente ale vietii, indiferent de tipul de boala.
O serie de modificari fizice si emotionale pot aparea la sfarsitul vietii, ca de
exemplu:
- somnolenta si slabiciune excesiva pe masura ce perioadele de constienta
devin tot mai rare si energia generala scade;
- disfunctii respiratorii: ca perioade de polipnee (respiratie rapida) alternand cu
bradipnee (respiratii rare) ;
- halucinatii vizuale si auditive: pacientul vede persoane sau lucruri pe care
ceilalti nu le vad;
- inapetenta, cu diminuarea metabolismului si pierderea apetitului ;
- disfunctii intestinale si urinare, ca hematurie sau urina neagra si tranzit
intestinal diminuat (constipatie);
- modificari ale temperaturii corpului, ca stari de hipertermie (febra), alternand cu
stari de hipotermie ;
- disfunctii emotionale, ca pierderea interesului pentru lumea din jur si scaderea
comunicarii cu persoanele din jur.
Persoanele muribunde pot prezenta simptome legate de boala specifica. Medicul
poate fi intrebat asupra acestor simptome. In cazul in care pacientul a ales azilul, ca si
modalitate de ingrijire, echipa de specialisti din cadrul acestuia poate oferi raspunsuri la
intrebarile legate de procesul mortii. Informarea asupra acestora va facilita intelegerea a
ceea ce urmeaza sa se intample.
 TRATAMENTUL DURERII

Tratamentul paliativ poate ameliora o serie de simptome legate de boala, ca

greata sau dispneea (respiratia dificila). Durerea si controlul simptomelor este o parte
importanta a tratamentului bolii si a imbunatatirii calitatii vietii.
Daca o persoana prezinta dureri in zilele dinaintea mortii, acest lucru se datoreaza
tipului de boala. Unele boli terminale ca si cancerul osos sau pancreatic, sunt mai
frecvent acompaniate de dureri decat alte boli terminale.
Durerea si alte simptome pot fi asa de importante, incat pacientul se poate gandi
la eutanasie. Cu toate acestea, durerea asociata mortii poate fi usor controlata. Orice
durere trebuie comunicata medicului. Multe medicamente si metode alternative (ca
masajul) sunt disponibile pentru tratamentul durerii aparuta inainte de procesul mortii.
In cazul in care afectiunea impiedica pacientul sa comunice cu medicul, se
recomanda ca acesta sa comunice cu persoanele apropiate. Exista pacienti care vor sa-
si protejeze familia in legatura cu suferinta lor. Cu toate acestea, este indicat ca acestia
sa comunice gradul de tolerabilitate al durerii, pentru a putea fi informat medicul curant.

SPIRITUALITATEA
Spiritualitatea se refera la sensurile si scopul in viata a unei persoane. Se refera
de asemenea la relatia persoanei fata de o putere superioara sau o energie care da sens
vietii.Unii oameni nu se gandesc frecvent la problemele spirituale. Pentru altii
spiritualitatea face parte din viata zilnica. Catre sfarsitul vietii, oamenii se gandesc din ce
in ce mai frecvent la chestiunile spirituale. Organizatiile religioase ofera confort spiritual
multor persoane aflate catre sfarsitul vietii. Altii pot gasi alinare in explorarea naturii, prin
intermediul comunitatii, consolidandu-si relatiile sau dezvoltandu-si noi relatii. Se
recomanda unei persoane aflate in stadiul terminal, sa se gandeasca la lucrurile care-i
ofera confort si suport emotional, la intrebarile si problemele care o framanta si sa nu
ezite sa ceara ajutorul in randul prietenilor, familiei, in cadrul azilului sau consilierilor
spirituali.
 PLANGEREA UNEI PERSOANE DRAGI – DOLIUL

Durerea cauzata de moartea unei persoane este o reactie normala si sanatoasa.

Este un proces treptat, care ajuta oamenii sa accepte pierderea suferita si sa se adapteze
la o viata fara persoana draga. De obicei dureaza 2 sau mai multi ani, pentru a trece prin
procesul emotional de pierdere a unei persoane dragi. Desi durerea pierderii scade cu
timpul, semnificatia pierderii persoanei dragi nu dispare niciodata.
Oamenii traiesc durerea fizica si emotionala in moduri diferite. Dupa pierderea
cuiva, supravietuitorii se intreaba daca durerea lor este normala.
Socul, negarea, supararea si vinovatia, sunt toate reactii obisnuite la pierderea unei
persoane dragi.
De exemplu o persoana poate simti manie (furie) fata de ceilalti membri ai familiei,
fata de o putere suprema sau chiar fata de persoana care a murit. Sau supravietuitorii se
pot simti vinovati, in cazul in care persoana care a murit a avut o boala de lunga durata
si acum ei se simt usurati ca aceasta a scapat de suferinta.
Acestea sunt reactii normale la pierderea unei persoane dragi. Supravietuitorii
trebuie sa fie rabdatori cu ei insisi si ar trebui sa caute ajutor si suport din partea celorlati.
Consilierii specializati pot ajuta unii oameni cu dificultati in depasirea procesului de
pierdere a unei persoane.