Convulsiile tonico-clonice

Convulsiile sunt contracţii involuntare bruşte, tonice, clonice sau toni-co-clonice ale uneia sau
mai multor grupe de muşchi, care apar în accese şi sunt însoţite sau nu de pierderea cunoştinţei.
De reţinut: Convulsia este un simptom aS unui proces patologic de bază şi nu o boală.
Tabloul crizei tipice
— convulsiile tonico-clonice generalizate
Cele mai frecvente forme clinice la copii sunt: convulsiile tonico-clonice generalizate şi
care evoluează în trei faze:
• Faza tonică:
— se instalează brusc,
— cu pierderea conştientei înainte sau concomitent cu apariţia contracturi! tonice,
— faciesui devine palid, ochii "plafonează" (globii oculari rotaţi în sus - "dă ochii peste cap"),
— copilul devine rigid,
— cu capul în hiperexiensic, maxilarele sunt "încleştate",
— membrele sunt înţepenite, antebraţele fiectate, pumnii strânşi, coapsele şi gambele în
extensie,
— toracele este imobilizat, apar apneea şi cianoza,
— dacă este Sî'-prirss ia ortosîaîisn, bolnavul cad:;. Durata este variabila, de la" câtevj secunde
până la 30 de secunde.
<* Faza ciordea:
— capul se mişcă ritmic, lateral sau în extensie, <— musculatura feţei se contractă ritmic,
— globii oculari execută mişcări în toate direcţiile, pleoapele palpită, există midriază
— maxilarul inferior are mişcări însoţite de scrâşnetul dinţilor, limba are mişcări de propulsie şi
poate fi o uscată,
— apar "spume la gură", care devin sanguinolente când limba este rănită,
— membrele prezintă mişcări bruşte de flexie şi ; extensie,
— respiraţia aste sacad ' neregulată, zgomotoasă,!
— pulsul este accelerat şi slab,
— facies vultuos (faţă cianozată),

1
— uneori există emisiune involuntară de urină ji materii fecale.
Durata acestei faze este de 1-2 minute până la 10-15 minute, uneori o oră sau mai mult
(în stare de "rău convulsiv" sau convulsii subintranîe). a Faza de rezoluţie:
— contracturile încetează,
— respiraţia devine normală,
— faciesul se recolorează.
Uneori copilul intră în comă sau prezintă o stare subcomatoasă. Coma poate fi urmată de o stare
de somn de câteva ore.
La trezire - comportament normal, uneori stare de oboseală şi confuzie.
După crize prelungite pot să apară modificări neurologic trecătoare (pareze, semnul Babinski
pozitiv)
Măsuri de urgenţă — nespecifice
Asigurarea unei perfecte linişti ambientale (îndepărtarea persoanelor străine).
— împiedicarea autotraumatizării (poziţie culcată, departe de surse de foc, de obiecte tari sau
tăioase, de sticle etc; va fi supravegheat să nu cadă din pat, introducerea unei spat ui e sau batiste
între arcadele dentare Ia copilul cu dinţi).
— înlăturarea îmbrăcăminţii în exces, deschiderea la gât.
— Menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii:
a copilul va fi aşezat în poziţie de securitate (decubit lateral, semipronaţie = faţa priveşte lateral şi
uşor în jos, astfel se vită căderea limbii în hipofaringe),
a sondă din material plastic în orofaringe,
a aspirarea secreţiilor (vezi cap. I).
— măsuri specifice
— La nou-născut: 0 diazepam 0,2-0,3 mg/kilocorp i.v. lent (se diluează până la 5-10 ml cu apă
distilată şi injectare 1 ml/minut) sau i.m. (1 fiolă = 2 ml = 10 mg). Se repetă la nevoie la 10-15
minute, în lipsa diazepamului se va injecta i.m. feno-barbital 6 mg/kilocorp,
• glucoza 20-30 % 1 g kilocorp i.v. rapid,
a Ca gluconic 10% (2-4 ml kilocorp) i.v. lent. Atenţie! Administrarea tratamentului se
face în prezenţa medicului care aplică stetoscopul în regiunea piecordială, existând pericolul
stopului cardiac.
• sulfat de magneziu 20% 0,3 ml/kilocorp i.v. lent (î fiolă = 10 ml - 2 g),

2
• Viî. B6 25-50 mg i.v. lent (fiolă a 2 ml = 50 mg),
• manitol 10% sau 20% 0,5 g.
— La sugar şi la copilul mare:
a diazepam 0,3 mg/kilocorp = doză la sugar; între 1 şi 6 ani: 2,5 mg/doză i.v. între 7 şi
12 ani: 5 mg/doză i.v. după vârsta de 12 ani: 10 mg/administrare foarte lentă (1 în 1-5
minute) sau fenobarbital - 10 mg/kilocorp/doză strict, i.m. la sugar şi copil mic. La copilul
mare 3-5 mg/kilocorp/doză.
Atenţie! Este contraindicată asocierea diazepamului cu fcnobarbitalul.
a Ca gluconic (vezi nou-născut) se administrează în cazul când există suspiciune de
hipocalcemie,
• tnanitol 10-20% - 0,5-1 g/kilocorp i.v. lent,
urosemid 1-3 mg/kilocorp/zi i.v.: doză repar-ită în prize ia 6-12 ore (1 fiolă = 20 mg),
— Măsuri hipotermizante, antitermice (în caz de febră), supozitoare antitermice (aminofenazonă
L, paracetamol, aspirină),
■ baie caldă şi răcită progresiv. De reţinut: sunt contraindicate: împachetări sau
stropiri cit apă rece, producerea de excitaţii asupra sau în apropierea copilului. De
asemenea, este contraindicat acalorul, deoarece conţine cofeină,
Transportul ia spital
1. Transportul la spital este obligatoriu pentru precizarea diagnosticului şi tratamentul etiologic.
Asistenta medicală se va îngriji (după terminarea accesului convulsivant) de toaleta parţială şi va
asigura lenjerie curată (dacă copilul a avut emisiuni involuntare de urină şi scaun).
2. în tot timpul transportului asistenta medicală va supraveghea respiraţia (frecvenţa,
amplitudinea, libertatea căilor aeriene); coloraţia tegumentului, starea de conştientă, semne
neurologice asociate, T.A., puls.
Conduita în spital
Examinări paraclinice:
— oftalmoscopia (examenul fundului de ochi),
— puncţia lombară şi examenul L.C.R. (dacă nu se suspectează o presiune intracraniană cres-
cută),
— radiografia craniană,

3
— tomografia computerizată (în unităţi spitaliceşti specializate) poate pune în evidenţă tumorile,
edemul cerebral şi hemoragia intracraniană.
• Examene biochimice, sanguine: asistenta medicală va recolta sânge la indicaţia medicului
pentru a determina: caicemia, glicemia, ionograma (sodiu, potasiu, magneziu), ureea sanguină. Se
recoltează sânge pentru hemocultură (atunci când este suspectată septicemia), pentru
hemogramă.
• Aplicarea tratamentului etiologic prescris de medic şi asistenţa continuă la patul copilului vor
fi făcute în spital cu multă grijă din partea cadrului mediu, care trebuie să intervină prompt la
nevoie.