Cuprins fnainte de megter....... é 33 Megterul ees eae 107 Cupola, Dupa megter. 2... fi 409 Nota autoaret Multumirt .....cecveeceeeseceees wee SI4‘Colecja BIBLIOTECA POLIROM este coordonaté de Bogdan-Alexandl Stinescu. Elif Shafak, The Architect's Apprentice ‘Copyright © Elif Safak 2014 All rights reserved © 2015 by Edltura POLIROM, penins tradwcesea in limb rad Aceasth carte este protejaid prin copyright. Repraducerea integral sau paral, ‘multiplicarea prin ace Mijloace gi sab orice forma, cum a Hi sesoxares, stanarea, ‘ranspunesea in frruat electronic sau audio, puneres la dispozifia public, inclusiv pan internet sau pein rele de caleulatoare, stacarea pewnanentd say temporars pe sdispariive sau sistem cu posbiltatea rec upersi infarmailor, cy scap comercial ‘sau gratuit, precum sale apo sinlaresdvdeie rd persion Seid a dpdunul ‘copyrightului reprezings a Incilcare a legislaiet cu privire la protecia proprieit intelectuae se pedepsese penal siSau civil In conformitate eu lege Tn viguare Pe coped: schiji de Mimat Sinan (1489-1588); Rafael Sanaio «1483-15201, Flefantal Hanno, 1516, cola) www politom. 10 Fditwra POLIROM lagi, Bedul Carol | nr. 4; P.O. BOX 266, 700506 Bucuresti, Splaiul Unie ne 6, bl. B3A, se. 1, aL 1, sector 4, 040031, O.F. 53 Deserieraa a Biblioueci Nayionale a Romaniei SHAFAK, ELIF Uoenicularitectulu lif Safa; ra. din i eng. sinote de Ada Taras. = lagi: Polirom, 2015 ISBN: 9789734657216 | Tanasd, Ada dad: note} 821.512. 161-31=135.1 Printed in ROMANIAElif Shafak Ucenicul arhitectului Traducere din limba englez’ simote de Ada Tanasa POLIROM 2015Vinovatul n-a fost gasit niciodata. Impartindu-se intre scoala seraiului, menajerie si santier, Jahan nu prea avea timp de gindit. Pani si de mancat ménca pe fugi. Abia acum injelegea ci si fii tucenicul lui Sinan insemna sé fii silit $4 muncesti fird-neetare. De curand, seyhilislari-ul poruncise s& se ridice moschei peste tot, Daduse edict dupa edict, instiinyindu-i pe oameni cA aceia care nu mergeau la rugiciunile de vineri aveau si fle pedepsiti, astfel incat si le fie invataturd de minte tuturor. Fiece musulman, de la oras sau de la sat, era nevoit si se roage de cinci ori pe zi si si meargi la cea mai apropiatii moschee. Cum oamenii care mergeau la moschee erau, drept urmare, de doui ori mai numerosi, Sinan si ucenicii lui aveau de Iucru mai mult ca oricénd, ‘Nici nu isprvisera bine moscheea $chzade, c& se apucaré s-o ridice pe urmitoarea, Jahan nu izbutise inca si sterpeleasca veeunaspru din cuferele cu bani. Totul era vegheat cu strignicie si fiecare para cheltuiti era trecut’ pe hartie. Dar, pe cand cfuta felurite cai de-a sterpeli cate ceva pentra capitanul Gareth si visa si se rizbune pe tatill lui vitreg, fara si gtie, se cufunda in lumea desenatorilor. ‘Nu reusi si afle nici o veste despre Mihrimah, darimite s-o vad’. Lucru ciudat, in lips, fata ajunse si insemne tot mai mult pentru el. Impiturindu-si inima ca pe-o batisti, pistri inléuntru amintirea dupa-amiezilor petrecute impreund, Nu-i marturisi dorul de ea decat lui Chota, care se ingreuna pe zi ce trece, avand o pofté de mancare mai mare decit umbra pe care-o lisa pe pimant.eenieul arkitectului 159, in vara, Sinan gi cei patru ucenici ai sai incepura lucrul la cea mai indrizneati infiptuire a lor: Stileymaniye. Moscheea pe care sultanul fi insircinase s-o ridice pentru el avea si-i Preaméreasca pe vecie numele. Cu mult inainte de-a se hotari unde sa aseze piatra de temelie, Sinan ii pusese pe macelari si aduci mai multe vact ¢i oi tdiate gi jupuite, Acestea fur’ atarnate de cArlige gi Hisate si putrezeasc’ in mai multe locuri. In fiecare zi, Sinan cerceta carnea, Dac se strica mai repede insemna ci acolo era mai multa umezeali, Fiindcd umezeala macina cladirile aga cum moliile giureau hainele, se ferea de astfel de locuri. Alese unul unde aerul era uscat gi pimantul destul de solid ca 8 reziste la cutremure. Agezat pe o colina, moscheea, ca gi sultanul de la care isi luase numele, avea si vegheze asupra intregulut orag. ‘Toate materialele erau alese cu grija. Plumbul s fierul fuseser’ aduse din Serbia si Bosnia, lemnul - de la Varna. Marmura era din tarile arabe, din locul unde se indltase odata palatul regelui Solomon, fefele ef netede oglindind inci frumusetea reginei din Saba. © coloana uriasd era din Baalbek, Oragul Soarelui, Saptesprezece stilpi de sprijin fuseserd iuafi din hipo- drom, tulburind stafia manioasa a imparatesei Teodora. Salahori erau cu sutele: robi de la galere gi oameni tocmi Aproape jumitate dintre ei erau cregtini, o micd parte, evrei si restul, musulmani, Sinan numise pentru flecare ceatd cate un supraveghetor care sh aibi grija ca lucrurile si meargi stun’. Chiar gi aga, tot trebuia si stribat’ intruna santierul de la un capat la altul, ca sa se incredinteze cé treburile mergeau bine. — Mestere, de ce nu te sui in spinarea lui Chota? i intrebat Jahan. Poate si te duci oriunde vrei — Vrei si mi sui cilare pe elefant? zise Sinan, inveselit. Cu toata sovaiala, cand baiatul puse iowdah-ul pe spinarea lui Chota gi il pofti Ia plimbare, nu didu inapai, Inainte de-a porni, Jahan vorbi in goapti cu elefantul, blind cu megterul. Nu-l zdruncina prea tare. Cu pasi domoli, merser& greoi pana la santier, apoi pe cararea de pietrig catre mare, pana cind zarva sutelor de oameni care170 EE Shafik lucrau cot la cot se preficu intr-un zumzet indepartat. Intr-un ‘tirziu se oprira, privind cum o ceati subjire se ridica de pe arm. Sinan, cu o bucurie copilireasca in glas, spuse: — Se pare c& pot cilari un elefant, De atunci, arhitectul i elefantul stribatura santierul impreund, ivirea lor ficindu-i pe salahori si zimbeasci. Toati lumea muncea din greu. Deasupra lor, aerul era plin de sudoare si de praf. Totusi, in Istanbul erau mii de guri rele, niciodata muljumite, care ti ponegreau, Ce lucruri cumplite spuneau! si-gi mareased el casa. Ca, flind crestin din nastere si prin crestere, n-ar fi fost in stare si clideasci o moschee atit de uriasi ~ si, chiar daca izbutea, cupola i s-ar fi pribugit in cap. amérau sufletul Iui Jahan, Nu o data ii veni s& strige din rasputeri cAtre sirurile de case de dedesubt tind gura. In fiecare 2i se trezea dis-de-dimineati, cu nidejdea cA vantul risipise zvonurile de ieri. In fiecare seari mergea la culcare strivit sub povara altor noi tnvinuiri. Intr-o dupa-amiaza, sultanul veni sa vada cum merge treaba. De cum auai tropot de copite, Jahan stiu ci barfele fi ajunseser’ la urechi gi fi otraviserd inima, Vacarmul facut de maiuri, fiers traie, topoare gi securi inceti. [n tacerea agternuta, sultanul trecu intocmai ca vantul Tindnd strins hajurile, privi ineruntat in jur de pe spinarea armasarului su, Era imbricat cu nigte haine simple din lana maronie - dus era vremea caftanelor de atlaz in culori ce-ti luau ochii, Qdata cu varsta gi din pricina cA suferea de gut, devenise mai pios. Lisind deoparte vinul, renuntnd la pliceri, poruncise ca toate instrumentele muzicale din serai sa fie aruncate in foc, Printr-o hotarare a Divanului, carciumile, casele rau famate si cafenelele de curand deschise fusesera silite si-gi inchida obloanele; toate bauturile, chiar gi braga, care avea mereu ciutare, fuseser’ oprite. Noul Soliman il inspdimanta pe Jahan. Sinan il intampina cu o pleciciune,eenieul arkitectului 71 — Indlyimea Ta, ne faci o mare cinste. — E-adevirat ce-am auzit despre tine? Raspunde! — Ai putea, stipine, si-mi spui ce-ai auzit despre umilul tau rob? intrebé Sinan. — Se vorbeste ca ai pierdut o gramada de timp pretios cu aorzoane $i inflorituri - e-adevirat? — Pot si te-ncredinjez, Luminiiia Ta, ci mi-am dat toatl osteneala ca moscheea si fie minunata si pe dinduntru, si pe dinafara, Am de gand s-o ridic cu cea mai mare maiestrie gi... — Ajunge! i-o tie sultanull. Nu pun nici-un pret pe inflorituri Cum n-ar trebui si faci nici tu, daca esti intelept. Iti poruncese si isprivesti numaidecdt, Nu mai intarzia nici o zi! Vreau si vid cupola, nu ornamentele. Dojenit dinaintea salahorilor si ucenicilor sai, Sinan se albi Ia fata. Totugi, cand vorbi, pairea linistit: — Cupola si ornamentele nu pat fi despartite. — Arhitectule! N-al auzit ce-a paqit desenatorul stribunului meu, Mahomed Cuceritorul? Avea acelagi nume ca tine. O prevestire neagrd, nu-i aga? Sinan rispunse cu grijé, de parc-ar fi vorbit cu un baiat ursuz: — Am auzit ce soarta tristd a avut, [naltimea Ta. — Atunei sti ce-i agteapta pe cei care nu-gi tin fagiduielile, Ai gril si nu te numeri printre ei! Cand sultanul plecd, se apucard iar de treabi. Ins& lucrurile ‘nu mai erat la fel. Plutea ceva nou in aer— mirosul deenadejdii. ‘Desi nu se dideau in laturi de la munca, dar nici nu se lisau pe tinjal, se simpeau abdtugi, Dacd nu erau in stare si-i faci pe plac sultanului, ce rost avea si munceasci pe brinci? De ce 88 se speteascd dack munca lor nu era prequit’? In zilele urmétoare, Jahan pandi un prilej de-a vorbi cu Sinan, Abia spre sfargitul saptamanii izbuti si se apropie de megter. Inconjurat de pergamente, cu spinarea incovolat’, desena. Cand il vizu pe baiat, pe buze ii inflori un zimbet obosit. — Cum merge cu lectiile?172 EE Shafik — Trag nidejde si fii mandru de mine, mestere, — Fird indoiali c-o si fiu. — Megtere, zilele trecute sultanul a pomenit de un arhitect. Unul care are acelagi nume cu dumneata, Ce s-a intimplat cu el? — A, Atik Sinan.. Tacu, de parci numele lui ar fi spus totul. Apol {i istorisi povestea lui. Atik Sinan fusese marele arhitect al seraiului in ‘vremiea sultanului Mahomed, cel care cucerise Constantinopolul. Harnic si daruit cu trup gi suflet mestesugului sdu, era cel mai priceput. Toate fi mersesera din plin pani cind se apuct si ridice o moschee pentru sultan. Mahomed Cuceritorul voia ca aceasta si fie cea mai semeati dintre toate moscheile ridicate -vreadati, Printre care si Hagia Sofia. Prin urmare, pusese si i se aduci, de peste mri gi fri, cele mai inalte coloane. Cand afla ca arhitectul scurtase coloanele fir miicar sa-] intrebe. se manie cumplit, 1] invinui ca il impiedica dinadins sa-si ating {elurile. Bietul Atik Sinan incercase si-] imureasc&: intrucit Istanbulul era un orag supus cutremurelor, trebuia si se gindeasci Inti si-ntdi la siguranta, aga cd scurtase coloanele ca si facd moscheea mai trainicd. Lui Mahomed nu-i plicu raspunsul siu. Puse si fie azvarlit in cea mai grozava temnif& gi si i se tale mainile. Apoi s& fie batut pana nu mai ramane strop de viatd in el. Asa se ficea ci cel mai iscusit mester din tinuturile otomane murise singur, in chinuri cumplite, intr-o temniti neagride ling mare. Cine se indoia de poveste putea si meargi so citeasea de pe piatra lui de mormant. Lui Jahan incepu si-i tremure buza de jos. Pani atunci isi inchipuise ci doar horii si ereticii triiau sub amenintarea sortii. Acum igi didea seama ci pana gi viata mesterilor cinstiti atarna de cel mai subtire fir de par, Daca se supara, sultanul avea si-i trimita numaidecat la spanzuritoare, Cine putea si lucreze intr- asemenea incordare? Privindu-l, Sinan fi puse © mani pe umir. — Miiestria e un dar de la Dumnezeu. Dar ca s-o aduci la desavarsire, trebuie si muncesti din greu. Asta trebuie si facem.eenieul arkitectului 173 — Nu te temi ci. —Fiule, mi tem de minia sultanului la fel de mult ca gi tine, Ins nu de asta trudesc. Daci n-as midajdui la rasplata gi nu m-ag teme de pedeapsa, ag munci oare mai putin? Nu cred, Muncesc ca si cinstese darul primit de la Dumnezeu, Orice meseriag sau mester inchele un legimint cu Cel de Sus. Tu 1-ai incheiat pe-al thu? Jahan ficu o faya amarata. — Nu pricep. — Ingaduie-mi sa-ti dezvalui o taina, zise Sinan. Inchipuie-ti numai cd sub temelia fiecdrei cladiri ridicate, nu conteaz daca e mica sau mare, se alld Miezul Universului, Atunci osimuncesti cu mai mult griji si mai mult drag, Jahan strinse din buze. — Nu infeleg ce-nseamna asta. — Ai si-ntelegi, if raspunse Sinan, Munca de arbitect e un sfat cu Dumnezeu. $i unde i se aude mai tare glasul decit in Miezul Universului? Jahan deveni curios, — Si unde-i locul asta, mestere? Dar tnainte s& apuce Sinan s& rispunda, Gabriel cel Nins dadu buzna indunteu, pamantiu la fat — Stipane, soarta ni-i pecetluiti, marmura. De siptimani intregi, asteptau o inedrcitur’ de marmura din Alexandria. Corabia sosise in sfargit, dar fri incircitura pretioasa. Cind il luari la intrebar, cApitanul le spuse 3 fusesera pringi de-o furtund atat de cumplitd, incat trebuisera sa arunce jumitate din marfi, Nimeni nu-l crea, insi nici nu puteau dovedi ci lucrurile ar fi stat altfel. Sinan trebuia si-si schimbe desenul si s4 mai scoata din coloane. In serai, sultanul Soliman devenea tot mai nerbdator de Ja o ai la alta, pe misura ce Iucrul intarzia din ce in ce mai mult, In aceasti vreme, minunatele coloane sortite moschei Stileymaniye ziceau pe fundul Mari Rosii, castele pentru pesti