Sie sind auf Seite 1von 31

PLANTE LEGUMICOLE SOLANO-FRUCTOASE

VICTOR POPESCU, ARSENIE HORGO


in aceasta grupa sunt cuprinse: tomatele, ardeii, vinetele i papalaul. Cartoful
timpuriu i de vara se trateaza separat, in capitolul 22 (datorita particularitatilor
biologice, ecologice i tehnologice diferite) , iar eel de toamna apaJ1inc
Fitotehniei.
Plantele din aceasta grupa sunt anuale, fae parte din aceeai familie botanica
,
(Solanaceae), au perioada de vegetatic relativ lunga (120-130 zile) sunt
pretcntioase la ealdura, lumina i umiditate.
Speciile legumicole din aceasta grupa prezinHi importanta economica deosebita
i de aceea necesita masuri speciale de cultura. Ocupa o mare parte din suprafcele
cultivate cu legume in dimp liber i spatii protejate, se cultiva in principal prin
rasad i au nevoie de multa atentie in ceea ce privcte regimul de irigare. Deoarece
au boli i daunatori comuni, nu pot fi cultivate una dupa alta. Sunt plante bune
premergatoarc pentru speciile legumicole din alte familii botanice.
13.1 . TOMATELE
Lycopersicon esculentum Mill. - Familia Solanaceae
englezii - tomato, love apple; germanii - Tomate, Paradicsapfel,
Liebiecsapfel;franceza - tomate, pomme d'amour, pomme d'or;
Alte denumiri romdneti cu caracter regional: patlagele roii, roii, porodici, paradai,
pariidaise etc.
lmportanta culturii. De la tomate se consuma fructele la maturitate
fiziologica, dar i cele care nu ajung in aceasta faza (gogonele) pcntru pre-
pararea muraturilor. lmportanta alimentara deosebita a tomatelor cste data de
faptul ea aecstea se pot eonsuma intr-a gama variata de moduri: in stare
proaspata, ea salata simpla sau in amestec cu alte legume, sau preparate
in eiorbe, sosuri, ghiveei, roii umplute etc., prclucrate industrial sub forma de
pasta, bulion, conserve, sucuri obinuite sau picante etc.
TRATAT DE LEGUMICULTURA
Tomatele au valoarc alimentara ridicata datorita continutului fructelor in
vitamine, zaharuri, substanfe mincrale, aminoacizi i acizi organici (tahelul 13."1
.1). Din productia realizata de pe 1 hectar de cultura se pot obtine 2660 kg
substanta uscata totala, 1384 kg zaharuri, 1444 kg proteina bruta, 228 kg
.substante minerale i 10 kg acid ascorbic. Din cauza excesului de baze (5 mg/100
g s.p.), tomatele actioneaza fiziologic ea alcalinizant, fapt favorabil pentru
organismul uman.
Tabelul /3.1.1
Con!inutul chimic al fructelor, pastei i sucului de tomate (valori medii)
Fructe Sue de
lOO tomate
Specificare U/M
proaspete la 100
la g g
Zahar total g 4,32 -
Glucoza g 2,02 - -
Fructoza g 2,30 - -
Apa g 94,20 86,00 93,70
Caroten mg 0,82 1,24 0,35
Vitamia B1 mg 0,057 0,058 0,051
Vi lamina mg 0,035 0,1 8 0,026
B2
Virtamina mg 0,10 9,00 -
B6
Vitamina C mg 24,20 - 1 6,00
Vitamina K mg 0,65 - -
Biotina mg 4,00 1 ,48 0,69
Acid mg 0,53 2,30 1,10
nicotinic-
amidon
Fier mg 0,95 - -
Magncziu mg 20,00 590,00 -
Sodiu mg 6,30 l . l60,00 -
Potasiu mg 279,00 34,00 15,00
Fofor mg 26,00 -
Fluor mg 60,00
Leucina g 0,039 0,041
Izoleucina g 0,020 0,029
Valina g 0,026 0,007
Metionina g 0,006 0,007
Fenilamina g 0,027 0,028
Tirozina g 0,014 0,014
Treoninli g 0,03 1 0,033
Triptofan g 0,008 0,009
Lizinli g 0,040 0,042
Histidina g 0,014 0,015
Arginina g 0,028 0,029
4

Plante legumicole solano-fructoase


Cornpozitia chimica a fructelor este mult influentaHi de soi i de factorii externi.
Acumularea de substanta uscata i acid ascorbic in fructcle maturate in august i
septembrie este eel mai putemic influenta de temperatura i radiatia solariL
Sinteza glicogenului este sistata la 30° C.
Origine i raspandire. Originea tornatelor este in America CentraHi i de Sud, Peru
i Ecuador, specia de origine fiind Lycopersicon esculentum var. cerasiforme, care,
In Mexic, a fost folosita, inca din anul 200 l.e.n .. Centru de origine al tomatclor
se afla in jurul localitatilor Vera Cruz i Pueblo, fiind cunoscute cu sute de ani
inainte de descoperirea Americii (Jenkins, 1948). Ele au fost semnalate de
Cristofor Columb, In anul 1498, dar mult timp au fost considerate plante
ornamentale. In anul 1557 Matthiola le numete "Pornme d'amour". Numele de
tomate vine de la cuvantul "tomatcl" apaqinand limbii "nahua" vorbita de azteci
(Nisen, 1993 ).
In anu1 1581, Matthias de l'Obel spunea "acestc fructe sunt mancate de nite
italieni ea pepenii galbeni, dar gustul lor foarte rau dadea indicaii suficiente
despre nocivitatea lor". Accasta idee a continuat multa vreme, mai ales tinand
seama de faptul ea In familia Solanaceae i alte plante, cum ar fi matraguna, sunt
toxice. Aceasta pana in 1778 cand tomatcle sunt considerate In Franta ea legume.
in Europa, tomatele s-au cultivat pentru prima data in Spania i Portugalia sub
denumirea de ,mere peruviene" (Brejnev, 1958), de undc au trecut In ltalia.
Spaniolii au dispandit tomatele in insulele Filipine, de unde au trecut apoi in h1dia
(Luckwol, 1943). La sraritul secolului a! XVI-lea ajung in Anglia, unde au fost
primite cu mare rezerva. In China i Japonia tomatele au fost introduse in sccolul
al XVI-lea, odata cu cartoful. in seco1u1 al XVII-lea au aparut in Rusia, Siria, Arabia,
Egipt i Etiopia, iar In estul Asiei, exceptand India de Est, au fost introduse in se-
5

secolul al XIX-lea. colul al XVIII-lca. In In America de Nord, tomatele au fost


introduse abia in tara noastra tomatele lncep sa fie cunoscute abia In sccolul al
XIX-lea.
Cultura comerciala a tomatelor a lnceput in Franta in 1880, in Germania In 1914,
iar In Belgia in 1904. De atunci, cultura tomatelor pe glob a cunoscut o extindere
fiira precedent. In anul 1997 se cultivau in lume 3.169.236 ha, se obtinea o
productie de 84.641 .000 t, cu o productie medie de 27.212 tlha (Anuar F.A.O.,
1998). Productia medie la ha este mult mai mare in unele tan (Olanda - 466,6
tlha, Belgia - 333,3 t/ha, Finlanda 275,1 tlha, Danemarca - 272,7 tlha, Gemania -
150,5 tlha, Franta - 86,9 tlha, Italia - 44,1 t/ha, Anuar F.A.O., 1998).
TRATAT DE
In tara noastdi tomatele ocupa o suprafata de 44.000 ha din care in scctorul privat
40.200 ha. Productia medic este de numai 14,3 t/ha. Tomatele reprezinta cultura
numarul unu in serc i solarii.
Particularitati botanice i biologice
In tara noastra tornatele sunt plante anuale, dei in zoncle de origine se cornporta
ea plante perene. In conditii de sere, tomatele pot sa vegeteze mai multi ani.
Riidiicina principal a a tomatelor atinge 1,5 m adancime, dar nurneroa-
se radacini laterale ajung pana la 1,6 m. Radacinile exploreaza un volum de sol de
8 m3 pentru 9 m2 suprafata, dadi distantele de plantare permit (Nisen, 1993). La
tomatcle cultivate in scre masa principaHi a radacinilor se dezvolta intre 18 i 45
cm, dar o parte ajung la pestc 1 m adancime.
Repartizarea pe orizontala se realizeaza pe o raza de 50 - 80 cm.
Riidacina are un ritm rapid de cretere. In conditii nonnale de tempcratura, la
plantele tinere, radacinile cresc cu 2 - 7 mm/zi (Lehman, 1953; Brejnev, 1944). La
30 de zile dupa rasiirirea plantelor, cand au format numai o frunza adevarata,
riidacina principalii ajunge la 50 cm lungime (Edelstein, 1953). Pe un sol bine
lucrat, dinamica creterii riidiicinii dupa plantare se apreciaza la 20 cm dupa 2
6

sapHimani, 75 cm la 3 sapHimani, 100 cm la 4 saptiimani i 125 cm dupa 5


saptamani (Becker Dillingen, 1956).
La plantele care provin prin scmanare directa in camp, radiicina principala este
mai dezvoltata, pe cand la cele care provin prin rasad, estc mai superficialii, tiind
riispandita mai mult in stratul de sol cuprins intre 30 i 50 cm adancime.
Ramificarea radacinii depinde i de temperatura solului. Sub I 0° C i
peste 37° C creterea didacinilor se oprete. Temperaturile optime pentru creterea
sistemului radicular sunt cuprinse intre 15 i 35° C.
Plantele de tomate ii refac cu uurinta sistemul radicular i in plus au insuirea de a
emite uor radacini adventive din tulpini (Dumitrescu M., 1998).
La didacinile batrane apare Iignificarea, incepand de la baza, fenomen
caracteristic tomatelor perene.
Tulpina tomatelor are o cretere diferiHi, in functie de varietate sau soi. Soiurile
ce apat1in varictatii vulgare au tulpini cu cretere ncdetenninata care pot atinge
iniil!imi de 2-3 m, iar in anumite sistemc de cultura din sere pot ajunge la o
inaltime de 6-7m. La soiurile ce apaqin varietatii validum, cu cretere detenninata,
inaltimea tulpinii variaza intre 60 i
100 cm. La unelc soiuri pitice tulpina se mentine erccta, pretandu-se mai
Plante legumicole solano-fructoase
bine la recoltarea mecanizata. La soiurile cu cretere determinata, la un
moment dat, in partea apicali'i a tulpinii apare o inflorescenti'i sau o ramificatie
stcrilii scurta, care limiteaza creterea in ini'iltimc.
Soiurile cu cretere nedetenninati'i trebuie sustinute in difcrite sisteme, iar cele cu
creterc determinata nu se mai sustin.
Tulpina tomatelor are o mare capacitate de li'isti'irire, formand Histari la
subsuoara frunzelor care poarta denumirea de copili. Copilii de sub primele doua
inflorescente au cea ma:i mare viteza de cretere, putand ajunge in inaltime
7

tulpina principala. In practica se executa sau nu lucrarea de copilit, in functie de


sistemul de cultura practicat.
In contact cu solul umed tulpina emite cu uurintii radacini adventive. Din aceasta
cauza rasadurile se pot planta mai adanc, iar cele alungite se planteazii culcat.
Copilii se pot inradiicina intr-un substrat umed i se pot folosi la inmultirea
plantelor pe cale vegetativa.
Exista o corelatie pozitiva intre vigoarea partii aericne 1;ii sistemul radicular. S-a
constatat ea prin eliminarea lastarilor ( copilit) se reduce dezvoltarea sistemului
radicular (Edelstein, 1955; Kursanov, 1954).
Frunzele tomatelor sunt imparipenat sectate, cu foliolele de difcrite marimi,
dispuse alternativ. Foliolele au forma ovala, lanceolata, cu marginea intreaga sau
dintata, cu suprafata neteda sau gofrata, in functic de varictate sau soi. Pe toati'i
suprafata, frunzele sunt acoperite cu periori glandulari care degaja la atingere un
miros caracteristic (fig. 13.1.1 ).
lnjlorescenfa este de tip cima i apare pe intervalul dintre frunze (pe
internod). Exista trei tipuri de inflorescente: neramificate, dublu ramificate,
ramificate multiplu.
La baza plantei predomina inflorescente simple, iar spre varf cele ramificatc. Axul
inflorescentei se termina cu o floare. Insertia primei inflorescente este variabiHi,
in functie de soi, dupa 5-12 frunze. Urmatoarele inflorescente se formeaza dupa
1-3 frunze, rar dupa 4-5. Numarul de flori in inflorescenta variaza de la 4-5 la 20.
Floarea tomatelor este pe tipul 5. Petalele sunt de culoare galbena i
sunt concrescute la baza. Staminele sunt concrescute la baza cu tubul co-un rolei,
iar anterele sunt unite, formand con care acopcra pistilul. in mod ohinuit, stilul
este mai scurt decat staminele. Polenul cadc pe stigmat in
timpul deschiderii florii, rezultand o polenizare autogama. In proportie de 4-5 %
stigmatul poate depai nivelul staminelor (tip de stil exert), fiind posibiHi
8

polenizarea alogama. La tropice, alogamia ajunge la 5-10 %. In condi!ii de mediu


nefavorabile fecundarea nu are loc i florile avorteaza i
TRATAT DE
cad. Stigmatele sunt receptive 1-2 zilc lnainte de deschiderea florii i 4-8 zile dupii
aceea. Polenul germineaza imediat, iar travcrsarea stilului se face in mai putin de
2 zilc.

1
3
9

Fig. 13.1.1 • Particularitati botanice la tomate


B
A - frunze; - inflorescente (a - neramificat.a; lung ea anterele; 2-b - simplu
ramificat.a; c - multiplu stil mm scurt "·a ramificalA; d - dupa: natura); C- flori (1-
stil mai anterele); D - sectiuni in fruct ( 1 - cu 2 loji; 2 - cu 3 loji, 3- cu mai multe
Joji)
in anumite cazuri ovarul poate produce un fruct flirii seminfe (partenocarpic) .
Existii mai multe linii partenocarpice naturale semnalate in
Plante legumicole solano-fructoase
Germania, Italia, Rusia. Inducerca partenocarpiei se poate realiza prin stimularea
dinamica cu substante auxinicc.
Fructul este o baca camoasa de diferite forme, culori i marimi, in functie de soiul
sau hibridul cultivat.
Forma fructelor este data de indicele de forma (If =IID, in care, I = inaltimea;
D=diametrul fructului). Daca indicele de fornia este egal sau apropiat de 1 ,
fructele sunt sferice. Daca indicele de forma este mai mic
dedit 1, fructele sunt turtite. Daca indicele de forma estc mai mare ea 1, fructcle
sunt alungite.
Culoarca fructelor poate fi roie, de diferitc nuante, portocalie sau galbena, roza
etc. Culoarea fructelor roie i roz se datorete pigmentilor carotenoizi continuti in
pulpa (lycopenul care domina beta-carotenul de pana la 1 3 ori), pcste care se
suprapune epiderma fructului, galbena sau incolodi. Cand fructelc contin mai
mult betacaroten decat licopen, sunt de culoare galben-oranj (Petrescu C., 1992).
Inainle de coacere, culoarea fructelor este verde-deschis uniforma sau verde cu
o nuanta mai inchisa in jurul pedunculului. Persistenta zonei de culoare galbenii-
verzuie in jurul pedunculului i dupa coacere constituie un defect care depreciaza
calitatea fructului.
Marimea fructelor se apreciaza eel mai adesea prin greutate i variaza in limite
foarte largi, de la 30 - 40 g la 300-500 g i chiar 800 g, in functie de soi i tehnologia
10

de cultivare. Tomatele cireaa au fructele mici, de numai ditcva grame. 0 tomata


de 3,5 1 kg a fost obtinuta in anul 1996 de Gordon Graham, in Edmond, Oklahoma,
S.U.A. (Bemard Lavery, 1995).
Fructele de tomate sunt acoperite de o pielita elastica. Pulpa reprezintii partea
cea mai valoroasii a fructului, fiind bogata in zaharuri, vitamine i saruri minerale.
Lojile seminate (2-7) contin tesutul placentar in care sunt
incorporate semintele, in numar variabil (I 00-300 I fruct). In cazul folosirii
stimulatorilor, fructele prczinta goluri, tesutul placentar este verde, cu o steluta
de culoare galbena i nu prezinta seminte.
Seminfele tomatelor sunt oval rotunjite, cu periori care le dau o culoare argintie.
Intr-un gram sunt 300 - 370 seminte. Hibrizii F1 au de obicei seminte mai mici
decat soiurile pure. Facultatea germinativa este de 85 - 90 % i se pastreazii 5 - 6
ani.
Exigente ecologice. Tomatcle cresc i fructifica normal in conditii de mediu
asemanatoare cu cele in care s-au format.
Luand in considerare cerintele fata de ea/dura, tomatcle sunt conside-
rate plante termofile, cu cerinte diferite in functie de fenofaza (tab. 13 .1.2).
3 9 - Tratat de Icgumicultura
LEGUMICULTURA

TRATAT DE
Tabelul 13.1.2
Temperaturilc optime de cretere i dezvoltare la tomate In difcrite faze de vegetatie
(dupa Bulnariu H. i colab., 1992)
Faza de dczvoltare Temperaturi Faza de dezvoltarc Temperaturi
optime optime
Germinarea 26-32" c 16- Fonnarea florii 13-14" C
seminelor 20° c Antezis 13-14" C
Expansiune 26° Czi22° Cn
cotiledonului
Marimea apexului 15" c Fonnarea 20-22" c
Creterea rasadului 25-26° c polenului 22-27° c
Alungirea tulpinii 30"Czil9-20° Germinarea 22-27° c
Cn polenului 30-35° c
27°C7JI9-20° Creterea tubului
Cn polinic
Extensia stilara
Crc::;terea 35°Czi18" Cn Rodirca fructelor 18-20° c
Histarilor axilari 26oCzJ22° Cn Rodirea fructelor 20-22° c
"in vitro"
Cretcrca riidacinii 26-32° c 25" c
Iniierea frunzelor 10-14" c
Coaccrca fructelor 24-28" c
Reducerea
intemodiilor
Temperatura minima de germinare a semintclor este de 10° C In funclie de soi.
Temperatura optima este de 24° C (Aung, 1979, citat de Petrescu C., 1992). La
temperatura minima germinatia are 1oc in 10-15 zile, iar la cea optima In 5-6 zi1e.
L
Pregerminarca semintelor la 27° C, imersate In apa acrata continuu, are loc In 40-
48 ore (Hung, Lorenz i Maynard, 1988). Tratamentul de osmoinduqie a semintelor
in solutie de KN03 1 % + K3P04 1 %, la 24° C, timp de 6 zile sau in PEG (polietilen glicol)
9,2 %, la 15° C, timp de 7 zile, duce la uniformizarea rasiiririi in cazul semanatului
direct. Unii autori recomanda tratamente cu temperaturi optime in altemanta cu
tempcraturi scazute de 1-2° C, avand influenta asupra germinatiei la temperaturi
mai scazute de 10° C (Petrescu C., 1992 ).
in perioada imediat urmatoare aparitiei frunzelor cotiledonare, rasadul
de tomate este foarte sensibil la temperatura. Ritmul de initiere al primordiilor
frunzclor este grabit i crcterea continutului in substanta uscata este mai mare la
temperatura constanta de 25° C ziua i noaptea, fata de 1 8° C. La 15° C se formeaza
mai putine frunze dccat la 25° C, dar dimensiunea apexului este de doua ori mai
mare la 15° C fata de 25° C i plantele lnfloresc mai timpuriu (Aung, 1979).
Temperaturile de 14° C i 20° C comparativ cu 26° C au dus la mai putine noduri sub
prima infloresccnta i
Plante legumicole solano-fructoase 61 1

formarea unui numar mai mare de flori in prima inflorescena, iar inaltimea plantei
a fost mai redusa. \i.
Temperaturile sub 10° C sunt daunatoare plantelor. Temperaturile sciizutc de -1 o C
la 3° C, chiar o pcrioada scurta de timp, provoadi ingheul plantei.· Recoltarea
fructelor trebuie fici uta inainte de venirea brumelor. De asemenea, temperaturile
prea ridicate sunt daunatoare. Peste 30° C plantele nu mai fructifica, deoarece
polenul nu mai germineazii.- Daca temperatura depaete 35° C p1antele W opresc
creterea, iar peste 40° C, mor. '-"- '.
Temperatura optima pentru germinarea polenu1ui este de 21 - 26° C,
iar pentru dezvoltarea fructe1or de 18-24° C. 1_
Trebuie acordati'i atentie deosebita celor douii faze numite "senzitive", in cadrul
ciirora se produce inducerea primei inflorescente pe tulpina i a numarului de flori
in cadrul acesteia. Aceste faze exista pentru fiecare ' inflorescenta in parte.
Inceputul, durata i sfiiritul acestor faze depind de temperatura. _ --- ---
Faza senzitiva 1 mcepe din a 6-a zi, cand temperatura este de 18-19° C. Atunci d1nd
temperatura este de 24° C, aceasta faza se incheie In a 12-a zi de la germinarea
semintelor. Efectul acestei faze se materializeaza in inducerea mai devreme sau mai
tarziu a primei inflorescente, a celorlaltc in-
florescentc. Cand temperatura In cadrul acestei faze va fi mai coborata se va face
inducerea in11orescentei mai devremc, aceasta va aparea dupa un numar mai
redus de frunze. Cand temperatura este mai mare, prima inflorescenta va fi inseraHi
dupa un numar mai mare de frunze. Nivelul temperaturii pentru celelalte
infloresccne in cadrul fazei senzitive 1 va determina inscrarea inflorescentelor la un
interval mai mare sau mai mic.
_ _ Fa?a scnzitivii 2, care atunci cand tcmperatura este mai coborata se apreciaza
ea fncepe din a 6 - a zi i dureazii pana in a 1 5 - a zi de la germi-
narea semintelor, detennina inducerea numarului de flori in inflorescenta. Cand
temperatura este mai ridicata (24° C), aceasta faza incepe in a 12-a zi i nu se incheie
inea a 18 - a zi de la germinarea semintelor. Daca temperatura este mai eoborata,
in inflorescente se formeaza un numar mai mare de flori, crete procentu1
inflorescentelor ramificate in cazul unei temperaturi mai ridicate, in inflorescente
vor fi mai putine flori, iar acestea nu se mai ramifica (Voican V, 1984 )." Dupa
depairea acestor faze senzitive, dirijarea temperaturii se va face in stricta
interdependenta de intensitatea luminii.
in functie de tcmperaturile stabilite pcntru cursul zilei, noaptca temperatura va fi
mai scazuta cu 5 - 6° C. Ritmul de alungirea a tulpinii plan-
DE LEGUMICULTURA
telor de tomate este mai mare cand temperatura se mentine la 26,5° C ziua i 1 9 -
20° C noaptca. Unele soiuri nu manifesta sensibilitate la a1ternanta de
temperatura. Numarul, dimensiunea, vigoarea i creterea lastarilor laterali difera in
functie de temperatura, soi, e1emcntele nutritive, fotoperioada i umiditate (Aung,
1979). Cel mai putcrnic sistem radicular s-a dezvoltat la temperaturi de 26,5° C ziua
i 16 - 22° C noaptea.
Diferentierea florala incepe curand dupa expansiunea cotiledoane1or.
Vernalizarea semintei la 5° C sau mai putin nu are nici un efcct asupra 1nfloririi
tomatelor. Rasadurile de tomate sunt termosensibile i pot fi vernalizate, pentru a
inflori mai timpuriu i a produce un numar mai mare de flori in inflorescenta
(Petrescu C., 1992).
Temperaturi1e de 14° C, in contrast cu cele de 25° C, 30° C, produc o cretere a
numaru1ui de flori in inflorescenta, in momentul expansiunii cotilcdoanelor (Aung,
1979). Prima inflorescenta apare la un numar mai mic de frunze, iar anteza are loc
mai devreme. Aceasta influentcaza pozitiv recolta totala.
Temperaturi1e ridicate cu 3 zilc inainte de antezis au un mic efect advers asupra
dezvoltarii microsporilor (Aung, 1979), astfel incat fructificarea s1aba poate fi
atribuWi diminuarii aprovizionarii cu hidrati de carbon a graunciorilor de polen i
creterea tubului polinic. Temperaturile ridicate produc inducerea exeqiei ti1are din
conu1 anterial, care impiedica po1enizarea i dezvoltarea pistilu1l,Ji.
Stan N. (1975) a consta\at ea temperaturile mai coborate in faza de rasad detcrmina
0 sporire a numarului de muguri floriferi in inflorescenta i o scadere a numarului de
frunzc pana la prima inflorescenta.
Daca temperatura nocturna ridicata este mentinuta pc toata durata perioadei de
vegetatic, creterea vegetativa se face in detrimentu1 dezvoltarii generative, ceea
ce se traduce printr-un numar mai mic de flori i fructe in inflorescenta, deci un
randament total mai scazut, dar mai timpuriu (Nisen
A., 1993). Este preferabil un anumit termoperiodism intre zi i noapte (tabelul
13.1.3).
Tabelul 13.1.3 Diferitc raporturi intre temperatura de zi i de noapte la tomate
(dupa Nisen A., 1993)

Situa(ii 1· 2- 3- 4- 5- 6- 7- 8- 9-
Tempcraturi

Ziua 17 23 20 17 23 30 26 23 30

Noaptea 11 11 14 17 17 17 20 23 22
16

Plante legumicole solo.no-fructoase


In ceea ce privete precocitatea recoltei, la temperatura constanta ziua
i noaptea ( cazuri!e 4 i 8) aceasta crete cu tempcratura; la temperatura de zi
constanta, precocitatea crete cu temperatura de noapte; la temperatura de
noapte constanta, precocitatea crcte cu temperatura de zi (afanl de cea mai mare
de 25°C); dacii temperatura de zi i de noapte crete, precocitatea crete cu
temperatura.
In ceea ce privete randamentul, la temperatura constantii, productia este
superioara de la 17° C la 23° C; daca temperatura de zi este constantii,
randamentul se reduce odatii cu creterea temperaturii de noapte; daca
temperatura de noapte este constantii, dar tempcratura de zi crete, la
temperatura de noapte de 1 1° C, iar cea de zi trece de la 17° C la 23° C,
randamcntul crete; la temperaturi de noapte de 17° C i tcmperatura de zi trecc
de la 17° C la 23 ° C, randamentul crete sau stagneaza; daca temperatura de zi
trece de la 23° C la 30° C, randamentul scade; daca temperatura de zi i de noapte
crete, randamentul scade. Concluzia este ea temperaturile inferioare pragului de
17° C sunt cauza malformatiilor fructelor i tempcra-
tura de noapte trebuie sa fie cu 5-7° C mai mica fata de temperatura de zi (Nisen
A., 1993). Temperatura optima din sol se situeazii i'ntre 18 i 20° C.
Lumina joadi un rol primordial i'n creterea i fructificarea tomatelor.
Tomatele au cerinte mari fatii de intensitatea luminii. Numeroase cercetari au
evidentiat rolul luminii i'n procesul formiirii diferitelor organc i al fructificarii
tomatelor.
Wittwer (1963) a studiat influenta luminii, corelaHi cu temperatura asupra
formarii primelor frunzc (tabelul l3. 1.4).
Tabelul 13.1.4
17

lnfluenta luminii, corelata cu temperatura asupra formarii primelor • frunze la


tomate (dupa Wittwer, 1963)

Durata de iluminare in Tempcratura Numarul frunzelor pana la prima


ore (0 C) inflorescenta

12,8 6,0
9
18,3 6,2

18 12,8 18,3

Se poate constata fonnarea unui numar mai marc de frunze i'n conditiile duratei
de iluminare mai mare.
Perioada cand plantele necesita o iluminare mai putemica i'ncepe i'n a 8-10-a zi
de la rasarire. Insuficienta lumini i i'n aceasta fazii duce la alungirea tinerelor
plante i la obtinerea unor rasaduri firave.
DE LEGUMICULTURA
Calvert ( 1964, 1966) a constatat ea in condi!iilc unei luminozitati ridicate are lac
o cretere a acumuHirii de substanta uscata la rasaduri. Kristofersen (1963) a
cercetat influenta luminii In corelatie cu temperatura i a stabilit o cretere maxima
in primele 3 saptamani la iluminarea de 16-18 ore/zi i la temperatura de 23-25°
C.
In perioada producerii rasadurilor pentru sere, ciclul I ( octombrie -
ianuarie), intensitatea luminii este foarte slaba i este necesara iluminarea
suplimentara a acestora. Fi:ilster (1963) a constatat di in lunile de iama, iluminarea
suplimentara, care sa asigure durata zilei de 16 ore, deterrnina o acumulare de
substanta uscata de 25 % i in consecinta o cretere viguroasa a rasadurilor.
In perioada fructificarii insuficienta luminii provoaca perturbari in metabolismul
plantei, care au efect negativ asupra productiei. Cooper an (1964) arata ea
in perioadele din cand durata de iluminare este mai mica de 12 ore/zi, formarea
18

primei inflorescente este oprita sau intarziata, aparand fenomenul de avortare a


florilor.
Clavert (1964) arata ea in conditiile iluminarii necorespunzatoare, durata de timp
pana la maturarea organelor florale este mai mare, iar fructificarea intarzie.
Sunt diferente intre soiuri in ceea ce privete cerintele fata de lumina. Brejnev (
1957) imparte soiurile in 3 grupe: soiuri care infloresc in conditii de lumina cu
durata scurta a zilei, soiuri a caror dezvoltare se accentueaza In conditii de
iluminare intensa, soiuri indiferente.
Dupa Gcissler (1976), ritmul acumularii substantei proaspete este in stn1nsa
dcpendenta de intensitatea luminii, fiind mult mai mare la o intensitate
luminoasa ce depacte 5000 luci (fig. 13 . 1.2).
;
Plantele tinere de tomate ii mentin
capacitatea de fruc-
Greutotea fnxklor tificare chiar la o lumina
cu intensitatea de 3000 luqi i o
fotoperioada de 9 ore, daca tern-
peratura 1n timpul zilei este de
0
eel putin 18° C, iar in timpul noptii
pana la 14 C (Voican tux V., 1976).
Evolutia pozitiva a florilor
Fig. 13.1.2 - Dependenta acumuHirii substantei
proaspete la tomate, rata de intensitatea luminii din inflorescenta are loc cand
(dupa Geissler, 1976) intensitatea medie a luminii de-
Plante legumicole solano-fructoase
paete 4-5 kluqi, pana la 25 kluci, detenninand o sporire a ratei de cretere cu 17 %
(Voican V, 1972).
19

Rezultatele obtinute la testarca mai multor hibrizi de tomate pentru sere, la o


intensitate luminoasa de 3000 i 6000 luqi scot in evidenta ea eel mai bun bilant
de cretere la 3000 luci poate fi considerat la Sonata F1, fata de Extavite i Panase.
La 6000 luci Sonata F1 i Rondo F1 au dovedit o capacitate ascmanatoare (Voican
V, 1979).
Ridicarea intensitatii luminoase duce la diminuarea sernnificativa a numarului de
noduri pana la prima inflorescenta, indiferent de fotoperioada (Wittwer, 1968).
Inceputul recoltarii tomatelor din ciclul I cste dependent de suma
orelor de stralucire a soarelui din ianuarie pana in aprilic (fig. 13.1.3). ScJma orecr
tJe slr6&Jcn 0 sxni.Ji M1
Numarul de fnmze pana la 23000Jt:xuJre- Aprilie lc:d/dJ pftxrdo prima
inflorescenta este intluentat de intensitatea
luminoasa 2200021000
i de tcmperatura (Dieleman I.,
1 5° C i intcnsitatea luminoasa 2000019000
Heuvclink E, 1992). Astfel, la mai mare, prima
inflorescenta
se fonneaza mai repede compa- 18000 11.0 Nr. zile
1a teCQ/ta 1:1 prima rati v cu temperatura de 25° Numarul de zile pana la initie-
C. aKJlJi p;na
rea floraHi descrete prin ere-
13.1.3
tcrea intensitatii luminii (Kinet ' l<'ig. cullura tomatelor - Dcpcndcnta inceputului
recoltlirii la din ciclul l,
1977).
fata de suma orelor de stralucirc a soarelui din
Lipsa luminii in perioada ianuaric pana in aprilie coacerii fructelor atrage dupa
(dupa Geissler, 1976) sine intarzierea acestui proces. Pentru obtincrca de
20

productii timpurii, tomatele trebuie cultivate pe terenuri cu expozitie sudica, pe


care se asigura suficienta tuminii_(Dumitrescu M., I 998).
, Umiditatea soiblui i atmosferei prezinta o deosebita importanta pentru
,creterea i 1lezvoltarea tomatelor.
Toma:tefe au pretentii moderate fata de umiditate, deoarece coeficientul de
transpiratie este redus (350 -550).
in cazul tomatelor se!llanate direct in dimp, sistemul radicular patrunde mai
adanc in sol i plantele se pot aproviziona cu apa din straturile profunde, motiv
pentru care se apreciaza ea tomatele rezista destul de bine la seceta.
DE LEGUMICULTURA
in cazul tomatelor cultivate prin rasad sistemul radicular este mai su-
perficial, plantele nu se pot aproviziona cu apa din straturilc profunde ale solului,
ceea cc presupune asigurarea apei prin irigare.
In primcle faze de cretere, nivelul umiditatii din sol este de 68-70 % din
capacitatea de camp, iar in perioada de fructificare, incepand cu creterea intensa
a fiuctelor din prima inflorescenta, de 78-81 % (Andronicescu D. i colab., 1970).
Consumul zilnic prin evapotranspiratie este de 0,5 1 in zilele noroase i de 2 1 in
zilele cu cer senin. Aceste date sunt utile pentru aplicarea irigarii culturii.
Umiditatea in exces este daunatoare rasadurilor, in mod deosebit in primele faze
de cretere.
Trebuie tinut seama ea in faza de coacere a fructelor nu trebuic sa oscileze
perioadele de seceta eu cele cu umiditate abundenta deoarece aces-
tea crapa, iar continutul in substanta uscata este mai mic.
In culturile timpurii din camp nu se recomanda irigarea abundenta, mai ales in
prima parte a vegetatiei, pentru a nu se raci solul, cu efecte negative asupra
precocitafii.
21

Un indicator care arata aprovizionarea cu apa a plantelor il constituie


concentratia sucului celular din frunze, care trebuie sa fie de 8-9 % la nivel optim
(Rubin B., 1970).
Umiditatea relativa este de asemenea foarte importanta pentru creterea i
fructificarea tomatelor, conditionand transpiratia i ansamblul schimburilor
gazoase ale plantei.
Daca umiditatea relativa este ridicata plantele transpira putin, dar stomatele
raman deschise 1;ii fotosinteza este activa. Pentru inceput, crqtcrea plantelor
este stimulata, dar daca aceste conditii se prclungesc, creterea apicaHi se
incetinete, frunzele sunt mici i tulpinile fasciate (Nisen A, 1993). 0 umiditate
relativa ridicata (90 %) este defavorabila eliberarii i viabilitatii polenului, legarii
fructelor i provoaca reducerea recoltelor, ea i defecte de colorare.
In timpul iernii, in conditii de umiditate ridicata, consumul de apa este redus, ceea
ce diminueaza alimentarea fructelor in calciu i predispune la necroze apicale.
Umiditatea rclativa ridicaHi poate favoriza atacul unor boli ea: putregaiul cenuiu,
cladosporioza, bacteriozele, mana etc. 0 umiditate atmosfe-
rica prea redusa poate sa favorizcze dezvoltarea unor boli sau paraziti, in mod
deosebit a acaricnilor.
Plante legumicole solano-fructoase
Umiditatea optima pentru productie se situeaza intre 50 i 60 %. in timpul verii
trebuie evitat ea umiditatea atmosferidi sa scada sub 50 %. La o umiditate relativa
sub 45 % apare fenomenul de longistilie, stilul depaind nivelul conului antcrial
inainte ea polenul sa fie matur, ceea cc duce la avortarea florilor (Caync, 1970).
Regimf!l de nutrifie este foarte complex in cazul tomatelor. Se va tine seama de
consumul specific care difera cu soiul, faza de vegetatie, sistemul de cultura etc.
in camp, la o productie de 35 tlha, pcntru o tona de fructe se consuma: 2,6 - 3,8
kg N; 0,4 - 1,0 kg P2 05; 3,6 - 4,0 kg K20; 4 kg CaO; 0,6 kg MgO.
22

in cazul culturilor din sera consumul specific este mai mare (tabc-
lul 13 . 1 .5).
Tabelul l3.1.5 Consumul specific de elementc la culturile de tomate (kglt) ( dupa
Ghidia i Ucatu, 1980; Roman, 1982)

Tipul de Productia N p K Cu Mg
cultura kglm2

Sera ciclul I 8-!0 3,09 0,64 3,36 2,19 0,63

Sera ciclul I 4,00 0,39 5,23 3,30 0,48

Solar 5-7 5,00 0,47 4,16 0,63


Prelevarca elementelor minerale depinde de faza de vegetatie. Se pot distinge 4
faze.
- de la plantare la fonnarca primei inflorescente pentru dezvo1tarea
sistemului radicular: in aceasta perioada, productia de substanta uscata estc
slaba, ea i asimilatia de elemente nutritive;
- de la inceputul formarii primei inflorescente pana la formarca celorlalte
inflorcscente (13 la numar): aceasta dureaza 9 sapHimani; fructele primei
infloresccn1e sunt recoltate; productia de materie uscata este foarte intensa;
asimilatia magneziului i calciului este slaba, cea de fosfor i azot puternica, iar cea
de potasiu foarte putemidi;
- de la formarea urmatoarelor inflorescente pana la 85 % din recolta,
urmatoarele 5 saptamani: productia de substanta uscata e foarte puternica,
asimilarea potasiului e slaba, normala pentru iosfor, puternica pentru azot, calciu
i magneziu;
- s:frfi itul culturii, dind s-a realizat 80 - 90 % din productie: sinteza
substantei uscate se oprete, asimilatia e nulii pentru azot, slaba pentru potasiu i
23

magneziu, normala pentru fosfor, foarte ridicata pentru calciu; aceasta perioada
dureaza doua saptamani (Nisen A., 1993).
24

TRATAT DE LEGUMICULTURA
Azotul are rol important in creterea i fructificarea tomatelor. In primele faze de
vegetatie azotul m cxces provoaca o cretere luxurianta a
plantelor, in detrimentul fructificarii, mai ales in conditii de lumina redusa.
Ecestilde .de azot se evidenfiaza prin rasucirea i gofrarea frunzelor, iar lipsa azot
prin aceea ea tulpinile au varful subtire, iar frunzele sunt mici. Excesul de azot
combinat cu deficicnta de fosfor i potasiu favorizeaza deficientele de colorare a
fructelor. Tomatele sunt sensibile in mod deosebit la excesul de azot amoniacal,
care blocheaza asimilarea azotatului de calciu, in special in sere ciclul I (Messiaen,
1975), in locul azotatului sau sulfatului de amoniu.
Continutul optim al frunzelor in azot, corcspunzator unei bune aprovizionari, este
de 0,3 - 0,4 % (Krcjbil i Krauss, 1962). Un continut mai
mare duce la scadcrea fructificarii, iar la peste 0,5 % chiar la avortarea florilor. In
aceste conditii se remarca o influenta negativa asupra sistemului radicular
(Anstctt, 1968) .
. Fosforul, dei este consumat in cantitati mai rcduse, este important in asimilarca
azotului, la stimularea infloritului i fructificarii. Are efect pozitiv asupra
precocitatii, ea i asupra sistemului radicular.
Insuficienta fosforului determina: un sistem radicular slab dezvoltat; avortarea
florilor; apar frunze cu nuante violacei; fructificarea este scazuta; fructele crapa
in partea unde se prind de peduncul (Davidescu D., Davidescu Velicica, 1992).
Absorbtia tosforului este influentata de lumina i temperatura. In conditii de sera,
in intervalul 12 - 18° C, absorbtia fosiorului se reduce cu 50 %. Pot aparea carente,
chiar daca solul este aprovizionat, lucru constatat la plantarile timpurii in camp.
in conditiile unui pH cuprins intre 6,0 i 6,5, fosforul este disponibil in cantitate mai
mare. Absorbtia fosforului prin frunze este mai rapida (Gapinski, 1966). La
25

aplicarea extraradiculadi scade continutul radacinilor in fosfor (Kazuko, Tueva,


1966).
__ Potas!l!Lare efect asupra calitatii fructelor (gust i culoare ), precum i asupra
rezistentei la boli. Tomatele consuma cantitati mari de potasiu, con-
tribuind la formarea i transportul hidratilor de carbon i a acidului ascorbic in
fructe. Un raport favorabil KIN contribuie la creterea sistemului radicular. Lumina
are un rol foarte important in asimilarea potasiului.
Carenta potasiului se manifesta prin pete brune pe marginea frunzelor, incepand
cu cele batrane, frunzele au o culoare mai deschisa, iar tulpina se lemnifica
timpuriu. De asemenea, insuficienta potasiului determina
Plante legumicole solano-fructoase
patarca fructelor in timpul matudirii. Excesul de potasiu induce carenta
magncziului.
_CalciuLare-rol deosebit in creterea sistemului radicular. Joaca rol important in
mentinerea integrita.fii membranclor celulare i actioneazii ea un agent de
cimentare ai perctilor celulari sub forma pectatului de calciu. Odata asimilat,
translocarea calciului din frunze este foarte redusa, dei tesuturile care au o
cretere activa (varfurile radacinilor i lastarilor, frunzelc tinere in cretere i fructele
in formare) sunt dependente de transportul calciului cu apa in xilen. In conditii de
umiditate scazuta continua, cea mai mare parte din aceasta apa este condusa
catre frunzcle mature pentru mentinerea ratei transpiratiei. Drept rezultat, foarte
putin cakiu ajunge la celulele active ale creterii, producandu-se deficienta. In mod
normal, umiditatea crete in timpul noptii, iar rata transpiratiei scade puternic,
permitand astfel apei i calciului sa ajunga in tesuturile cu transpiratie nuUi sau
foarte redusa. Aceste procese par a ti controlate de catre presiunea scvei din xilen
care se dezvolta in mod normal noaptea datorita activitatii radacinii (Voican V.,
Lacatu V., 1998).
26

Carenta in calciu se remarca prin stagnarea creterii plantclor, aparitia pe frunze a


unor zone intemcrviale galbene, marginile devin brune, varfurile de cretere mor,
iar in jurul punctului stilar al fructelor se formeaza o pata neagra, ccinducnd la
"putregaiul apical". Daca se aplicii in exccs, calciul conduce la cloroza frunzelor
tincre, oprirea din cretere i avortarea florilor. Se blocheaza ficrul i magneziul.
Studii olandeze au aratat ea tomatele au cerinte foartc ridicate fata de , ' sulfat i
carenta se poate manifesta in absenta ingraamintelor sulfatice.
Magne_ziuL intluenteaza calitatea fructelor, rezistenta la transport i pastrarc
(Windsor, 1961 ). In cazul insuficientei magncziului ap are aspectul marmorat al
frunzelor din zona mediana i inferioara a plantei. Nervurile principale raman verzi.
Microelementele au un rol deosebit in creterea i fructificarea tomatelor.
Borul i manganul influenteaza sinteza hidratilor de carbon i evolutia organelor de
fructificare. Sinteza clorofilei i vitaminelor este determinata de mangan i tier, iar
zincul are rol in sinteza auxinelor i in procesele respiratorii.
Carenta borului se manifesta prin mortificarea celulelor din zona diviziunii rapide,
in special la mugurele apical i zona cambiala i caderea mugurilor florali. Carenta
de tier se manifesta prin cloroza frunzelor ince-
TRATAT DE LEGUMICULTURA
pand cu cele tincre, iar cea de mangan determina cloroza frunzelor la in-
treaga planta.
Diagnosticarea dczechilibrelor nutritive este foarte dificila datorWi asemiinarilor
dintre simptomele unora dintre carente sau cxcese provocate de diferitele
elcmente minerale. Identificarea se face prin eliminare, dupa o revizuire critica a
circumstantelor i factorilor relevanti: lumina, tempera-
tura, regimul de apa, reactia solului etc. (Voican V., Lacatu V., 1998).
27

Complexitatea fenomenclor este evidentiata de interrelatia dintre clemente i


simptomele de carenta sau toxicitate aparute la nivelul diferitelor parti ale plantei
(fig. 13.1 .4).
incc:pc de la virful planlt:i la lntraga plant
Can:ntl: Ca, Fe, Ca, B, Carcn(l: Mn Predominant la
Mo frunzele bltn\nc:
.--, () Can:nta.: N,
PArti defonnate Flra. dc:fonnan: P, K, Mg Exec:s: B,
l.imbul frunzci c.:u culoan:a complc:t Parti Mn
ale frunzci cu culoarc schimbatl P,
Carcn111:
Carcn(a: K, Mg Mn

CI, Cu, B, Mo (} Fe, Ma f_xccs: schimbatl N () Toxicitatc:

aB
Schimbarc de
No.'TVuri verzi, Dc:coloran: Limbul
culoare
galbcn . Fe punctifnnnl (} a
Schimban: de: ordonntl
M a Mc1.ofi inln: La marginca
culonr Cnrcn(ll: K,8
limbului lul
ncordonata Mg
Can:n111: ncrvuri
Carcn(a: P Toxicitatc:
Exccs: K Cam\JI: 1\tn
B

Fig. 13.1.4 - Coordonarea simptomelor de carenfi\ i de toxicitate la diferite parti


ale plantei (dupa Jansen i colab., 1989) in cazul In care planta nu arata simptomelc
obinuite ale dezechili-
brului vreunui element sau, dimpotriva, acestea sufera datorita dereglarii a doua
sau mai multe elemente, este necesara o analiza chimica a plantei (d iagnoza
foliara).
28

Tomatele reactioneaza favorabil la fertilizarea cu gunoi de grajd, dar pentru a


evita excesul de azot nu trebuic sa se depaeasca 40 t/ha.
Plante legumicole solano-fructoase
_ SolJ,rile recornandate pentru tomate sunt cele mijlocii. Tcrenurile nisipoase
(uoare) sunt recornandate pentru culturi timpurii cu conditia asigurarii
elementelor minerale i apei. Solurile grele, argiloase sunt improprii pentru cultura
tomatelor.
Tomatele cresc i rodesc bine pe un sol bine lucrat, afa'nat, bogat in substante
fertilizante, cu continut ridicat in humus (5-6 %), permeabil pentru apa i aer i care
se incalzete uor.
Sunt indicate terenurile plane, uoare, cu expozitie sudidi, cu posibi-
IWiti de irigare, nivelarc, cu apa freatica la adancimea de 3-4 m, neinfestate cu
boli i daunatori, lipsite de buruieni, cu pH-ul cuprins intre 6 i 6,5.
Fata de salinitatca solului tomatelc se situeaza printre plantele cu toleranta
moderata. Salinitatea solului diminueaza creterea vegetativa a tomatelor in
favoarea infloririi.
Aerul are o mare lnsemnatate pentru cultura tomatelor. Dioxidul de carbon se
afla la baza sintezei substanlei organice prin procesul de fotosinteza.
CcrceHirile efectuate in sere au condus la concluzia ea tomatele inregistreaza o
cretere i dezvoltare superioara atunci cand concentratia de C02 crete de la 0,03
% pana la 0,09 - 0,14 % (Daunicht, 1967; Kvetchman, 1967). Cultura tomatelor
intr-a atmosfera de 0,18 % C02 a realizat un spar de recolta de 22 %. Apar
diferente lntre diferitele soiuri sau hibrizi eultivati (Nilwik i colab., 1982).
Cercetari mai recente au eondus la concluzia ea prin creterea eoncentratiei de
C02 la 450-500 ppm se obtin sporuri de productie de 20 % la to-
mate (Vermeulen i Beek, 1991) .
29

Unele gaze, precum bioxidul de sulf, amoniacul sunt daunatoare pentru plantele
de tomate.
Etilena in eonccntratie de I %o stimuleaza maturarea fructelor in camp inainte de
caderea brumclor timpurii de toamna, sau a celor din sere, la lneheierea ciclurilor
de productie.
Acetilena are un efect asemanator cu eel al etilenei.
Cultivare
Soiurile i hibrizii de tomate apaqin speciei Lycopersicum esculenlum. Cele cu
cretere nedeterminata eorcspund subspeciei vulgare, iar cele
cu crctere determinata subsepciei validum.
Dupa unii autori, tomatcle cultivate apartin speciei L. esculentum, var.
esculentum. Mai sunt i alte specii i varietati care au importanta in proce-
TRATAT DE LEGUMICULTURA
sul de ameliorare, pcntru crearea soiurilor i hibrizilor rezistenti la boli i daunatori.
Mai dispandite sunt: L. esculentum, var. cerasiforme (Dun.) Gray., L.
pimpinelifolium (Jus.) Mill., L. cheesmanfi Riley, forma chesmanii, forma minor
(Hook) Mull., originara din Insulele Galopos, L. hirsutum Humb x Boupl., forma
hirstum, forma glabratum Mull., L. pennelii (Corr). D I Arcy, var. pennelli, var.
puberulum (COIT) D I Arcy, L. chielewskii Rice,
Kes, L. parviflorum Rick, Kes, L. peruvianum (L) Mill, var. peruvianum, var.
humifusum, L. chilense Dun.
Sunt numeroase so_iuri i hibrizi care se gasesc in cultura. In tara noastra
sunt omologate peste 40 de soiuri. Pe plan mondial se cunosc peste 500 soiuri
de tomate.
Exista diverse moduri de clasificare a soiurilor de tomate. in functie de conditiile
gcografice existi:i grupc ea cea sud-americana, vest-europeana etc.
30

Dupa locul de cultura: soiuri pentru camp (consum in stare proaspaHi;


industrializare); soiuri pentru sere, solarii, tunele i rasadnite etc.
Dupa perioada de vegetatie: soiuri timpurii (95-120 zile), soiuri semitarzii (120-
130 zile), soiuri tarzii (peste 130 zile). Acest ullim criteriu se folosetc eel mai mult
in tara noastra.
Principalele soiuri recomandate pentru cullura in camp sunt redate in tabelul
13.1.6.
Pentru cultura in sere i solarii se folosesc hibrizi F. cu numeroase rezistente la boli
i daunatorii, adaptati la conditiile de lumina mai slaba din unele perioade, cu
precocitatc pronuntata, cu fructe uniforme ea forma i miirime, colorate uniform
i cu rczistenta la transport.
Sortirnentul este In continua schimbare, marile firme producatoare de seminte
realizand noi hibrizi cu caracteristici superioarc. Foarte bune
rezultate in cultura, s-au obtinut cu hibrizii olandezi ai firmei Syngenta: Monika Fl
, Delfine Fl, Thomas Fl , Marilyn Fl , Crea 5 Fl, Prisca Fl distribuiti in Romfmia de
catre finna SC AGROSEL SRL.
Tehnologia culturii tomatelor
Tehnologia culturii tomatelor este diferentiata In functie de sistemele de cultura
practicate. In vedcrea asigurarii productiei proaspete pe o perioada cat mai lunga
din an, tomatele se cultiva in camp ( cultura timpurie, de vara i de toamnii), in
sere-solarii ( ciclul scurt i ciclul lung), in sere ( ciclul I i ciclul ll) i in riisadnite.

Das könnte Ihnen auch gefallen