DEPRINDERI MOTRICE SI CALITATI MOTRICE LA VARSTA

PRESCOLARA IN ACTIVITATEA DE EDUCATIE FIZICA

CRISTINA BELDIANU
Inspect. inv.prescolar sect.3

DANIELA CRUCEANU
Director GRADINITA 239
Grad didactic I

DOINA MIHAILESCU
Educatoare GRADINITA 239
Grad didactic I

Cuvinte cheie:: deprinderi motrice, calitati motrice, prescolar.

Key words: motor skills, driving qualities, preschool.

Abstract:
The physical education of the children of preschool age is accomplished through a
uniform process, complex under all the aspects of the educational act in relation with the
curricular standards of performance.
The preschoolers love the motion. Therefore, the physical education is important
for their development, formation and didactics.
Through the physical education activities, it is strenghten the will, it is cultivated
the patience, the self-control, the courage, the initiative, the perseverence, the discipline,
it is developed the team spirit, the self-assurance.
In the physical education activities the motion is an effective mean of organisation and
achievement of the goals regarding the harmonious physical development and of the
basic motion qualities.
The knowledge acquired through the motion activities enrich the vocabulary and
the horizon of knowledge, it has impact on the evolution of the child’s personality and
assures the formation of the ordinariness which stabilize in time, even remaining the
same during life.

  58
 Conceptul modern al educatiei, materializat in tendintele de acces liber la
informare si formare continua, cuprinde si sfera educatiei fizice si sportului.
Educatia fizica a copiilor de varsta prescolara se realizeaza intr-un proces unitar,
complex sub toate aspectele actului educativ, in raport cu standerele curriculare de
performanta, avand drept componente de baza:
- dobandirea de deprinderi si calitati motrice de baza;
- dezvoltarea sociala (interactiunea cu colegii);
- dezvoltarea cognitiva si a proceselor psihice: atentia, memoria, gandirea.

In activitatea de educatie fizica in gradinita, prin realizarea obiectivelor prevazute

de curriculum, prin stilul de predare al educatoarei, prin raportarea la nivelul de
intelegere,pregatire si varsta al prescolarilor, prin formele specifice varstei,va influenta
cresterea si dezvoltarea fizica corecta si armonioasa a copiilor, starea de sanatate si
capacitatea lor de efort precum si satisfacerea indeplinirii sarcinilor, dorintei lor de
participare si implicare in activitate. Educatia fizica cuprinde un ansamblu de actiuni, acte
si activitati motrice care contribuie la educarea personalitatii copilului prin influentarea
calitatilor psihofizice si prin asigurarea unui echilibru intre ele.
Exercitiul fizic fortifica vointa, cultiva rabdarea, stapanirea de sine, curajul,
initiativa, perseverenta, disciplina, dezvolta spiritul colectiv, increderea in sine, dezvolta
trairi afective pozitive, cu conditia sa nu fie practicat in exces pentru ca duce la epuizarea
energiei fizice a copilului, sa nu fie efectuat in conditii de dezechilibru biologic (stare sau
conditie de boala), gestionarea defectuoasa a resurselor materiale (incaperi neaerisite,
spatiu impropriu amenajat) sau a resurselor umane (particularitatile de varsta).
Prescolarii iubesc miscarea, de aceea educatia fizica este importanta pentru
dezvoltarea, formarea si educarea lor.
Momentul de miscare (ADP), jocurile de miscare(ALA), dansul aerobic, dansul
popular, exercitiile din cadrul activitatilor de educatie fizica confera un echilibru intre
solicitarile intelectuale din cadrul programului zilnic si recreerea, reconfortarea necesara
particularitatilor de varsta, dezvoltand ritmul, armonia miscarilor si corporala, gratia si
gustul pentru frumos al copiilor. Acompaniamentul muzical, la randul sau, va imprima
eleganta, ritm si expresivitate miscarilor si exercitiilor executate.

  59
 In gradinita, avem 4 tipuri de activitati de educatie fizica:
- activitate de invatare;
- activitate de consolidare;
- activitate de verificare ( poate fi un parcurs aplicativ in care sa contina
deprinderile motrice invatate anterior si in care se va urmari corectitudinea
deprinderilor motrice respective si nu viteza de executie a acestora);
- activitate de tip mixt:a) invatarea unei deprinderi motrice si educarea unei
calitati motrice;
b) consolidarea unei deprinderi motrice si educarea unei calitati motice;
c) consolidarea unei deprinderi motrice si verificarea nivelului de stapanire-
insusire a unor deprinderi motrice anterioare sau a unei deprinderi motrice
consolidate anterior;
Profesor Gh. Carstea (Teoria si metodica educatiei fizice si sportului pag.61,62)
precizeaza unele aspecte importante ale calitatilor motrice: „calitatile motrice, numite si
calitati fizice, nu se dobandesc, nu se capata pe parcusul existentei umane. Oamenii se
nasc cu anumiti indici ai calitatilor motrice. Acesti indici se dezvolta, in ontogeneza, de la
sine, datorita vietii, pana la o anumita varsta si apoi incep sa scada intr-un ritm
diferentiat, determinat de multe variabile… La varstele mici se dezvolta toate calitatile
motrice, dar se pune accent pe viteza si indemanare… In lectia de educatie fizica, fiecare
calitate motrica se abordeaza ca tema”.
Datoria noastra, a cadrelor didactice, este de a fundamenta activitatea de educatie
fizica atat pe principii formulate de pedagogi, cat si pe studii de specialitate.
Formele de generalizare-aplicare (jocuri dinamice, stafete, trasee aplicative, complexe de
exercitii, intreceri/concursuri) care au efecte deosebite asupra copiilor in plan motric si
psihic si sunt indragite de ei, nu pot fi executate fara ca acestia sa stapaneasca
deprinderile motrice.
In procesul de predare-invatare a fiecarei deprinderi motrice se transmite si
insuseste intr-o forma deplin adecvata posibilitatilor copiilor si a unui sistem de
cunostinte privind propriul corp (anatomic, functional, schema corporala), actionarea in
spatiu si timp (directie stanga, dreapta, inainte, inapoi, oblic, sus, jos, lent, accelerat,
rapid, uniform, variabil, inalt, adanc), perceperea, aprecierea dimensiunilor si formelor,

  60
recunoasterea culorilor, cunoasterea unor noi obiecte (scara fixa, poarta, fanion, stegulet,
obstacol), denumirea actelor si actiunilor motrice umane (alergare, saritura, aruncare,
prindere, tarare, transport, echilibru, catarare, tractiune, impingere etc.) si a interrelatiilor
(partener, coechipier, adversar, echipa, regula, invingator, invins etc.).
Aceste cunostinte se dobandesc cu usurinta pe parcursul activitatilor motrice si
sporesc vocabularul si orizontul cunoasterii.
Formarea depriderilor motrice implica si manifestarea unor procese psihice care
conduc la dezvoltarea capacitatilor intelectuale ale copiilor (observarea, atentia, analiza,
sinteza, comparatia, decizia), atrage o ampla participare psihica, conducand la educarea
unor trasaturi si calitati (teama inerenta initial, manifestata ca emotie negativa, se
transforma in bucuria realizarii; curaj, cutezanta, perseverenta, darzenie si vointa prin
parcurgerea traseelor aplicative si indeplinirea cerintelor stabilite, stapanirea de sine prin
respectarea regulilor de desfasurare; capacitatea de apreciere obiectiva si a spiritului critic
si autocritic prin realizarea in fata celorlalti copii a deprinderilor motrice invatate,
bucuria, tristetea, prietenia generate prin parcursurile aplicative, jocurile dinamice,
stafetele) care lasa urme in evolutia personalitatii copilului si asigura formarea de
obisnuinte care se stabilizeaza in timp, pastrandu-se chiar de-a lungul intregii vieti.
In activitatile de educatie fizica, mersul constituie un mijloc eficient de organizare
si realizare a obiectivelor privind dezvoltarea fizica armonioasa si a calitatilor motrice de
baza, iar pentru cresterea complexitatii se pot executa miscari si pozitii de brate sau
trunchi. La varsta prescolara se invata urmatoarele forme de mers: mers obisnuit/normal,
pe varfuri, pe calcaie, pe partea interioara/exterioara a labei piciorului, mers ghemuit sau
“mersul piticului”, mersul cu ridicarea genunghilui sus sau “mersul berzei”, mers cu pasi
adaugati, cu pasi incrucisati, mers cu sprijin pe genunchi si pe palme. Deoarece variantele
de mers reprezinta principalele mijloace folosite in verigile de organizare si pregatire
pentru efort, ele se invata in aceste verigi. La fiecare activitate de educatie fizica se
realizeaza o perfectionare si aplicare in conditii diferite a formelor de mers, corectand
permanent greselile si pastrand constant cerinta pornirii cu piciorul stang si a opririi la
semnal, precum si respectarea directiei si traseului. De aceea se impune delimitarea cu
repere: fanioane, scaunele, jucarii mari, linii trasate, a traseului si ritmuri initial constante,
apoi variabile pentru preintampinarea monotoniei si neexecutarii corecte a formei de
mers.

  61
 Diferitele forme de mers pot fi folosite, introduse in traseele aplicative, jocurile
dinamice, dansurile populare (ex.”Hora”; ”Alunelul”; ”Drag mi-e jocul romanesc”) care,
prin intermediul unor structuri motrice si deplasari precis determinate, desfasurate cu
acompaniament muzical, se exprima diferite sentimente, obiceiuri si traditii populare),
dansuri tematice cu obiecte (“Dansul fluturasilor”, ”Dans cu stegulete, panglici”),
gimnastica ritmica (in care mersul sa fie lin, sa dea impresia de plutire, de alunecare) sau
euritmia care implica comunicarea artistica prin miscare, cu acompaniament muzical
adecvat continutului, si in care decorul, recuzita si costumatia, sentimentele sau
personajele ridica valoarea artistica a programului.
Meseria de educator este o frumoasa profesiune, care nu seamana cu nicio alta,
este aspra si placuta, umila si mandra, exigenta si libera, o meserie in care mediocritatea
nu este permisa, este o meserie plina de farmec, care cere daruire si umanism in care se
lucreaza cu un material atat de pretios, de complicat si sensibil precum omul in devenire.

BIBLIOGRAFIE:
ƒ “Curriculum pentru invatamantul prescolar”, Ed. Didactica Publishing House,
Bucuresti, 2009.
ƒ “Metodica predarii educatiei fizice in gradinita de copii”, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1975.
ƒ Andrei Barta, Petrica Dragomir – “Deprinderi motrice la prescolari”, Ed. Integral,
Bucuresti, 1995.
ƒ Carstea, Gh. – “Teoria si metodica educatiei fizice si sportului”, Ed. AN-DA,
Bucuresti, 2000.

  62