Teza Abilitare - Irina Baran

TEZĂ DE ABILITARE
EFICIENȚA ENERGETICĂ A CLĂDIRILOR ȘI CALITATEA

MEDIULUI INTERIOR ÎN CONTEXTUL PREOCUPĂRILOR
PENTRU LIMITAREA MODIFICĂRILOR CLIMATICE
Domeniul: Construcţii şi Instalaţii
Prof.univ.dr.ing. Irina BARAN
Iaşi, 2017
Prof. univ.dr.ing. Irina BARAN HABILITATION THESIS
ENERGY EFFICIENCY OF BUILDINGS AND THE INDOOR

ENVIRONMENTAL QUALITY IN THE CONTEXT OF CONCERNS
REGARDING THE LIMITATION OF CLIMATE CHANGES
Abstract
The habilitation thesis presents my research activity developed after the public defence of the
PhD thesis at the "Gheorghe Asachi" Technical University of Iasi in 1999 and the
confirmation by the Ministry of Education through Order no. 3772 / 05.05.1999.
The PhD thesis entitled "Contributions to the study of construction-environment interaction
problems" - elaborated under the guidance of Prof. Dr. Eng. Adrian Radu, has opened the
perspective for new directions of study by extending and developing the knowledge in the
field of building evaluation for a sustainable development. The thesis also contributed to the
dissemination of thermal rehabilitation of buildings and created the premises for the
subsequent development of both teaching and research careers.
The paper is structured in three parts: the first part is a synthesis of professional achievements,
both didactic and scientific research; the second part selectively presents the results of the
research activities carried out between 1999 and 2017, that have been considered relevant in
terms of originality and importance in the anticipation of the main development directions, in
the global context of current scientific achievements in the field, and the last part gives the
details about the strategy for the career development and the perspectives in the field of
scientific research.
In addition to the field open by the doctoral dissertation, the research activity focused on
energy consumption in the building sector and the impact on the environment, and the quality
of the indoor environment, both of utmost importance in the current context of new materials
and construction technologies, but also of concerns about limiting the climate change.
The results of the scientific research activity and the contributions made in the field
mentioned above can be summarized as follows:
- assessment of the indoor environment quality by evaluating the interstitial condensation risk
in thermal rehabilitated buildings;
- use of surface temperature factor as a criterion for assessing the risk of surface condensation;
- application of the Total Performance concept that integrates the building's performance level
with users’ satisfaction for the overall building quality assessment;
- integration of sustainability with the related requirements of users;
i
- proposing a methodology for the selection of optimal rehabilitation strategy in terms of

indoor environmental quality criteria in relation to energy consumption;
- use of experimental methods of investigation and diagnosis in the analysis of the efficiency
of thermal rehabilitation measures;
- study the influence of the thermal bridges on energy performance indicators;
- the use of the parametric analysis by means of the technique of the factorial plan of
experience in assessing the efficiency of adopted measures to increase the degree of thermal
insulation.
The results of the research conducted and presented as the main contributions are taken from
papers published in journals and volumes of scientific events with wide international
visibility.
In summary, my professional achievements in term of publications are as follows: 5 books, 4
students’ workshops books, 10 papers in ISI journals and ISI indexed conferences, 16 papers
in BDI journals and international conferences indexed in BDI, 11 papers in specialized
journals not indexed in BDI, 33 papers in volumes of international conferences non - indexed
BDI, 21 papers presented in national conferences.
The chapter - Proposal for the development of academic and scientific careers includes the
actions envisaged for this purpose, presented separately, in two groups: didactic and scientific
research.
In terms of teaching activity, the objectives I will pursue in the development of the university
career are:
- continuously updating the content of courses and applications, in line with the latest
development trends in the field of building materials and technologies, in close connection
with the ever-increasing expectations of occupants regarding the quality of the indoor
environment;
- introducing new course chapters and application themes that aim to harmonize with the
other disciplines and increase the attractiveness of these lessons, based on the documentation
and the results obtained in the research activity on the passive house and the nearly zero
energy buildings in order to meet the requirements of the European Directive on the rational
use of energy in the operation of buildings and the methodologies for the sustainability
assessment of urban environments such as BREEAM, LEED, Energy STAR, etc.
- developing the application component of the courses by involving students in conducting
analyzes on specific situations in the spirit of the above.
As regards the research program, it will be linked to the current requirements of the built
environment and will focus on efforts for the development of interdisciplinary research
contracts that will strengthen the scientific prestige of the faculty at national and international
level and will lead to the recognition of the Faculty of Constructions and Building Services
from Iasi as a pole of excellence, with a direct impact on building performance increase.
In the development plan, I intend to continue my research activities in the following areas, as
follows:
ii
- proposing new energy-efficient solutions using materials with low embodied energy
(wool, earth, cellulose);
- developing methods for assessing energy efficiency / fulfilling the NZEB criteria for
buildings and closing elements by means of numerical simulation methods;
- assessment of building performance during the operation period (post occupancy
evaluation);
- diversifying solutions for reducing energy consumption and increasing the quality of
the indoor environment by implementing passive solar systems and green areas
(roofs and green facades) in the thermal rehabilitation of buildings;
- introducing new indicators for the assessment of indoor environment quality as a
result of multicriterial optimization studies;
- deepening the studies on the assessment of the indoor environment parameters and
adaptive comfort;
- the study of thermo-energetic rehabilitation solutions for public buildings of
historical/architectural interest, considering restrictions on the preservation of the
façade appearance, compatibility of the materials, avoidance of interstitial
condensation risk and compliance with the dimensions imposed by the destination;
- development of methods of quantitative analysis of the results obtained by the IR
thermography technique.
The paper also contains a section with bibliographic references that argues the scientific
approach presented in the habilitation thesis.
iii
Prof.univ.dr.ing. Irina BARAN TEZĂ DE ABILITARE
CUPRINS
A. REALIZĂRI PROFESIONALE ȘTIINȚIFICE ȘI ACADEMICE

A.1 Activitatea didactică
A.2 Activitatea de cercetare
B. EFICIENȚA ENERGETICĂ A CLĂDIRILOR ȘI CALITATEA MEDIULUI INTERIOR
ÎN CONTEXTUL PREOCUPĂRILOR PENTRU LIMITAREA MODIFICĂRILOR
CLIMATICE
1. Introducere
2. Relația calitatea mediului interior-eficiența energetică a clădirilor
3. Strategii de alegere a scenariului optim de reabilitare termică a cădirilor prin
prisma criteriilor de calitate a mediului interior în raport cu consumul de energie
3.1 Baze teoretice
3.2 Selecţia strategiei optime de reabilitare termoenergetică a clădirilor
3.3 Analiza obiectivelor şi deciziilor. Definirea criteriilor globale de apreciere.
3.4 Identificarea măsurilor şi a strategiilor de reabilitare. Delimitarea spaţiului opţional
3.5 Determinarea performanţelor pentru fiecare scenariu (opţiune) posibil.
3.6 Selecţia strategiei optime.
3.7 Studiu de caz pe o clădire de locuit cu P + 4 etaje
4. Soluții constructive aplicabile în acțiunea de modernizare termo-energetică a
clădirilor
4.1. Context
4.2 Principii de proiectare “low energy house”
4.3 Soluţii pentru clădiri rezidenţiale
4.4 Materiale utilizate în reabilitare
4.4.1 Materiale izolante
4.4.2 Materiale inteligente
4.5 Soluţii de intervenţie asupra anvelopei clădirii
5. Metode de evaluare a impactului măsurilor de modernizare asupra eficienței
energetice a clădirilor și a calității mediului interior
5.1 Stabilirea unor criterii de evaluare a performanțelor diverselor variante de
intervenție asupra anvelopei clădirilor
5.2 Criterii de performanţă pentru mediu interior (Key Indoor Performance Indicators)
5.3 Criterii privind eficienţa energetică şi calitatea mediului interior
5.4 Aplicarea conceptului de performanţă totală TBP la evaluarea calităţii clădirilor
5.4.1 Model de evaluare a performanţei totale pe baza de certificate elaborate
pentru fiecare criteriu
5.4.2 Model de evaluare a calității unei clădiri în faza de exploatare
5.4.3 Indicele Performanței Totale a unei cladiri. Studiu de caz.
1
6. Evaluarea eficienței unor măsuri de modernizare energetică a clădirilor prin

metode analitice
6.1 Potențialul clădirilor de învățământ de a fi transformate în nZEB prin intermediul
unor măsuri de reabilitare termică
6.1.1 Conceptul de “Nearly Energy Zero Building” (nZEB)
6.1.2 Performanța energetică a clădirilor de învățământ. Studii de caz
6.1.2.1 Clădiri aparținând Universității Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iași
a. Caracteristici geometrice și niveluri de izolare termică a elementelor
de anvelopă
b. Impactul diferitelor niveluri de izolare termică asupra indicatorilor
de performanță energetică
c. Potențialul clădirilor de învățămînt superior studiate de a fi
transformate în clădiri nZEB prin intermediul unor măsuri de
reabilitare termică
6.1.2.2 Clădiri pentru învățământul preuniversitar
a. Caracteristici geometrice și performante energetice ale clădirilor
studiate
b. Efecte ale unor măsuri de suplimentare a izolației termice a
elementelor de anvelopă
6.1.2.3 Concluzii
6.2 Studiu comparativ privind eficiența măsurilor de reabilitare termică la unitățile de
învățământ superior
6.2.1 Descriere clădiri studiate
6.2.2 Analiză comparativă a eficienței măsurilor adoptate
6.2.3 Concluzii
6.3 Influența punților termice în evaluarea performanțelor energetice a clădirilor
6.3.1 Analiza unor punți termice reprezentative
6.3.2 Influența punților termice asupra indicatorilor de performanța energetică.
Studiu de caz.
6.3.3 Concluzii
6.4 Analiza punţilor termice pentru anvelope izolate parţial la clădiri de locuit din
panouri mari prefabricate
6.4.1 Context
6.4.2 Metodologie - Criterii de analiză
6.4.3 Obiectul analizei
6.4.4 Rezultate şi discuţii
a. Dispunerea termoizolaţiei parţiale la exterior
b. Dispunerea stratului de izolaţie termică la interior
6.4.5 Concluzii
6.5 Reabilitarea termică a clădirilor și riscul de condens interstițial
6.5.1 Introducere în problematica riscului de condens
6.5.2 Mecanismul formării condensului interstiţial şi verificarea riscului de condens
6.5.3 Metode de evaluare a riscului de condens interstiţial
6.5.4 Analiza riscului de condens interstiţial pe baza celor 2 modele; rezultate,
discuţii.
6.5.5 Concluzii
6.6 Factorul temperaturii superficiale – un criteriu de evaluare a riscului de condens pe
suprafață
6.6.1 Definire concept
2
6.6.2 Identificarea și evaluarea factorilor de risc

6.6.3 Evaluarea raspunsului la factorii de risc
6.6.4 Concluzii
7. Evaluarea eficienței energetice a clădirilor prin metode experimentale
7.1 Metode experimentale de investigare şi diagnoză
7.2 Utilizarea termografiei IR în expertizarea energetică şi diagnosticarea construcţiilor
7.2.1 Alcătuire și principii de funcționare a unui sistem de termoviziune
7.2.2 Rolul termografiei IR în obținerea datelor necesare pentru auditul energetic
7.2.2.1 Identificarea imperfecțiunilor în izolarea termică; aspecte calitative
7.2.2.2 Identificarea unor diferențe între situația reală și datele furnizate de
documentația existentă; influența asupra performanței energetice
7.2.2.3 Influența unor greșeli de execuție pe șantier asupra valorii rezistenței
termice medii corectate; factor de corectie
7.2.3 Analiza efectelor lucrărilor de reabilitare termică
7.2.3.1 Context
7.2.3.2 Structura constructivă și starea actuală a elementelor anvelopei.
7.2.3.3 Măsurile propuse și folosite pentru reabilitarea termică.
7.2.3.4 Evaluarea indicatorilor globali de energie
7.2.3.5 Rezultatele examenului termografic.
7.3 Evaluarea ratei ventilării în clădirile de învățământ prin metoda gazului trasor
7.3.1 Actualitatea și importanța temei
7.3.2 Calitatea aerului interior în clădirile de învăţământ. Studiu de caz
7.3.3 Valoarea normată a ratei ventilării
7.3.4 Valoarea efectivă a ratei ventilării obținută prin masurători
7.3.5 Calculul debitului de aer prin infiltrații și a ratei ventilării
7.3.6 Discuții- comparații cu valorile normate
7.3.7 Concluzii
7.4 Eficiența măsurilor de inchidere a balcoanelor și logiilor apartamentelor asupra
consumurilor de energie
7.4.1 Masurători experimentale
7.4.2 Analiză parametrică a tipului de spațiu de tip seră pentru a alege soluția
optimă de realizarea a protecției termice
7.4.3 Concluzii
7.5 Monitorizarea parametrilor de microclimat interior, exterior și confort ambietal -
locuință unifamilială „Casă solară pe structură din lemn Sibelius”
7.5.1 Descrierea proiectului Casa solară Sibelius
7.5.2 Determinări instantanee şi de durată ale parametrilor de microclimat interior
şi confort ambiental
7.5.2.1.Parametri monitorizați
7.5.2.2 Aparatura utilizată
7.5.2.3 Programul detaliat de monitorizare a parametrilor de microclimat
interior, exterior, confort ambiental şi a consumurilor energetice
7.5.2.4 Prezentare generală a măsurătorilor efectuate, descrierea metodei de
lucru
7.5.2.5 Analiza preliminară a rezultatelor obținute prin determinări
instantanee ale valorilor parametrilor de microclimat interior şi
confort ambiental
3
7.5.3 Analiza preliminară a rezultatelor obținute prin determinări de durată ale

valorilor parametrilor de microclimat interior, confort ambiental şi ale
consumurilor energetice pentru prima etapă.
7.5.4 Concluzii privind rezultatele obținute prin determinări instantanee şi de durată
ale parametrilor de microclimat interior şi confort ambiental
8. Clădiri sustenabile
8.1 Concepte
8.2 Casa activă – Studiu de caz
C. PROPUNERE DE DEZVOLTARE A CARIEREI UNIVERSITARE

ACADEMICE ŞI ŞTIINŢIFICE
C1. Activitatea didactică
C2. Activitatea de cercetare
REFERINTE BIBLIOGRAFICE
4
A. Realizări profesionale științifice și academice

A.1 Activitatea didactică
Activitatea didactică a debutat în anul 1991, când am fost angajată prin concurs pe post de
asistent universitar la Catedra de Construcții Civile și Industriale a Facultății de Construcții
și Arhitectură din cadrul Universității Tehnice “Gheorghe Asachi” din Iași.
Parcursul meu în domeniul învățământului universitar este marcat în anul 1998, când am
promovat pe post de șef de lucrări, 2013 – conferențiar universitar, pentru ca apoi, anul
2017 să însemne numirea mea prin concurs pe post de profesor unversitar.
În decursul anilor am predat în cadrul programelor de studii universitare de licență și
master, în limba română și limba engleză, următoarele discipline:
- Environmental engineering;
- Elemente de arhitectură și sistematizare;
- Soluții moderne de închideri și finisaje;
- Masonry structures.
Pentru buna desfășurare a activității didactice am publicat:
 Cărţi şi capitole în cărţi de specialitate:
 Baran, I. Bliuc – SOLUTII MODERNE DE INCHIDERI şi FINISAJE PENTRU CLADIRI – Ed.
Politehnium, Iasi 2011, ISBN 978-973-621-391-5. 272pag
 Popescu E.B., Georgescu M., Dumitrescu C., Moga I., Bliuc I., Baran I., Petrescu C., Petrescu C.– –
REZULTATELE PROIECTULUI DE CERCETARE S.I. R.- REABILITAREA COMPLEXA,
MULTICRITERIALA, INTEGRATA A ANSAMBLURILOR URBANE şi DE LOCUINTE.
CERTIFICAREA CLADIRILOR DURABILE. Coordonator : Mihaela Stela Georgescu, Ed. Universitara “ Ion
Mincu” , Bucuresti, 2011, ISBN 978-606-638-002-7, pag. 157-229 (72 pagini)
 Ţăranu N., Bliuc I., Secu A., Axinte E., Isopescu D., Oprişan G., Enţuc I., Baran I., Vlădoiu C.- PROBLEME
MODERNE în INGINERIE CIVILĂ, Partea aIII-a: Finisaje moderne, pag.359-445, Ed Stef, ISBN:973-8961-
72-6, 2006
 Manuale, suport de curs:

 Baran I., Dumitrescu L.: ENVIRONMENTAL ENGINEERING AND SUSTAINABILITY ÎN
CONTRUCTION, Editura Societăţii Academice "Matei - Teiu Botez", Iași 2016, ISBN 978-606-582-103-3,
289 pag, 2016
 Baran I. – ARCHITECTURAL AND URBAN PLANNING ELEMENTS, Editura Societăţii Academice
"Matei - Teiu Botez", Iasi, 260 pag, ISBN 978-973-8955-69-1, 2009
 Baran I. – ENVIRONMENTAL ENGINEERING– Editura “Gh. Asachi” Iaşi, 2001, ISBN 973-8292-49-2. 230
pagini, 2001
 Îndrumare de aplicații:
 Romila C., Baran I.: ARCHITECTURAL AND URBAN PLANNING ELEMENTS. STUDENTS’ BOOK,
Ed. Soc. Academice "Matei-Teiu Botez" Iasi 2015 ISBN 978-606-582-067-8, 152pag, 2015
 Baran I., Romila C: ELEMENTE DE ARHITECTURA ŞI SISTEMATIZARE- LUCRARI Ed. Soc.
Academice "Matei-Teiu Botez" Iași, 2014, ISBN 978-606-582-058-6, 151pag, 2014
 Baran I., Covatariu D. – ENVIRONMENTAL ENGINEERING - Student’s Handbook, Editura Societăţii
Academice “Matei-Teiu Botez”, Iaşi, 2011, 100pag, ISBN 978-973-8955-98-1, 2011
 Radu, Bliuc I., Vasilache M., Baran I., Dumitrescu L., Avram C. – HIGROTERMICA APLICATA.
INTREBARI, PROBLEME, SOLUTII - Editura Societăţii Academice "Matei - Teiu Botez", Iasi, 2011 (2003)
ISBN 973-7962-09-5, 122pag, 2011
5
A.2 Activitatea de cercetare

Dezvoltând tema tezei de doctorat intitulată “Contribuții la studiul problemelor de
interacțiune construcții-mediu”, preocupările din domeniul creșterii eficienţei energetice a
clădirilor au fost continuate în cadrul unor cercetări incluse în granturi de cercetare
obținute prin competiție națională, unde implicarea autoarei a fost ca director de
grant/responsabil proiect:
 Grant „Soluţii tehnice de eficientizare energeticặ a clặdirilor de învặţặmậnt” 2001-2003, Contract
nr.33557/2003 tema 5 cod CNCSIS 299
 PN2 – PARTENERIAT ”Sisteme de soluţii integrate pentru reabilitarea clădirilor / cartierelor de locuit”,
acronim SIR, direcţia de cercetare D2, în cadrul Programului Parteneriate pe domenii prioritare (perioada
contractului 1.10.2008 – 31.12.2011)
Un proiect de cercetare cu anvergură internațională, în colectivul căruia am participat ca
membru în echipă a fost:
 BECEP - "Development of New Building Systems and Strategies for Energy Conservation and Environment
Protection", programul INCO-COPERNICUS, contract IC 15-CT98-0508, beneficiar Uniunea Europeană,
parteneri: Kungliga Tekniska Hogskolan Stockholm, CSTB Paris, Universitatea Tehnică Budapesta, INCERC-
Iaşi, CONEST SA Iaşi, perioada: 1999-2002
Pe plan naţional, lista contractelor de cercetare, unde am fost membru în echipa de
cercetare, cuprinde:
 PN-III-CERC-CO-BG-2016 “Model de locuință unifamilială sustenabilă care integrează concepte arhitecturale
și sisteme constructive de înaltă performanță energetică cu impact minim asupra mediului” PN III- bridge Grant
nr. 61 BG/01.10.2016; 2016-2018 val:443238 (52556 pt.2016)
 Grant CNCSIS 33/2007 Tema 9 „Studii privind circulaţia aerului şi însorirea în spaţii urbane dens construite.
Impactul asupra ventilării naturale şi consumului de energie pentru exploatarea clădirilor”2007,2008,2009
 Grant CNCSIS tip A Nr.468 /2004 „Asigurarea calitatii mediului interior pentru clădiri civile şi social-
culturale cu consumuri energetice minime, atribut al arhitecturii durabile” 2004,2005,2006
 Contract 7002/1997 Grant 625 tema 23, Urmărirea rezultatelor privind eficiența sistemelor de conservare a
energiei aplicate la căminul T14 - ȋn vederea valorificării experienței acumulate şi extinderii la clădiri similare,
Beneficiar Ministerul Invățamântului 1997,1998
Rezultatele acestor cercetări au fost valorificate prin publicarea unui număr important de
lucrări științifice, după cum urmează:
- lucrări în reviste ISI și conferințelor indexate ISI – 12;
- lucrări în reviste BDI și la conferințe internaționale indexate în BDI - 16,
- lucrări în reviste de specialitate neindexate în BDI – 11;
- lucrări în volume ale conferințelor internaționale neindexate BDI – 34;
- lucrări în volume ale conferințelor naționale – 21.
Articolele care se prezintă în teza de abilitare
1. Bliuc I., Baran I.: Quality of the inside environment and the energy efficiency of buildings,
Intersections, vol 3, no.4, ISSN 1582-3024, 2006
2. Bliuc I., Baran I.: Metodologie pentru adoptarea soluţiei optime de reabilitare termică a
clădirilor, Zilele Academice Timişene, Ediţia a IX-a, Lucrările Simpozionului Internaţional
“Materiale, elemente şi Structuri compozite pentru construcţii”, Editura MIRTON, ISBN 973-661-
652-5, p453-458, 26-27 mai 2005
3. Baran I., Bliuc I., Georgescu M. S., Hapurne T.: Model for evaluation of existent building
quality by integration of sustainability criteria with users’ requirements/expectations, Proceedings
vol II pag 442 - 443 (rezumat) SB 11 World Sustainable Building Conference, Helsinki, October
18-21, 2011
6
4. Baran, I., Dumitrescu, L., Pescaru, R.A.: Thermal Rehabilitation Technology and the Nearly
Zero-Energy Buildings. Romanian Representative Education Buildings-Case Study, 9th
International Conference Interdisciplinarity în Engineering, INTER-ENG 2015, 8-9 October 2015,
Tirgu-Mures, Romania, Procedia Technology, vol 22, ISSN 2212-
0173, DOI:10.1016/j.protcy.2016.01.024, pp. 358-364, 2016
5. Baran I., Pescaru R., Dumitrescu L.: Comparative Study Regarding the Efficiency of Thermal
Rehabilitation Measures at Education Buildings 14th International Multidisciplinary scientific
Geoconference SGEM 2014, 16-22 iunie 2014, Albena, Bulgaria, Nano, Bio and Green –
Technologies for a Sustainable Future, Section Green Buildings Technologies and Materials, ISBN
978-619-7105-06-3, ISSN 1314-2704 DOI: 10.5593/sgem, pp.481-489, 2014
6. Dumitrescu L., Baran I., Pescaru R.A.: The Influence of Thermal Bridges în the Process of
Buildings Thermal Rehabilitation, 10th International Conference Interdisciplinarity în Engineering,
INTER-ENG 2016, Tirgu-Mures, Romania, 2016
7. Baran I., Bliuc, I, Iacob A, Dumitrescu L., Pescaru R.A., Helepciuc C.: Interstitial
Condensation Risk at Thermal Rehabilitated Buildings, Innovative Manufacturing Engineering &
Energy IManEE International Conference, Kallithea Chakidiki, Greece, 23-25 sept, 2016 IOP
Conf. Series: Materials Science and Engineering 161 (2016) 012084 doi:10.1088/1757-
899X/161/1/012084, 2016
8. Baran I., Georgescu M. S., Dumitrescu L., Bliuc I. and Pescaru R. A.: The Surface Temperature
Factor - an Assessment Criterion of Superficial Condensation Risk, Advanced Engineering Forum
Volume 21 Modern Trends în Civil Engineering (EBUILT-2016), International Conference -
Towards a Sustainable Urban Environment EBUILT-2016, Nov. 16-19, 2016, Iasi, Romania ISBN
CD: 978-3-0357-2098-3, Advanced Engineering Forum ISSN: 2234-9901, Vol. 21, pp 497-505
doi:10.4028/www.scientific.net/AEF.21.497 © 2017 Trans Tech Publications, Switzerland, 2017
9. Pescaru R., Baran I., Dumitrescu L.: The accuracy of the energy audit for the existent buildings
increased by infrared thermography measurements, 13th International Multidisciplinary scientific
Geoconference SGEM 2013, 16-22 iunie 2013, Albena, Bulgaria, Nano, Bio and Green –
Technologies for a Sustainable Future, Section Green Buildings Technologies and Materials,
pp.481-489 ISBN 978-619-7105-06-3, ISSN 1314-2704 DOI: 10.5593/sgem 2013
10. Bliuc I., Georgescu S. M., Hapurne T., Baran I.: Energy efficiency of greenhouse spaces
resulted by glazing loggias and balconies at apartment buildings, 13th International
Multidisciplinary scientific Geoconference SGEM 2013, 16-22 iunie 2013, Albena, Bulgaria,
Nano, Bio and Green – Technologies for a Sustainable Future, Section Green Buildings
Technologies and Materials, pp.625-633, ISBN 978-619-7105-06-3, ISSN 1314-2704 DOI:
10.5593/sgem 2013
7
8
B. Eficiența energetică a clădirilor și calitatea mediului interior în contextul

preocupărilor pentru limitarea modificărilor climatice
1. Introducere
Începând cu sfârșitul secolului XX suntem martorii unor modificări ale tiparelor climatice
ce au grave consecințe asupra mediului natural și antropic.
Comunitatea științifică mondială este de acord că schimbările climatice sunt în primul rând
responsabile de această deteriorare a mediului, chiar dacă o mică parte refuză să accepte
această poziție, contraargumentul lor fiind acela că schimbările climatice se datorează
fenomenelor ciclice ale naturii. Acest subiect este dezbătut la diferite niveluri politice, iar
gravitatea schimbărilor climatice a devenit parte din conștiința umană colectivă. În agenda
UE, impactul schimbărilor climatice asupra mediului natural, dar mai ales instrumentele
politice disponibile pentru atenuarea acestora la nivel regional, ocupă o poziție foarte
importantă.
Este general acceptată ideea că principala cauză a schimbărilor climatice este emisia
nelimitată a gazelor cu efect de seră (CO2, metan, ozon etc.) în atmosferă, iar arderea
combustibililor fosili este cea mai importantă sursă. Oamenii de știință sunt de acord că
emisia de CO2 este principala cauză a creșterii temperaturii atmosferei Pământului și că
eșecul în a controla aceste emisii ar putea avea efecte dezastruoase pentru omenire.
Activitatea UNFCCC (United Nations Framework Convention on Climate Change) se
bazează pe două direcții, care includ strategii fundamentale privind schimbările climatice:
atenuarea și adaptarea. În timp ce atenuarea are ca scop limitarea și reducerea cauzelor
schimbărilor climatice, prin măsuri radicale și diversificate de reducere a emisiilor de gaze
cu efect de seră, adaptarea urmărește reducerea impactului agresiv al climei printr-o gamă
largă de acțiuni și măsuri specifice.
În ceea ce privește relația dintre clădiri și schimbările climatice, se poate afirma că aceasta
este una complexă, cu o caracteristică puternic sinergică, luând în considerare următoarele
aspecte:
- clădirile contribuie cu o pondere importantă în producția de emisii de gaze cu efect de
seră (40% în Europa), contribuind astfel la procesul schimbărilor climatice;
- impactul schimbărilor climatice asupra clădirilor nu pot fi ignorate, manifestându-se atât
la nivel structural, cât și și direct, afectând comportamentul utilizatorilor, în măsura în care
ar putea fi asigurată o calitate corespunzătoare a mediului interior (calitatea aerului, confort
termic, confort acustic etc.);
- impactul schimbărilor climatice asupra comportamentului utilizatorilor clădirilor se
manifestă în special prin creșterea temperaturilor pe timp de vară și, prin urmare,
dificultatea realizării condițiilor de confort fără consum suplimentar de energie; acest lucru
conduce la măsuri de conservare a energiei și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de
seră;
9
- în cele mai multe cazuri, măsurile de reducere a consumului de energie, gestionate în

mod corespunzător, contribuie în mod pozitiv la răspunsul clădirilor în ceea ce privește
schimbările climatice.
În acest context, dezvoltarea unei strategii care să combine măsurile de atenuare a cauzelor
încălzirii globale cu adaptarea la schimbările climatice a clădirilor devine o direcție
prioritară de cercetare în sectorul construcțiilor, care ar trebui să conducă în cele din urmă
la o proiectare sustenabilă în acest domeniu. Adaptabilitatea spaţiului construit reprezintă
una din cele mai importante direcţii de acţiune în contextul schimbărilor climatice.
Clădirile trebuie să corespundă viitoarelor condiţii climatice şi evenimentelor
meteorologice extreme, pentru că se vor confrunta cu impactul temperaturilor mai ridicate
vara, al temperaturilor mai scăzute iarna, al vânturilor mai puternice, al zăpezii mai
abundente şi al altor modificări de mediu ce pot deveni periculoase.
Activitatea UNFCCC se bazează pe patru principii majore:
 Echitatea – modul echitabil de distribuire între state a sarcinii de reducere a emisiilor de
GES, având în vedere faptul că, până acum, emisiile au provenit, în principal, din statele
industrializate ale Europei şi Americii de Nord;
 Actiunea preventivă – climatologia foloseşte prognoze ce presupun anumite niveluri de
incertitudine. Părțile, însă, trebuie să acționeze acum pentru a proteja clima și nu pot
aștepta până la apariția unei dovezi științifice absolute asupra impactului schimbărilor
climatice.
 Eficiența – politicile și măsurile de abordare a schimbărilor climatice trebuie să fie
eficiente în ceea ce privesc costurile, pentru a asigura beneficii globale la cel mai mic cost
posibil.
 Dezvoltarea durabilă – definită ca “dezvoltarea care satisface toate necesităţile
prezentului fără a pune în pericol capacitatea generaţiilor viitoare de a și le satisface pe ale
lor.”
Dezvoltarea durabilă (sustenabilă), una dintre cele mai des folosite sintagme, conține în
cadrul său două concepte cheie:
• conceptul de “nevoi”, se referă în special la nevoile esențiale ale lumii sărace, cărora ar
trebui să li se acorde prioritate; și
• ideea limitărilor impuse de stadiul tehnologiei și organizării sociale asupra capacității
mediului de a satisfice nevoile actuale și viitoare.
Sensul cuvântului “durabil” a fost extins și aprofundat. În afară de prosperitatea
economică, calitatea mediului și echitatea socială, de asemenea, cunoscut sub numele de
“trei piloni” ai durabilității (Figura 1.1), au fost propuse alte dimensiuni, cum ar fi
durabilitatea culturală, dimensiunile tehnice, juridice, politice și filosofice.
10
Figura 1.1. Schema dezvoltării durabile (Source: en.wikipedia.org)
În esență, conceptul de dezvoltare durabilă implică următoarele principii:

- Utilizarea eficientă și limitată a resurselor neregenerabile, combustibili fosili și materii
prime;
- Extinderea utilizării resurselor regenerabile de energie, în special cele de energie curată;
- Minimizarea efectelor nocive la limita capacității de rezistență a mediului natural, precum
și a riscurilor privind sănătatea umană și a biodiversității, crearea unei economii sănătoase,
care oferă o calitate a vieții, protejând în aceleași timp oamenii și mediul înconjurător.
Principiile proiectarii durabile a clădirilor implică:
 evitarea impactului negativ a materialelor asupra mediului (materiale non-toxice,
dar și produse durabile, materiale reciclate sau reciclabile care necesită consum mic
de energie în prelucrare);
 eficiență energetică;
 calitate și durabilitate;
 reutilizarea și reciclarea;
 măsurarea impactului încă din faza de proiectare (pentru întreaga amprentă a
construcțiilor și pentru intregul ciclu de viață al produselor / clădirilor);
 aplicarea managementului resurselor regenerabile;
 aplicarea standardelor pentru clădiri sănătoase.
După cum apreciază M. Munasinghe (Environmental economics and sustainable

development, 1993), există trei tipuri de abordare a dezvoltării durabile (Figura 1.2):
- abordarea economică – bazată pe conceptul fluxului maxim de venit ce poate fi

generat cu menţinerea rezervei de valori care a produs aceste beneficii;
- abordarea ecologică – axată pe stabilitatea biologică şi fizică a sistemelor;
accentul se pune pe păstrarea elasticităţii şi capacităţii dinamice a sistemelor de
a se adapta schimbării şi nu pe conservarea unei stări statice “ideale”
11
- abordarea socio-culturală – caută să menţină stabilitatea sistemelor sociale şi

culturale, promovând echitatea în cadrul aceleeaşi generaţii (în special
eliminarea sărăciei), cât şi echitatea între generaţii (implicând asigurarea
drepturilor generaţiilor viitoare).
Figura 1.2– Legătura dintre obiectivele celor trei laturi ale abordării dezvoltării durabile
Premisele dezvoltării durabile au fost create printr-o serie de evenimente la scara mondială,
de importanță deosebită:
 După Raportul Brundtland, preocupările privind dezvoltarea durabilă s-au

intensificat, culminând cu organizarea la Rio de Janeiro, în perioada 3 – 14 iunie 1992, a
Conferinţei Naţiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea. Au participat 115
conducători ai statelor lumii, între care şi România, în ambiţioasa încercare de a ajunge la
un acord între cerinţele dezvoltării economice şi protecţiei mediului. Conferinţa a constituit
un eveniment deosebit de important, deoarece a abordat problemele de mediu globale cu
care se confruntă planeta, punând accentul asupra:
- dezvoltării durabile;
- schimbărilor climatice;
- protecţiei speciilor pe cale de dispariţie;
- creşterii demografice.
 În 1997, multe guverne au semnat „Protocolul de la Kyoto”, care stabilește

obiective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, emise în țările industrializate și
care introduce trei mecanisme flexibile pentru a le atinge, creând astfel ceea ce este acum
cunoscut sub numele de „piața carbonului”: un mecanism de dezvoltare curat,
implementare în comun și comercializarea emisiilor.
 În decembrie 2015, la Paris, 195 de țări au adoptat primul acord la nivel mondial,
cu caracter obligatoriu, cu privire la schimbarile climatice. Acordul stabilește un plan de
acțiune comun ce vizează modalitățile de evitare a schimbărilor climatice periculoase, prin
limitarea încălzirii globale la mult sub 2 °C. Acordul urmează să intre în vigoare în 2020.
Meteorologii și alți oameni de știință au stabilit că media temperaturii atmosferei terestre
12
crește la nivel mondial, într-un ritm rapid, iar cauza este emisia de gaze cu efect de seră
(GES). Elementele principale ale acordului sunt:
 obiectiv pe termen lung: guvernele au convenit să mențină creșterea temperaturii medii la
nivel mondial mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și să continue eforturile de a o
limita la 1,5 °C;
 contribuții: înainte și în timpul Conferinței de la Paris, țările au prezentat planuri de
acțiune naționale cuprinzătoare privind clima în vederea reducerii emisiilor lor;
 ambiție: guvernele au convenit ca, la fiecare 5 ani, să comunice contribuțiile lor pentru a
stabili obiective mai ambițioase;
 transparență: acestea au acceptat, de asemenea, să se informeze reciproc, precum și
publicul cu privire la rezultatul eforturilor lor de realizare a obiectivelor pe care și le-au
propus, pentru a asigura transparența și supravegherea;
 solidaritate: UE și alte țări dezvoltate vor continua să ofere finanțare pentru combaterea
schimbărilor climatice, pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare să reducă emisiile, dar
și să își consolideze capacitatea de rezistență la efectele schimbărilor climatice.
 În acest an, guvernul Statelor Unite și China au ratificat aceste rezoluții și s-au
angajat să oprească creșterea emisiilor de GES.
 Multe alte țări, inclusiv UE, sunt orientate spre satisfacerea acestor obiective.
Fiecare sector trebuie să caute niște mijloace pentru reducerea emisiilor de GES.
Uniunea Europeană are ca obiective până în 2020: reducerea a emisiilor de gaze cu efect
de seră cu 20%, reducerea energiei din surse regenerabile cu 20% și 20% îmbunătățirea
eficienței energetice. Toate acestea sunt 20/20/20.
Conform IEO2016, datorită planurilor de creștere economică pe termen lung, care
presupun un consum crescut de energie, în țările din afara OCDE va fi cea mai mare
creștere de energie, 71% între 2012 și 2040, comparativ cu o creștere de 18% în țările
OECD. (Figura 1.3).
Pentru perioada de proiecție, până în 2040, sursele de energie regenerabile prezintă cea mai
rapidă creștere (2,6%), iar energia nucleară este în creștere cu 2,3%. În 2040, chiar dacă
carburanții nonfossil vor crește, combustibilii fosili reprezintă încă 78% din energia
utilizată (Figura 1.4).
13
Figura 1.3 Consumul mondial de energie pe grupuri de țări, 2012–40 (quadrillion Btu)
[International Energy Outlook 2016 www.eia.gov]
Figura 1.4 Consumul mondial de energie în funcție de surse, 1990–2040 (quadrillion Btu)
[International Energy Outlook 2016 www.eia.gov]
Trăim o perioadă de rapide și profunde transformări ale modului de viață, în special în ce

privește relația cu mediul natural. Într-o lume marcată de o criză economică, financiară și a
resurselor, asistăm și la o criză ecologică și chiar socio-culturală. Dar acestă criză are și
aspecte pozitive: omenirea este obligată să-și redefinească valorile, sa-și schimbe
atitudinile, să-și redefinească stilul de viață. Din această perspectivă direcțiile de cercetare
trebuie reformulate, acordând prioritate problemelor de impact asupra mediului. Datfiind
ponderea importantă a impactului mediului construit asupra mediului înconjurător, apare
clară necesitatea abordării din perspectiva respectării principiilor dezvoltarii durabile, prin
adoptarea unor soluții viabile, integrate, în care materialele și tehnologiile alese să
răspundă acestor noi provocări.
14
2. Relația calitatea mediului interior-eficiența energetică a clădirilor

Principalul rol al unei clădiri este de a asigura ocupanţilor un mediu sănătos, plăcut şi
confortabil, cât mai puţin dependent de condiţiile exterioare, în special meteorologice şi
acustice.
Exigenţele actuale referitoare la acest aspect, sunt mult mai restrictive decât cele acceptate
în perioade istorice anterioare datorită modificărilor survenite în natura şi complexitatea
acţiunilor (exterioare şi interioare) ce se exercită asupra clădirilor, pe de o parte şi datorită
evoluţiei cerinţelor utilizatorilor, pe de altă parte.
Satisfacerea acestor exigenţe, legată direct de consumul de energie, este la fel de
importantă ca şi a celor de siguranţă şi stabilitate la acţiuni mecanice, aspectul arhitectural-
estetic sau încadrarea în mediu.
Energia utilizată în exploatarea clădirilor este destinată realizării unui mediu interior
sănătos şi confortabil, respectiv încălzirii în perioada rece a anului, răcirii în perioada
caldă, iluminatului şi ventilării. În perioada premergătoare declanşării crizei energetice,
perioadă în care asigurarea calităţii mediului constituia exclusiv problema instalaţiilor, era
unanim acceptată ideea privind relaţia directă între consumul energetic şi calitatea
mediului interior, ceea ce însemna că o creştere a consumului energetic conduce automat la
creşterea calităţii mediului interior în general şi a confortului în special și invers, reducerea
consumului energetic are drept consecinţă condiţii inferioare de viaţă şi de confort. Era
recunoscut chiar un conflict ineluctabil între consumul energetic redus şi un mediu interior
sănătos şi confortabil.
Cercetările orientate în direcţia identificării unor strategii şi mijloace de rezolvare a
problemelor energetice şi mai recent a celor de mediu, în cadrul generos oferit de
conceptul dezvoltării durabile, au demonstrat că printr-o abordare interdisciplinară,
multicriterială a concepţiei clădirilor, este pe deplin posibilă o bună calitate arhitecturală,
un mediu interior agreabil, confortabil şi sănătos şi un consum de energie redus.
Noțiunea de confort interior reprezintă nivelul în care starea de satisfacție a ocupanților
unei clădiri este realizată în raport cu mediul interior.
Termenul de Calitate a mediului interior (Indoor Environmental Quality –IEQ) este definit
ca fiind una din componentele majore ale calității vieții, vizând confortul de ansamblu în
interiorul spațiilor construite, dar și sănătatea ocupanților acestora. O calitate a aerului
interior redusă este legată de sindromul clădirilor bolnave (SBS).
Calitatea mediului interior este importantă pentru sănătatea celor ce ocupă aceste spaţii.
Environmental Protection Agency a arătat că nivelul poluării aerului interior poate fi de 2,5
ori mai mare decât al celui exterior. Problema este cu atât mai importantă, pentru că
oamenii petrec în clădiri 90% din timpul lor.
Principalele categorii de poluanți ai aerului interior sunt:
15
a. Poluanţi chimici
Produşii chimici de sinteză fac parte integrantă din mediul nostru ambiant. Aceştia pot fi
întâlniţi în alimente, apă, aer, fiind emişi de materiale de construcţii, mobilier, produse de
întreţinere, etc. Efectele poluării chimice asupra stării de sănătate sunt multiple şi merg de
la simpla percepţie senzorială la efecte foarte grave, care pot afecta sistemul respirator,
sistemul nervos sau gastro-intestinal. Anumiţi poluanţi chimici sunt încadraţi chiar în
categoria substanţelor cancerigene. Dacă toxicitatea individuală a celei mai mari părţi din
aceşti poluanţi este cunoscută, nu se ştie practic nimic de toxicitatea acestora când se
găsesc în amestec şi au concentraţii reduse, aşa cum se prezintă cel mai adesea în aerul
interior al clădirilor în care locuim sau ne desfăşurăm activitatea.
b. Poluanţi fizici
Principalii poluanţi fizici prezenţi în interiorul clădirilor sunt umiditatea excesivă, radonul,
praful, fibrele (în special de azbest), câmpurile electrice şi magnetice, câmpurile
electromagnetice de joasă şi înaltă frecvenţă. Prezenţa acestor poluanţi poate cauza cele
mai diverse simptoame, de la uscăciunea căilor respiratorii, la pierderi de memorie şi
dificultăţi de concentrare până la boala canceroasă.
c. Poluanţi biologici
În categoria poluanţilor biologici pot fi incluşi microbii, viruşii, bacteriile, polenul şi
mirosurile care se dezvoltă în aerul interior şi care provin de la fiinţe umane, animale de
casă, acarieni, gândaci, plante de interior, mucegai etc. Acestea provoacă alergii, afecţiuni
ale căilor respiratorii, cei mai vulnerabili fiind copiii şi persoanele în vârstă. Riscurile
legate de aceşti poluanţi sunt cu atât mai mari cu cât concentraţia este mai mare.
O bună calitate a aerului presupune cunoaşterea surselor de poluanţi, reducerea emisiilor la
minimum posibil şi evacuarea continuă a poluanţilor aerieni prin ventilare.
Simptomele provocate de un mediu poluat pot fi: dureri de cap, oboseală, probleme
respiratorii, iritaţii ale ochilor şi căilor respiratorii, ameţeli, astm bronşic, etc.
Calitatea mediului interior rezultă din interacţiunea dintre sursa de contaminanţi,
amplasament, structura clădirii, activităţile desfăşurate, echipamentul utilizat, climă şi
ocupanţi. A controla calitatea mediului interior însemnă a schimba relaţia dintre aceşti
factori. Există în acest sens mai multe căi de a intervenţie:
• controlul la sursă;
• ventilare;
• metode de curăţire a aerului;
• controlul expunerii.
În concordanţă cu tipul principalelor informaţii primite din mediul ambiant, confortul în
general presupune confort, termic, vizual şi acustic. Percepţia nivelului de confort implică
un anumit grad de subiectivism, dar în acelaşi timp este rezultatul acţiunii simultane a unor
factori obiectivi, cuantificabili, de ordin arhitectural, constructiv sau de exploatare.
16
Dacă asigurarea confortului acustic nu este direct legată de factorul energetic, asigurarea
confortului termic şi vizual pe întreaga durată a anului necesită un anumit consum
energetic pentru încălzire, climatizare, iluminat.
a. Confortul termic
Confortul termic se realizează prin:
- asigurarea unei temperaturi operative medii, ca rezultantă a temperaturii aerului, a
suprafeţelor delimitatoare, a umidităţii şi vitezei de mişcare a aerului, în
concordanţă cu natura activităţii şi îmbrăcămintea ocupanţilor;
- limitarea asimetriei temperaturilor radiante şi a gradienţilor de temperatură la valori
acceptabile;
- evitarea situaţiilor în care ocupanţii vin în contact cu suprafeţe prea reci sau prea
calde;
- evitarea curenţilor de aer (limitarea vitezei de mişcare a aerului);
Aceste exigenţe se cer a fi îndeplinite atât în condiţii de iarnă, cât şi în condiţii de vară.
b. Confortul vizual
Confortul vizual este obţinut prin asigurarea unui iluminat adaptat activităţii în câmpul
vizual, evitând contrastele foarte pronunţate, mai ales orbirea. Spectrul luminos utilizat
trebuie să fie continuu, iar temperatura culorii adaptată iluminatului. Iluminatul natural este
confortabil în măsura în care intensitatea sa poate fi controlată.
c. Confortul acustic
Poate fi asigurat prin evitarea zgomotelor jenante, prin reducerea intensităţii acestora la
sursă sau prin izolare acustică la zgomote aeriene sau de impact. Nivelul de zgomot normat
admisibil are valori corelate cu natura activităţii care se desfăşoară într-un anumit spaţiu (
activitate intelectuală, odihnă, îngrijirea sănătăţii etc.).
Uneori, există un potenţial conflict între strategiile de reducere a consumurilor energetice
pentru exploatarea clădirilor şi realizarea unor clădiri sănătoase. De exemplu, un material
sau un produs pentru construcţii poate determina emisii nesănătoase, sau rata ventilării
redusă în scopul economisirii energiei, are consecinţe negative asupra conţinutului de
poluanţi din mediul interior. Apare ca absolut necesară nu numai formularea unor criterii
care să reflecte ambele aspecte, dar şi elaborarea unei metodologii capabile să realizeze un
compromis între obiectivele referitoare la consumurile energetice şi cele privind calitatea
mediului. Criteriile şi nivelurile de performanţă privind calitatea mediului interior şi
consumurile energetice pentru exploatarea clădirilor sunt prezentate în tabelul 2.1.
17
Tabelul 2.1 Criterii şi niveluri de performanţă privind calitatea mediului interior şi

consumurile energetice pentru exploatarea clădirilor
Exigenţe
Exigenţe de Criterii de Mijloace de realizare
formulate de
performanţă performanţă (subcriterii )
utilizator
1. Consum Valorile consumului - indicele consumului - protecţie termică
energetic redus energetic necesar energetic anual pe - conformare volumetrică
pentru încălzire,exploatării să se unitate suprafaţă - valorificarea energiilor
climatizare, apă încadreze în limitele încălzită. neconvenţionale.
caldă, iluminat. valorilor normate - Coeficientul global - reducerea infiltraţiilor şi
de izolare termică. raţionalizarea ventilării
2.Mediu interior - Compoziţia - simptoamele - Alegerea corectă a
sănătos optimă a aerului sindromului clădirilor materialelor de construcţii
- absenţa emisiilor bolnave şi a produselor de finisaj şi
nocive - Conţinutul în oxizi de de întreţinere;
- absenţa - carbon şi alte gaze - Optimizarea filtrelor
mirosurilor nocive instalaţiilor de climatizare;
- eliminarea riscului - Conţinutul în emisii - Ventilarea naturală (rata
de condens şi de radioactive (radon) minimă a ventilării)
mucegai - Concentraţia în vapori - Raţionalizarea surselor de
de apă inferioară vapori;
valorii de saturaţie - Protecţia termică
pentru temperaturile
minime ale
suprafeţelor
delimitatoare;
- Umiditatea relativă în
apropierea unei
suprafeţe să nu
depăşească 80%
Mediu interior - confort termic - votul mediu - izolare termică;
confortabil previzibil (PMV) - funcţionarea corectă a
- procentajul de instalaţiei de încălzire;
insatisfacţie (PPD) - sisteme pasive de
- temperatura operativă valorificare a energiei
- nivel de zgomot solare;
- confort acustic - durata de acţiune - protecţia acustică prin
zgomotelor de nivel măsuri arhitecturale şi
ridicat urbanistice;
- iluminarea pe câmpul - izolare acustică la zgomot
de lucru; aerian şi de impact;
- confort vizual - uniformitatea - suprafaţa, geometria şi
iluminării ; dispoziţia golurilor;
- durata de utilizare a - măsuri de majorare a
iluminatului natural. cantităţii de energie
radiantă în vizibil care
pătrunde în clădire.
18
3. Strategii de alegere a scenariului optim de reabilitare termică a cădirilor prin

prisma criteriilor de calitate a mediului interior în raport cu consumul de energie
3.1 Baze teoretice
Metodologia de analiză şi selecţie a celor mai potrivite strategii de reabilitare se bazează pe
elemente de ingineria sistemelor, aplicarea conceptului de performanţă în aprecierea
calităţii clădirilor şi teoria deciziilor.
Ingineria sistemelor poate fi definită ca aplicarea principiilor ştiinţifice la proiectarea,
dezvoltarea, implementarea şi controlul sistemelor, un sistem fiind caracterizat în principal
prin aceea că este format din componente ce interacţionează direct sau indirect, în vederea
realizării unui anumit obiectiv. Natura interacţiunii este stabilită fie de legile naturii, fie de
scheme de control concepute de om şi bazate pe regului şi convenţii.
Analog cu sistemele automate, clădirea prelucrează în componentele sale şi transmite de la
o componentă la alta informaţii sub formă de fluxuri de energie şi masă. Pentru analiza
acestor fluxuri, sistemului clădire şi subsistemelor componente (anvelopa, instalaţiile etc.)
le sunt asociate modele matematice care fac posibilă analiza comportării acestora, sub
acţiunile exterioare.
Caracteristica oricărui sistem o constituie o anumită finalitate, respectiv tendinţa de a
evolua în vederea realizării anumitor obiective. Decizia reprezintă procesul de alegere a
unei linii de acţiune, din mai multe alternative posibile, în scopul realizării acestor
obiective.
În cadrul teoriei deciziilor se face o distinctie între problemele cu mai multe atribute
(descriptori) care reclamă decizii mulicriteriale şi cele cu un singur atribut, pretîndu-se la
decizii monocriteriale. De asemenea, funcţie de gradul de cunoaştere a consecinţelor
fiecărei alternative, deciziile pot fi luate în condiţii de certitudine, risc sau incertitudine. Un
proces decizional raţional, are loc în conditii de certitudine, ceea ce inseamnă că există un
singur rezultat pentru fiecare alternativă şi există cunoştinţe complete şi exacte referitoare
la acesta.
3.2 Selecţia strategiei optime de reabilitare termoenergetică a clădirilor
Adoptarea unei strategii de rabilitare termo-energetică urmăreşte o succesiune de activităţi,
cu aspecte particulare, specifice fiecărui caz în parte. (Figura 3.1), care în esenţă, constau
în:
 Stabilirea şi analiza obiectivelor precum şi a factorilor limitativi; pentru fiecare
obiectiv sau restricţie trebuie identificat unul sau mai multi indicatori de
performanţă asociaţi cu niveluri de performanţă normate;
 Identificarea tuturor opţiunilor de proiectare respeciv a strategiilor de reabilitare,
ceea ce în teoria deciziilor defineşte spaţiul opţional; strategia (varianta) de
reabilitare cuprinde un set de măsuri a căror aplicare simultană este practic posibilă;
 Evaluarea rezultatelor pentru fiecare opţiune în parte prin aplicarea unor modele
matematice şi a unor programe de calcul adecvate pentru determinarea nivelurilor
de performanţă reale;
 Selectarea strategiei optime care se realizează analizînd valorile efective ale
indicatorilor de performanţă corespunzători obiectivelor şi restricţiilor.
19
Figura 3.1 Selectia strategiei optime de eficientizare energetică. Schema bloc.
3.3 Analiza obiectivelor şi deciziilor. Definirea criteriilor globale de apreciere.

Obiectivul principal al reabilitării termoenergetice a clădirilor îl constituie reducerea
consumurilor energetice în exploatare. În acelaşi timp, trebuie avute în vedere şi
satisfacerea celorlalte exigenţe legate direct de consumul de energie, care se referă la
asigurarea unui mediu interior sănătos şi confortabil precum şi la cele de costuri de
investiţie şi durata de amortizare a investiţiei.
In spiritul teoriei deciziei, dacă reducerea consumurilor energetice pentru exploatare este
un obiectiv, celelalte exigenţe devin restricţii. Atît pentru obiectiv cît şi pentru restricţii se
formulează criteriile de performnată precum şi anumite subcriterii care reflectă şi
posibilităţile de atingere a obiectivului, cu respectarea restricţiilor.
3.4 Identificarea măsurilor şi a strategiilor de reabilitare. Delimitarea spaţiului
opţional
Reducerea consumurilor de energie pentru exploatarea clădirilor nu poate fi separată de
calitatea mediului interior şi influenţa asupra celui exterior, iar toate acestea sunt rezultatul
acţiunii simultane a unui complex de factori care în esenţă sunt definiţi de caracteristicile
constructive şi arhitecturale, amplasament, condiţii climatice, funcţionarea instalaţiilor,
comportamentul utilizatorilor. Interacţiunea dintre aceste componente poate influenţa
eficienţa cu care intervine fiecare măsură sau complex de măsuri de eficientizare
energetică, asupra comportării clădirii în ansamblu. Aplicarea acestora în cadrul unor
combinaţii tehnic posibile este dictată de măsura în care răspund obiectivului, dar şi de
efectele percepute de utilizator. Se evită astfel situaţii în care predominând considerente
economice, se adoptă unele măsuri de eficientizare energetică care influenţează negativ
20
calitatea aerului sau confortul. Spaţiul opţional este format din totalitatea combinaţiilor
posibile între măsurile de eficientizare, respectiv totalitatea scenariilor sau opţiunilor
(Figura 3.2).
Figura 3.2 Lista soluţiilor şi a strategiilior de reabilitare pentru o clădire destinata ocrotirii
sănătăţii
3.5 Determinarea performanţelor pentru fiecare scenariu (opţiune) posibil.

Determinarea performanţelor clădirii din punct de vedere al consumului de energie în
exploatare şi a satisfacerii exigenţelor privind calitatea mediului interior poate fi realizată
cu metode de evaluare a fiecărui indicator de performanţă separat utilizând diferite
instrumente de calcul, cum ar fi CASAnova sau seturi de programe MATLAB,
SIMULINC etc., pentru evaluarea consumului energetic, COMIS, pentru rata ventilării şi
concentraţiile de poluanţi.
21
Simularea comportării clădirii în ansamblu, cu ajutorul unor programe complexe, cum sunt
TRNSYS, ESP–r, Energy Plus, etc. permite însă o evaluare realistă a performanţelor luând
în considerare intercondiţionările reciproce şi sunt recomandate pentru o decizie corectă
referitoare la strategia optimă de eficientizare.
Valorile indicatorilor de performanţă sunt trecute în matricea de performanţă extinsă care
constituie baza pentru selecţia ulterioară.
3.6 Selecţia strategiei optime.
Un pas important în procedura de selecţie îl constituie evaluarea tuturor datelor din
matricea de performanţă şi selectarea celei care răspunde în măsura cea mai mare
obiectivului propus cu respectarea restricţiilor. Sunt luate în considerare numai opţiunile
care satisfac valorile minimale ale indicatorilor de performanţă. Cele care nu îndeplinesc
această condiţie sunt excluse din matricea de performanţă. Preferinţa pentru o anumită
opţiune din cele rămase este determinată de măsura în care aceasta răspunde obiectivului.
În acest scop se adoptă o scală de evaluare care permite să se compare opţiuni cu
performanţe diferite, fiecare indicator de performanţă calculat comparându-se cu valoarea
normată, folosind următoarea scală:
0, 00 – nivel de performanţă inferior celui normat - nesatisfăcător;
0, 50– nivel de performanţă egal cu nivelul normat sau mai mare cu pînă la 50 %-
satisfăcător;
0, 75 - nivel de performanţă superior valorii normate cu 50 – 100% - bine;
1, 00 - nivel de performanţă superior valorii normate cu mai mult de 100% - foarte
bine.
Selectarea strategiei optime se face analizînd valorile efective ale indicatorilor de
performanţă corespunzătoare obiectivelor şi restricţiilor. Funcţie de complexitatea
problemei, pot fi utilizate diferite metode specifice programării matematice. O metodă
frecvent folosită în rezolvarea problemelor cu mai mulţi descriptori în condiţii de
certitudine este cea a funcţiei de utilitate propusă de Roozenburg şi Eekels (1991),
descrisă prin :
U(Si) = Σλi eij
în care :
U(Si) reprezintă utilitatea strategiei (variantei ) şi cu privire la criteriile c1,cn;
Si, strategia (varianta) i....n;
λj, factor de importanţă a criteriului cj;
ei,j, eficacitatea strategiei (variantei Si,raportată la criteriul cj, rezultată ca urmarea a
aplicării scalei de evaluare prezentată anterior.
Valorile factorilor de importanţă λ, trebuie să fie subunitare şi suma lor să fie egală cu unu.
Aici pot interveni anumite aspecte aparent subiective, care apar în mod explicit şi pot fi
negociate. De exemplu, în anumite situaţii, criteriul privind costul lucrărilor de investiţii
poate căpăta o pondere mai mare decât cel referitor la calitatea mediului interior şi astfel să
fie selectată o strategie în care indicatorul respectiv să răspundă la nivel satisfăcător, în
defavoarea alteia, care răspunde la nivelul “bine” dar este mai costisitoare.
22
Selecţia se face pe baza matricii de evaluare ai cărei termeni reprezintă valoarea funcţiei de
utilitate pentru fiecare opţiune în parte.
3.7 Studiu de caz pe o clădire de locuit cu P + 4 etaje
Metodologia expusă anterior a fost aplicată pentru analiza strategiei optime de reabilitare
termică a unui bloc de locuinţe cu structura în cadre şi pereţi din b.c.a. construit după 1987.
Obiectivul constă în reducerea consumului energetic pentru exploatare în condiţiile
realizării confortului termic, a calităţii aerului interior (rata minimă a ventilării) şi a unor
costuri de investiţie minime (tabelul 3.1).
Tabelul 3.1 - Criterii de performanţă
Exigente
Indicator de performanţă Simbol U.M.
(obiective, restricţii)
1. Reducerea consumurilor Coeficient global al pierderilor de G W/m K
energetice pentru exploatare căldură
Consum anual de căldură pe m2 E kWh/m2 a
2. Confort termic Votul mediu previzibil PMV %

Procentaj mediu de insatisfacţie PPD %
Număr de apartamente în care se - Nr. ap
realizează valorile normate de
confort
3. Ventilarea naturală Rata ventilării n h-1
4. Cost de investiţii P lei
Din tabelul 2 au fost selectate un număr de 4 măsuri aplicabile în cazul considerat prin a
căror combinare rezultă un număr de 12 strategii posibile.
In cadrul analizei de performanţă pentru toate combinaţiile posibile s-au efectuat:
- calculul coeficientului G conform C107/1-97;
- calculul coeficienţilor PMV, PPD pentru 3 apartamente caracteristice conform STAS
13149-93;
- calculul simplificat al ventilării pentru un apartament situat la ultimul nivel, conform
[4];
- calculul costurilor de investiţii.
Comparând valorile indicatorilor, a rezultat că numai un număr de 4 strategii satisfac

valorile normate ale indicatorilor de performanţă, cel puţin la nivelul satisfăcător (tabelul
3.2).
23
Tabelul 3.2 - Aprecierea performanţelor pe scala 0-1 pentru opţiunile selectate

Indicator de performanţă
G Confort n P
Opţiune
S1 - Protecţia termică suplimentară a pereţilor, a
acoperişului şi a planşeului peste subsol şi vitrarea 0,5 0,5 1 0,5
loggiilor
S2 - Protecţia termică suplimentară a acoperişului şi a
planşeului peste subsol, vitrarea logiilor şi montarea 0,5 0,5 1 1
celei de a III-a foi de geam pe tâmplăria existentă
S3 - Protecţia termică suplimentară a acoperişului şi a
planşeului peste subsol, înlocuirea tâmplăriei din 0,5 0,5 0,5 1
lemn cu tâmplărie din PVC şi vitrarea logiilor
S4 - Protecţia termică suplimentară a pereţilor, a
acoperişului şi a planşeului peste subsol, vitrarea 1 1 0,5 0,5
logiilor şi înlocuirea tâmplăriei din lemn cu tâmplărie
din PVC
Pentru selectarea strategiei optime într-o primă variantă, au fost adoptate aceleaşi valori ale
factorilor de ponderare atât pentru obiectiv, cât şi pentru cele 3 restricţii. Au fost calculate
valorile funcţiei de utilitate pentru cele 4 combinaţii de măsuri (tabelul 4). Au rezultat 2
strategii (S2 şi S4) cu aceeaşi valoare a funcţiei de utilitate. Pentru a lua o decizie s-au
adoptat alte valori pentru factorii de ponderare, acordându-se o pondere mai mare costului
de investiţii. A rezultat ca optimă strategia S2 care permite atingerea obiectivului privind
reducerea consumurilor energetice şi satisfacerea restricţiilor referitoare la confort şi
calitatea aerului cu costuri de investiţie minime (tabelul 3.3).
Tabelul 3.3 - Utilizarea factorului de utilitate pentru selectarea soluţiei optime (var I şi II)
Indicator de Factor de
G Confort Rata ventil Cost
performanţă utilitate
Factor de pon- Var I Var II Var I Var II Var I Var II Var I Var II Var I Var II
derare
Opţiune 25% 20% 25% 20% 25% 20% 25% 40% 100% 100%
S1 12,5 10 12,5 10 25,0 20 12,5 20 62,6 60
S2 12,5 10 12,5 10 25,0 20 25,0 40 75,0 80
S3 12,5 10 12,5 10 12,5 10 25,0 40 62,5 70
S4 25,0 10 25,0 10 12,5 10 12,5 20 75,0 50
Concluzii
Reabilitarea termică a clădirilor existente are în vedere reducerea consumurilor energetice
pentru exploatare, dar şi asigurarea confortului şi a unui mediu interior sănătos, în
condiţiile unor cheltuieli de investiţie minime. Măsurile care permit atingerea acestor
obiective sunt multiple şi se referă atât la modificări în alcătuirea clădirii şi funcţionarea
instalaţiilor cât şi în comportamentul utilizatorilor.
24
Elemente de ingineria sistemelor şi teoria deciziilor pot constitui suportul ştiinţific pentru
elaborarea unei metodologii care să permită selectarea unei combinaţii de măsuri care să
răspundă dezideratelor menţionate.
4. Soluții constructive aplicabile în acțiunea de modernizare termo-energetică a
clădirilor
4.1. Context
Clădirile sunt organisme vii, consumă resurse, produc deșeuri și în timp trebuie tratate,
reabilitate şi modernizate pentru a corespunde exigenţelor utilizatorilor dintr-o anumită
etapă. Conceptul Dezvoltării Durabile impune asigurarea calității mediului interior cu un
consum redus de resurse energetice, ceea ce impune adoptarea unor măsuri de reducere a
consumului de energie pe toată durata de viată a unei clădiri.
Astăzi, datorită exigențelor mereu crescânde ale utilizatorilor, consumul de energie în
exploatarea clădirilor, în absența unor măsuri specifice, tinde să fie tot mai mare. Însă în
contextul actual, pe plan mondial se propune realizarea unor clădiri în care consumul de
energie să fie cât mai redus sau aproape egal cu zero, cerinţă în curs de implementare
obligatoriu începând cu 31 Decembrie 2018 pentru clădirile publice şi 31 decembrie 2020
pentru toate tipurile de clădiri. În acest fel, prin programul de măsuri ce vizează reducerea
consumurilor energetice, o naţiune poate să-şi reducă dependenţa de energie importată şi
să-şi întărească poziţia strategică la nivel international și de asemenea va obține o reducere
a emisiilor de gaze cu efect de seră, reducând nivelul de poluare dar și impactul asupra
modificărilor climatice. Criteriul de „eficienţă energetică” este înţeles de Uniunea
Europeană ca fiind o bună modalitate de stabilire a securităţii energetice pe termen lung.
Modernizare termică/energetică complexă, integrată, a unui ansamblu de clădiri
reprezintă un ansamblu de măsuri care conduc la îmbunătăţirea performanţei unui
ansamblu de clădiri – evaluată prin analiză multicriterială, ţinînd cont de resursele locale,
de condiţiile climatice, economice, sociale, etc. ale amplasamentului şi de toate cerinţele
esenţiale în domeniul clădirilor pe întreaga durată de viaţă a clădirii, în condiţiile unei
investiţii optime pe întreg ciclul de viaţă al clădirii, minime în raport cu performanţa
obţinută şi a unei durate de recuperare a investiţiei cât mai scurte.
Modernizarea fondului construit este o necesitate care trebuie privită nu doar ca o
intervenţie punctuală, de eficacitate relativă, ci ca o transformare de profunzime. Aceasta
pentru că atât pe plan național, dar și global locuirea este azi o problemă de maximă
complexitate. Calitatea vieții se schimbă, se redefinesc valorile, se modifică atitudinile, se
nuanţează conceptul de confort. Acum noi echipamente şi programe de informatizare
promit să transforme în realitate curentă ceea ce este astăzi doar experiment.
În cadrul programului Parteneriate în domeniile prioritare PNII-2008, finanțat de MECTS,
Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, Cercetării, Dezvoltării și
Inovării (UEFISCDI), proiectul „Sisteme de soluții integrate pentru reabilitarea
clădirilor/cartierelor de locuit” (Acronim: SIR) a avut ca temă centrală definirea sistemelor
integrate care să rezolve corect problemele reabilitării complexe, multicriteriale, integrate a
ansamblurilor de clădiri/locuințelor colective din România, respectând principiile
dezvoltării durabile.
25
Strategia propusă în cadrul proiectului este fundamentată pe patru mari direcții de acțiune,
care devin simultan principii de aplicare și modele de schimbare (Figura 4.1):
performanța clădirii (clădiri și infrastructura mai durabilă, mai bună, mai sigură,
mai sănătoasă);
calitatea vieții (confort, securitate, facilități comunitare mai bune);
responsabilitate față de mediu (o abordare responsabilă a consumurilor de energie,
apă, materiale, o abordare responsabilă față de emisii și de producerea de deșeuri,
față de transport etc.);
si prezervarea identității culturale (recognoscibilitate arhitecturală și urbană și
redarea identității).
Figura 4.1 Strategia de reabilitare complexa
Studiile privind consumul de energie în clădiri privesc urmatoarele măsuri adoptate printr-
o proiectare tehnică eficientă:
 infiltrațiile de aer – reducerea infiltrațiilor de aer în paralel cu o buna izolare
termică și cu îmbunatățirea ventilării controlate;
 izolarea termică – izolarea termică performantă conform calculelor a întregii
anvelope;
 controlul solar pasiv – strategii de proiectare pasiv-solară eficiente energetic
(orientare cardinală, utilizarea ferestrelor și tipurilor de geamuri perfomante etc.);
 luminarea naturală – strategii de îmbunătățire a luminarii naturale a clădirilor;
 ventilarea naturala vs. IVAC – strategii de proiectare care ajuta la direcționarea
fluxului de aer prin utilizarea principiilor de ventilare naturală;
 proiectarea peisageră – plantații, anvelopa verde (contribuie la o mai bună izolare și
la reducerea temperaturii pe suprafața anvelopei);
 selectia materialelor de construcție și energia inglobată – în prezent energie
înglobată în materialele de construcție reprezintă 15% - 20% din energia consumată
într-o clădire în mai mult de 50 de ani de utilizare (în masura în care energia
consumată pe timpul utilizării clădirii poate fi redusă prin strategii de proiectare și
utilizarea de tehnologii, tot astfel energia inglobată devine din ce în ce mai
importantă în reducerea amprentei de carbon a clădirii, “building carbon
footprint”).
26
4.2 Principii de proiectare “low energy house”

În ultimii ani, obiective precum eficienţă energetică, utilizarea energiilor regenerabile,
crearea unor clădiri “low energy” sunt priorităţi pentru proiectanţi, constructori, instalatori.
Pentru atingerea acestor ţeluri există oportunităţi atât pentru clădirile noi, cât şi în cazul
celor ce sunt supuse unor procese de consolidare şi reabilitare.
Principiile de proiectare şi de adoptare a soluţiilor de reabilitare în spiritul conceptului
“low energy”, care integrează soluţii de arhitectură ecologică, durabilă cu facilităţile oferite
de progresul tehnologic, sunt sistematizate în Low Energy Building Design Guidelines,
raport editat la comanda Departamentului de Stat pentru Energie a S.U.A. În cele ce
urmează este prezentat sintetic conţinutul acestui raport.
Proiectarea clădirilor “low energy” nu este doar rezultatul aplicării unor tehnologii, ci este
un proces de abordare a clădirii în întregul ei, care vizează atât faza de execuţie, cât şi cea
de funcţionare a acesteia. Aplicarea acestor principii nu înseamnă neapărat costuri de
construcţie crescute, dar cu siguranţă rezultatul constă în reducerea costurilor de exploatare
cu aproximativ 30%, comparativ cu clădirile convenţionale. Investind în modul de
concepere a clădirii în ansamblul ei, în elementele anvelopei costurile pentru încălzire,
ventilare şi condiţionare a aerului se vor reduce.
Este important de subliniat că reducerea consumului de energie nu trebuie să afecteze
confortul utilizatorilor. Mai mult de atât, plecând de la gradul de ocupare şi tipul de
activitate a ocupanţilor, proiectarea acestor clădiri nu are ca rezultat numai reducerea
costurilor, ci şi îmbunătăţirea gradului de confort şi performanţele în munca depusă de
aceştia.
Procesul de proiectare este bazat pe estimarea exigenţelor celor ce utilizează aceste spaţii.
Importante sunt şi amplasarea în teren şi alegerea elementelor anvelopei, astfel încât să
permită controlul, colectarea şi înmagazinarea energiei solare. Prin încorporarea unor
sisteme fotovoltaice, unele elemente de anvelopă convenţionale pot fi înlocuite cu
tehnologii ce produc energie. De exemplu, prin încorporarea unor celule fotovoltaice în
planul acoperişului, acesta nu este numai un element de închidere, ci şi o sursă de energie.
Prin realizarea clădirilor “low energy” se reduce consumul de combustibili, în majoritatea
cazurilor fosili, care sunt în cantităţi limitate, dar şi impactul asupra mediului al acestui
process de generare a energiei.
Avantajele clădirilor “low energy”
Elementul de bază în proiectarea clădirilor “low energy” este alegerea formei şi

elementelor de închidere astfel încât consumul de energie să fie cât mai mic, în timp ce
confortul utilizatorilor să fie cât mai mare.
Proiectarea clădirilor “low energy” reprezintă o strategie de reducere a dependenţei
energetice şi prezervarea surselor naturale, dar şi una de încorporare a surselor de energie
neconvenţională.
Principalele metode de reducere a consumului de energie în clădiri sunt:
 amplasarea şi configurarea clădirii;
27
 reducerea necesarului de energie pentru condiţionare prin eliminarea aportului

solar nedorit;
 reducerea necesarului de energie pentru încălzire prin utilizarea aportului
solar;
 utilizarea iluminatului natural ca substitut pentru iluminatul electric;
 utilizarea pe cât posibil a ventilării naturale;
 utilizarea cât mai eficientă a echipamentelor de încălzire şi condiţionare
pentru reducerea costurilor;
 utilizarea sistemelor de control computerizat a clădirii.
Prin proiectarea clădirilor “low energy” se realizează de asemenea şi o creştere a
performanţelor şi a productivităţii la locul de muncă, care sunt mai dificil de cuantificat. În
general se îmbunătăţeşte mediul de muncă, starea de sănătate, se reduce absenteismul, şi se
încurajează comunicarea şi reducerea tensiunilor.
Alegerea strategiilor şi mecanismelor de reducere a consumului de energie în clădiri
depinde de:
- condiţiile climatice;
- aporturile interne şi tipul de activităţi desfăşurate, tip de iluminat şi echipamante
electrice;
- mărimea clădirii;
- exigenţele privind iluminatul spaţiilor;
- timp de ocupare a spaţiilor;
- costul electricităţii şi a altor surse de energie.
4.3 Soluţii pentru clădiri rezidenţiale
În zone climatice reci, clădirile rezidenţiale beneficiază în mod semnificativ în urma
aplicării unor măsuri precum: ferestre cu emisivitate redusă (low-e), nivel ridicat de izolare
termică al elementelor anvelopei, utilizarea metodelor pasive de utilizare a energiei solare.
În zonele calde, cel mai important este controlul aportului solar, astfel incât necesarul de
energie pentru ventilarea clădirilor să fie cât mai mic.
Metode pasive de utilizare a aportului solar
Prevederea unor spaţii vitrate pe faţadele sudice a clădirilor permite colectarea energiei
solare, care este parţial înmagazinată în pereţi, planşee şi apoi este eliberată. Această
strategie este aplicabilă în zone reci şi bine însorite. Spaţiile care se pretează pentru
utilizarea acestor sisteme sunt: coridoare, sufragerii, dormitoare, spaţii de recreere.
Ventilare indusă (efect de coş)
Această metodă reduce temperatura din spaţiile interioare şi energia consumată pentru
condiţionarea aerului.
28
Aerului încălzit este ridicat în interiorul clădirilor cu înălţime medie sau mare (deseori sub
un acoperiş vitrat într-un atrium), inducând o ventilare a spaţiilor aflate la cote inferioare.
Spaţiile care nu sunt afectate de această mişcare verticală a aerului vor fi ventilate natural
prin sistemul general al clădirii, fără însă a utiliza sisteme de condiţionare a aerului.
Funcţionarea acestui sistem rezultă din dispunerea unor deschideri pe primetrul clădirii
(ferestre operabile), dar şi prin evitarea compartimentărilor care ar împiedica mişcarea
aerului. Sistemul este adecvat unui climat cu umiditate redusă şi clădirilor cu atrium care
joacă rolul unui coș de fum pentru eliminarea aerului.
Sisteme naturale de umbrire
Metoda constă în utilizarea unor arbori sau alte elemente naturale de umbrire a cladirilor,
reducând astfel necesarul de energie pentru condiţionare a aerului. Amplasarea acestor
elemente de umbrire se face în dreptul faţadelor vestice şi sudice. Analiza acestor efecte se
face atât în faza de vegetaţie, cât şi în perioada rece a anului, când aceşti arbori ar putea
împiedica utilizarea aportului solar.
Spaţii protejate de pământ
Clădirile parţial îngropate pot modera temperatura în spaţiile interioare, economisind
energie, dar şi totuşi păstrând vederea deasupra clădirii. Reducerea consumului de energie
pentru încălzire şi răcire se bazează pe protecţia clădirii fată de fluctuaţiile de temperatură
a aerului exterior. Locaţiile ideale sunt terenurile în pantă şi condiţii de climă rece.
Acoperişul acestor clădiri poate fi îngropat în pământ sau poate fi combinat cu ferestre
orizontale localizate deasupra pereţilor îngropaţi în pământ.
Încălzirea apei cu sisteme de valorificare a energiei solare
Metoda constă în utilizarea unor colectoare solare pentru preîncălzirea apei de consum
casnic. Pentru a fi considerat eficient, sistemul trebuie să acopere cel putin 50% din
necesarul de energie pentru încălzirea apei calde de consum. Colectoarele solare trebuie
orientate spre sud, la un unghi faţă de orizontală.
Selecţia vitrajelor pentru faţade
Produsele de vitrare disponibile astăzi au un domeniu larg de calităţi care permit
proiectanţilor să selecteze aportul solar, lumina vizibilă sau căldura ce poate trece prin
aceste suprafeţe. Căldura solară este masurată prin coeficientul de umbrire şi factorul de
aport solar. Pierderea de căldură se exprimă prin factorul U sau inversul rezistenţei termice
R.
Vitrajul simplu are R-1 [m2K/W], cel dublu are R-2. Ferestrele cu vitraj low-e au R-
2,85…10.
Dispozitive de umbrire
Dispozitive plasate în interiorul sau exteriorul vitrajelor pot controla aportul solar direct
sau indirect. Aceste sisteme pot fi folosite ca sisteme efective de control a aportului solar,
sunt acceptabile din punct de vedere estetic şi nu sunt costisitoare.
29
Metoda este aplicabilă pentru faţadele sudice. Sunt utilizate dispozitive de umbrire
reflectante, draperii interioare, vitraje speciale, parasolare. Dispozitive cu părţi mobile sunt
preferabile, dar plasate în exterior, sunt supuse coroziunii.
Geometria ferestrelor
Forma, mărimea şi amplasarea ferestrelor sunt importante în proiectarea clădirilor “low
energy”, întrucât acestea trebuie să conducă la reducerea unui aport solar nedorit şi la
creşterea iluminării naturale. Proiectarea suprafeţelor vitrate trebuie să ţină seama şi de
tipul de activitate desfăşurat în spaţiile aferente, şi mai puţin de aspectele estetice.
Izolarea elementelor de anvelopă
O clădire bine izolată consumă o cantitate de energie redusă, umiditatea este controlată,
confortul este sporit, şi poate fi valorificat potenţialul de valorificare a aportului solar.
Nivelul de izolare termică se determină în conformitate cu standardele în vigoare, pentru
fiecare element de anvelopă în parte. Detaliile constructive trebuie să prevadă eliminarea
punţilor termice.
Controlul etanşeităţii anvelopei
Sistemele de control al nivelului de etanşare a anvelopei conduc la reducerea consumului
de energie în special în zonele cu climat rece. Utilizarea unor componente impermeabile ce
crează o membrană etanşă în jurul clădirii trebuie să ţină seama de necesitatea ca aceasta să
fie permeabilă la vapori, pentru a evita riscul apariţiei fenomenului de condens.
Învelitori neabsorbante
Acoperişurile acoperite cu membrane reflectante sau în culori deschise pot constitui soluţii
viabile de valorificare pasivă a energiei solare, datorita tendinţei mai scăzute de a absorbi
căldura.
Metoda este aplicabilă în zone cu climat cald, rezultatul constând în reducerea necesarului
de energie pentru condiţionarea aerului.
Utilizarea lucarnelor
Metoda este adecvată clădirilor de locuit de mică înălţime, la care controlul aportului solar
nu este de importanţă majoră.
4.4 Materiale utilizate în reabilitare
4.4.1 Materiale izolante
In ultimii 35 de ani principalul instrument de îmbunătăţire a comportării termo-energetice a
clădirilor a fost oferit de materialele termoizolante. Utilizarea pe scară din ce în ce mai
largă a acestor materiale a condus la diversificarea şi creşterea performanţelor atât în ce
priveşte capacitatea de izolare termică cât şi în alte domenii conexe cum ar fi protecţia
acustică sau hidrofugă.
Materialele izolatoare pot fi clasificate funcţie de structura fizică şi compoziţia chimică
(Figura 4.2).
30
Piaţa europeană a materialelor izolante este dominată de materialele anorganice fibroase în

proporţie de 60% şi spume organice în proporţie de 27 %. Alte materiale intervin cu o
pondere de 13%. (Papadopulos, 2006). Proprietăţile materialelor pot fi grupate în 3 mari
grupe:
Proprietăţile fizice tradiţionale care descriu comportarea materialelor în termeni de
densitate, rezistenţă mecanică, capacitatea de izolare termică, absorbţia sonoră, rezistenţa
la umiditate şi la foc (Tabel 4.1).
Figura 4.2 Clasificarea materialelor termoizolante
Tabelul 4.1 Caracteristici fizice ale materialelor de izolaţie termică

Spumă
Vată de Vată Polistiren Polistiren
Material poliureta-
sticlă bazaltică extrudat expandat
nică
Densitate min 18 30 20 15 20
Caracteristici
fizice medii
[kg/m3] max 100 180 80 50 80

Conductivitate min 0.032 0.032 0.032 0.030 0.025
termică
[W/mK] max 0.045 0.045 0.040 0.045 0.032
31
Domeniu de min -100 -100 -60 -80 -50

temperatură
[°C] max 500 750 75 80 120
Factor de min <1 <1 80 25 50
rezistenţă la
difuzia
max 1 1 200 200 >100
vaporilor
Rata de
min <0.1 <0.1
asimilare a
<1* 5* 5*
umidităţii (la
23°C/80%RH) max 1 1.5
Rezistenţa la min A1 A1 E E E
foc max A2 A2 F F F
Rezistenţa la min 0.30 0.15
întindere 0.005*
[N/mm2] max 0.35 0.52
Rezistenţa min 0.00500 0.00012 0.09000
ultimă la
întindere max 0.01500 0.00750 0.22000
Grad de
min 0.10 0.05
absorbţie
acustică (la 125
max 0.79 0.19
Hz)
Grad de
min 071 0.92
absorbţie
acustică (la
max 0.97 0.99
1000 Hz)
*valori medii
 Proprietăţile ce caracterizează impactul materialelor izolante asupra mediului

(tabel 4.2). Aceste proprietăţi variază pentru fiecare tip de material funcţie de locul de
producţie, resursele de energie primară folosite şi legislaţia naţională privind mediul.
Tabelul 4.2 Caracteristici ale materialelor izolatoare termic privind protecţia mediului
înconjurător
Vată de Vată Polistiren Polistiren Spumă

Material
sticlă bazaltică extrudat expandat poliuretan
Biopersistenţă Exceptat Nu e cazul
Toxicitate în caz de
Nu e cazul Depinde de aditivi - da Da
incendiu
Limite maxime la
3-10mg/m3 Nu sunt stabilite
expunere
Utilizare CFCs, Unii producători încă utilizează
Nu
HCFCs, CO2 HCFCs, alţii CO2
Nu există limitări
Biopersistenţa este îndelungată, deci nu trebuie
Depozitare deşeuri specifice pentru arderea
tratat ca un deşeu obişnuit
lor
Reutilizabile.
Practic nu sunt Nu este nici
Reutilizare, Reciclabile atât pentru utilizarea
reutilizabile reutilizabil,
reciclare în domeniul construcţiilor cât şi
Reciclabile nici reciclabil
pentru ambalaje.
32
Nu sunt folosite
Utilizare de materii
hidrocarburi sau alte Sunt utilizate hidrocarburi
prime
resurse rare
Aditivi pentru
protecţia la Nu Nu Da
impactul biologic
Energie primară min 90 110 85 151 15.8
înglobată
[kWh/m3] max 430 660 114 269 36.1
 Proprietăţi ce reflectă impactul asupra sănătăţii publice pe durata procesului de

producţie sau utilizare. Aceste proprietăţi se referă la emisii de praf sau fibre,
biopersistenţă, toxicitate în caz de incendiu etc.
4.4.2 Materiale inteligente
Termenul de “material inteligent” este utilizat frecvent, dar nu există o definiţie care să
explice exact înţelesul general al cuvântului.
NASA defineşte materialul inteligent acela care “îşi aminteşte” configuraţiile şi poate să se
conformeze lor atunci când primeşte un anume stimul.
Encyclopedia of Chemical Technology precizează că materialele inteligente sunt cele care
percep evenimentele din mediu, procesează această informaţie şi apoi funcţionează în acel
mediu.
Materialele inteligente pot fi clasificate în două categorii:
a. Materiale care suferă schimbări ale unei sau mai multor proprietăţi – chimice,
mecanice, electrice, magnetice sau termice – ca răspuns direct la schimbarea
caracteristicilor de mediu. Schimbările sunt directe şi reversibile. Acest tip de materiale
include:
 Termocromice – energia termică incidentă modifică structura moleculară. Noua
structură moleculară are o capacitate de reflectare diferită faţa de cea originală, şi
ca rezultat, culoarea materialului (radiaţia reflectată în domeniul vizibil al
spectrului electromagnetic) se modifică.
 Magnetoreologice – aplicarea unui câmp magnetic determină o modificare a
orientării micro-structurale, rezultând o schimbare a vâscozităţii fluidului.
 Termotropice – energia termică modifică micro-structura materialului prin o
schimbare de fază. în diferite faze, materialele au diferite proprietăţi:
conductivitate, transmisivitate, volumetrie sau solubilitate.
 Cu memoria formei – energia termică (care poate fi produsă de un curent electric)
modifică microstructura printr-o schimbare de fază cristalină. Această modificare
permite forme multiple în relaţie cu stimulii de mediu.
b. Materiale care transformă energia dintr-o formă în altă formă, în mod direct şi
reversibil. în acest fel, un material electro-restrictiv transformă energia electrică în energie
elastică (mecanică), care la rândul ei duce la modificări ale formei fizice. Modificările sunt
33
directe şi reversibile. Exemplele includ:

 Fotovoltaic – energia radiantă din spectrul vizibil produce un curent electric
(termenul de voltaic se referă la materialele care sunt capabile sa furnizeze un
potenţial care să genereze un curent).
 Termoelectric – un curent electric creează o diferenţă de potenţial la părţile opuse
ale materialului. Această diferenţă de temperatură produce o pompă de căldură,
permiţând ca energia termică să fie transferată de la o joncţiune la alta.
 Piezoelectric – o deformaţie mecanică sau un câmp electric exterior polarizează
substanţe cristaline.
 Fotoluminiscent – o cantitate de energie radiantă din spectrul ultraviolet (sau
energie electrică pentru electroluminiscent sau reacţie chimică pentru
chemoluminiscent) este convertită în energie radiantă din spectrul vizibil.
 Electrostrictiv – aplicarea unui curent (sau a unui câmp magnetic pentru
magnetostrictiv) modifică distanţa dintre atomi prin polarizare. Modificarea
acestei distanţe schimbă energia moleculei, care produce o deformaţie mecanică.
Aceasta determină modificarea formei materialului.
Materialele inteligente se disting de celelalte prin:
 Capacitatea de a-şi modifica proprietăţile – materialele suferă schimbări ale
proprietăţilor – chimice, termice, mecanice, magnetice, optice sau electrice, ca
răspuns la schimbările condiţiilor de mediu.
 Capacitatea de a-şi modifica forma de energie – materialele transformă o formă de
energie incidentă într-o altă formă.
 Mărime/aşezare – mărimea redusă şi capacitatea de a schimba forma de energie fac
ca aceste materiale să lucreze ca şi senzori, dar care mai mult interferă cu mediul
decât îl măsoară.
 Reversibilitate – materialele au proprietăţi bidirecţionale. Spre exemplu unele
materiale piezoelectrice pot produce curent atunci când suferă o deformaţie sau se
pot deforma atunci când sunt supuse unui curent electric.
Una din clasele importante este cea a “materialelor care îşi modifică culoarea”. Ele îşi
modifică calităţile optice (absorbţia, reflexia, dispersia) sub influenţa diferiţilor stimuli
externi (lumină, căldură sau mediu chimic). Sunt incluse următoarele categorii:
- fotocromice - materiale care îşi modifică culoarea atunci când sunt expuse la
lumină;
- termocromice - materiale care îşi modifică culoarea la schimbări de temperatură;
- mecanocromice - materiale care îşi modifică culoarea datorită unor deformaţii
impuse;
- chemocromice - materiale care îşi modifică culoarea atunci când sunt expuse unui
anumit mediu chimic;
34
- electrocromice - materiale care îşi modifică culoarea atunci când sunt supuse unui
voltaj.
Materialele inteligente sunt tot mai mult integrate în domeniul construcţiilor: de la
elemente precum ferestre sau sisteme de faţadă, la sisteme de monitorizare şi control, de la
sisteme de iluminare, la metode de reducerea consumului de energie în clădiri (tabel 4.3).
Tabel 4.3. Materiale inteligente adecvate exigenţelor sistemului clădire
Exigenţe ale sistemului Caracteristici ale materialului

Materiale inteligente aplicabile
clădire sau sistemului
Controlul transmisiei Absorbtivitatea / transmisia Panouri cu particule suspendate
radiaţiei solare prin spectrală a materialelor Panouri cu cristale lichide
anvelopa clădirii anvelopei
Fotocromice
Electrocromice
Poziţia relativă a materialului din Sisteme de jaluzele sau obloane cu
elementul de anvelopă senzori de radiaţie (lumină) –
fotovoltaice, fotoelectrice
Controlul transferului Conductivitatea termică a Termotropice, materiale cu
de căldură prin materialelor din elementele schimbare de fază
elementele anvelopei anvelopei
Controlul generării Capacitatea calorică a Materiale cu schimbare de fază
căldurii materialelor
Amplasarea surselor de căldură Termoelectrice
Conversia energiei (lumen/watt) Fotoluminiscente
Electroluminiscente
Diode cu emisie de lumină
Furnizarea de energie Conversia energiei ambientale în Fotovoltaice, sisteme micro şi mezo
energie electrică energetice
Optimizarea sistemelor Perceperea luminii zilei, Fotovoltaice, fotoelectrice
de iluminat măsurarea iluminatului,
perceperea gradului de ocupare
Mărimea, amplasarea şi culoarea Diode ce emit lumină,
sursei electroluminiscente
Optimizarea sistemelor Perceperea temperaturii, Termoelectrice, biosenzori, senzori
de condiţionare umidităţii, gradului de ocupare, chimici
detecţia CO2 şi alţi produşi
chimici
Amplasarea surselor Termoelectrice, materiale cu
schimbare de stare, conducte de
căldură
Controlul sistemelor Monitorizarea şi controlul Fibre optice, piezoelectrice,
structurale eforturilor şi deformaţiilor electroreologice, magnetoreologice
Monitorizarea fisurilor
Monitorizarea şi controlul
vibraţiilor
35
Un domeniu de utilizare a materialelor inteligente îl constituie ferestrele (tabel 4.4).

Tabel 4.4. Comparaţie între diferite tipuri de ferestre inteligente
Răspuns spectral Rezultat interior Rezultat interior Necesar de
Tip de fereastră
(incolor la color) vizual termic energie
Fotocromică Transmisie bună Reducerea în in- Reducere în Radiaţie UV
la niveluri înalte tensitate dar totuşi transmisia
de UV transparentă radiaţiei
Termocromică Transmisie bună Reducerea în in- Reducere în Energie termică
la niveluri înalte tensitate dar totuşi transmisia (temperatură de
de IR transparentă radiaţiei suprafaţă ridicată)
Termo-optică Transmisie spre Reducerea în in- Reducere în Energie termică
difuză la tensitate dar vizi- transmisia, emisia (temperatură de
temperaturi înalte bilitatea devine radiaţiei şi a suprafaţă ridicată
şi joase difuză conducti-vităţii şi coborâtă)
Electro-cromică Transmisie bună Reducerea în Reducerea Energie electrică
spre zona de intensitate proporţională a
lungimi mici de radiaţiei transmise
undă
Cristale lichide Transmisie bună Reducere minimă Impact minim în Energie electrică
spre difuză în intensitate, transmisia
reducerea în radiaţiei
vizibilitate, devine
difuză
Particule Transmisie bună Reducere în in- Impact minim în Energie electrică
suspendate spre difuză tensitate, reduce- transmisia
rea în vizibilitate, radiaţiei
devine difuză
4.5 Soluţii de intervenţie asupra anvelopei clădirii

Soluţiile de intervenţie analizate în cadrul proiectului
 Creşterea gradului de protecţie termică a elementelor componente ale anvelopei
prin suplimentarea izolaţiei termice
 Integrarea unor sisteme de valorificarea surselor de energie regenerabilă
 Integrarea unor sisteme care contribuie la protejarea mediului şi a biodiversităţii
 Optimizarea ventilării naturale
 Sisteme complexe (faţade Double Peau, mansardări, extinderi)
 Utilizarea unor materiale şi sisteme inteligente
O prezentare sintetică a acestor soluţii se găseşte în tabelul 4.5, care poate servi ca un punct
de plecare pentru editarea unui catalog de soluţii, pentru fiecare soluţie din tabel, urmând
să se întocmească o fişă.
În afara tabelului se cuvin unele precizări referitor la Fereastra care funcţionează prin
efect Peltier, aducând un aport semnificativ la reducerea consumului de energie pentru
încălzire /răcire. Soluţia tehnică ce constituie obiectul unei propuneri de invenţie se referă
36
la răcirea sau încălzirea aerului dintre geamurile ferestrelor, respectiv a aerului dintre
pereţii exteriori ai clădirii şi o faţadă cortină.
Pentru îmbunătăţirea confortului termic în clădiri se poate realiza o bariera termică care
să reducă transmisia căldurii, între exteriorul şi interiorul clădirii prin răcirea, respectiv,
încălzirea aerului dintre geamurile ferestrei sau dintre pereţii exteriori ai clădirii şi o faţadă
cortină.
Acesta barieră termică se obţine prin confecţionarea unei tâmplării de fereastră sau a
componentelor faţadei cortină cu module termoelectrice bazate pe efectul Peltier.
Tâmplăria de fereastra şi faţadă cortină realizate cu module termoelectrice, bazate pe
efectul Peltier, prezintă următoarele avantaje:
- volumul utilizat pentru producerea scăderii sau creşterii temperaturii aerului este mic,
- sunt uşoare şi silenţioase ;
- nu au părţi în mişcare ;
- pot funcţiona în medii diverse, de la vid până la medii agresive ;
- nu influenţează negativ estetica clădirii şi nici încadrarea în ambient a acesteia.
Modulul termoelectric cu efect Peltier este un dispozitiv ce poate funcţiona ca o pompă de
căldură. Efectul Peltier, utilizat în cadrul acestei soluţii tehnice, constă în modificarea în
sensuri contrare a temperaturilor joncţiunilor a două metale diferite când ansamblul este
străbătut de curent electric.
Efectul Peltier este pronunţat (o diferenţă de temperatură mai mare) dacă curentul străbate
joncţiuni p-n ale unor semiconductoare sau joncţiuni metal-semiconductor.
Conductoarele de conexiune 1 se încălzesc şi formează sursa caldă a pompei de căldură, iar
conductoarele 2 se răcesc şi formează sursa rece a pompei de căldură, pentru sensul figurat
al curentului I.
Tâmplăria de fereastră are două componente :
- modulul termoelectric cu efect Peltier,
- rama suport, R.
Prin orificiile special prevăzute este evacuat aerul încălzit ca urmare a funcţionării pompei
de căldură şi, respectiv, este introdus aerul relativ mai rece din mediul exterior. în perioada
sezonului rece clapetele de admisie sunt închise.
Modulul termoelectric cu efect Peltier are o formă geometrică adecvată montării
geamurilor şi a ramei suport. Mărimea suprafeţei modulului termoelectric, situată între
geamurile, este în concordanţă cu mărimea fluxului termic preconizat. Modulul
termoelectric tâmplărie de fereastră este alimentat de la o sursă de curent continuu.
Garniturile asigura fixarea la poziţie a geamurilor.
In sezonul cald, modul termoelectric al tâmplăriei de fereastră, potrivit invenţiei, alimentat
cu polaritatea adecvată de la o sursă de energie electrică de curent continuu, funcţionează
ca pompă de căldură. în acest mod se răceşte aerul dintre geamurile ferestrei prin
extragerea căldurii prin suprafaţa rece.
Prin această răcire se realizează o bariera termică ce reduce fluxul de căldură de la exterior
către interiorul clădirii. în plus se realizează o reducere a transferului de căldură prin
37
radiaţie între suprafaţa interioară a ferestrei şi mediul interior prin scăderea temperaturii
superficiale a geamului interior.
In sezonul rece se inversează polaritatea sursei electrice în raport cu cea din sezonul cald.
Astfel suprafaţa caldă 1 devine suprafaţă rece şi suprafaţa rece 2 devine suprafaţă caldă. În
acest mod se încălzeşte aerul dintre geamurile ferestrei prin introducerea căldurii
prin suprafaţa devenită caldă.
Se realizează din nou, o barieră termică ce reduce pierderea de energie termică către
mediul exterior.
De asemenea, se reduce senzaţia de «perete rece» prin creşterea temperaturii superficiale a
geamului interior.
Sursa de energie electrică pentru tâmplăria de fereastră şi pentru panoul faţadă cortina
poate fi : reţeaua electrică a clădirii prin intermediul unui redresor, a unei baterii de
acumulatoare sau a unor panouri fotovoltaice, ultima soluţie fiind deosebit de interesantă
în condiţiile şi tendinţele ştiinţifice şi tehnologice actuale.
Tabel. 4.5 Soluţii tehnice de intervenţie asupra anvelopei

Obiective:
 Reducerea consumurilor energetice pentru exploatarea clădirilor
 Asigurarea calităţii mediului interior
 Efecte favorabile asupra mediului şi biodiversităţii
38
Strategii de Soluţie Schiţă de principiu Exemple
realizare a
- Descriere - - Observaţii -
obiectivelor
1 2 3 4
1. Creşterea 1.1. Suplimentarea 1.1.1. În sistem compact ETICS Amplasarea straturilor termoizolante suplimentare pe
gradului de izolaţiei termice a suprafaţa exterioară a pereţilor existenţi, prezintă următoarele
protecţie pereţilor prin avantaje:
termică a exterior
anvelopei  realizează în condiţii optime corectarea majorităţii punţilor
termice;
 conduce la o alcătuire favorabilă sub aspectul difuziei la
vaporii de apă şi al stabilităţii termice;
 protejează elementele de construcţie structurale precum şi
structura în ansamblu, de efectele variaţiei de temperatură;
 nu modifică dimensiunile ariilor utile şi locuibile;
 permite realizarea, prin aceiaşi operaţie, a renovării
faţadelor;
 nu necesită modificarea poziţiei corpurilor de încălzire şi a
conductelor instalaţiei de încălzire;
39
 permite locuirea apartamentelor în timpul executării
lucrărilor de reabilitare şi modernizare.
1.1.2. Cu parament opac şi strat de aer  Universitatea Petre Andrei, Iaşi
ventilat
1.2. Suplimentarea 1.2.1. Izolare termică prin interior (sistem Izolarea termică la interior prezintă următoarele avantaje:
izolaţiei termice a compact)
pereţilor prin  necesită cheltuieli mai reduse, deci o valoare mai mică
interior a investiţiei, ceea ce conduce, în unele cazuri, la o durată de
recuperare mai mică;
 necesită o execuţie mai puţin pretenţioasă;
 nu afectează aspectul arhitectural existent al clădirilor,
considerent important la clădirile cu valoare istorică sau
arhitecturală;
 permite reabilitarea termotehnică, independentă, a
pereţilor exteriori aferenţi unui număr limită de apartamente
din cadrul clădirilor.
La executarea termoizolaţiei suplimentare prin interior, pentru

o mai bună tratare a punţilor termice şi pentru evitarea migrării
umezelii pe suprafeţele adiacente (în cazul în care apar
fenomene pasagere de condens în structură) izolaţia termică
se prelungeşte pe suprafeţele adiacente (tavane şi pereţi
1.2.2. Cu strat de aer ventilat interiori) cu cca 30 cm. Grosimea termoizolaţiei pe zona de
prelungire poate fi constantă sau variabilă.
40
Prezenţa unui strat de aer care vine in contact cu interiorul la
partea superioară şi inferioară poate fi benefic din punct de
vedere al evitării riscului de condens în structură.
1.3. Terase 1.3.1. Îndepărtarea tuturor straturilor  Termoizolaţia trebuie realizată din materiale rigide,
compacte cu până la betonul de pantă impermeabile la apă (polistiren extrudat)
izolaţie termică  Protecţia hidroizolaţiei (pietriş sau piatră spartă)
suplimentară trebuie să împiedice plutirea (în cazul unor precipitaţii
abundente) şi antrenarea plăcilor termoizolante la vânturi
puternice
1.3.2. Terasă ranversată sau terasă  Elimină în totalitate riscul de condens în structură şi
DUO; realizată prin menţinerea tuturor măreşte durata de viaţă a hidroizolaţie
straturilor
41
1.4. Transformarea  Stratul de izolaţie suplimentară la nivelul terasei existente
acoperişului terasă poate fi dispus peste hidroizolaţia existentă, după
în acoperiş cu pod îndepărtarea stratului de protecţie, dacă planşeul poate
prin îndepărtarea suporta încărcarea suplimentară. În caz contrar, stratul de
stratului de izolaţie suplimentară se va dispune pe planşeu, după
protecţie a izolaţiei îndepărtarea tuturor celorlalte straturi.
existente şi
aplicarea unei
izolaţii
suplimentare
1.5. Ferestre 1.5.1. Înlocuirea ferestrelor existente din

lemn cu ferestre din PVC şi geam
termopan
42
1.5.2. Înlocuirea ferestrelor existente din
lemn cu tâmplarie din lemn stratificat
2. Valorificarea 2.1. Pereţi 2.1.1. Transformarea zonelor opace ale  Reabilitare clădiri de locuit –
surselor de faţadelor în pereţi cu efect de seră
energie (Trombe)
regenerabilă
43
2.1.2. Integrarea panourilor solare Montaj pe faţadă
fotovoltaice în alcătuirea faţadelor
2.2. Acoperiş 2.2.1. Integrarea panourilor solare fotovoltaice
în alcătuirea acoperişului
INSERARE PANOURI FOTOVOLTAICE ÎN

ÎNVELITOARE
1- căprior; 2- astereală; 3- barieră de vapori; 4- izolaţie

termică; 5- membrană hidroizolantă; 6- şipcă orizontală;
7- şipcă verticală; 8- foaie ondulată hidroizolantă; 9-
modul PV; 10- foaie tablă de legătură; 11- şină verticală
cu canale de drenare; 12- ţiglă; 13- spumă de etanşare;
14- clemă; 15- agrafă
44
2.2.2 Integrarea panourilor solare de tip
captator plan în alcătuirea acoperişului
2.3. Ferestre 2.3.1. Ferestre solare Cu toate că transparenţa sa corespunde doar unei cote de
40% din suprafaţă, captatorul-fereastră are aceeaşi
productivitate cu a unui captator plan clasic, instalat în faţadă.
2.4. Spaţii de tip 2.4.1. Transformarea loggilor în spaţii de  Reabilitare clădiri de locuit – arhitect Constantin
seră tip seră Lepădatu
45
2.4.2. Transformarea loggilor în spaţii de
tip atrium
3. Sisteme 3.1. Pereţi înverziţi Structură grădină verticală:
care contribuie
esenţial la  un schelet metalic;
protejarea  un strat de PVC;
mediului şi a  un strat de pâslă
biodiversităţii
3.2. Acoperişuri
verzi
46
4. Sisteme 4.1. Faţada
complexe, Double-Peau
soluţii (Double Skin)
inteligente
47
4.2 Faţade - Noile faţade "inteligente" includ geam termoizolant performant;
inteligente
- Practic, vitrajul "inteligent" are caracteristici optime de izolare termică,
asigură protecţie solară şi generează energie electrică (prin panouri
fotovoltaice integrate);
- Astfel, construcţia se adaptează "din mers" la condiţiile in schimbare

ale mediului exterior (iluminare, transformări climaterice etc.).
5. Sisteme 5.1. Detalii sisteme 5.1.1. Detaliu de atic Soluţie de reabilitare folosind sisteme uşoare pentru
uşoare folosite uşoare extinderea şi mansardarea unor imobile de locuinţe
la extinderi şi colective:
mansardări -
cu grad ridicat  Închiderile vor fi realizate din elemente uşoare,
de izolare de tip sandwich;
termică  Suprafeţele verticale sunt parţial acoperite cu
panouri fotovoltaice, parţial cu grădini verticale;
 Balcoanele deschise, care asigură ventilarea şi
iluminatul spaţiilor nou create, sunt prevăzute cu
sisteme de protecţie antisolară.
Pentru închiderile opace se propune utilizarea unor

panouri uşoare de tip GLUPAN alcătuite din:
- Feţe din OSB pentru exterior şi ghips pentru interior
- Miez din spumă poliuretanică rigidă.
48
Se obţin prin turnarea într-o presă hidraulică cu
termostatare, în interiorul unor rame care delimitează
suprafaţa materialelor de feţe.
Aptitudini de exploatare:
5.1.2. Detaliu coamă
1. Panourile nu contribuie la rezistenţa şi stabilitatea
clădirilor.
2. Prezintă caracteristici fizico-mecanice care asigură

siguranţa în exploatare, puse în operă sunt bine fixate şi
nu prezintă pericol de accidente pentru utilizatori.
3. Panourile cu feţe de ghips se încadrează în clasa de

combustibilitate C1, cele cu feţe de OSB se încadrează
în clasa de combustibilitate C4, iar spuma poliuretanică
are proprietatea de autostingere.
4. Panourile nu sunt toxice, nu sunt poluante, nu degajă

noxe, nu sunt radioactive.
5. Utilizarea panourilor Glupan în construcţii asigură

satisfacerea cerinţelor privind izolarea termică şi
5.1.3. Detaliu de streaşină economia de energie, conform normelor româneşti în
vigoare, prin alegerea corespunzătoare a grosimii
termoizolaţiei.
6. În condiţiile unei execuţii corecte a îmbinărilor cu

panouri sandwich GLUPAN, se obţine o izolare acustică
la zgomot aerian Ia (Rw) = 28-35 dB.
49
5.1.4. Detaliu – vedere în câmp
50
5. Metode de evaluare a impactului măsurilor de modernizare asupra eficienței

energetice a clădirilor și a calității mediului interior
5.1 Stabilirea unor criterii de evaluare a performanțelor diverselor variante de
intervenție asupra anvelopei clădirilor
Instrumentele potrivite pentru evaluarea măsurii în care soluţii/variantele de intervenţie
răspund dezideratelor mai sus menţionate sunt oferite de analiza de performanţă.
Lista extinsă a criteriilor de performanţă referitoare la clădire este inclusă în sistemele
complexe de evaluare prin prisma Dezvoltării Durabile, valabile în diferite ţări în care există
preocupări şi realizări notabile în domeniu (tabelul 5.1)
Tabelul 5.1. Sisteme integrate pentru evaluarea performanţei clădirii ăn relaţie cu utilizatorul
şi cu mediul
Nr. Denumirea
Obiectul evaluării Criterii Observaţii
crt. sistemului
1. Standardele ASTM Evaluarea - caracteristici- interesul scăzut
privind caracteristicilor de privind pentru consumul de
funcţionalitatea funcţionalitate a clădirii funcţionalitateaenergie al clădirii şi
întregii clădiri, în raport cu cerinţele clădirii relaţia cu mediul
Davis&Szigeti 1997, utilizatorilor - caracteristiciînconjurator
ASTM 2003 privind administrarea
- instrumentul de
Evaluări ale clădirilor luate individual
clădirii evaluare este

standardul serviciilor
2. BEES (Building for Evaluarea - factori diferiţi - utilizarea metodei de
Environmental And performanţelor de folosiţi pentru evaluare a unui ciclu
Economic mediu ale produselor combinarea scorului de viaţă
Sustainability) clădirii (două niveluri de performanţă
de performanţă economică cu scorul
reprezentate sub forma de performanţă de
unui scor general mediu
cumulat: deşeuri de
mediu şi nivel
economic)
3. Energy Star (program Evaluarea performanţei - se iau în - instrumentul de
al departamentului de sub forma unui sistem considerare diferite evaluare comparativă
energie U.S. DOE şi care certifică produse şi variabile precum este bazat pe internet;
al agentiei de clădiri ce respectă cu locaţia clădirii şi se analizează datele de
protectie a mediului stricteţe normele de condiţiile intrare
EPA) eficienţă energetică. meteorologice, pe - rezultatele furnizează
baza cărora se emite un scor cuprins între 0
un anumit scor de şi 100
performanţă
energetică.
51
4. U.S. DOE High – Evaluarea performanţei - norme de proiectare,

Performance în vederea standardizării- software pentru
Buildings Metrics măsurătorilor şi simulări energetice,
Project caracteristicilor clădirii,
- norme pentru
din punct de vedere proiecte cu
energetic performanţe ridicate
- bază de date cu studii
de caz
5. LEEDTM (US Green Evaluare calitativă - criterii predefinite - LEED este folosit
Building Council’s punctuală a performanţei precum eficienţe pentru evaluarea
Leadership în la nivelul clădirilor şi al energetice, calitatea clădirilor noi, a
Energy&Environmen locaţiei, care oferă aerului interior, construcţiilor
tal Design Rating credite pentru materiale produse comerciale noi, a
System) satisfacerea unor criterii local, conservarea proiectelor de
predefinite apei, reducerea reparaţie majoră şi a
efectului de insulă de operaţiunilor de
căldură, etc. întreţinere la
clădirile existente
6. BREEAM (Building Instrument de evaluare - BREEAM lucrează - BREEAM acoperă
Research care permite cu analizele de înainte nu doar sistemele şi
Establishment proprietarilor, şi după, venind cu anvelopa clădirii cât
Environmental utilizatorilor şi recomandări pentru şi operaţiunile şi
Assessment Method) proiectanţilor de clădiri îmbunătăţirea evaluării administrarea
să examineze şi să acestora referitoare
Evaluări ale clădirilor şi ale locaţiei
îmbunătăţească la consumul de
performanţele de mediu energie, de apă,
pe toată durata de viaţă a impactul asupra
unei construcţii mediului,
materialele folosite,
calitatea mediului
interior şi
productivitatea
7. CASBEE Evaluarea de mediu a - raportul dintre - îmbunătăţirea
(Comprehensive construcţiei pe baza performanţa şi condiţiilor de viaţă
Assessment System conceptului de eficienţă calitatea de mediu a pentru utilizatorii
for Building de mediu a clădirii unei clădiri, şi unui spaţiu ipotetic
Environmental încărcările de mediu închis “proprietate
Efficiency) ale clădirii privată”
- evaluarea
aspectelor negative
ale mediului asupra
proprietăţii private
8. HK-BEAM (Hong Evaluarea pe baza - criterii de - HK-BEAM include
Kong Building criteriilor de performanţă performanţă vizând atât credite de
Environmental pentru o serie de planificarea, performanţă ale
Assessment) probleme ale dezvoltării proiectarea, clădirilor cu privire
durabile construcţia, la materiale, sisteme
administrarea, şi încărcări de
utilizarea, întreţinerea mediu, cât şi credite
clădirilor ale locaţiei cu
privire la emisii,
modul de utilizare a
terenului
52
Principalele dificultăţi în aplicarea analizei de performanţă în diverse etape de viaţă ale

construcţiei, de la proiectare la post-ocupare, sunt legate de :
- transformarea cerinţelor utilizatorului /clientului în criterii de performanţă;
- evaluarea nivelului real de performanţă;
- precizarea unor valori de comparaţie, sub forma unor niveluri normate.
Transformarea exigenţelor utilizatorului în exigenţe şi criterii de performanţă este direct
legată de evaluarea nivelului de satisfacţie a utilizatorului /clientului şi necesită prelucrarea
statistică a informaţiilor obţinute prin completarea unor chestionare de către un număr
suficient de mare de utilizatori.
Evaluarea nivelului efectiv de performanţă cunoaşte două căi de abordare :
- evaluarea prin mijloace strict obiective (calcule, măsurători, experimentări, simulări
numerice), în faza de concepţie şi proiectare, dar şi în diverse faze ale exploatării;
- evaluarea prin metode subiective bazate pe aprecierea utilizatorilor privind asigurarea
confortului termic, acustic, vizual, precum şi a calităţii aerului şi a altor cerinţe de
ordin psihologic, psihosocial, economic, estetic etc., la clădiri în exploatare.
5.2 Criterii de performanţă pentru mediu interior (Key Indoor Performance Indicators)
O listă cvasi-exhaustivă a criteriilor referitoare la calitatea mediului interior şi a locuirii este
propusă în proiectul european PERFECTION (Peka Huovila ş.a) care are ca obiectiv
dezvoltarea unui cadru pentru indicatori de performanţă referitor la mediul interior (Key
Indoor Performance Indicators -KPI)
a. Sănătate şi confort c. Funcţionalitate şi stimulare pozitivă
a.1 Sănătate c.1 Funcţionalitate
a.1.1 Riscul de producere a mucegaiului c.1.1 Accesul în clădire
a.1.2 Ventilaţie /CO2 c.1.2 Claritatea circulaţiilor
a.1.3Surse de gaze de combustie/infiltraţii c.1.3 Posibilitatea de control şi reglaj ai
parametrilor microclimatici
a.1.4 Substanţe poluante (suspensii) c.2 Stimularea pozitivă
a.1.5 Calitatea apei de băut c.2.1 Vederea spre exterior
a.2 Confort c.2.2 Intimitatea
a.2.1 Temperatura operativă /PPD c.2.3 Senzaţii pozitive (estetică, colorit
etc,)
a.2.2 Iluminarea c.2.4 Accesul la spaţiilor de recreere
a.2.3 Factorul luminii de zi d. Adaptabilitate şi servicii
a.2.4 Nivelul zgomotului de fond d.1 Adaptabilitate
a.2.5 Durata de reverberaţie d.1.1 Versatilitate şi protecţie
b. Siguranţă şi securitate d.1.2 Funcţionarea instalaţiilor
b.1 Siguranţă d.1.3 Adaptabilitatea la modificări
climatice
b.1.1 Siguranţă în utilizare d.2 Servicii
b.1.2 Siguranţă structurală, la foc, d.2.1 Conservarea mărcii şi a moştenirii
electrică, magnetică, radioactivitate culturale
b.1.3 Specificul clădirii d.2.2 Accesibilitatea la instalaţii
53
b.2 Securitate d.2.3 Curăţenie

b.2.1Personală şi materială d.2.4 Mentenanţă
b.2.2 Securitatea informaţiilor
b.2.3 Securitate în situaţii excepţionale
(atacuri teroriste, catastrofe naturale)
5.3 Criterii privind eficienţa energetică şi calitatea mediului interior

a. Performanţa energetică este evaluată prin necesarul anual de energie pentru încălzire,
ventilare/climatizare, preparare apă caldă menajeră şi iluminat, raportat la suprafaţa încălzită
Sunt definite 7 clase de performanţă energetică: clasa “A” reprezentând un consum redus de
energie şi o eficienţă crescută, iar clasa “G” un consum mare de energie şi respectiv o
eficienţă energetică redusă.
b. Calitatea aerului interior asigurată prin ventilare care poate fi apreciată prin :
 debitul necesar de aer proaspăt, exprimat în m3/oră sau m3/oră şi persoană;
 rata ventilării, dată de raportul între volumul de aer proaspăt introdus într-o oră şi
volumul încăperii, exprimată în volume/oră sau ore-1;
 viteza de mişcare a aerului în încăperi, în m/s.
Valori normate pentru criteriile referitoare la ventilare sunt prezentate în tabelul 5.2 şi 5.3
Tabelul 5.2 Rata ventilării pentru locuinţe; valori normate
Cameră de zi şi
Rata schimbului de Debit de aer evacuat
dormitoare, debit
Categorie aer l/s
de aer exterior
l/s,m2 ach l/s,pers l/s/m2 Bucătărie Băi Toalete
I 0.49 0.7 10 1.4 28 20 14
II 0.42 0.6 7 1.0 20 15 10
III 0.35 0.5 4 0.6 14 10 7
Nivelurile recomandate ale ratei ventilării trebuie să fie de cca. 1.0....2.0 h-1 pe ansamblul unei
locuinţe, cu valori mai reduse în încăperile principale (0.7...1.5 h-1) şi mai mari în băi şi
bucătării (3.0...4.0 h-1).
Tabelul 5.3 Viteza maximă a aerului din încăperi
Tipul activităţii Viteza maximă (m/s)

Activităţi sedentare (locuinţă, birou, sala de spectacole) 0.1...0.2
Activităţi ce reclamă un efort fizic moderat (ateliere, magazine) 0.25
Activităţi ce implică o mişcare permanentă a ocupanţilor 0.5
Zonele cu climat cald 2...3
54
c. Confortul interior
c.1. Parametrii de confort termic (tabelul 5.4)
- indicele PMV (votul mediu previzibil);
- indicele PPD (procentul previzibil de nemulţumiţi).
Tabelul 5.4 Clase de confort termic interior
Clase de Echilibrul termic global Disconfort local suplimentar Asimetria

confort al corpului temperaturii
radiante
PPD PMV Curenţi Gradienţi Tempera-
[ºC]
de aer verticali de tura la sol
temperatură
A (înalt) <6% -0,2÷ +0,2 <15% <3% <10% <5
B (mediu) <10% -0,5÷ +0,5 <20% <5% <10% <5
C (min) <15% -0,7÷ +0,7 <25% <10% <15% <10
c.2. Confortul vizual apreciat prin:

- factorul de lumină naturală (FLN) în punctele cele mai defavorizate ale încăperii care
determină:
- nivelul de iluminare;
- uniformitatea iluminării în planul util.
Nivelul de iluminare trebuie sa fie în concordanţă cu specificul activităţii desfăşurate în
încăpere şi trebuie să fie asigurat pe suprafaţa de referinţă (Metodologie de calcul al
performanţei energetice a clădirilor)
Valoare recomandată pentru uniformitatea iluminării pe planul util pentru clădiri de
locuit- 1/10;
c.3. Confortul acustic apreciat prin nivelul de zgomot în spaţiile de locuit.
Anexa E (prEN 15251) -valorile admisibile ale nivelului de zgomot pentru diferite tipuri de
spaţii.
a. Impactul asupra mediului exterior evaluat prin emisiile de CO2 în atmosferă rezultate
din arderea combustibililor fosili pentru asigurarea necesarului de energiepentru
exploatare.
5.4 Aplicarea conceptului de performanţă totală TBP la evaluarea calităţii clădirilor
Conceptul de performanţă totală - Total Building Performance TBP - apărut în ultimile
decenii ale secolului trecut - oferă un instrument de evaluare a calităţii unei clădiri, din punct
de vedere al măsurii în care sunt satisfăcute totalitatea exigenţelor de performanţă, respectiv:
- spaţialitate,
- integritate structurală,
55
- rezistenţă la foc,
- siguranţă în exploatare,
- performanţă energetică,
- calitatea aerului,
- confort vizual,
- confort acustic şi vizual.
La acestea se pot adăuga criterii referitoare la aspecte arhitectural–urbanistice, costuri de

investiţie, durata de amortizare a investiţiei etc.
Pentru selectarea variantei optime de intervenţie asupra anvelopei se propune utilizarea listei
selective de criterii prezentată anterior.
5.4.1 Model de evaluare a performanţei totale pe baza de certificate elaborate pentru
fiecare criteriu
Se propune o metodologie de evaluare a performanţei totale a clădirilor prin elaborarea unor
certificate similare celor energetice pentru fiecare criteriu de performanţă în parte şi integrarea
rezultatelor într-un indicator global prin intermediul unor coeficienţi de ponderare (Tabel 5.1).
Performanţa energetică
Tabel 5.1. Clasificarea performanţelor energetice a clădirilor rezidenţiale
Consum specific annual de Clasa de performanţa

Punctaj
energie primară (kWh/m2.an) energetică
< 50 A 7
50-70 B 6
70-90 C 5
90-110 D 4
110-130 E 3
130-150 F 2
> 150 G 1
Calitatea aerului interior; ventilarea

Se propune încadrarea în 7 clase de pentru stabilirea nivelurilor de performanţăreferitoare la
debitul de aer vehiculat şi la viteza de mişcare a aerului.
Confortul termic
Intervalul de valori PMV=- 0,2...+0,7 se împarteîn 7 clase. Similar se procedează şi pentru
celelate criterii(PPD, curenţi de aer, gradienţi verticali, asimetria de temperatură, temperatura
pardoselii). Indicatorul global de confort se calculează ca o medie ponderată.
Confortul acustic
Pentru a evalua confortul acustic, se propune încadrarea în 7 clase pentru satisfacerea a 5
exigenţe de performanţă. Comfortul acustic se îmbunătăţeşte cu creşterea valorilor de
56
reducţie sonoră a elementelor de compartimentare (R’w) şi de faţadă (D2m,n,Tw) şi scade cu

valori reduse ale nivelurilor de presiune acustică: L’nw- planşee, LAS, max şi LAeq – sisteme.
Indicele de confort acustic este calculat ca medie aritmetică a valorilor obţinute (Tabelul 5.2).
Tabelul 5.2. Niveluri de performanţă acustică pentru clădiri rezidenţiale
1 2 3 4 5 6 7
R’w < 41 41-44 44-47 47-50 50-53 53-56 > 56
D2m,nT,w < 31 31-34 34-37 37-40 40-43 43-46 > 46
L’nw > 72 69-72 66-69 63-66 60-63 57-60 < 57
LAS,max > 44 44-41 41-38 38-35 35-32 32-29 < 29
LAeq > 44 44-41 41-38 38-35 35-32 32-29 < 29
Confortul vizual
Nivelul de iluminare funcţie de tipul de activitate, caracteristicile cromatice ale obiectelor de
iluminat, evitarea fenomenelor de orbire sunt importante pentru un confort vizual
corespunzător. Lumina naturală în spaţiile construite depinde de locaţie, expunere, ferestre,
elemente naturale sau construite din vecinatate.
Factorul de lumină naturală este definit de relaţia:
E
FLD m  (5.1)
E0
unde:
E – iluminarea medie interioară;
E0 – iluminarea medie a cerului (5000lux).
Indicele de iluminare a clădirii se referă la iluminarea artificială şi la lumina naturală.
Evaluarea iluminării artificiale se realizează prin identificarea a 7 clase pentru camere
specifice clădirilor rezidenţiale (dormitoare, bucătării, băi, camere de zi/zone de acces) bazate
pe valorile medii de iluminare E. Valorile maxime şi minime (in unităţi lux) recomandate de
standarde sunt considerate ca valori extreme şi domeniul central este împărţit în părţi egale
(Tabelul 5.3).
Tabelul 5.3. Clasificarea exigenţelor de performanţă pentru iluminarea artificială a clădirilor
rezidenţiale
1 2 3 4 5 6 7
Dormitor < 50 50-70 70-90 90-110 110-130 130-150 > 150
Bucătărie < 200 200-260 260-320 320-380 380-440 440-500 > 500
Baie < 50 50-70 70-90 90-110 110-130 130-150 > 150
Zonă de
< 50 50-70 70-90 90-110 110-130 130-150 > 150
circulaţie
57
Lumina naturală este evaluată prin identificarea a 7 clase a factorului de lumină naturală a
fiecărei încăperi. Valoarea limită minimă este considerată 2% şi cea maximă 22%. Domeniul
dintre aceste limite este împărţit în părţi egale (Tabelul 5.4).
Tabelul 5.4. Clasificarea exigenţelor de performanţă privind lumina naturală în clădiri
rezidenţiale
1 2 3 4 5 6 7
Dormitor < 2% 2-6% 6-10% 10-14% 14-18% 18-22% > 22%
Bucătărie < 2% 2-6% 6-10% 10-14% 14-18% 18-22% > 22%
Baie < 2% 2-6% 6-10% 10-14% 14-18% 18-22% > 22%

Zonă de > 22%
< 2% 2-6% 6-10% 10-14% 14-18% 18-22%
circulaţie
Indicele de iluminare a clădirii este calculat ca medie aritmetică a acestor indicatori pentru
fiecare încăpere. Dacă există două încăperi de acelaşi fel (dormitoare), se consideră valoarea
cea mai mică.
Implicaţii asupra mediului exterior- emisii de CO2
Emisiile de CO2 în atmosferă depind direct de cantitatea de energie necesară furnizată de surse
neregenerabile. Certificatul este similar cu cel energetic.
Indicele de performanţă globală (TBP)
Indicele de performanţă totală (TPB) este definit prin acordarea unei ponderi (coeficient de
importanţă) pentru fiecare criteriu. Stabilirea ponderii criteriiilor este o operaţie de mare
importanţă şi poate fi realizată pe bază de propuneri din partea specialiştilor (proiectanţi sau
evaluatori), prelucrând opţiunile utilizatorilor exprimate prin răspunsul la chestionare, sau
integrând cele 2 posibilităţi, prin consultări şi discuţii între toţi actorii implicaţi. Sintetic,
etapele de parcurs sunt prezentate în schema din figura 5.1.
Aceeaşi procedură poate fi utilizată şi după aplicarea măsurilor de reabilitare, pentru
evaluarea performanţei totale în condiţii de exploatare. În acest caz poate fi luat în considerare
nivelul de satisfacţie declarat de utilizatori ţi rezultatele unor măsurători în situaţia reală.
58
Figura 5.1 Schemă generală de evaluare pe baza conceptului de performanţă totală
5.4.2 Model de evaluare a calității unei clădiri în faza de exploatare

Modelul propus pentru evaluarea calității clădirilor în exploatare are ca scop stabilirea unui
indicator global de performanță, indicele TPB, capabil să reflecte atât percepția utilizatorilor
59
cu privire la nivelul de satisfacere a cerințelor, precum și soluțiile tehnice adoptate în acest

scop. Acest lucru implică următoarele etape:
A. Analiza calității pe baza percepției utilizatorilor:
- criterii de selecție și criterii de durabilitate sub care pot fi evaluate pe baza percepției
utilizatorilor și/sau prin calcul;
- formularea cerințelor de calitate asociate criteriilor selectate;
- evaluarea satisfactiei utilizatorilor în raport cu așteptările privind calitatea exigențelor
selectate prin datele statistice furnizate de răspunsurile la chestionare;
- stabilirea ponderii fiecărui criteriu implicat în performanța totală;
- determinarea indicelui de performanță totală al construcției.
B. Analiza nivelului de performanță oferit de soluțiile tehnice aplicate în realizarea
construcției
- identificarea soluțiilor tehnice utilizate pe baza informațiilor tehnice sau a unor controale "in
situ" a celor existente;
- evaluarea nivelului de performanță, în comparație cu valorile normate stabilite în faza de
proiectare;
- stabilirea ponderii fiecărui criteriu implicat în performanța totală;
- determinarea indicelui de performanță total al construcției.
C. Integrarea nivelului de performanță rezultat din evaluarea percepției utilizatorilor cu cel
care a rezultat pe baze obiective, ca un indicator global de calitate, capabil să caracterizeze
clădirea atât din punctul de vedere al utilizatorului, precum și cel al evaluatorului, care
lucrează cu criterii exprimate în valori măsurabile. Pentru acest scop, acesta poate fi utilizată
Implementarea Funcției de Calitate, QFD. QFD este un proces sistematic care ține seama de
cerințele utilizatorului în concepția/ proiectarea unui produs, pentru a le satisface la un nivel
superior. Adaptat pentru a evalua calitatea clădirilor, QFD a fost aplicată în diferite moduri,
oferind o gamă largă de posibilități, de la optimizarea arhitecturală și structurală, la punerea în
aplicare a criteriilor de dezvoltare durabilă în proiectarea și reabilitarea clădirilor sau a
cartierelor sau la evaluarea performanței companiilor de proiectare/construcție.
5.4.3 Indicele Performanței Totale a unei cladiri. Studiu de caz.
Analiza de performanță post-ocupare a fost efectuată în cazul unei clădiri de învățământ
realizată în 1980, caracterizată printr-un nivel scăzut de eficiență energetică, determinată de:
- volumetrie;
- suprafața mare a zonelor vitrate;
- izolarea termică redusă a elementelor anvelopei.
Imobilul a fost supus unor lucrări de reabilitare termică, ce au vizat economia de energie
termică, care au constat în înlocuirea ferestrelor din lemn cu geam dublu cu ferestre cu profile
din PVC cu geam termopan. Această măsură, cuplată cu îmbunătățirea sistemului de încălzire,
60
a condus la creșterea eficienței energetice, certificarea energetică a clădirii schimbându-se de

la clasa D la clasa C. Trebuie remarcat faptul că strategia de reabilitare nu a inclus măsuri de
creștere a calității aerului din interior, ventilarea fiind realizată în mod natural, prin ferestre,
fără a se respecta programul lor de deschidere.
a. Indicele de Performanță Totală evaluat pe baza perceptiei utilizatorilor
Măsura în care au fost îndeplinite cerințele utilizatorilor a fost analizată prin prelucrarea
informațiilor obținute din răspunsurile la un set de chestionare distribuite unui număr de 80 de
utilizatori. Primul chestionar constă din întrebări legate de importanța atribuită de către
utilizatori pe o scală de la 1-5, următoarelor criterii: funcționalitate, aspectul arhitectural
estetic, confortul termic în timpul sezonului cald, confortul termic în timpul sezonului rece,
confort acustic, confort vizual, costurile de investiție și costurile de exploatare. Scorurile
medii obținute pentru fiecare criteriu arată că utilizatorii acordă cea mai mare importanță
funcționalității și o importanță minimă confortului acustic (Figura 5.2).
Figura 5.2 Importanța dată de către utilizatori diferitelor exigențe de performanță
Al 2-lea chestionar include întrebări referitoare la nivelul de satisfacție al acelorași cerințe.

Nivelul maxim de satisfacție se înregistrează în cazul funcționalității și minim pentru calitatea
aerului (Figura 5.3).
Figura 5.3. Nivelul de satisfacere a cerințelor de calitate percepute de către utilizatori: a –

funcționalitate; b - calitatea aerului.
61
S-a determinat indicele TBP rezultat din percepția utilizatorilor (Tabelul 5.5), introducând valorile
rezultate din prelucrarea răspunsurilor la primul chestionar, scorurile fiind obținute pentru fiecare
exigență, ca nivel de performanță, și ca pondere. Indexul total de performanță a fost obținut prin
compararea nivelului real cu nivelul maxim de performanță, în funcție de situația în care toate
cerințele s-au îndeplinit la nivel maxim, cu 5 puncte și are o valoarea de 65%.
Tabelul 5.5. Evaluarea nivelului de performanță pe baza percepției utilizatorilor
Nivel de Pondere
Exigențele utilizatorilor Nu p u
satisfacție (scor) Pi,u
UR 1 Funcționalitate 3.93 0.16 0.629
UR 2 Arhitectură 3.23 0.14 0.452
UR 3 Confort termic-iarna 3.46 0.145 0.502
UR 4 Confort termic-vara 3.14 0.156 0.489
UR5 Confort acustic 3.25 0.134 0.435
UR5 Confort vizual 3.24 0.135 0.437
UR 7 Calitatea aerului interior 2.92 0.130 0.379
Pef,u 3.32
Pu,max 5.1
ITPB 0.65 (65%)
b. Indicele de performanță totală estimat pe baza evaluării nivelurilor reale de

performanță ale sistemului construcție și ale sub-sistemelor acesteia
Calitatea mediului interior, în sala de curs, a fost analizată, de asemenea, prin măsurători
obiective privind: temperatura și umiditatea relativă a aerului din interior și nivelul
concentrației de CO2 pe parcursul a 16 ore, în perioada de luna ianuarie a anului 2010. În
acest timp, încăperea a fost ocupată timp de 2 ore, iar sistemul de încălzire a funcționat în
mod continuu.
Rezultatele evaluărilor subliniază următoarele aspecte:
- temperatura aerului din interior prezintă valori ridicate, pe parcursul duratei de ocupare
aceste valori fiind fiind cuprinsă între 23,5 ° C și 25,5 ° C (Figura 5.4);
- umiditatea relativă a aerului din interior, Fig.4, este cuprinsă între 38% și 43% pe parcursul
duratei de ocupare, valorile fiind sub 36%, după dispariția surselor de vapori cauzate de prezența
ocupanților. Acest tip de valori, în anumite combinații cu valori ale temperaturii aerului, creează
pentru utilizatori senzația de satisfacție în ce privește confortul termic (Figura 5.5);
Figura 5.4 Variația temperaturii aerului din interior pe parcursul timpului de evaluare
62
Figura. 5.5 Variația umidității relative din interiorul camerei de curs pe parcursul timpului de
evaluare
- Pe parcursul timpului de evaluare, concentrația de CO2 prezintă valori mai mari decât cele
maxime admisibile (166 ppm), valoarea maximă a ajunge la 3669 ppm, figura 5.6.
Figura 5.6 Variația concentrației de CO2 în perioada de evaluare
Sintetic, valorile parametrilor care caracterizează calitatea mediului interior sunt prezentate în
tabelul 5.6.
Tabelul 5.6 Valorile parametrilor caracteristici mediului interior rezultate prin măsurători
Parametru Valori măsurate

Medii Maxime Minime
Temperatura 23.45 25.8 18.9
Punct de rouă 14.40 17.2 11.4
Umiditate relativă 37.25 45.44 34.35
Concentrație CO2 2373 3669 774
Din lista criteriilor care au fost analizate de către utilizatori, au fost selectate cele pentru care
nivelul de performanță poate fi evaluat prin calcul sau măsurători, care a fost adăugat la
criteriul privind costurile de performanță energetică și cele de exploatare. Fiecare criteriu a
fost evaluat pe o scală de la 1 la 5; scorul este dat de compararea nivelurilor reale de
performanță cu cele standardizate, recomandate de normativele de proiectare. Importanța
63
ponderii fiecărui criteriu a fost stabilită de către autori, ținând cont de preferințele exprimate
de către utilizatori. Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 5.7. Indicele efectiv de performanță
totală raportat la cel maxim este de 73,2%.
Tabelul 5.7 Evaluarea nivelului de performanță oferit de soluțiile tehnice

Scor
Nivel Pondere
Exigență Criteriu Nop x po
efectiv de P0 [%]
performanță
PT1 Confort Temperatura operativă de confort 5 0.16 0,90
termic-iarna
PT2 Confort Numărul annual de ore când este 3 0.17 0,51
termic-vara necesară condiționarea aerului
Pt 3 Confort Indicele de reducție sonoră
acustic pentru elementele de anvelopă 4 0.12 0,48
Nivel de zgomot interior
PT4 Confort Nivel de iluminare pe planul de
vizual lucru
Uniformitatea iluminării 5 0.13 0,65
Numărul de ore când este
asigurată iluminarea
PT5 Calitatea Rata ventilării
aerului Conținutul maxim de CO2 pe 2 0.14 0,28
durata de ocupare
PT6 Performanță Necesarul specific annual de
energetică energie pentru încălzire, 3 0.14 0,42
condiționare, iluminat
Pt 7 Cost de Costul energiei pentru încălzire,
utilizare condiționare, iluminat 3 0.14 42
Costuri curente de funcționare
Scor efectiv total 366
Scor total maxim 500
0.732
ITPB (73.2%)
c. Evaluarea indicelui TPB prin integrarea performanței date de soluțiile tehnice cu cele
realizate de percepția utilizatorilor, aplicarea QFD
Utilizarea QFD implică rezolvarea a trei matrici:
a. Matricea inițială cu datele (tabelul 5.8) care prezintă exigențele utilizatorilor și cele
date de soluțiile tehnice, precum și relațiile dintre ele. Relația directă este cotată cu un punct și
cea indirectă cu 0,5 puncte.
Tabelul 5.8. Matricea cu date inițiale
Exigențele date de soluțiile tehnice

TR1 TR2 TR3 TR4 TR5 TR6 TR7
Exigențele
utilizatorilor 0.16 0.17 0.12 0.13 0.14 0.14 0.14
UR1 0.160 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0 1
UR2 0.140 0 0 0 0 0 1 1
64
UR3 0.145 1 0 0 0 0 1 1
UR4 0.156 0 1 0 0 0 1 1
UR5 0.134 0.5 0 0 1 0 0 0.5
UR6 0.135 0.5 0 0 0 0 0.5 0.5
UR7 0.130 0.5 0 0 0 1 0.5 0.5
b. Matricea de evaluare a nivelului real de performanță (tabelul 5.9), în cazul în care se

introduc nivelurile de performanță rezultate din percepția utilizatorilor, iar cele obținute prin
mijloace obiective de evaluare, precum și ponderile de importanță pentru fiecare dintre
cerințele/criteriile luate în considerare.
Tabelul 5.9 Matricea de evaluare a nivelului real de performanță
Exigențe Exigențe tehnice de performanță
nivel
ale Pon- Nivel
utilizato- dere maxim
rului ●● / ● 0.16 0.17 0.12 0.13 0.14 0.14 0.14
UR1 0.16 3.93 0.357 0.285 0.277 0.320 0.227 0.262 0.524 2.253
UR2 0.14 3.23 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.436 0.436
UR3 0.145 3.46 0.651 0.000 0.000 0.000 0.000 0.461 0.461 1.573
UR4 0.156 3.14 0.000 0.500 0.000 0.000 0.000 0.455 0.455 1.410
UR5 0.134 3.25 0.309 0.000 0.000 0.543 0.000 0.000 0.214 1.066
UR6 0.135 3.24 0.309 0.000 0.000 0.000 0.000 0.214 0.214 0.738
UR7 0.13 2.92 0.295 0.000 0.000 0.000 0.330 0.200 0.200 1.025
Nivel real de
1.921 0.785 0.277 0.862 0.557 1.592 2.504 8.499
performanță
●● Ponderi de importanță normalizată – Nivel de performanță; ● Ponderi de importanță normalizată
– Nivel de satisfacție
c. Matricea de evaluare a nivelului maxim de performanță (tabelul 5.10), care păstrează

ponderile de importanță a criteriilor, dar se presupune că atât cerințele utilizatorilor cât și
criteriile de performanță sunt îndeplinite la nivelul maxim (5 puncte).
Tabelul 5.10 Matricea de evaluare a nivelului maxim de performanță
Exigențe tehnice de performanță

Exigențe ale
utilizato- Pondere 0.16 0.17 0.12 0.13 0.14 0.14 0.14
Nivel
rului
Nivel 5 5 5 5 5 5 5 maxim
UR1 0.16 5 0.400 0.413 0.350 0.363 0.375 0.375 0.750 3.025
UR2 0.14 5 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.700 0.700
UR3 0.145 5 0.763 0.000 0.000 0.000 0.000 0.713 0.713 2.188
UR4 0.156 5 0.000 0.815 0.000 0.000 0.000 0.740 0.740 2.295
65
UR5 0.134 5 0.368 0.000 0.000 0.660 0.000 0.000 0.343 1.370
UR6 0.135 5 0.369 0.000 0.000 0.000 0.000 0.344 0.344 1.056
UR7 0.13 5 0.363 0.000 0.000 0.000 0.675 0.338 0.338 1.713
Nivel maxim de performanță 2.261 1.228 0.350 1.023 1.050 2.509 3.926 12.346
Comparând nivelul de performanță reală (efectivă) cu indicele maxim posibil, rezultă indicele
TPB de 71,7%.
Comparând valorile indicilor TBP obținute prin cele trei metode, se poate observa:
- indicele TBP, obținut pe baza percepției utilizatorilor, are cea mai mică valoare, de 65%,
comparativ cu 71,7%, care este valoarea nivelul total de performanță atins luând în
considerare performanțele tehnice; această diferență poate fi explicată prin prezența unor
criterii subiective, cum ar fi: funcționalitatea, aspectul arhitectural, precum și de unele puncte
slabe ale normativelor de proiectare.
- indicele TBP rezultat din integrarea celor două metode de evaluare este de 68,8%, ceea ce
reprezintă o valoare medie între valorile obținute pe baza percepției utilizatorilor și a celor
rezultate din evaluarea performanțelor soluțiilor tehnice.
Se poate spune că integrarea celor două modalități de evaluare oferă o variant mai realistă
pentru estimarea nivelului de performanță a cladirilor, într-o etapă a ciclului lor de viață.
d. Concluzii
Calitatea unei clădiri, aflată într-o anumită etapă a ciclului de viață, poate fi evaluată prin
estimarea nivelului de performanță reală a sistemelor și subsistemelor din care este alcătuită,
fiecare dintre acestea având propria sa contribuție la nivelul de performanță al clădirii.
Acestea pot fi evaluate prin calcul și/sau măsurători și reflectă starea materialelor sub acțiunea
factorilor de mediu, dar, de asemenea, efectul lucrărilor de modernizare și reabilitarea
structurii și anvelopei, sau a sistemelor de instalații.
Studii și cercetări cu privire la acest subiect, desfășurate în Europa sau în alte țări ale lumii,
arată că evaluarea calității clădirilor nu este realist, cu excepția cazului în care se ia în
considerare și măsura în care sunt satisfăcute exigențele și așteptările utilizatorilor, care
exprimă calitatea unor factor ice nu pot fi evaluați în mod obiectiv (funcționalitate,
arhitectura, stare de finisare, etc.).
Indicatorul de performanță totală a clădirii, TPB, oferă un instrument pentru evaluarea globală
a calității acesteia, care ține seama de importanța diferitelor criterii care nu în toate cazurile
este aceeași, indiferent dacă acesta este exprimat de către utilizatori sau de către
specialiști/evaluatori.
Modelul de evaluare propus abordează necesitatea unei estimări rapide a calității unei clădiri,
aflată într-o anumită etapă a vieții, care integrează nivelul de performanță al clădirii cu gradul
de satisfacție al utilizatorilor.
Aplicarea modelului pe o anumită situație (o clădire de învățământ superior) evidențiază
următoarele aspecte:
66
- nivelul de calitate, evaluat pa baza percepției utilizatorilor, este mai mic decât cel obținut
prin luarea în considerare a performanțelor clădirii măsurate prin mijloace obiective; acest
lucru reflectă ponderea criteriilor subiective de evaluare a calității, dar poate fi o consecință a
deficiențelor prezente în normativele de proiectare/evaluare.
- integrarea intr-un singur indicator, TBP, a celor două componente ale calității (percepția
utilizatorilor și performanța tehnică) oferă posibilitatea unei evaluări mai realiste a calității
clădirilor și un mijloc de comparare a nivelului de calitate al unei clădiri într-o anumită etapă
a ciclu de viață, în comparație cu calitatea inițială (cea prevăzută în proiect), ori calitatea altor
construcții similare.
6. Evaluarea eficienței unor măsuri de modernizare energetică a clădirilor prin metode
analitice
6.1 Potențialul clădirilor de învățământ de a fi transformate în nZEB prin intermediul
unor măsuri de reabilitare termică
6.1.1 Conceptul de “Nearly Energy Zero Building” (nZEB)
Astăzi, datorită creșterii numărului populației și a tehnologiei tot mai avansate, consumul de
energie este în continuă creștere. Într-un moment în care preocupările legate de mediu, cu
implicații economice și sociale, sunt din ce în ce mai importante, când schimbările climatice
pun în pericol securitatea energetică, epuizarea resurselor sau capacitatea de a plăti facturile
de energie, reducerea consumului de energie în clădiri devine de o importanță strategică, atât
pe plan național și internațional. Consumul redus de energie și utilizarea sporită a energiei din
surse regenerabile au, de asemenea, un rol important în promovarea siguranței aprovizionării
cu energie, dezvoltarea tehnologiei, dar și în oferirea unor oportunități de angajare și
dezvoltare regională.
În plus față de eforturile de a construi clădiri noi cu consumuri reduse de energie, este esențial
să se abordeze aspectele legate de nivelurile ridicate de energie a clădirilor existente. Clădirile
sunt un element central al politicii statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la
eficiența energetică, reprezentând aproximativ 40% din consumul final de energie (Figura 6.1)
și 36% din emisiile de gaze cu efect de seră.
Figura 6.1 Consumul de energie, pe sectoare de activitate, în țările EU-28 (Source: Eurostat)
Având o contribuție semnificativă la consumul de energie al UE, la utilizarea resurselor

convenționale de energie și a emisiilor de dioxid de carbon, sectorul construcțiilor este
67
subiectul multor politici, strategii și obiective pe termen mediu și lung care să vizeze
reducerea efectelor negative.
Pentru anul 2020 a fost stabilit un set de trei obiective-cheie:
• reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră în UE, în comparație cu anul 1999;
• creșterea cu 20% a ponderii energiei produse din surse regenerabile în UE;
• îmbunătățirea cu 20% a eficienței energetice în UE.
Într-o perspectivă mai îndepărtată, UE și-a stabilit obiective pe termen lung pentru 2050.
Având în vedere că în 2050 mai mult de un sfert din stocul de clădiri urmează a fi construite,
o mare parte din aceste emisii nu sunt luate în considerare în prezent. În vederea atingerii
acestor obiective ambițioase ale UE, consumul de energie și emisiile de CO2 asociate ale
clădirilor care urmează să fie construite va fi aproape de zero. Acest lucru necesită o definiție
sau o serie de orientări în practică a "clădirilor cu consum de energie aproape zero" (nZEB).
Revizuirea Directivei privind performanța energetică a clădirilor (EPBD) a introdus la
articolul 9, "Clădirile cu un consum de energie aproape egal cu zero" (nZEB), ca o cerință ce
urmează a fi pusă în aplicare în 2019-2021 pentru clădirile publice și apoi pentru toate
clădirile noi. Directiva definește clădirile cu consum de energie aproape zero, după cum
urmează: "O clădire cu un consum de energie aproape zero, este o clădire cu performanță
energetică ridicată, cu un neceesar de energie redus sau aproape zero, aceasta fiind acoperită
în mare parte din surse regenerabile, inclusiv energia produsă la fața locului sau în apropiere".
Recunoscând diversitatea tradițiilor și a practicilor curente în sectorul construcțiilor, dar și
condițiile climatice și procedurile diferite de abordare în întreaga UE, EPBD nu instituie o
metodologie uniformă pentru punerea în aplicare a conceptului de clădire cu aproape zero
energie convențională (nZEB), determinând fiecare stat membru să dezvolte propria lor
definiție a nZEB. În același timp, statele membre ale UE sunt obligate să elaboreze planuri
naționale de punere în aplicare a nZEB specifice, planuri care trebuie să țină seama de
condițiile naționale, regionale sau locale. Aceste planuri vizează punerea în aplicare a
conceptului nZEB în măsuri practice, în vederea creșterii numărului de clădiri cu consum de
energie aproape zero.
Pentru îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor existente este esențială, nu numai
atingerea obiectivelor naționale de eficiență energetică pe termen mediu, dar, de asemenea, și
îndeplinirea obiectivelor pe termen lung ale strategiei privind modificările climatice și
trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute emisiilor de bioxid de carbon până în
2050.
Având în vedere aceste preocupări strategice, politica europeană privind consumul de energie
în sectorul clădirilor a fost consolidată în ultimii ani, în principal, prin reformularea Directivei
privind performanța energetică a clădirilor - EPBD (Directiva 2010/31 / UE) în 2010 și,
recent, prin Directiva privind eficiența energetică - EED (Directiva 2012/27 / UE) [2], care a
abrogat directivele privind serviciile energetice și promovarea cogenerării.
Toate aceste cerințe, dar și altele, cum ar fi necesitatea luării în considerare a utilizării
energiei din surse regenerabile pentru clădiri noi sau pentru cele supuse unor renovări majore,
stabilite în Directiva privind promovarea energiei din surse regenerabile (Directiva 2009/28 /
68
CE) [3 ], prevede un cadru care poate fi pus în aplicare prin măsuri de politică menite să
reducă consumul de energie, în special în clădiri.
România are un important patrimoniu de clădiri, realizate mai ales în perioada 1960-1990, cu
un nivel scăzut de izolație termică, ca o consecință a crizei energetice din 1973. Aceste clădiri
au elemente de închidere cu un nivel scăzut de protecție termică, care nu mai este adecvată
reglementărilor actuale. În afară de sectorul rezidențial, clădirile publice sunt, de asemenea,
un important consumator de energie. Distribuția consumului de energie finală cu privire la
diferite tipuri de clădiri publice din România este prezentată în figura 6.2. Acesta este motivul
pentru care, avand în vedere criteriile asociate conceptului nZEB, eforturi de reducere a
consumului de energie sunt concentrate și în sectorul non-rezidențial.
Figura 6.2. Distribuția consumului de energie finală în sectorul terțiar în România (source: INCD
URBAN-INCERC)
6.1.2 Performanța energetică a clădirilor de învățământ. Studii de caz

6.1.2.1 Clădiri aparținând Universității Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iași
a. Caracteristici geometrice și niveluri de izolare termică a elementelor de anvelopă
Clădirile analizate, aparținând Universității Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iași, au
caracteristici geometrice și de niveluri de izolare termică diferite.
Imobilul Corp R, construit în 1973, are patru etaje, iar la nivelul superior are un amfiteatru.
Structura portantă este realizată din diafragme de beton armat, cu stâlpi în planurile fațadelor
și planșee din beton armat. Pereții exteriori sunt protejați la partea exterioară cu blocuri de
zidărie cu goluri verticale. Imobilul are o suprafata utila de 2931 m2, un volum încălzit de
12185 m3, iar o suprafață construită de 826 m2 (Figura 6.3). Aria anvelopei este de 4316 m2,
iar raportul dintre suprafață vitrată și aria pereților este de 0,44.
69
Figura 6.3. Corpul R: foto și imagine în IR
Cea de-a doua clădire, care aparține Departamentul de Instalații în Construcții, a fost realizat
în 1990, are cinci niveluri și o structură constructivă realizată din cadre din beton armat.
Cadrele din fațadă sunt umplute cu elemente de zidărie din beton celular autoclavizat de 30
cm grosime. Suprafața utilă este de 5328 m2, volumul interior este 30987 m3, iar suprafața
construită este 1744 m2 (Figura 6.4). Aria anvelopei este de 6986 m2, iar raportul dintre
suprafață vitrată și aria pereților este 0.76.
Figura 6.4. Corpul Departamentului de Instalații în Construcții: foto și imagine în IR
Cea de a treia clădire analizată este cea a Facultății de Energetică. Construită în 1980, are
patru niveluri și o structură constructivă realizată din cadre din beton armat cu închideri din
beton celular autoclavizat de 25 cm și planșee de beton armat. Suprafața utilă este de 4524 m2,
volumul interior este 18760 m3, iar suprafața construită este 1773 m2 (Figura 6.5). Aria
anvelopei este de 6076 m2, iar raportul dintre suprafață vitrată și aria pereților este de 0,56.
Figura 6.5. Clădirea Fcultății de Enegetică: foto și imagine IR
70
b. Impactul diferitelor niveluri de izolare termică asupra indicatorilor de performanță

energetică
Indicatorii de performanță energetică estimați au fost coeficientul global de izolare termică și
rezistența termică medie corectată. Calcululeste realizat conform metodologiei Mc 001/1, 2,
3-2006 și Mc 001 / 4-2009 [7]:
• Calculul rezistenței termice unidirecționale (R) pentru fiecare element de închidere al
clădirii;
• Identificarea punților termice și evaluarea coeficienților liniari de transfer termic, ψ, prin
simulare numerică, pentru starea inițială și cea reabilitată;
• Evaluarea rezistenței termice corectate pentru fiecare element, R ', a fost făcută cu relația
[6.1]:
1 1  (l )
U'    (6.1)
R' R A
Evaluarea coeficientului global de izolare termică, G1, a fost făcută folosind relația [6.2]:
1 Aj 1  Aw A A A 
G1 
V
R 
' j 

V  Rw'
 w  g'  g  uf'  uf  lf'  lf 
Rg Ruf Rlf
(6.2)
j 
Unde indicii 'w', 'g', 'uf' și 'lf' sunt corespund următoarelor elemente de construcție: pereti
exteriori, tamplarie, etaj superior și etaj inferior.
 Rezistența medie termică corectată se calculează cu următoarea relație [6.3]:
R'med 
A i
A 
 R' i i
Indicatorii de performanță energetică, pentru fiecare dintre cele trei clădiri, sunt evaluați în
trei scenarii diferite de soluții de izolare termică. Primul caz este cel real, ceea ce înseamnă că
pereții exteriori și planșeul pe sol nu au izolare termică, iar terasa are o izolație de 10 cm
grosime. Al doilea caz, este cel mai des utilizat în zilele noastre în practică, adică pereții
exteriori sunt izolați cu o izolație termică de 10 cm grosime, terasa cu 20 cm și placa peste sol
are o izolație termică grosime 5cm. Pentru al treilea caz, se propun cea mai mare grosime
posibilă din punct de vedere tehnologic: 30 cm pentru pereții exteriori, 40 cm pentru terasa și
15 cm pentru planșeul pe sol. în toate cazurile studiate, ferestrele sunt considerate a fi de tip
temopan cu teri for de sticlă (cu R '= 0,77 m2K / W).
Rezultatele calculului sunt prezentate în Tabelul 6.1. După cum era de așteptat, pentru al
doilea scenario, recomandat de normativul C107 / 2005 [8], coeficientul global de izolare
termică este mai mare decât coeficientul global pentru clădirea de referință (Gref ), cu
excepția cazului clădirii Departamentului de Instalații în Construcții, din cauza procentului
mare de vitrare, ceea ce este important în acest caz, și, de asemenea, din cauza volumetriei
intregului ansamblu.
71
Tabelul 6.1. Indicatorii de performanță energetică pentru clădirile studiate
Clădire Scenariu G1[W/m3K] R’med Gref[W/m3K]

2
[m K/W]
I 0.373 1.112
Departamentul
II 0.271 2.223 0.150
de Instalații
III 0.254 2.692
I 0.404 0.877
Corp “R” II 0.170 2.080 0.246
III 0.128 2.756
I 0.462 1.256
Facultatea de
II 0.289 2.725 0.470
Energetică
III 0.264 3.433
c. Potențialul clădirilor de învățămînt superior studiate de a fi transformate în clădiri

nZEB prin intermediul unor măsuri de reabilitare termică
În luna iulie 2014, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - MDRAP a
transmis la CE valorile care definesc nZEB pentru România. În acest document, valoarea
limită recomandată pentru a treia zona climatică și pentru clădiri de învățămînt este 136 kWh /
(m2a). În tabelul 6.2 sunt prezentate valorile necesarului de energie primară a celor trei clădiri
de învățămînt studiate, calculat conform metodologiei Mc 001/2006 pentru cele trei cazuri de
izolare termică. Ncesarul de energie termică, avand în vedere regimul de încălzire
intermittent, a fost determinat pentru fiecare caz și s-a adăugat, de asemenea și necesarul de
energie pentru iluminat artificial. Aceste valori au fost preluate din certificatul de performanță
energetică întocmit pentru fiecare clădire. Factorii de conversie naționali pentru gaze naturale
și energie electrică au fost folosiți pentru a calcula necesarul de energie primară. Factorul de
conversie a energiei termice este de 1,1, iar pentru iluminat artificial, valoarea este 2.8.
Tabelul 6.2. Valorile necesarului de energie primară pentru cele trei cazuri studiate
Clădire Scenariu Energie Energie Total energie nZEB

primară primară primară energie
pentru pentru [kWh/(m2a)] primară
incălzire iluminat [kWh/(m2a)]
2 2
[kWh/(m a)] [kWh/(m a)]
I 112 92 204
Departmentul
II 66 92 158
de Instalații
III 60 92 152
I 92 87 179
Corp “R” II 48 87 135 136
III 32 87 119
I 166 90 256
Facultatea de
II 92 90 182
Eneergetică
III 82 90 172
După cum se poate observa, numai în cazul corpului "R", energia primară a rezultat este mai
mică decât valoarea recomandată, pentru scenariul doi și trei. Pentru celelalte două cazuri,
acest lucru poate duce la concluzia că necesarul de energie primară legat de sistemul de
iluminat trebuie să fie diminuat prin adoptarea unuia mai economic, iar energia necesară
72
pentru încălzire poate fi redusă prin utilizarea mai eficientă a aporturilor solare, sau prin
folosind panouri fotovoltaice pe terase și pe suprafața opacă pereți exteriori.
6.1.2.2 Clădiri pentru învățământul preuniversitar
a. Caracteristici geometrice și performante energetice ale clădirilor studiate
Din totalul clădirilor de învățământ, ponderea cea mai mare aparține clădirilor pentru
învățământul preuniversitar, motiv pentru care o atenție deosebită trebuie acordată acestui
sector.
Din datele centralizate de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Construcții,
Urbanism și Dezvolate Teritorială Durabilă (URBAN INCERC) pot fi extrase valori medii, ce
definesc performanțele energetice ale acestei categorii de clădiri (Tabel 6.3).
Tabelul 6.3. Performanțe energetice ale clădirilor de învățământ existente în România
Coef. Nr. de Rezistență Rezistență
Rezistență Rezistență
compactitate niveluri termică termică Energie
(m-1) termică termică
planșeu supraf. finală,
pereți, acoperiș,
inf., vitată, (kWh/m²a)
(W/m²K) (W/m²K)
(W/m²K) (W/m²K)
Avg: 1,10 Avg: 0,9 Avg: 0,95 Avg: 2,0
0,25 3,2 Min: 0,59 Min: 0,25 Min: 0,40 Min: 1,3 150 – 350
Max: 1,30 Max: 1,4 Max: 1,40 Max: 2,5
Clădirile studiate au fost: Școala Specială “Ștefan cel Mare” din județul Neamț, Centru Școlar
din același județ și Școala „Molnar Jozsias” din județul Covasna. Acestea au structuri
constructive din pereți de zidărie portantă și planșee din beton armat, acoperișul fiind de tip
șarpantă din lemn.
a – SSM b – CSN
c – SMJ
Figura 6.6 Clădirile analizate a – SSM (Școala Specială “Ștefan cel Mare”); b – CSN (Centru Școlar
din județul Neamț); c – SMJ (Școala „Molnar Jozsias”)
73
Caracteristicile geometrice și performanțele energetice sunt redate în Tabelul 6.4.
Table 6.4. Caracteristici geometrice și performanțe energetice
Symbol
(SSM) (CSN) (SMJ)
Unit
Nr. Parametru
Initial Retrofitted Initial Retrofitted Initial Retrofitted
1 Am construcție - 1974 1974 1981
2 Nr. ocupanți - 350 420 250
3 Arie utilă m² 2108 2898 2288
Volum
4 V m3 5303.30 8127.41 6801.16
5 Arie încălzită m² 1683.59 2650 1961
6 Supraf. construită m² 1054 1594.8 747
7 Arie anvelopă A env. m2 2952.66 4291.17 2621.40
Rezistență termică
8 Rmed m2K/ W 0.569 2.582 0.385 2.116 0.467 2.602
corectată pereți
Rezistență termică
9 Rmed m2K/ W 0.867 2.795 0.865 3.540 0.759 2.086
corectată medie
Coef. global de
10 G1 W/m3K 0.846 0.369 0.814 0.319 0.712 0.355
izolare termică
Necesar de energie
11 specific annual pt. q heat. kWh/m2a 133.149 65.689 124.853 56.520 126.442 57.143
încălzire
Indice de A env. /
12 m-1 0.557 0.528 0.39
compactitate Vheat.
Arie vitrată/ arie A gl. /
13 - 0.353 0.353 0.356
pereți A wall
Necesar de energie
14 qa kWh/a 125249.429 110593.891 330968.837 149826.716 247953.427 112057.633
specific anual
b. Efecte ale unor măsuri de suplimentare a izolației termice a elementelor de anvelopă

Pentru a crește performanța energetică a clădirii, au fost propuse măsuri de suplimentare de
izolare termică, folosind material, cum ar fi polistiren expandat sau extrudat, poliuretan spuma
sau vată minerală). S-au propus 7 scenarii de intervenție, grosimea stratului de material
isolator fiind cuprins între 5 și 40 cm.
Tabelul 6.5. Scenarii de suplimentare a izolației termice a elementelor de anvelopă
Grosimea izolației (cm)
Element
s-1 s-2 s-3 s-4 s-5 s-6 s-7
Pereți 0 5 10 15 20 25 30
Planșeu superior 10 15 20 25 30 35 40
Planșeu ingerior 0 5 8 10 12 12 12
Pentru fiecare dintre aceste scenarii s-a calculat necesarul anual de energie termică pentru
încălzire (q heat), comparativ cu valoarea de 38 kWh/m2a obținută din surse neregenerabile (q
nZEB), propusă în “Report on the common criteria and principles for public building NZEB
definition în south and east European countries”.
74
Tabelul 6.6. Consum specific (q heat) pentru clădirile analizate și (q nZEB)

Scenario  s-1 s-2 s-3 s-4 s-5 s-6 s-7
Clădire (CSN) 124.853 65.444 60.863 58.811 57.622 57.045 56.520
Clădire (SSM) 133.149 74.394 70.039 68.051 66.928 66.197 65.689
Clădire (SMJ) 126.442 85.364 61.869 59.131 58.144 57.579 57.143
Clădire nZEB 38 38 38 38 38 38 38
Concluzii
Izolarea suplimentară a elementelor de anvelopă determină reducerea semnificativă a
necesarului de energie termică (45 ... 50%, în cazul ultimului scenariu). Dar, doar măsurile
pasive de economisire a energiei (adică izolarea termică suplimentară) nu sunt suficiente
pentru a îndeplini condițiile mai restrictive ale clădirii nZEB. Pentru a crește eficiența
energetică a clădirilor trebuie combinate soluțiile constructive pasive cu cele active, ce
folosesc surse de energie regenerabilă (panouri fotovoltaice, panouri solare sau turbine
eoliene). Investiția în energia verde permite conservarea surselor de energie convențională,
poate creea venituri și, nu în ultimul rând, nu afectează mediul înconjurător.
Clădirile de învățământ, în general, sunt caracterizate printr-o anumită diversitate constructivă
și funcțională, care necesită o abordare specială pentru fiecare caz în parte. Fiecare dintre
aceste clădiri sunt unice, prin solutiile arhitecturale, prin programul de utilizare zilnic,
săptămânal sau anual (acestea nu sunt folosite în timpul nopții, etc.) și prin procentul de
ocupare.
A transforma aceste clădiri în clădiri nZEB înseamnă un demers dificil și atingerea unor
obiective de ordin constructiv, deoarece, la fel ca în multe cazuri, doar adoptarea unui grad
mai ridicat de izolare termică pentru elementele anvelopei nu este de ajuns.
Sunt necesare multe alte măsuri de conservare sau de a obține energie verde pentru clădiri,
cum ar fi utilizarea panourilor fotovoltaice amplasate pe terase sau pe partea opacă a fațadelor
sudice. De asemenea, clădirile de învățământ pot fi echipate cu sisteme de recuperare a
căldurii și, din cauza gradului ridicat de vitrare, cu obloane mobile izolatoare, care pot fi
utilizate în timpul nopții.
Orice clădire publică existentă transformată în nZEB ar putea fi un exemplu de bune practici
în așezările urbane.
6.2 Studiu comparativ privind eficiența măsurilor de reabilitare termică la unitățile de
învățământ superior
6.2.1 Descriere clădiri studiate
Eficiența măsurilor de reabilitare termică, în ceea ce privește economia de energie și
maximizarea confortului mediului interior este diferită în diferite situații, în funcție de
destinația clădirii, geometria, suprafața anvelopei clădirii și a rezistenței termice a elementelor
de închidere.
Ca urmare a acțiunii de certificare din punct de vedere energetic a clădirilor aparținând
Facultății de Construcții și Instalații din Iași, a fost realizat un studiu comparativ privind
75
eficiența măsurilor ce pot fi propuse în scopul reducerii consumului de energie în aceste

clădiri.
În cadrul studiului au fost analizate clădirile: Corp R, Departamentul de Instalații în
Construcții (IC), Departamentul de Beton, Materiale, Tehnologie și Organizare (BMTO),
Departamentul de Căi Ferate, Drumuri și Poduri (CFDP).
Imobilul Corp R, realizat în 1973, are patru etaje, iar la nivelul superior un amfiteatru.
Structura de rezistență este realizată din diafragme orizontale și verticale din beton armat, cu
stâlpi în planurile fatadei. Pereții exteriori sunt protejați la partea exterioară cu zidărie cu
goluri verticale. Imobilul are o suprafaţă utilă de 2931 m2, un volum încălzit de 12185 m3, și o
suprafață construită de 826 m2. În anul 2007, clădirea a fost reabilitată termic, măsurile
constând în adăugarea unui strat de 5 cm de polistiren expandat pe exterioară a pereților
exteriori, 10 cm de polistiren extrudat la nivelul planșeelor superioare și inferioare și
schimbarea ferestrelor vechi din lemn cu altele noi, cu geam termopan și tâmplărie PVC.
Clădirea Departamentului de Instalații în Construcții a fost realizată în 1990, are cinci niveluri
și o structură de rezistență realizată din cadre din beton armat și a elemente de închidere
realizate din beton celular autoclavizat de 30 cm. Suprafața utilă este de 5328 m2, volumul
interior este 30987 m3, iar suprafața construită este de 1744 m2. În scopul reducerii
consumului de energie în exploatare, au fost propuse unele măsuri: 10 cm grosime de
polistiren expandat la nivelul pereților exteriori, 20 cm de polistiren extrudat pe terasă, 10 cm
de polistiren extrudat la planseul inferior și tâmplărie cu trei foi de geam termopan.
Departamentul Beton - Materiale de construcții - Tehnologie și Organizare (BMTO) construit
în 1973, este compus dintr-o hală centrală (pentru practică, cercetare, standuri și producție)
dimensiunile în plan de 36x36 m, și o înălțime de 13 m. La aceasta este atașată spre vest un
corp cu e etaje și la este o alta cu un singur etaj, amble având dimensiunile în plan de 9x36 m.
Întreaga clădire are o structură din cadre de beton armat prefabricat cu închideri din zidărie de
30 cm. Partea principal, hala central, este neîncălzită (aprox. 80% din volum). Imobilul are o
suprafata utila de 3416 m2, un volum încălzit de 5774 m3, iar o suprafață construită de 2122
m2. În perioada 2009-2010 s-au efectuat lucrări de reabilitare structurală și termică a clădirii.
Pentru a îmbunătăți eficiența termică a clădirii, peretele exterior a fost izolat cu un sistem de
panouri de fațadă de tip Polyalpan (cu spumă poliuretanică solidă), cu o grosime de 12cm,
acoperișul cu un strat de 15 cm de polistiren extrudat (XPS), iar la nivelul planșeului pe sol,
cu un 10 strat cm (XPS). Ușile metalice și ferestrele din lemn au fost schimbate cu tamplarie
PVC şi geam termopan.
Clădirea CFDP este realizată în 1973, avand patru niveluri și o structură din cadre din beton
armat cu elemente de închidere din zidărie. Suprafața utilă este de 1501 m2, volumul este
4674 m3, iar suprafața construită este de 480 m2. Această clădire a fost termică reabilitată în
2007, soluția constând în aplicarea la nivelul pereților exteriori a unui strat de vată minerală
cu o grosime de 10 cm protejată cu panouri metalice, 20 cm de polistiren extrudat la etajul
superior, 10 cm la planșeul inferior, și ferestrele vechi din lemn au fost schimbate cu
tâmplărie de aluminiu şi geam termopan.
6.2.2 Analiză comparativă a eficienței măsurilor adoptate
Pentru a evalua eficiența măsurilor de reabilitare termică, s-a realizat o analiză parametrică,
utilizând planul factorial de experiență, folosind drept criteriu de analiză coeficientul global
76
A
de izolare termică, G1. Parametrii variabili luați în considerare au fost termenii  pentru
R'
fiecare element al anvelopei clădirii, înainte și după reabilitare. Cei patru parametri sunt: X1 =
Aw A A
'
 w - pentru pereții exteriori; X2 = g '  g - pentru ferestre și uși; X3 = uf '  uf - pentru
Rw Rg Ruf
Alf
ultimul planșeu; X4 = '
 lf - pentru planseul inferior.
Rlf
Deoarece variabilele luate în considerare sunt cantitative, codificarea variabilelor se face

astfel încât semnul minus reprezintă nivelul cel mai scăzut, iar semnul plus nivelul cel mai
mare. Analiza s-a facut pentru fiecare clădire în parte.
Tabelul 6.7. Valorile maxime și minime ale parametrilor variabili– Corp ‘R’
Valoare Valoare
Parametru
minimă: -1 maximă: +1
X1 1305.744 2832.120
X2 1604.760 2057.385
X3 368.078 1005.783
X4 73.365 125.075
Tabelul 6.8 Valorile maxime și minime ale parametrilor variabili– Clădirea “IC”
Valoare Valoare
Parametru
X1 865.802 2546.874
X2 2148.783 2965.320
X3 300.950 1129.866
X4 758.497 1434.134
Tabelul 6.9 Valorile maxime și minime ale parametrilor variabili – Clădirea ‘CFDP’
Valoare Valoare
Parametru
X1 398.191 1488.642
X2 598.426 764.570
X3 99.215 463.152
X4 42.280 62.551
Tabelul 6.10 Valorile maxime și minime ale parametrilor variabili – Clădirea ‘BMTO’
Valoare Valoare
Parametru
X1 587.611 840.975
X2 1147.680 1585.193
X3 176.998 931.700
X4 266.617 297.612
77
După obținerea celor patru seturi de șaisprezece rezultate (i.e. 24=16), se evaluează efectul
fiecărui parametru. Acesta poate fi considerat ca fiind diferența dintre cele două medii.
Principalul efect al fiecărui parametru se regăsește în valoarea coeficientului Cii = Ym+−Ym−,
unde Ym+ este valoarea medie a răspunsurilor obținute pentru care variabila are nivelul +1 și
Ym− este valoarea medie a răspunsurilor obținute când variabila are nivelul -1. De exemplu,
pentru parametrul 1 (Aw/R’w) C11=Ym1+ -Ym1-.
Principalul efect pe care fiecare parametru (considerat separat) îl produce asupra valorii
coeficientului global de izolare termică, G1, este prezentată în figura 6.7-6.10, care prezintă
valorile celor patru coeficienți calculați.
Figura 6.7 Reprezentarea coeficienților pentru clădirea Corp R
0.054
0.060
Coeff1
0.040 0.0260.027 Coeff2

0.022
Coeff3
0.020 Coeff4
0.000
Figura 6.8 Reprezentarea coeficienților pentru clădirea IC
Figura 6.9 Reprezentarea coeficienților pentru clădirea CFDP
78
Figura 6.10 Reprezentarea coeficienților pentru clădirea BMTO
Analizând graficele, rezultă următoarele:

- în aproape toate cazurile, izolarea termică a pereților exteriori are cel mai mare impact
asupra coeficientului global G1;
- în cazul clădirii Departamentului BMTO, etajul superior are o influență mai mare din cauza
înălțimii reduse a clădirii; pentru aceeași clădire, influența pereților exteriori este mai mică
decât celelalte cazuri, deoarece majoritatea acestora se învecinează cu spații neîncălzite și nu
cu mediul exterior;
- pentru clădirea Departamentului IC, influența etajul inferior este mai importantă decât în
celelalte cazuri, pentru că aceasta are planșee în consolă, care nu sunt foarte bine izolate;
- cu excepția clădirii Departamentului IC, pentru toate celelalte clădiri, impactul planșeului
inferior este mai degrabă nesemnificativ în comparație cu celelalte elemente;
- în toate cazurile studiate, influența suprafeței vitrate este aproximativ aceeași.
Concluzii
În contextul creșterii eficienței energetice, alături de reducerea consumul de energie în
clădirile rezidențiale, și clădirile publice joacă un rol important. Dar, acest tip de clădiri are o
mare diversitate în ce privește concepția arhitecturală, soluțiile constructive adoptate și
structura elementelor din care este alcătuită anvelopa.
Din aceste motive, adoptarea soluției adecvate de reabilitare termică trebuie să ia în
considerare specificitatea fiecărui caz în parte. Înainte de a decide care este cea mai buna
soluție, efectul fiecărei măsuri de reabilitare termică ar putea fi studiat prin intermediul
tehnicii planului factorial de experiență cu 2 nivele.
6.3 Influența punților termice în evaluarea performanțelor energetice a clădirilor
6.3.1 Analiza unor punți termice reprezentative
Influența punților termice asupra performanței energetice a clădirilor este abordată diferit în
lume. De exemplu, în Germania, se utilizează factorul de temperatură fRsi, în Danemarca și
Cehia sunt date valori ψmax în funcție de tipul rostului, în Franța, valorile ψmax depind de tipul
construcției. În România, C107 Normativul include trei metode de calcul al punților termice,
după cum urmează:
• metoda aproximativă;
• metoda simplificată;
79
• metoda detaliată pentru a calcula rezistențe termice corectate ale elementelor de construcție,
folosind cataloagele sau prin modelare numerică a câmpului termic.
Pentru a aplica o metodă de calcul, dimensiunile elementelor de construcție sunt măsurate, la
interior (în Franța), sau la exterior (Germania). Folosind dimensiunile exterioare ar putea fi
preferat deoarece include suprafața totală a anvelopei și este mai ușor de calculat. Acesta
acoperă parțial pierderile suplimentare datorate punților termice.
Pentru a elimina sau pentru a reduce la minimum formarea punților termice la clădirile noi, în
conceptul de Casă Pasivă a fost introdusă așa-numita abordare “thermal bridge free design”.
Acest lucru conduce la detalii constructive substanțial îmbunătățite, durabilitatea construcției
crește, iar energia termică este economisită. Clădirile fără punți termice sunt acelea la care
acestea nu influențează pierderile de căldură prin elementele de anvelopă. Contribuția punților
termice trebuie să fie mai mică sau egală cu zero, așa cum dată de ecuația (6.4):
  l     0 (6.4)
Într-un calcul simplificat:
  0.01 W /(mK ) (6.5)
Există detalii standard care au fost deja calculate și care îndeplinesc acest criteriu, astfel încât
să poată fi utilizate fără alte calcule. Acest lucru este util mai ales pentru proiectarea și
execuția clădirilor noi, dar pentru clădirile existente, care sunt supuse unui process de
modernizare, este mai dificil sau chiar imposibil de realizat.
În mod curent, pentru reabilitarea termică a clădirilor vechi din România soluția constă în
adăugarea unor straturi suplimentare de materiale termoizolante (polistiren expandat, vata
minerala, etc.), pe partea exterioară a pereților exterior, ferestrele existente sunt înlocuite cu
cele mai performante (cu geam termopan și tâmplărie din PVC sau aluminiu) și de asemenea,
izolarea termică a acoperișurilor și planșeelor peste subsoluri / parter solide este suplimentată.
Există situații în care izolația termică suplimentară este recomandată la interior, cum ar fi
clădirile istorice sau imobilele în care nu toți co-proprietarii sunt de acord pentru renovarea
fațadei.
Modernizarea construcției nu înseamnă neapărat corecția punților termice (în special atunci
când izolația exterioară nu este abordabilă). Un studiu a două punți termice liniare
reprezentative (una verticală și una orizontală) este prezentat mai jos pentru o clădire tipică,
cu o structură constructivă din cadre de beton armat și planșee de beton armat. Cadrele din
fațadă sunt umplute cu elemente de zidărie din beton celular autoclavizat de 25 cm grosime.
Figura 6.11. Punți termice - distributia temperaturii: (a) perete / perete de colț exterior neizolat; (b)
coltul extern de perete/perete izolat cu 20 cm PEX; (c) intersecție perete/planseu neizolat; (d)
intersecție perete/ planseu cu izolație de 20 cm PEX.
80
Analiza a fost făcută prin modelare numerică a câmpului termic (figura 1), în următoarele
soluții de izolație termică cu polistiren expandat (coeficient de conductivitate termică de 0,04
W/mK):
• izolatie exterioara de la 0 până la o grosime de 30 cm;
• izolație interioară de la 0 până la o grosime de 20 cm;
• izolație combinată, cu 5 cm pe partea interioară și de la 10 la 20 cm, pe partea exterioară.
Rezultatele modelării, prezentate în figura 6.11, constau în variațiile valorii ψ, exprimată în
W/mK. Pentru puntea termică perete/tavan, indicele 1 corespunde planseului superior și
indexul 2 este corespunzător planseului inferior. Criteriul simplificat ψ = 0,01 W / mK, de
asemenea, este reprezentat printr-o linie orizontală.
Figura 6.12 Variația coeficientului liniar de transfer termic termic: (a) de colț exterior
perete/perete; (b) intersecție perete/planseu.
Pentru puntea termică de colț perete/perete exterior (Figura 6.12a), singura soluție pentru
obținerea unei valori ψ valori sub limita “thermal bridge free design” este prin aplicarea
izolației la interior, cu o grosime mai mare de 5 cm. Ambele soluții de izolație, la exteriorsau
mixt nu oferă un astfel de rezultat, chiar dacă reducerea maximă a valorii ψ este de 90% și
respectiv 94%, în comparație cu varianta inițială neizolată.
Pentru intersecția perete/ planseu (Figura 6.12b), soluția de izolație externă respectă criteriul
(3) pentru grosimea izolației mai mare de 20 cm (pentru planșeu superior) și 12 cm (pentru
planșeu inferior). Soluția de izolație la interior nu respectă criteriul (3) și pentru planșeul
superior valoarea coeficientului liniar de transfer termic inițial crește cu creșterea grosimii
izolației. Soluția de izolație mixtă respectă criteriul (3) numai pentru planșeul inferior.
În afară de performanța energetică a clădirilor, prezența punților termice influențează și riscul
de condens pe suprafață, exprimat prin factorul de temperatură, fRsi, sau prin valori scăzute ale
temperaturii pe suprafața rostului, si. În Figura 6.13 variația temperaturii pe suprafața
interioară si este prezentată pentru ambele punți termice analizate. Valoarea temperaturii
punctului de rouă, Tsi = 12°C (pentru umiditatea relativă a aerului din interior de 60%, iar
temperatura aerului interior de 20°C), este, de asemenea, marcată pe grafice.
81
Figura 6.13 Variația temperaturii pe suprafața interioară: (a) perete/perete de colț exterior; (b)
intersecție perete/planșeu.
Pentru prima punte termică (Figura 6.13a), riscul de condens superficial poate fi evitat prin
aplicarea unui strat de izolație termică mai mare de 4 cm pe oricare parte a elementelor de
închidere. Pentru a doua (Figura 6.13b), numai soluțiile de izolare la exterior și cea mixtă
poate evita riscul de condens. În cazul izolației la interior, ar trebui luate măsuri suplimentare
pentru a evita problemele de riscul la condens prin extensia stratului de izolare termică pe
tavan.
6.3.2 Influența punților termice asupra indicatorilor de performanța energetică. Studiu
de caz.
Principalii indicatori de performanță energetică utilizați în evaluarea clădirilor sunt:
• Indicatori de evaluare a pierderilor de energie termică prin elementele anvelopei clădirii,
cum ar fi coeficientul mediu de transfer termic corectat U'm și rezistența termică medie
corectată R'm (R'm = 1 / U'm), conform normativului C107 [8] și calculate prin ecuația (6.6):
U 'm 
 ( A   U
i i
'
i )
(6.6)
A i
• Indicatori de evaluare a pierderilor totale de căldură în clădiri, precum sunt coeficientul de

volum al pierderilor de căldură FV (W / m3K) și coeficientul de suprafață a pierderilor de
căldură FS (W / m2K) [4]; suprafața poate fi, opțional, suprafața anvelopei clădirii, aria
încălzită etc. Un astfel de indicator, utilizat în România și definit în normativul C107 este
coeficientul global de izolare termică G (pentru locuințe) și G1 (altele decât clădirile cu
destinația de clădiri). Valoarea G este o caracteristică a construcției și reprezintă energia
necesară pentru a compensa pierderile de căldură prin transmisie și ventilare corespunzătoare
la 1 m3 de volum încălzit, cauzată de o diferență de temperatură de 1K. Pentru clădirile
nerezidențiale, G1 este dată de următoarea ecuație:
1 Ai 1  Ai
G1 
V
R ' i 
V R' m
(6.7)
i
• Indicatori de evaluare a necesarului de energie termică, bazați pe bilanțul energetic al

clădirii;
82
• Indicatori de evaluare a necesarului de energie primară, pe baza factorilor de energie

primară specifici fiecărui tip de purtător de energie.
Pentru o evaluare mai relevantă și mai cuprinzătoare a impactului clădirilor asupra mediului,
în ceea ce privește consumul de energie, indicatorul de performanță ar trebui să se refere la
consumul s în ultimii ani, pecific de energie primară pe durata de viață a clădirii. Acest lucru
este important, mai ales că raportul dintre energia înglobată și cea de exploatare s-a schimbat
în mod considerabil pentru noile clădiri cu consum energetic redus.
Clădirile studiate din această perspectivă au fost: Corp R, aparținând Facultății de onstrucții și
Instalații și Scoala “Ștefan cel Mare” din județul Neamț.
Pentru a evalua influența punților termice asupra performanței energetice a acestor clădiri de
învățământ reprezentative, au fost propuse șapte scenarii de suplimentare a izolației termice
ale elementelor de anvelopă, folosind materiale uzuale de izolare termică (polistiren expandat
și extrudat, spuma de poliuretan sau vată minerală), cu coeficienții de conductivitate termică
de cca. 0,04 W/mK. Grosimile straturilor de izolație termică sunt prezentate în tabelul 6.11. În
toate cazurile, ferestrele sunt considerate cu trei foi de geam (cu R '= 0,77 m2K / W).
Tabelul 6.11 Scenarii de reabilitare termică
Grosime termoizolație (cm)
Element Scenariu Scenariu Scenariu Scenariu Scenariu Scenariu Scenariu
1 2 3 4 5 6 7
Pereți exteriori 0 5 10 15 20 25 30
Planșeu superior 10 15 20 25 30 35 40
Planșeu inferior 0 5 8 10 12 12 12
Toate punțile termice au fost identificate și valorile coeficienților liniari de transfer termic au
fost determinați cu ajutorul cataloagelor cu punți termice și prin simulare numerică a
câmpului termic. Pentru a exprima influența lor asupra performanței energetice a clădirilor, s-
au calculat următorii indicatori:
• rezistența termică medie unidirecțională Rm, în m2K / W; rezistența termică medie corectată
R'm, în m2K / W; și raportul r = R'm / Rm;
• coeficientul global de izolare termică G1, în W/m3K; coeficientul global de izolare termică
calculat cu rezistența termică unidirecțională G1 (R), în W/m3K; și valoarea de referință a
coeficientului global de izolare termică G1ref, calculat conform Normativului C107, în
W/m3K.
83
Rezultatele sunt prezentate în Figurile 6.14, 6.15, 6.16 pentru fiecare clădire și scenariu.
Figura 6.14.Valorile rezistenței termice medii : (a) Clădirea 1 –Învățământ superior;

(b) Clădirea 2 - K-12.
Figura 6.15 Valorile coeficientului de reducere r
Figura 6.16 Valorile coeficientului global de izolare termică: (a) Clădirea 1 –Învățământ superior;
(b) Clădirea 2 - K-12.
Așa cum era de așteptat, rezultatele obținute arată o creștere a rezistențelor termice specifice
medii, atât unidirecționale și corectate, odată cu creșterea gradului de izolare termică a
elementelor anvelopei clădirii (Figura 6.14). După o creștere inițială, coeficientul de reducere
a rezistenței termice unidirecționale scade pentru ambele clădiri analizate (Figura 6.15),
datorită influenței punților termice. Așa cum s-a aratat în capitolul precedent, unele punți
termice pot fi usor de corectat, în special prin aplicarea unor straturi de izolație exterioare
84
elementelor de anvelopă, dar altele rămân încă, dupădupă lucrările de reabilitare termică.
Coeficientul de reducere are valori mai mici în cazul celei de a doua clădire, din cauza indicelui
de compactitate mai mare (raportul dintre suprafața totală a anvelopei și volumul încălzit) și a
unui raport mai mare între aria vitrată și aria pereților. Condiția ca G1  G1ref este îndeplinită
pentru ambele clădiri (Figura 6.16), prin aplicarea măsurilor de izolare termică ale oricărui
scenariu (de la 2 la 7).
Concluzii
Implementarea directivei europene privind performanța energetică a clădirilor (EPBD) este de
importanță majoră în vederea îmbunătățirii eficienței energeticea clădirilor. Chiar și atunci
când măsurile de reabilitare termică sunt bine puse în aplicare, punțile termice din anvelopa
clădirii rămân puncte vulnerabile. Acestea trebuie luate în considerare cu deosebită atenție,
deoarece de multe ori acestea conduc la pierderi importante de căldură și la temperaturi
scăzute pe suprafața interioară a elementelor de închidere.
Aplicarea principiilor “thermal bridge free design” în cazul modernizării clădirilor existente
nu este întotdeauna posibilă. Rezultatele studiului confirmă importanța impactului punților
termice asupra performanței energetice totale a clădirilor reabilitate termic.
6.4 Analiza punţilor termice pentru anvelope izolate parţial la clădiri de locuit din
panouri mari prefabricate
6.4.1 Context
Aproximativ 70% din blocurile de locuinţe din România executate înainte de 1989, sunt
realizate din panouri mari prefabricate, soluţia constructivă fiind foarte răspândită în Franţa şi
în toate statele Europei Centrale şi de Est, precum şi în unele regiuni ale Uniunii Sovietice, cu
minore modificări locale (Ilomets et al., 2011). Asemenea clădiri nu răspund exigenţelor
actuale de eficienţă energetică, în principal datorită nivelurilor de performanţă reduse cerute
de standardele în vigoare în perioada în care au fost construite. Ca urmare, procesul de
reabilitare termo-energetică a fondului construit existent – în care termoizolarea suplimentară
a anvelopei constituie elementul principal - include cu precădere acest tip de structuri.
Panourile mari prefabricate au în general o alcătuire de tip sandviş, constând din două
straturi de beton armat, care înclud un strat de izolaţie termică. Conlucrarea dintre cele două
straturi de beton şi dintre panouri diferite este obţinută prin conexiuni ce străbat stratul de
izolaţie termică generând punţi termice, cu un impact defavorabil semnificativ asupra
comportării higrotermice a anvelopei, prin reducerea cu până la 40% a performanţei acesteia
(Lee & Pessiki, 2004). Este recunoscut faptul că protecţia termică suplimentară generală a
faţadei, realizată prin dispunerea unui strat continu de material termoizolant spre exterior,
conduce la diminuarea semnificativă a efectelor punţilor termice, reflectată în reducerea
necesarului de energie pentru încălzire şi creşterea nivelului de confort.
Apar însă frecvente situatii, justificate în general de conjunctura economică, dar şi de unele
considerente arhitecturale, în care se execută o protecţie termică suplimentară parţială, la nivel
de apartament, termoizolaţia fiind dispusă la exterior dar şi la interior.
85
6.4.2 Metodologie - Criterii de analiză

Majoritatea reglementărilor în vigoare recomandă pentru evaluarea efectelor punţilor termice
asupra performanţei energetice a clădirilor, confortului termic şi a riscului de condens
superficial, în stadiul de proiect sau în vederea certificării, o metodă simplificată care
operează cu două tipuri de parametri caracteristici: coeficienţii liniari şi punctuali de transfer
termic, ψ, respectiv χ şi factorul de temperatură ,fRsi. Această metodă este suficient de
operativă şi oferă un grad de precizie adecvat. Coeficienţii specifici liniari ψ şi punctuali χ de
transfer termic se calculează cu relaţiile:

 (6.8)
l  

 (6.9)

în care:
ΔΦ este surplusul de flux termic datorat punţii termice: ΔΦ = Φ’ - Φu [W];
Φ’ – fluxul termic ce traversează domeniul cu punte termică [W]; θ
Φu – fluxul termic ce traversează domeniul în absenţa punţii termice [W];
l – lungimea punţii termice liniare [m];

Δθ – căderea totală de temperatură: Δθ = θi - θe [°C].
În normativul C107/3-2005 coeficienţii liniari (ψ) şi punctuali (χ) de transfer termic

sunt definiţi ca termeni de corecţie ai transmitanţei termice, care ţin seama de influenţa unei
punţi termice liniare sau punctuale, faţă de un calcul unidirecţional al fluxului termic în regim
staţionar, raportat la suprafaţa şi la diferenţa dintre temperaturile mediilor situate de o parte şi
de alta a unui sistem.
Sub aspectul confortului higrotermic şi punţile termice sunt caracterizate prin
temperatura superficială interioară minimă, θsi min, a cărei valoare condiţionează formarea
condensului pe suprafaţa interioară a elementului de anvelopă. Criteriul pe care componentele
anvelopei trebuie să îl îndeplinească pentru a evita acest fenomen superficial este definit de
relaţia:
 si   r (6.10)
în care:
θr este temperatura de rouă, la care presiunea parţială a vaporilor de apă devine egală
cu presiunea de saturaţie [°C].
Valoarea temperaturii superficiale este dependentă de temperaturile la limită şi nu
poate fi folosită în definirea unei punţi termice. Astfel, pentru elementul de anvelopă ce
desparte două medii cu caracteristici higrotermice diferite, se foloseşte factorul de
temperatură, o mărime adimensională ce nu variază în funcţie de temperaturile la limită, care
se calculează pentru un punct (x,y,z) de pe suprafaţa interioară a anvelopei, cu relaţia:
86
 si x, y, z    e
f Rsi x, y, z   (6.11)
i  e
în care:
fRsi(x,y,z) este factorul de temperatură pe suprafaţa interioară în punctul (x,y,z);
θsi(x,y,z) – temperatura pe suprafaţa interioară în punctul (x,y,z) [°C];

θi – temperatura aerului interior [°C];
θe – temperatura aerului exterior [°C].
6.4.3 Obiectul analizei

In perioada de maximă utilizare a soluţiei de realizare a clădirilor din panouri mari
prefabricate, structura şi alcătuirea acestora a cunoscut o evoluţie continuă determinată de
necesitatea optimizării nivelului de protecţie termică, prin reducerea ponderii punţilor termice,
dar şi de restricţiile privind utilizarea materialelor izolante termic de mare eficienţă. Această
evoluţie se reflectă în proiectele tip aplicate în diferite perioade.
Pentru analiză a fost ales detaliul de îmbinare în rost vertical a 2 panouri de faţadă cu un
panou de perete interior, (B.A ), pentru două variante de realizare parţială a izolaţiei termice
suplimentare :
- Dispunerea stratului termoizolant suplimentar la exterior pe porţiunea de faţadă
aferentă apartamentului (Figura 6.17.).
- Dispunerea stratului termoizolant suplimentar la interior pe porţiunea de faţadă
aferentă apartamentului (Figura 6.18).
Factorii variabili consideraţi în analiză pentru varianta de dispunere a stratului termoizolant la
exterior sunt:
- grosimea stratului de izolaţie (d), cu intervalul de variaţie [0; 20]cm;
- zona de extindere a izolaţiei (b), cu intervalul de variaţie din axa peretelui interior [-
10; 60] cm.
Măsura în care cei doi factori (Fig.1.b) influenţează valorile criteriilor de analiză, a fost
apreciată comparativ cu soluţia de izolare prin dispunerea continuă a stratului termoizolant la
exterior (Fig.1.a).
Figura 6.17. Îmbinare verticală – panou interior din beton armat, monolitizat cu panouri
exterioare din beton armat având integrată izolaţie din vată minerală. a. izolare exterioară
completă; b. izolare exterioară parţială
87
Pentru a doua variantă, cu stratul termoizolant spre interior, au fost luaţi în considerare
următorii factori variabili:
- grosimea stratului de izolaţie (d), cu intervalul de variaţie [0; 10] cm;
- extinderea izolaţiei pe suprafaţa peretelui interior (b), cu intervalul de variaţie [0; 50] cm.
Pentru această variantă de izolare au fost considerate două situaţii, cu izolarea ambelor
panouri exterioare şi cu izolarea doar a unui panou exterior.
Figura 6.18. Soluţii de ameliorare termică la interior, cu izolare simetrică a pereţilor exteriori
(a), şi extindere pe peretele interior (b), şi cu izolare asimetrică a unui perete exterior (c), şi
extindere pe peretele interior (d)
Variaţia parametrilor ce caracterizează efectul punţilor termice, respectiv coeficientul liniar de
transfer termic şi factorul de temperatură, în raport cu factorii variabili care intervin a fost
analizată pe baza câmpului termic, pe zona de influenţă a punţilor termice. Determinarea
câmpului termic aferent zonelor analizate a fost realizată prin discretizarea domeniilor cu
metoda volumelor finite, programul de calcul utilizat fiind ANSYS (SR EN ISO 10211,
2008).
6.4.4 Rezultate şi discuţii
a. Dispunerea termoizolaţiei parţiale la exterior
Rezultatele analizelor numerice relevă zona de extindere a termoizolaţiei ca factor principal în
reducerea valorii coeficienţilor liniari de transfer termic, datorită variabilităţii mari a acesteia
(Fig.3). Transmitanţa liniară ce interesează în mod deosebit este cea corespunzătoare panoului
izolat, ψ1, care poate fi considerată într-o măsură nesemnificativă redusă în urma izolării
parţiale cu zone de extindere uzuale de 10÷20 cm. Corectarea totală a punţilor termice, la
acelaşi nivel cu izolarea completă a faţadei, devine în această situaţie irealizabilă chiar şi
pentru zone de extindere de 60 cm, pentru orice nivel de protecţie termică suplimentară. Mai
mult, pe măsură ce grosimea termoizolaţiei aplicate creşte, este mai greu de obţinut apropierea
coeficientului ψ1 de valoarea sa minimă, corespunzătoare situaţiei cu izolare generală. Un
aspect important este direcţionarea fluxului termic spre zona neizolată, pentru care se obţin
efecte favorabile, chiar şi pentru retragerea termoizolaţiei la -10 cm faţă de axa peretelui
interior (Figura 6.19). Influenţa izolării parţiale este estimată astfel cu diferenţele Δψ1 = ψ1 –
ψ, respective Δψ2 = ψ2 – ψ (unde ψ reprezintă transmitanţele liniare ale punţii termice din
Fig.1.a, iar ψ1 şi ψ2 reprezintă transmitanţele liniare ale detaliului din Figura 6.17.b). Valorile
mai mari ale coeficientului liniar de transfer termic ψ2 faţă de cele ale coeficientului ψ1 la
acest detaliu, pentru zone de extindere a izolaţiei între 0 şi 20 cm, se datorează nervurilor de
conlucrare a straturilor de beton. Pentru extinderi mai mari de 30 cm influenţa dominantă o
constituie termoizolarea parţială.
88
0.6
B.A.1 (d = 0 cm) - ψ1 B.A.1 (d = 0 cm) - ψ2
0.5 B.A.1 (d = 5 cm) - ψ1 B.A.1 (d = 5 cm) - ψ2
B.A.1 (d = 10 cm) - ψ1 B.A.1 (d = 10 cm) - ψ2
0.4 B.A.1 (d = 15 cm) - ψ1 B.A.1 (d = 15 cm) - ψ2
ψ [W/mK] B.A.1 (d = 20 cm) - ψ1 B.A.1 (d = 20 cm) - ψ2
0.3
0.2
0.1
0
-10 0 10 20 30 40 50 60
-0.1
b [cm] - extinderea izolației exterioare
Figura 6.19 Variaţia coeficienţilor liniari de transfer termic pentru detaliul Fig.6.17.b
0.6
B.A.1 (d = 0 cm) - Δψ1 B.A.1 (d = 0 cm) - Δψ2
B.A.1 (d = 5 cm) - Δψ1 B.A.1 (d = 5 cm) - Δψ2
0.4 B.A.1 (d = 10 cm) - Δψ1 B.A.1 (d = 10 cm) - Δψ2
B.A.1 (d = 15 cm) - Δψ1 B.A.1 (d = 15 cm) - Δψ2
0.2 B.A.1 (d = 20 cm) - Δψ1 B.A.1 (d = 20 cm) - Δψ2
Δψ [W/mK]
0
-10 0 10 20 30 40 50 60
-0.2
-0.4
-0.6
-0.8
Figura 6.20 Influenţa izolării parţiale asupra coeficienţilor liniari de transfer termic pentru detaliul
Fig 6.17.b
Corectarea punţilor termice sub aspectul performanţei energetice nu mai atinge acelaşi nivel
ca în cazul izolării complete a faţadei, dar sunt îndeplinite condiţiile din punct de vedere al
eliminării riscului de condens superficial. Factorul de temperatură fRsi1 se află într-o zonă de
siguranţă pentru orice soluţie de izolare parţială a punţii termice, dar este de observat că la
grosimi mari de termoizolaţie exterioară temperaturile superficiale minime prezintă cele mai
mari reduceri, fără însă a coborâ sub nivelul valorilor obţinute pentru situaţiile cu grosimi
mici de protecţie termică suplimentară. Factorul de temperatură fRsi2 este în orice situaţie
inferior factorului fRsi1 (Fig.6.21), dar extinderea zonei de izolare contribuie la majorarea
semnificativă a valorilor (Fig.6.22). Influenţa izolării parţiale este estimată astfel cu
diferenţele ΔfRsi1 = fRsi1 – fRsi, respectiv ΔfRsi2 = fRsi2 – fRsi (unde fRsi reprezintă
transmitanţele liniare ale punţii termice din Fig.1.a, iar fRsi1 şi fRsi2 reprezintă transmitanţele
liniare ale detaliului din Fig.6.17.b).
89
0.95
0.9
0.85
0.8
fRsi min 0.75
0.7
0.65
0.6 B.A.1 (d = 0 cm) - fRsi1 B.A.1 (d = 0 cm) - fRsi2
B.A.1 (d = 15 cm) - fRsi1 B.A.1 (d = 15 cm) - fRsi2
0.45
0.4
-10 0 10 20 30 40 50 60
Figura 6.21 Variaţia factorilor de temperatură pentru detaliul Fig.6.17b.
0.25
0.2
0.15
0.1
ΔfRsi min
0.05
0
-0.05 -10 0 10 20 30 40 50 60
B.A.1 (d = 0 cm) - ΔfRsi1 B.A.1 (d = 0 cm) - ΔfRsi2
-0.1
-0.15 B.A.1 (d = 10 cm) - ΔfRsi1 B.A.1 (d = 10 cm) - ΔfRsi2
-0.2 B.A.1 (d = 15 cm) - ΔfRsi1 B.A.1 (d = 15 cm) - ΔfRsi2
-0.25
Figura 6.22 Influenţa izolării parţiale asupra factorilor de temperatură pentru detaliul Fig.6.17b
b. Dispunerea stratului de izolaţie termică la interior

Stratul termoizolant dispus la interior poate fi aplicat pe 2 panouri de faţadă adiacente (izolare
simetrică) sau numai pe unul din acestea (izolare nesimetrică)
Izolarea simetrică rezultă a avea o eficienţă medie sub aspectul pierderilor de căldură
(Fig.6.23), prin diminuarea valorilor coficienţilor liniari de transfer termic, dar menţinerea lor
la niveluri semnificative, în comparaţie cu soluţia termoizolării exterioare. Aplicarea unei
izolaţii cu grosimea de 5 cm conduce la o micşorare a valorilor ψ cu 0,25÷0,33 W/m·K, dar
suplimentarea acesteia cu încă 5 cm de polistiren nu va dubla efectul de ameliorare.
Contribuţia de 0,04÷0,06 W/m·K la reducerea coeficienţilor ψ demonstrează ineficienţa
utilizării unei izolaţii interioare cu grosime mare. Zona de extindere a izolaţiei pe suprafaţa
peretelui interior este un factor important doar dacă nu depăşeşte dimensiunea de 20 cm, dar
dacă se alege o grosime mare de izolaţie termică, atunci poate fi justificată şi aplicarea pe
zone extinse.
90
0.55
0.5 B.A.1 (d = 0 cm) - ψ
B.A.1 (d = 2,5 cm) - ψ
0.45
B.A.1 (d = 5 cm) - ψ
ψ [W/mK] 0.4 B.A.1 (d = 7,5 cm) - ψ
0.35 B.A.1 (d = 10 cm) - ψ
0.3
0.25
0.2
0.15
0 10 20 30 40 50
b [cm] - extinderea izolației interioare
Figura 6.23 Variaţia coeficienţilor liniari de transfer termic pentru detaliul Fig.6.18 a,b, izolare
simetrică.
Spre deosebire de izolarea parţială la exterior, izolarea asimetrică la interior avantajează

protecţia termică a panoului izolat, dar contribuie la majorarea pierderilor de căldură prin
panoul neizolat. Observaţiile referitoare la grosimea şi extinderea izolaţiei de la ameliorarea
simetrică rămân valabile şi în această situaţie, cu menţiunea că se manifestă o intensificare a
efectelor pe care le determină, fiind posibilă corectarea efectului de punte termică pentru
panoul izolat (fig. 6.24).
0.9
0.8
0.7
0.6
ψ [W/mK]
0.5 B.A.1 (d = 0 cm) - ψ1 B.A.1 (d = 0 cm) - ψ2

B.A.1 (d = 2,5 cm) - ψ1 B.A.1 (d = 2,5 cm) - ψ2
0.4
B.A.1 (d = 5 cm) - ψ1 B.A.1 (d = 5 cm) - ψ2
0.3 B.A.1 (d = 7,5 cm) - ψ1 B.A.1 (d = 7,5 cm) - ψ2
0.2 B.A.1 (d = 10 cm) - ψ1 B.A.1 (d = 10 cm) - ψ2
0.1
0
-0.1 0 10 20 30 40 50
Figura 6.24 Variaţia factorilor de temperatură pentru detaliile din Fig.6.18.a,b – izolare
simetrică.
Riscul de condens superficial este eliminat de orice soluţie de izolare simetrică, extinderea
termoizolaţiei fiind mai importantă pe măsură ce creşte grosimea acesteia (fig.6.25).
91
0.85
0.8
0.75
fRsi min
B.A.1 (d = 0 cm) - fRsi
B.A.1 (d = 2,5 cm) - fRsi
0.7 B.A.1 (d = 5 cm) - fRsi
B.A.1 (d = 7,5 cm) - fRsi
0.65 B.A.1 (d = 10 cm) - fRsi
0.6
0 10 20 30 40 50
Figura 6.25 Variaţia factorilor de temperatură pentru detaliile din Fig.6.18.c,d – izolare
asimetrică.
La izolarea asimetrică factorul de temperatură f1Rsi este puternic influenţat de grosimea

izolaţiei şi de primii 20 cm ai zonei de extindere, dar în acelaşi timp factorul f2Rsi
demonstrează un grad mai mare de expunere la riscul de condens, chiar faţă de situaţia fără
izolaţie suplimentară fig.6.26.
0.9
0.85
0.8
0.75
fRsi min
B.A.1 (d = 2,5 cm) - fRsi1 B.A.1 (d = 2,5 cm) - fRsi2

0.7
B.A.1 (d = 7,5 cm) - fRsi1 B.A.1 (d = 7,5 cm) - fRsi2
0.6
0.55
0 10 20 30 40 50
Figura 6.26 Variaţia factorilor de temperatură pentru detaliul Fig.6.18.c,d, izolare asimetrică.
Concluzii
Izolarea parţială a anvelopei pe zone corespunzătoare apartamentelor este o situaţie foarte des
întâlnită în ameliorarea termică a faţadelor. Rezultatele analizelor numerice relevă zona de
extindere a termoizolaţiei ca factor principal în reducerea valorii coeficienţilor liniari de
transfer termic, datorită variabilităţii mari a acesteia. Transmitanţa liniară corespunzătoare
panoului izolat poate fi considerată într-o măsură nesemnificativă redusă în urma izolării
parţiale cu zone de extindere uzuale de 10÷20 cm. Corectarea totală a punţilor termice,
posibilă la izolarea completă a faţadei, devine în această situaţie irealizabilă chiar şi pentru
zone de extindere de 60 cm, pentru orice nivel de protecţie termică suplimentară.
92
Corectarea punţilor termice sub aspectul performanţei energetice nu mai atinge acelaşi nivel
ca în cazul izolării complete a faţadei, dar sunt îndeplinite condiţiile din punct de vedere al
eliminării riscului de condens superficial.
Izolarea pereţilor exteriori prin dispunerea termoizolaţiei la interior are o eficienţă medie sub
aspectul pierderilor de căldură, atunci când soluţia este aplicată simetric, iar extinderea
izolaţiei pe suprafaţa peretelui interior este justificată în ameliorarea higrotermică doar dacă
nu depăşeşte dimensiunea de 20 cm. Spre deosebire de izolarea parţială la exterior, izolarea
asimetrică la interior avantajează protecţia termică a panoului izolat, fiind posibilă corectarea
efectului de punte termică, dar contribuie la majorarea pierderilor de căldură prin panoul
neizolat.
Riscul de condens este eliminat de orice soluţie de izolare simetrică, extinderea termoizolaţiei
fiind mai importantă pe măsură ce creşte grosimea acesteia. La izolarea asimetrică, factorul de
temperatură corespunzător panoului izolat este puternic influenţat de grosimea izolaţiei şi de
primii 20 cm ai zonei de extindere, dar în acelaşi timp factorul de temperatură corespunzător
panoului neizolat demonstrează un grad mai mare de expunere la riscul de condens, faţă de
situaţia fără izolaţie suplimentară.
6.5 Reabilitarea termică a clădirilor și riscul de condens interstițial
6.5.1 Introducere în problematica riscului de condens
Creşterea nivelului de protecţie termică a clădirilor de locuit existente, având ca obiectiv
reducerea necesarului de energie pentru asigurarea condiţiilor de confort, are ca efect scontat-
şi în majoritatea cazurilor realizat- şi eliminarea riscului de condens. Apar însă cazuri în care
se semnalează prezenţa acestui fenomen, atât la nivelul suprafeţei interioare a elementelor de
închidere, cât şi în structura acestora. în cazul condensului superficial pot fi identificate
cauzele şi eliminate cu oarecare uşurinţă, acestea fiind legate în general de exploatare
(ventilare insuficientă, surse de vapori importante) corelate cu valori scăzute ale temperaturii
aerului exterior. în schimb, cauzele şi chiar prezenţa condensului interstiţial sunt mai greu de
sesizat, efectele vizibile ale acestui fenomen-apariţia petelor de umezeală pe suprafaţa
interioară- fiind posibil să apară după o lungă durată de la declanşare, sau, să nu apară deloc.
Dar umezirea materialului termoizolant şi reducerea capacităţii lui de izolare termică sau chiar
degradarea totală a acestuia, contravin în bună măsură sau chiar în totalitate scopului
principal al protecţiei termice suplimentare. Pentru evitarea unor asemenea situaţii este
necesară respectarea unor principii de alcătuire constructivă rezultate din cunoaşterea
comportării diverselor materiale la difuzia vaporilor.
Astfel, este cunoscut faptul că vulnerabilitatea la condens este mai mare la soluţiile de
suplimentare a protecţiei termice prin dispunerea materialului termoizolant la interior. Dar
practica a demonstrat ca acesta nu este total exclus nici în cazul termoizolaţiei dispuse la
exterior - soluţie aplicată în mod curent la lucrările de reabilitare - daca nu sunt cunoscute şi
respectate principiile mai sus amintite. în acelaş timp, sunt situaţii în care pare imposibilă
evitarea condensului interstiţial şi se introduc bariere de vapori sau se iau alte măsuri care nu
sunt absolut necesare.
Riscul de condens interstițial a fost studiat prin analiza comparativă a două structuri de pereți
exteriori cu izolație termică suplimentară.
93
6.5.2 Mecanismul formării condensului interstiţial şi verificarea riscului de condens

Condensarea vaporilor de apă poate avea loc în masa elementelor de construcţii ce separă
medii cu temperaturi şi concentraţii de vapori diferite, ca urmare a fenomenului de difuzie a
apei în stare gazoasă care se produce de la interiorul spaţiului încălzit spre exterior - în
condiţii de iarnă – şi de la exterior spre interior în condiţii de vară, în cazul subsolurilor sau a
altor spaţii cu temperaturi scăzute.
In principiu, pentru ca fenomenele de condens interstiţial să nu afecteze funcţionarea normală
a clădirii, trebuie să existe un echilibru între cantitatea de vapori care se acumulează în
structura elementului în anotimpul rece şi cea care poate fi eliminată prin uscare în anotimpul
cald.
În cazul în care nu se realizează acest echilibru are loc o acumulare progresivă de apă care
staţionează de regulă în porii materialului termoizolant, care, prin umezire îşi diminuiază
considerabil capacitatea de izolare termică.
Factorii care favorizează declanşarea şi determină intensitatea condensului interstiţial sunt:
- caracteristicile microclimatului interior, respectiv debitul surselor de vapori, rata
ventilării şi temperatura aerului;
- caracteristicile climatului exterior , respectiv temperatura şi umiditatea aerului;
- caracteristicile materialelor care întră în alcătuirea elementului, respectiv
porozitatea, higroscopicitatea şi pereabilitatea la vapori;
- gradul de expunere la factori climatici agresivi, ploaie, vânt, radiaţie solară;
- existenţa altor surse de umiditate cu efect sinergic asupra fenomenului de difuzie
(infiltraţii de apă din exterior cauzate, de exemplu, de funcţionarea defectuoasă a
dospozitivelor de scurgere a apelor pluviale).
Într-o interpretare grafică a fenomenului de difuzie a vaporilor, condiţia ca să nu apară
condens, este ca diagrama presiunilor parţiale să nu aibă nici un punct comun cu diagrama
presiunilor de saturaţie. Sunt posibile trei situaţii distincte (figura 6.27):
 diagrama presiunilor parţiale nu are nici un punct comun cu cea a presiunilor de
saturaţie, respective în orice secţiune a elementului este îndeplinită condiţia: pv < pvs, nu
apare condens ;
 diagrama presiunilor parţiale este tangentă la diagrama presiunilor de saturaţie – apare
o suprafaţă de condens ;
 diagrama presiunilor parţiale intersectează diagrama presiunilor de saturaţie - apare o
zonă de condens.
94
Figura 6.27. Verificarea riscului de condens în masa elementelor de închidere; reprezentare

grafică.
In realitate fenomenul este mult mai complex, în majoritatea situaţiilor, la difuzie se adaugă
transportul apei în stare lichidă, prin capilaritate - care modifică proprietăţile materialelor - şi
difuzia de suprafaţă care apare ca o stare intermediară între cea lichidă şi gazoasă. Aceste
aspecte pot fi luate în considerare dacă se apelează la programe de calcul complexe, capabile
să simuleze transferul de umiditate simultan prin difuzie şi capilaritate precum şi acţiunea
unor factori climatici exteriori cum ar fi acţiunea ploii şi a radiaţiei solare.
6.5.3 Metode de evaluare a riscului de condens interstiţial
O evaluare corectă a riscului de condens interstiţial în faza de elaborarea proiectelor pentru
clădiri noi sau pentru lucrări de reabilitare este foarte importantă nu numai pentru evitarea
efectelor defavorabile ale umidităţii asupra materialelor de construcţii, dar şi pentru asigurarea
calităţii mediului interior.
Modul de verificare a riscului de condens interstiţial este reglementat prin STAS 13788/2011
Hygrothermal performance of building elements- Internal surface temperature to avoid
critical surface humidity and interstitial condensation- Calculation methods. Verificarea se
bazează pe analiza bilanţului anual de umiditate prin compararea cantităţii totale de apă
acumulată prin condens şi a celei care se poate elimina prin uscare, pe baza calcului debitului
lunar de vapori. Pentru verificare se consideră valorile medii lunare ale temperaturii şi
umidităţii aerului specifice amplasamentului clădirii. Este luat în considerare exclusiv
transferul de umiditate prin difuzie şi analiza se bazează pe metoda Glaser, care simplifică
fenomenul de transfer de căldură şi masă prin acceptarea următoarelor ipoteze:
- condensul apare numai la interfaţa dintre straturile de materiale diferite şi rămâne
la acea interfaţă;
- conductivitatea termică este independentă de conţinutul în umiditate al
materialului;
- migraţia prin capilaritate şi transferul umidităţii în stare lichidă nu apare în
elementul de închidere;
- nu există transfer prin convecţie în interiorul structurii;
- condiţiile la limită sunt valorile medii lunare ale temperaturii şi umidităţii;
- transferul de căldură şi umiditate este unidirecţional;
- se neglijează efectul ploii şi a radiaţiei solare.
95
Complexitatea fenomenului se reflectă cu mult mai multă acurateţe în metoda pe care se

bazează programul de calcul WUFI, care ia în considerare regimul tranzitoriu referitor la
condiţiile la limită şi mai multe date referitoare la caracteristicile materialelor, cum sunt:
- dependenţa de umiditate a factorului rezistenţei la vapori;
- dependeţa de umiditate a coeficientului de conductivitate termică a materialelor;
- coeficientul de transport şi de redistribuţie a apei în stare lichidă;
- funcţia de stocare a umidităţii definită pentru materialele poroase higroscopice.
Condiţiile la limită variabile cu timpul sunt definite prin următorii parametri:
- temperatura aerului interior şi exterior;
- umiditatea relativă a aerului interior şi exterior:
- incidenţa ploii asupra peretelui exterior;
- incidenţa radiaţiei solare asupra suprafeţei peretelui exterior.
6.5.4 Analiza riscului de condens interstiţial pe baza celor 2 modele; rezultate, discuţii.
A fost analizat riscul de condens interstiţial pentru 2 soluţii de reabilitare termică a pereţilor
exteriori, pentru care se estimează o mai mare vulnerabilitate la condens interstiţial. Au fost
considerate condiţiile de climat exterior, temperatura şi umiditatea aerului, specifice zonei
Iaşi, iar caracteristicile microclimatului interior sunt cele specifice utilizării normale a
locuinţelor, respectiv temperatura aerului interior Ti =20 grd. C şi umiditatea relativă φi=60%,
a. Perete din zidărie din cărămidă de 37,5 cm grosime cu termoizolaţie din polistiren
expandat de 10 cm grosime, dispus la suprafaţa interioară.
Caracteristicile geometrice şi de material sunt prezentate în tabelul nr. 6.12.
Tabelul 6.12 Caracteristicile geometrice şi de material
Factorul Conductivitatea Rezistența Grosime
Grosime
rezistenței la termică de la transfer echivalentă
strat
Strat Material permeabilitate calcul termic
la vapori
d [m]
μ [-] λ [W/mK] R[m2K/W] sd=μ d [m]
1 Tencuială
0.005 100 0.93 0.005 0.500
armată
2 Polistiren
0.10 30 0.04 2.500 3.000
expandat
3 Zidărie de
0.375 6.1 0.80 0.469 2.287
cărămidă
4 Tencuială var-
0.025 7 0.87 0.029 0.175
ciment
TOTAL 3.003
Verificarea riscului de condens interstiţial conf. STAS 13788/2011 constă în determinarea

bilanţului de umiditate prin evaluarea debitului lunar de acumulare de apă din condens.
96
Tabelul 6.13 Debitul de condensare şi acumulare în perete

Interfața 2
Luna Debit de condensare gc Conținut de umiditate acumulată
[kg/m2] Ma [kg/m2]
noiembrie 0 0
decembrie 0.05900500 0.5900500
ianuarie 0.06596900 0.1249740
februarie 0.03650500 0.1614790
martie -0.00791460 0.1535644
aprilie -0.13040352 0.0231608
mai -0.40223550 0
Se constată că acumularea de apă din condens începe în luna ianuarie, iar uscarea incepe în
luna martie. în luna mai debitul de apă eliminat este superior celui acumulat.
Secţiunea în care apare condensul este cea de contact între termoizolaţia interioară şi peretele
existent (faţa caldă a termoizolaţiei).
Comportarea elementului în regim tranzitoriu a fost analizată prin intermediul valorilor medii
minime, maxime şi mijlocii ale umidităţii relative în secţiunile caracteristice ale elementului,
fig.6.28, obţinute cu ajutorul programului WUFI.
Figura 6.28 Valori medii ale umidităţii relative în secţiunile caracteristice ale peretelui de
zidărie de cărămidă izolat suplimentar cu polistiren la interior
Rezultatele analizei în regim tranzitoriu evidenţiază:
- valorile umidităţii relative în secţiunile caracteristice ating valoarea maximă de
70% în secţiunea ce separă izolaţia din polistiren de zidăria de cărămidă,
confirmând rezultatele calculului efectuat conf. STAS 13788/2011 în ceea ce
priveşte absenţa riscului de acumulare progresivă de apă din condens şi a secţiunii
în care se formează condensul;
- valori mai ridicate ale umidităţii relative, aproape de 90 % apar la suprafaţa
exterioară, ca efect al acţiunii ploii, luată în considerare de program.
97
b. Perete din zidărie din blocuri de beton celular autoclavizat 30 cm grosime cu

termoizolaţie din polistiren expandat de 10 cm grosime, dispus la suprafaţa exterioară.
Caracteristicile geometrice şi de material sunt prezentate în tabelul nr.6.14.
Tabelul 6.14 Caracteristicile geometrice şi de material

Factorul Conductivitatea Rezistența Grosime
Grosime
rezistenței la termică de la transfer echivalentă
strat
Strat Material permeabilitate calcul termic
la vapori
d [m]
μ [-] λ [W/mK] R[m2K/W] sd=μ d [m]
1 Tencuială
0.020 7 0.87 0.023 0.14
var-ciment
2 Zidărie BCA 0.300 3.9 0.30 1.00 1.17
3 Polistiren
0.100 30 0.04 2.50 3.00
expandat
4 Tencuială
0.005 100 0.93 0.005 0.50
armată
TOTAL 3.528
Rezultatele verificării riscului de condens interstiţial conf. STAS 13788/2011 prin evaluarea
debitului lunar de acumulare de apă din condens sunt prezentate în tabelul 6.15.
Tabelul 6.15 Debitul de condensare şi acumulare în perete
Luna Interfața 3
Debit de condensare Conținut de umiditate
gc acumulată
2
[kg/m ] Ma [kg/m2]
noiembrie 0 0
decembrie 0.000179 0.000179
ianuarie 0.009588 0.009767
februarie -0.055109 -0.045342
martie -0.209878 0
Se constată că acumularea de apă din condens începe în luna decembrie , iar uscarea incepe în
luna februarie, lună în care debitul de apă eliminat este superior celui acumulat.
Secţiunea în care apare condensul este cea de contact între termoizolaţia exterioară şi peretele
existent.
Comportarea elementului în regim tranzitoriu a fost analizată prin intermediul valorilor medii
minime, maxime şi mijlocii ale umidităţii relative în secţiunile caracteristice ale elementului,
fig.6.29, obţinute cu ajutorul programului WUFI.
98
Figura 6.29 Valori medii ale umidităţii relative în secţiunile caracteristice ale peretelui din zidărie
din blocuri de beton celular autoclavizat izolat suplimentar cu polistiren la exterior
Rezultatele analizei în regim tranzitoriu evidenţiază:
- valorile umidităţii relative în secţiunile caracteristice ating valoarea maximă de
70% în secţiunea ce separă tencuiala interioară de zidăria din blocuri din beton
celolar autoclavizat, neconfirmând rezultatele calculului efectuat conf. STAS
13788/2011 referitor la secţiunea în care este prezent riscul de condens cel mai
accentuat;
- valori mai ridicate ale umidităţii relative, aproximativ 80 % apar la suprafaţa
exterioară, ca efect al acţiunii ploii, luată în considerare de program.
Discuţiile referitoare la rezultatele analizei pot atinge două aspecte distincte. Unul referitor la
acurateţea și concordanţa rezultatelor obţinute pe baza celor 2 modele şi celalalt referitor la
principiile de alcătuire a elementelor stratificate din punct de vedere al comportării la condens
interstiţial.
In linii generale, cele 2 modele - bazate pe regimul staţionar, respectiv tranzitoriu dau
rezultate apropiate în ce priveşte evaluarea riscului de condens interstiţial. Trebuie menţionat
insă că luarea în considerare al efectului ploii şi radiaţiei solare este foarte importantă
evidenţiind necesitatea unui finisaj impermeabil la apă (dar permeabil la vapori ) pe suprafaţa
exterioară a peretelui. în plus, în practică se intâlnesc situaţii în care efectul ploii batante, în
special pe faţada nordică, se manifestă prin intensificarea fenomenului de condens interstiţial,
acesta devenind vizibil pe suprafaţa interioară a peretelui.
Studii prezentate în literatură, reflectate în recomandări privind evitarea riscului de condens în
structuri stratificate, pun în evidenţă factorii principali care intervin în apariţia şi dezvoltarea
acestui fenomen:
- dispunerea straturilor din materiale diferite de la interior spre exterior în ordinea
crescătoare a permeabilităţii la vapori;
- aplicarea barierelor de vapori pe faţa caldă a materialului termoizolant;
- utilizarea sistemelor de protecţie exterioară care includ un strat de aer ventilat.
99
Cea de a două structură care a constituit obiectul analizei nu respectă prima recomandare
privind alcătuirea corectă a structurilor stratificate, stratul exterior de protectie termică,
polistiren expandat, fiind mult mai puţin permeabil la vapori decât structura existentă din
beton celular autoclavizat. Cu toate acestea, nu apare riscul acumulării progresive de apă din
condens, comportarea fiind chiar mai bună decât în cazul primei structuri, corect alcătuite.
Explicaţia nu poate fi găsită decât în rezistenţa termică diferită a celor 2 alcătuiri, cea de a
doua având o rezistenţă termică R= 3.695 m2K/W > R= 3.17 m2K/W.
Evident că nu pot fi formulate concluzii ferme numai pe baza a 2 situaţii. Dar apare ca necesar
un studiu aprofundat privind ponderea cu care diferiţi factori intervin în producerea
condensului interstiţial, care să stabilească de la ce nivel de protecţie termică nu mai este atât
de importantă ordinea de dispunere a straturilor sau prezenţa barierei de vapori.
In orice condiţii, o soluţie corectă şi economică de protecţie termică suplimentară implică o
analiză a riscului de condens interstiţial, de preferinţă folosind un model de derulare a
fenomenelor de transfer în regim tranzitoriu, cu luarea în considerare a acţiunii ploii şi a
radiaţiei solare.
Concluzii
Verificarea la condens conf. STAS 13788/2011, având ca model regimul staţionar pentru
fenomenele de transfer, oferă informaţii realiste privind riscul de condens interstiţial. Volumul
important de calcul manual reclamat şi utilizarea metodei grafice pot genera cu usurinţă erori,
care pot denatura rezultatele unei analize.
Programele de calcul bazate pe regimul tranzitoriu, capabile să ia în considerare variabilitatea
cu umiditatea a caracteristicilor materialelor precum şi acţiunea complexă a factorilor
climatici, oferă mai multe informaţii şi mai conforme cu realitatea, utile în elaborarea unor
soluţii optime de realizare a protecţiei termice suplimentare.
6.6 Factorul temperaturii superficiale – un criteriu de evaluare a riscului de condens pe

suprafață
6.6.1 Definire concept
În literatura de specialitate, riscul este definit ca fiind "un element incert, dar este posibil, care
apare permanent în evenimentele umane tehnice, sociale, politice, reflectând variațiile în
distribuția rezultatelor posibile și probabilitatea unor valori obiective și subiective, cu posibile
efecte ireversibile și negative".
Managementul riscului constă în gestionarea unor evenimente incerte, în scopul de a reduce
efectele nefavorabile, de a asigura succesul, implicând:
- identificarea factorilor de risc și cuantificarea acestora;
- evaluarea răspunsului la acțiunea factorilor de risc;
- strategii de optimizare a răspunsului la factorii de risc și elaborarea unor măsuri de
combatere.
Fenomenul de condens superficial în clădiri rezidențiale este adecvat pentru abordarea
conceptului de "management al riscului", având în vedere multitudinea factorilor determinanți
caracterizați de parametri variabili.
100
Evaluarea riscului de condens pe suprafață implică identificarea unor condiții specifice în care
acest fenomen poate produce stări nedorite, cauzate de combinațiile de valori ale parametrilor
implicați. Cele mai vulnerabile zone din acest punct de vedere sunt:
- suprafața interioară a ferestrelor;
- zone de punți termice, caracterizate prin creșteri semnificative ale fluxului de căldură din
interior, având ca rezultat o scădere pronunțată a temperaturii de suprafață.
Dacă prezența picăturilor de apă pe suprafața sticlei este vizibilă și ușor pentru a fi eliminată,
fenomenul de condens pe suprafața opacă a elementelor anvelopei în zonele de punte termică
afectează într-un mod negativ, nu numai aspectul și calitatea lucrărilor de finisaj , dar, de
asemenea, calitatea mediului interior, condensul fiind precedat, de obicei, de dezvoltarea
mucegaiului. Aceasta are loc în cazul în care umiditatea relativă este menținută la 80% pentru
o perioadă mai lungă, între 2 ... 3 zile și 2 ... 3 săptămâni [3]. Rezultatele unei analize pe
modele în scopul prevederii apariției și dezvoltării mucegaiului relevă importanța timpului de
expunere la o umiditate relativă ridicată, care este un factor neglijat în unele modele.
6.6.2 Identificarea și evaluarea factorilor de risc
Din punct de vedere fizic, condiția pentru a evita riscul de condens superficial este ca valoarea
temperaturii minime pe suprafață (θsi) să nu coboare sub valoarea temperaturii punctului de
rouă, fR.
θsi>θr. (6.12)
sau umiditatea relativă la interior φi să nu depășească valoarea critică φcrit
φi<φcrit. (6.13)
Cei doi parametri nu reflectă numai caracteristicile elementelor de construcție și prezența
punților termice, dar, de asemenea, și variabilitatea unor parametri caracteristici mediului
interior și exterior, precum și comportamentul locuitorilor (Figura 6.30).
Factorii ce caracterizează utilizarea spațiilor determină concentrația de vapori de apă în aer și,
implicit, umiditatea relativă la interior.
Valoarea concentrației vaporilor de apă a aerului din interior într-un anumit spațiu este
determinată de concentrația de vapori de apă în aerul exterior, la care se adaugă contribuția
surselor de vapori la interior, raportate la debitul de ventilare a aerului (excesul de umiditate
internă).
101
Figura 6.30 Factorii care determină vulnerabilitatea la condensul superficial

Comportamentul sau acțiunile ocupanților determină concentrația vaporilor în aerul interior
(implicit umiditate relativă la interior), care este rezultatul interacțiunii mai multor factori,
conform relației:
Cvi = Cve+ Dsv/ n V
(6.14)
unde:
- Cvi, Cve este concentrația vaporilor de apă în aerul interior/exterior în g/ kg or kg/kg;
- Dsv este debitul surselor de vapori în g/h or kg/h, depinde de tipul de activitate;
- n este rata ventilării în schimburi orare/oră în ( h-1);
- V este volumul net al spațiului analizat în m3.
Prin urmare, factorii care influențează în mod semnificativ concentrația de vapori de apă în
aerul din interior sunt: concentrația vaporilor de apă din aerul exterior, debitul surselor de
vapori și rata ventilării.
Umiditatea relativă efectivă, φef, reflectă capacitatea disponibilă a aerului pentru a prelua
vapori de apă la o anumită temperatură. Valoarea umidității relative depinde de concentrația
de vapori de apă și de temperatura aerului. Ea reprezintă raportul dintre concentrația efictivă a
vaporilor de apă în aerul din interior, la o anumită temperatură, Cvi, și concentrația maximă a
vaporilor de apă pe care aerul ar putea conține la această temperatură, Cvs, exprimată ca
valoare procentuală.
φef = (Cvi/Cvs)100 (6.15)
Așa cum rezultă din ecuațiile (3) și (4), umiditatea relativă efectivă a aerului din interior într-o
cameră cu un anumit volum depinde de valorile următorilor parametri:
- debitul surselor de vapori cauzate de gradul de ocupare și natura activității;
102
-rata ventilării;
- temperatura aerului din interior.
Pentru a stabili măsura în care fiecare dintre acești parametri afectează val de experiență oarea
efectivă a umidității relative, a fost utilizată o analiză parametrică cu metoda planului factorial
de experiență. Tehnica planul factorial înseamnă a evalua influența diferiților parametri (sau
variabile) pe un anumit fenomen.
Aplicarea acestei metode, menționat mai sus, implică următoarele etape:
- identificarea parametrilor variabili și domeniul lor de variație;
- formularea funcției de răspuns;
- elaborarea planului factorial de experiență pentru combinațiile de valori maxime și minime
ale parametrilor variabili;
- stabilirea valorii funcției de răspuns pentru combinațiile din planul factorial, prin calcul sau
experimental;
- stabilirea coeficienților de care au evidențiat influența / impactul fiecărui parametru variabil
și interacțiunea dintre ei, asupra funcției de răspuns;
- analiza influenței / impactului fiecărui parametru și interacțiunea lor asupra funcției de
răspuns.
Parametrii variabili sunt cei menționați anterior (Figura 6.30), iar domeniul lor de variație a fost
considerat adecvat unui spațiu de locuit, cu un volum de 40 m3 locuit de 1-3 persoane, cu o rată
de ventilare între 0,25 și 1 h-1, știind că o persoană emite 60 g vapori / oră prin respirație (tabelul
6.16).
Tabelul 6.16. Definirea și limitele domeniului de variație a parametrilor variabili
Parametru Definire Valoare Valoare

Debitul surselor de vapori - Dsv X1 60 g/h 180 g/h
Rata ventilării - n X2 0.25h-1 1.00 h-1
Temperatura aerului interior - θi X3 +18°C +22°C
Planul de factorial include toate combinațiile de valori ale parametrilor și valorile funcțiilor de
răspuns rezultate prin calculul acestor combinații, care de fapt caracterizează diferite scenarii
de utilizare a spațiului (Tabelul 6.17).
Cele mai mari valori Y2 ale funcției de răspuns, care integrează influența tuturor parametrilor
variabili, s-au obținut pentru combinația/scenariul 2, caracterizat prin valorile maxime ale
producției de vapori și valorile minime pentru rata ventilării și a temperaturii aerului din
interior (Figura 6.31).
103
Tabelul 6.17. Variabilele, combinațiile și valorile funcției de răspuns
aerului interior
Rata ventilării
Temperatura
Concentrația
surselor de
Debutul
Umiditatea
vapori
vaporilor de apă în
Dsv
relative efectivă
θi
n
No. aerul interior
φef (%)
Cvi (g/kg)
X1 X2 X3
1 -1 -1 -1 5.82 45.60
2 +1 -1 -1 15.78 122.00
(100)
3 -1 +1 -1 2.16 16.8
4 +1 +1 -1 4.13 32.00
5 -1 -1 +1 5.82 35.00
6 +1 -1 +1 15.78 95.00
7 -1 +1 +1 2.16 13.01
8 +1 +1 +1 4.13 25.00
Figura.6.31 Valorile umidității relative efective a aerului interior pentru diferite combinații de valori
ale parametrilor variabili (scenarii de utilizare)
Măsura în care fiecare factor influențează valoarea funcției de răspuns poate fi estimată prin
valoarea unor coeficienți determinați ca diferența dintre cele două valori medii: C1 = Ym + -
Ym- unde Ym + este media răspunsurilor obținute în cazul în care variabilele Xi sunt la valoarea
maximă (nivelul 1) și Ym- este valoarea funcției de răspuns obținută atunci când variabilele au
valoarea minimă (nivelul -1).
Influența variației simultane a doi parametri se măsoară prin diferența dintre efectul mediu al
primului parametru și efectul mediu al celui de-al doilea. Interacțiunea dintre primul și cel de-
al doilea parametru este dată de ecuația 5:
c . (6.16)
104
În figura 6.32 sunt prezentate valorile coeficienților care reflectă influența/impactul fiecărei
parametru variabil și variația de 2 parametri simultan.
Figura 6.32 Efectul fiecărui parametru și a combinației a câte 2 parametri
Rezultatele relevă impactul negativ maxim asupra funcţiei de răspuns reprezentat de rata
ventilării, dar și de acțiunea simultană a acesteia combinată cu debitul maxim al surselor de
vapori.
6.6.3 Evaluarea raspunsului la factorii de risc
La propunerea Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), a fost introdus un criteriu care
poate fi exprimat prin valorile parametrilor caracteristici punților termice, rezistența termică
în câmp curent, R, și pentru zona de punte termică, Rmin. Acesta este factorul de temperatură
pe suprafață, fRsi definit de ecuația:
(6.17)
unde:
- fRsi factorul temperaturii superficiale:

- θsi temperatura pe suprafața interioară;
- θe temperatura aerului exterior;
- θi temperatura aerului interior;
- R rezistența termică în camp curent;
- Rsi rezistența termică la suprafața interioară a elementului.
Pe baza factorului de temperatură și a factorilor mentionați se poate stabili valoarea critică a
umidității relative interioare, care semnalează riscul de condens:
φ (6.18)
sau riscul de apariție a mucegaiului:
φ (6.19)
105
Astfel, pentru diferite valori ale temperaturii aerului interior și exterior, se poate identifica un
set de valori ale factorului de temperatură superficială, fRsi, și a umidității relative a aerului
interior, ϕi, pentru care există un risc minim de condens și de apariție a mucegaiului (Figura
6.33).
Figura 6.33 Riscul de condens superficial pentru diferite valori ale umiditatii relative,
factorului de temperatură și temperaturii exterioare
Se poate observa că la valori scăzute ale umidităţii relative interioare φi = 45%, suprafeţele cu
fRsi = 0.55, pentru o temperatură exterioară de -5 °C devin vulnerabile, în timp ce pentru fRsi
= 0.7, condensul poate să apară doar pentru o temperatură exterioară mai scăzută decît - 25
°C.
De asemenea, pentru valori mai ridicate ale umidităţii relative φi = 60%, pe suprafaţa cu fRsi
= 0.5 poate să apară condens la temperatura exterioară de + 5 ° C, iar pentru f rsi = 0.82 la -25
°C .
Pentru proiectarea de clădiri noi sau pentru adoptarea unor soluții de reabilitare termică în
cazul cladirilor existente, apare ca necesară stabilirea unor valori minime ale factorului de
temperatură care asigură evitarea condensului și a riscului de mucegai în condiții normale de
exploatare, specifice pentru toate zonele climatice.
Au fost calculate valorile minime admisibile ale factorului de temperatură cu relația (6) pentru
valorile minime ale temperaturilor medii lunare ale aerului exterior, pentru localități
reprezentative din diferite zone climatice. Temperatura suprafeței interioare a fost considerată
valoarea minimă admisă pentru a evita riscul de condens, cunoscând concentrația de vapori de
apă a aerului din interior Cvi = 7,5g / kg pentru θi = 20 ° C, și φi = 60%. Această valoare
devine egală cu valoarea de saturație pentru temperatura de 9,8 ° C (temperatura punctului de
rouă), determinând riscul de condens pe suprafață cu 80% din valoarea de saturație, la o
temperatură de 13°C, ceea ce favorizează producerea și dezvoltarea mucegaiului.
106
Tabel 6.18 Valorile minime admisibile ale factorului de temperatură pentru localităţi situate în
diferite zone climatice
Nr. Localitatea Temperatura Factorul temperaturii superficiale
crt. exterioară minim admisibil
medie fRsi, min
lunară Pentru evitarea Pentru evitarea
minimă mucegaiului condensului
superficial
1 Constanţa +1.4 0.677 0.569
2 Timişoara 0.00 0.70 0.60
3 Bucuresti -1.2 0.716 0.622
4 Cluj Napoca -1.4 0.719 0.626
5 Iaşi -2.1 0.728 0.638
6 Suceava -2.8 0.736 0.649
7 Braşov -3.3 0.742 0.656
8 Miercurea Ciuc -6.2 0.770 0.694
Deci valori critice (minime admisibile) ale factorului de temperatură sunt:

 pentru a evita apariţia mucegaiului
fRsi = 0.77,
 pentru evitarea riscului de condens
fRsi = 0.70.
Valori normate ale factorului de temperatură în diferite țări europene:

- Franța fRsi,crit= 0.52 pentru θi=18°C, θe=0ºC, φi=80%;
- Germania fRsi,crit = 0.70 pentru θi=20ºC, θe= -5ºC, φi=80%;
- Elveția fRsi,crit>0.75;
- Finlanda fRsi,crit =0.97pentru planșee, fRsi,crit =0.87 pentru pereți.
Concluzii
Riscul de apariție a condensului de suprafață este determinat de un complex de factori:
caracteristici structurale (nivel de izolare), parametri de climat exterior și modul de utilizare a
spațiului, caracterizat prin producerea de vapori, rata de ventilare și temperatura interioară,
reflectată în valoarea umidității relative a aerului interior.
Studiul parametric prezentat în această lucrare demonstrează influența ratei de ventilare, la
care se adaugă producția de vapori, datorită ocupării și modul de utilizare.
Criteriul de evaluare a condensului de suprafață și a riscului de apariție a mucegaiului este
factorul de temperatură de suprafață, care reflectă nivelul de izolație termică a anvelopei.
107
Pentru o proiectare corectă a clădirilor noi și a adoptării soluțiilor de reabilitare termică a

celor existente, este necesar ca valoarea factorului de temperatură de suprafață să nu prezinte
valori mai mici de 0,77, în orice punct al anvelopei.
De asemenea, este necesară cunoașterea și respectarea regulilor de funcționare
corespunzătoare în ceea ce privește producția de vapori și rata ventilării.
7. Evaluarea eficienței energetice a clădirilor prin metode experimentale

7.1 Metode experimentale de investigare şi diagnoză
Diagnoza clădirilor din punct de vedere energetic şi a calităţii mediului interior presupune o
metodologie coerentă de analiză a măsurii în care sunt satisfăcute exigenţele de performanţă
privind calitatea mediului interior şi cele referitoare la un consum raţional de energie pentru
exploatarea clădirilor.
Investigaţiile experimentale pot contribui la diagnosticare energetică cât mai apropiată de
realitate, oferind date referitoare la :
- concordanţa între prevederile proiectului şi situaţia reală, după execuţie;
- existenţa unor defecte de execuţie care influenţează caracteristicile termotehnice ale
elementelor anvelopei;
- modificarea în timp a caracteristicilor termotehnice ale materialelor determinate de tasare,
umezire, fenomene repetate de îngheţ- dezgheţ, etc.
În ceea ce priveşte calitatea mediului interior, cu cele două componente, calitatea aerului şi
confortul, diagnosticarea clădirilor existente nu poate fi realizată fără a apela la tehnici
experimentale, capabile să integreze condiţiile climatice exterioare, parametrii micoclimatului
interior (temperatură, umiditate, viteza aerului) şi modul de exploatere, respectiv gradul de
ocupare, regimul de încălzire, comportamentul utilizatorilor.
Principalele tehnici experimentale, relativ comod de aplicat în dignosticarea termoenergetică a
clădirilor, au ca obiectiv:
- detecţia calitativă a neregularităţilor termice în anvelopa clădirii prin termografiere în
infraroşu;
- determinarea rezistenţei termice în situ a elementelor de construcţie, cu ajutorul
termofluxmetrului;
- înregistrarea evoluţiei valorilor parametrilor caracteristici ai aerului interior, respectiv
temperatura, umiditatea şi viteza de circulaţie a aerului;
- înregistrarea evoluţiei concentraţiei în diverşi poluanţi;
- înregistrarea evoluţiei concentraţiei în CO2 în vederea determinării capacităţii de ventilare
naturală a spaţiului.
108
7.2 Utilizarea termografiei IR în expertizarea energetică şi diagnosticarea construcţiilor

7.2.1 Alcătuire și principii de funcționare a unui sistem de termoviziune
Termografia în infraroşu (IR) reprezintă o tehnologie modernă de teledetecţie şi telemăsurare
a temperaturii suprafeţelor aflate în stare de repaos sau de mişcare, bazată pe fenomenele de
emisie şi absorbţie a radiaţiilor infraroşii. Instrumentele de teledetecţie transformă imagini ale
obiectelor din spectrul radiaţiilor invizibile în imagini vizibile în alb-negru sau color.
Principalele avantaje ale mijloacelor de control termografic sunt:
- nu necesită surse de lumină întrucât fiecare obiect emite radiaţii infraroşii;
- măsurarea temperaturii ţintelor se poate face de la distanţă, nedistructiv, fără
contact direct şi fără a perturba câmpul de temperatură;
- informaţiile termice, globale sau de detaliu, sunt obţinute în timp real ;
- consumul de energie electrică este insignifiant;
- modul simplu de funcţionare şi gabaritele reduse asigură ca manevrarea lor să
poată fi făcută de o singură persoană ;
- permit asocierea cu echipamente complexe de înregistrare, stocare, prelucrare.
Aria de aplicare a termografiei IR este foarte largă şi cuprinde următoarele domenii:
construcţii civile şi industriale, energetic, electronică, construcţii de maşini, electrotehnică,
metalurgie, chimie şi petrochimie, tehnică aerospaţială, fizică, transporturi, agricultură,
geologie, protecţia mediului înconjurator, medicină umană şi veterinară, arte plastice, tehnică
militară, industria materialelor de construcţii.
Avantajele termografiei IR pentru diagnoza construcțiilor:
- detectează rapid și ușor zonele de punte termică și sursele de umiditate;
- inspecția se face fără a interveni în elementele de construcție;
- ocupanții nu sunt afectați;
- imaginile termografice sunt preluate instantaneu.
Instalaţiile de termoviziune pot să capteze imaginea termică bidimensională sau spaţială a
obiectelor, surprinzând în timp real evoluţia continuă a temperaturilor acestora. Un sistem de
termoviziune este alcătuit din (Fig. C.2.1):
- sistem de receptare a imaginilor termice – camera IR;
- sistem de prelucare a imaginilor termice – calculator cu program specializat.
109
Figura 7.1 Alcătuirea de principiu a unui sitem de termoviziune
Camera IR permite şi utilizarea unui monitor sau videorecorder pentru vizualizarea respectiv
înregistrarea imaginilor termice, dar în acest caz informaţia este doar calitativă, adică nu dă
nici o informaţie despre temperatura corpului vizualizat, ci doar o distribuţie a culorilor după
temperatură. Utilizarea diferitor tipuri de lentile permite modificarea dimensiunilor câmpului
explorat. De asemenea echipamentul mai conţine acumulatorii de alimentare a camerei IR şi
un trepied.
Camera IR este alcătuită din:
- mecanism electro-optic de scanare a imaginii;
- detectorul de radiaţii infraroşii;
- sistem electronic de transformare a semnalului electric produs de detector în
semnal video;
- microprocesor care controlează toată funcţionarea camerei.
Energia termică captată de camera IR de la un obiect este focalizată pe detectorul de radiaţii.

Detectorul transformă energia termică venită de la obiect într-un semnal electric, iar apoi în
semnal video, semnal care poate fi vizualizat pe un monitor ataşat camerei sau unul extern.
Informaţia poate fi stocată pe un suport electronic sau transferată direct pe calculator pentru a
fi prelucrată. Un sistem de scanare face ca fiecărui punct al obiectului să-i corespundă un
semnal electric. Scanarea se face cu frecvenţă destul de mare pentru a putea fi urmărite
obiecte aflate în mişcare. Cunoscând emisivitatea suprafeţelor se obţin valorile temperaturilor,
profilele etc.
Surse de eroare:
 Natura (emisivitatea) suprafeţei radiante
Unul dintre cei mai importanţi parametri şi mai greu de controlat datorită multitudinii de
factori de care depinde este emisivitatea (ε) .Deşi se găseşte tabelată pentru majoritatea
materialelor, de cele mai multe ori valoarea din tabel nu coincide cu valoarea reală a
suprafeţei materialului, deoarece nenumaraţi factori de mediu afectează suprafaţa de emisie a
materialului respectiv. Astfel dacă unui perete a cărui temperatură este 22,3 oC, în timp ce
110
temperatura mediului este 20 oC , i se consideră emisivitatea (descrescator) cu 0.1 , 0,2 , 0,3 ,

temperatura indicată de cameră va creşte respectiv cu : 0,3; 0,6; 1 oC.
Emisivitatea unui corp depinde de:

- natura materialului (oţel, beton, sticlă, lemn, PVC etc.);
- grosimea corpului (un corp masiv din oţel va avea emisivitatea mult mai mare
decât o tablă tot din acelaşi material);
- temperatura corpului;
- culoarea corpului;
- calitatea suprafeţei (şlefuit, rugos, oxidat sau tăietură proaspată);
- unghiul sub care este privită suprafaţa;
- lungimea de undă a radiaţei infraroşii.
Pentru determinarea corectă a temperaturii unui obiect pot fi utile acoperirea lui cu un strat de
vopsea, hârtie, căreia i se cunoaşte emisivitatea, sau determinarea emisivităţii corpului
respectiv în laborator. Dacă nici unul din mijloacele de mai sus nu este posibil de utilizat,
atunci, cu mare precizie se poate determina doar modificarea de temperatură şi cu precizie
mai mică temperatura absolută.
 Caracteristicile mediului străbătut de radiaţia infraroşie de la emitor la

receptor.
Radiaţia infraroşie poate fi absorbită de mediul prin care trece astfel încât la receptor ajunge o
cantitate mai mică de energie, asta traducându-se printr-o indicaţie greşită a temperaturii
măsurate. Aerul, ceaţa, ploaia, ninsoarea, poluarea sunt câţiva din factorii de mediu care
absorb energia termică. Radiaţiile parazite din mediul înconjurător (radiaţia solară, radiaţia de
la alte corpuri calde situate în preajma obiectului de studiu) pot, de asemenea, falsifica
rezultatul măsurătorii. Vântul poate răci suprafaţa clădirii, aceasta nemaifiind în regim
staţionar şi măsurătoarea este eronată.
Toate aceste aspecte încadrează termografia IR mai curând în categoria tehnicilor de
determinări calitative decât cantitative, găsindu-şi utilitatea ca sprijin pentru determinări
cantitative care pornesc de la alte metode de măsurare.
O imagine în infraroşu este o dispunere a culorilor după temperaturile unui câmp scanat de
camera IR. În dreapta imaginii este o legendă care ilustrează semnificaţia fiecărei culori.
Imaginile se prelucrează în limitele oferite de softul care însoţeşte aparatul. Astfel pot fi
extrase informaţii cum ar fi: temperatura oricărui punct din imagine, valoarea temperaturii
maxime, minime sau media temperaturilor din câmpul scanat, se pot trasa grafice de variaţie a
temperaturii după drepte trasate pe zona de interes, se pot evidenţia zonele izoterme, pot fi
reprezentate histograme, etc.
111
7.2.2 Rolul termografiei IR în obținerea datelor necesare pentru auditul energetic

7.2.2.1 Identificarea imperfecțiunilor în izolarea termică; aspecte calitative
Termografia IR este o metodă rapidă și ieftină de a identifica mai multe defecte și greșeli de
execuție în construcții. Deoarece metoda este non-distructivă, fără contact și imaginile sunt
luate de la o distanță, inspecțiile pot fi efectuate fără a întrerupe procesul de construcție sau
evacuarea ocupanților clădirii.
Clădirile nu sunt construite exact așa cum sunt ele proiectate inițial. Multe dintre modificările
făcute la fața locului sunt calculate, planificate și de fapt, au rolul de a îmbunătăți soluțiile
constructive. Însă, în alte cazuri, erori umane, măsuri de reducere a costurilor sau abateri de la
caracteristicile materialelor pot avea consecințe negative asupra produsului final.
Metoda IR identifică defecțiuni de construcție în anvelopa clădirii, acoperișul, pereții, ferestre,
sistem de placare şi sistemul de izolație.
Imaginile IR dau o măsură calitativă a gradului de izolare termică a elementului de anvelopă.
Este o metodă de detectare a imperfecțiunilor termice în anvelopa clădirilor, care este utilizată
pentru evidențierea variației proprietăților elementelor de închidere în ceea ce privește
transferul de căldură și etanșeitatea la aer.
Analiza calitativă constă în evaluarea repartizării temperaturii suprafeței pe o anumită arie a
anvelopei și constatarea dacă această distribuție este "anormală". Aceste abateri de la
normalitate pot fi determinate de erori umane de pe șantier (Fig.7.2.), degradări ale
elementelor de finisaj ale fațadelor (Fig.7.3.), sau modificări față de proiectul inițial (Fig.7.4.).
Imaginile IR dau o măsură calitativă a gradului de izolare termică a elementulelor de
anvelopă.
Figura 7.2 Imperfecțiuni în izolarea termică a fațadelor
Figura 7.3 Degradări ale finisajelor
112
Figura 7.4 Modificarea câmpului termic datorită abaterii de la proiectul initial
7.2.2.2 Identificarea unor diferențe între situația reală și datele furnizate de

documentația existentă; influența asupra performanței energetice
Un număr important de clădiri existente este realizat din panouri prefabricate din beton, pe
baza unor proiecte standard. Panourile au o structură de tip sandwich, format din trei straturi,
cu nervuri de legătură între cele două straturi de beton. Aceste nervuri sunt punți termice cu
efecte importante asupra rezistenței termice medii a elementelor de închidere. În practică au
apărut situații în care configurația panoului, din punctul de vedere al configurației nervurilor,
este diferită față de cea din proiect (Figura 7.6). Acest aspect este subliniat prin metoda
termografiei IR (Fig.7.5).
Figura 7.5 Configurația nervurilor prin metoda IR
Figura 7.6 a. Structura panoului conform documentației b. Structura reală a panoului
113
Într-o astfel de situație, se determină rezistența termică medie corectată, R ', și, respectiv,
permeabilitatea termică medie corectată, pentru un panou de un perete exterior, care este
adesea folosit pentru clădiri de locuit.
1   l U'
U '  r U   unde: r  (7.1)
R A U
U’ este permeabilitatea termică corectată
U este permeabilitatea termică
R rezistența termică
In cazul studiat cladirea are parter şi 10 etaje. Structura panoului și caracteristicile
materialelor adoptate conform cu proiectul sunt prezentate în tabelul 7.1. Influența diferenței
dintre soluția din proiect și cea care este adoptată pe șantier se reflectă în valoarea rezistenței
medii pe întreaga clădire, și în valoarea consumului anual specific de energie termică necesară
pentru încălzirea spațiilor. Acest lucru poate duce la schimbarea clasei energetice, cu toate
implicațiile menționate mai sus. Aceste diferențe sunt mai importante cu cât ponderea acestui
tip de panou este mai mare în suprafața anvelopei clădirii.
Tabelul 7.1. Caracteristicile panoului conform proiectului și situației reale
Caracteristici panou Soluția din Varianta reală
proiect (IR Thermography)
Rezistența termică
în câmp curent 0,6303 0,6303
R(m2K/W)
Lungimea
7,73 3,00
nervurilor L (m)
Coeficient de R' A U ' B
corecție 1,741 1,630   0,634
r = U’/U R' B U ' A
Rezistența termică
corectată 0,3620 0,3865
R’(m2K/W)
Permeabilitatea
termică corectată 2,7620 2,5870
U’ (W/m2K)
7.2.2.3 Influența unor greșeli de execuție pe șantier asupra valorii rezistenței termice
medii corectate; factor de corectie
Pe șantier, la execuția unor pereți cu izolație termică din beton celular autoclavizat, mortarul
din rosturi poate să prezinte discontinuitați. Termografia IR relevă anumite situații de
nereguli apărute din cauza unor erori umane. Acest aspect este evidențiat în distribuția
temperaturilor pe suprafață.
O analiză statistică efectuată în cazul unui perete cu două straturi realizate din beton armat și
izolarea termică a betonului celular autoclavizat, cu zone cu diferite nereguli este prezentată
în figura 7.7. În această figură este prezentată imaginea IR și histrograma temperaturilor
114
obținute cu camera IR .
Figura 7.7. Panou cu discontinuitati ale izolației termice

a. vedere; b. distribuția temperaturilor IR
Comentarii
Valoarea coeficientului de variație de 60%> 50%, înseamnă o lipsă importantă de
omogenitate a valorilor temperaturilor, respectiv a rezistenței termice a peretelui. Coeficientul
de asimetrie pozitivă înseamnă o lipsă puternică de omogenitate pe partea stângă. Se poate
observa că o analiză statistică elementară a datelor obținute prin termografie IR poate da
informații utile în ceea ce privește ipotezele acceptate în evaluarea performanțelor energetice
ale elementelor anvelopei din cadrul activității de auditare energetică. Un studiu sistematic, pe
clădiri tipuri ar contribui în mod esențial pentru a pune un diagnostic energetic mai aproape de
situația reală, prin utilizarea unor coeficienți de corecție specifici.
Elaborarea certificatului energetic al clădirilor existente cu implicații economice și sociale
menționate mai sus și elaborarea proiectului de reabilităre termică se bazează pe un raport de
expertiză care trebuie să reflecte cât mai riguros posibil starea reală a clădirii.
Termografia IR oferă informații importante în ceea ce privește concordanța dintre
documentația existentă și situația reală, precum și erorile umane. Prelucrarea statistică a unui
volum mare de date obținute prin intermediul termografiei IR permite definirea unor
coeficienți de corecție în funcție de gradul de omogenitate care ar putea ajuta la stabilirea
performanței energetice a clădirii.
7.2.3 Analiza efectelor lucrărilor de reabilitare termică
7.2.3.1 Context
Reabilitarea termică a clădirilor de locuit în mediul urban românesc a devenit o realitate în
ultimii ani, din două motive principale:
- nivelul redus de protecție termică a locuințelor colective construite înainte de 1989, ceea ce
conduce la un un consum mare de energie pentru încălzire și pentru asigurarea unor condiții
115
minime de confort; acest lucru se reflectă în costul ridicat al facturilor pentru energie, cu
efecte sociale sporite de criza economică;
- necesitatea respectării legislației europene privind reducerea consumului de energie și a
emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din exploatarea clădirilor (Directiva europeană).
Imobilul care face obiectul studiului este o clădire de tip bară, cu parter și 10 etaje, format din
3 tronsoane (Figura 7.8). La trosonul median, scara B, lucrările de reabilitare au fost efectuate
în conformitate cu proiectul de audit energetic. Unul dintre tronsoanle marginale a fost
reabilitat de către proprietari, cu excepția unui apartament, iar în partea laterală cealaltă nu
este reabilitată.
Figura 7.8 Clădirea studiată – foto
Structura portantă este realizată din diafragme și planșee din beton armat monolit. Elementele
de închidere verticale sunt realizate din panouri mari prefabricate cu izolație termică de beton
celular autoclavizat pe fațadele laterale. Acoperișul este de tip terasă, cu izolatie din beton
autoclavizat. Initial, tâmplăria ferestrelor exterioare a fost realizată din lemn, cu două foi de
sticlă, cuplate, fără măsuri suplimentare de etanșare.
7.2.3.2 Structura constructivă și starea actuală a elementelor anvelopei. Pentru a întocmi
auditul energetic și proiectul de reabilitare termică, au fost identificate structura elementelor
de anvelopă pe baza proiectului, oferit de către administrație. Starea tehnică a acestor
elemente a fost inspectată visual și prin tehnica de testare non-distructivă, rezultatele analizei
fiind prezentate în tabelul 7.2.
Tabelul 7.2 Alcătuire și starea tehnică a elementelor de anvelopă
Structură (i→e)
Element Grosime Stare tehnică
Material
(m)
Tencuială interioară 0.01
Planșeu de beton armat 0.10 Deteriorat dar
Acoperiș terasă
Beton de pantă cu agregate ceramice 0.10 uscat
Izolație termică din beton celular autoclavizat 0.12
Beton armat 0.12 Zone de
Pereți exteriori Izolație termică din beton celular autoclavizat 0.12 condens,
Beton armat 0.06 mucegai
116

Pereți de rost
Beton armat 0.15
Pardoseală mosaic 0.02
Planșeu peste
Șapă de egalizare 0.03 Bună
subsol
Planșeu de beton armat 0.10
Tâmplărie
Tâmplărie dublă de lemn - Neetanșă
exterioară
Pereți interior spre
Beton armat 0.15 Bună
casa scării
7.2.3.3 Măsurile propuse și folosite pentru reabilitarea termică.

În vederea îmbunătățirii performanțelor energetice ale clădirii, a fost propus un pachet de
soluții tehnice pentru creșterea gradului de protecție termică, însoțită de indicații tehnologice
pentru punerea în lucru (tabelul 7.3).
Tabelul 7.3 Soluții pentru creșterea gradului de izolație termică a anvelopei
Grosime
No. Soluție de reabilitare termică Material
(m)
1. Izolație termică aplicată pe fața exterioară a peretelui
exterior
Vată minerală 0.12
Stratul izolator termic va fi protejat cu tencuială (5 ... 10
mm), armată cu țesătură de sticlă sau de fibre organice.
2. Izolarea termică a pereților exteriori pe perimetrul ușilor și
ferestrelor, cu o fâșie lată de 20 cm, amplasată pe
Vată minerală 0.03
suprafața exterioară a pereților și protejată cu tencuială (5
... 10 mm) armată cu tesatura fibra de sticla.
3. Izolația termică a planșeului superior, amplasată peste Polistiren extrudat
0.20
planseul existent, protejată de o sapă de nivelare.
5. Izolarea termică a planșeului peste subsol prin fixarea Polistiren extrudat
unui strat izolator de polistiren extrudat pe partea 0.08
inferioară a plăcii.
6. Izolarea termică soclului peretelui exterior cu polistiren Polistiren extrudat
0.01
extrudat.
7. Tâmplarie pentru ferestre şi usi de exterior (eventual grilă Sisteme de usi şi
de ventilare). ferestre din PVC cu -
geam termopan
7.2.3.4 Evaluarea indicatorilor globali de energie

Pentru a evalua performanța energetică a clădirilor în starea inițială și, ca urmare a măsurilor
de eficiență energetică, au fost evaluați indicatori globali de izolare termică (rezistența termică
medie pe clădire și coeficientul global de izolare termică), în conformitate cu C107- 2005:
- calculul rezistenței termice unidirecționale pentru elementele de închidere;
117
- Identificarea punților termice și evaluarea coeficienților liniari de transfer termic, ψ, și

factorul de temperatură pe suprafață, f, prin intermediul simulării numerice, pentru starea
inițială și finală, cu ajutorul programului ANSYS-12 (Tabelul 7.4).
Tabelul 7.4 Coeficienții liniari de transfer termic, ψ, și factorul de temperatură pe suprafață, f,
pentru starea inițială și finală
Clădirea inițială Clădirea reabilitată
Coeficienții Coeficienții
Tip de punte liniari de liniari de
No.
termică Desen transfer termic Desen transfer termic
ψ ψ
[W/mK] [W/mK]
Ψ1 =0.288 ψ1 =0.109
Rost orizontal ψ2 =0.320 ψ2 =0.050
1. perete exterior-
acoperiș terasă f10.25=0.556 f10.25=0.913
f20.25=0.556 f20.25=0.913
Ψ1 =0.048 Ψ1 =-0.003
Rost orizontal Ψ2 =0.183 ψ2 =0.016
2. perete exterior-
planșeu curent f10.33=0.689 f10.33=0.907
f20.25=0.696 f20.25=0.923
ψ1 =0.231 ψ1 =0.256
ψ2 =0.379 ψ2 =0.314
3. Rost orizontal
perete exterior- f10.33=0.643 f10.33=0.808
planșeu balcon
f20.25=0.627 f20.25=0.802
ψ1 =0.280 Ψ1 =0.085
Rost vertical ψ2 =0.151 ψ2 =0.074
4. colt ieșind
perete exterior f0.33=0.565 f0.33=0.847
f0.25=0.628 f0.25=0.876
Rost vertical ψ =0.058 ψ =0.004

perete exterior
5. f0.33=0.688 f0.33=0.907
intersectat cu
perete interior f0.25=0.741 f0.25=0.928
ψ1 =0.416 ψ1 =0.039
Rost orizontal ψ2 =0.251 ψ2 =0.626

perete exterior-
6. g1=0.465 g1=0.575
planșeu peste
subsol g2=0.331 g2=0.059
g3=0.331 g3=0.365
118
Rost orizontal
perete rost- ψ =0.128 ψ =0.048
7.
planșeu f0.25=0.891 f0.25=0.917
superior
ψ =0.196 ψ =0.013
Rost vertical
8. perete sper casa f0.33=0.804 f0.33=0.949
scării
f0.25=0.835 f0.25=0.959
ψ =0.210 ψ =0.091
Perete interior
9. spre casa scării- f0.33=0.797 f0.33=0.865
ușă
f0.25=0.829 f0.25=0.888
ψ =0.327 ψ =0.155
Perete exterior
10. f0.33=0.467 f0.33=0.787
fereastră
f0.25=0.517 f0.25=0.816
Evaluarea rezistenței termice corectată pe fiecare element, R ', a fost făcută cu relația:
U' 
1 1
 
 (l) [W/m K] 2
(7.2)
R' R A
Evaluarea indicatorilor globali pentru întreaga anvelopă, rezistența termică medie, ROM, și
coeficientul global de izolare termică, G, au fost realizate cu ajutorul relațiilor:
Aj
ROM   [m2∙K/W] (7.3)
Aj
R 'j
Aj
R
1
G '
 j  0.34n [W/m3K] (7.4)
V j
Sintetic, valorile parametrilor caracteristice anvelopei sunt prezentate în tabelul 7.5.

Analizând rezultatele prezentate în tabelele 7.4 și 7.5, se observă următoarele aspecte:
- O scădere semnificativă a coeficienților liniari de transfer termic pentru punți termice
caracteristice cu 70% datorită măsurilor propuse, cu excepția punții termice de la planșeul de
balcon, care a fost parțial rezolvată;
- Creșterea rezistenței termice a elementelor;
- Creșterea rezistenței termice medii a întregii clădiri;
Toate acestea sunt reflectate în reducerea coeficientului global de izolare termică cu 46%,
asigurând astfel premisele pentru a reduce energia necesară pentru încălzire.
După lucrările de reabilitare termică, clădirea este clasificată în clasa B, având un necesar de
energie pentru încălzire 96.46 kWh / m2a; aceasta reprezintă 47% din situația inițială, atunci
119
când necesar de energie pentru încălzire a fost de 236.044 kWh / m2a, iar clădirea a fost
clasificată în clasa C.
Tabelul 7.5 Valorile parametrilor caracteristici anvelopei și a indicatorilor globali
Rezistența termică medie Rezistența termică medie Coeficientul global de

corectată R’ pe întreaga clădire ROM izolare termică G
Element [m2∙K/W] [m2∙K/W] [W/m3K]
Initial Ameliorat Initial Ameliorat Initial Ameliorat
Perete exterior Sud 0.326 0.828
Perete exterior Nord 0.343 1.660
Pereți interiori 0.333 1.610
Planșeu superior 0.804 4.160
Planșeu inferior 0.404 2.050 0.468 1.176 1.085 0.585
Ferestre lemn 0.390 0.857
Ușă metalica exterior 0.170 0.500
Ușă interioară 0.340 0.500
Pereți rost 0.305 0.305
7.2.3.5 Rezultatele examenului termografic.

Examenul termografic a fost făcut în timpul unei zile cu nebulozitate ridicată, atunci când
temperatura aerului din mediul ambiant a fost de -14 ° C.
Imaginile IR arată diferențe pronunțate între diferitele zone ale clădirii, cu diferite niveluri de
izolare termică. O examinare a imaginii IR (vezi fig. 7.9), al fațadei prezentate în Figura 7.8
relevă irmătoarele aspecte:
- Pe zona fără izolație termică suplimentară, intervalul de temperatură de suprafață se extinde
între -8.5 ° C și -9.9 ° C;
- În partea centrală a suprafeței fațadei, fără izolație termică suplimentară, temperaturile
înregistrate sunt mai mari în comparație cu cele măsurate pe suprafața reabilitată termic.
Valorile de temperatură sunt în jurul valorii de -4.3 ° C ... -6.7 ° C, ceea ce reflectă pierderi
importante de căldură;
Figura 7.9 Imaginea IR a fatadei clădirii
120
- Privind regiunile situate la limita dintre zonele reabilitate termic și acele suprafețe fără
izolație termică suplimentară, temperaturile înregistrate sunt mult mai mari (-2.9 ° C.), chiar și
decât valorile măsurate pe fața centrală a peretelui de fără izolație, unde temperatura maximă
este de -6.7 ° C (fig. 3), ceea ce sugerează pierderi mai importante de căldură.
Este semnificativ faptul că singurul apartament, rămas fără izolație termică suplimentară, dar
inclus în tronsonul reabilitat termic, care a fost realizat prin grija proprietarilor, are pierderi de
căldură mai mari decât apartamentele din tronsonul care este total fără izolație suplimentară.
La limita dintre izolarea suplimentară și zona fără izolație, poate fi suspectat riscul
condensului superficial. Se poate observa că diferența de temperatură din zona izolată este
mult mai importantă, fiind de aproximativ 6 ° C (Figura 7.10).
Figura 7.10 Imaginea IR al zonei de delimitare dintre regiunea izolată suplimentar și partea fără
izolație cu graficul de variație a temperaturii suprafeței
O analiză cantitativă a unor tipuri de punți termice situate în peretele exterior a fost realizată
folosind datete obținute din analiza termografică, prelucrate analitic. în unele din studiile sale,
Benko a propus doi factori de analiză cantitativă asociate punților termice, obținută prin studii
statistice aplicate termogramei de pe suprafața exterioară a unei clădiri și măsurarea
temperaturii aerului din mediul exterior.
Factorul de inegalitate (IE) - este definit ca fiind raportul dintre diferența maximă de
temperatură de pe perete Δθie = θmax - θmin și diferența medie de temperatură dintre panou
(avg) și mediu (env): Δθenv = θavg - θenv . Expresia IE este:
IE= ∆θie / ∆θenv (7.5)
Factorul de economisire a energiei (ES) – este definit ca raportul dintre pierderile de căldură
prin zona de punte termică (Qjo) cu suprafața (Ajo) și a pierderilor de căldură printr-zona
"perfectă" a peretelui ( QSL) cu (ASL): panou (avg) și mediu (env): Δθenv = θavg - θenv.
Expresia IE este:
Q jo  jo A jo ( jo   env )
ES  
Qsl  sl Asl ( sl   env ) (7.6)
Având în vedere că αjo = αsl și factorul de arie este a = Ajo / Asl și, de asemenea, dacă θjo = θsvg
și θsl = θmin rezultă că ecuatia 5 poate fi scrisă:
( avg   env )
ES  a
( min   env ) (7.7)
121
Folosind ecuațiile propuse de Benko, factorii de estimare cantitativă IE și ES, pentru un rost
orizontal caracteristic (intersecția dintre perete și planșeu), un rost vertical (intersecția între
peretele exterior și peretele interior) și zona din jurul ferestrelor, au fost calculați pentru
peretele izolat termic și pentru peretele neizolat (Tabelul 7.6).
Tabelul 7.6 Date din analiza histografică din Fig.7.10
Distribuția valorilor de
Topic Factori cantitativi
temperatură, (°C )
Rost a θenv θmin. θavg. θmax. IE ES
Perete cu izolație termică suplimentară
Perete exterior- Rost orizontal
0,27 -14 -9,6 -8,4 -7,8 0,32 0,35
planseu curent
Perete exterior – Rost vertical
0,18 -14 -8,7 -8,3 -8,0 0,12 0,23
intersecție pereți
Perete exterior – Fereastră și ușă
0,11 -14 -8,9 -8,2 -7,7 0,21 0,14
exterioară
Perete fără izolație termică suplimentară
Perete exterior- Rost orizontal
0,27 -14 -5,5 -4,9 -4,4 0,12 0,33
planseu curent
Perete exterior – Rost vertical
0,18 -14 -6,5 -6,2 -5,7 0,10 0,19
intersecție pereți
Perete exterior – Fereastră și ușă
0,11 -14 -5,5 -4,9 -4,4 0,12 0,13
exterioară
Valorile factorului de inegalitate (IE) evidențiază diferențele de temperatură dintre zonele cu

diferite rezistențe termice, create de prezența punților termice constructive sau din cauza unor
deficiențe de execuție. Valorile factorului de economisire a energiei (ES) confirmă concluziile
unor studii în domeniu, potrivit cărora ponderea influenței punților termice în totalul
pierderilor de căldură este mai importantă cu cât rezistența termică în câmp curent este mai
mare.
7.3 Evaluarea ratei ventilării în clădirile de învățământ prin metoda gazului trasor
7.3.1 Actualitatea și importanța temei
În cadrul fondului construit existent un loc aparte îl ocupă clădirile de învăţământ ce prezintă
trăsături specifice:
• numărul persoanelor ce ocupă un spaţiu într-o sală de clasă este mai mare decât
într-un birou;
• şcolile au activităţi diverse şi un domeniu larg de poluanţi ai aerului interior;
• senzitivitatea elevilor şi /sau a studenţilor este mai mare decât a adulţilor.
Calitatea mediului interior în spaţiile de învăţământ este importantă atât din punct de vedere a
sănătăţii, dar şi din motive economice. Poluarea aerului interior produce disconfort, reduce
atenţia, productivitatea şi performanţele ocupanţilor, ducând chiar la afectarea sănătăţii.
În ultimii ani expunerea la agenţi poluanţi interiori a crescut datorită mai multor factori:
122
• realizarea unor clădiri mai etanşe;

• reducerea ventilării pentru a economisi enegie termică;
• utilizarea unor materiale de construcţii sintetice, a unor produse chimice
pesticide;
• folosirea elementelor de mobilier şi textile ce degajă substanţe nocive pentru
mediul interior.
7.3.2 Calitatea aerului interior în clădirile de învăţământ. Studiu de caz

Fondul construit existent de construcţii şcolare în România cuprinde multe clădiri ce datează
dinainte de primul război mondial. Ele fac parte din patrimoniul construit, având o arhitectură
specific, cum sunt spre exemplu Liceul “Gh. Şincai“ (1919), Universitatea Bucureşti (1882),
Şcoala generală nr. 1 “Gh. Asachi” din Iaşi (1898), Şcoala generală nr. 12 ”Carol I” Iaşi
(1900).
După anul 1950, clădirile de învăţământ sunt realizate după proiecte tip cu forma în plan de
bară, L, U cu aripile laterale orientate către curte, delimitând un spaţiu pentru recreaţie sau
forma dreptunghiulară cu o curte interioară, şi având regimuri de înălţime intre P+1, P+2,
P+3.
Sistemele constructive adoptate sunt de zidărie portantă confinată, diafragme de beton armat
monolit sau panouri mari, cadre de beton armat sau structuri mixte de zidărie portantă şi stâlpi
de beton armat.
Clădirile destinate învăţământului datorită importanţei sociale a activităţii pe care o
adăpostesc şi particularităţile bio-psihologice ale ocupanţilor, trebuie să ocupe un loc
important în cadrul preocupărilor pentru satisfacerea exigenţelor de confort şi conservare a
energiei. Din acest motiv s-a demarat un program de reabilitare structural şi termică a
clădirilor de învăţământ. Întrucât majoritatea clădirilor nu satisfac exigenţa privind consumul
de energie termică necesară pentru a asigura confortul interior, acestea trebuie să beneficieze
de măsuri de creştere a rezistenţelor termice corectate a elementelor anvelopei.
Unul dintre studiile efectuate a fost cel privind ventilarea naturală realizată în clădirea școlii
“Octav Băncilă”, ce datează din secolul al XIX-lea. Structura clădirii este din zidărie portantă
cu grosimea de 50cm, iar ferestrele sunt duble din tâmplărie de lemn.
Calitatea mediului interior în această școală a fost analizată prin stabilirea concentrației de
CO2, ca o măsură a valorii ratei ventilării naturale.
Analiza calității aerului interior, definită prin concentrația de CO2 și rata ventilării naturale
presupune parcurgerea etapelor din Figura 7.11.
123
Figura 7.11 Etape în stabilirea ratei efective de ventilare a unei încăperi
7.3.3 Valoarea normată a ratei ventilării

Valoarea normată a ratei ventilării este exprimată prin numărul minim de schimburi de
aer realizate într-o oră /7/ și se calculează cu relația:
N pers  g
na  [h-1] (7.8)
(C l  C ex )  Va
unde:
na – rata ventilării minim necesară [h-1];
g – debitul de poluant (CO2) realizat de o persoană (18 l/h person) /8/
CL – valoarea maxim admisibilă a concentrației de poluant într-un spațiu (1600 mg
CO2/m3 aer sau 1.06 l/m3 conform cu NP008-97);
Cex – concentrația de poluant caracteristică mediului exterior (750 mg/m3 sau 0.50 l/m3
CO2 conform cu / 9 /, sau cele rezultate din masurători, i.e. 500 ppm or 500 mg/m3);
Va – volumul de aer al camerei [m3];
ρa – densitatea aerului în kg/m3 (pentru T = 20 ° C, ρa = 1205 Kg/m3).
Pentru sala de clasă analizată, având 28 de ocupanți (27 de elevi și un profesor), cu un
volum de 176.59 m3, rezultă o rată necesară de ventilare de 5,096 h-1.
124
7.3.4 Valoarea efectivă a ratei ventilării obținută prin masurători

Pentru a stabili valoarea ratei ventilării effective, s-a utilizat metoda gazului trasor,
urmărind descreșterea valorii concentrației. Principiul metodei constă în stabilirea valorii
concentrației unui gaz trasor (CO2) într-un spațiu în care ca și gaz trasor s-a utilizat bioxidul
de carbon rezultat din respirația ocupanților. Avantajul constă în faptul că acesta nu e greu de
procurat, este usor de măsurat cu mijloace simple și nu impune măsuri speciale de precauție.
Rata ventilării efective, nef, se calculează cu ecuația (2):
ln C i  ln C f
n ef  [h-1] (7.9)
t i  t ef
unde:
Ci, - concentrația inițială de CO2 ce corespunde momentului în care spațiul nu mai este
ocupat și emisia de gaz trasor se oprește;
Cf - concentrația finală de CO2 ce corespunde momentului la care concentrația de CO2
devine egală cu cea din aerul exterior și deci rămâne quasi-stationar;
ti,f –timpul inițial și final, măsurat în ore.
Măsurătorile s-au desfășurat timp de 3 zile, cu ajutorul unui Data Logger ce permite
înregistrarea valorilor de temperatură, umiditate și concentrații de CO2.
Pe durata măsurătorilor, temperatura exterioară înregistrată a fost de 2.6 ... 8 °C, iar valorile
parametrilor de microclimat interior și concentrațiile de CO2 mediate la 2 ore sunt prezentate
în tabelul de mai jos:
Tabelul 7.7 Valorile medii ale temperaturii aerului interior, umiditate şi concentrații de CO2
Data Interval Temperatura Umiditate Concentrație de Comentariu

orar aerului interior [%] CO2 [ppm]
[°C]
25/02/2010 17-19 24,49 43,53 1219,20 Încăpere liberă
idem 19-21 24,02 40,07 853,46 Încăpere liberă
26/02/2010 01-03 24,00 37,65 574,43 Încăpere liberă
idem 07-09 24,72 36,89 964,51 Room occupied
idem 09-11 25,60 45,27 2021,00 Room occupied
idem 11-13 25,53 41,46 1702,57 Încăpere ocupată /liberă
idem 13-15 25,29 36,21 876,87 Încăpere liberă/ ocupată
idem 15-17 25,59 37,65 1120,27 Încăpere ocupată
26/02/2010 23-01 25,32 33,12 510,57 Încăpere liberă
Analizând evoluția concentrației în timp, se pot distinge 3 perioade de timp în care valoarea
concentrației de CO2 devine egală cu cea din exterior, spațiul fiind neocupat. Valoarea ratei
125
ventilării corespunzătoare intervalului 2, mai mare decât a celor din celelalte intevale, este
determinată de deschiderea ferestrelor pe durata pauzelor.
Figura 7.12 Variația concentrației de CO2 în încăperea analizată
Valorile ratei ventilării calculate cu relația 2 sunt prezentate în tabelul 7.8
Tabelul 7.8 Valorile effective ale ratei ventilării determinate experimental

Interval ti[h] tf[h] Ci[ppm] Cf[ppm] n [h-1]
1 17,09 5,55 1630 500 0,10
2 11,46 13,40 2239 705 0,75
3 15,34 23,54 1230 500 0,12
7.3.5 Calculul debitului de aer prin infiltrații și a ratei ventilării

Debitul de aer infiltrate prin rosturile ferestrelor, Dv, determinat de diferența de presiune,
poate fi estimat, conform /10/ cu ecuația:
Dv  a j  L j  p ( T ) 2 / 3 [m3/h] (7.10)
unde:
aj – coeficientul de permeabilitate la aer a tâmplăriei [m3/mhPa2/3] – este 0.654
pentru tâmplărie dublă din lemn;
Lj – lungimea totală a rosturilor [m];
Δp (T) –diferența de presiune, [Pa].
În acest caz diferența de presiune cauzată de diferența de temperature interior-exterior
este calculate cu:
p(T)  0,044  h  (Ti  Te ) [Pa] (7.11)
unde: h –înălțimea ferestrei, m

Ti, Te –temperatura aerului interior, exterior, [K];
Rata ventilării este:
126
Dv
n [h-1] (7.12)
V
Unde V este volumul spațiului ventilat, în m3.
Pentru sala de clasă analizată, având două ferestre duble de lemn cu dimensiunile 1.37 x 2, 55
m, cu o lungime totală a rosturilor de 20.41 m și la diferențe de temperaturi înregistrate, rata
ventilării perin neetanșeități obținută prin calcul cu formulele (3,4,5) este redată în tabelul 7.9.
Tabelul 7.9 Rata ventilării efective realizată prin neetanșeități, corespunzător celor trei
intervale de înregistrare
Interval ti[h] tf[h] Tint med[°C] Text med[°C] n [h-1]

1 17,09 5,55 24 5 0,16
2 11,46 13,40 24 7,5 0,14
3 15,34 23,54 24 3,5 0,17
Comparând valorile obținute prin calcul cu celor rezultate din măsurători, se poate observa o
bună concordanță pentru intervalele 1 și 3, unde s-au luat în considerare temperaturile
înregistrate în timpul măsurătorilor, în timp ce pentru intervalul 2, deschiderea ferestrelor nu
s-a luat în calcul.
7.3.6 Discuții- comparații cu valorile normate
Compararea rezultatelor inregistrarilor cu valorilenormate, rezultă următoarele:
- temperatura aerului din interior are tendința de a depăși valoarea normată pentru spații
de învățământ, începând cu a 3-a oră de curs;
- umiditatea crește în limitele admisibile.
Analizând variația concentrației de CO2, se pot sublinia următoarele aspecte:
- în prima zi, după ora 1730, când nu a fost utilizat la clasă, se poate observa modul în
care concentrația de poluanți scade datorită neetanșeităților de la ușă sau ferestre;
- pe parcursul activității școlare, s-a observat că, în timpul orelor de clasă, se atinge
concentrația maximă de CO2 (2423 ppm), iar aceasta depășește nivelul maxim admis într-o
sală de clasă (1260ppm) / 9 /, chiar și atunci când ferestrele și ușa sunt deschise pe perioada
pauzei de 10 minute;
- rata efectivă de ventilare cauzată de neetanșeități, în timpul orelor, nu îndeplinește rata
de ventilare necesară în circumstanțele date.
Concluzii
Spatiile de învățământ, prin modul lor de funcționare și caracteristicile specifice ocupanților,
necesită asigurarea permanentă a unui anumit nivel de calitate a mediului interior, determinată
în primul rând prin menținerea compoziției optime a aerului, efectele sale asupra sănătății și a
performanțelor intelectuale fiind evidențiate de studii sistematice pe termen lung.
În urma analizei efectuate în studiul de caz prezentat, rezultă următoarele:
• parametrii de microclimat interior (temperatură și umiditate) sunt în limitele valorilor
127
normate pentru durate de ocupare a sălii de clasă, temperatura având tendința de a depăși
valoarea maximă prevăzută pentru spații de clasă;
• concentrația de CO2 prezintă o variație în funcție de programul clasei: în prezența
sursei generatoare de CO2 (elevi) se poate observa o creștere accelerată a concentrației de
poluanți, mult mai mult decât limita permisă într-o sală de clasă;
• rata de ventilare spontană prin neetanșeități, determinată experimental și calculată, este
mai mică decât valoarea normată;
• concentrația de CO2, înregistrată în perioada de ocupare, depășește în mod continuu
valoarea admisibilă; rezultă necesitatea unui sistem de ventilare organizat care poate completa
sau înlocui ventilarea realizată prin deschiderea periodică ferestrelor.
În concluzie fenomenul ventilării clădirilor de învăţământ constitue o preocupare constantă la
nivel naţional şi internaţional atât din punctul de vedere al sănătăţii ocupanţilor acestui tip de
clădiri, dar mai ales din perspectiva îmbunătăţirii proceselor de proiectare şi construire ale
sistemelor de încălzire, ventilare, şi condiţionare a aerului, precum şi al clădirilor în ansamblu.
7.4 Eficiența măsurilor de inchidere a balcoanelor și logiilor apartamentelor asupra
consumurilor de energie
7.4.1 Masurători experimentale
În România lucrările de reabilitare termică a clădirilor au fost extinse în mai multe orașe, din
cauza beneficiilor rezultate din acest tip de activitate. Pe langa economiile de energie termică,
ca urmare a măsurilor de izolare suplimentare, închiderile loggiilor și balcoanelor sunt o
soluție apreciată de locatari și din cauza unor avantaje de ordin funcțional. În cazul în care
acestea sunt rezolvate corect, vitrarea logiilor și balcoanelor poate îmbunătăți aspectul
arhitectural și urbanistic a cartierelor rezidențiale prin repetarea aceluiași prototip.
Prima măsură cu rol de a realiza un mediu interior mai bun și pentru a economisi energie a
constat în închiderea logiilor cu tamplărie metalică și geam simplu, fără a utiliza izolație
termică suplimentară.
Pentru a demonstra eficiență măsurilor de izolare termică și a vitrării loggiilor și balcoanelor,
au fost realizate măsurători de temperature a aerului din interiorul acestor spații și în camerele
adiacente, într-un apartament amplasat la nivelul superior al unui bloc. Caracteristicile termice
ale elementelor de închidere sunt prezentate în tabelul 7.10.
Tabelul 7.10 Permeabilitatea termică a elementelor de închidere pentru diferite cazuri studiate
Permeabilitate termică
Caz studiat Element de închidere
[W/m2K]
Cazul inițial (fără măsuri Fereastră dublă de lemn 2.90
de izolare termică) Uși balcon 2.32
Perete de cărămidă 1.67
Acoperiș tersasă 0.95
Măsuri de izolare termică Fereastra triplă 1.94
pentru elementele de Usă de balcon izolată termic 1.55
închidere Perete de cărămidă izolat cu PEX 2.47
Acoperiș tersasă 0.95
128
Spațiu de tip seră Vitraj simplu cu tâmplărie 5.80

metalică
Parapet beton cu izolație de PEX 1.21
Necesarul anual de energie termică a fost estimat pentru aceste cazuri studiate. În figurile 7.13
și 7.14 este ilustrat necesarul de energie pentru încălzire în timpul sezonului rece. Se poate
observa că, pentru apartamentul orientat spre nord, efectul măsurilor suplimentare de izolare
termică este mai mic decât cel al inchiderii balconului, în timp ce pentru un apartament
orientat spre sud efectul aporturilor solare este mai important.
Legendă
1. Situația inițială
2. Același apartament cu măsuri de izolare termică
3. Același apartament cu spațiu de tip seră
4. Același apartament cu măsuri de izolare termică și cu spațiu de tip seră
Figura 7.13 Necesar annual de energie termică pentru încălzire (apartament orientat spre nord)
Legendă
1. Situația inițială
2. Același apartament cu măsuri de izolare termică
3. Același apartament cu spațiu de tip seră
4. Același apartament cu măsuri de izolare termică și cu spațiu de tip seră
Figura 7.14 Necesar annual de energie termică pentru încălzire (apartament orientat spre sud)
Eficienta spatiilor cu effect de seră poate fi estimată prin diferența dintre temperature din
interiorul spațiului vitrat și temperatura exterioară, comparativ cu valorile standard, [3]. Acest
lucru poate fi realizat prin intermediul unui "indice de eficiență" r, definit după cum urmează:
129
 T ef   T ef  Tem
ef

r   mn  1x100   im  1x100

(7.13)

 mT   im
T n
 T n
em 
unde:
T ef este diferența de temperatură între cea din spațiul de tip seră și cea exterioară
m
Tmn este diferența de temperatură între cea normată pentru spațiul de tip seră și cea
exterioară
Valorile "indicelui de eficiență" r rezultat pe baza măsurărilor în apartamentele analizate sunt
prezentate în tabelul 7.11.
Tabelul 7.11 Valorile coeficientului de eficiență r
Perioada în care Diferența efectivă de Diferența normată Indice de
s-au facut temperatură T
ef de temperatură eficiență
Caz de studiu
măsuratori m
Tmn [°C] r [%]
[°C]
Cazul inițial 1-8 December 13.8 13 6
Măsuri de izolare 8-15 December
termică pt. elem. de 17.31 13 33
închidere
Vitrarea logiei 15-22
15.8 13 23
December
Măsuri de izolare 4-11 January
termică pt. elem. de
16.65 11 51
închidere și vitrarea
loggiei
Se poate observa că eficiența cea mai ridicată se obține prin adoptarea ambelor tipuri de
măsuri pentru creșterea condițiilor de confort interior.
7.4.2. Analiză parametrică a tipului de spațiu de tip seră pentru a alege soluția optimă
de realizarea a protecției termice
În cadrul programului național de reabilitare energetică a locuințelor colective pentru a crește
nivelul de protecție termică se recomandă următorii pași:
- izolarea termică suplimentară a zonei opace a peretelui exterior;
- izolarea termică suplimentară a acoperișului și a planseului peste subsol, sau pe sol;
- înlocuirea tâmplăriei vechi de lemn cu una nouă din PVC şi geam termopan;
- vitrarea logiilor / balcoanelor și schimbarea acestora în spații de tip seră.
În ceea ce privește ultima măsură, este importantă continuitatea stratului de izolație termică a
zonei opace a pereților exteriori, din dreptul loggiilor și balcoanelor.
Există două posibilități:
- aplicarea stratului de izolație pe zona opacă a peretelui care separă spațiul încălzit de spațiul
loggiei sau balconului, care sunt transformate în spații de tip seră;
130
- aplicarea stratului de izolație din partea opacă a peretelui care separă spațiul de tip seră de
exterior, respectiv parapetul loggiei sau balconului.
Pentru a alege cea mai bună soluție, a fost realizată o analiză parametrică, folosind metoda
planului factoriale de experiență.
Ca un criteriu de analiză, a fost ales temperatura aerului din spațiul de tip seră, deoarece
influențează în mod direct energia necesară pentru încălzirea pentru spațiilor în timpul
sezonului rece.
Configurația spațiilor cu efect de seră este diversă, fiind determinată de considerente
arhitecturale sau structurale (figura 7.15).
Figura 7.15. Spațiu de tip seră rezultat din închiderea loggiei (a) sau a balconului (b)
Această analiză a fost făcută pe două configurații extreme din punct de vedere al zonei de
contact între spațiul de seră și spațiul încălzit (figura 7.16).
Figura 7.16. Configurația spațiilor de tip seră a. spațiu cu geamuri în contact cu spațiul încălzit pe
trei laturi (loggia); b. spațiu cu geamuri în contact cu spațiul încălzit pe o singură latură
Dimensiunile și structura elementelor de închidere sunt preluate din proiectele tip întâlnite
frecvent la clădirile colective din România înainte de 1989.
Utilizând ecuația de bilanț, rezultă:
 op,i   v,i   s   op,e   v,e (7.14)
unde:
 op,i ,  op,e este fluxul termic prin zona opacă din interiorul, exteriorul spațiului de tip seră;
131
 v ,i ,  v,e este fluxul termic prin zona vitrată din interior
 s este fluxul termic din aportul solar.
Ecuația 2 devine:
Sop,i S vi Sop,e S
Ti  Ts   (Ti  Ts )   s  (Ts  Te )  ve (Ts  Te )  nVc(Ts  Te ) (7.15)
R op,i R vi R op,e R ve
unde:
Sop,i este aria părții opace dinspre spațiul interior camerii [m2]
Sop,e este aria părții opace spre exterior [m2]
Rop,i este rezistența termică a părții opace interioare Sop,i [m2]
Rop,e este rezistența termică a părții opace exterioare Sop,e [m2]
Svi, Rvi, Sve, Rve sunt ariile și rezistentele termice ale vitrajelor din interiorul și exteriorul
loggiei
Ti, Te sunt temperaturile de calcul din spațiul interior și exterior [°C];
Ts temperature aerului din loggie [°C];
V volumul de aer din loggie [m3]
n rata ventilării [h-1]
Din ecuația (3) resultă:
Sop,i Svi Sop,e Sve
Ti (  )  Te (   nVc)  gI mSv,e
R op,i R vi R op,e R ve
Ts  (7.16)
Sop,e Sve Sop,i Svi
    nVc
R op,e R ve R op,i R vi
Ecuația (4) stabilește relația dintre criteriul adoptat, temperatura aerului din spațiul de seră, și
ceilalți parametri.
Ca parametri variabili, au fost luați în considerare următorii parametri:
- rezistența termică a pereților care separă spațiul de seră de spațiul încălzit ;
- rezistența termică a zonei opace a spațiului de tip seră;
- orientarea față de punctele cardinale.
Ca parametri climatici, au fost luate în considerare temperatura aerului exterior, characteristic
municipiului Iași în luna ianuarie (-4.5 ° C), precum și intensitatea radiației solare. Temperatura
aerului din interiorul spațiului încălzit este Ti = 20 ° C.
De asemenea sunt definite următoarele rapoarte:
132
S vi S ve
rvi  and rve  (7.17)
R vi R ve
Ambele având valori cunoscute.

Valorile maxime și minime pentru cei trei parametri variabili sunt prezentate în tabelul 7.12.
Tabelul 7.12 Valorile maxime și minime ale parametrilor variabili
Valori minime Valori maxime

Parametru
loggie balcon loggie balcon
S op,i
rop,i  8.96 4.38 15.88 7.83
R op,i
Sop,e
rop,e  1.61 2.65 17 28
R op,e
Im 11.7 11.7 66.9 66.9
Pentru analiza, a fost folosit un plan factorial cu 2 nivele, rezultând 8 combinații de valori
(tabelul 7.13).
Tabelul 7.13 Valorile Ts pentru cele 8 combinații
Combinație X1 X2 X3 Ts=Y
rop,i rop,e Im loggie balcon
C1 + + - 4.13 0.70
C2 + + + 6.25 3.73
C3 - + + 4.68 2.98
C4 - + - 2.32 -0.18
C5 + - - 6.67 3.20
C6 + - + 9.41 7.68
C7 - - - 4.63 2.03
C8 - - + 7.80 6.82
Din punct de vedere fizic, cele 8 combinații reprezintă situații posibile de aplicare a izolației
suplimentare, pornind de la situația inițială (C1, C2), pe peretele spațiului încălzit (C3, C4), pe
parapetul loggiei / balconului (C5, C6), pe ambele zone opace, respectiv ale peretelui adiacent
spațiului încălzit și de parapet (C7, C8).
Rezultatele subliniază faptul că eficiența energetică maximă, reflectată în valoarea
temperaturii aerului din spațiul de tip seră, pentru parametrii considerați constanți, este
obținută atunci când peretele opac care separă spațiul de tip seră de exterior -parapetul- este
izolat termic, pentru ambele cazuri studiate (loggie și balcon), chiar și pentru orientarea cea
mai nefavorabilă.
Concluzii
Transformarea loggiilor / balcoanelor, în spații cu efect de seră este prima soluție adoptată
pentru a crește nivelul de protecție termică a locuințelor colective din România, chiar înainte
133
de lansarea programelor de creștere a eficienței energetice.Masurătorile effectuate

demonstrează eficiența soluției.
Eficienta energetică estimată prin temperatura aerului din spațiul de tip seră este influențată de
mai mulți factori, cel mai important fiind: orientarea, raportul între zona vitrată și cea opacă,
nivelul de izolare termică a zonei opace, etc .
Analiza parametrică efectuată pentru a determina modul optim de a realiza continuitatea
stratului de izolare termică dispus pe partea exterioară a elementelor de închidere a arătat că
eficiența maximă este obținută prin izolarea peretelui opac care separă spațiul de seră de
mediul exterior, atat pentru loggie şi balcon, chiar și pentru orientarea cea mai nefavorabilă.
7.5 Monitorizarea parametrilor de microclimat interior, exterior și confort ambietal -

locuință unifamilială „Casă solară pe structură din lemn Sibelius” (proiect “Model de
locuință unifamilială sustenabilă care integrează concepte arhitecturale și sisteme constructive
de înaltă performanță energetică, cu impact minim asupra mediului”)
7.5.1 Descrierea proiectului Casa solară Sibelius
Casa solară pe structură din lemn, Sibelius, este localizată în orașul Suceava, adresa fiind
Strada Parcului, P.C. 7414 (Fig. 7.17).
Figura 7.17 Poze realizate de către echipa de cercetare în data de 11.11.2016 - Casa Sibelius
Figura 7.18 Plan parter Casă Sibelius
134
Figura 7.19. Plan etaj Casă Sibelius
Figura 7.20. Secțiune Casă Sibelius
Din punct de vedere structural, casa este realizată cu structură din lemn, de tip cadre (stâlpi
şi grinzi din lemn lamelar încleiat), pereții exteriori având următoarea alcătuire:
 panouri din lemn de tip CLT (Cross Laminated Timber) – 66 mm;
 termoizolație din fibre naturale de celuloză „ISOFLOC”, realizată prin pompare
(120x240mm) – 290mm;
 plăci termoizolante din fibre de lemn– 35 mm, ecarisat și ignifugat, tratat contra
dăunătorilor;
 barieră contra vântului și umezelii din micro-fibre de polipropilenă, montată în sistem
„PROCLIMA SOLITEX WA” – 1mm;
135
 şipci decorative din lemn, ecarisat și ignifugat, tratat contra umezelii, radiațiilor
ultraviolete și dăunătorilor, montate vertical.
Acoperişul are următoarea alcătuire:
 panouri din lemn de tip CLT (Cross Laminated Timber) – 80 mm, montate pe grinzile
din lemn, cu panta de 7˚;
 termoizolație din fibre naturale de celuloză „ISOFLOC”, realizată prin pompare
(120x240mm) – 320mm;
 plăci termoizolante din fibre de lemn– 52 mm, ecarisat și ignifugat, tratat contra
dăunătorilor;
 şipci din lemn, ecarisat și ignifugat, tratat contra umezelii, radiațiilor ultraviolete și
dăunătorilor 50x50 mm, montate la interax de 400 mm;
 placaj din OSB 16 mm;
 hidroizolaţie din micro-fibre de polipropilenă – 1mm;
În structura acoperişului urmează să fie montate straturile specifice unui acoperiş verde (strat
de drenaj, strat de pământ, vegetaţie).
7.5.2 Determinări instantanee şi de durată ale parametrilor de microclimat interior şi
confort ambiental
7.5.2.1 Parametri monitorizați
Parametrii termo-higro-energetici şi de confort ce urmează a fi monitorizaţi sunt următorii:
- Distribuţia pe verticală și orizontală a temperaturilor aerului interior în centrul clădirii
dar și în vecinătatea suprafețelor opace, transparente, a ușii exterioare, a punților
termice, iarna, la temperaturi exterioare scăzute, dar și vara la temperaturi exterioare și
radiație solară cu valori ridicate, în paralel cu înregistrarea temperaturilor exterioare.
- Temperatura suprafețelor interioare (opace, transparente, în zone de punți termice)
exterioare în paralel cu înregistrarea temperaturilor exterioare.
- Viteza curenților de aer la interior.
- Consumul zilnic de gaz metan.
- Nivelul de intensitate luminoasă.
7.5.2.2 Aparatura utilizată
Descrierea aparatelor utilizate pentru măsurători și caracteristicile acestora sunt prezentate în
Fig. 7.21 și 7.22.
Testo 435 - Instrument multifuncțional pentru monitorizarea parametrilor de confort interior
(temperatura, aer, umiditate relativă aer, concentrație CO2 și aerul atmosferic, viteza
curenților de aer, nivelul de intensitate luminoasă).
136
Figura 7.21 Testo 435 - Instrument multifuncțional pentru monitorizarea parametrilor de confort
interior (temperatura, aer, umiditate relativă aer, concentrație CO2 în aerul atmosferic, viteza
curenților de aer, nivelul de intensitate luminoasă)
Caracteristici:
Nr. Domeniul de Rezoluția
Parametrul măsurat
crt. măsura aparatului
1 Temperatura aerului -5…+150˚C 0.1˚C
2 Umiditate relativă a aerului 0…100% 0.1
3 Viteza curenților de aer 0…20m/s 0.01m/s
4 Concentrația de CO2 din aerul atmosferic 0…10000 ppm 1 ppm
5 Nivelul de intensitate luminoasă 0…10000 Lux 1 Lux
TM-946 Termometru digital cu 4 intrări (4 sonde de măsura simultane) pentru măsurarea și

înregistrarea temperaturilor pe suprafață.
Figura 7.22 Termometru digital cu 4 intrări, tip TM-946 pentru măsurarea și înregistrarea
temperaturilor de suprafață
137
Caracteristici:
Nr. Parametrul măsurat Domeniul de Eroarea de Rezoluția
crt. măsura măsura aparatului
1 Temperatura
-199.9 … + 1210˚C ±0.1˚C 0.1˚C
suprafeței
7.5.2.3 Programul detaliat de monitorizare a parametrilor de microclimat interior,

exterior, confort ambiental şi a consumurilor energetice
Activitatea de monitorizare se va derula periodic, pe durata sezonului rece, în intervalul

noiembrie 2016 – martie 2017Pentru a asigura relevanţa rezultatelor monitorizării, intervalul
calendaristic al perioadelor de monitorizare cu durata de o săptămână în fiecare lună
menţionată, va fi stabilit funcţie de previziunile meteorologice.
La debutul fiecărei perioade de monitorizare se vor efectua determinări ale valorilor
instantanee ale parametrilor caracteristici de microclimat interior.
Programul detaliat al activităţii de monitorizare a parametrilor este prezentat în tabelul 7.14.
Tabelul 7.14. Program determinări parametri de microclimat interior la locuinţa Sibelius
Parametru Pasul de timp
Aparat
Perioada măsurat / (frecvența de Indicații / Observații
utilizat
înregistrat înregistrare)
Temperatura Aparat poziționat lângă centrala
aerului interior* Termometru termică pe gaz la ușa de intrare
60 min
Temperatura digital Alimentarea se va face cu ajutorul
aerului exterior* unei surse de curent neintreruptibile
Se va citi zilnic la ora 18 și se va
nota valoarea indexului din ziua
Citire contor respectivă
Consum gaz* 24 ore
gaz Pe durata măsurătorilor, nu se va
suplimenta încălzirea cu alte surse
necontorizate de ex. sobe pe lemne
Se vor dispune termocuple în
Distribuția pe
apropierea suprafețelor opace și
verticală și
Termometru vitrate în zona curentă dar și în
orizontală a -
digital apropierea punților termice, a ușii
12-19 temperaturilor
de la intrare, în camere, în centrul
noiembrie aerului interior
casei, în băi
2016
Se vor dispune termocuple pe
Temperatura
Termometru suprafețe opace și vitrate în zona
suprafețelor -
digital curentă dar și în punțile termice
interioare
depistate cu camera în infraroșu
Viteza Se va dispune senzorul în zonele de
Analizor
curenților de aer - gradient mare de temperatură
Testo
la interior depistate anterior
Concentrația de Se va masură în fiecare cameră de la
Analizor
CO2 în aerului - parter și etaj
Testo
din casa
138
Umiditatea Se va masură în fiecare cameră de la

Analizor
relativă a aerului - parter și etaj
Testo
interior
Se vor masura valorile instantanee
de intensitate luminoasă în mai
multe puncte de la parter și etaj, în
camere și în centrul geometric la
Nivelul de casei
Analizor
intensitate - Se va nota nivelul de intensitate
Testo
luminoasă luminoasă din exterior, masurat la
umbră și la soare, se va nota
(descrie) starea gradul de acoperire
cu nori a cerului pe durata efectuării
măsuratorilor
Senzorul se va monta în centrul
Nivelul de
Analizor geometric al casei
intensitate 60 min
Testo Se va nota intervalul orar în care s-a
luminoasă*
utilizat doar lumina naturală
Concentrația de Senzorul se va monta în centrul
Analizor
CO2 în aerul 60 min geometric al casei
Testo
interior*
Umiditatea Senzorul se va monta în centrul
Analizor
relativă a aerului 60 min geometric al casei
Testo
interior *
7.5.2.4 Prezentare generală a măsurătorilor efectuate, descrierea metodei de lucru

 S-a măsurat distribuția valorilor mărimilor care caracterizează confortul ambiental, pe
orizontală de-a lungul axelor XX’ și YY’ și pe verticală, în punctele 1,2,3,4,5,6,7 de la
parter și etaj (Fig. 7.23).
Figura 7.23 Poziționarea punctelor și a axelor de măsurare a valorilor parametrilor monitorizați
 S-au efectuat măsuratori instantanee pentru următoarele mărimi:

- temperatura aerului
- umiditatea aerului
- nivelul de intensitate luminoasă
- viteza curenților de aer
- concentrația de CO2.
139
 S-a determinat valoarea instantanee a temperaturii suprafețelor vitrate și opace în zone

curente și în zone de punte termică.
Pe durata măsuratorilor instantanee temperatura exterioară s-a modificat de la 2,6 la 7,5°C,
Condiții meteo pe durata efectuării măsuratorilor: cer cu soare, fără nori și fără vânt.
 S-a montat aparatura pentru monitorizări permanente cu înregistrarea valorilor
măsurate din oră în oră după cum urmează:
- temperatura aerului interior și cea a aerului exterior, timp de 7 zile. La sfârșitul fiecărei zile
s-a notat consumul de gaz și energie electrică indicate de contoare.
- concentrația de CO2 și umiditatea aerului timp de 48 de ore.
- nivelul de intensitate luminoasă, în centrul geometric al parterului, la înălțimea de 0,5m de
sol, timp de 5 zile.
7.5.4.5 Analiza preliminară a rezultatelor obținute prin determinări instantanee ale
valorilor parametrilor de microclimat interior şi confort ambiental
Analiza valorilor obţinute prin măsurători instantanee ale parametrilor de climat interior şi
confort ambiental evidenţiază următoarele aspecte:
 Valorile de temperatură ale aerului interior după direcția N-S sunt relativ uniforme,
înregistrând-se o diferenţă de 1,2 °C la parter şi 1,8 °C (Tab.7.15, Fig. 7.24).
Tabelul 7.15 Valorile de temperatură a aerului interior după axa XX’, la înălțimea de 1m de
pardoseală:
Distanța XX’
0.5 2 4 6 8 10 12 14 16 18
(m)
PARTER
Temperatura °C 21.5 21.3 21.2 21.1 20.8 20.8 20.7 20.6 20.4 20.3
ETAJ
Temperatura °C 20.9 21 21 21 21.1 20.8 20.5 20.4 20.3 20.3
140
PARTER
ETAJ
Figura 7.24. Variaţia temperaturii aerului interior după axa XX’ (est-vest) la înălțimea de 1m de
pardoseală.
 După axa YY’, care traversează spaţiul de tip seră dezvoltat pe întreaga înâlţime a
clădirii, variaţia temperaturii aerului interior este şi mai puţin sesizabilă, diferenţa
maximă înregistrată fiind de 0,5 °C (Tab. 7.16, Fig. 7.25).
Tabelul 7.16 Valorile de temperatură a aerului interior după axa YY’, la înălțimea de 1m de
pardoseală (parter)
Distanța YY’
0.5 1 2 3 4 5 6 7 7.45
(m)
Temperatura
20.3 20.5 20.4 20.5 20.2 20.2 20.1 20.1 20
°C
Figura 7.25 Variaţia temperaturii aerului interior după axa YY’ (nord-sud) la înălțimea de 1m de
pardoseală
Gradientul de temperatură după direcţia verticală este de 2 °C în zona centrală (pct. 1) şi
inferior acestei valori în celelalte puncte.
141
Tabelul 7.17 Distribuția pe verticală a temperaturii în cele 7 puncte reprezentative măsurate

de la pardoseală până la înălțimea de 2.5 m
Distanța față de Temperatura în punctelele 1….7

pardoseală (°C)
(m) 1 2 3 4 5 6 7
PARTER
2.5 19.6 20.2 21.1 20.8 19.8 19.6 19.9
2 19.4 20.1 20.4 20.8 19.8 19.5 19.8
1.5 19.3 20.1 20.3 19.7 19.8 19.4 19.6
1 19.4 19.7 20.2 19.8 19.7 19.3 19.5
0.5 19.5 19.6 20 19.9 19.6 19.2 19.6
0 21.6 19.5 18.8 22.6 20.5 18.6 19.9
ETAJ
2.5 20.7 20.1 20 20.4 20.2 - -
2 20.3 20.1 20.1 20.4 20.1 - -
1.5 20.2 20.1 20.2 20.2 19.9 - -
1 20 20 20.2 20.6 19.9 - -
0.5 20.2 20 20.3 20.6 20 - -
0 (pe pardoseală 24.1 21.8 22 22 24 - -
încălzită)
 Valorile reduse ale diferenţelor de temperatură între diferitele zone ale locuinţei, atât
după orizontală cât şi după verticală atestă faptul că nu există risc de disconfort termic
local
 Viteza curenţilor de aer variază în limite admisibile, cea mai mare valoare, de 0,12 m/s
înregistrându-se în zona centrală (Tab. 7.18).
Tabelul 7.18 Viteza curenților de aer în cele 7 puncte reprezentative măsurate la înălțimea de
1m de pardoseală
Viteza v m/s
Pct. 1 2 3 4 5 6 7
PARTER
0.12 0.04 0.05 0.08 0.08 0.07 0.08
ETAJ
0.08 0.08 0.07 0.06 0.07 - -
 Nivelul de iluminare prezintă valori reduse, (Tab.7.19) explicabile prin perioada anului
în care s-au efectuat măsurătorile; o concluzie relevantă nu poate fi formulată decât în
urma măsurătorilor de durată, derulate în diferite perioade ale anului.
142
Tabelul 7.19 Distribuția valorilor nivelului de intenitate luminoasă în cele 7 puncte

reprezentative măsurate la înălțimea de 1m de pardoseală:
Nivel intensitate luminoasă Lux

Pct 1 2 3 4 5 6 7
PARTER
181 540 450 280 56 330 270
ETAJ
Pct 1 2 3 4 (in baie) 5 6 7
I (Lux) 515 164 160 18 85 - -
În exterior, la umbră, nivelul intensității luminoase pe durata măsurătorilor a fost de 1090

Lux.
 Umiditatea relativă a aerului interior este relativ constantă şi se situiază în domeniul

optim de confort pentru locuinţe, variind între 57,6 şi 60 % (Tab.7.20).
Tabelul 7.20 Distribuția valorilor de umiditate relativă în cele 7 puncte reprezentative

măsurate la înălțimea de 1 m de pardoseală:
Umiditate relativă (%)

Pct 1 2 5
PARTER
64.2 64.2 61.8
ETAJ
60 58.5 57.6
În exterior, umiditatea relativă a aerului pe durata măsurătorilor a fost de 49.8 % iar

temperatura de 7.2˚C.
 Concentraţia de CO2 , între 1415 şi 1360 ppm, depăşeşte limitele normate, fapt ce poate fi
explicat prin gradul de ocupare mai mare decât în mod obişnuit, dar poate semnala şi o
ventilare insuficientă; măsurătorile de durată vor lămuri acest aspect. (Tab.7.21).
Tabelul 7.21 Distribuția valorilor concentraţiei de CO2 în cele 7 puncte reprezentative

măsurate la înălțimea de 1m de pardoseală:
Concentraţie CO2 (PPM)
Pct 1 2 5
PARTER
CO2 (ppm) 1404 1360 1422
ETAJ
CO2 (ppm) 1415 1397 1428
În exterior, concentrația de CO2 a aerului pe durata măsurătorilor a fost de 682 ppm iar
temperatura de 7.2˚C.
143
 Temperatura suprafeţei vitrate este aproximativ egală cu cea a suprafeţei opace

(fig.4.6); ceea ce demonstrează nivelul ridicat de protecţie termică a zonelor vitrate, dar şi un
nivel maxim de confort termic, situaţie ce caracterizează clădirile care includ sisteme pasive
de valorificare a energiei solare.
Fereastra
perete
Figura 7.26 Valoarea instantanee a temperaturii suprafețelor vitrate și opace în zone curente
 Valori mai scăzute ale temperaturii superficiale se înregistrează pe zona vitarată, în
dreptul montanţilor (fig. 7.27). Dar chiar şi în această zonă temperatura superficială este mult
superioară punctului de rouă pentru valorile de temperatură şi umiditate relativă înregistrate,
ceea ce indică absenta puntilor termice majore.
Figura 7.27 Valoarea instantanee a temperaturii suprafețelor vitrate și opace în zona de punte
termică
7.5.3 Analiza preliminară a rezultatelor obținute prin determinări de durată ale

valorilor parametrilor de microclimat interior, confort ambiental şi ale consumurilor
energetice pentru prima etapă.
Datele obţinute prin înregistrare continuă a valorilor parametrilor de microclimat
interior/exterior pe o anumită periodă de timp coroborate cu consumurile energetice zilnice
permit caracterizarea comportării în regim dinamic, acesta fiind regimul real în care
funcţionează clădirea.
Principalele caracteristici ale clădirii care pot fi identificate şi cuantificate în urma prelucrării
statistice a datelor primare sunt legate de inerţia termică, masura în care este valorificată
energia solară şi capacitatea de stocare a energiei radiante, capacitatea de ventilare naturală şi
variaţia în timp a parametrilor de confort şi microclimat interior.
La o analiză preliminară, pot fi facute aprecieri referitoare la următoarele criterii prin care pot
fi puse în evidenţă caracteristicile mai sus menţionate:
144
 Capacitatea de amortizare a oscilaţiilor termice exprimată prin raportul dintre

amplitudinea de variaţie a temperaturii aerului exterior şi cea a aerului interior.
Valoarea aproximativă a capacităţii de amortizare termică estimată pe baza
variaţiei zilnice a celor 2 parametri pe durata monitorizării (fig. 7.28) este 5, mult
inferioară în raport cu clădirile masive, din zidărie sau beton.
25
23
21
Temperatura (°C)
19
17
15
13
11
9
7
5
3
1
-1
-3
-5
1 25 49 73 97 121 145 169
Timpul (ore)
Interior Tmedie = 20.8°C T max = 23.0°C Tmin = 19.2°C
Exterior Tmedie = 0.6°C T max = 10.9°C Tmin = - 3.8°C
Figura 7.28 Variația temperaturii aerului interior (culoare roșie) și a aerului exterior (culoare
albastră) pe durata celor 7 zile (169 ore) de înregistrări
 Contribuţia aporturilor solare la reducerea consumurilor energetice pentru asigurarea

condiţiilor de confort termic.
Analizând valorile consumurilor energetice în raport cu temperatura exterioară pe intervalul
considerat, se constată că zile cu temperaturi exterioare aproximativ egale se caracterizează
prin consumuri energetice diferite cu mai mult de !00% , temperatura aerului interior fiind
chiar mai ridicată în ziua cu consum mai redus (Tabelul 7.22).
Tabelul 7.22 Variaţia temperaturii aerului interior/exterior și consumurile energetice pe durata
înregistrărilor (monitorizării)
Data Valori temperatură Valori temperatură Consum
aer interior aer exterior Energie
[°C] [°C]
Min med max Min med max kWh
11-12 nov 2016 20.1 20.9 22.1 -0.1 3.14 9.8 161.4
12-13 nov 2016 21.2 21.9 23 -1.8 1.1 3.3 115,4
13-14 nov 2016 20.5 21.1 22 -1.8 -1.3 -0.5 73.6
14-15 nov 2016 19.2 20.1 20.9 -1.6 -1.0 -0.1 156.4
15- 16 nov 2016 19.6 20.1 20.6 -3.8 -1.0 2.0 146.8
Prezenţa radiaţiei solare directe din 13- 14 noiembrie – zi însorită- a determinat reducerea
consumului energetic la mai putin de 50% şi creşterea temperaturii aerului interior cu 1°C.
 Capacitatea de ventilare naturală apreciată prin rata de ventilare poate fi apreciată prin
ritmul de descreştere a concentraţiei de CO2 în absenţa ocupanţilor (fig. 7.29).
145
2210
Concentratia de CO2 (ppm)

1660
1110
560
1 6 11 16 21 26 31 36 41 46 51 56 61 66 71 76 81 86 91
Timpul (ore)
Figura 7.29 Variația concentrației de CO2 pe durata celor 93 ore de înregistrări exprimat în ppm
(părți pe million)
 Comportamentul utilizatorilor şi durata de ocupare a locuinţei reflectate în variaţia

umidităţii relative a aerului interior. (fig.7.30).
Intervalul de variaţie a acestui parametru este între 49 şi 65%, valori care, coroborate cu
valorile temperaturii aerului interior, se incadrează în intervalul optim de confort termic.
65
63
Umiditatea relativa (%)
61
59
57
55
53
51
49
1 6 11 16 21 26 31 36 41 46 51 56 61 66 71 76 81 86 91
Timpul (ore)
Figura 7.30 Variația umidității relative a aerului pe durata celor 93 ore de înregistrări
 Măsura în care sunt satisfăcute criteriile de confort vizual pe durata unui interval şi pe
durata anului reflectată în graficul de variaţie a intensităţii luminoase cu timpul (fig. 7.31).
146
1600
1500
Nivel intensitate luminoasa

1400
1300
1200
1100
1000
(Lux) 900
800
700
600
500
400
300
200
100
0
1 6 11 16 21 26 31 36 41 46 51 56 61 66 71 76
Timpul (ore)
Figura 7.31 Variația nivelului de intensitate luminoasă pe durata celor 76 ore de înregistrări

Nivelul maxim de intensitate luminoasă 1500 Lux este atins în aceaşi zi în
care consumul energetic este minim, în ziua cu cea mai mare durată de
însorire din interval.
O imagine sintetică a variaţiei parametrilor de confort este prezentată în tab. 7.23
Tabelul 7.23 Valori sintetice ale parametrilor de confort.
Parametru U. Valori
măsurat M Min. Med. Max.
Temperatură °C 19.2 20.8 23
Umiditate relativă % 49.3 59.4 64.7
Iluminat natural Lux 0 - 1536
Conţinut CO2 PPM 703 1318 2226
7.5.4 Concluzii privind rezultatele obținute prin determinări instantanee şi de durată ale
parametrilor de microclimat interior şi confort ambiental
 Clădirea analizată este corect conformată din punct de vedre termic, prezentând o
distribuţie de temperatură cvasi - uniformă pe întreg volumul, ceea ce atestă absenţa
punţilor termice pronunţate şi nivelul ridicat de protecţie termică.
 Condiţiile de confort higrotermic, reflectate în valorile de temperatură şi umiditate relativă
ale aerului interior sunt satisfăcute, nu există riscul de disconfort termic local.
 Clădirea prezintă un potenţial ridicat de valorificare a energiei solare prin aport direct,
ceea ce conduce la reducerea semnificativă a consumurilor de energie pentru asigurarea
confortului termic şi vizual.
 Concentraţiile relativ ridicate de CO2 ar putea fi un indiciu de ventilare naturală
insuficientă;
 Corelaţia dintre valorile temperaturii aerului interior şi exterior evidenţiază o capacitate
redusă de amortizare a oscilaţiilor de temperatură, ceea ce este specific clădirilor uşoare,
fără masivitate termică.
147
 Pe baza analizei preliminare a datelor referitoare la parametrii microclimatici şi de

confort ambiental se poate concluziona că pentru perioada toamnă - iarnă, clădirea
asigură un nivel ridicat de confort ambiental, fapt datorat bunei conformări termo-
energetice a clădirii, prezenţei sistemului pasiv de valorificare a energiei solare, precum
şi instalaţiei de încălzire prin pardoseală.
8. Clădiri sustenabile
8.1 Concepte
Introducerea de noi tehnologii care vizează realizarea construcțiilor sustenabile reprezintă o
adevărată provocare a zilelor noastre.
In ultimii ani, a fost făcut un efort considerabil pentru a crea un cadru legislativ privind
dezvoltarea durabilă în sectorul construcțiilor. În același timp, noi concepte au fost propuse la
nivel mondial, în scopul îndeplinirii cerințelor de durabilitate, cum ar fi: clădire verde, clădire
naturală, clădire cu consum redus de energie, clădire-energie zero, casa plus energie, casa
pasivă și activă casă.
Aceste concepte reprezintă o optimizare a unuia sau a mai multor principii de construire:
amplasament și proiectarea structurii, eficiență energetică, utilizarea eficientă a apei, eficiența
materialelor, îmbunătățirea calității mediului interior, optimizarea întreținerii și exploatării,
reducerea deșeurilor și a substanțelor toxice.
Clădirea verde este un termen folosit pentru clădirile construite și folosite la un mod
responsabil față de mediul înconjurător, în tot ciclul de viață al acestora: design, construcție,
folosință, întreținere, renovare și demolare.
Clădirea naturală este un concept destul de similar, dar accentul este pus pe utilizarea
materialelor non-industriale, prelucrate minimal și regenerabile, care sunt disponibile pe plan
local. Munca umane este mai importantă decât tehnologia. Orientarea clădirii, utilizarea
condițiilor climatice și amplasamentul, accentul pe ventilarea naturală, contribuie în mod
fundamental pentru la reducerea impactulului asupra mediului.
Clădire cu consum redus de energie (inclusiv case pasive, zero energie, clădiri autonome și
plus energie) sunt clădiri care, prin utilizarea unui număr mare de tehnici care vizează
reducerea consumului de energie, consumă mai puțină energie (ce provine de la orice sursă),
decât clădirile tradiționale, convenționale. Exploatarea lor presupune un consum de energie
sub standardele cerute de normativele curente.
Clădire nZEB (clădirea cu consum de energie aproape egal cu zero) este clădirea cu o
performanţă energetică foarte ridicată, la care necesarul de energie din surse convenţionale
este aproape egal cu zero sau este foarte scăzut şi este acoperit, în cea mai mare măsură, cu
energie din surse regenerabile, inclusiv cu energie din surse regenerabile produsă la faţa
locului sau în apropiere
148
Casa pasivă este definită de următoarele principii:
Forma compacta şi buna Toate componentele anvelopei cladirii sunt izolate termic
termoizolare: pentru a atinge o valoare U (coeficient de transfer termic)
mai mica sau egala cu 0,15 W/(m²K).
Consumul de energie Consum anual pentru incalzire ≤ 15kWh / m².
Consum anual pentru incalzire şi ACM ≤ 42kWh / m².
Consum anual de energie primara (caldura, ACM,
electricitate) ≤ 120kWh / m².
Orientare catre sud şi fara Utilizarea pasiva a energiei solare este un factor semnificativ
umbrire: în Arhitectura Solar-Pasiva.
Ferestre cu geamuri şi tamplarie Ferestrele (geamuri şi tamplaria, impreuna) ar trebui sa aiba o

eficiente energetic: valoare U mai mica sau egala cu 0,80 W/(m²K), cu un factor
de transmisie termica solara (g) de minim 50%.
Anvelopa termica şi inchidere “Scurgerile” de aer prin imbinarile nesigilate etans trebuie sa
ermetica a cladirii: fie mai mici de 0,6 ori volumul casei pe ora.
Sistem de preincalzire pasiva a Aer proaspat poate fi adus în cladire prin folosirea de
aerului proaspat: tubulatura ingropata în pamant care schimba caldura cu solul.
Acest sistem preincalzeste aerul proaspat la o temperatura de
peste 5°C, chiar şi în zilele reci de iarna.
Sistem de ventilatie cu Cea mai mare parte din caldura aerului viciat este transferata
recuperare de caldura cu aerului proaspat prin sistemul de ventilatie cu recuperare de
randament crescut: caldura (cu un randament de recuperare a caldurii de peste
80%). Rata de reimprospatarea aerului: 30m³/h de persoana.
Sistem solar pentru apa calda Colectoarele solare sau pompele de caldura furnizeaza
menajera: energie pentru apa calda menajera dar şi pentru incalzire.
Electrocasnice din clasa Frigidere, congelatoare, becuri, masini de spalat, uscatoare,

energetica A sau superioara: toate cu consum redus sunt indispensabile intr-o casa
pasiva.
8.2 Casa activă – Studiu de caz

Casa activă este un concept ce vizează clădirile care oferă condiții de viață sănătoase și o
viață confortabilă ocupanțiilor lor, fără a avea un impact negativ asupra climei. Cu alte
cuvinte sunt implicați termenii: confort, energie și mediu înconjurător (Figura 8.1).
149
Figura 8.1 Conceptul de Casa activă

Confort - Creează o viață mai sănătoasă și mai confortabilă
O casa activă creează condiții de interior mai sănătoase și mai confortabile pentru ocupanți,
asigurând un aport generos de lumină naturală și aer curat, iar materialele folosite nu au un
impact asupra confortului și a climatului interior. Pentru atingerea acestui deziderat următorii
parametri trebuie evaluați, iar valorile lor trebuie să atingă valorile minim necesare:
- iluminat natural și contact vizual cu mediul exterior;
- confort termic (temperatura operativă maximă vara și minima pe timp de iarnă);
- calitatea mediului interior (nivel de CO2).
Energie- Contribuie în mod pozitiv la echilibrul energetic al clădirii
O casa activă este eficientă energetic, iar necesarul de energie este furnizat de surse de energie
regenerabile, integrate în clădire sau de un sistem de producere a energiei aflat în apropiere
sau de rețeaua de electricitate. Proiectarea case active se face pe baza Trias Energetica, pentru
care se determină (Figura 8.2):
- necesarul de energie (fără a lua în calcul sursele de energie regenerabile);
- aportul de energie (cota provenită din surse regenerabile de la fața locului, în apropiere sau
din sistem);
- consum de energie primară (sunt utilizate valorile din legislația națională).
150
Figura 8.2 Principiul Trias Energetica
Mediu inconjurator- Are un impact pozitiv asupra mediului

O casa activă interacționează pozitiv cu mediul, având o relație optimizată cu contextul local,
concentrându-se asupra utilizării resurselor și asupra impactului global asupra mediului pe
parcursul ciclului său de viață.
Sunt determinați următorii parametri, ai căror valori trebuie să depașească pe cele minime:
- încărcarea mediului înconjurător (emisia de CO2, reducerea stratului de ozon, încălzirea
globală);
- consumul de apă;
- construcții sustenabile (utilizarea materialelor reciclabile, aprovizionare responsabilă cu
materiale de construcții).
Valorile tuturor acestor parametri sunt prezentați într-o formă grafică, de tip “radar” (Figura
8.3).
151
Figura 8.3 Grafic de tip radar

Pentru evaluarea unei case active există criterii cantitative și calitative.
Criteriile cantitative sunt:
1. CONFORT
1.1 Iluminat natural
1.2 Confortul termic
1.3 Calitatea aerului
2. ENERGIE
2.1 Necesar de energie
2.2 Energie regenerabilă
2.3 Energie primară
3. MEDIU
3.1 Mediul de încărcare
3.2 Consumul de apă
3.3 Construcții durabile
Pe lângă criteriile cantitative, există și criterii calitative ce țin de atitudinea și abordarea
arhitecților, constructorilor și utilizatorilor.
Un studiu a fost realizat în cazul unei clădiri construită după un proiect "e4", bazat pe emoție,
eficiență energetică, economie și grijă față de mediu (environment) urmărind modul în care
aceasta corespunde principiilor Casei Active (Figura 8.4).
152
Figura 8.4 Performanțele Casei Active înainte și după renovare
Iluminatul natural, dar și relația cu mediul exterior sunt realizate prin intermediul ferestrelor din
planul pereților exterior orientați spre sud, dar și în planul acoperișului (Figurile 8.5 și 8.6).
Figura 8.5 Poziționarea ferestrelor
153
Figura 8.6 Relația cu mediul exterior
Eficienta energetica este asigurată printr-un sistem de management care optimizează energia
furnizată de o pompă de căldură, un perete Trombe, panouri solare, panouri fotovoltaice.
Sistemul afișează valori ceea ce face ca utilizatorii să fie conștienți de nivelurile consumurilor
de energie pentru asigurarea confortului.
Calitatea mediului interior este monitorizată timp de cel puțin doi ani pentru a verifica
caracteristicile care au fost asumate în etapa de proiectare și de evaluarea performanței
energetice în etapa de punere în funcțiune. Temperaturile interioare, umiditatea și iluminarea
sunt înregistrate și corelate cu parametrii similaridin mediul exterior, precum și cu activitățile
obișnuite ale utilizatorilor. Exemple de înregistrări realizate în diferite camere sunt
reprezentate în Figura 8.7.
154
Figura 8.7 Monitorizarea parametrilor de mediu interior
C. Propunere de dezvoltare a carierei universitare academice şi ştiinţifice

C1. Activitatea didactică
Pentru îmbunătăţirea calităţii procesului didactic sunt vizate:
- actualizarea continuă a conţinutului cursurilor şi aplicaţiilor, în concordanţă cu ultimele
tendinţe de dezvoltare a domeniului materialelor de construcţii şi a tehnologiilor, în strânsă
legătură cu aşteptările mereu mai mari a ocupanţilor în ce priveşte calitatea mediului interior;
- introducerea de noi capitole de curs şi teme de aplicaţii care să urmărească armonizarea cu
celelalte discipline şi sporirea atractivităţii acestor ore, acestea fiind bazate pe documentarea
efectuată şi rezultatele obținute în activitatea de cercetare, referitoare la: conceptele de casă
pasivă şi casă de aproape zero energie pentru a veni în întâmpinarea aplicării prevederilor
155
Directivei Europene referitoare la utilizarea raţională a energiei în exploatarea clădirilor şi

metodologiile de evaluare a clădirilor şi ansamblurilor urbane din punct de vedere a
performanţelor de mediu, cum sunt BREAM, LEED, Energy STAR, etc.
- includerea unor studii de caz şi discuţii în grup, în vederea susţinerii procesului de învăţare;
- structurarea logică şi atractivă a cursurilor prin utilizarea unor tehnici moderne de
transmitere a informaţiilor;
- stimularea procesului de dezvoltare al unor teme prin introducerea de chestionare;
- creşterea capacităţii de a aplica cunoştinţele teoretice asimilate în situaţii tehnice concrete;
- implementarea sistemului de învățare “Problem/project based learning” care are în vedere
însușirea unor deprinderi de cercetare/proiectare prin rezolvarea unor probleme practice
concrete de catre student ce lucrează în echipă, profesorul având rol de îndrumător;
- dezvoltarea componentei aplicative a cursurilor prin antrenarea studenților în efectuarea
unor analize pe situații concrete, în spiritul celor menționate mai sus.
Ca obiectiv pe termen scurt intenţionez republicarea unui îndrumator pentru disciplina
“Environmental Engineering”, în care accentul să cadă pe evaluarea pe ciclul de viaţă al
produselor şi proceselor de construcţii, cu utilizarea programelor de calcul adecvate.
De asemenea mă voi implica în organizarea și promovarea unor cursuri postuniversitare în
domeniul eficienței energetice a clădirilor, al impactului sectorului de construcții asupra
mediului, dar și a unor cursuri de perfecționare a auditorilor energetici.
Dezvoltarea carierei universitare din punct de vedere didactic şi profesional va cuprinde şi
promovarea unui proces educațional formativ modern, prin promovarea metodelor activ-
participative, centrate pe student (implicarea studentului în procesul de predare-învăţare,
dialog, simulare, motivarea studentului în procesul de învăţare), dar și prin acceptarea şi
încurajarea întrebărilor studenţilor, punctelor de vedere alternative, criticilor constructive şi a
soluţiilor personale, aceștea fiind incurajați să evalueze conținutul cursurilor, metodele de
predare, dar și propriile performanțe.
C2. Activitatea de cercetare
Direcţiile principale de cercetare sunt Eficienţa energetică a clădirilor şi Calitatea mediului
interior, ambele fiind de mare importanţă şi actualitate. Problemele vizate sunt: reducerea
consumului de energie în clădiri, soluţii de reabilitare termică a clădirilor, îmbunătăţirea
parametrilor de mediu interior şi evaluarea post ocupare a acestora, confortul adaptativ.
Activitatea de cercetare va fi continuată în domeniul utilizării eficiente a energiei în
exploatarea clădirilor, simultan cu creșterea calității mediului interior, într-o nouă abordare,
respectiv, evaluarea performantelor clădirii pe durata utilizării (post occupancy evaluation).
Aceasta abordare se bucură de un interes deosebit în ţări ca Marea Britanie, SUA…si se
bazează în principal pe luarea în considerare a influenţei comportamentului utilizatorului
asupra performantelor reale ale clădirii precum şi pe percepţia acestuia privind calitatea
mediului interior. Toate acestea implică dezvoltarea unor metode de evaluare diferite faţă de
cele utilizate în faza de proiectare sau chiar certificare. Accentul se pune pe dezvoltarea unor
tehnici experimentale specifice şi a unor metodologii de prelucrare şi analiză a datelor
156
experimentale sau a celor obținute prin răspunsul la chestionare întocmite profesionist, care să
reflecte performanţa clădirii percepută de utilizatori. Utilizarea unor programe de calcul
complexe, performante care oferă posibilitatea analizei de performanţă a clădirii în ansamblu,
cum este programul ENERGY Plus, apare nu numai ca deosebit de utilă, ci şi ca absolut
necesară.
Un obiectiv important îl constituie coagularea unui nucleu (echipe) de cercetare
interdisciplinară prin încurajarea colaborării cu colectivele celorlalte discipline din departament
precum și cu alte departamente pentru dezvoltarea unor cercetări în următoarele direcții:
- propunerea unor soluții constructive, eficiente din punct de vedere energetic cu
utilizarea unor materiale cu consum minim de energie înglobată (lână, pământ);
- dezvoltarea unor metode de evaluare a eficienței energetice/ a indeplinirii criteriilor
NZEB pentru clădiri și elemente de închidere prin simulare numerică;
- evaluarea performantelor clădirii pe durata utilizării (post occupancy evaluation);
- diversificarea soluțiilor de reducere a consumului de energie și de creștere a calității
mediului interior prin implementarea sistemelor solare pasive și a suprafetelor înverzite
(acoperișuri și fațade verzi) în reabilitarea termică a clădirilor;
- introducerea unor noi indicatori de evaluare a calității mediului interior rezultați în urma
unor studii de optimizare multicriterială;
- aprofundarea studiilor privind evaluarea parametrilor mediului interior și confort
adaptativ;
- studiul unor soluții de reabilitare termo-energetică la clădiri publice de interes
istoric/arhitectural cu considerarea restricțiilor de conservare a aspectului fațadei, de
compatibilitate a materialelor, de evitare a riscului de condens interstițial și de
respectare a gabaritelor impuse de destinație;
- dezvoltarea unor metode de analiză cantitativă a rezultatelor obținute prin tehnica
termografiei IR.
Un deziderat important îl constituie dezvoltarea laboratorului de Higrotermica clădirilor
pentru a avea capacitatea de evaluare a performantei energetice a clădirilor în exploatare prin
monitorizarea parametrilor climatului interior și a consumurilor energetice reale.
Rezultatele cercetărilor derulate vor fi publicate în reviste ISI (Energy and Building, Building
Environment), sau în cele incluse în baze de date internaționale recunoscute, sau vor fi
diseminate în cadrul conferințelor și simpozioanelor naționale și internaționale, pentru un
schimb de experiență cu cercetători din alte instituții.
Pentru atragerea de fonduri, propunerea unui proiect în cadrul Horizon 2010, în secțiunea
Secure, Clean and Efficient Energy, domeniul Reducing Energy Consumption and Carbon
Footprint, sau participarea la alte programe finanțate CNCSIS, programe PNCDI III,
constituie un obiectiv important.
În strânsă legătură cu activitatea de cercetare trebuie menționată includerea în echipa de
prestare a serviciilor pentru elaborarea de reglementari tehnice în domeniul performanță
energetică a cladirilor
Lotul 1 – Metodologie de calcul al performantei energetice a cladirilor Mc001/2006;
revizuire metodologie; revizuire/elaborare de comentarii şi exemple de aplicare contract
nr.116/28.03.2017 UTCB 102/2017
157
158
REFERINTE BIBLIOGRAFICE
Asigurarea calităţii mediului interior cu consumuri energetice minime – atribut al arhitecturii
durabile. Grant CNCSIS 2004-2006, director grant prof.dr.ing. Irina Bliuc
Ajiboye P., White M., Graves H., Ross D., Ventilation and Indoor air Quality în schools –
Guidance Report 202825, Building Research Technical Report 20/2005, London,2006
http://www.comunities.gov.uk/documents/planingandbuilding/pdf/144155.pdf
Amaratunga D., Baldry D, “Appraising The Total Performance of Higher Educational
Buildings: A Participatory Approach Towards A knowledge – base System“ RICS Research
COBRA ‘ 98 ISBN 1-873 640-23-4
Andersson, S., Karlsson, B.G.: Fractional factorial design on energy system models of single-
family houses, Budapest meeting CIB W40, 1993;
Andersson, S., Karlsson, B.G.: Fractional factorial design on energy system models of single-
family houses, Budapest meeting CIB W40, 1993
Australian Building Codes Board 2014 Condensation în Buildings. Handbook, 2014
Baird G, “Incorporating User Performance Criteria into Building Sustainability Rating Tools
Sustainability 2009, 1, 1069-1086; doi: 10.3390/su1041069
Baran I., Dumitrescu L., Pescaru R.A., Thermal Rehabilitation Technology and the Nearly
Zero-Energy Buildings. Romanian Representative Education Buildings-Case Study, 9th
International Conference Interdisciplinarity în Engineering, INTER-ENG 2015, 8-9 October
2015, Tirgu-Mures, Romania, Procedia Technology, vol 22, ISSN 2212-0173,
DOI:10.1016/j.protcy.2016.01.024, 2016, pp. 358-364
Baran I., Pescaru R., Dumitrescu L. Comparative Study Regarding the Efficiency of Thermal
Rehabilitation Measures at Education Buildings, 14thInternational Multidiciplinary Scientific
Geoconference SGEM 2014, Nano, Bio and Green–Technologies for a Sustainable Future,
Section Green Design and Sustainable Architecture, ISBN 978-619-7105-21-6, ISSN 1314-
2704, DOI: 10.5593/sgem 2014B62, pp. 487-494;
Baran I., Pescaru R., Dumitrescu L., Comparative Study Regarding the Efficiency of Thermal
Rehabilitation Measures at Education Buildings, 14thInternational Multidiciplinary Scientific
Geoconference SGEM 2014, Nano, Bio and Green–Technologies for a Sustainable Future,
Section Green Design and Sustainable Architecture, ISBN 978-619-7105-21-6, ISSN 1314-
2704, DOI: 10.5593/sgem 2014B62, pp. 487-494;
Bartlett K.H., Kennedy S. M., Brauer M., An evaluation of bioaerosols particulate în
elementary school classrooms, presented at the AIHA National Conference, Atlanta, May
1998.
Benko I., “Quantitative analysis of thermal bridges of structures through infrared
thermograms”, Qirt 2002, September 24-27, Dubrovnik, Croatia, pp 203-208; 2002
Benko I., “Quantitative analysis of thermal bridges of structures through infrared
thermograms”, Qirt 2002, September 24-27, Dubrovnik, Croatia, 2002
Bliuc I., C. V. Popa C.V., Radu A., Baran I., The IR Thermography, an Important Tool for
Building Expertise Concerning Energy Conservation – Proceedings of the Seminar 71 “
Visualization imaging and data analysis convective heat and mass transfer”, Université de
Reims, Champagne- Ardenne, Presses Universitaires de Reims ISBN 2-904835-95-4, 209-
214, 2003
159
Bliuc I., Lepădatu C., Baran I., Bliuc R: Greenhouse effect spaces – an efficient solution of
energy conservation în existent buildings Building Physics Symposium, Budapesta, 4-6 oct.
1995, p 213-217
Bliuc I., Popa C.V., Radu A., Baran I., Avram C.– The IR Thermography, an important Tool
for Buildings Expertise concerning Energy Conservation – Visualization Imaging and Data
Analysis în Convective Heat and Mass Transfer, Seminar 71 Proceedings Universite de
Reims, France, pp 81-87;
Bliuc I., Rotberg R. - The impact of some dwelling energy - efficiency raising measures the
inner ebvironnment quality. Evaluation methodology on. CISBAT 2005
Bliuc I., Rotberg R., Dumitrescu L. - Simulation and performance analysis of hygrothermal
behaviour of buildings în transient regime, Proceedings of the International Conference “PBE
2004: Performance Based Engineering for 21st Century”, Ed. Cermi Iasi, 2004, ISBN 973-
667-063-5, pag. 43-48
Bliuc, I., Baran, I., Lepădatu, C., The IR Thermography Utilization for the Energetic Audit of
Buildings, 15th International Conference on the Thermal Engineering and Thermogrammetry,
27-29 iunie 2007, Budapesta, Ungaria ISBN 978-963-06-3722-0, .65, 2007
Bliuc, I., Dumitrescu, L. – Optimisation de la circulation de l’air dans les bâtiments ayant des
serres attachées, Buletinul I.P.Iaşi, Tom XLVII(LI), fasc. 3-4, 2001
Bliuc, I., Radu, A.: Advanced research on bow-windows; Thermal shield and greenhouse
effect analysis. Contract ERB IC CT98-0508 INCO_COPERNICUS PROGRAMME,
September 2000
C 107/1-1997 – Normativ pentru calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădiri de
locuit
C 107/3, Normativ privind calculul performanţelor termoenergetice ale elementelor de
construcţie ale clădirii, 2005.
Catalogue with specific thermal bridges of buildings, Appendix to Order no. 1560/24.08.2012
Cotana F, Goretti M, “BCP index approach to certification of building global performance”
Proceedings of Clime 2007 WellBeing Indoors, Helsinki 2007
Davideanu C. I., Borcea V.T.– Elements of mathematical statistics – Iasi 2006.
Directive 2009/28/EC of the European Parliament and of the Council on the promotion of the
use of energy from renewable sources. Official Journal of the EU L 140, 5 June 2009, pp. 16-
47;
Directive 2010/31/EU of the European Parliament and of the Council of 19 May 2010 on the
Energy Performance of Buildings (recast). Official Journal of the EUL 153, 18 June 2010, pp.
13–35;
Directive 2012/27/EU of the European Parliament and of the Council of 25 October 2012 on
energy efficiency. Official Journal of the EUL 315, 14 November 2012, pp. 1-56;
Dumitrescu L., Bărbuță M., Pescaru R.A. Sustainability Indicators for Education Buildings.
Case Study.13thInternational Multidiciplinary Scientific Geoconference SGEM 2013, Nano,
Bio and Green – Technologies for a Sustainable Future, Section Green Buildings
Technologies and Materials, ISBN 978-619-7105-06-3, ISSN 1314-2704, DOI: 10.5593/sgem
2013, pp. 457-464;
160
Erhorn-Kluttig H., Erhorn H. et al., An effective handling of thermal bridges în the EPBD
context. AIVC conference, Berlin (2009). http://www.buildup.eu/publications/7728
Ge H., McClung V.R., Zhang S., Impact of balcony thermal bridges on the overall thermal
performance of multi-unit residential buildings: A case study, Energy and Buildings, vol. 60,
2013, pp. 163-173.
Georgescu M., Ochinciuc C.V., Constantinescu D., Bliuc I., Demir V., Negoescu G., Pană R.,
Pană Prelipceanu C., Petcu C., Udrea I., Popa R.T., Iacob A., Moga I., Moga L.M., Catalog
de punţi termice la clădiri – Studiu documentar, Contract nr. 434/22.12.2009
Groupy J., Creighton L., Introduction to Design of Experiments with JMP Examples, Third
Edition, SAS Institute Inc., Cary, NC, USA, 2007
Hauser G., Stiegel H., Warmebruckenkatalog fur Modernisierungs - und Sanierungsma
Bnahmen zur Vermeidung von Schimmelpilzen, Fraunhofer IRBVerlag, 2006
http://www.epa.gov/iaq/schooldesign/saves.html
http://www.epa.gov/iaq/schools/index.html
http://www.guildford.k12.nc.us/iaq/GCS%20IAQ%20Management%20Plan_Final.pdf
Huovila P., Sunikka M., Leinonen J., "IEA Task 23 – MCDM using EcoProp, QFD and
MCDM 23 – http://cic.vtt.fi/eco/wienIEA.pdf"
Iacob A., Atlas de punţi termice, Teză de doctorat, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”
din Iaşi, Facultatea de Construcţii şi Instalaţii, Iaşi, 2012.
IAQ Management Plan, Guilfort Country Schools, Jan. 2010, http://www1.gcsnc.com/iaq
IAQ Tool for Schools Program, www.epa.gov/sites/production/files/2014-08/documents
Ilomets S., Kalamees T., Paap L., Evaluation of the thermal bridges of prefabricated concrete
large-panel and brick apartment buildings în Estonia, Proceedings of the 9th Nordic
Symposium on Building Physics – NSB 2011, Volume 3, Tampere, Finland, 29 May – 2 June
2011, pp. 943-950.
ISO 10211:2007 Thermal bridges în building construction -- Heat flows and surface
temperatures -- Detailed calculations
ISO 14683:2007 Thermal bridges în building construction -- Linear thermal transmittance --
Simplified methods and default values
Kalamees T., Critical values for the temperature factor to assess thermal bridges,
Proceedings of the Estonian Academy of Sciences, 2006
Karna S, “Analysing customer satisfaction and quality în construction –the case of public and
private customers” Nordic Journal of Surveying and Real Estate Research, Special Series, vol
2 (2004), pp 69
Lee B.-J., Pessiki S., Analytical investigation of thermal performance of precast concrete
three-wythe sandwich wall panels, PCI Journal, July- August 2004.
Lee B.-J., Pessiki S., Thermal performance evaluation of precast concrete three-wythe
sandwich wall panels, Energy and Buildings, Vol. 38, 2006, pp. 1006-1014.
Lee D, Asce A, M, Arditi D, Asce M, “Total Performance of Design /Build Firms Using
Quality Function Deployment” Journal of Construction Engineering and Management
ASCE/January 2006/ pp 49
161
Lepădatu, C, Bliuc, I., Baran, I., Energy Performance Assessment for Existent Single Family
Dwellings în Central Europe Towards Sustainable Building from Theory to Practice - CESB
10 Prague 2010, Organized by CIB, ISBN 978-80-247-3624-1, 291-294, 2010
Mansoury Y., Allard F. ş.a - Conceptual implementation of natural ventilation strategy.
AVIII- a Conferinţă Internaţională IBPSA, Eindhoven, Netherlands, 2003
Metodologie de calcul al performantei energetice a clădirilor Mc 001/1-2006;
Ministry of Regional Development and Public Administration – MDRAP. Nearly Energy
Zero Buildings (NEZB) Romania, Revised and Updated Plan, 2014
Moon H.J., Augenbroe G., Evaluation of hygrothermal models for mold growth avoidance
prediction, Eighth International IBPSA Conference, Eindhoven, 2003
Niculescu N., Duţă Gh., Stoenescu P., Colda I., Instalaţii de ventilare şi climatizare. Editura
Didactică şi Pedagogică., Bucureşti, 1987
Norishahaini I, and al, “Energy Conservation Strategies: Total Building Performance
Concept from Occupant’s perspective” SENVAR + ISENSEE 2008: Humanity +Technology
Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcție ale clădirilor C-107/2005
Normativ SC 007-02 [2005], Soluții cadru pentru reabilitarea termo-higro-energetică a
anvelopei cladirilor de locuit existente
Opran C., Paraipan I., Stan S., Risk management, Editura Comunicare.ro, Bucharest, 2004
Passipedia: the Passive House resource, http://www.passipedia.org
Pescaru R.A., Baran I., Dumitrescu L. Energy Efficiency of Public Buildings Toward NZEB.
Possibilities and Constraints, Buletinul I.P.Iasi, Secţia “Construcţii şi Arhitectură”, ISSN:
1224-3884, Tomme LX(LXIV) Fasc. 4, 2014, pp. 165-171;
Porkka J., Huovila P., Bertelsen N.H., "Developing Indicators for Transparency and
International Benchmarking în Construction and Real Estate Industry", CIB Proceedings
W17 – Special Track 18th CIB World Building Congress, mai 2010, UK, pp. 78
Radulov L., Kaloyanov N., Petran H., D2.1 Report on the Preliminary Assessment of Public
Building Stock, http://www.republiczeb.org, 2014
Ramos N M, Delgado J Q, Barreira E and de Freitas V P 2009 Hygrothermal properties
applied în numerical simulation: Interstitial condensation analysis, Journal of Building
Appraisal 5 161–170. doi:10.1057/jba.2009.27.
Roulet C.-A., Ostra B., Foradini F., Cox Ch. - Designing healthy, comfortable and efficient
buildings: lessons from enquiries within the European energy HOPE Project. CISBAT 2005
Roulet C.A., Sante et qualite de l’environnment interieur dans les batiments, Presses
Polytechniques et Universitaires Romandes, Lausanne, 2004
SR EN ISO 10211:2008, Punţi termice în clădiri. Fluxuri termice şi temperaturi superficiale.
Calcule detaliate, Ediţia 2, Asociaţia de Standardizare din România.
SR EN ISO 13788:2013, Hygrothermal performance of building components and building
elements. Surface temperature to avoid critical surface humidity and interstitial condensation.
Calculation methods
SR EN ISO 13789:2008 Thermal performance o buildings – Transmission and ventilation
heat transfer coefficients – Calculation method
SR EN ISO 7345:1995 Thermal insulation – Physical quantities and definitions
162
STAS 13149-93 – Fizica construcţiilor. Ambianţe termice moderate

Trechsel H.R., Bomberg M.T., Moisture Control în Building- The Key Factor în Mould
Prevention, ASTM International Standards, 2009
Vereecken E., Roels S., Review of mould prediction models and their influence on mould risk
evaluation, Building and Environment 51 (2012) 296 – 310
WHO Regional Office for Europe of the Health Organisation, 2009, Guidelines for Indoor Air
Quality: Dampness and Mould
Wilde, P., Gaugenbroe, van der Voorden, M. – A strategy to provide computational support
for the selection of energy saving building components, Seventh International IBPSA
Conference, Rio de Janeiro, Brazil, p.653-660, 2001
Zalewski, L., Lassue, S., Buthoit, B., Butez, M.: Study of solar walls –validating a simulation
model, Building and Environment, 2002
163
164

Teza Abilitare - Irina Baran

Hochgeladen von

Dokumentinformationen

Originaltitel

Copyright

Verfügbare Formate

Dieses Dokument teilen

Dokument teilen oder einbetten

Freigabeoptionen

Stufen Sie dieses Dokument als nützlich ein?

Sind diese Inhalte unangemessen?

Copyright:

Verfügbare Formate

Teza Abilitare - Irina Baran

Hochgeladen von

Copyright:

Verfügbare Formate

TEZĂ DE ABILITARE

EFICIENȚA ENERGETICĂ A CLĂDIRILOR ȘI CALITATEA

Domeniul: Construcţii şi Instalaţii

Prof.univ.dr.ing. Irina BARAN

ENERGY EFFICIENCY OF BUILDINGS AND THE INDOOR

- proposing a methodology for the selection of optimal rehabilitation strategy in terms of

A. REALIZĂRI PROFESIONALE ȘTIINȚIFICE ȘI ACADEMICE

6. Evaluarea eficienței unor măsuri de modernizare energetică a clădirilor prin

6.6.2 Identificarea și evaluarea factorilor de risc

7.5.3 Analiza preliminară a rezultatelor obținute prin determinări de durată ale

C. PROPUNERE DE DEZVOLTARE A CARIEREI UNIVERSITARE

A. Realizări profesionale științifice și academice

 Manuale, suport de curs:

A.2 Activitatea de cercetare

B. Eficiența energetică a clădirilor și calitatea mediului interior în contextul

- în cele mai multe cazuri, măsurile de reducere a consumului de energie, gestionate în

Figura 1.1. Schema dezvoltării durabile (Source: en.wikipedia.org)

În esență, conceptul de dezvoltare durabilă implică următoarele principii:

După cum apreciază M. Munasinghe (Environmental economics and sustainable

- abordarea economică – bazată pe conceptul fluxului maxim de venit ce poate fi

- abordarea socio-culturală – caută să menţină stabilitatea sistemelor sociale şi

 După Raportul Brundtland, preocupările privind dezvoltarea durabilă s-au

 În 1997, multe guverne au semnat „Protocolul de la Kyoto”, care stabilește

Trăim o perioadă de rapide și profunde transformări ale modului de viață, în special în ce

2. Relația calitatea mediului interior-eficiența energetică a clădirilor

Principalele categorii de poluanți ai aerului interior sunt:

Tabelul 2.1 Criterii şi niveluri de performanţă privind calitatea mediului interior şi

3. Strategii de alegere a scenariului optim de reabilitare termică a cădirilor prin

Figura 3.1 Selectia strategiei optime de eficientizare energetică. Schema bloc.

3.3 Analiza obiectivelor şi deciziilor. Definirea criteriilor globale de apreciere.

3.5 Determinarea performanţelor pentru fiecare scenariu (opţiune) posibil.

2. Confort termic Votul mediu previzibil PMV %

Comparând valorile indicatorilor, a rezultat că numai un număr de 4 strategii satisfac

Tabelul 3.2 - Aprecierea performanţelor pe scala 0-1 pentru opţiunile selectate

Figura 4.1 Strategia de reabilitare complexa

4.2 Principii de proiectare “low energy house”

Elementul de bază în proiectarea clădirilor “low energy” este alegerea formei şi

 reducerea necesarului de energie pentru condiţionare prin eliminarea aportului

Piaţa europeană a materialelor izolante este dominată de materialele anorganice fibroase în

Figura 4.2 Clasificarea materialelor termoizolante

Tabelul 4.1 Caracteristici fizice ale materialelor de izolaţie termică

[kg/m3] max 100 180 80 50 80

Domeniu de min -100 -100 -60 -80 -50

 Proprietăţile ce caracterizează impactul materialelor izolante asupra mediului

Vată de Vată Polistiren Polistiren Spumă

 Proprietăţi ce reflectă impactul asupra sănătăţii publice pe durata procesului de

directe şi reversibile. Exemplele includ:

Exigenţe ale sistemului Caracteristici ale materialului

Un domeniu de utilizare a materialelor inteligente îl constituie ferestrele (tabel 4.4).

4.5 Soluţii de intervenţie asupra anvelopei clădirii

Tabel. 4.5 Soluţii tehnice de intervenţie asupra anvelopei

 Reducerea consumurilor energetice pentru exploatarea clădirilor

 Asigurarea calităţii mediului interior

 Efecte favorabile asupra mediului şi biodiversităţii

La executarea termoizolaţiei suplimentare prin interior, pentru

1.5. Ferestre 1.5.1. Înlocuirea ferestrelor existente din

INSERARE PANOURI FOTOVOLTAICE ÎN

1- căprior; 2- astereală; 3- barieră de vapori; 4- izolaţie

- Astfel, construcţia se adaptează "din mers" la condiţiile in schimbare

Pentru închiderile opace se propune utilizarea unor

- Feţe din OSB pentru exterior şi ghips pentru interior

- Miez din spumă poliuretanică rigidă.

2. Prezintă caracteristici fizico-mecanice care asigură