INFLUENTA AGENTILOR DE SOCIALIZARE ASUPRA

CONDUITELOR DEVIANTE ALE MINORILOR SI

TINERILOR.RESOCIALIZAREA

Prof. Psiholog :
Tatiana SUSANU-SOLOMON

1
 CUPRINS

CAP.I PROCESUL DE SOCIALIZARE.SOCIALIZAREA MORALA

CA PROCES DE FORMARE A PERSONALITATII
ADOLESCENTULUI
1. Procesul de socializare
2. Conformitate-conformism-
3. Forme principale ale socializarii
4. Socializarea morala ca proces de formare a personalitatii
adolescentului-
5. Influenta agentilor de socializare asupra conduitelor deviante
(predelincvente ) aler adolescentilor si tinerilor
6. Disfunctionalitati socializatoare la nivelul familiei
7. Tipologia proivind familia-problema si corelatia cu tipologia
faptelor antisociale comise
8. Disfunctionalitati educative la nivelul scolii
9. Grupurile si tipologia lor
CAP.II RESOCIALIZAREA MINORILOR SI TINERILOR
DELINCVENTI

Bibliografie

2
 I. Procesul de socializare.Socializarea morala ca proces de
formare a personalitatii adolescentului

1. PROCESUL DE SOCIALIZARE

In conceptia structural-functionalista a lui T.Parson

,stabilirea si conservarea sistemului social in conceptia structural-
functionalista a lui T.Parson ,este asigurata de existenta unui consens al
membrilor societatii asupra valorilor si normelor fundamentale care
determina sistemul de motivatii al actiunii umane.
Institutiile sociale exercita presiuni normative orientate pe traiectoria
realizarii scopului de conformare a indivizilor la exigentele rolurilor
sociale impuse spre a fi indeplinite in viata sociala(20,p.234).
In situatia in care sunt incalcate cerintele rolurilor sociale, subiectii
umani ajung sa aiba comportamente deviante nedezvoltandu-se conduite
conforme cu asteptarile colectivitatii,cu necesitatile institutionalizate de
ordine si stabilitate ale acesteia. In situatia in care ei adopta modele de
comportament compatibile cu standardele culturale, societatea ii
recompenseaza prin faptul ca le recunoaste un anumit statut social,dreptul
la identitate sociala.
Geneza sociabilitatii este determinata de formarea culturala a
personalitatii, de aparitia constiintei conformarii la regulile si simbolurile
grupului din care face parte individul (T.Parson). Acest proces poarta
numele de socializare,in raport cu care individul interiorizeaza
normele,valorile si preceptele grupului social devenind actor al
sistemului.
Sanctiunile, prin ele insele, nu asigura conformitatea indivizilor,
socializarea intervenind ca un mecanism de control social care determina
ca normele si valorile sociale sa fie invatate sau asimilate, constituindu-se
in parte integranta a personalitatii indivizilor.

3
 T.Parson considera ca esecul conformitatii este echivalent cu esecul
procesului de socializare a indivizilor.
Procesul de socializare este definit de sociologul Sorin M. Radulescu
ca ,,transmitere si insusire a unor modele cultural-normative prin
intermediul carora indivizii dobandesc conduite socialmente dezirabile si
isi insusesc procedurile sau regulile necesare pentru a dezvolta actiuni
dezirabile, normale, predictibile pentru asteptarile colectivitatii”
(20,p.236).
Sub influenta sitematica a normelor grupurilor sociale, indivizii
indivizii dobandesc constiinta propriei lor identitati, asimiland exigentele
conformarii la ordinea sociala.
Finalitatile continutului procesului de socializare sunt urmatoarele:
1. psihice – prin fixarea unor trasaturi psihice stabile ce asigura
maturizarea copilului;
2. sociale – exercitarea adecvata a rolurilor sociale prin
respectarea exigentelor impuse de ele;
3. culturale – internalizarea valorilor culturale si a simbolurilor
nornmative.
Modelul cultural pe care se sprijina formarea personalitatii sociale,
ca rezultanta a procesului de socializare este asa numita personalitate
de baza (sociotip), care reprezinta o configuratie psiho.-socio-
culturala comuna membrilor unei societati, fiind un ,,tip de
personalitate exemplara si in raport cu care indivizii pot manifesta
variante particulare ale propriei lor personalitati”.
Exemple de modele ideale consacrate:
a) in antichitatea greaca – idealul armonizarii virtutilor morale cu
frumusetea fizica;
b) latinitatea romana – virtutile civice;
c) capitalism – (self-made-man-ul) – omul care se autorealizeaza;

4
 d) socialism – comunistul de omenie.

2.CONFORMITATE-CONFORMISM

Conformitatea desemneaza tendinta comportamentului individului de

a fi in concordanta cu modelul cultural-normativ dezirabil social oferit de
sociopat,cu normele, regulile si cu asteptarile grupului de apartenenta.
Spre deosebire de conformitate,conformismul se refera la acceptarea
mecanica a validitatii normelor si valorilor unui grup,fara insa a avea
convingeri personale.
Dobandirea conformitatii constituie rezultatul procesului de
socializare.In acest sens,socializarea difera de urmatoarele procese:
- imitatia- ca reproducere a conduiteloir celorlalti;
- adaptarea sociala- ca ajustare a trasaturilor de personalitate intr-
un anumit cadru de interactiune sociala;
- integrarea sociala- ajustarea si asamblarea reciproca a unei
totalitati de indivizi la niverlul unui sitem organizat care
presupune interdependenta actiunilor si rolurilor,precum si
consensul asupra normelor si valorilor comune;
- integrarea culturala- apartenenta si participarea inidivizilor la o
cultura sau la o subcultura,definite de un ansamblu de stiluri de
viata, simboluri,norme,valoiri distincte fata de altele care concura
la realizarea solidaritatii morale si sociale.
Socializarea nu se poate identifica cu aceste procese,insa ea se poate
identifica cu aceste procese,insa ea se afla in multiple legaturi de
interdependenta cu acestea.

3.FORME PRINCIPALE ALE SOCIALIZARII

5
Socializarea implica trei forme principale:
2. socializarea primara, de baza;
3. socializarea secundara;
4. socializarea continua (a adultului).
a) Socializarea primara(de baza) are loc in timpul
copilariei,atunci cand copilul internalizesaza profund
modelele formative exercitate de painti, la nivelul structurii
sale de personalitate aflate in formare; copilul invata sa
distinga elemente ale lumiii obiectuale si a celei relationale,
dezvoltandu-si treptat constiinta propriei identitati.
b) Socializarea secundara se produce prin activitatea de
invatare a normelor care reglementeaza relatiile copilului cu
egalii sai (frati, surori, prieteni, colergi); acest tip de
socializare il determina pe copil sa constaste ca rolurile
sociale pe care le indeplineste nu au loc intotdeauna intr-un
climat afectiv si protector,astfel in vreme ce familia
socializeaza copilul intr-un climat afectiv, scoala si relatiile
impolicate de ea presupun un tip de socializare de bazat pe
neutralitate afectiva.
c) Socializarea continua(a adultului) intervine in tot cursul
schimbarilor din viata adultului in masura in care acestea isi
schimba valorile, atitudinile, comportamentele, dobandind
noi experiente de viata si asumandu-si noi roluri sociale.
Socializarea poate avea o traiectorie conforma cu normele si
valoirile socialmente admise si dezirabile (socializare
pozitiva)sau o traiectorie contrara primei, de cele mai multe
ori, marginala in raport cu societatea, dar in concordanta cu
exigentele unor grupuri sau subculturi-socializare negativa.

6
 Relatia dintre socializarea negativa realizata in grupurile
marginale prin negarea permanenta a valorilor pozitive, si
socializarea pozitiva constituie fundamentul prin care
sociologia isi aduce aportul la clarificarea sau explicarea
cauzelor fenomenelor deviante sau anomice.
Nu intotdeauna devianta este un proces al unei socializari
negative si aceasta pantru ca negarea unor valori traditionale si crearea
altora noi (prin inventie) constituie o cale de schimbare sociala si de
progres.
Sorin Radulescu-in situatia in care procesul de socializare pozitiva
esueaza, prediominand socializarea negativa, individul apare ca fiind
deviant in raport cu modelul cultural-normativ al asocietatii globale, dar
perfect normal fata de subcultura care l-a socialzat in mod
negativ(20,p.239).
E.Sutherland-comportamentul deviant se invata in procesul de
comunicare si interactiune sociala pe parcursul caruia indivizii invata
tehnicile deviante, asimiland motivatiile si atitudinile asociate carierei de
deviant.
Basil Bernstein- procesul de socializare reprezinta procesul in
cursul caruia copiii capata identitate culturala determinanta, reactionand
la aceasdta identitate si trasnsformandu-se intr-un subiect al unei culturi
specifice.

4. SOCIALIZARE MORALA CA PROCES DE

FORMARE A PERSONALITATII
ADOLESCENTULUI

7
 Raportul dintre individual si social a fost in practica si teoria
educationala prin abordari variate a caror esenta este reductibila la
doua conceptii fundamentale:
a) Conceptia antropocentrica-copilul situandu-se in centru
procesului educational, avand avand drept scop pregatirea
omului de a duce o viata cu adevarat umana in care el va
gasi FERICIREA. Intemeietorul acestei doctrine
pedagogice este J.J. Rousseau.
Dezvoltarea libera a copilului in conformitate cu natura sa proprie,
neangradita de comunitate va reprezenta premisa tuturor orientarilor
care au considerat copilul ca scop ultim al educatiei.
b) Conceptia sociometrica- acorda prioritate socialului si ca
finalitate fundamentala a educatiei, integrarea adecvata a
tanarului in societatea adulta cu toate laturile sale specifice,
educationale, profesionale, politice etc.
Socializarea reprezinta un proces in care tot ce nu este inascut este
necesar a fi asimilat prin invatare; prezinta rimuri diferite, dar se
desfasoara pe parcursul intregii vieti.

Dobandirea capacitatii de exercitiu este de fapt, scopul demersului

socilizator, iar acesta se realizeaza prin:
a) dobandirea unei capacitati de discernamant puternice pentru a
putea deosebi intre comportamentele permise si prohibite,
intre mijloacele legitime si nelegitime.
b) Abilitatea de a exercita in mod constant si adecvat rolurile
sociale dupa reguli si norme specifice.
c) Participarea activa in cunostinta de cauza la scopurile si
idealurile societatii.

8
 Pentru a fi eficient, orice proces de socializare trebuie sa
incurajeze creativitatea prin formarea capacitatii de adiscerne
intre bine si rau,intre atitudinile imorale sanctionate de societate
si cele morale evaluate pozitiv de comunitatea umana.
Nonconformismul nu reprezinta de fiecare data un efect al
socializarii negative deoarece contestarea unor valori
conservatoare sau inventarea altora noi poate insemna o actiune
de schimbare sociala,de progres,cu efecte favorabile asupra
grupurilor sociale.
Procesul de socializare nu poate avea loic fragmentar,ci
implica o coordonare riguroasa a eforturilor agentilor
socializatori intr-o directie unica.

5. INFLUENTA AGENTILOR DE SOCIALIZARE

ASUPRA CONDUITELOR DEVIANTE
(PREDELICVENTE) ALE ADOLESCENTILOR SI
TINERILOR..

Datorita actiunilor comune intreprinse de principalele instante

sociale cu rol socializator (scoala, familia, grupul de munca,alti
factori educativi),cea mai mare parte a adolescentilor isi insusesc
exigentele conformitatii de grup manifestandu-se in concordanta cu
valorile sociale dezzirabile.exista insa si adolescenti, care se
indeparteaza de la modelele de conduita dezirabile ,adoptand
compoortamente deviante, non-conformiste.
In societate,exista mai multe instante de socializare specifice
fiecareia din aceste institutii, de exenplu, familia, indeplineste
functia de socializare intr-un anumit climat afectiv, promovand un

9
 stil educatic specific, un anumit tip de control si de sanctiuni
parentale asupra conduitei adolescentilor; scoala,intrebuinteaza alte
modalitati si mijloace de socializare mai fundamentale si mai
sistematizate decat cele utilizate de familier; grupurile de
referinta,realizeaza o socializare informala cu efect uneori mult mai
puterrnic decat scoala sau familia.
Fiecare instanta sociala dispune de modele, paradigme
educative diverse, unele eflate in divergenta cumodelul normativ-
cultural al societatii, altele fiind in consens cu acestea.

6. DISFUNCTIONALITATI SOCIALIZATOARE LA
NIVELUL FAMILIEI

Primul, mediu social in care indivizii se comporta in fapt ca fiinte

umane este FAMILIA;ea reprezinta un grup social omogen ,un cadru
fundamental, in care, datorita procesului de socializare tinerii
asimileaza primele notiuni cu privire la datorie, responsabilitate,
interdictie.
Agentii socializatori care actioneaza la nivelul familiei au rolul
de a stimula integrarea sociala a tanarului,la insusirea normelor,
atitudinilor permisive, interdictiilor cerute de viitoarele roluri
sociale.

GRUPELE DE FACTORI CARE CONTRIBUIE LA

EXPLICAREA COMPORTAMENTELOR DEVIANTE
GRUPA I GRUPA II GRUPA III
FACTORI INDIVIDUALI FACTORI FACTORI
-dezechilibre MICROSOCIALI MACROSOCIALI
afective,tulburari Familiadezorganizarea,disol -anomia(la nivelul

10
 caracteriale,agresivitate,non- utia si descompletarea structurilor sociale);
conformism,teribilism; cuplului familial,cresterea -mari aglomerari
-revolta contra interdictiilor divortiialitatii; urbane,comunitati
educative si a normelor Scoala- evaziune si abandon sociale
morale scolar,indisciplina,mediocrit eterogene,miscari
impuse de adult; ate,lipsda educatiei morale; masive de populatie;
afirmarea modelelor Grupurile stradale- -criza
contestatare de conduita. socializarea economica(somaj,inf
negativa,influenta lstie,saracie);
subculturilor deviante; -disfunctionaslitati
Organe de control in sistemul mass-
social(disfunctii)- media(presa si
Politie,justitie,procuratura,a programe TV cu
utoritate tutelara(atitudini impact national,care
permisive,tolerante,etichetar fac apologia
ea drept conduite deviante a modelelor
unor comportamente comportamentale4
normale adolescentine). agresive,imorale);
-indulgenta
comunitatii locale.
PERSOANA CU CONDUITE DEVINATE

Realizarea functiei socializatoare a familiei are rol in patru situatii

specifice:
a) situatia de comunicare psihologica care contribuie la dezvoltarea
afectivitatii, cu rol important in echilibrarea moral-psihologica a
copilului;
b) situatiile de educatie morala relatiile de autoritate impun
respectarea de catre tanar a regulilor morale;
c) situatia de dezvoltare cognitiva copilul deprinde ansamblul de
cunostinte,aptitudini si obisnuinte indispensabile convietuirii in
societate;
d) situatiile ce angajeaza inventia sai imaginatia cu ajutorul lor sunt
dezvoltate capacitatile creative si gandirea participativa.

Constatam ca in ultimul timp functia socializatoare a familiei se

diminueaza, redistribuindu-se altor institutii sociale cu rol formativ

11
specialzant(scoala,mass-media etc), producand efecte : trecerea de la tipul
afectiv de educatie , la tipul instrumental; slabirea coeziunii familiale cas
urmare a solicitarilor fizice si nervoase ale serviciului, absenta parintilor
indalungata de acasa caurmare a programului profesional. Astfel stilul de
viata al parintilor ii determina pe tineri sa adere la la grupuri caracterizate
de orientare socializatoare negativa.
Diana Baumrind a identificat opt modele de stiluri de viata comune
parintilor si copiilor pa care le-a grupat in doua categorii principale: inalt
si scazut din punct de vedere al responsabiulitatii sociale.

Principalele caracteristici ale adolescentilor care au un stil ridicat de

viata pe scara responsabilitatii sociale:
- comportamente cooperante, prietenosi, relatii adecvate cu ceilalti
tineri si cu adultii;
- preocupare pentri altii, umanisti, increzatori, neafectati de crize
de identitate;
- selectarea unor valori similare cu cele ale parintilor si alegerea
viitoarei profesii le ofera un sentiment de siguranta si un anumit
sens al contiunitatii, identitatii sociale.
Acesti tineri sutn definiti ca fiind ,,agenti sociali traditionalisti,
socialzati sau umanisti”.
Principalele caracteristici ale tinerilor care au un stil de viata scazut
pe scara responsabilitatii sociale:
- sunt definiti ca fiind ,,victime sociale”, alienati, delincventi au
antiumanisti;
- tineri ,,in deriva, indecisi, frustrati, lipsiti de nazuinte realiste si
de sentimentul unei lumi ordonate;
- tineri care au multe in comun cu proprii parinti dezamagiti de
esecurile vietii, cu puternice sentimente de disperare, anomie,

12
 incapabili de a se ocupa adecvat de trebuintele si educatia
copiilor, neputinciosi in fata obstacolelor vietii cotidiene.

Diferenta dintre cele doua categorii de tineri se datoreaza unor

practici educationale diferite.
Familii definite de un stil de viata ridicat pe scara responsabilitatii
sociale: parintii recurg la disciplina ferma, dar insotita de afectiune
puternica; copii in situatia in care gresesc,sunt pedepsiti, dar sunt
stimulati si laudati atunci cand situatia o cere;
Perntru a accentua autoritatea lor, pasrintii recurg la folosirea unor vsalori
cu caracter patriotic si religios.
Familii cu responsabilitate sociala scazuta- parintii practica un stil de
viata dezordonat si anomic de educatie;lipsesc codurile morale de
conduita,disciplina este arbitrara(cand severa, cand absenta)-efect: copiii
se asteapta sa fie tratati inechitabil.
Familia reprezinta spatiul protector al celor mai profunde relatii
afective, cadru de afirmare a adolescentilor,dar si un adevarat centru de
agresivitate,pentru ca aici membrii familiei isi dezvaluie adevarata
personalitate.
In functie de stilul educativ practicat, sunt putem identifica
urmatoarele tipuri de familie:
a) familii care realizeaza o socializarea negativa a tinerilor,
practicand modele de conduita aflate in conflict cu valorile si
normele dezirabile social,incurajand manifestarile deviante ale
acestora:
b) familii care practica un stzil educativ autoritar, privandu-l pe
adolescent de afectivitate,ceea ce determina aparitia tendintelor de
evaziube familiala, a actelor de agresivitate;

13
c) familii care nu-si realizeaza obierctivele educative,infaptuind i
,,subsocializare” morala, lipsind pe tanr de un model cultural
adecvat;
d) familii care exercita un stil educativ deficitar, lipsit de valente
morale si care adopt a atitudini permisive si tolerante fata
conduitelke deviante ale adolescentilor;
e) fgamilii care realizeaza o suprasolicitare a tanarului,oferindu-i o
supraprotectie contra dificultatilor vietii sociale, determinand, in
felul acesta, scaderea telerantei la frstrare.

7. TIPOLOGIA PRIVIND FAMILIA-PROBLEMA SI

CORELATIA CU TIPOLOGIA FAPTELOR
ANTISOCIALE COMISE
A.Tipologia familiilor problema
a) familii cu probleme grave datorita disolutiei grupului familial sau
nefunctionalitatii ei; de regula sunt familii in care ambii parinti
sau unul sufera cronic(fizic, mintal) sau sunt imorali, alcoolici,cu
antecendente penale;
b) familii cu probleme in privinta realizarii functiilor,ca urmare a
descompletarii sau dezorganizarii grupului familial (prin deces,
divort, abandon) sau disolutiei acestuia(certuri, agresiuni,
tensiuni);
c) familii cu probleme educative create de deteriorarea relatiilor
inter-familiale si nerealizarii functiilor principale; includem in
acesta categorie familiile organizate care exercita ,,aparent”
organizate si cele dezorgenizate care exercita un stil educativ

14
 deficitar, lipsit de actiuni socializatoare pozitive pentru tineri si
care nu realizeaza un control efectiv asupra preocuparilor
extrascolare si a petrecerii timpului liber in grupul de prieteni sau
de joaca.

B. Corelatia dintre tipologia familiei-problema si tipologia faptelor

antisociale comise de tineri

a) acte delincvente savarsite de adolescenti care provin din familii

descompletate sau dezorganizate,unde asemenea fapte au un grad
foarte ridicat de periculozitate(omoruri,violuri,ultraje, talharii etc)
fiind efectuate de regula,in grpuri bine structurate si organizate
special pentru comiterea de acte antisociale;
b) acte deviante organizate comise de tineri cu deficiente serioase de
integrare sociala, culturala si profesionala cu multiple tulburari de
comportament avand deja anumite antecedente (fuga de la scoala si
de acasa,vagabondaj,consum de droguri si de alcool);
c) acte deviante ocazionale, intamplatoare, comise de tineri care
prezentau aspecte legate de realizarea socializarii morale, familiale
si scolare.
Asemenea acte deviante nu prezinta pericol social, ele se
declanseaza spontan din spirit de teribilism si de bravada, de
solidaritate cu alti adolescenti, incitate de terte persoane, sau
datorita consumului de alcool.
Principalii factori care influenteaza comportamentul
adolescentului in comiterea abaterilor cu caracter deviat sau
delincvent la nivelul vietii de familie sunt urmatorii:
- deteriorarea climatului conjugal;

15
- deficientele stilului educativ al familiei,lipsa unitatii parentale in
aplcarea sanciunilor sau recompenselor fata de copil;
- lipsa unui program si a cunoasterii activitastii copiulului;
- atitudinile antisocoale ale uni sau ambilor parinti (conduite
agresive,alcoolism,parazitism,infractiuni comise etc.)

8. DISFUNCTIONALITATI EDUCATIVE LA NIVELUL

SCOLII

Alaturi de familie, scoala reprezinta un factor educativ primordial a

carei menire este sa faciliteze invatarea si interiorizarea de catre
tineri a normelor de conduita recunoscute in societate.Scoala
realizeaza, dupa programe integratoare, activitati de socializare
sitematice. In ce priveste socializarea individualizata in functie de
caractreristicile de varsta,scoala scapa de sub control pe acei elevi
,,problema” proveniti din medii familiale precare. De asemenea
exista in soatiul scolar disfunctionalitati educativ-socializatoare.

8.1. Disfunctionalitati educativ-socializatoare

Se constata ca un numar important de educatori sau de

profesori-diriginti prefera sa lucreze cu elevi care provin din familii
normale,in care exista un climat moral corespunzator si nu cu acei
elevi care au mari probleme familiale sau care manifesta ei isisi
probleme educative.
In ce priveste socializarea morala ,procesul educativ al unui
dascal nu trebuie sa se reduca numai la transmiterea de informatii,

16
 ci si in formarea unor deprinderi si trasaturi morale cu rol de
anihilare a comportamentelor imorale asimilate de adolescent in grupul
familial sau stradal.
In foarte multe cazuri unii dascali prefera sa-i trateze
discriminatoriu pe elevii cu ,,probleme’’ proveniti din familii
dezorganizate,recurgand atunci cand sanctiunele nu dau rezultate,la
marginalizarea acestora si la recomandari pentru scoli speciale cu profil
de reeducare. Reactia este urmatoarea:elevii problema vor continua seria
abaterilor educative, comportandu-se in concordanta cu aprecierile
negative ale profesirilor.
Lipsa de supraveghere sistematia de catre cadrele didactice,
necunoasterea conditiile socio-familiale si anturajul duc la amplificarea
tendintelor negative la tineri.
Scolarizarea incompleta si abandonul scolar au drept efect
imposibilitatea dobandirii uni status socio-economic adecvat,ceea ce-i
determina pe adolescenti sa se complaca intr-o viata parazitara bazate pe
acte antisociale,pe venituri ilicite.
Abandonul si evaziunea scolara,nu au loc spontan ele fiind precedate
de alte abateri etichetate de unii educatori ca ,,nevinovate”,cum ar fi:
absentele repetate, randamentul scolar scazut,vagabondajul sau
sustragerea de la activitatile extrascolare.
Prin urmare,esecul si abandonul scolar, dar si inadaptarea tinerilor la
rigorile procesului de intruire si educatie constituie premise in
parcurgerea rutei delincvente a acestora.
Din practica in urma rapoartelor anuale am constatat ca elevii
problema au urmatoarea situatie scolara:
- mai mult de jumatate din tinerii cu comportamente deviante au
avut rezultate slabe si foarte slabe la invatatura,unii repetand doua
sau trei clase;

17
- mare majoritate a lor lipseau frecvent de la scoala;
- cei mai multi dintre elevii problema in momentul in care au fost
sancionati pentru diferite abateri scolare, au reactionat impulsiv
sau negativ prin chiul de la ore, fuga de la scoala;
- in general elevii-problema manifestau indiferenta fata de cadrele
didactice respingand autoritatea lor.

8.2. Abordarea paternalista – prin care manifestarile normale

ale acestei perioade de varsta sunt privite ca niste conduite
patologice,ceea ce poate conduce la apritia unor comportamente
delincvente.
Crearea unei legaturi permanente intre scoala si familie in
toate ciclurile scolare primar,gimnazial,si liceal conduce la
actiunea de accelerare a socializarii morale a adolescentului.
Erori ce trebuie evitate pentru a NU intarzia dezvoltarea
personalitatii adolescentilor:
- lipsa unui echilibru intre influentele exercitate asupra lor prin
intermediul stiintelor exacte si a celor umaniste;
- preocuparea superficiala pentru cunoasterea si dezvoltarea
intereselor tinerilor;
- tinerea lor departe de societate si natura.
Cauze scolare care pot determina inadaptarea scolara si
aderarea la unele grupuri cu caracter infractional (Rudica
Tiberiu):
- supraincarcarea programei si a orarului scolar care determina
aparitia fenomeului de saturatie fata de obligatiile scolare;
- stilurile didactice si educative deficitare;

18
 - subaprecierea si supraaprecierea capacitatilor reale ale elevilor,
dezorientandu-l pe elev in fata cerinteloir reale ale vietii si
muncii;
- neconcordanta asupra motivatiilor conduitei elevului din partea
cadrelor didactice are ca efect conduita de respingere a autoritatii
scolare;
- tensiunile,conflictele din interiorul clasei de elevi.
In timpul scolarizarii inadaptabilitatea se poate instala ca urmare a
urmatoarelor probleme:
- cand are loc o prelungire a duratei scolarizarii pentru tinerii cu
intelect de limita;
- cand familia si scoala intervin superficial in orientarea
profesionala a elevilor,netinandu-se cont de capacitatile si
aptitudinile lor;
- cand predarea unor notiuni depaseste nivelul intelectual si
capacitatea de asimilare.
Un mare deserviciu s-a adus si se aduce elevilor deoarece orele de
CONSILIERE SI ORIENTARE VOCATIONALA se confunda cu ora de
DIRIGENTIE. Aceste ore de Consiliere si orientare vocationala, ar trebui
sa se realizeze la modul real, mai cu seama, punandu-se accent in anii
terminali, cand se realizeaza tranzitia de la o etapa de educatie si formare
profesionala la alta, pentru a-i ajuta pe tineri sa aleaga ruta de
profesionalizare (liceu, facultate, postliceale etc.) corespunzator cu
aptitudinile , trasaturile de personalitate si tipurilor constitutionale reale si
nu imaginare, preantampinandu-se astfel alegerea gresita a profesiei si
desigur esecul scolar si profesional. S-au scos acestre ore motivandu-se
faptul ca nu sunt specialisti in domeniu.

19
 9.GRUPURILE SI TIPOLOGIA LOR

Grupurile presupun desfasurarea unor procese de interactiune umana,

precum si exercitarea unor multiple influente de la unitatea grupului
catre individualitatile grupate.
Grupul consta din doua sau mai multe persoane care impart aceleasi
norme, atitudini fata de anumite situatii si aler caror roluri sunt bine
sincronizate.
Grpurile sociale presupun urmatoarele elemente:
a) existenta uni numar minim de indivizi;
b) fixarea rolurilor in grup si distribuirea statusurilor;
c) interactiunea dintre membri;
d) norme si valori stabile comune tuturor membrilor;
e) influenta puternica asupra membrilor.
A. GRUPURILE PRIMARE SI SECUNDARE
a. Cracteristicile grupurilor primare sunt:
- formeaza si consolideaza natura sociala si ideile indivizilor;
- influenta mare asupra copiilor si adultilor;
- asociatie intima,fata in fata si in cooperare;
- fuziunea individualkitatii intr-un intreg comun;
- constiinta de ,,noi”, identificarea reciproca;
- puternic spirit si sentiment de solidaritate.
Exista patru tipuri de grupuri primare universale care se regasesc in toate
stadiile de dezvoltare ale societatii. Acestea sunt:
a) familia (primul grup primar cunoscut de civilizatia umana);
b) grupul de joaca al copiilor, caracterizat prin
cooperare,spontaneitate si prin sentimente de onoare si
ambitie;

20
 c) grupul de vecinatate (grup primordial in comunitatile rurale
traditionale);
d) comunitatea de batrani imbraca forma ,,societatilor”,
,,,cluburilor”, predominante sunt relatiile de
afectiune,intelegere si apreciere
b. Caracteristicile grupurilor secundare sunt:
- relatii reci,impersonaleformale,lipsite de intimitate si
afectiune,relatii de ,,roluri”;
- sunt grupuri mari,cu o organizare bazate pe principii si reguli
formale;
- comunicarea este de tip mediat si social;
- coezine slaba,nepersonalizate creata de diviziunea rolurilor si
sarcinilor,
- indivizii isi dezvaluie numai anumite aspecte ale persoanlitatii
lor;
- asemenea grupuri sunt:marile organizatii,consiliile de
administratie,comitetele scolare de parinti,asociatiile
profesionale.
B.GRUPURILE FORMALE SI GRUPIRILE INFORMALE
(NEFORMALE)

21
 Relatiile in cadrul grupurilor formale sunt relatii de
apropiere,de indiferenta sau relatii conflictuale.Legaturile relationale
dintre membri sunt reglementate institutional;normele de
conduita,organizarea ierarhica sunt inscrise in legi,regulamente si acte
institutionale.
Paralel cu grupurile formale se dezvolta si functioneaza
grupurile informale(neformale).In functie de anumite contexte, grupurile
formale nu obstructioneaza activitatatea
institutionalizata,inda,dimpotriva,in anumite situatii intra in conflict cu
acestea. Acfeste grupuri sunt de dimensiuni mici (grupuri de colegi in
cadrul unui grup institutionalizat de elevi sau de studenti. Grupurile
neformale se constituie spontan, sunt bazate pe afinitati si contacte
personale,urmarind scopuri, obiective consonante, diferite dsau chir
opuse grupurilor formale in cadrul carora se formeaza. Ele pot actiona
inmod orgsanizat dupa norme si reguli proprii, sunt in buna masura
grupuri de opinie, reunind persoane care au aprecieri comune asupra
activitatilor institutionale si asupra problemelor vietii sociale. Se reunesc
in jurul unor lideri fara un statur oficial si recunoscuti in mod spontan.

C. GRUPUL DE REFERINTA SI DE APARTENENTA

Grupul de referinta in acceptiunea lui R.Merton

reprezinta ,,Un numar de oameni care interactioneaza unii cu altii in
conformitate cu anumite modele stabilite anterior”. Normele stabilite
anterior sunt de fapt relatiile sociale, seturile de statuduri si roluri.Atunci
cand regulile si normele lui sunt adoptate de grupul de referinta este
pozitiv,in timp ce el devine negativ in situatia in care normele grupului
sau respinse in favoarea altora.

22
 Apartenenta de grup este data prin nastare (familie), prin
alegere (organizare politica, profesiune), prin dispozitii facute de
conducatorii organozationali(grupul institutionalizat).Baza obiectiva a
apartenentei de grup este data de acceptarea si asimilarea modelelor
valorico-morale, ideologice si de conduita,identificarea psihopsihologica
cu aspiratiile si idealurile grupului .
a) Grupurile de referinta
a.1. Anturajul- grupul de adolescenti ca urmare a existentei acelorasi
intereese si a problemelor de viata identice reprezinta o ,,comunitate de
suflet” care priveste lumea din aceeasu perspectiva folosind criterii
similare in aprecierea unor actiuni sau conduite. In iunteriorul acestor
grupuri se realizeaza o socializare ,,secundara” cu rezultate favorabile
asupra dezvoltarii armonioase a personalitatii adolescentului.
a.2.Grupurile stradale- exista anumite ,,grupuri stradale” constituite
spontan sau oraganizate,formate din persoane fara ocupatie,unele
recidiviste sau cu antecedente penale,preocupate de afdaceri ilicite,care
atrag in anturajul lor tineri cu mari deficiente de socializare
morala,scolara si familiala;acestea infaptuiesc o influenta
negativa,antrenendu-i pe tineri in fapte sau acte deviante sau
delincvente cu mare periculozitate sociala(viol,furt,trafic si consum de
droguri,talharii).
Serviciile oferite de bandele stradale sunt:
- ofera confort psihic si securitate mai mult decat grupurile
scolare ,,conformiste”,sau decat grupul familial;
- adolescentul,inbanda,descopera ca aprtine cu adevarat unei
comunitati ce gandeste la fel ca si el;
- i se da sentimentul importantei sociale(am grupul meu) si
posibilitatea de evadare din cotidianul plictisitor;

23
- ii furnizeaza iluzia ca este ,,cineva” si il orienteaza catre
invingerea unui obstacol-adult,norma,institutie.

D.SUBCULTURILE ADOLESCENTINE- reprezinta un

sistemprorpriu de norme,vaslori,sanctiuni,in mare masura aflat in
contradictie cu sistemul valorico- normativ impus de
parinti,profesori,preoti-ca reprezentanti oficiali ai lumii adultilor.
Notiunea de subcultura a tineretului constituie un ansamblu de
norme si valori care caracterizeaza modul de viata al adolescentilor
conturand trasaturile esentiale ale societatii
adolescentine;reglementeaza raporturile dinttre tineri ca membri egali
ca varsta si status social,ofera prestigiu,securitate,afectiune
reciproca,in opozitie cu societatea adultilor care i-a marginalizat
social.
Subculturile delincvente apar ca o reactie de respingere a valorilor
si normelor acceptate social,grupand persoane care traiesc
sentimentul inutilitatii sociale si care sunt frustrate de posibilitatile si
mijloacele de acces spre valorile si bunurile societatii.
Compotamentele delincvente sunt invatate si transmise in grup prin
intermediul socializarii negative.
Tinerii frustrati se asociaza in bande-aceasta este o forma de
organizare sociala negativa a tinerilor,datorita esecului actiunilor
unor ionstitutii sociale,coruptiei,idiferentei fata de situatia
tinerilor,somajului,saraciei si a posibilita6ilşor tot mai restranse de
distractie si recreere.

24
 RESOCIALIZAREA MINORILOR SI
TINERILOR DELINCVENTI

Continutul procesului de recuperare,practic,nu poate

depasi nivelul de educatie,cultura,aspiratii si civilizatie al intregii
societati. Finalitatea spre care se tinde,adica aceea ca detinutul sa
traverseze pedeapsa fara a i se altera personalitatea si coportamentul,iar la
liberare sa-si manifeste optiunea de a duce o viata in respect fata de lege
si normele morale,constituie astazi o problema a modelului de educatie in
societate,iar solutionarea ei nu sta doar in fata sistemului penitenciar,ci si
a intregii societati. Vechiul dicton intelept ,,Este mai bine sa previi decat
sa pedepsesti”,se adreseaza subiectilor structurilor si sbstructurilor
institutionale implicate in activitstea de reeducare a individului.Abordand
problema reintegrării persoanelor deviante si efectuand diverse
studii,specialistii straini se pronunta impotriva metodelor general folosite
de tratare a infractorilor,argumentandu-si pozitia prin insuficienta
cunostintelor stiintifice in domeniul dat.Cu toate acestea trebuie sa tinem
cont ca indiferent de infractiunea pe care o savarseste un individ,oricat de
grava ar fi aceasta,nu este si nu poate fi considerat ca irecupoerabil si
situat i afara procesului educativ,ci, dimpotriva,trebuie implicat cu mai
multa amploare in acest proces.Problema capata o intensitate mai aparte
cand ne raportam la recuperarea delincventilor minori si tineri.
Eficenta procesului de resocializare este determinata de o
multitudine de factori,generali si particulari.Factorii generali se determina
in raport cu situatia social-economica din tara (realizarea dreptului la
munca,asigurarea unei locuinte,primirea unui ajutor de somaj),iar factorii
particulari,specifici- in raăport cu sitautia prezenta a sistemului
corectional-penal.Educatia prin munca si instruirea generala,elemente de

25
baza ale procesului de reeducare,sunt atat de sarace si formale incat pot
atenua pe toata viata,dorinta de a munci cinstit sau de a invata.
Lacunele procesului de resocializare a minorilor si tinerilor delincventi
se completeaza si prin concluziile echipelor mobile de avocati,asistenti
sociali si psihologi din cadrul evaluarilor desfasurate de catre Institutul de
Reforme Penale: rata marita a recidivei minorilor se datoreaza
informatiilor insuficiente acordate de catre organele judiciare cu privire
la pedeapsa cu eliberarea conditionata,iar ca efect minorii nu
constientizeaza caracterul antisocial al faptei savarsite si riscul pe care il
vor avea in cazul incalcarii repetate a legii;lipsa unui cadru adecvat de
resocializare a minorilor in urma procesului de judecata(minorii fiind
categorizati si marginalizati da catre comunitate); abseenta unei persoane
specializate care sa-i supervizeze pe parcursul ispasirii pedepsei
conditionate.
In spatele activitatilor formal-reglementate ale institutiilor
specializate in tratarea tinerilor delincventi gasim o fenomenologie umana
diversa care uneori ajuta,alteori impiediva procesul de reeducare a
minorilor..Intre acestea,este afectata foarte grav imaginea si experienta
minorilor cu adultul: multi minori provernind din familii cu tensiuni acute
intre parinti,fiind timp indelungat martori ai unor conduite la limita
moralitatii din partea acestoara,au suportat pedepse si privatiuni arbitrare
sau chiar au fost indermnati sa comita infractiuni. Cunoasterea
personalitatii minorilor nu este suficienta atata timp cat influentele
masive si chiar hotaratoare pentru destinul lor,vin din partea vietii de
grup,a relatiilor interpersonale ce se stabilesc intre ei pe timpul executarii
masurii.
In vederea realizarii reinsertiei sociale a minorilor reeducati si
pentru a se evita recidivele,actoiunile de reeducare trebuie sa se bazeze pe
anumite principii stiintifice,indeosebi pe cele de nuanta psihosociologica

26
si pedagogica,stipulate si in actele internationale de baza pentru
activitastea procesului de resocializare:
 Principiul interventiei precoce, unul dintre principiile de
baza,sustine ideea ca un delincvent ocazional sau un
predelincvent poate fi reeducat mai usor decat un recidivist;
 Principiul individualizarii masurilor , actiunilor si metodelor
de reeducare;
 Principiul coordonarii si continuitatii actiunilor de reducare
si reinsertie sociala a minorilor si tinerilor;
 Principiul continuarii actiunilor educative si de sprijinire
psihosiciala a minorilor si tinerilor reeducati.
Prgramele reducative ce se desfasoara in institutiile speciale
trebuie sa ia ion seama o mare diversitate de categorii de
minori,astfel fiind posibila satifacerea exigentelor ,,principiului
personalitatii” prevazute de Regulile de la Beijing, sanctiunile
pentru orice minor delinvâcvent fiind modelaste conform
gravitatii delictelor comise,circumstantelor personale si
atitudinii relevate de minor.
Metodele si tehnicile de lucru cu minorii, pe langa cele
caracteristice intregului proces de resocializare(educatia prin
munca,munca educativamorala, juridica, religioasa) lucrul
individual,instruirea generala,justita de reabilitare,sunt grupate uneori
dupa scopul urmarit, toate impreuna constituind un instrument de
interventie.Printre principalele tehnici utilizate de lucrul cu minorii-
autoevaluarea,consilierea,influenta pozitiva;terapia cognitiva-este necesar
a stsatua o serie de modalitati de recuperare a minorilor infractori bine
determinate si argumentate, in activitatea de de aplicare un loc aparte il
ocupa psihologul,asistentul social, specializati in psihologie si asistenta
penitenciara,dat fiind faptul ca anume ei ar puteas oferi explicatii si
27
rezolva probleme frecvente din mediul impus.In acest sens putem
evidentia:
 O forma ampla de lucru-programul de terapie sociala se porneste
de la cunoasterea si combaterea cauzelor generatoare si
favorizante a delincventei la nivel macrosocial, psihosocial si
individual.In procesul de reeducare trebuie inclusa si formarea
pozitiei active-in conditiile izolarii,arta si capacitatea de a trai se
manifesta nu prin planificarea si pregatirea unor evenimente
importante realizarii unor scopuri, dar prin capacitatea de a trai si
fara nplaceri.
 O directie de actiune este realizarea unor expuneri si dezbateri
despre lume si viata,valori,special concepute pentru minori. Se
contureaza pe faptul ca insusirea lor de catre minorii delincventi
va permite formarea mai rapida a conceptiei morale despre
conduita de fiecare zi, dupa ce acesatia vor fi pusi in libertate.
Trebuie sa mentionam ca aceasta actiune este in plina desfasurare
in scolile speciale din Romania ,temele fiind prevzute intre orele
de activitati saptamanale.
 Alte directii de actiune: identificarea,construirea si mentinerea
relatiilor interpersonale pozitive intre minorii din grupele
formale.In acest proces trebuie sa fie antrenat tot personalul
didactic,utilizandu-se principiile sociometriei si ale testului
corespunzator,precum si caracteristicile psihosociale ale grupurilor
mici,accentuandu-se astfel importanta modelarii raporturilor dintre
minorii internati pentru intregul proces reeducativ.
 Metoda relatiilor de grup. Metoda de resocializare,care are succese
mari in tarile dezvoltate, dar nu cunoaste o practica in tara
noastra..Ea se bazeaza pe teoria asociatiilor diferentiate si consta
in punerea infractorului in contact cu grupuri sociale care respecta
28
 legea,aplicandu-se in general in perioada de probatiune sau de
eliberare conditionata in cadrul proiecte parteneriale incheiate
intre penitenciare si anumite institutii (ex. scoli de masa
normale)pe anumite teme teme date.
O problema cu aspecte practice reale si imediate in analiza
procesului de resocializare este ilustrata prin limitele si implicatiile
calitatii vietii de detentie asupra resocializarii infractorilor, precum si
corelatia standardului de viata al detinutilor din penitenciare cu
normele internationale privind tratamentul detinutilor.Criminologul
F.List a conchis:,,Cu cat mai tanar este condamnatul privat de
libertate,cu atat este mai mare probabilitatea ca el va repeta actul
delincvent”.Altfel spus,cu cat indivizii ajung mai devreme sa fie
incarcerati in institutiile penitenciare,cu atat mai puternic si intensiv
ei absorb moralitatea comunitatii deviante si cu atat mai dificil este
de a-i reantoarce pe calea unei vieti normale.Un individ care a comis
un delict si pentru prima data este condamnat,dar care nu are
inclinatie spre activitate criminala,se adapteaza la situatie devenind cu
timpul un infractor cronic.Statistica arata ca circa 80%dintre cei
condamnati a doua oara comit crime mult mai grave.Persoanele
anterior judicirizate comit aproape o treime din omoruri,o patrime din
violuri si mai mult de o treime din furturi.
Penalistul A.Prins spunea:,,Sociabilitatea omului,resocializarea
lui se invata inchizandu-l pe condamnat in solitudinea si formalismul
inchisorii”.Or practica demonstreaza ca nu are rost de a-i constrange
pe cei rai prin pedeapsa,daca nu-i faci mai buni prin aceasta.In
acelasi timp,se accepta ideea ca mediul penitenciar este incapabil de a
influenta pozitiv personalitatea celor incarcerati. Reusita procesului
de resocializare si de reinsertie sociala depinde de capacitatea
structurilor extrapenale nerepresive, credem si suntem convinsi ca

29
activitastea de reintegrare a minorilor si tinerilor delincventi se
realizeaza mai bine atunci cand reeducarea lor are loc in institutii cu
regim de semilibertate sau chiar sub forma libertatii,cu conditia ca si
metodele de reeducare sa fie elaborate in mod diferentiat si
individualizat,pe baza unei abordari interdisciplinare-
juridice,psihopedagogice si sociologice.
Recuperarea sociala a condamnatilor ramane scopul suprem al
oricarui sistem penal-executiv.Astazi, foarte frecvent detinutii de
toate categoriile fac realatari de tipul: ,,viitorul este prea nesigur
pentru a-mi face proiecte serioase ”sau ,, timpul pierdut nu-mi
permite sa ma mai fac om de treaba”, ,,,am o eticheta pe frunte,nu
mai sunt acceptat de comunitate,mai ales la angajare”.Lacunele
resocializarii condamnatilor prezinta un real pericol pentru interesele
umanitare ale societatii in sfera securitatrii umane si impune o analiza
si prelucrare stiintifica a acestei probleme. Gradul de elaborare a
aceteia-atat in limitele juridice generale, cat si in cele procedural-
penale in particular este insuficient. Devine tot mai evident faptul ca
justitia nu poate fi administrata in afara comunitatii pe care trebuie s-
o serveasca.Institutiile statului trebuie sa se ocupe de toate nevoile
infractorului,fiind necesara implicarea comunitatii. Este important ca
activitatea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere sa se
desfasoare cu atragerea si implicarea comunitatii in procesul de
reintegrare sociala a persoanelor condamnate la detentie si sanctiuni
neprivative de libertate, prin aceasta cooperarea fiind transformata in
parteneriat cu societatea civila.Astfel realizandu-se un transfer partial
nu doar al posibilitatii de actiiune, ci si al responsabilitatii fata de
societatea civila, care devine un participant real in procesul de
resocializare.

30
 In cadrul procesului de resocializare,reinsertia sociala a
minorilor delincventi poate fi considerata cea mai complexa
componenta,deoarece de reusita aceteia depinde statutul social al
tanarului redat societatii. Actualmente,realizarea reintegrării sociale
pentru infractorii tineri si cei aflati la prima abatere reprezinta cheia
progresului si competentei in justitia penala.Este necesara unirea
eforturilor spcialistilor juristi, psihologi, pedagogi, asistenti sociali,
sociologi, pentru a elabora programe viabile de recuperare sociala a
unui numar cat mai mare de delincventi,iar institutiile speciale de
reeducare cu o activitate bine conceputa sa devina,, un loc unde se
renaste”. Astazi, problema ,,readaptarii” tinde sa fie completata cu
tema mult mai difuza a ,,readaptarii sistemului exceptional-penal” la
ritmurile si orizonturile teoretice actuale.

31
 BIBLIOGRAFIE

1. Florian Gh. Modalitati specifice de recuperare a minorilor infractori

in scolile speciale subordonate.Ministerul Justitiei-Revista de stiinta
penitenciara,1994,nr.1-2.
2. Giles Graham W. Administrarea justitiei in comuni-Tate.Standarde si
reglementari internationale.-Bucuresti.Expert,2001.
3. Basiliade,G.- Socializare,integrare sociala si coportament
deviant in Integrarea socio-profesionala a
tinretului,Bucuresti,C.C.T.,1976.
4. Dragomirescu,V.-Psihologia coportamentului deviant.Ed. Stiintifica si
enciclopedica,Bucuresti,1975.
5. Socializarea,controlul social si prevenirea delincventei,in Buletin
documentar.Criminologie,II,Bucuresti,1981.
6. Adolescentii-lumea lor spirituala si activitatea educativa.Editura
Scrisul Romanesc,Craiova,1980.
7. Neculau.A.- A fi elev.Ediura Albatros,Bucuresti,1983.
32
8. Paunescu,C. Agresivitatea si conditia umana.Editura
tehnica,Bucuresti,1994.
9. Radulescu,S.M.;Banciu.D.- introducere in sociologia delincventei
juvenile.Editura Medicala,Bucuresti,1990.

33
34