Sie sind auf Seite 1von 3

 

CRIZA DE TREI ANI

Copilul care mai ieri era ascultător devine iritat, exigent, încăpăţânat,necontrolabil. Ce se întâmplă
oare? S-ar putea copilul să treacă prin criză?
Semnele crizei de 3 ani:

Încăpăţânarea Această calitate caracterizează practic tot comportamentul copilului. El nu


percepe părerea altor oameni, insistă doar la a sa. De exemplu, copilul o roagă pe mama să-
icumpere în timpul plimbării un suc de portocal. Mama intră în magazin, dar în vânzareeste doar
suc de măr, copilul refuză să bea, pentru că acesta nu este „acel” suc. El poatesă vrea tare să bea,
dar oricum va insista să fie anume suc de portocal. Copilul faceisterie (de obicei în locuri
publice): Ionel vrea să scoată căciula în autobus, iar mama nui-a permis şi deja pasagerii ascultă
ţipetele revoltătoare ale copilului. 

Îndărătnicia Copilul refuză să îndeplinească cerinţele adulţilor, de parcă nu ar auzi (mai ales
aceastase întâmplă în familiile unde apar contradicţii în educaţie: mama cere una, tata – alta,
iar  bunica permite totul).

Samavolnicie Copilul îşi înaintează scopuri şi merge spre realizarea lor peste toate obstacolele.
Deexemplu: micuţul vrea să meargă la plimbare, iar adulţii nu au timp. Copilul
insistă,utilizând toate metodele de influenţare a părinţilor (rugăminţi amabile, plânsul,suspinele,
ameninţări, capricii etc.)

Simptomul devalorizării Acesta se manifestă prin faptul că copilul începe să-şi ocărască
părinţii, să-i zădăre, să-inumească urât sau să-i poreclească.De exemplu, la această vârstă
copilul poate folosi conştient cuvinte „urâte” în adresa părinţilor. Dacă acest
comportament va rămâne neobservat sau va stârni ironie, zâmbete,mirare, atunci acestea ar putea
încuraja acţiunile copilului. Şi cînd mai târziu (la 7-8 ani) părinţii vor descoperi că copilul liniştit
le reproşează, este obraznic, şi ar vrea să schimbelucrurile, va fi prea târziu. Sindromul
devalorizării va deveni ca comportament obişnuit pentru copil.
 
 
Despotismul Copilul îi impune pe părinţi să facă tot ce doreşte el. Faţă de fraţii şi
surorile mai micidespotismul poate să se manifeste ca gelozie. De exemplu, copilul
poate lua jucăriile,hainele, să împingă, să îmbrâncească.
 
Negativismul Această reacţie copilul o manifestă nu faţă de conţinutul propunerilor făcute de
adulţi,ci faţă de4 adult care a făcut propunerea. Copilul are tendinţa de a face totul invers,
chiar şi împotriva propriilor dorinţe. Deseori negativismul se manifestă în
atitudinea copiluluifaţă de mâncare: acasă copilul refuză să mănânce un anumit
produs, iar când cu acelaşi produs este servit de altcineva, el liniştit şi cu plăcere îl
mănâncă.Psihologii propun unele soluţii pentru depăşirea acestei crize:

1.Pentru copil este important să ştie că în fiecare dimineaţă, după ce se


trezeşte,hăinuţele lui vor sta alături de pătuc, că el se va îmbrăca, se va spăla, va
lua dejunulî m p r e u n ă c u p ă r i n ţ i i , d u p ă a c e e a î ş i v a s p ă l a d i n ţ i i p e m i n i , i a r
apoi va merge lagrădiniţă sau se va juca etc. Un astfel de regim simplu îl
v o r s t a b i l i ş i r e s p e c t a  părinţii. Făcând aceste acţiuni, tot odată nu vor repeta de o
sută de ori: „Îmbracă-te,spală-te ....”. Ei vor lua copilul de mână, vor merge în baie,
spunând: „Iar acum etimpul să ne spălăm”. Sau: „E timpul să strângem jucăriile. Aceste
cubuşoare sînt canişte maşinuţe pierdute, Hai să le căutăm garaj...”.
Un program zilnic stabi

l. Permite s ă r e d u c e m l a m i n i m l u p t a p e c a r e o d u c p ă r i n ţ i i c u c o p i i i c e r â n d
r e a l i z a r e a u n o r   activităţi ca îmbrăcarea, spălarea dinţilor, culcarea la timp,
aranjarea jucăriilor etc.T r e b u i e d o a r s ă - i f i m a l ă t u r i , p e n t r u c a s ă - l a j u t ă m .
S ă n u a ş t e p t a ţ i c ă c o p i l u l d i n  propria iniţiativă va face ceea ce-l rugaţi. Aceasta este
vârsta repetărilor / exersărilor,copilul are nevoie ca totul să i se explice şi arate dar şi cu răbdare
iar şi iar, înainte cael să poată respecta programul / regimul stabilit din propria iniţiativă.

2. Copilul mic nu are nevoie de „pereţi din piatră” – interdicţii absolute, care ignore
discuţiile. Interzicerile absolute sînt formulate de părinţi şi ulterior, sînt 
s t r i c t respectate în familie (nu aprinde aragazul, ferul de călcat, televizorul, nu pune mâna pe
chibrituri, brichete, nu ieşi din ogradă, etc.).Tot odată, părinţii vor înălţa aceşti „pereţi de
piatră” nu atât prin cuvinte, cât prinformarea unui mediu casnic anumit. Nici cuvintele
dure, nici explicaţiile, cu atât maimult loviturile peste palme nu pot influenţa
curiozitatea micului cercetător. Copilulmai degrabă va rămâne nedumerit şi se va supăra
pe părintele, care l-a lovit pentru căel s-a întins după o statuetă frumoasă. Este mai
bine să luaţi obiectele periculoase şic a r e p o t f i s p a r t e , c a c o p i l u l s ă n u l e
a j u n g ă , p â n ă v a c r e ş t e d e s t u l c a s ă l e p o a t ă manipula destul de atent.Anume
„pereţii de piatră”pot asigura fetiţelor şi băieţeilor de la naştere până la 4-5ani securitatea
fizică şi emoţională. În conştiinţa lor apar limitele posibilităţilor saledatorită anume
interzicerilor absolute. Copiii ştiu că părinţii au reglementat viaţa lor şi de aceea ei pot liber să-şi
manifeste activismul său cu energia firească, fiind lipsiţi de restricţii interioare. Copiii primesc
libertatea totală în limitele stabilite de „pereţiide piatră”

Ce pot face părinţii pentru a ajuta copilul să depăşeascăcriza de trei ani

•Criza poate începe de la 2,5 ani şi să se termine la 3,5 - 4 ani.

•Încercaţi să elaboraţi o linie corectă a propriului comportament, fiţi mai flexibil,lărgiţi aria
drepturilor şi obligaţiunilor copilului.

•Permiteţi-i micuţului să fie de sinenstătător. Nu vă implicaţi (în măsura posibilităţilor) în


treburile copilului, dacă el nu vă roagă. De exemplu: fiica, gîfîind,îşi îmbracă bluziţa, vreţi
nespus de mult s-o ajutaţi, dar micuţa nu vă v-a apreciaintenţia Dvs, mai degrabă ea vi se va
împotrivi cu voce puternică.

•Nu uitaţi, copilul parcă vă încearcă caracterul, atunci, cînd de cîteva ori pe zi verificadacă ceea
ce a fost interzis dimineaţa este interzis şi seara. Fiţi fermi. Stabiliţiinterdicţii clare (nu se poate
să fugi de lîngă mama în stradă, nu se poate să să atingi plita fierbinte etc.) Nu trebuie să fie
foarte multe. Această linie de comportamenttrebuie să fie urmată de toată familia (sau măcar
mama cu tata).

•Ţineţi minte! Copilul repetă multe cuvinte şi acţiuni după Dvs, deaceea aveţi grijă ceşi cum
faceţi. De exemplu, dacă mama este excesiv de emoţională, pretenţioasă, fiica, probabil va fi la
fel).
•În momentul acceselor de mînie, încăpăţînare încercaţi să-l sustrageţi pe copil cuceva neutru.

•Cînd copilul este supărat, are isterie, nu are rost să-i explicaţi că nu este bine să facăaşa, lăsaţi
pentru momentul cînd se va linişti. La moment puteţi să-l luaţi de mînuţă şisă-l duceţi într-un
loc mai liniştit şi puţin aglomerat.
•Utilizaţi jocul pentru a ameliora accesele critice. De exemplu, dacă copilul refuză sămănînce, nu
insistaţi, aşezaţi o jucărie pe scaun şi copilul să-l hrănească, dar ursuleţulvrea să mănînce pe rînd
– o lingură lui, o lingură lui Nicuşor. Pot fi jucate diferitesituaţii: mersul în maşină, spălatul,
îmbrăcarea etc.

•Pentru o dezvoltare benefică a copilului este bine să accentuaţi, cît el este de mare, sănu vă
„sîsîiţi”, nu încercaţi să faceţi totul în locul micuţului. Vorbiţi cu el de la egal laegal, ca cu o
persoană părerea cărea pentru Dvs contează.

•Iubiţi-vă copilul şi demonstraţi-i că vă este drag chiar şi plîns, încăpăţînat, capricios.