Etica in Afaceri

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU – BUCUREŞTI
FACULTATEA DE FINANŢE- BĂNCI, CONTABILITATE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
ETICA ÎN AFACERI
SUPORT DE CURS
SPECIALIZARILE: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

FINANŢE BĂNCI
ANUL II
INVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ
TITULAR DE CURS
CONF.UNIV. DR. SILVIA POPESCU
2015
1
Cuprins
1.Introducere in etica afacerilor

1.1.Delimitări conceptuale şi metodologice
1.2.Distincția dintre etică și morală
1.3.Teorii morale- studiu comparativ
1.6.Teorii ale eticii in afaceri-studiu comparativ
2.Etica organizațională şi profitabilitatea
2.1.Étică şi responsabilitate în afaceri
2.2.Umanismul economic şi conceptul responsabilităţii corporatiste
2.3.Perspectiva pozitivismului economic asupra eticii afacerilor
2.4. Profitabilitatea şi etica în afaceri
3.Afaceri şi acţionari
3.1.Dileme şi responsabilităţi etice ale acţionarilor

3.2.Principalele probleme etice în relaţia dintre acţionari şi manageri
3.3.Responsabilizarea morală a investitorilor
4.Afaceri şi consumatori
4.1.Elemente de deontologie şi etică a marketingului
4.2.Consumatorii vulnerabili
4.3.Etica marketingului în activitatea practică
4.4. Responsabilizarea etică a consumatorilor
5. Afaceri şi angajaţi
5.1. Drepturi morale ale angajaţilor
5.1.1.Dreptul la muncă
5.1.2.Dreptul la un salariu echitabil
5.1.3. Dreptul la condiţii de muncă adecvate
5.1.4.Dreptul la discreţie faţă de viaţa privată
5.2.Obligaţii morale ale angajaţilor
5.2.1. Loialitate şi moralitate
5.2.2.Whistle- blowing
2
6.Etica afacerilor internaţionaleşi globalizarea
6. 1. Principii de bază ale eticii în afacerile internaţionale

6.2.Dilemele etice în afacerile internaţionale
6.3..Etica afacerilor în context global versus etica afacerilor în context local
6.4Responsabilitatea corporatistă în economia globalizată
6.5. Relativismul etic
6.6.Concluziiși comentarii
7.Etica în comunicarea managerială
7.1. Rolul eticii în comunicarea managerială

7.2. Principii şI factori de influenţă ai comunicării manageriale
8.3. Etica în relaţiile publice
8.Etica într-o companie de succes

8.1.Valorile etice fundamentale ale unei companii de succes
8.1.2.Buna reputaţie- obiectiv etic fundamental într-o companie de succes
8.2. Codul etic într-o companie de succes
8.2.1.Principii ale politicii de personal
8.2.2.Principii concrete de comportament
8.3.Corupţia subiect cu caracter etic
8.3.1.Perspectivă etică asupra fenomenului corupţiei
8.3.2. Perspectivă juridică asupra fenomenului corupţiei
8.3.3. Prevenirea corupției
8.3.4. Teze ale legitimării etice corupţiei
8.3.5. Costurile sociale ale corupţiei
Bibliografie
3
Unitatea de învățare nr. 1
Introducere in etica afacerilor
Listă subiecte ce vor fi tratate:
1.1.Delimitări conceptuale
1.2.Distincția dintre etică și morală
1.3.Teorii morale- studiu comparativ
Cerinţe privind cunoştinţele anterioare

 elemente fundamentale de istorie, micro și macroeconomie
 un minim limbaj de specialitate specific științelor sociale: cunoașterea aparatului conceptual
și categorial cu care s-a operat în filosofie şi economie
 competențe de analiză, sinteză, interpretare de text economico-filosofic
 realizarea și interpretarea datelor statistice și a graficelor cu conținut economic şi filosofic
Obiectivele unităţii de învățare

- introducere în problematica disciplinei
- clarificări conceptuale și metodologice
- distincția dintre: etică și morală ,dintre teoriile morale şi cele etice în domeniul afacerilor
Lista echipamentelor necesare
Suportul de curs în format electronic și printat

Calculator
Cd
Videoproiector
Bibliografie recomandată pentru unitatea de învățare :
Crăciun, Dan, Etica in afaceri,Editura ASE,2005 ;

Crăciun, Dan, Morar, Vasile, Vasile Macoviciuc – Etica afacerilor, Ed. Paideea, Bucureşti,
2005;
MacIntyre, A., After Virtue. A Study in Moral Theory, Notre Dame, Indiana: University of
Notre Dame Press, 2007;
MacIntyre, A., Ethics and Politics, Cambridge: Cambridge University Press, 2006;
MacIntyre,A.,Tratat de morală. După virtute, trad.rom. Catrinel Pleşu, Bucureşti,Editura Humanitas,
2008,
4
Popescu ,Silvia, Etica în afaceri, Editura Univ. Titu Maiorescu, Bucureşti, 2008.
Popescu Silvia, Micro şi macroeconomie-Sinteze şi aplicaţii, Editura Renaissance, Bucureşti, 2010
Cuvinte cheie : etica, morala ,etica deontologica, etica teleologica ,hedonismul, eudemonismul
,utilitarismul morala kantiana, etica organizațională
Texte explicative
1.1.Delimitari conceptuale.
Etica
Cuvântul “etica” provine din grecescul ETHOS care înseamnă loc natal,
patrie,locuinţă, caracter. Din acest cuvânt a derivat ETHICOS care era legat de morală,
fiind folosit în a defini o activitate cu un pronunţat caracter moral. Aristotel introduce noţiunea de
ETHIKE care însemnă ştiinţa cunoaşterii şi a binelui."Dictionarul explicativ al limbii romane",
defineste etica ca fiind: "stiinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare
istorica, cu continutul lor de clasa si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita
morala corespunzatoare unei anumite clase sau societati" O intelegere a eticii este critica pentru noi ca
indivizi, pentru ca o etica sanatoasa reprezinta insasi esenta unei societati civilizate. Etica este
fundatia pe care sunt cladite toate relatiile noastre. Ea inseamna ansamblul nostru de a ne relationa
fata de patroni, fata de angajati, de colegi, de clienti, de subordonati, de furnizori, fata de comunitatea
in care ne aflam si unii fato de altii. Etica nu se refera la legaturile pe care le avem cu alte persoane -
toti avem legaturi unii fata de altii - ci la calitatea acestor legaturi. Destui oameni sunt tentaţi să
asocieze etica şi sentimentele, gândindu-se probabil la un soi de vibraţie empatică faţă de aproapele
nostru. Dar etica nu este legată în mod necesar de anumite stări afective. Aceste sunt schimbătoare,
capricioase şi nu pe deplin supuse raţiunii, astfel încât foarte frecvent tocmai sentimentele sunt acelea
care ne îndeamnă să ne abatem de la normele etice.Etica nu se află într-o relaţie necesară nici cu
religia, deşi majoritatea religiilor susţin standarde etice înalte. Dar dacă etica nu ar fi decât un apanaj
al religiei, atunci ea nu ar fi valabilă decât pentru persoanele religioase., pe când ea se adresează în
egală măsură şi ateilor.Totodată a te comporta etic nu e totuna cu a respecta legea. Nu rareori legea
încorporează anumite convingeri morale, pe care le împărtăşesc numeroşi cetăţeni ai unui stat. Dar
legea ca şi sentimentele, se poate abate faţă de ceea ce este etic.În sfârşit a fi etic nu se confundă cu a
te conforma pe deplin unor modele de conduită acceptate în societate. În multe cazuri majoritatea
oamenilor cultivă într-adevăr tipare de conduită juste sub raport etic , dar nu întotdeauna.Uneori
aceste modele sociale de comportament se pot afla în conflict cu principiile etice.
În România, termenul etică are cel puţin trei semnificaţii distincte şi diferite :
 în primul rând etica se referă la aşa numitele moravuri, cutume şi obiceiuri

tradiţionale specifice diferitelor culturi. Astfel de cutume tradiţionale există şi în
domeniul economic, dar cum ele ţin mai degrabă de antropologia culturală decât de
etica propriuzisă, nu vom insista asupra lor;
 în al doilea rând, prin termenul etică se înţelege sistemul de valori şi norme care
definesc, într-o anumită societate, omul de caracter şi regulille de comportare justă,
5
demnă şi vrednică de respect. În această accepţiune etica promovează anumite valori,
precum cinstea, dreptatea, curajul, sinceritatea,mărinimia, altruismul;
 în sensul său propriu, etica sau filosofia morală este o interpretare teoretică a
ethosului şi afenomenelor morale. Reflecţia etică îşi propune să clarifice cu
instrumente teoretice o serie de probleme, precum:
 putem fi morali
 de ce să fim morali
 cum să fim morali
 ce sunt binele şi răul, plăcerea şi datoria, dreptatea, demnitatea sau mărinimia
 în ce constă fericirea şi cum poate fi ea atinsă şi păstrată cât de puternică este
influenţa factorilor iraţionali în atitudinile noastre morale"
Unii specialiști definesc etica astfel:
- „set de reguli, principii sau moduri de gândire care încearcă să ghideze activitatea unui
anumit grup” ;
- sau „încercarea sistematică şi raţională despre cum trebuie să acţionăm” (Singer, 1994,
pag. 3-4).
Alte accepțiuni acordate termenului de etică :
 Etica este o cunoaştere conceptuală a moralităţii;

 Etica este știința despre morală, este știinta vieții morale;
 Etica este disciplina care se ocupă cu ce este valoros în viaţă, cu ce merită să dorim şi cu
regulile ce ar trebui să guverneze comportamentul uman;
 Etica este o ştiinţă a comportamentului, a moravurilor, un ansamblu de prescripţii
concrete despre morală sau în legătură cu ea.
 Etica reprezintă ansamblul regulilor de conduită împărtăşite de către
o comunitate anume, reguli ce sunt fundamentate pe distincţia dintre bine şi rău;
Etica este ceva ce ne învaţă cum trebuie să trăim;
 Etica este o “ştiinţă a binelui”; este fundaţia pe care sunt clădite toate relaţiile
înterumane.
Etica are misiunea de a realiza un acord optim între natura şi nivelul existenţei sociale şi
conştiinţa morală, ceea ce presupune eliminarea mentalităţilor întârziate şi contribuţia la modelarea
unor conştiinţe care să devanseze existenţa socială actuală, care să gândească şi să acţioneze
prospectiv. Principala misiune a eticii este prescrierea de reguli atât pentru conduita individuală, cât şi
pentru organizarea socială a vieţii morale. O înțelegere a eticii este necesară pentru indivizi, pentru că
o etică sănătoasă reprezintă însăși esența unei societăți civilizate. Etica este fundația pe care sunt
clădite toate relațiile noastre.. Etica nu se referă la legăturile pe care le avem cu alte persoane ( toți
avem legături unii cu alții) , ci la calitatea acestor legături.
Funcțiile eticii
 Functia cognitivă (de cunoaștere)- este funcția principală; ea se poate realiza pe 3 trepte
succesive:
o Descriptivă - sistematizare a datelor vieții morale cu anumite tipologii sau tipuri de

atitudini morale,relații morale sau virtuți morale;
6
o Analitico-Sintetică - ea presupune o analiză a conexiunilor interne și externe ale
diferitelor fenomene morale; pleacă de la o analiză globală și descoperă toate
componentele morale specifice;
o Explicativă – cuprinde factorii care explică geneza, structura, tipurile, progresul moral
și perspectivele acestui progres.
 Normativă sau Axiologică (Valorizatoare ).
Modalităti de realizare a funcției axiologice sau normative.
o Neutralitatea sau obiectivismul științific - care are pretenția că descrie și explică faptele
pure fără să ecranizeze puritatea cu posibile aprecieri ale ei;
o Estetismul amoral- reprezintă o variantă mai subtilă a neutralității;
o Pluralismul moral - prezent în doctrinele eticii care selectează doar valori morale
pozitive, doar formele binelui ignorând variantele răului;
o Dogmatismul etic - orientarea dogmatică prezintă sfera valorilor, a faptelor ce stârnesc
dorința;
 Persuasivă (de convingere)- această funcție se realizează în discursul etic;
 Funcția educativă - este dezvăluită de Platon, Aristotel; ea antrenează direct respectul si
practicarea lui. Cunoașterea binelui are un efect nemijlocit educativ. După Aristotel
moralitatea indivizilor are două izvoare:
o Cunoașterea binelui
o Experiența repetată și fixată în obișnuință.
Posibilitățile formative ale eticii sunt condiționate de un șir de factori:
 Etica explică,orientează,dezvoltă ;
 Omul este educat de familie, mass-media, şcoală, societate (grup) fiind orientat convergent (în
acest sistem global, etica este doar o componentă funcțională).
 Existența unor modele reale de comportament întruchipate în caractere fiind o confirmare a
moralității colective reale, modelele de comportament sunt și o ilustrare a unei moralități
superioare posibile și neesare unei colectivități.
 Posibilitățile formative sunt condiționate de însăşi natura demersului etic.
Etica cu sensul de disciplină practică -numita si "etică aplicată"-, ca ultim curent în abordarea
acestei stiinte, a avut o contributie foarte importantă atât în domeniul dreptului, al medicinii,al
educației, etc.
Etica profesională reprezintă o diviziune a eticii contemporane a cărei fiinţare (în ultimul secol) s-
a produs ca efect al instituirii şi multiplicării profesiilor în planul vieţii sociale şi examinează
problemele de ordin moral legate de exercitarea acestora. Oamenii au avut dintotdeauna diverse
ocupaţii care, însă, s-au transformat în profesii odată cu îndeplinirea de către acestea a unor exigenţe
speciale.
Conștientizare
Este capacitatea specifică exclusiv ființei umane:
 de a-și da seama de realitatea înconjurătoare
 de a avea conștiință
 de a-și da seama de posibilitățile sale
 de a-și da seama de rolul care-I revine în societate
7
 de a acționa cu știință, conștient
 de a realiza scopuri dinainte stabilite
 de a acționa pe baza cunoașterii legilor obiective ale societății
Convingerile morale sunt certitudinile dobândite despre universalitatea și indispensalitatea
moralei pentru comportamentul uman, despre necesitatea cultivării și promovării altruismului,
solidarității,corectitudinii, rectitudinii, cinstei în relațiile cu ceilalți. Formarea convingerilor morale
constituie o componentă a edificării morale a personalității. Acestea sunt rezultatul fuziunii
componentelor cognitivă, afectivă și volitivă. Prin cunoștere normele, principiile și conceptele
morale, valorile și atitudinile umane sunt conștientizate și interiorizate. Un obiectiv important al
cunoașterii morale îl constituie valorile. Convingerile morale asigură agentului moral stabilitate și
certitudine, siguranță individuală și comunitară.
Deontologia reprezintă acea parte a eticii care studiază normele si obligațiile specifice unei
activități profesionale. Deontologia este un cuvânt constituit prin compunere din două segmente cu
identitate distinct: primul (deontos, deont-, deonto-, deon-) orientând gândirea spre ideea de
necesitate, nevoie, obligație, ceea ce se cade, iar cel de-al doilea (logos, logia) spre ideea de studiu,
știința, discurs. Dicționarele contemporane, atât cele românesti, cât si cele engleze, franceze, italiene
identifică deontologia:
a) ca fiind știinta (studiul, discursul) despre obligații (datorii).
b) ca "doctrina",
c) altele ca "teorie", "disciplină", "ansamblu de reguli", "cod", "parte a eticii", "studiu" etc.
Unele dicționare utilizează mai multe accepții ale genului proxim: "doctrina" și "teorie" "cod",
"disciplina" si "parte a eticii"), "parte a eticii" si "teorie" .Nota dominantă a definițiilor, este aceea
de a identifica mai mult sau mai puțin "tare", deontologia cu ideea de "teorie".În conturarea
diferenței specifice luate în definiție se așează deontologia la niveluri foarte diferite de specificare,
ea referindu-se la :
 datorie, obligații, reguli, în general;

 datorie, obligații, reguli, norme morale;
 norme, reguli și obligații profesionale;
 norme, reguli și obligații morale specifice unei profesiuni.
Definițiile acoperă o varietate de extensiuni ale noțiunii de definit,
- extensiunea maxima fiind datoria, înțeleasă ca obligație, în genere,
- iar cea minimă fiind ansamblul de norme (reguli, obligații) morale ale unei anumite
profesiuni.
Deontologia profesională este un set de reguli etice care se referă la o profesie anume și
descrie normele obligatorii pentru practicarea unei profesii. Astfel, există deontologia cadrului
didactic, deontologia profesiei medicale, deontologia meseriei de jurnalist etc.
Educaţia morală
Definirea educaţiei morale solicită depăşirea a două tendinţe extreme:
a) tendinţa reducerii educaţiei morale exclusiv la nivelul proiectării şi al realizării unor obiective
formative (în opoziţie cu educaţia intelectuală, redusă exclusiv la proiectarea şi realizarea unor
obiective informative);
b) tendinţa extrapolării educaţiei morale la nivelul întregii activităţi de formare-dezvoltare a
personalităţi - "educaţia morală nu este în fond nimic altceva decât educaţia însăşi" (Reboul, Olivier,
8
1976, pag. 108).
Depăşirea acestor tendinţe extreme implică analiza conceptului filosofic de morală.
Din această perspectivă, morala reprezintă,
- pe de o parte, "o teorie a relaţiilor cu celălalt şi cu sine",
- pe de altă parte un model de organizare a raporturilor omului cu lumea şi cu propria
persoană (Dictionnaire de la philosophie, 1995, pag. 177 )
Educaţia morală reprezintă dimensiunea internă a activităţii de formare-dezvoltare a

personalităţii care vizează "ceea ce este mai profund şi mai accentuat subiectiv în fiinţa umană"
(Hubert, Rene, 1965, pag.401).În perspectivă pedagogică, educaţia morală reprezintă activitatea de
formare-dezvoltare a conştiinţei morale a personalităţii umane, proiectată şi realizată la nivel teoretic
şi nivel practic. Educaţia morală constă în activarea pedagogică a normelor, principiilor, valorilor
morale în vederea formării de atitudini, sentimente, convingeri, comportamente, deprinderi şi
obişnuinţe morale, a trăsăturilor morale de personalitate.
Educaţia morală se va realiza pe următoarele direcţii:
- cunoaşterea valorilor;
- justificarea teoretică a valorilor;
- sădirea sentimentului obligaţiei;
- cultivarea voinţei de conformare a conduitei la valorile prevăzute;
- crearea obişnuinţei de acţiune în conformitate cu valorile alese.
Educatia morală urmărește să formeze și să dezvolte calități și însușiri pentru ca, pe baza lor,
individul să se poată integra în grupul social și să poată duce o viața socială normală. Prin educația
morală se urmărește formarea individului pentru a face bine și a-l promova, realizarea echilibrului
său interior, generat și consolidat de respectarea cotidiană a normelor si pricipiilor morale.
Morală
Cuvântul morală provine din limba latină (mos, moris,care se traduce prin obicei,morală).
"Dicționarul explicativ al limbii române"(1975), definește morala ca fiind: "ansamblul normelor de
conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate, și a căror încălcare
nu este sancționată de lege, ci de opinia publica".
Dicționarul limbii franceze defineste morala ca fiind:"știința binelui și răului; teoria acțiuni
umane în calitatea ei de a fi supusă datoriei și au ca scop binele; ansamblul de reguli de conduită
considerate de o manieră absolută; ansamblu de reguli de conduită care decurg dintr-o anumită
concepție despre morală".
Dicționarele de profil definesc morala ca un ansamblu de deprinderi, sentimente, convingeri,

atitudini și norme care privesc raporturile dintre individ și colectivitate (indiferent dacă este vorba
de familie, loc de muncă, societate, națiune) și care se manifestă în fapte, atitudini, comportamente.
"Dictionarul explicativ al limbii romane", defineste morala ca fiind: "ansamblul normelor de
convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate, si a caror incalcare
nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica". In Dictionarul limbii franceze "Petit Robert",
defineste morala ca fiind: "stiinta binelui si raului; teoria actiuni umane in calitatea ei de a fi supusa
datoriei si au ca scop binele; ansamblul de reguli de conduita considerate de o maniera absoluta;
ansamblu de reguli de conduita care decurg dintr-o anumita conceptie despre morala .
Thomas Maltus preciza in "Principles of Political Economy" (1820), ca "Economia politica are cu
mai multe relatii cu morala si politica decat cu stiintele matematice".
La baza moralei stau cateva principii: principiul demnitatii, principiul responsabilitatii, principiul
libertatii, principiul solidaritatii, principiul dreptatii si principiul caritatii.
Morala este formă a conștiinței sociale; în această accepțiune morala cuprinde urmatoarele trei
elemente :
9
a) valori morale -reprezentând comportamente, acțiuni, fapte cărora li se oferă pe plan
social, o apreciere pozitivă, în sensul că ele coincid cu concepțiile proveni te din
societatea respectivă, cu privire la ceea ce este bine, echitabil, folositor societății,
membrilor ei (bunătate, cinste, hărnicie, datorie, libertate, cumpătare, omenie, onestitate,
iubire, prietenie, respect reciproc, demnitate);
b) norme, precepte și reguli morale. Ele s-au impus sub forma de coduri morale;
c) afectivitatea morală sau sensibilitatea morală (patriotismul, altruismul, compasiunea,
respectul, spiritul de disciplină etc.). Morala este un ansamblu de norme de reglementare a
comportamentului, fundate pe valorile de bine/rău, moral/imoral, cinste, corectitudine,
sinceritate, responsabilitate, norme caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi
impuse atât de către propria conştiinţă (conştiinţa morală), cât şi de presiunea atitudinilor
celorlalţi (opinia publică). Morala reprezintă totalitatea principiilor și normelor de viată, a
regulilor de comportament ale oamenilor, caracteristice unei societăti pe o anumită treaptă de
dezvoltare a ei. Încă de la începutul societății, oamenii și-au fixat anumite reguli de
conviețuire care s-au schimbat în raport de condițiile vieții materiale. Morala filosofică
elaborează ipoteze, concepte, principii pentru reconstrucţia teoretică a moralei unei societăţi,
precum şi reguli de raţionare morală.
La baza moralei stau cateva principii:
 principiul demnității,
 principiul responsabilității,
 principiul libertății,
 principiul solidarității,
 principiul dreptății
 principiul carității.
1.2. Raportul dintre etică şi morală
Rădăcina etimologică a noţiunii de etică se află în limba greacă: ethos, iar noţiunea de morală
îşi are rădăcina în limba latină: mores.
Astfel, la origine, cei doi termeni - unul primit moştenire de umanitate de la greci, altul de la
latini – aveau acelaşi înţeles. Procesual, printr-o îndelungată evoluţie etimologică, cei doi termeni se
diferenţiază şi se specializează ajungând să desemneze fiecare ceva distinct. Astfel, morala
desemnează un fenomen real, ce ţine de comportamentul cotidian, de viaţa indivizilor şi
colectivităţilor umane, iar etica desemnează teoria care are ca obiect de studiu acest fenomen real.
În literatura contemporană de specialitate se face distincţie între teorie (etică) şi obiectul ei
(care este morala), deşi în limbajul comun, cotidian, de cele mai multe ori nu se face această
distincţie.
Potrivit unei definiţii tradiţionale a eticii, aceasta este considerată: ştiinţă a comportamentului,
moravurilor; studiu teoretic al principiilor care guvernează problemele practice, iar morala este socotită:
totalitatea mijloacelor pe care le folosim pentru ca să trăim într-un mod omenesc; ansamblul prescripţiilor
concrete adoptate de către agenţi individuali sau colectivi.
În politică, administraţie publică, afaceri, media, educaţie, medicină ş.a termenul preferat este cel
de etică. Termenul morală este legat de viaţa privată. Respectăm morala în viaţa privată şi etica în
viaţa publică (politică, civică, profesională).
Mai mult, se consideră că etica studiază relaţia între mijloacele utilizate într-o instituţie (organizaţie,
asociaţie) şi scopurile pe care şi le propune acea instituţie (organizaţie, asociaţie). Scopul demersurilor
etice îl reprezintă moralitatea.
10
Moralitatea este un ideal în sens normativ al termenului ideal. Moralitatea exprimă ceea ce
ar trebui să facem şi ceea ce nu ar trebui să facem dacă am fi raţionali, binevoitori, imparţiali, bine
intenţionaţi (Timo Airaksinen, p. 202).Precizarea conceptuală a termenilor etică și morală este
necesară deoarece există puncte de vedere diferite, care fie îi consideră identici, fie diferiți. În
gândirea contemporană, etica și morala se referă la același lucru și anume la reflecția asupra
comportamentului uman,la refleția asupra a ceea ce este corect/bine și incorect/rău să facem. Termenii
”etică” şi ”morală” dispun de anumite trăsături care îi apropie. Astfel, din punct de vedere al raportării
la realitatea morală şi la teoria despre cea dintâi , ambii termeni pot denumi atât aspectul real, cât şi
aspectul teoretic. Similaritatea dintre etică şi morală se manifestă, de asemenea, din perspectiva
înţelesului lor primar, sugerat de etimologiile greacă şi, respectiv, latină. Chiar dacă în istoria
întrebuinţării termenilor, ambii au denumit aspecte deosebit de cuprinzătoare şi de complexe (de tipul
următor: suma calităţilor morale, a virtuţiilor în opoziţie cu viciile etc.) sensul lor primordial se
raportează la obicei, cutuma, morav. În pofida similarităţii evidente pe care am menţionat-o, este
prezentă, totuşi, o deosebire.În istoria gândirii etice, s-a manifestat o preferinţă mai mare pentru
termenul ”etică” cu scopul de a numi latura teoretică şi pentru termenul ”morală” în vederea
evidenţierii laturii reale a faptului, a fenomenului moral. În temeiul acestei practici, termenii s-au
definit prin raportare reciproca – astfel:
 etica este prezentată drept teorie (ştiinţifică sau filosofică) asupra moralei sau ca morală,
specificându-se că este vorba despre o morală teoretică;
 morala este considerată, la rândul ei, obiectul de studiu al eticii.
Deosebirea sau diferenţa este tocmai aceea dintre fenomenul moral şi teoria moralei.
În timp ce “etica” provine din greacă,”moral” provine din latinescul “mos-moris” c a r e este
tradus prin“moravuri”, pentru ca în timp să apară şi denumirea consacrată de “moralis”etimonul
modern al noţiunii de morală.Asemănările semantice dintre etică şi morală se împletesc cu o serie de
deosebiri de ordin ontologic, epistemologic şi metodologic .Etica este morala elaborată de filosofi,
căreia i se mai spune şi filosofie morală.
Filosofiile au propus diferite sisteme de morală, adică:
 o mulţime ordonată de scopuri, având ca element maximal binele suveran, precum şi o

mulţime de mijloace cu care se pot atinge aceste scopuri;
 o mulţime de valori, adică, până la urmă o serie de concepte cu care să se clasifice agenţii şi
acţiunile lor:bine, rău, laş, mârşav, cinstit, just, eficient, prestant, competent;
 o mulţime de prescripţii enunţate în propoziţii care conţin operatori deontici ca trebuie,
obligatoriu, permis ş.a
Un alt aspect discutabil în privinţa termenilor etică şi morală intervine din punct de vedere al
integrării în conţinutul acestora a realului şi a posibilului. Ambii termeni pot desemna faptul ca atare,
realitatea constituita şi funcţională sau ceea ce este dar şi ceea ce trebuie să aibă loc în temeiul
acceptării unor idealuri, a unor imperative, norme sau exigenţe de viaţă.
Astfel spun unii specialiști (DeGeorge):

„etica este o ramură a filosofiei care studiază principiile şi acţiunile de natură morală”.
Într-o variantă mai extinsă el afirmă că etica
„este o încercare sistematică şi raţională de interpretare a experienţei noastre morale individuale
sau sociale în aşa fel încât să determinăm regulile care trebuie să ne conducă”.
11
Etica este legată de procesul prin care clarificăm ce este bine şi ce este rău şi prin care ne impunem să
acţionăm în concordanţă cu ceea ce este bine sau, cu alte cuvinte, etica este procesul de identificare a
standardelor morale.
Pe de altă parte,
„morala sau moralitatea analizează activităţile şi practicile umane din perspectiva binelui sau a
răului. De asemenea, morala urmăreşte valorile reflectate de aceste activităţi sau practici, precum
şi regulile prin care sunt promovate într-un context dat. Moralitatea unei societăţi, a unui sistem
politic sau a unei organizaţii publice este reprezentată de ceea ce este considerat pozitiv sau
negativ în cadrul grupului respectiv. Ea reflectă valorile pe care membri grupului le consideră
importante şi este exprimată prin legi, reguli, politici sau proceduri, dar în egală măsură prin
norme informale”. (DeGeorge, în Denhardt, 1999, pp. 116-117).
Morala Etica
a)ansamblul normelor de convietuire, a)știinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu
de comportare a oamenilor unii fata de legile lor de dezvoltare istorica, cu continutul lor de clasa
altii si fata de colectivitate, si a caror si cu rolul lor in viata sociala;
incalcare nu este sanctionata de lege, b)totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare
ci de opinia public (Dictionarul unei anumite clase sau societati
explicativ al limbii romane) (Dictionarul explicativ al limbii romane)
b) stiinta binelui si raului; c)ansamblul nostru de a ne relationa fata de patroni, fata de
c) teoria actiuni umane in calitatea ei angajati, de colegi, de clienti, de subordonati, de furnizori,
de a fi supusa datoriei si având ca scop fata de comunitatea in care ne aflam si unii fată de altii;
binele; d)moravuri, cutume şi obiceiuri tradiţionale specifice
d) ansamblul de reguli de conduita diferitelor culturi;
considerate de o maniera absoluta; e)sistemul de valori şi norme care definesc, într-o anumită
e)ansamblu de reguli de conduita care societate, omul de caracter şi regulille de comportare justă,
decurg dintr-o anumita conceptie demnă şi vrdnică de repect.
despre morala ( Dictionarul limbii f)o interpretare teoretică a ethosului şi a fenomenelor
franceze "Petit Robert") morale.
1.3.Teorii morale
Etica deontologica Etica Hedonism Eudemonismul Utilitarismul Morala kantiana

teleologica ul
a)sustine ca valoarea a)valoarea (Aristip, J. a)(Platon, Mill dezvolta notele specifice ale unei
morala a unei actiuni unei actiuni St. Mill) Aristotel) considera ca gandiri deontologice criticand
consta in respectarea este data de promovea teoretizeaza o actiune hedonismul și sustine ca actiunile
regulii, indiferent de scopul ei za absenta cautarea este buna in care au valoare morala sunt doar
consecintele ei final. durerii din rationala a masura in acelea care rezulta dintr-o vointa
corp si a fericirii. care autonoma.
b)Imm. Kant b)fericirea ca suferintei b)privilegiaza contribuie la De aceea, inainte de a cauta
apreciaza ca, scop suprem din suflet ideea ca valoarea fericirea unui fericirea trebuie sa ne intrebam
indiferent de scop, al vietii, desi ca mijloc mijloacelor numar daca meritam sa fim fericiti.
actiunile au difera de (placerea,intelep maxim de
valoare morala doar mijloacele realizare a ciunea) este persoane, in
daca sunt guvernate prin care este suferintei, determinata de baza unui
de principii obtinuta. b)privilegi valoarea principiu al
normative a caror aza ideea scopului si se diferentierii
respectare ca centreaza pe calitative a
asigura unei actiuni valoarea continutul valorilor.
caracter necesar si mijloacelo actiunii morale.
universal. r c) numai
12
(placerea,i fericirea este
ntelepciun activitatea care
ea) este actualizeaza
determinat caracteristica
a de definitorie a
valoarea omului ca fiinta
scopului si care actioneaza
se condusa de
centreaza ratiunea practica.
pe
continutul
actiunii
morale.
Aplicație:
Analizați comparativ teoriile morale prezentate în tabel și argumentați care dintre ele are se potrivește
cel mai bine eticii afacerilor.
Teze ale incompatibilităţii dintre etică şi afaceri
Denumirea tezei Prezentarea generală Argument

Teza afacerea, ca Analogia jocului – afacerile ca joc, în speţă joc de
incompatibilităţi întreprindere poker; astfel, afacerea este considerată drept joc
i dintre etică şi competitivă, nu are competitiv şi drept joc de strategie. Afacerea este o
afaceri nimic de a face cu etica “întreprindere competitivă”, asemănătoare mai
ce guvernează degrabă cu jocul de poker decât cu relaţiile obişnuite
principiile morale ale dintre oameni.
vieţii de zi cu zi; deci, în “Imaginea jocului de poker asupra eticii este diferită
afaceri nu există de idealurile etice ale relaţiilor interumane civilizate.
responsabilităţi morale Jocul îndeamnă la neîncredere faţă de ceilalţi
participanţi. El ignoră ideea de prietenie. Nu
Nu există
amabilitatea şi sinceritatea, ci viclenia şi ascunderea
responsabilităţi etice în
atuurilor şi intenţiilor sunt vitale în poker. Nimeni nu
afaceri; nu există etică în
va considera că din acest motiv pokerul este rău. Şi
afaceri. Etica ţine de
nimeni nu va considera că jocul afacerilor este rău
viaţa personală a
pentru faptul că standardele sale privitoare la corect şi
indivizilor, ea nu trebuie
greşit sunt diferite faţă de tradiţiile morale dominante
confundată cu regulile
în societate.”
pe care le urmează
13
Scopul jocului este de a câştiga, şi, atâta timp cât
oamenii de afaceri în
cineva joacă după regulile acceptabile ale jocului,
domeniul lor
reguli complet diferite de regulile etice ce susţin
profesional.
cooperarea şi grija faţă de ceilalţi, comportamentul
său este corect. Adesea, omul de afaceri încearcă să
facă celorlalţi ceea ce speră că ei nu îi vor face lui.
TEMA DE REFERAT
Argumentați într-un minieseu teza incompatibilităţii dintre etică şi afaceri pornind de la

următoarea afirmație : nimeni nu va considera că jocul afacerilor este rău pentru faptul că
standardele sale privitoare la corect şi greşit sunt diferite faţă de tradiţiile morale
dominante în societate.”
Teze ale compatibilităţii dintre etică şi afaceri
Denumirea Prezentarea generală Argument

tezei
Teze ale Abordări minimaliste:
compatibilităţi
i dintre etică şi Într-o societate liberă “există o singură Scopul unei afaceri este de a se angaja
afaceri
responsabilitate socială în afaceri – aceea în activităţi concepute pentru a-i spori
de a utiliza resursele afacerii şi de a o profiturile. Dacă acest scop al afacerii
angaja în activităţi desemnate să este dezirabil, atunci toţi cei care
sporească profiturile atât timp cât sunt lucrează într-o afacere au obligaţia de a
respectate regulile jocului; adică, contribui la îndeplinirea sa.
angajarea într-o competiţie deschisă şi
liberă, lipsită de înşelătorie şi fraudă.”
Firma este prinsă într-o reţea. și este
Abordări maximaliste
dependentă de reţea. Proprietatea nu
mai este doar a celor care o deţin la
Conform acestora, responsabilitatea în
modul propriu, a celor care investesc în
afaceri presupune mai mult decât
14
realizarea de profit. Avem în vedere, de ea capital, ci a tuturor celor care
pildă, teoria stakeholders şi teoria participă în mod esenţial la obtinerea
responsabilităţii sociale corporatiste. Ele profitului; proprietatea este a tuturor
exprimă, de fapt, o modificare de celor care investesc în ea capital,
paradigmă în modul de a face afaceri şi muncă, loialitate, risc, timp, creativitate.
în discursul filosofic privind afacerile.
Tema de referat
Plecând de la distincția conceptuală dintre termenii morală și etică, realizați un minieseu
cu tema” Morală versus etică în practica cotidiană”
Rezumatul unităţii de învăţare
1.1.Delimitari conceptuale.
Etica
Cuvântul “etica” provine din grecescul ETHOS care înseamnă loc natal, patrie,locuinţă,
caracter. Din acest cuvânt a derivat ETHICOS care era legat de morală, fiind folosit în a defini o
activitate cu un pronunţat caracter moral. Aristotel introduce noţiunea de ETHIKE care însemnă ştiinţa
cunoaşterii şi a binelui.
"Dictionarul explicativ al limbii romane", defineste etica ca fiind: "stiinta care se ocupa cu
studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorica, cu continutul lor de clasa si cu rolul
lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare unei anumite clase sau
societati" În România, termenul etică are cel puţin trei semnificaţii distincte şi diferite :
 în primul rând etica se referă la aşa numitele moravuri, cutume şi obiceiuri

tradiţionale specifice diferitelor culturi. Astfel de cutume tradiţionale există şi în
domeniul economic, dar cum ele ţin mai degrabă de antropologia culturală decât de
etica propriuzisă, nu vom insista asupra lor;
 în al doilea rând, prin termenul etică se înţelege sistemul de valori şi norme care
definesc, într-o anumită societate, omul de caracter şi regulille de comportare justă,
demnă şi vrednică de respect. În această accepţiune etica promovează anumite valori,
precum cinstea, dreptatea, curajul, sinceritatea,mărinimia, altruismul;
 în sensul său propriu, etica sau filosofia morală este o interpretare teoretică a
ethosului şi afenomenelor morale
 Unii specialiști definesc etica astfel:
15
- „set de reguli, principii sau moduri de gândire care încearcă să ghideze activitatea unui
anumit grup” ;
- sau „încercarea sistematică şi raţională despre cum trebuie să acţionăm” (Singer, 1994,
pag. 3-4).
Alte accepțiuni acordate termenului de etică :
 Etica este o cunoaştere conceptuală a moralităţii;

 Etica este știința despre morală, este știinta vieții morale;
 Etica este disciplina care se ocupă cu ce este valoros în viaţă, cu ce merită să dorim şi cu
regulile ce ar trebui să guverneze comportamentul uman;
 Etica este o ştiinţă a comportamentului, a moravurilor, un ansamblu de prescripţii
concrete despre morală sau în legătură cu ea.
 Etica reprezintă ansamblul regulilor de conduită împărtăşite de către
o comunitate anume, reguli ce sunt fundamentate pe distincţia dintre bine şi rău;
Etica este ceva ce ne învaţă cum trebuie să trăim;
Etica este o “ştiinţă a binelui”; este fundaţia pe care sunt clădite toate relaţiile înterumane.
Funcțiile eticii
 Functia cognitivă (de cunoaștere)- este funcția principală; ea se poate realiza pe 3 trepte
succesive:
 Normativă sau Axiologică (Valorizatoare ).
Modalităti de realizare a funcției axiologice sau normative.
 Persuasivă (de convingere)- această funcție se realizează în discursul etic;

 Funcția educativă - Etica cu sensul de disciplină practică -numita si "etică aplicată"-, ca
ultim curent în abordarea acestei stiinte, a avut o contributie foarte importantă atât în
domeniul dreptului, al medicinii,al educației, etc.
Etica profesională reprezintă o diviziune a eticii contemporane a cărei fiinţare (în ultimul secol) s-a
produs ca efect al instituirii şi multiplicării profesiilor în planul vieţii sociale şi examinează
problemele de ordin moral legate de exercitarea acestora. Oamenii au avut dintotdeauna diverse
ocupaţii care, însă, s-au transformat în profesii odată cu îndeplinirea de către acestea a unor exigenţe
speciale.
Deontologia reprezintă acea parte a eticii care studiază normele si obligațiile specifice unei activități
profesionale. Deontologia este un cuvânt constituit prin compunere din două segmente cu identitate
distinct: primul (deontos, deont-, deonto-, deon-) orientând gândirea spre ideea de necesitate,
nevoie, obligație, ceea ce se cade, iar cel de-al doilea (logos, logia) spre ideea de studiu, știința,
discurs. Dicționarele contemporane, atât cele românesti, cât si cele engleze, franceze, italiene
identifică deontologia:
a) ca fiind știinta (studiul, discursul) despre obligații (datorii).
b) ca "doctrina",
c) altele ca "teorie", "disciplină", "ansamblu de reguli", "cod", "parte a eticii", "studiu" etc. Unele
dicționare utilizează mai multe accepții ale genului proxim: "doctrina" și "teorie" "cod",
"disciplina" si "parte a eticii"), "parte a eticii" si "teorie" .
16
Nota dominantă a definițiilor, este aceea de a identifica mai mult sau mai puțin "tare", deontologia
cu ideea de "teorie".
Deontologia profesională este un set de reguli etice care se referă la o profesie anume și descrie
normele obligatorii pentru practicarea unei profesii. Astfel, există deontologia cadrului didactic,
deontologia profesiei medicale, deontologia meseriei de jurnalist etc.
Educatia morală urmărește să formeze și să dezvolte calități și însușiri pentru ca, pe baza lor,
individul să se poată integra în grupul social și să poată duce o viața socială normală. Prin educația
morală se urmărește formarea individului pentru a face bine și a-l promova, realizarea echilibrului
său interior, generat și consolidat de respectarea cotidiană a normelor si pricipiilor morale.
Morală
Cuvântul morală provine din limba latină (mos, moris,care se traduce prin obicei,morală).
"Dicționarul explicativ al limbii române"(1975), definește morala ca fiind: "ansamblul normelor de
conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate, și a căror încălcare
nu este sancționată de lege, ci de opinia publica".
Dicționarul limbii franceze defineste morala ca fiind:
"știința binelui și răului; teoria acțiuni umane în calitatea ei de a fi supusă datoriei și au ca scop
binele; ansamblul de reguli de conduită considerate de o manieră absolută; ansamblu de reguli de
conduită care decurg dintr-o anumită concepție despre morală".
"Dictionarul explicativ al limbii romane", defineste morala ca fiind: "ansamblul normelor de

convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate, si a caror incalcare nu
este sanctionata de lege, ci de opinia publica". In Dictionarul limbii franceze "Petit Robert", defineste
morala ca fiind: "stiinta binelui si raului; teoria actiuni umane in calitatea ei de a fi supusa datoriei si
au ca scop binele; ansamblul de reguli de conduita considerate de o maniera absoluta; ansamblu de
reguli de conduita care decurg dintr-o anumita conceptie despre morala .
Morala este formă a conștiinței sociale; în această accepțiune morala cuprinde urmatoarele trei
elemente :
c) valori morale -reprezentând comportamente, acțiuni, fapte cărora li se oferă pe plan

social, o apreciere pozitivă, în sensul că ele coincid cu concepțiile proveni te din
societatea respectivă, cu privire la ceea ce este bine, echitabil, folositor societății,
membrilor ei (bunătate, cinste, hărnicie, datorie, libertate, cumpătare, omenie, onestitate,
iubire, prietenie, respect reciproc, demnitate);
d) norme, precepte și reguli morale. Ele s-au impus sub forma de coduri morale;
c) afectivitatea morală sau sensibilitatea morală (patriotismul, altruismul, compasiunea,
respectul, spiritul de disciplină etc.).
Morala filosofică elaborează ipoteze, concepte, principii pentru reconstrucţia teoretică a moralei unei
societăţi, precum şi reguli de raţionare morală.
La baza moralei stau cateva principii:
 principiul demnității,
 principiul responsabilității,
 principiul libertății,
17
 principiul solidarității,
 principiul dreptății
 principiul carității.
1.2. Raportul dintre etică şi morală
Rădăcina etimologică a noţiunii de etică se află în limba greacă: ethos, iar noţiunea de morală
îşi are rădăcina în limba latină: mores. Astfel, la origine, cei doi termeni - unul primit moştenire de
umanitate de la greci, altul de la latini – aveau acelaşi înţeles. Procesual, printr-o îndelungată evoluţie
etimologică, cei doi termeni se diferenţiază şi se specializează ajungând să desemneze fiecare ceva
distinct. Astfel, morala desemnează un fenomen real, ce ţine de comportamentul cotidian, de viaţa
indivizilor şi colectivităţilor umane, iar etica desemnează teoria care are ca obiect de studiu acest
fenomen real. În timp ce “etica” provine din greacă,”moral” provine din latinescul “mos-moris” c a r e
este tradus prin“moravuri”, pentru ca în timp să apară şi denumirea consacrată de
“moralis”etimonul modern al noţiunii de morală.Moralitatea este un ideal în sens normativ al
termenului ideal. Moralitatea exprimă ceea ce ar trebui să facem şi ceea ce nu ar trebui să facem dacă
am fi raţionali, binevoitori, imparţiali, bine intenţionaţi (Timo Airaksinen, p. 202).Precizarea
conceptuală a termenilor etică și morală este necesară deoarece există puncte de vedere diferite, care
fie îi consideră identici, fie diferiți. În gândirea contemporană, etica și morala se referă la același
lucru și anume la reflecția asupra comportamentului uman,la refleția asupra a ceea ce este corect/bine
și incorect/rău să facem. Termenii ”etică” şi ”morală” dispun de anumite trăsături care îi apropie.
Astfel, din punct de vedere al raportă la realitatea morală şi la teoria despre cea dintâi , ambii termeni
pot denumi atât aspectul real, cât şi aspectul teoretic. Similaritatea dintre etică şi morală se manifestă,
de asemenea, din perspectiva înţelesului lor primar, sugerat de etimologiile greacă şi, respectiv, latină.
Chiar dacă în istoria întrebuinţării termenilor, ambii au denumit aspecte deosebit de cuprinzătoare şi
de complexe (de tipul următor: suma calităţilor morale, a virtuţiilor în opoziţie cu viciile etc.) sensul
lor primordial se raportează la obicei, cutuma, morav.În pofida similarităţii evidente pe care am
menţionat-o, este prezentă, totuşi, o deosebire.În istoria gândirii etice, s-a manifestat o preferinţă mai
mare pentru termenul ”etică” cu scopul de a numi latura teoretică şi pentru termenul ”morală” în
vederea evidenţierii laturii reale a faptului, a fenomenului moral. În temeiul acestei practici, termenii
s-au definit prin raportare reciproca – astfel:
 etica este prezentată drept teorie (ştiinţifică sau filosofică) asupra moralei sau ca morală,
specificându-se că este vorba despre o morală teoretică;
 morala este considerată, la rândul ei, obiectul de studiu al eticii.
Deosebirea sau diferenţa este tocmai aceea dintre fenomenul moral şi teoria moralei.
Asemănările semantice dintre etică şi morală se împletesc cu o serie de deosebiri de ordin ontologic,
epistemologic şi metodologic .
Etica este morala elaborată de filosofi, căreia i se mai spune şi filosofie morală.
Filosofiile au propus diferite sisteme de morală, adică:
 o mulţime ordonată de scopuri, având ca element maximal binele suveran, precum şi o
mulţime de mijloace cu care se pot atinge aceste scopuri;
 o mulţime de valori, adică, până la urmă o serie de concepte cu care să se clasifice agenţii şi
acţiunile lor:bine, rău, laş, mârşav, cinstit, just, eficient, prestant, competent;
 o mulţime de prescripţii enunţate în propoziţii care conţin operatori deontici ca trebuie,
obligatoriu, permis ş.a
18
Morala Etica
a)ansamblul normelor de convietuire, a)știinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu
de comportare a oamenilor unii fata de legile lor de dezvoltare istorica, cu continutul lor de clasa
altii si fata de colectivitate, si a caror si cu rolul lor in viata sociala;
incalcare nu este sanctionata de lege, b)totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare
ci de opinia public (Dictionarul unei anumite clase sau societati
explicativ al limbii romane) (Dictionarul explicativ al limbii romane)
b) stiinta binelui si raului; c)ansamblul nostru de a ne relationa fata de patroni, fata de
c) teoria actiuni umane in calitatea ei angajati, de colegi, de clienti, de subordonati, de furnizori,
de a fi supusa datoriei si având ca scop fata de comunitatea in care ne aflam si unii fată de altii;
binele; d)moravuri, cutume şi obiceiuri tradiţionale specifice
d) ansamblul de reguli de conduita diferitelor culturi;
considerate de o maniera absoluta; e)sistemul de valori şi norme care definesc, într-o anumită
e)ansamblu de reguli de conduita care societate, omul de caracter şi regulille de comportare justă,
decurg dintr-o anumita conceptie demnă şi vrdnică de repect.
despre morala ( Dictionarul limbii f)o interpretare teoretică a ethosului şi a fenomenelor
franceze "Petit Robert") morale.
1.3.Teorii morale
Etica deontologica Etica Hedonismul Eudemonismul Utilitarismul Morala kantiana

teleologica
a)sustine ca a)valoarea (Aristip, J. a)(Platon, Mill dezvolta notele
valoarea morala a unei actiuni St. Mill) Aristotel) considera specifice ale unei
unei actiuni este data de promoveaza teoretizeaza ca o gandiri
consta in scopul ei absenta cautarea rationala actiune deontologice
respectarea final. durerii din a fericirii. este buna criticand
regulii, indiferent corp si a b)privilegiaza in masura hedonismul și
de consecintele b)fericirea suferintei din ideea ca valoarea in care sustine ca actiunile
ei ca scop suflet ca mijloacelor contribuie care au valoare
suprem al mijloc de (placerea,intelepci la morala sunt doar
b)Imm. Kant vietii, desi realizare a unea) este fericirea acelea care rezulta
apreciaza ca, difera suferintei, determinata de unui dintr-o vointa
indiferent de mijloacele b)privilegiaz valoarea scopului numar autonoma.
scop, actiunile au prin care a ideea ca si se centreaza pe maxim de De aceea, inainte
valoare morala este valoarea continutul actiunii persoane, de a cauta fericirea
doar daca sunt obtinuta. mijloacelor morale. in baza trebuie sa ne
guvernate de (placerea,inte c) numai fericirea unui intrebam daca
principii lepciunea) este activitatea principiu meritam sa fim
normative a este care actualizeaza al fericiti.
caror respectare determinata caracteristica diferentieri
asigura unei de valoarea definitorie a i calitative
actiuni caracter scopului si se omului ca fiinta a valorilor.
necesar si centreaza pe care actioneaza
universal. continutul condusa de
actiunii ratiunea practica.
morale.
19
Teze ale incompatibilităţii dintre etică şi afaceri

Teza afacerea, ca Analogia jocului – afacerile ca joc, în speţă joc de
incompatibilităţi întreprindere poker; astfel, afacerea este considerată drept joc
i dintre etică şi competitivă, nu are competitiv şi drept joc de strategie. Afacerea este o
afaceri nimic de a face cu etica “întreprindere competitivă”, asemănătoare mai
ce guvernează degrabă cu jocul de poker decât cu relaţiile obişnuite
principiile morale ale dintre oameni.
vieţii de zi cu zi; deci, în “Imaginea jocului de poker asupra eticii este diferită
afaceri nu există de idealurile etice ale relaţiilor interumane civilizate.
responsabilităţi morale Jocul îndeamnă la neîncredere faţă de ceilalţi
participanţi. El ignoră ideea de prietenie. Nu
Nu există
amabilitatea şi sinceritatea, ci viclenia şi ascunderea
responsabilităţi etice în
atuurilor şi intenţiilor sunt vitale în poker. Nimeni nu
afaceri; nu există etică în
va considera că din acest motiv pokerul este rău. Şi
afaceri. Etica ţine de
nimeni nu va considera că jocul afacerilor este rău
viaţa personală a
pentru faptul că standardele sale privitoare la corect şi
indivizilor, ea nu trebuie
greşit sunt diferite faţă de tradiţiile morale dominante
confundată cu regulile
în societate.”
pe care le urmează
oamenii de afaceri în
Scopul jocului este de a câştiga, şi, atâta timp cât
domeniul lor
cineva joacă după regulile acceptabile ale jocului,
profesional.
reguli complet diferite de regulile etice ce susţin
cooperarea şi grija faţă de ceilalţi, comportamentul
său este corect. Adesea, omul de afaceri încearcă să
facă celorlalţi ceea ce speră că ei nu îi vor face lui.
Teze ale compatibilităţii dintre etică şi afaceri
20
Teze ale Abordări minimaliste:
compatibilităţi
i dintre etică şi Într-o societate liberă “există o singură Scopul unei afaceri este de a se angaja
afaceri
responsabilitate socială în afaceri – aceea în activităţi concepute pentru a-i spori
de a utiliza resursele afacerii şi de a o profiturile. Dacă acest scop al afacerii
angaja în activităţi desemnate să este dezirabil, atunci toţi cei care
sporească profiturile atât timp cât sunt lucrează într-o afacere au obligaţia de a
respectate regulile jocului; adică, contribui la îndeplinirea sa.
angajarea într-o competiţie deschisă şi
liberă, lipsită de înşelătorie şi fraudă.”
Firma este prinsă într-o reţea. și este
Abordări maximaliste
dependentă de reţea. Proprietatea nu
mai este doar a celor care o deţin la
Conform acestora, responsabilitatea în
modul propriu, a celor care investesc în
afaceri presupune mai mult decât
ea capital, ci a tuturor celor care
realizarea de profit. Avem în vedere, de
participă în mod esenţial la obtinerea
pildă, teoria stakeholders şi teoria
profitului; proprietatea este a tuturor
responsabilităţii sociale corporatiste. Ele
celor care investesc în ea capital,
exprimă, de fapt, o modificare de
muncă, loialitate, risc, timp, creativitate.
paradigmă în modul de a face afaceri şi
în discursul filosofic privind afacerile.
Aplicaţie rezolvată
Care sunt întrebările principale la care își propune să răspundă reflecția etică?
Aceste întrebări sunt:
 putem fi morali ?
 de ce să fim morali ?
 cum să fim morali ?
 ce sunt binele şi răul, plăcerea şi datoria, dreptatea, demnitatea sau mărinimia ?
 în ce constă fericirea şi cum poate fi ea atinsă şi păstrată ?
 cât de puternică este influenţa factorilor iraţionali în atitudinile noastre morale ?
Teste de autoevaluare
Alegeţi prin încercuire varianta (ele) corectă(e) ......................... 10p pentru fiecare răspuns corect
21
1.Cărui concept îi corespunde următoarea definiţie?
Ansamblul de reguli de conduita considerate de o maniera absoluta;
a) eticii
b) moralei kantiene
c) moralei
2. Cine adefinit etica in afaceri astfel:

studiul modului în care contextul afacerilor pune persoanei morale, ce acţionează ca agent al acestui
sistem, propriile sale probleme specifice
a. Roger Crisp,
b. Laura Nash,
c. P.V. Lewis,
3.Care teorie morală afirmă că : valoarea unei actiuni este data de scopul ei final?
a.morala deontologică
b.morala teleologică
c.hedonismul
II.Definiți teoriile morale: utilitarism ( în concepţia lui J.ST.Mill )şi etica deontologică ( în concepţia
lui Im.Kant) .....................................................................20p
III. Plecând de la distincția conceptuală dintre termenii morală și etică, realizați un minieseu cu tema”
Morală versus etică în practica cotidiană”………………………………………………………….25p
IV.Analizați comparativ teoriile morale prezentate în tabelul cu teoriile morale aflat în conţinutul
cursului și argumentați care dintre ele are se potrivește cel mai bine eticii
afacerilor……………………………..25p
Răspunsuri la testele de autoevaluare
I.1c,
2b,3b…………………………………………………………………………………………………….3
0p
II. Definire utilitarism
J.ST.Mill considera ca o actiune este buna in masura in care contribuie la fericirea unui numar
maxim de persoane, in baza unui principiu al diferentierii calitative a valorilor eorie economică și
gândire economicăși precizați/vă punctul de vedere referitor la semnificația și complexitate
fiecăreia.....................................................................................................................................................
...15 p
Definire etica deontologică:
Imm. Kant apreciaza ca, indiferent de scop, actiunile au valoare morala doar daca sunt guvernate de
principii normative a caror respectare asigura unei actiuni caracter necesar si
universal……………………………15p
III.Realizarea unui minieseu de cel puţin 3 pagini.............................................................................25p
IV.Realizarea studiului comparativşi prezentarea argumentului…………………………………25p

Dacă ai întrunit 70 p din cele 100 p afectate răspusurilor corecte treci la tema următoare ; în caz
contrar , repetă secvențele unde ai greșit!
22
Unitatea de studiu ce urmează abordează Etica organizațională şi profitabilitatea dar toate
clarificările noționale și conținuturile informaționale ce au făcut conținutul primei unități de studiu
sunt necesare înțelegerii acesteia.
Adresează aici întrebări referitoare la anumite probleme , dificultăți întâmpinate în această

unitate de învăţare
...................................................................................................................................................................
.................................................................................
Propune aici alte modalități de a aborda subiectele

propuse......................................................................................................................................................
..................................................................................
Propune aici alte forme de

evaluare ....................................................................................................................................................
................................................................................................
Ce elemente de noutate consideri că a prezentat această unitate de studiu din perspectivă :

Metodologică
........................................................................................................................................
......................................................
A conținutului informațional

Etica organizațională şi profitabilitatea
Listă subiecte ce vor fi tratate
1.Éticăorganizaţională şi responsabilitate în afaceri
2.Umanismul economic şi conceptul responsabilităţii corporatiste
3.Perspectiva pozitivismului economic asupra eticii afacerilor
4.Profitabilitatea şi etica în afaceri
4.1.Statutul moral al profitului comercial
23
 un minim limbaj de specialitate specific științelor economice: cunoașterea aparatului
conceptual și categorial cu care s-a operat în unitatea de învățarenr.1
 competențe de analiză, sinteză, interpretare de text economic
 realizarea și interpretare a graficelor cu conținut economic
 cel puțin 70 p obținute la testul autoevaluativ anterior

- clarificări conceptuale
- relaţionarea şi corelarea profitabilităţii cu responsabilitatea în afaceri
- prezentarea de perspective privind responsabilitatea corporatistă: umanismul economic prin
comparaţie cu pozitivismul economic

Calculator
Cd
Videoproiector
Bibliografie recomandată pentru unitatea de învățare

2005;
2008,
Cuvinte cheie :responsabilitate corporatistă, umanism economic, pozitivism economic, profit

comercial
Texte explicative
2.1.Etica organizaţională şi responsabilitatea în afaceri
Putem considera provocarile legate de etica organizationala din mai multe perspective:
 cum putem genera o cultura a organizatiei care sa fie caracterizata de schimbare,

flexibilitate, imbunatatire continua, si sa mentinem in acelasi timp un sentiment de
stabilitate si siguranta?
 cum facem ca oamenii si cultura sa se alinieze la strategie, in asa fel incat fiecare om
din organizatie sa fie la fel de devotat strategiei ca si cei care au formulat-o?
24
 cum pot toti oamenii (de la toate nivelurile organizatiei) sa adopte principiile calitatii
maxime si ale imbunatatirii continue chiar daca sunt cinici, obositi, dezamagiti?
 cum eliberam creativitatea, talentul si energia vastei majoritati a angajatilor, ale caror
posturi nu cer si nici nu recompenseaza astfel de resurse?
 cum realizam si pastram un echilibru intelept si mereu reinnoit intre zona

profesionala si cea personala a vietii, in mijlocul permanentelor presiuni si crize?
 cum putem crea o echipa ai carei membri se completeaza reciproc, bazata pe respect
mutual, in conditiile in care putini oameni pretuiesc diversitatea si pluralismul?
În ultimii ani, organizatiile tind sa devina din ce in ce mai constiente la nivel global de
responsabilitatile lor fata de totalitatea celor pe care activitatile operationale – si nu numai – ii
implica. Într-o prima faza, aceasta se manifesta prin elaborarea si aplicarea unui plan de masuri menit
a imbunatati comunicarea dintre organizatie si toti reprezentantii grupurilor de interese cu care ele vin
in contact, permanent sau incidental.
Desi nu exista o formula universala pentru a rezolva dilemele etice, un anumit cadru de
organizare a gandirii este absolut necesar. Analiza pozitiei tuturor celor implicati ofera uneltele de
care este nevoie pentru a putea analiza diferitele elemente si a formula o decizie. Este necesara
intocmirea unei liste a tuturor partilor ce pot fi afectate de respectiva decizie de afaceri, urmand a fi
totodata evaluate daunele si beneficiile acestei actiuni asupra tuturor celor implicati. Urmatorul nivel
de analiza determina drepturile si responsabilitatile fiecareia dintre partile afectate.
În construirea valorii, etica afacerilor si responsabilitatea sociala organizationala pot avea

un rol major in dezvoltarea unei organizatii.
În primul rând, trebuie subliniat faptul că puterea şi influenţa firmelor private asupra întregii
societăţi este mai mare decât afost vreodată până acum, iar politicile imorale, fercvent întâlnite în
mediul de afaceri, pot să provoace imense daune şi prejudicii indivizilor, comunităţilor şi
mediului.Atât în ţările occidentale cât şi în ţara noastră programele de privatizare au făcut ca
numeroase înrerinderi aflate ovreme în proprietatea statuluisă se adapteze cerinţelor de eficienţă şi
rentabilitate ale unor afaceri comerciale. Drept urmare, noii lor manageri au dispus masive
concedieri de personal, acordându-şi lor însă remuneraţii substanţial mărite.Moralitatea acestor
măsuri afost pusă vehement sub semnul întrebării de către opinia publică, stârnind dezbateri aprinse
în legătură cu obiectivele esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească întreprinderile comerciale :
trebuie acestea să se pună înserviciul bunăstării generale a societăţii ori să servească mai presus de
orice interesele acţionarilor ?
Odată cu retragerea totală sau parţială a administraţiei de stat din anumite ectoare de activitate
pe care le-a controlat timp de mai multe decenii, s-au pus tot mai multe întrebări în legărtură cu
măsura în care firmele private ar trebui să preia responsabilităţile pe care statul şi le-a declinat.
Speranţa că oamenii de afaceri ar putea să susţină financiardezvoltarea artelor, a ştiinţei a educaţiei
nu sunt câtuşi de puţin de dată recentă.Este însă de dată recentă transformarea speranţelor în
aşteptări şi chiar în pretenţii; ceea ce odinioară se considera a fi o generozitate voluntară apare în
opinia tot mai multor oameni drept “responsabilitate socială”. Tot de dată recentă este şi vehemenţa
cu care o bună oarte a opiniei publice solicită firmelor şi corporaţiilor private să se implice în
eradicarea tuturor relelor din societatea contemporană.
Creşterea interesului faţă de etica în afaceri este determinată de schimbarea naturii înseşi a
afacerilor în contextul ultimelor decenii, în care a luat o amploare evidentă procesul de
globalizare.Firmele devin tot mai transfrontaliere, mai complexe şi mai dinamice decât au fost
vreodată până acum.În consecinţă, apar probleme noi, iar certitudinile valoric- normative ale
25
mediilor de afaceri locale sunt înlocuite de relativitatea unui context multinaţional şi multicultural,
în care criteriile corectitudinii morale diferă şi se modifică rapid.
Creşterea importanţei acordate eticii în afaceri se explică şi prin modificările suferite de

strategiile şi structurile corporaţiilor. Curente recente în teoria şi practica managerială, precum total
quality management , caşi procesele de restructurare şi redimensionare afirmelor de top au condus
la abandonarea multor practici tradiţionale de conducerea proceselor economice.
Responsabilitatea este “obligația de a face, de a răspunde, de a da socoteală, de a accepta și

suporta consecințele” (Conform DEX -1975) ;Responsabilitatea este sinonimă cu răspunderea.
Responsabilitatea este primul pas către schimbare.Responsabilitatea este o decizie și o măsura a
maturității fiecăruia. Poate fi o obligație, dacă este, în primul rând, o decizie? Sigur, legea presupune
că sunt responsabil: nu pot face acte reprobabile, ilegale fără să-mi asum răspunderea lor. Deci este o
obligație dacă acțiunea vine din exterior către interior si o decizie când acțiunea vine din
interior catre exterior. Din pacate, ne-am obisnuit cu prima actiune.Este momentul de a ne gândi și
la cealalta posibilitate. Analiza referitoare la responsabilitate se bazează pe conceptul aristotelian de
prudență. Prudența este o virtute a acțiunii, conținând o parte importantă de prevedere, prin care
"omul prudent este capabil să ia deciziile potrivite in legatură cu ceea ce este bine și drept pentru el" și
care este o trăsătură caracteristică omului cu experiența. Dacă nu ar exista responsabilități atribuite
sau acceptate, nimeni nu ar fi motivat să învețe din experiența sau să-și dezvolte prudența. Este o idee
care a fost prezentă dintotdeauna în traditia liberala clasica. Unii susținători au afirmat că
responsabilitatea, în cazul în care este delimitată și întărită de legislație, încurajează identificarea
răului, situându-se astfel la originea experienței, sursa a progresului pentru liberul-arbitru individual.
Deși nu este o etică în sine, responsabilitatea este o pârghie etică. Atribuirea de responsabilitati cuiva
este folositoare doar în măsura în care persoana încriminată s-ar fi putut abține de la o acțiune despre
care a știut care are consecințe dăunătoare. Este deja dificl sa acceptăm că alții ne fac răspunzători
pentru daune de care, în conștiința noastră, nu ne consideram vinovați. Este și mai intolerabil să
trebuiască să luăm asupra noastră vina unui superior care nu a reușit să ne verifice abilitațile sau
experiența, care nu ne-a oferit resursele necesare îndeplinirii atribuțiilor sau, mai rău, care dă vina pe
noi pentru a scăpa de propriilei responsabilități.
Geneza si consacrarea economiei de piata constituie un proces complex ce presupune

mecanisme si institutii purtatoare de valori, norme si principii adecvate competitiei. Afirmarea pietii
ca mecanism al valorizarii sociale este în esenta conditionata de fenomene specific economice cu un
mare grad de obiectivitate. Functionarea optima a regulilor pietii este, la rândul sau, determinata de
calitatea mediului sociologic, de cultura si valorile morale propuse si exprimate. Cultura si ethosul
unei comunitati sunt vector si surse din care se aprovizioneaza comportamentul. într-o societate sunt
create structuri si institutii, norme si reguli, în special de natura juridica, solicitate sa promoveze acele
valori existentiale care sunt compatibile cu asteptarile oamenilor. Economia de piata este însa o
concurenta deschisa. Finalitatea competitiei este profitul. Regulile de conduita sunt, la limita,
conditionate de calcul. Într-o lucrare intitulata "Etica protestantă şi spiritul capitalismului ",
sociologul german Max Weber în secolul al XIX-lea, avertiza asupra riscurilor ca lumea capitalului
sa divorteze iremediabil de valorile morale. Sesizând faptul ca este diferita compatibilizarea afacerii
cu lumea valorilor morale, ca urmare a finalitatii diferite dar si a mecanismelor de exprimare, adesea
opuse, Weber punea cele doua categorii de activitati umane sub semnul "... a doua precepte
fundamentale diferite din punct de vedere etic si indiscutabil contrare". Pe acestea el le numeste
"etica convingerilor" (morala) si "etica responsabilitatii" (business-ul). Etica convingerii indica o
atitudine autentic morala, în sensul unei morale pure, abstracte, pe baza caruia cel ce actioneaza se
supune strict convingerilor sale, fara a se gândi la consecintele actiunii. Etica responsabilitatii este
specifica omului de afaceri dator sa prevada nu doar consecintele imediate intentionate, ci si pe cele
neintentionate. Desi uneori conceptia lui Weber a fost interpretata ca afirmare a disjunctiei dintre
afaceri si morala, în fond pledoaria sa era pentru osmoza business-morala, "caci - spunea autorul -
26
etica responsabilitatii si cea a convingerii (morala ca atare) nu se exclud reciproc, ci se completeaza",
doar împreuna alcatuind omul adevarat, acel om care poate avea vocatia omului de afaceri, a
întreprinzatorului sau antreprenorului autentic."Paradoxul etic" poate fi pus sub semnul unei grave
interogatii pentru omul de afaceri: sa-si asume responsabilitatea si riscurile inerente actiunii sale
economice sau sa ramâna la judecata morala, abstracta, lipsita de angajare responsabila? Aceasta
dilema - responsabilitate/moralitate în sine angajeaza mutarea accentului discursului asupra codului
de conduita a omului de afaceri de la "moralism" la etica responsabilitatii.Pentru ca în afaceri o serie
de valori morale comune (mila, altruismul, dragostea fata de aproape, filantropia etc.) pot duce la
prabusire, la faliment, cu toate consecintele a-morale ce deriva dintr-o catastrofa organizationala.
Filosofia unei companii bine organizate codifica responsabilitatea firmei sub forma
urmatoarelor cerinte sintetizate într-un decalog managerial:
1). sa contribuie la bunastarea societatii;
2). sa realizeze armonia si cooperarea în cadrul firmei;
3). sa-si îmbunatateasca continuu activitatea;
4). sa manifeste curtoazie si umilinta;
5). sa realizeze un serviciu national;
6). sa manifeste onestitate în actiuni si comportament;
7). sa lupte pentru rezultate din ce în ce mai bune;
8). sa realizeze corectii si asimilari de noi elemente (inovare);
9). sa exprime gratitudinea ori de câte ori este cazul;
10). sa manifeste respect si loialitate pentru firma.
În filosofia managementului domina doua conceptii:
a). conceptul acceptabilitatii (la americani);
b). conceptul dezirabilitatii (la japonezi).
Tema de referat
Realizați un minieseu cu tema: Etica organizațională și responsabilitatea socială
organizațională
Din punctul de vedere al umanismului economic, eroarea majoră a pozitivismului economic

este aceea că nu ia în calcul decât interesele proprietarilor unei afaceri. Acest lucru este echivalent cu
tratarea tuturor celorlalte părţi interesate, cum ar fi angajaţi, clienţi, parteneri de afaceri, sau membrii
27
comunităţii în care firma îşi desfăşoară activitatea, drept simple mijloace pentru atingerea scopurilor
patronilor.
Umanismul economic propune acordarea unei importanţe egale tuturor părţilor interesate,
adică a tuturor celor ale căror interese se leagă sau sunt afectate de către existenţa sau modul de
operare al unei firme.
În general, tipul de afacere care este analizat din punct de vedere etic este acela al marii
corporaţii, al cărei patronat este constituit din deţinători de acţiuni neimplicaţi în mod efectiv în
conducerea companiei. Multe dintre problemele care apar în cazul corporaţiilor le sunt specifice,
neregăsindu-se în cazul firmelor mai mici, iar discuţia de natură etică, purtată mai ales în jurul acestor
dificultăţi corporatiste, ar putea fi expediată ca irelevantă şi inaplicabilă pentru majoritatea firmelor
mici şi medii dintr-o economie. Socotesc că această poziţie este numai parţial îndreptăţită, anume
numai în măsura în care semnalează asupra necesităţii elaborării unei analize etice axate pe
problemele specifice firmelor mici şi medii, şi neîndreptăţită în măsura în care observaţia anterioară se
doreşte un motiv pentru respingerea unei etici a afacerilor. Sunt de părere că majoritatea argumentelor
care urmează sunt aplicabile oricărui tip de afacere, datorită faptului că ele se referă în cele din urmă
la scopul unei afaceri şi la mijloacele moralmente permise în optimizarea rentabilităţii economice,
indiferent de mărimea sau organizarea unei firme.
Dacă pentru pozitivistul economic nu se pune problema între a alege care interese trebuie să
fie promovate de către managerul unei firme, pentru umanistul economic apare o problemă de
ponderare între interesele patronilor şi interesele celorlalte părţi interesate.
Această problemă este cunoscută drept paradoxul părţilor interesate, întrucât managerul este
pus în faţa unei alegeri de ordin moral.
 Pe de o parte, managerul are o datorie fiduciară asumată prin contract faţă de

patroni de a maximiza profitul firmei.
 Pe de altă parte, acesta este influenţat şi constrâns de normele etice
corespunzătoare unui individ uman, indiferent de poziţia pe care o ocupă.
Comentarii::
a)Judecăţile de natură morală aplicate afacerilor nu pot depăşi ca scop pe cele aplicate
indivizilor umani, dar nici nu pot fi mai puţin substanţiale.
b)lumea afacerilor trebuie să fie supusă rigorilor etice, aşa cum sunt şi acţiunile fiecăruia
dintre noi, chiar în dauna profitabilităţii economice.
c)nu se pot impune criterii nerezonabile lumii afacerilor, criterii pe care nici un individ uman
nu ar fi responsabil să le urmărească.
Umanismul economic radical consideră însă că această soluţie la paradoxul părţilor

interesate într-o afacere este inadecvată, întrucât se sprijină pe asumpţia neverificată că acţionarii
sunt proprietarii corporaţiei.
Un alt tip de argument adus pentru ceea ce am denumit umanism economic se dezvoltă din
analiza premiselor necesare pentru existenţa activităţilor economice.
Alături de premisele materiale, financiare, legislative, se consideră că este nevoie de un

anumit grad de coeziune socială, de cooperare şi moralitate.
28
Ipoteza1
aceste condiţii sunt utilizate de către firme pentru atingerea scopurilor lor pecuniare, ele au nu
numai interesul dar şi o datorie morală de a contribui la conservarea acestor condiţii.
Ipoteza2
pre-existenţa unui climat moral este indispensabilă pentru apariţia sau desfăşurarea eficientă a
afacerilor,
concluzia : datoria morală a oamenilor de afaceri şi a managerilor privind protejarea acestui

climat trebuie să aibă prioritate în faţa intereselor pur financiare.
Paradoxul părţilor interesate se rezolvă în aceeaşi manieră a umanismului economic, anume

subordonând, atunci când este necesar, randamentul economic scopului principal al unei activităţi
comerciale, care este sporirea coeziunii şi moralităţii sociale.
2.3. Perspectiva pozitivismului economic asupra eticii afacerilor
Comportamentul omului de afaceri este justificat numai atunci când scopul principal urmărit
este câştigul pecuniar, iar activitatea economică este raţională întrucât aduce profit personal
individului implicat în afaceri. Ar fi iraţională implicarea într-o activitate care, prin definiţie, are ca
scop obţinerea de bani, dacă scopul individului nu ar fi tocmai obţinerea acestora. Din această cauză,
în termeni economici ar fi contradictorie intenţia unui om de afaceri de a considera interesele
economice ale angajaţilor, partenerilor, clienţilor, comunităţii sau statului în care îşi desfăşoară
activitatea ca fiind egale cu sau chiar mai importante decât ale sale. Dar ideea că un om de afaceri
trebuie să aibă ca scop profitul nu este o recomandare de natură etică, ci una care provine fie din
consistenţii ce ţin de consistenţa logică În continuare, voi desemna această poziţie drept perspectiva
pozitivismului economic asupra eticii afacerilor.
Unii specialiști în domeniu (Milton Friedman în lucrarea Liber să alegi. Un punct de vedere
personal,) susţin că urmărirea cu obstinaţie a profitului este şi o datorie morală (cu minima condiţie ca
profitul să fie realizat pe căi legale). Este o datorie morală atât pentru oamenii de afaceri, cât şi pentru
manageri, şi aceasta din trei motive. Friedman afirmă că nesocotirea obţinerii de profit drept scop
principal al activităţii economice
1) încalcă drepturile indivizilor,

2) este inechitabilă şi
3) nedemocratică.
În momentul în care un om de afaceri sau un manager decide că obţinerea de profit nu este

scopul principal al firmei sale, subordonându-l altor interese (indiferent de valoarea etică sau
dezirabilitatea acestor interese), acest lucru va avea în cele din urmă ca efect scăderea rentabilităţii
firmei în cauză. Scăderea rentabilităţii firmei implică fie scăderea veniturilor patronilor, ceea ce
echivalează cu cheltuirea banilor lor; fie scăderea salariilor, ceea ce echivalează cu cheltuirea banilor
angajaţilor; fie scumpirea produselor, ceea ce echivalează cu cheltuirea banilor clienţilor În
consecinţă, desconsiderarea profitabilităţii economice se traduce în privarea unor categorii de
persoane de drepturile lor financiare. Fenomenul, spune Friedman, este identic cu impunerea unei taxe
ilegale asupra cuiva. În ultimă instanţă, acest lucru înseamnă furtul sumei respective de la beneficiarii
de drept. Evitarea acestei situaţii imorale presupune focalizarea strictă asupra profitabilităţii
29
economice din partea oamenilor de afaceri sau managerilor. Pe de altă parte, chiar dacă renunţarea la
o parte din profit ar fi justificată sau agreată de către toate părţile afectare, iar scopul pentru care s-a
făcut această renunţare este unul etic sau dezirabil, pentru Friedman această atitudine ar fi profund
inechitabilă. În primul rând, firmele nu au viziunea de ansamblu necesară pentru a opera schimbări
benefice pentru societate, fiindu-le tehnic imposibil să determine care este categoria defavorizată care
are cea mai mare nevoie de ajutor. Datorită scăderii eficienţei economice a firmei, taxele care vor fi
vărsate statului se vor diminua, apărând astfel riscul ca adevăraţii defavorizaţi să primească, ca urmare
a acţiunilor de „binefacere” ale firmei, mai puţin. În al doilea rând, dacă o firmă are în vedere alte
scopuri decât simpla profitabilitate economică, un efect posibil este ca prin scăderea rentabilităţii ei
firma să dea naştere unor categorii noi de nedreptăţiţi (proprii angajaţi sau patroni). Cealaltă posibilă
consecinţă este simpla transferare a unor probleme de la un grup social la altul (e.g., dacă o firmă
urmăreşte în mod independent scopul moral şi dezirabil scăderea preţurilor la produsele sale sau
evitarea scumpirii lor pentru a combate fenomenul inflaţiei, această iniţiativă riscă să nu facă altceva
decât să transfere fenomenul inflaţionist în altă parte, prin lăsarea la dispoziţia consumatorilor o sumă
mai mare de bani decât s-ar fi aşteptat). Prin urmare, urmărirea strictă a profitabilităţii economice este
expresia exigenţei etice de îi trata pe indivizi în mod echitabil. Din punct de vedere principial,
utilizarea resurselor unei firme în interes public (cum ar fi oferirea unor burse pentru studenţi, sau
implicarea într-o campanie privată pentru protecţia mediului) înseamnă că firma îşi arogă funcţii care
sunt rezervate statului. Prin utilizarea conform unei liste de priorităţi decisă în mod privat a unor
fonduri care altminteri ar fi devenit fonduri publice se produce scăderea fondurilor pe care le au la
dispoziţie instituţiile publice. În momentul în care lista de priorităţi privată este diferită de lista de
priorităţi publică, mecanismul decizional care duce la cheltuirea respectivelor resurse nu mai este sub
controlul procesului politic şi nu mai respectă standardele democratice de luare a deciziilor. În cazul
oamenilor de afaceri şi a managerilor, respectul pentru democraţie se traduce prin urmărirea strictă a
sporirii profitului firmelor lor, întrucât acest lucru duce la sporirea sumelor pe care le au la dispoziţie
instituţiile publice pentru a furniza serviciile solicitate în mod democratic de cetăţeni.
Teza susţinută de pozitivismul economic, anume că urmărirea în mod exclusiv şi pur egoist a
randamentului pecuniar de către oamenii de afaceri şi manageri este atât un imperativ raţional cât şi
unul moral, a fost larg contestată. În primul rând, un comportament raţional nu este întotdeauna unul
care poate indica precis motivul alegerii unei acţiuni în termeni de cost/beneficiu. Punerea în discuţie
a îndreptăţirii şi succesului pozitivismului economic deschide calea înglobării eticii în analiza
economică. Părerile privind relaţia dintre etică şi profitabilitate se pot împărţi în două mari tabere. În
prima tabără sunt cei care consideră că etica se subordonează profitabilităţii economice, în sensul că
scopurile etice pot fi urmărite de către oamenii de afaceri sau de manageri în două situaţii, şi anume:
fie atunci când scopurile etice nu aduc o atingere semnificativă profitabilităţii economice; fie atunci
când scopurile etice sunt un bun instrument pentru consolidarea profitabilităţii economice.
Pozitivismul economic nu ar avea o dificultate majoră în a accepta ideea subordonării eticii în faţa
rentabilităţii, şi din acest motiv consider că detalierea acestei poziţii (care nu este decât un pozitivism
economic reformulat) este neinteresantă din punct de vedere teoretic. În cea de a doua tabără sunt cei
care consideră că scopurile etice trebuie urmărite chiar în dauna profitabilităţii economice. În cele ce
urmează mă voi concentra exclusiv asupra acestei ultime perspective, la care mă voi referi în
continuare prin termenul de umanism economic.
Tema de referat
Exprimați-vă opinia personală cu privire la teza susţinută de pozitivismul economic,

conform căreia urmărirea în mod exclusiv şi pur egoist a randamentului pecuniar de către
30
oamenii de afaceri şi manageri este atât un imperativ raţional cât şi unul moral.
2.4.Profitabilitatea şi etica în afaceri
O afacere trebuie sa fie rentabila, sa scoata profit. Prin urmare, trebuie renuntat la atitudinile,
actiunile si strategiile care sunt un obstacol in calea profitului. Majoritatea indivizilor, desi si-ar dori
sa fie perceputi ca persoane integre, cred, totusi, ca de cele mai multe ori comportamentul moral poate
afecta negativ profitul. Considerentele economice par a intra in contradictie cu cele morale, iar in
afara de aceasta „sfintii morali” nu sunt de obicei si prosperi oameni de afaceri
Argumente pentru susținerea eticii în afaceri
1. Un studiu realizat de Institutul de Etica in Afaceri sustine ca un comportament etic este profitabil
deoarece firmele care au o conduita etica in afaceri au rezultate pozitive si, mai mult, superioare
celor care nu sunt preocupate de acest aspect
2. Programele pentru sustinerea eticii in afaceri cultiva spiritul de echipa si maresc eficienta
angajatilor, au rolul de a alinia atitudinile si comportamentul membrilor organizatiei cu cele
“oficiale”. Discutiile referitoare la valorile companiei si a modului in care acestea afecteaza
credintele/opiniile angajatilor contribuie la construirea unui climat deschis, integru si a
sentimentului de apartenenta la comunitate. La randul lor, acestea au un efect pozitiv asupra
motivatiei si performantei angajatilor.
3. Programele de etica contribuie la dezvoltarea profesionala a membrilor organizatiei. Angajatul
“echipat” cu “aparatul etic” corespunzator va avea o imagine realista asupra sa si a companiei si
va putea rezolva inspirat dilemele etice cu care s-ar putea confrunta la un moment dat
4. Training-ul in etica afacerilor sustine legalitatea procedurilor companiei si a actiunilor angajatilor.
De aceea, etica in afaceri poate functiona si ca un mecanism de “inhibare” a tendințelor imorale
de comportament
5. Etica in afaceri contribuie la gestionarea unor valori pe care se bazeaza managementul calitatii si
planificarea strategica. Efortul de a alinia valorile angajatilor cu cele ale companiei, de a dezvolta
politici si proceduri in concordanta cu acestea este util si in alte domenii esentiale ale organizatiei.
Ele sustin managementul calitatii, care pune un accent important pe climatul de incredere
organizational, performanta, calitatea produselor si serviciilor si feedback. De asemenea, un
management de calitate al eticii in afaceri poate constitui un pilon solid pentru strategiile pe
termen mediu si lung ale companiei (reducerea costurilor, expansiune pe alte piete etc.)
6. Comportamentul etic promoveaza o imagine publica puternica. O companie care, in actiunile sale,
este preocupata de dimensiunea etica a afacerilor, va avea o imagine publica pozitiva. Indivizii,
fie ca sunt clienti, candidati sau membri ai comunitatilor in care isi desfasoara activitatea, isi vor
forma o imagine potrivit careia respectivele organizatii acorda o importanta egala oamenilor si
31
profitului si ca fac eforturi pentru a opera cat mai corect posibil. Aceasta imagine va influenta
pozitiv atat imaginea produselor si serviciilor, cat si brand-ul de angajator al companiei.
7. Pe termen lung, etica in afaceri contribuie la evolutia morala sa societatii. Multe dintre
comportamentele imorale considerate acceptabile cândva sunt respinse astazi. Mai mult decat
atât, oamenii cred ca aceste atitudini sunt imorale (din acestea fac parte discriminarile de diverse
tipuri). La aceasta schimbare au contribuit nemijlocit si companiile, care au dezavuat iar apoi
interzis aceste atitudini. De evolutia morala a societatii profita si organizatiile, care isi pot
desfasura activitatea economica intr-un mediu mai curat si mai previzibil
Concluzia
Astfel, desi face parte din valorile “intangibile”, etica in afaceri poate avea un efect direct sau
indirect asupra profitului companiei. Aceste valori influenteaza, definesc si motiveaza actiunile
tuturor “jucatorilor”, fie ca este vorba de manager, angajat, client sau membru .
2.4.1.Statutul moral al profitului comercial
Afacerile nu au fost dintotdeauna considerate drept ocupaţii respectabile. Spre exemplu,

pentru Aristotel comerţul se împărţea în comerţ dus în vederea menţinerii unei gospodării şi cel dus în
vederea exclusivă a profitului. Dacă cel dintâi tip de comerţ era considerat esenţial pentru existenţa
unei societăţi cât de cât complexe, cel de al doilea tip de comerţ era considerat unul parazitar. Totuşi,
activităţile economice au fost multă vreme considerate, mai ales sub influenţă creştină, dacă nu întru
totul parazitare, cel puţin neonorabile. Nu toate practicile comerciale au fost în mod egal sancţionate
de morala vremurilor, ci în special activităţile văzute ca ‘neproductive’. În general, activităţile de
cămătărie au fost privite dezaprobator până chiar în secolul XX, când evreii au avut de suferit, în
parte, şi datorită oprobriului public care se manifesta faţă de activităţile lor de oferire de împrumuturi
cu dobândă – practici care sunt astăzi perfect onorabile şi care stau la baza activităţii economice
contemporane. Pentru gândirea contemporană, afacerile şi-au câştigat respectabilitatea, iar orientarea
către profit este recunoscută ca o motivaţie pertinentă din punct de vedere moral. Totuşi, afacerile sunt
încă de multe ori taxate din start drept imorale întrucât se judecă nu atât ce sunt efectiv aceste
activităţi, ci numai o imagine deformată şi redusă a ceea ce înseamnă o afacere.
Prejudecăți ce vizează respectabilitatea afacerilor
1.Mitul urmăririi exclusive a profitului este prejudecata că afacerile urmăresc profitul şi

nimic altceva, indiferent de modul în care acesta este obţinut.
Această prejudecată conduce la ideea că derularea unei afaceri este o activitate murdară,
imorală, deseori degradantă. A susţine o astfel de opinie înseamnă a susţine în primul rând că patronii
şi angajaţii lor sunt nişte fiinţe unidimensionale, care au un singur ţel şi o singură motivaţie în
viaţă.Evident, acesta este un sofism, iar lucrurile nu stau deloc aşa. Patronii, investitorii, directorii de
firme, angajaţii, micii comercianţi sunt persoane cu personalităţi normale, cu motivaţii, interese şi
valori complexe.
Pe lângă obţinerea de profit, ei sunt interesaţi şi urmăresc şi alte scopuri în viaţă, cum ar fi
reuşita în viaţă, afirmarea propriei valori, o viaţă mai bună, etc. Mulţi dintre cei implicaţi în afaceri
contribuie la acte caritabile, sau sunt interesaţi de părerea pe care o are opinia publică faţă de
practicile lor comerciale.
A susţine că scopul afacerilor sunt numai şi numai banii, înseamnă a ignora utilitatea socială
pe care o au acestea. Aceasta înseamnă:
32
1. Afacerile sunt cele care furnizează cele mai multe dintre bunurile şi serviciile de care se
bucură întreaga societate. Fără aceste activităţi comerciale multe dintre nevoi ar rămâne în
mare parte nesatisfăcute.
2. Prin varietatea ofertei, practicile comerciale ne asigură mediul în care ne putem exercita
nestingheriţi libertatea de a alege
3. În al treilea rând, de existenţa afacerilor depind veniturile majorităţii oamenilor. Afacerile
oferă locuri de muncă, iar prin taxele pe care le plătesc asigură finanţarea programelor de
asistenţă socială, funcţionarea instituţiilor vitale ale societăţii, şi producerea multora dintre
bunurile şi serviciile indispensabile unei vieţi moderne şi confortabile .
2. O altă prejudecată care dă seama de imaginea deformată a afacerilor este aceea care consideră
că lumea afacerilor este o lume a junglei, în care nu există nici un fel de reguli, singurul lucru
care contează fiind obţinerea profitului.
 În primul rând, am văzut mai înainte că profitul nu este singurul scop al afacerilor.
 În al doilea rând, a considera că în afaceri este permis orice, că predomină legea
junglei, a lui “care pe care”, a „călcării peste cadavre” - este, din nou, o eroare.
 Fără îndoială, lumea afacerilor este una competitivă, în care rezistă numai cei care reuşesc
să se adapteze cel mai bine pieţei. Dar trebuie subliniat, în primul rând, că această
competiţie se desfăşoară după nişte reguli, unele stabilite prin lege, altele cutumiare.
 Afacerile nu se pot desfăşura decât într-un cadru social, şi de cele mai multe ori relaţiile
de afaceri (fie cu partenerii de afaceri, fie cu clienţii sau angajaţii) se bazează pe
cooperare.
 În plus, firmele sau comercianţii care încalcă în mod repetat şi grosier regulile împărtăşite
de către societatea în care îşi desfăşoară activitatea ajung să fie eliminate de pe piaţă, fie
datorită reticenţei partenerilor de a mai colabora cu ei, fie datorită oprobriului public, fie
datorită intervenţiei instituţiilor îndrituite să impună respectarea legilor practicilor
comerciale.
 Nu putem presupune că toţi cei care sunt implicaţi în afaceri sunt lipsiţi de scrupule.
Mulţi dintre ei doresc şi reuşesc să obţină profit având conduite ireproşabile din punct de
vedere moral.
 Obţinerea succesului economic nu depinde de înşelătorie, practici neloiale sau de
eliminarea completă a concurenţei.
 Existenţa competiţiei şi a nevoii obţinerii de profit nu se află în contradicţie logică cu un
comportament corect şi cu respectarea standardelor etice.
3. Prejudecata atomismului individualist induce ideea că în afaceri fiecare îşi urmăreşte numai
interesul propriu, fără să-i pese de ceilalţi. Această părere vine să întărească credinţa că lumea
afacerilor este una egoistă, în care profitul cu orice preţ este singura normă.
 În primul rând, am arătat că profitul cu orice preţ este departe de a fi legea în afaceri.
 În al doilea rând, presupoziţia atomismului individualist la nivel economic ignoră faptul că
afacerile sunt o practică socială, care nu se poate desfăşura între indivizi complet izolaţi.
Orice activitate economică implică cooperare şi un set de valori şi reguli comun împărtăşite,
fie ele explicite sau implicite.
 Atomismul social este un model teoretic depăşit, iar dezvoltarea unei păreri negative asupra
afacerilor pornind de la această presupoziţie este un sofism.

Teme de referate
33
1.Într-o lucrare intitulata "Etica protestantă şi spiritul capitalismului ", sociologul
german Max Weber avertiza asupra riscurilor ca lumea capitalului sa divorteze iremediabil
de valorile morale. Precizați motivul pentru care considera Max Weber ca este diferita
compatibilizarea afacerii cu lumea valorilor morale.
2.Cum explicați paradoxul etic identificat de Max Weber” sa-si asume

responsabilitatea si riscurile inerente actiunii sale economice sau sa ramâna la judecata
morala, abstracta, lipsita de angajare responsabila?”
3. Realizați un minieseu având ca punct de plecare următoarea afirmație : trebuie renuntat

la atitudinile, actiunile si strategiile care sunt un obstacol in calea profitului.
4.Realizați un minieseu cu titlul Respectabilitatea afacerilor în România

contemporană în care să utilizați argumente care demontează sau susțin prejudecăți cum
ar fi:
 Prejudecata conform căreia lumea afacerilor este o lume a junglei

 Prejudecata atomismului individualist
 Prejudecata urmăririi exclusive a profitului
2.1.Etica organizaţională şi responsabilitatea în afaceri
Putem considera provocarile legate de etica organizationala din mai multe perspective:
 cum putem genera o cultura a organizatiei care sa fie caracterizata de schimbare,

flexibilitate, imbunatatire continua, si sa mentinem in acelasi timp un sentiment de
stabilitate si siguranta?
 cum facem ca oamenii si cultura sa se alinieze la strategie, in asa fel incat fiecare om
din organizatie sa fie la fel de devotat strategiei ca si cei care au formulat-o?
 cum pot toti oamenii (de la toate nivelurile organizatiei) sa adopte principiile calitatii
maxime si ale imbunatatirii continue chiar daca sunt cinici, obositi, dezamagiti?
 cum eliberam creativitatea, talentul si energia vastei majoritati a angajatilor, ale caror
posturi nu cer si nici nu recompenseaza astfel de resurse?
 cum realizam si pastram un echilibru intelept si mereu reinnoit intre zona

profesionala si cea personala a vietii, in mijlocul permanentelor presiuni si crize?
 cum putem crea o echipa ai carei membri se completeaza reciproc, bazata pe respect
mutual, in conditiile in care putini oameni pretuiesc diversitatea si pluralismul?
34
În construirea valorii, etica afacerilor si responsabilitatea sociala organizationala pot avea
un rol major in dezvoltarea unei organizatii.
Responsabilitatea
Responsabilitatea este “obligația de a face, de a răspunde, de a da socoteală, de a accepta și

suporta consecințele” (Conform DEX -1975) ;Responsabilitatea este sinonimă cu răspunderea.
Deși nu este o etică în sine, responsabilitatea este o pârghie etică. Atribuirea de responsabilitati cuiva
este folositoare doar în măsura în care persoana încriminată s-ar fi putut abține de la o acțiune despre
care a știut care are consecințe dăunătoare. Este deja dificl sa acceptăm că alții ne fac răspunzători
pentru daune de care, în conștiința noastră, nu ne consideram vinovați. Este și mai intolerabil să
trebuiască să luăm asupra noastră vina unui superior care nu a reușit să ne verifice abilitațile sau
experiența, care nu ne-a oferit resursele necesare îndeplinirii atribuțiilor sau, mai rău, care dă vina pe
noi pentru a scăpa de propriilei responsabilități. Economia de piata este însa o concurenta deschisa.
Finalitatea competitiei este profitul. Regulile de conduita sunt, la limita, conditionate de calcul. Într-o
lucrare intitulata "Etica protestantă şi spiritul capitalismului ", Pe acestea el le numeste "etica
convingerilor" (morala) si "etica responsabilitatii" (business-ul). Etica responsabilitatii este specifica
omului de afaceri dator sa prevada nu doar consecintele imediate intentionate, ci si pe cele
neintentionate. Desi uneori conceptia lui Weber a fost interpretata ca afirmare a disjunctiei dintre
afaceri si morala, în fond pledoaria sa era pentru osmoza business-morala, "caci - spunea autorul -
etica responsabilitatii si cea a convingerii (morala ca atare) nu se exclud reciproc, ci se completeaza",
doar împreuna alcatuind omul adevarat, acel om care poate avea vocatia omului de afaceri, a
întreprinzatorului sau antreprenorului autentic."Paradoxul etic" poate fi pus sub semnul unei grave
interogatii pentru omul de afaceri: sa-si asume responsabilitatea si riscurile inerente actiunii sale
economice sau sa ramâna la judecata morala, abstracta, lipsita de angajare responsabila? Aceasta
dilema - responsabilitate/moralitate în sine angajeaza mutarea accentului discursului asupra codului de
conduita a omului de afaceri de la "moralism" la etica responsabilitatii.Pentru ca în afaceri o serie de
valori morale comune (mila, altruismul, dragostea fata de aproape, filantropia etc.) pot duce la
prabusire, la faliment, cu toate consecintele a-morale ce deriva dintr-o catastrofa
organizationala.Filosofia unei companii bine organizate codifica responsabilitatea firmei sub forma
urmatoarelor cerinte sintetizate într-un decalog managerial:
1). sa contribuie la bunastarea societatii;
2). sa realizeze armonia si cooperarea în cadrul firmei;
3). sa-si îmbunatateasca continuu activitatea;
4). sa manifeste curtoazie si umilinta;
5). sa realizeze un serviciu national;
6). sa manifeste onestitate în actiuni si comportament;
7). sa lupte pentru rezultate din ce în ce mai bune;
8). sa realizeze corectii si asimilari de noi elemente (inovare);
9). sa exprime gratitudinea ori de câte ori este cazul;
10). sa manifeste respect si loialitate pentru firma.

35
Din punctul de vedere al umanismului economic, eroarea majoră a pozitivismului economic

este aceea că nu ia în calcul decât interesele proprietarilor unei afaceri. Acest lucru este echivalent cu
tratarea tuturor celorlalte părţi interesate, cum ar fi angajaţi, clienţi, parteneri de afaceri, sau membrii
comunităţii în care firma îşi desfăşoară activitatea, drept simple mijloace pentru atingerea scopurilor
patronilor.
Umanismul economic propune acordarea unei importanţe egale tuturor părţilor interesate,
adică a tuturor celor ale căror interese se leagă sau sunt afectate de către existenţa sau modul de
operare al unei firme. Dacă pentru pozitivistul economic nu se pune problema între a alege care
interese trebuie să fie promovate de către managerul unei firme, pentru umanistul economic apare o
problemă de ponderare între interesele patronilor şi interesele celorlalte părţi interesate.
 Pe de o parte, managerul are o datorie fiduciară asumată prin contract faţă de patroni
de a maximiza profitul firmei.
 Pe de altă parte, acesta este influenţat şi constrâns de normele etice corespunzătoare
unui individ uman, indiferent de poziţia pe care o ocupă.

sunt proprietarii corporaţiei. Un alt tip de argument adus pentru ceea ce am denumit umanism
economic se dezvoltă din analiza premiselor necesare pentru existenţa activităţilor economice.
pozitivismului economic asupra eticii afacerilor. Teza susţinută de pozitivismul economic, anume că
urmărirea în mod exclusiv şi pur egoist a randamentului pecuniar de către oamenii de afaceri şi
manageri este atât un imperativ raţional cât şi unul moral, a fost larg contestată. În primul rând, un
comportament raţional nu este întotdeauna unul care poate indica precis motivul alegerii unei acţiuni
în termeni de cost/beneficiu.
36
4. Un studiu realizat de Institutul de Etica in Afaceri sustine ca un comportament etic este profitabil
deoarece firmele care au o conduita etica in afaceri au rezultate pozitive si, mai mult, superioare
celor care nu sunt preocupate de acest aspect
5. Programele pentru sustinerea eticii in afaceri cultiva spiritul de echipa si maresc eficienta
angajatilor, au rolul de a alinia atitudinile si comportamentul membrilor organizatiei cu cele
“oficiale Programele de etica contribuie la dezvoltarea profesionala a membrilor organizatiei.
Angajatul “echipat” cu “aparatul etic” corespunzator va avea o imagine realista asupra sa si a
companiei si va putea rezolva inspirat dilemele etice cu care s-ar putea confrunta la un moment
dat
4. Training-ul in etica afacerilor sustine legalitatea procedurilor companiei si a actiunilor angajatilor.
De aceea, etica in afaceri poate functiona si ca un mecanism de “inhibare” a tendințelor imorale de
comportament
5. Etica in afaceri contribuie la gestionarea unor valori pe care se bazeaza managementul calitatii si
planificarea strategica.
6. Comportamentul etic promoveaza o imagine publica puternica. O companie care, in actiunile sale,
este preocupata de dimensiunea etica a afacerilor, va avea o imagine publica pozitiva.
7.Pe termen lung, etica in afaceri contribuie la evolutia morala sa societatii. De evolutia morala a
societatii profita si organizatiile, care isi pot desfasura activitatea economica intr-un mediu mai curat
si mai previzibil.
 Pe de o parte, managerul are o datorie fiduciară asumată prin contract faţă de patroni
de a maximiza profitul firmei.
 Pe de altă parte, acesta este influenţat şi constrâns de normele etice corespunzătoare
unui individ uman, indiferent de poziţia pe care o ocupă.

sunt proprietarii corporaţiei.
Un alt tip de argument adus pentru ceea ce am denumit umanism economic se dezvoltă din
analiza premiselor necesare pentru existenţa activităţilor economice.
37
pozitivismului economic asupra eticii afacerilor. Teza susţinută de pozitivismul economic, anume că
urmărirea în mod exclusiv şi pur egoist a randamentului pecuniar de către oamenii de afaceri şi
manageri este atât un imperativ raţional cât şi unul moral, a fost larg contestată. În primul rând, un
comportament raţional nu este întotdeauna unul care poate indica precis motivul alegerii unei acţiuni
în termeni de cost/beneficiu.
 Un studiu realizat de Institutul de Etica in Afaceri sustine ca un comportament etic este
profitabil deoarece firmele care au o conduita etica in afaceri au rezultate pozitive si,
mai mult, superioare celor care nu sunt preocupate de acest aspect
 Programele pentru sustinerea eticii in afaceri cultiva spiritul de echipa si maresc eficienta
angajatilor, au rolul de a alinia atitudinile si comportamentul membrilor organizatiei cu
cele “oficiale
 Programele de etica contribuie la dezvoltarea profesionala a membrilor organizatiei.
Angajatul “echipat” cu “aparatul etic” corespunzator va avea o imagine realista asupra sa
si a companiei si va putea rezolva inspirat dilemele etice cu care s-ar putea confrunta la
un moment dat
 Training-ul in etica afacerilor sustine legalitatea procedurilor companiei si a actiunilor
angajatilor. De aceea, etica in afaceri poate functiona si ca un mecanism de “inhibare” a
tendințelor imorale de comportament
 Etica in afaceri contribuie la gestionarea unor valori pe care se bazeaza managementul
calitatii si planificarea strategica.
 Comportamentul etic promoveaza o imagine publica puternica. O companie care, in actiunile
sale, este preocupata de dimensiunea etica a afacerilor, va avea o imagine publica pozitiva.
 .Pe termen lung, etica in afaceri contribuie la evolutia morala sa societatii. De evolutia
morala a societatii profita si organizatiile, care isi pot desfasura activitatea economica intr-un
mediu mai curat si mai previzibil.
Astfel, desi face parte din valorile “intangibile”, etica in afaceri poate avea un efect direct sau
indirect asupra profitului companiei. Aceste valori influenteaza, definesc si motiveaza actiunile
tuturor “jucatorilor”, fie ca este vorba de manager, angajat, client sau membru .
2.4.1.Statutul moral al profitului comercial
Afacerile nu au fost dintotdeauna considerate drept ocupaţii respectabile. Spre exemplu,

pentru Aristotel comerţul se împărţea în comerţ dus în vederea menţinerii unei gospodării şi cel dus în
vederea exclusivă a profitului. Dacă cel dintâi tip de comerţ era considerat esenţial pentru existenţa
38
unei societăţi cât de cât complexe, cel de al doilea tip de comerţ era considerat unul parazitar. Pentru
gândirea contemporană, afacerile şi-au câştigat respectabilitatea, iar orientarea către profit este
recunoscută ca o motivaţie pertinentă din punct de vedere moral. Totuşi, afacerile sunt încă de multe
ori taxate din start drept imorale întrucât se judecă nu atât ce sunt efectiv aceste activităţi, ci numai o
imagine deformată şi redusă a ceea ce înseamnă o afacere.
Prejudecăți ce vizează respectabilitatea afacerilor
1.Mitul urmăririi exclusive a profitului este prejudecata că afacerile urmăresc profitul şi

nimic altceva, indiferent de modul în care acesta este obţinut.
Această prejudecată conduce la ideea că derularea unei afaceri este o activitate murdară,
imorală, deseori degradantă. A susţine o astfel de opinie înseamnă a susţine în primul rând că patronii
şi angajaţii lor sunt nişte fiinţe unidimensionale, care au un singur ţel şi o singură motivaţie în
viaţă.Evident, acesta este un sofism, iar lucrurile nu stau deloc aşa. Patronii, investitorii, directorii de
firme, angajaţii, micii comercianţi sunt persoane cu personalităţi normale, cu motivaţii, interese şi
valori complexe.Pe lângă obţinerea de profit, ei sunt interesaţi şi urmăresc şi alte scopuri în viaţă, cum
ar fi reuşita în viaţă, afirmarea propriei valori, o viaţă mai bună, etc. Mulţi dintre cei implicaţi în
afaceri contribuie la acte caritabile, sau sunt interesaţi de părerea pe care o are opinia publică faţă de
practicile lor comerciale.
A susţine că scopul afacerilor sunt numai şi numai banii, înseamnă a ignora utilitatea socială
pe care o au acestea. Aceasta înseamnă:
 Afacerile sunt cele care furnizează cele mai multe dintre bunurile şi serviciile de
care se bucură întreaga societate. Fără aceste activităţi comerciale multe dintre
nevoi ar rămâne în mare parte nesatisfăcute.
 Prin varietatea ofertei, practicile comerciale ne asigură mediul în care ne putem
exercita nestingheriţi libertatea de a alege
 În al treilea rând, de existenţa afacerilor depind veniturile majorităţii oamenilor.
Afacerile oferă locuri de muncă, iar prin taxele pe care le plătesc asigură finanţarea
programelor de asistenţă socială, funcţionarea instituţiilor vitale ale societăţii, şi
producerea multora dintre bunurile şi serviciile indispensabile unei vieţi moderne şi
confortabile .
2.O altă prejudecată care dă seama de imaginea deformată a afacerilor este aceea care consideră că
lumea afacerilor este o lume a junglei, în care nu există nici un fel de reguli, singurul lucru care
contează fiind obţinerea profitului.
 În primul rând, am văzut mai înainte că profitul nu este singurul scop al afacerilor.
 În al doilea rând, a considera că în afaceri este permis orice, că predomină legea junglei,
a lui “care pe care”, a „călcării peste cadavre” - este, din nou, o eroare.
 Fără îndoială, lumea afacerilor este una competitivă, în care rezistă numai cei care
reuşesc să se adapteze cel mai bine pieţei. Dar trebuie subliniat, în primul rând, că
această competiţie se desfăşoară după nişte reguli, unele stabilite prin lege, altele
cutumiare.
39
 Afacerile nu se pot desfăşura decât într-un cadru social, şi de cele mai multe ori relaţiile
de afaceri (fie cu partenerii de afaceri, fie cu clienţii sau angajaţii) se bazează pe
cooperare.
 În plus, firmele sau comercianţii care încalcă în mod repetat şi grosier regulile
împărtăşite de către societatea în care îşi desfăşoară activitatea ajung să fie eliminate de
pe piaţă, fie datorită reticenţei partenerilor de a mai colabora cu ei, fie datorită
oprobriului public, fie datorită intervenţiei instituţiilor îndrituite să impună respectarea
legilor practicilor comerciale.
 Nu putem presupune că toţi cei care sunt implicaţi în afaceri sunt lipsiţi de scrupule.
Mulţi dintre ei doresc şi reuşesc să obţină profit având conduite ireproşabile din punct
de vedere moral.
 Obţinerea succesului economic nu depinde de înşelătorie, practici neloiale sau de
eliminarea completă a concurenţei.
 Existenţa competiţiei şi a nevoii obţinerii de profit nu se află în contradicţie logică cu un
comportament corect şi cu respectarea standardelor etice.
3. Prejudecata atomismului individualist induce ideea că în afaceri fiecare îşi urmăreşte numai
interesul propriu, fără să-i pese de ceilalţi. Această părere vine să întărească credinţa că lumea
afacerilor este una egoistă, în care profitul cu orice preţ este singura normă.
 În primul rând, am arătat că profitul cu orice preţ este departe de a fi legea în afaceri.
 În al doilea rând, presupoziţia atomismului individualist la nivel economic ignoră faptul că
afacerile sunt o practică socială, care nu se poate desfăşura între indivizi complet izolaţi.
Orice activitate economică implică cooperare şi un set de valori şi reguli comun împărtăşite,
fie ele explicite sau implicite.
 Atomismul social este un model teoretic depăşit, iar dezvoltarea unei păreri negative asupra
afacerilor pornind de la această presupoziţie este un sofism.
Precizaţi trei prejudecăţi referitoare la respectabilitatea afacerilor în România contemporană.
Răspuns: sunt considerate prejudecăţi referitoare la respectabilitatea afacerilor în România

contemporană:
 Prejudecata conform căreia lumea afacerilor este o lume a junglei

 Prejudecata atomismului individualist
 Prejudecata urmăririi exclusive a profitului
I.Alegeţi prin încercuire varianta (ele) corectă(e) ...... 30p( câte 10 p pentru fiecare răspuns corect)
1.Responsabilitatea firmei cuprinde cerinte sintetizate într-un decalog managerial:
40
a). sa contribuie la bunastarea individuală
b). sa realizeze un serviciuinternaţional;
c). sa manifeste onestitate în actiuni si comportament;
2.Pe termen lung, etica in afaceri
a)contribuie la evolutia morala sa societatii.

b)determină maximizarea profitului
c)înlătură competiţia pe piaţă
3.A susţine că scopul afacerilor sunt numai şi numai banii,

a) înseamnă a ignora utilitatea socială pe care o au afacerile
b)este corect pentru majorarea profitului comercial
c)este adecvat economiilor capitaliste
II.Definiți conceptele etice: responsabilitatea , pozitivismul economic……………………………..40p
III. Realizați o paralelă între pozitivismul economic și umanismul economic din perspectiva
prezentării paradoxului părților interesate ..................................................................................30p
I.1c,
2a,3a……………………………………………………………………………………………………………….30
p
II. Definire
responsabilitate................................................................................................................20p
Responsabilitatea este “obligația de a face, de a răspunde, de a da socoteală, de a accepta și suporta

consecințele” (Conform DEX -1975). Responsabilitatea este sinonimă cu răspunderea.
Definire pozitivismul economic............................................................................................20p
Este curentul care susţine opinia conform căreia Comportamentul omului de afaceri este justificat
numai atunci când scopul principal urmărit este câştigul pecuniar, iar activitatea economică este
raţională întrucât aduce profit personal individului implicat în afaceri.
III.
Realizarea paralelei între pozitivismul economic și umanismul economic din perspectiva prezentării
paradoxului părților interesate……………………………………………………30p
41
Unitatea de studiu ce urmează se intitulează Afaceri şi acţionari dar ,toate clarificările noționale și
conținuturile informaționale ce au făcut conținutul unităţii de învăţare anterioare sunt necesare
înțelegerii acesteia.
Dacă ai întrunit 70 p din cele 100 p afectate răspunsurilor corecte treci la tema următoare ; în caz
contrar , repetă secvențele de lecție unde ai greșit!
Adresează aici întrebări referitoare la anumite probleme , dificultăți întâmpinate în această lecție
...................................................................................................................................................................
.................................................................................

abordate.....................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
.

evaluare ....................................................................................................................................................
................................................................................................

Metodologică
........................................................................................................................................
......................................................
........................................................................................................................................
......................................................

Afaceri şi acţionari

 elemente fundamentale de filosofie morală,micro și macroeconomie

 realizarea și interpretarea tabelelor şi graficelor cu conținut economic şi filosofic
42
- identificarea şi explicarea celor mai întâlnite dileme şi responsabilităţi etice ale agenţilor
economici întâlniţi pe piaţa de capital;
- dezbaterea şi analiza situaţiilor ce vizează drepturile şi obligaţiile acţionarilor şi managerilor ce
acţionează pe piaţa de capital, din perspectivă etică
- explicarea celor mai fercvente şi reprezentative cazuri de responsabilizare morală a investitorilor

Calculator
Cd
Videoproiector
2005;
2008,
Cuvinte cheie : capital social, acţine, obligaţiune, acţionari, obligatari, obligatori, brokeraj, bursa
de valori, dividend, venit garantat,investitor, piaţa financiară secundară, speculator, consiliu
director,investiţii etice, activismul acţionarilor
Texte explicative
Există un decalaj între sensurile originare ale conceptului de acţionar şi realitatea prezentă.
Disputele actuale privind drepturile şi, pe de altă parte responsabilităţile juridice sau morale ale
acţionarilor se bazează pe invocarea statutului acestora de proprietari ai companiilor la care deţin
acţiuni.
O distincţie foarte importantă apare între
marii investitori, care deţin părţi semnifcative din capitalul unei corporaţii, şi
micii investitori, al căror pachet de acţiuni are în sine o pondere infimă sau practic neglijabilă
din capitalul încorporat.
Elementul cel mai important in reglementarea relaţiilor dintre acţionari şi factorii executivi ai unei
corporaţii îl constituie existenţa unei instanţe care supervizează şi controlează activitatea
43
managementului, pentru a se asigura că aceasta serveşte interesele acţionarilor.De regulă această
instanţă este un consiliu director.
Indiferent de structura consiliului director, problema etică centrală vizează independenţa şi
autoritatea decizională a membrilor cu atribuţii non-executive, de control asupra managerilor
corporaţiei.
Aceştia nu pot acţiona eficient în favoarea intereselor acţionarilor decât dacă este exclusă
posibilitatea unor conflicte de interese, ceea ce presupune o serie de condiţii intercorelate
considerate ideale:
 Directorii nonexecutivi trebuie să provină în ce a mai mare parte din afara corporaţiei;
 Ei nu trebuie să aibă niciun interes financiar personal faţă de corporaţie, în afară de
interesele acţionarilor. Aceasta presupune ca remuneraţia pe care o primesc pentru
activitatea lor să nu fie nerezonabil de mare faţă de timpul şi cheltuielile pe care le implică;
 Ei trebuie să fie numiţi pentru o scurtă periadă de timp, pentru a nu deveni prea apropiaţi de
corporaţie şi conducerea ei executivă;
 Ei trebuie să aibă competenţa necesară pentru a superviza activitatea corporaţiei.,
ei trebuie să aibă suficiente surse de informaţii şi suficientă autoritate de control în cadrul
corporaţiei;
 Ei trebuie să fie numiţi în mod independent, fie de către adunarea generală a acţionarilor, fie
de către consiliul supervizor.
Dar:
 Cel mai adesea ei fac parte din aceeaşi categorie socio-profesională cu directorii
executivi, fiind la rândul lor actuali sau foşti executivi la alte firme, astfel încât este
foarte greu să se sigure practic o poziţie absolut neutră şi pe deplin independentă din
partea lor.
 Pentru a se contracara efectele acestei presupuse lipse de imparţialitatea din partea

supervizorilor, se apelează la serviciile unor firme de audit, care evaluează atât
activitatea directorilor executivi, cât şi cea a consiliului supervizor.
 Se ajunge astfel la un progres infinit al suspiciunii, de vreme ce şi firmele de audit pot

fi suspectate la rândul lor de incorectitudine sau cel puţin de superficialitate şi excesivă
credulitate, astfel încât deasupra lor ar trebui create alte instanţe de control.
Sunt următoarele:
44
 Sub influenţa crescândă a modelului anglo-american şi spre a se evita pe cât posibil
conflictul de interese dintre manageri (interesaţi să obţină câştiguri cât mai mari) şi acţionari
( interesaţi de creşterea valorii acţiunilor pe care le deţin) se recurge tot mai des la
retribuirea directorilor executivi nu numai prin salarii, ci şi prin oferta unor stocuri de
acţiuni, în ideea că astfel şi aceştia devin cât se poate de interesaţi de performanţa
economică a firmei pe care o conduc, reflectată prin dinamica ascendentă a cotaţiilor la
bursă. Numai că prin acest procedeu veniturile managerilor au explodat, fără ca opulenţa
câştigurilor lor să fie justificată întotdeauna de o clară îmbunătăţire a performanţei
economice a corporaţiei ;
 Globalizarea influenţează şi “piaţa” funcţiilor executive, care tind să se alinieze nivelurilor
celor mai ridicate de salarizare atinse pe plan mondial. Se generalizează o concurenţă acerbă
între marile corporaţii pentru achiziţionarea celor mai reputaţi manageri, socotindu-se că
aceştia au nişte “daruri” excepţionale, care le îngăduie să redreseze şi să conducă pe calea
succesului corporaţiile pe care le preiau, ceea ce îi face pe acţionari să le ofere managerilor
venituri astronomice;
 Scandalurile recente şi probabilitatea repetării lor în viitorul previzibil arată că acele consilii
de supervizare nu reuşesc de fiecare dată să reprezinte, conform misiunii lor, interesele
acţionarilor, lăsându-se manipulate sau corupte de directorii executivi, ceeea ce nu este
întotdeauna scos la iveală nici experţii firmelor de audit financiar.
Un număr tot mai mare şi tot mai influent de acţionari şi de investitori individuali sau
instituţionari au căutat şi au descoperit unele căi de acţiune prin care să forţeze, în absenţa unor
reglementări legale ferme şi aplicabile, o mai serioasă responsabilizare morală a marilor corporaţii şi
a jucătorilor de anvergură de pe pieţele financiare.
Cele mai semnificative sunt activismul acţionarilor şi investiţiile etice.
Al doilea mecanism de responsabilizare morală a investitorilor este mai îndepărtat de
corporaţie şi nu presupune admonestarea publică a directorilor executivi ce se fac vinovaţi de
presupuse practici imorale.O dată cu creşterea interesului public faţă de răspunderea corporaţiilor ia
naştere şi se extinde considerabilo nouă categorie de acţionari, care nu sunt preocupaţiumai de
profitabilitatea investiţiilor lor, ci şi corectitudinea morală şi responsabilitatea socială a
companiilor la care deţin acţiuni.
Spre deosebire de acţionarii militanţi, adepţii investiţiilor etice nu se folosesc în mod direct de
investiţiile lor pentru a forţa companiile să le asculte opiniile şi să le ia în consideraţie. Mai degrabă,
ei caută acele investiţii etice.
Pe lângă motivaţia etic normativă, investiţiile etice pot fi oportune şi sub aspect strict
economic. Ex: Riscurile boicotării de către public a unor produse neagreate sau riscurile unor
dezastre ecologice pot influenţa dinamica acţiunilor, or, companiile « etice » sunt cel mai puţin
expuse unor astfel de riscuri.
45
Pe de altă parte, succesul de piaţă al produselor « etice « poate face investiţiile care le
finanţează foarte atractive.
Mişcarea ethical investment are toate şansele de a lua rapid o amploare considerabilă , cu
efecte deloc neglijabile.Îndreptându-şi investiţiile către corporaţiile care satisfac anumite standarde
morale, investitorii nu exercită o oarecare influenţă numai asupra politicilor companiilor respective,
ci stimulează şi celelalte corporaţii să îşi reconsidere comportamentul etic spre a evita o posibilă şi
chiar previzibilă lipsă de atractivitate a lor pe pieţele de capital într-o perspectivă temporală
apropiată.
Există un decalaj între sensurile originare ale conceptului de acţionar şi realitatea prezentă.
Disputele actuale privind drepturile şi, pe de altă parte responsabilităţile juridice sau morale ale
acţionarilor se bazează pe invocarea statutului acestora de proprietari ai companiilor la care deţin
acţiuni.
O distincţie foarte importantă apare între
marii investitori, care deţin părţi semnifcative din capitalul unei corporaţii, şi
micii investitori, al căror pachet de acţiuni are în sine o pondere infimă sau practic neglijabilă
din capitalul încorporat.
Elementul cel mai important in reglementarea relaţiilor dintre acţionari şi factorii executivi ai unei
corporaţii îl constituie existenţa unei instanţe care supervizează şi controlează activitatea
managementului, pentru a se asigura că aceasta serveşte interesele acţionarilor.De regulă această
instanţă este un consiliu director.
Indiferent de structura consiliului director, problema etică centrală vizează independenţa şi
autoritatea decizională a membrilor cu atribuţii non-executive, de control asupra managerilor
corporaţiei.
 Cel mai adesea ei fac parte din aceeaşi categorie socio-profesională cu directorii
executivi, fiind la rândul lor actuali sau foşti executivi la alte firme, astfel încât este
foarte greu să se sigure practic o poziţie absolut neutră şi pe deplin independentă din
partea lor.
 Pentru a se contracara efectele acestei presupuse lipse de imparţialitatea din partea

supervizorilor, se apelează la serviciile unor firme de audit, care evaluează atât
activitatea directorilor executivi, cât şi cea a consiliului supervizor.
46
 Se ajunge astfel la un progres infinit al suspiciunii, de vreme ce şi firmele de audit pot
fi suspectate la rândul lor de incorectitudine sau cel puţin de superficialitate şi excesivă
credulitate, astfel încât deasupra lor ar trebui create alte instanţe de control.
Sunt următoarele:
 Sub influenţa crescândă a modelului anglo-american şi spre a se evita pe cât posibil

conflictul de interese dintre manageri (interesaţi să obţină câştiguri cât mai mari) şi acţionari
( interesaţi de creşterea valorii acţiunilor pe care le deţin) se recurge tot mai des la
retribuirea directorilor executivi nu numai prin salarii, ci şi prin oferta unor stocuri de
acţiuni, în ideea că astfel şi aceştia devin cât se poate de interesaţi de performanţa
economică a firmei pe care o conduc, reflectată prin dinamica ascendentă a cotaţiilor la
bursă. Numai că prin acest procedeu veniturile managerilor au explodat, fără ca opulenţa
câştigurilor lor să fie justificată întotdeauna de o clară îmbunătăţire a performanţei
economice a corporaţiei ;
 Globalizarea influenţează şi “piaţa” funcţiilor executive, care tind să se alinieze nivelurilor
celor mai ridicate de salarizare atinse pe plan mondial. Se generalizează o concurenţă acerbă
între marile corporaţii pentru achiziţionarea celor mai reputaţi manageri, socotindu-se că
aceştia au nişte “daruri” excepţionale, care le îngăduie să redreseze şi să conducă pe calea
succesului corporaţiile pe care le preiau, ceea ce îi face pe acţionari să le ofere managerilor
venituri astronomice;
 Scandalurile recente şi probabilitatea repetării lor în viitorul previzibil arată că acele consilii
de supervizare nu reuşesc de fiecare dată să reprezinte, conform misiunii lor, interesele
acţionarilor, lăsându-se manipulate sau corupte de directorii executivi, ceeea ce nu este
întotdeauna scos la iveală nici experţii firmelor de audit financiar.
Un număr tot mai mare şi tot mai influent de acţionari şi de investitori individuali sau
instituţionari au căutat şi au descoperit unele căi de acţiune prin care să forţeze, în absenţa unor
reglementări legale ferme şi aplicabile, o mai serioasă responsabilizare morală a marilor
corporaţii şi a jucătorilor de anvergură de pe pieţele financiare.
Cele mai semnificative sunt activismul acţionarilor şi investiţiile etice.
Spre deosebire de acţionarii militanţi, adepţii investiţiilor etice nu se folosesc în mod direct de
investiţiile lor pentru a forţa companiile să le asculte opiniile şi să le ia în consideraţie. Mai degrabă,
ei caută acele investiţii etice.
Pe lângă motivaţia etic normativă, investiţiile etice pot fi oportune şi sub aspect strict
economic. Ex: Riscurile boicotării de către public a unor produse neagreate sau riscurile unor
47
dezastre ecologice pot influenţa dinamica acţiunilor, or, companiile « etice » sunt cel mai puţin
expuse unor astfel de riscuri.
Pe de altă parte, succesul de piaţă al produselor « etice « poate face investiţiile care le
finanţează foarte atractive.
Mişcarea ethical investment are toate şansele de a lua rapid o amploare considerabilă , cu
efecte deloc neglijabile.Îndreptându-şi investiţiile către corporaţiile care satisfac anumite standarde
morale, investitorii nu exercită o oarecare influenţă numai asupra politicilor companiilor respective,
ci stimulează şi celelalte corporaţii să îşi reconsidere comportamentul etic spre a evita o posibilă şi
chiar previzibilă lipsă de atractivitate a lor pe pieţele de capital într-o perspectivă temporală
apropiată.
Care este elementul cel mai important in reglementarea relaţiilor dintre acţionari şi factorii
executivi ai unei corporaţii?
Răspuns: acest element este constituit de către existenţa unei instanţe care supervizează şi
controlează activitatea managementului, pentru a se asigura că aceasta serveşte interesele
acţionarilor.
I.Alegeţi prin încercuire varianta (ele) corectă(e) ........ 40p( câte 10 p pentru fiecare răspuns corect)
1.Instanţa care controlează activitatea managementului, pentru a se asigura că aceasta serveşte

interesele acţionarilor se numeşte:
a) Adunarea generală a acţionarilor
b) Comisia de control a activelor
c) Consiliul director
2. Persoanele care deţin părţi semnifcative din capitalul unei corporaţii sunt:
a) micii investitori
b)cei care deţin pachetul acţiunilor de control
c) marii investitori
3. Directorii nonexecutivi trebuie să provină în cea mai mare parte:
a) din afara corporaţiei
b) din interiorul corporaţiei
c) din consiliul supervizor
48
4.Succesul de piaţă al produselor « etice « poate face investiţiile care le finanţează să devină foarte
atractive conform mecanismului de responsabilizare morală cunoscut sub numele de :
a) activismul acţionarilor
b) investiţiile etice.
c) Investiţiile profitabile
II.Completaţi spaţiile libere : pentru a se exclude apariţia unor conflicte de interese

directorii nonexecutivi trebuie să fie numiţi pentru o…….. perioadă de timp, pentru…….. …..30p
III.Prezentați într-un studiu comparativ cele mai semnificative mecanisme de responsabilizare

morală a investitorilor, respectiv activismul acţionarilor şi investiţiile etice………………..30p
I 1c,2c,3a,4b…………………………………………………………………………………….40p
II. Cuvinte corecte pentru spaţiile lacunare : scurtă şi a nu deveni prea apropiaţi de corporaţie şi
conducerea ei executivă…………………………………………………………………30p
Unitatea de studiu ce urmează abordează tema Afaceri şi consumatori dar toate clarificările
noționale și conținuturile informaționale ce au făcut conținutul primei unități de studiu sunt
necesare înțelegerii acesteia.
Adresează aici întrebări referitoare la anumite probleme , dificultăți întâmpinate în această

unitate de învăţare
...................................................................................................................................................................
.................................................................................

propuse......................................................................................................................................................
..................................................................................

evaluare ....................................................................................................................................................
................................................................................................

Metodologică
........................................................................................................................................
......................................................
49
Afaceri şi consumatori
4.1.Elemente de deontologie şi etică a marketingului

4.2.Consumatorii vulnerabili
4.3.Etica marketingului în activitatea practică
4.4. Responsabilizarea etică a consumatorilor
 elemente fundamentale de marketing,filosofie morală,micro și macroeconomie

și categorial cu care s-a operat în marketing, filosofie şi economie

- identificarea şi explicarea celor mai frecvente elemente de deontologie şi etică a marketingului
- dezbaterea şi analiza situaţiilor ce vizează drepturile şi obligaţiile consumatorilor
- explicarea celor mai fercvente şi reprezentative cazuri de responsabilizare etică a consumatorilor
- cunoaşterea şi aplicarea situaţiilor de etică a marketingului în activitatea practică

Calculator
Cd
Videoproiector
Badescu ,Valentin-Stelian, Etica – pentru afaceri sustenabile şi dezvoltare durabilă ,Revista Certind
Management Agora nr. 2/2014
Crăciun, Dan, Morar, Vasile, Vasile Macoviciuc – Etica afacerilor, Ed. Paideea, Bucureşti, 2005;
MacIntyre,A.,Tratat de morală. După virtute, trad.rom. Catrinel Pleşu, Bucureşti,Editura Humanitas, 2008,
Morar, Vasile, Moralitati elementare, Editura Paideia, Bucuresti. 2004,
Singer, Peter (ed.)- Tratat de Etică, Iaşi, Polirom, 2006;
SR ISO 26000: Linii directoare privind responsabilitatea socială, 2011
Thiroux, J.P. şi Krasermann, K.W., Ethics. Theory and Practice, Essex: Prentice Hall, 2009;
50
Cuvinte cheie : marketing mix, responsabilul de marketing, etica de marketing,consumator
vulnerabil, ethical consumption
Texte explicative
Afaceri şi consumatori
Elemente de deontologie şi etică a marketingului
Majoritatea problemelor etice privind relaţia dintre afaceri şi consumatori se referă la

principalele instrumente ale politicii de marketing, cunoscute sub denumirea tehnică de marketing-
mix:
politicile privind:
 produsele,
 comunicarea publicitară,
 preţurile şi
 practicile de distribuţie.
Obiectivele activităţii de marketing trebuie acordate la cerinţele care decurg din marile
probleme ale contemporaneităţii:
 costul poluării
 constrângeri din partea societăţii
 efecte economice şi sociale pe termen lung.
Pe acest fundal o nouă problemă îşi face apariţia în lucrările de marketing;”deontologia şi
etica marketingului”.
Cercetătorii în domeniu formulează astfel dilema responsabilului de marketing:
 dacă acesta decide să acţioneze în interesul exclusiv al întreprinderii sale,
comportamentul său ar putea fi taxat drept imoralitate.
 dacă decide să respingă toate acţiunile propuse, el va fi apreciat ca ineficient.
Esenţa acestor concepte este exprimată de realizarea acţiunilor întreprinderii în condiţiile
respectării următoarelor principii:
 orientarea activităţii exclusiv în funcţie de nevoile reale ale consumatorilor;
 asimilarea produselor noi în măsura în care utilitatea lor afost deja probată de către alţi
competitori (marketing novator);
 alocarea cheltuielilor pentru activităţi care sporesc în mod real valoarea produselor
(„value marketing”) în detrimentul celor considerate nesemnificative din punctul de vedere
al consumatorului ( ambalaje noi, promovarea vânzărilor);
 definirea obiectivelor de piaţă în termeni sociali şi abandonarea viziunii înguste axate pe
optica produsului;
 adoptarea deciziilor de marketing prin armonizarea intereselor consumatorilor şi ale
întreprinderii atât pe termen scurt cât şi pe termen lung;
 acceptarea de către oamenii de marketing (marketeri) a unor cerinţe minime de etică în
abordarea activităţilor pe care le desfăşoară în raporturile cu firmele ale căror interese le
apără şi cu consumatorii cărora se adresează (marketing etic).
Strategia de marketing vizează in primul rând, deciziile de selecţie a pieţelor sau a sectoarelor
de piaţă şi de adresare a “ţintelor” - acele categorii de consumatori presupuşi a fi interesaţi de
oferta pe piaţă a numitor produse şi servicii.
51
Aplicații:
1.În ce constă dilema responsabilului de marketing.
2.Enumerați trei principii specifice deontologiei şi eticii de marketing.
Consumatorii vulnerabili
Vulnerabilitatea pote fi generată de mai multe cauze:
 lipsa educaţiei sau informaţiei necesare pentru utilizarea sigură a produselor

sau pentru deplina înţelegere a consecinţelor acţiunilor întreprinse;
 vârsta înaintată şi senilitatea;
 apariţia unor necesităţi fizice sau emoţionale excepţionale, datorită bolii,
infirmităţii sau unor împrejurări nefericite;
 sărăcia şi incapacitatea financiară de menţinere a unui nivel rezonabil de trai
pentru individ şi cei pe care acesta îi întreţine;
 vârsta fragedă şi incompetenţa decizională, absenţa discernă mântului şi a
responsabilităţii unei persoane independente.
Unul dintre grupurile tipice de consumatori vulnerabili sunt copiii. Chiar dacă în ultimă
instanţă, responsabilitatea deciziilor aparţine părinţilor, campaniile publicitare pentru copii sunt
blamate, deoarece manipulează minţile fragede ale copiilor, pe care îi tratează ca pe nişte mijloace
de îmbogăţire. Există totuşi ţări europene precum Franţa şi Spania în care s-au abţinut de la
restricţionarea legală a campaniilor publicitare pentru copii, bazându-se pe două argumente:
 pe de o parte expunerea copiilor la campanii publicitare este o pregătire alor pentru
viaţa matură într-o scietate de consum;
 pe de altă parte, companiile au dreptul să informeze consumatorii asupra unor produse
care, în ultimă analiză, nu le pot aduce acestora nici un fel de prejudicii.
.
Tema de referat
Exprimați-vă argumentele justificate etic pro sau contra campaniilor publicitare
pentru copii considerați grup tipic de consumatori vulnerabili
Etica marketingului în activitatea practică
În contemporaneitate conduita în marketing se caracterizează prin următoarele trăsături :

 intensificarea profesionalismului, reflectată de necesitatea obţinerii unui atestat pentru
practicarea acestei meserii, aliberat de organisme autorizate, similar celui acordat în
cadrul medicinei, ştiinţelor juridice sau celor tehnice.
 elaborarea unui cod etic pentru practicienii de marketing,
 în luarea deciziilor de marketing marile firme folosesc tot mai frecvent consultanţi etici sau
paneluri etice care „ taxează „ politica de marketing a întreprinderii.
Exemple de bune practici privind aplicarea eticii de marketing

 Presa semnalează uneori încălcarea regulilor etice.
52
 La unele firme s-au constituit forme organizate de acţiune pentru păstrarea caracterului etic
al activităţii de marketing.
 Tot mai frecvent activitatea de relaţii publice a firmei îşi înscrie în tematica sa preocupări
de educaţie etică privitoare la afaceri.
 Corporaţiile mari, organizează pentru directorii lor de marketing, seminarii etice conduse
de un consultant etic sau de o altă persoană calificată din afara firmei.
Responsabilizarea etică a consumatorilor
Distanţa dintre societatea şi economia românească de piaţă “funcţională “ şi ţările capitaliste

dezvoltate este foarte vizibilă şi în ceea ce priveşte problemele consumatorilor:
 Piaţa abundă de oferte de produse şi servicii de o calitate execrabilă, nesigure pentru
sănătatea şi viaţa utilizatorilor;
 Preţurile sunt de foarte multe ori artificial umflate prin diferite mijloace;
 Campaniile publicitare sunt încă departe de orice tolerabilitate.
Cauzele principale ale acestor situații reale
 o mare parte dintre consumatorii noştri sunt pur şi simplu needucaţi să se comporte
adecvat şi să-şi protejeze interesele de piaţă;
 trebuie să avem în vedere sărăcia în care se zbate o bună parte din populaţia
României.
 puterea scăzută de cumpărare a multor cumpărători de pe piaţa românească face ca,
pentru alegerea de către ei a produselor şi serviciilor pe care le cumpără, criteriul de
selecţie decisiv să fie preţul cât mai scăzut. În aceste condiţii nu e de mirare că
multe mărfuri care nu ar avea ce să caute pe nicio piaţă cât de cât dezvoltată îşi
găsesc debuşeul pe piaţa de la noi.,un adevărat rai pentru tot felul de produse
contrafăcute şi introduse nu de puţine ori pe piaţă în condiţii dubioase.
Iniţial grupurile militante în favoarea drepturilor consumatorilor şi-au propus în mod firesc,
să utilizeze toate mijloacele de presiune ce stau la îndemâna societăţii civile pentru:
 a se institui o legislaţie protectoare şi
 pentru a demasca acele companii care au profitat incorect într-o formă sau alta, pe
seama consumatorilor.
 Ţintele principale vizate de organizaţiile de apărare adrepturilor consumatorilor au
fost multă vreme calitatea şi siguranţa produselor, preţul echitabil şi tehnicile de
manipulare incorectă a publicului prin campanii publicitare lipsite de onestitate şi
decenţă.Ultimele două decenii au semnalat însă o sensibilă extindere şi radicalizare a
obiectivelor vizate de organizaţiile militante ale consumatorilor din lumea
occidentală, înscrise astăzi într-o amplă mişcare , ce se numeşte ethical
consumption.
Ideologia « consumului etic promovează decizia conştientă şi deliberată de a cumpăra diferite
produse şi servicii care satisfac nu numai interesele economice şi utilitare ale consumatorului, ci şi
corespund valorilor şi convingerilor sale morale.
Consumul etic are o mare varietate de manifestări :
 boicotul produselor acelor companii care sunt acuzate pentru politicile lor sociale,
etice sau ecologice ;
53
 cumpărarea de produse care nu sunt testate pe animale,
 refuzul de acumpăra produsele fabricate în ţările sărace, de către muncitori
suprasolicitaţi fizic şi prost plătiţi sau de către copii ;
 preferinţa pentru produse organice, reutilizabile sau reciclabile etc.
Cu toate nejunsurile şi limitele sale, mişcarea pentru un consum etic întăreşte rolul şi
importanţa criteriilor morale în strategiile şi practicile firmelor comerciale, forţându-le u numai să
afişeze coduri de comportament etic în birourile managerilor sau pe Internet, ci şi să acţioneze în
conformitate cu rigorile etice ale masei de consumatori.
Tema de referat
Care dintre manifestările specifice ethical consumption.considerați că sunt cele mai
eficiente pentru realitatea pieței românești; propuneți alte măsuri.

Elemente de deontologie şi etică a marketingului
Majoritatea problemelor etice privind relaţia dintre afaceri şi consumatori se referă la

principalele instrumente ale politicii de marketing, cunoscute sub denumirea tehnică de marketing-
mix:
politicile privind:
 produsele,
 comunicarea publicitară,
 preţurile şi
 practicile de distribuţie.
Obiectivele activităţii de marketing trebuie acordate la cerinţele care decurg din marile
probleme ale contemporaneităţii:
 costul poluării
 constrângeri din partea societăţii
 efecte economice şi sociale pe termen lung.
Pe acest fundal o nouă problemă îşi face apariţia în lucrările de marketing;”deontologia şi
etica marketingului”.
Cercetătorii în domeniu formulează astfel dilema responsabilului de marketing:
 dacă acesta decide să acţioneze în interesul exclusiv al întreprinderii sale,
comportamentul său ar putea fi taxat drept imoralitate.
 dacă decide să respingă toate acţiunile propuse, el va fi apreciat ca ineficient.
Strategia de marketing vizează in primul rând, deciziile de selecţie a pieţelor sau a sectoarelor
de piaţă şi de adresare a “ţintelor” - acele categorii de consumatori presupuşi a fi interesaţi de
oferta pe piaţă a numitor produse şi servicii.
Consumatorii vulnerabili
Vulnerabilitatea pote fi generată de mai multe cauze:
54
 lipsa educaţiei sau informaţiei necesare pentru utilizarea sigură a produselor
sau pentru deplina înţelegere a consecinţelor acţiunilor întreprinse;
 vârsta înaintată şi senilitatea;
Unul dintre grupurile tipice de consumatori vulnerabili sunt copiii.
Etica marketingului în activitatea practică
Exemple de bune practici privind aplicarea eticii de marketing
 Presa semnalează uneori încălcarea regulilor etice.

 La unele firme s-au constituit forme organizate de acţiune pentru păstrarea caracterului etic
al activităţii de marketing.
 Tot mai frecvent activitatea de relaţii publice a firmei îşi înscrie în tematica sa preocupări
Responsabilizarea etică a consumatorilor
Ideologia « consumului etic promovează decizia conştientă şi deliberată de a cumpăra

diferite produse şi servicii care satisfac nu numai interesele economice şi utilitare ale
consumatorului, ci şi corespund valorilor şi convingerilor sale morale.
Consumul etic are o mare varietate de manifestări :
 boicotul produselor acelor companii care sunt acuzate pentru politicile lor sociale,
etice sau ecologice ;
 preferinţa pentru produse organice, reutilizabile sau reciclabile etc.
Ce vizează strategia de marketing?

Strategia de marketing vizează deciziile de selecţie a pieţelor sau a sectoarelor de piaţă şi de
adresare a “ţintelor” - acele categorii de consumatori presupuşi a fi interesaţi de oferta pe piaţă a
numitor produse şi servicii.
Test de autoevaluare
55
I.Enumeraţi trei manifestări ale consumului etic………………………………….. 30p
II.Precizaţi trei exemple de bune practici privind aplicarea eticii de marketing……………30p
III.Definiţi ethical consumption…………………………………………………………20p
IV.Precizaţi patru cauze care determină vulnerabilitatea consumatorului………….20p
Răspunsuri la testul de evaluare

I. Trei manifestări ale consumului etic :

 preferinţa pentru produse organice, reutilizabile sau reciclabile
II. Exemple de bune practici privind aplicarea eticii de marketing
 s-au constituit forme organizate de acţiune pentru păstrarea caracterului etic al activităţii de
marketing.
 activitatea de relaţii publice a firmei îşi înscrie în tematica sa preocupări
III. Ethical consumption este o mişcare , o ideologie care promovează decizia conştientă şi
deliberată de a cumpăra diferite produse şi servicii care satisfac nu numai interesele
economice şi utilitare ale consumatorului, ci şi corespund valorilor şi convingerilor sale
morale
IV.Vulnerabilitatea pote fi generată de :

 lipsa educaţiei sau informaţiei necesare pentru utilizarea sigură a produselor sau
pentru deplina înţelegere a consecinţelor acţiunilor întreprinse;
Unitatea de studiu ce urmează abordează Afaceri şi angajaţi ,dar ,toate clarificările noționale și
conținuturile informaționale ce au făcut conținutul unităţii de învăţare anterioare sunt necesare
înțelegerii acesteia.
56
...................................................................................................................................................................
.................................................................................

abordate.....................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
.

evaluare ....................................................................................................................................................
................................................................................................

Metodologică
........................................................................................................................................
......................................................
........................................................................................................................................
......................................................
Unitatea de învăţare nr.5

Afaceri şi angajaţi
5.1. Drepturi morale ale angajaţilor

5.1.1.Dreptul la muncă
5.1.2.Dreptul la un salariu echitabil
5.1.3. Dreptul la condiţii de muncă adecvate
5.1.4.Dreptul la discreţie faţă de viaţa privată
5.2.Obligaţii morale ale angajaţilor
5.2.1. Loialitate şi moralitate
5.2.2.Whistle- blowing
 elemente fundamentale de filosofie morală,micro și macroeconomie, managementul

resurselor umane
 un minim limbaj de specialitate specific științelor sociale: cunoașterea aparatului
conceptual și categorial cu care s-a operat în marketing, filosofie şi economie
57
- cunoaşterea şi exemplificarea drepturilor morale ale angajaţilor,dreptul la muncă,dreptul la
un salariu echitabil,dreptul la condiţii de muncă adecvate,dreptul la discreţie faţă de viaţa
privată
- cunoaşterea obligaţiilor morale ale angajaţilor :Loialitate şi moralitate,whistle- blowing
- dezbaterea şi analiza situaţiilor ce vizează drepturile şi obligaţiile angajaţilor

Calculator
Cd
Videoproiector
Cuvinte cheie : drepturi morale, obligaţii morale, whistle- blowing, salariu echitabil, prezenteism
inviolabilitate fizică ,consimţire conştientă, inviolabilitate socială : inviolabilitate informaţională ,
inviolabilitate psihologică
Texte explicative
Drepturi morale ale angajaţilor
Dreptul la muncă
Dreptul la muncă este considerat a fi unul dintre drepturile fundamentale ale fiinţelor umane.
El este derivat direct din alte drepturi fundamentale ale omului : în primul rând, din dreptul la viaţă,
întrucât munca oferă, în mod obişnuit, bazele necesare subzistenţei; în al doilea rând, din dreptul la
respect, ştiut fiind faptul că abilitatea de a crea bunuri prin muncă reprezintă o sursă majoră a
respectului de sine a fiecărui individ.
La nivel macroeconomic, se poate argumenta că guvernele au responsabilitatea de a crea
condiţiile economice care să protejeze dreptul la muncă al fiecărui cetăţean.
Dar în economia capitalistă dezvoltată, guvernele nu se pot achita de această misiune decât
cel mult în mod indirect, întrucât majoritatea locurilor de muncă sunt create de companiile private.
Dar, pot oare indivizii să pretindă ca firmele private să le asigure tuturor locuri de muncă ? Există la
unii oameni ideea total greşită, că firmele există şi funcţionează ca să le ofere locuride muncă,
aceasta din urmă fiind singura lor raţiune de a fi.
58
Din punct de vedere etic trebuie văzut dacă dacă dreptul la muncă al angajaţilor se
armonizează cu drepturile angajatorilor şi cu cele ale acţionarilor. Angajarea şi plata salariilor sunt
posibile numai dacă şi dacă o companie este capabilă să îşi vândă în mod profitabil bunurile şi
serviciile. Dacă această condiţie nu este satisfăcută, un accent unilateral pe dreptul la muncă al
angajaţilor violează în mod cât se poate de evident dreptul la proprietate şi dreptul anagajării libere
pe piaţa forţei de muncă.
Prin urmare, dreptul la muncă în economia de piaţă nu poate să însemne că fiecare individ
are dreptul la un loc de muncă.În consecinţă dreptul la muncă nu trebuie înţeles ca obligaţie a
statului sau a companiilor private de a găsi fiecărui individ o slujbă, ci umai ca obligaţie de a fi
asigurate tuturor indivizilor condiţii egale de exercitare a acestui drept .
Dreptul la un salariu echitabil
Acceptarea aproape unanimă de care se bucură principiul salariului echitabil a stat la baza
adoptării în majoritatea statelor dezvoltate a unor proceduri legislative privind salariul minim pe
economie. Este însă foarte greu de evaluat în practică ce înseamnă” salariu echitabil “.
La baza stabilirii salariilor echitabile stau de regulă, expectaţiile faţă de angajaţi şi
performanţa lor faţă e îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, estimată în funcţie de orele de muncă
prestate, pregătirea profesională, gradul de risc al profesiei,răspunderea faţă de baza materială,
îndeplinirea sarcinilor postului.
Cu toate acestea, diferitele tipuri de activitate sunt evaluate extrem de inegal pe unele pieţe
comparativ cu altele ( ex. din lumea footbalului,muzicii , filmului, al telefoniei mobile etc.)
Creşterea influenţei pieţelor financiare asupra performanţelor economice pune corporaţiile în
faţa unei dileme dificile.
Pe de o parte, schemele tradiţionale de distribuţie a salariilor în sânul corporaţiei sunt
ameninţate, iar adâncirea discrepanţelor dintre câştigurile angajaţilor de la vârf şi ale celor de la bază
creează frustrări şi se expune , pe bună dreptate, acuzaţiei de injustiţie socială.
Pe de altă parte firmele sunt nevoite să se concureze pentru recrutarea talentelor şi a valorilor
manageriale, a căror piaţă se supune legilor cererii şi ofertei.
Unele companii încearcă să reducă discrepanţele dintre salariile angajaţilor introducând un
nou sistem de “retribuţie în funcţie de performanţă “ , ce oferă tuturor angajaţilor o participare la
profiturile firmei sau opţiuni pentru stocuri de acţiuni, cu intenţia de a-i satisface pe toţi angajaţii să
participe la beneficiile companiei.
Angajaţii de la bază nu sunt foarte atraşi de acest sistem din cel puţin două motive.
Pe de o parte, sistemul de retribuţie în funcţie de performanţă implică anumite riscuri pe ntru
că nimeni nu poate garanta că firma va avea întotdeauna profituri; or în perioadele de lucru în
pierdere, posibilităţile angajaţilor de rând de a suporta reduceri salariale sunt mult mai mici decât
posibilităţile managerilor, care dispun de resurse financiare mai substanţiale şi ale căror salarii sunt
oricum foarte mari, având de unde să suporte eventuale reduceri.
Pe de altă parte acest sistem tinde să individualizeze negocierile salariale diminuând
considerabil forţa reprezentării sindicale în negocierile contractelor colective de muncă, ceea ce
creează managerilor un spaţiu mult mai alarg de decizii arbitrare, subiective şi inutil de riscante.
Tema de referat
Exprimați-vă opinia referitor la sistemul de retribuție în funcție de performanță (susțineți
59
opinia cu exemplificări concrete din instituția în care lucrați)
Dreptul la condiţii de muncă adecvate

Dreptul la condiţii umane de muncă , în care sănătatea şi integritatea psihosomatică a a
salariaţilor să nu fie puse în pericol, este una dintre primele probleme etice privind statutul
angajaţilor.
Aspectele de ordin etic sunt legate îndeosebi de impunerea şi de implementarea
reglementărilor juridice în vigoare. De multe ori în practică unele companii ocolesc respectarea cu
stricteţe a regulilor de protecţie a muncii, fie din neglijenţă fie din dispreţ faţă de lege.
Se cunoaşte faptul că unele meserii sunt mai periculoase decât altele şi în astfel de situaţii se
impune principiul consimţirii conştiente : nimeni nu poate fi expus factorilor de risc fără să fi fost
informat în prealabil asupra pericolelor la care se expune.
În consecinţă daunele pe care le suferă sănătatea angajaţilor sunt rezultatele unor decizii
conştiente ale acestora- influenţate de regulă de oferta unor salarii mai mari pentru ocupaţiile cu
grad ridicat de risc.
Sunt situaţii în care riscurile potenţiale nu pot fi anticipate şi prin urmare acest principiu nu
se poate aplica dar, se impune un principiu de precauţie , conform căruia introducerea unei noi
tehnologii, asupra căreia planează incertitudini în ceea ce priveşte riscurile potenţiale, să nu fie
permisă decât după ce se face dovada că nu este nocivă.
Cele mai recente dezbateri etice asupra condiţiilor de muncă scot la iveală şi alte aspecte, mai
puţin vizibile decât riscurile şi pericolele fizice la care sunt expuşi angajaţii, care sunt însă de natură
să disturbe serios ritmul şi tonusul existenţei acestora.
Un fenomen care ia amploare mai ales în rândurile clasei manageriale este “
prezenteismul”: prelungirea excesivă a programului de lucru în detrimentul recreerii și al vieţii de
familie.
O recentă anchetă în ţările UE a relevat faptul că 84% dintre manageri îşi petrec la serviciu
50-60 ore săptămânal. Prezenteismul este puternic cultivat în cadrul multor corporaţii, pornindu-se
de la prezumţia că numai acei angajaţi care petrec multă vreme la serviciu vor fi promovaţi şi vor
avea parte de diferite recompense.
Pe lângă stresul şi epuizarea nervoasă pe care le provoacă tuturor managerilor de rang înalt
sau mediu , prezenteismul le dezavantajează cu precădere pe femei care au de ales între cariera
profesională cu preţul celibatului sau a neglijării vieţii de familie, şi abandnul ambiţiilor de
promovare, în folosul unei vieţi conjugale cât de cât armonioase.
Un alt fenomen cu implicaţii etice asupra condiţiei angajaţilor este folosirea tot mai frecventă
a unor norme “flexibile “ de lucru , sub presiunea unor factori sociali şi economici
Tot mai mulţi angajaţi lucrează cu jumătate de normă, cu angajamente temporare sau în
colaborare ( de multe ori de la distanţă, prin intermediul Internet-ului ).
Aceşti angajaţi neconvenţionali au de profitat, în măsura în care flexibilitatea programului de
lucru le permite să studieze, să îşi vadă de familie , ori să practice mai multe meserii în acelaşi timp,
lucrând pentru angajatori diferiţi.
Pe de altă parte această categorie de angajaţi “periferici “ beneficiază de mai puţine drepturi decât
salariaţii permanenţi, cu normă întreagă: condiţiile lor de muncă nu sunt atât de bine protejate,
slujbele lor sunt mai nesigure şi mai prost plătite, iar oportunităţile de training şi de promovare sunt
extrem de reduse.
Dreptul la discreţie faţă de viaţa privată
60
Companiile sunt interesate şi au dreptul să intre în posesia unor date şi informaţii privind
persoanele pe care le angajează.
Companiile private din toată lumea fac un profil medico-psiho- socio- profesional foarte
minuţios al fiecărui angajat, cecea ce generează dezbateri etice privind dreptul angajaţilor la
intimitate.
Acesta este enunţat ca fiind dreptul fundamental al individului de a deţine controlul asupra
informaţiilor despre sine şi de a controla situaţiile în care aceste informaţii pot fi dezvăluite.
Cercetătorii de profil disting patru tipuri de aspecte ale vieţii private pe care individul poate
dori să le protejeze de orice indiscreţie:
 Inviolabilitatea fizică : intangibilitatea persoanei de către ceilalţi şi dreptul individului

asupra unui « spaţiu personal « . De exemplu companiile care monitorizează video
vestiarele sau toaletele angajaţilor comit o indiscreţie inacceptabilă din acest punct de
vedere ;
 Inviolabilitatea socială : libertatea individului de a interacţiona cu oricine şi oricum doreşte
în viaţa sa privată. Unii angajatori limitează această libertate, recomandând imperativ
angajaţilor « să nu păteze reputaţia firmei « printr-un comportament inacceptabil, imoral sau
ilegal în viaţa lor privată ;
 Inviolabilitatea informaţională : dreptul individului de a decide cum, când, şi în ce măsură
datele sale personale pot fi puse la dispoziţia altora. De exemplua acest comportament este
încălcat atunci când companiile angajează firme private de detectivi să facă investigaţii asupra
unor angajaţi, fără motive întemeiate de suspiciune ;
 Inviolabilitatea psihologică : dreptul individului de a-şi controla inputurile şi outputurile
emoţionale şi de a nu fi silit să-şi dezvăluie gândurile şi sentimentele private.Acest drept este
nesocotit ,de pildă, în acele magazine ai căror manageri impun vânzătorilor să afişeze în
permanenţă o mină zâmbitoare şi fericită, pentru a-i bine dispune pe cumpărători.
Aplicație
Ordonați (în funcție de importanța pe care le-o acordați dumneavoastră) cele patru tipuri
de aspecte ale vieţii private care doriți să fie protejate de orice indiscreţie și explicați
de ce , oferind exemplificări concrete.
Fireşte că nu toate relaţiile sociale ale angajaţilor şi nu toate datele care îi privesc pot fi
socotite de interes privat.
Problema susceptibilă de interpretări controversabile este aceea dacă anumite aspecte din
viaţa personală a angjatului sunt relevante pentru relaţia dintre acesta şi angajator.
Iată câteva aspecte care suscită controverse :
 testele medicale şi controalele antidrog care pot fi relevante pentru :
 identificarea cauzelor performanţei angajatului;
 identificarea pericolelor potenţiale pentru consumatori şi clienţi;
 previzionarea nivelului de performanţă al angajatului;
61
 supravegherea electronică.
Sunt cunoscute în tratatele de etică în afaceri şi alte drepturi ale angajaţilor:

 dreptul la aplicarea nediscriminatorie a unor criterii procedurale simple bine definite de
angajare, promovare şi concediere;
 dreptul de asociere şi de participare la beneficii şi la deciziile importante care îi privesc
direct.
Obligaţii morale ale angajaţilor
Vom prezenta două dintre cele mai disputate obligaţii morale ale angajaţilor: loialitatea faţă
de firmă şi whistle-blowing.
Loialitate şi moralitate
Gradul de responsabilizare, îndatoririle morale faţă de angajatori variază în funcţie de natura

angajamentului. Lucrătorii temporari, colaboratorii şi consultanţii angajaţi pentru o singură
tranzacţie n-au nici-o ală obligaţie în afară de a-şi face treaba pentru care sunt plătiţi.
În schimb din partea angajaţilor permanenţi se poate aştepta în mod rezonabil un oarecare
grad de fidelitate şi de loialitate faţă de compania la care lucrează, mai ales dacă aceasta le oferă o
siguranţă a locului de muncă, sentimentul de apartenenţă la o comunitate, sprijin şi înţelegere în
momentele dificile.
Ce se întâmplă, în particular, atunci când comportamentul cerut la locul de muncă vine în
contradicţie cu normele morale larg acceptate în societate sau cu standardele etice ale individului ?
De exemplu , aşa ceva se poate întâmpla atunci când i se cere unui angajat să violeze intimitatea
altuia, spionând şi raportând mişcările ecestuia sau atunci când i e cere unui angajat să mintă ori să
ascundă adevărul ori de câte ori sunt în joc succesul şi reputaţia firmei.
În principiu, nu există argumente valide care să susţină ideea că standardele etice în afaceri ar
trebui să difere faţă de cele din viaţa privată, astfel încât să poată fi legitimată comportarea
conformă unor alte norme la serviciu care ar fi diferite de cele din viaţa privată.
Dacă o companie sau angajaţii ei se comportă moralmente incorect în raport cu valorile şi
normele morale valide in orice context, este foarte probabil că faptele comise sunt incorecte şi din
perspectiva eticii in afaceri.
In realitate, mulţi oameni se comportă ca şi cum ar recunoaşte un anumit cod etic în viaţa lor
de toate zilele şi un altul, mai puţin strict, în viaţa de afaceri.
Whistle- blowing
Literal termenul englezesc whistle- blowing înseamnă “ a sufla in fluier “ aşa cum face un
arbitru pentru a semnala comiterea unei infracţiuni.
In sens strict, in contextul eticii afacerilor se înţelege prin whistle- blowing gestul unui
angajat de a da publicităţii comiterea unor infracţiuni de către compania la care lucrează, infracţiuni
pe care managerii companiei ar dori să le ţină cât mai departe de opinia publică. Întrebările care se
pun in legătură cu acest gen de “ indiscreţie ” sunt dacă whistle- blowing este moralmente
permisibil sau este o abatere inacceptbilă de la norma loialităţii şi de la obligaţia de confidenţialitate.
62
Cel mai frecvent mod de abordare pune in balanţă pericolele probabile la care este expus
publicul in cazul in care se păstrează tăcerea, şi eventualele pierderi ale companiei, dacă se spune
adevărul.
Dacă riscurile pentru public sunt minime dar pierderile companiei sunt foarte mari,susţin unii,
obligaţia de confidenţialitate a angajatului ar trebui să prevaleze faţă de orice alte consideraţii.
Dacă riscul pentru public este însă foarte ridicat, whistle- blowing , poate fi un mod de
acţiune permis , sau in unele cazuri foarte grave, chiar necesar.
Confruntat cu o neregulă oarecare, orice angajat este dator să reacţioneze în mod responsabil,
ferindu-se să dăuneze firmei pe baza unor zvonuri neîntemeiate şi şi acordând angajatorului
posibilitatea de a remedia eventualele nereguli.
Tema de referat
Precizați prin comparație argumente pro și contra celor două tipuri de obligaţii morale
fundamentale ale angajaţilor: loialitatea faţă de firmă şi whistle-blowing.
Drepturi morale ale angajaţilor
Dreptul la muncă
Din punct de vedere etic trebuie văzut dacă dacă dreptul la muncă al angajaţilor se
armonizează cu drepturile angajatorilor şi cu cele ale acţionarilor. Angajarea şi plata salariilor sunt
posibile numai dacă şi dacă o companie este capabilă să îşi vândă în mod profitabil bunurile şi
serviciile. Dacă această condiţie nu este satisfăcută, un accent unilateral pe dreptul la muncă al
angajaţilor violează în mod cât se poate de evident dreptul la proprietate şi dreptul anagajării libere
pe piaţa forţei de muncă.
Prin urmare, dreptul la muncă în economia de piaţă nu poate să însemne că fiecare individ
are dreptul la un loc de muncă.În consecinţă dreptul la muncă nu trebuie înţeles ca obligaţie a
statului sau a companiilor private de a găsi fiecărui individ o slujbă, ci umai ca obligaţie de a fi
asigurate tuturor indivizilor condiţii egale de exercitare a acestui drept .
Dreptul la un salariu echitabil
La baza stabilirii salariilor echitabile stau de regulă, expectaţiile faţă de angajaţi şi

performanţa lor faţă e îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, estimată în funcţie de orele de muncă
prestate, pregătirea profesională, gradul de risc al profesiei,răspunderea faţă de baza materială,
îndeplinirea sarcinilor postului.
Pe de o parte, schemele tradiţionale de distribuţie a salariilor în sânul corporaţiei sunt
ameninţate, iar adâncirea discrepanţelor dintre câştigurile angajaţilor de la vârf şi ale celor de la bază
creează frustrări şi se expune , pe bună dreptate, acuzaţiei de injustiţie socială.
Pe de altă parte firmele sunt nevoite să se concureze pentru recrutarea talentelor şi a valorilor
manageriale, a căror piaţă se supune legilor cererii şi ofertei.
Unele companii încearcă să reducă discrepanţele dintre salariile angajaţilor introducând un
nou sistem de “retribuţie în funcţie de performanţă “ , ce oferă tuturor angajaţilor o participare la
63
profiturile firmei sau opţiuni pentru stocuri de acţiuni, cu intenţia de a-i satisface pe toţi angajaţii să
participe la beneficiile companiei.
Angajaţii de la bază nu sunt foarte atraşi de acest sistem din cel puţin două motive.
Pe de o parte, sistemul de retribuţie în funcţie de performanţă implică anumite riscuri pe ntru
că nimeni nu poate garanta că firma va avea întotdeauna profituri; or în perioadele de lucru în
pierdere, posibilităţile angajaţilor de rând de a suporta reduceri salariale sunt mult mai mici decât
posibilităţile managerilor, care dispun de resurse financiare mai substanţiale şi ale căror salarii sunt
oricum foarte mari, având de unde să suporte eventuale reduceri.
Pe de altă parte acest sistem tinde să individualizeze negocierile salariale diminuând
considerabil forţa reprezentării sindicale în negocierile contractelor colective de muncă, ceea ce
creează managerilor un spaţiu mult mai alarg de decizii arbitrare, subiective şi inutil de riscante.
Dreptul la condiţii de muncă adecvate

Cele mai recente dezbateri etice asupra condiţiilor de muncă scot la iveală şi alte aspecte, mai
puţin vizibile decât riscurile şi pericolele fizice la care sunt expuşi angajaţii, care sunt însă de natură
să disturbe serios ritmul şi tonusul existenţei acestora.
Un fenomen care ia amploare mai ales în rândurile clasei manageriale este “
prezenteismul”: prelungirea excesivă a programului de lucru în detrimentul recreerii și al vieţii de
familie.
Un alt fenomen cu implicaţii etice asupra condiţiei angajaţilor este folosirea tot mai frecventă
a unor norme “flexibile “ de lucru , sub presiunea unor factori sociali şi economici
Tot mai mulţi angajaţi lucrează cu jumătate de normă, cu angajamente temporare sau în
colaborare ( de multe ori de la distanţă, prin intermediul Internet-ului ).
Aceşti angajaţi neconvenţionali au de profitat, în măsura în care flexibilitatea programului de
lucru le permite să studieze, să îşi vadă de familie , ori să practice mai multe meserii în acelaşi timp,
lucrând pentru angajatori diferiţi.
Pe de altă parte această categorie de angajaţi “periferici “ beneficiază de mai puţine drepturi decât
salariaţii permanenţi, cu normă întreagă: condiţiile lor de muncă nu sunt atât de bine protejate,
slujbele lor sunt mai nesigure şi mai prost plătite, iar oportunităţile de training şi de promovare sunt
extrem de reduse.
Dreptul la discreţie faţă de viaţa privată
Acesta este enunţat ca fiind dreptul fundamental al individului de a deţine controlul asupra
informaţiilor despre sine şi de a controla situaţiile în care aceste informaţii pot fi dezvăluite.
Cercetătorii de profil disting patru tipuri de aspecte ale vieţii private pe care individul poate
dori să le protejeze de orice indiscreţie:
 Inviolabilitatea fizică : intangibilitatea persoanei de către ceilalţi şi dreptul individului

asupra unui « spaţiu personal « . De exemplu companiile care monitorizează video
vestiarele sau toaletele angajaţilor comit o indiscreţie inacceptabilă din acest punct de
vedere ;
 Inviolabilitatea socială : libertatea individului de a interacţiona cu oricine şi oricum doreşte
în viaţa sa privată. Unii angajatori limitează această libertate, recomandând imperativ
angajaţilor « să nu păteze reputaţia firmei « printr-un comportament inacceptabil, imoral sau
ilegal în viaţa lor privată ;
64
 Inviolabilitatea informaţională : dreptul individului de a decide cum, când, şi în ce măsură
datele sale personale pot fi puse la dispoziţia altora. De exemplu acest comportament este
încălcat atunci când companiile angajează firme private de detectivi să facă investigaţii asupra
unor angajaţi, fără motive întemeiate de suspiciune ;
 Inviolabilitatea psihologică : dreptul individului de a-şi controla inputurile şi outputurile
nesocotit ,de pildă, în acele magazine ai căror manageri impun vânzătorilor să afişeze în
permanenţă o mină zâmbitoare şi fericită, pentru a-i bine dispune pe cumpărători.
Sunt cunoscute în tratatele de etică în afaceri şi alte drepturi ale angajaţilor:

 dreptul la aplicarea nediscriminatorie a unor criterii procedurale simple bine definite de
angajare, promovare şi concediere;
 dreptul de asociere şi de participare la beneficii şi la deciziile importante care îi privesc
direct.
Obligaţii morale ale angajaţilor
Loialitate şi moralitate
Gradul de responsabilizare, îndatoririle morale faţă de angajatori variază în funcţie de natura

angajamentului. Lucrătorii temporari, colaboratorii şi consultanţii angajaţi pentru o singură
tranzacţie n-au nici-o ală obligaţie în afară de a-şi face treaba pentru care sunt plătiţi.
În schimb din partea angajaţilor permanenţi se poate aştepta în mod rezonabil un oarecare
grad de fidelitate şi de loialitate faţă de compania la care lucrează, mai ales dacă aceasta le oferă o
siguranţă a locului de muncă, sentimentul de apartenenţă la o comunitate, sprijin şi înţelegere în
momentele dificile.
In realitate, mulţi oameni se comportă ca şi cum ar recunoaşte un anumit cod etic în viaţa lor
de toate zilele şi un altul, mai puţin strict, în viaţa de afaceri.
Whistle- blowing
In sens strict, in contextul eticii afacerilor se înţelege prin whistle- blowing gestul unui
angajat de a da publicităţii comiterea unor infracţiuni de către compania la care lucrează, infracţiuni
pe care managerii companiei ar dori să le ţină cât mai departe de opinia publică. Întrebările care se
pun in legătură cu acest gen de “ indiscreţie ” sunt dacă whistle- blowing este moralmente
permisibil sau este o abatere inacceptbilă de la norma loialităţii şi de la obligaţia de confidenţialitate.
Cel mai frecvent mod de abordare pune in balanţă pericolele probabile la care este expus
publicul in cazul in care se păstrează tăcerea, şi eventualele pierderi ale companiei, dacă se spune
adevărul.
Dacă riscurile pentru public sunt minime dar pierderile companiei sunt foarte mari,susţin unii,
obligaţia de confidenţialitate a angajatului ar trebui să prevaleze faţă de orice alte consideraţii.
Dacă riscul pentru public este însă foarte ridicat, whistle- blowing , poate fi un mod de
acţiune permis , sau in unele cazuri foarte grave, chiar necesar.
Ce se înţelege prin whistle- blowing in contextul eticii afacerilor
65
Prin whistle- blowing se înţelege gestul unui angajat de a da publicităţii comiterea unor
infracţiuni de către compania la care lucrează, infracţiuni pe care managerii companiei ar dori să le
ţină cât mai departe de opinia publică.
I. Definiţi şi exemplificaţi conceptele: inviolabilitate fizică , inviolabilitate socială ,
inviolabilitate informaţională , inviolabilitate psihologică …………………………………40p
II. Dreptul la muncă al angajaţilor se armonizează cu drepturile angajatorilor şi cu cele ale

acţionarilor din punct de vedere etic ? Exprimati justificat opinia personală…………………30p
III. Definiţi şi exemplificaţi situații de angajare cunoscute sub denumirea de : prezenteism,

principiul consimţirii conştiente, principiul de precauţie……………………………………………30p
Răspunsuri la testul de autoevaluare
I. Inviolabilitatea fizică : intangibilitatea persoanei de către ceilalţi şi dreptul individului

asupra unui « spaţiu personal « . De exemplu companiile care monitorizează video vestiarele sau
toaletele angajaţilor comit o indiscreţie inacceptabilă din acest punct de vedere …………………10p
Inviolabilitatea socială : libertatea individului de a interacţiona cu oricine şi oricum doreşte

în viaţa sa privată. Unii angajatori limitează această libertate, recomandând imperativ angajaţilor « să
nu păteze reputaţia firmei « printr-un comportament inacceptabil, imoral sau ilegal în viaţa lor
privată …………………………………………………………………………………………….10p
Inviolabilitatea informaţională : dreptul individului de a decide cum, când, şi în ce măsură

datele sale personale pot fi puse la dispoziţia altora. De exemplu acest comportament este încălcat
atunci când companiile angajează firme private de detectivi să facă investigaţii asupra unor angajaţi,
fără motive întemeiate de suspiciune ……………………………………………………………10p
Inviolabilitatea psihologică : dreptul individului de a-şi controla inputurile şi outputurile
nesocotit ,de pildă, în acele magazine ai căror manageri impun vânzătorilor să afişeze în permanenţă o
mină zâmbitoare şi fericită, pentru a-i bine dispune pe cumpărători……………………………10p
II. Pentru exprimarea şi justificarea propriei judecăţi de valoare, tinând cont de considerentele etice
din lumea afacerilor ……………………………………………………………………….30p
Prezenteismul: prelungirea excesivă a programului de lucru în detrimentul recreerii și al vieţii

de familie. ………………………………………………………………………10p
Principiul consimţirii conştiente : nimeni nu poate fi expus factorilor de risc fără să fi fost informat
în prealabil asupra pericolelor la care se expune.În consecinţă daunele pe care le suferă sănătatea
angajaţilor sunt rezultatele unor decizii conştiente ale acestora- influenţate de regulă de oferta unor
salarii mai mari pentru ocupaţiile cu grad ridicat de risc…………………………………10p
Principiul de precauţie , conform căruia introducerea unei noi tehnologii, asupra căreia planează
incertitudini în ceea ce priveşte riscurile potenţiale, să nu fie permisă decât după ce se face dovada
că nu este nocivă…………………………………………………………………………….10p
66
Unitatea de studiu ce urmează abordează Etica afacerilor internaţionale şi globalizarea dar ,toate
clarificările noționale și conținuturile informaționale ce au făcut conținutul unităţii de învăţare
anterioare sunt necesare înțelegerii acesteia.
...................................................................................................................................................................
.................................................................................

abordate.....................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
.

evaluare ....................................................................................................................................................
................................................................................................

Metodologică
........................................................................................................................................
......................................................
........................................................................................................................................
......................................................
Unitatea de învăţare nr. 6

Etica afacerilor internaţionale şi globalizarea
6. 1. Principii de bază ale eticii în afacerile internaţionale

6.2.Dilemele etice în afacerile internaţionale
6.3..Etica afacerilor în context global versus etica afacerilor în context local
6.4Responsabilitatea corporatistă în economia globalizată
6.5. Relativismul etic
 elemente fundamentale de filosofie morală,micro și macroeconomie, relaţii internaţionale

67

- cunoaşterea principiilor de bază ale eticii în afacerile internaţionale
- cunoaşterea fenomenului responsabilităţii corporatiste în contextul globalizării
- dezbaterea şi analiza dilemelor etice în afacerile internaţionale

Calculator
Cd
Videoproiector

Ion, Szabo, Nicoleta (coord.), „Dileme morale şi autonomie în contextul democratizării şi al
integrării europene”, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007 ;
Cuvinte cheie : responsabilitate corporatistă, economie globalizată,relativismul etic, imperialism etic
Texte explicative
6.1.Principii de bază ale eticii în afacerile internaţionale
Integrarea. Etica în afaceri trebuie să pătrundă în toate aspectele culturii organizaţionale şi să

se reflecte în sistemele manageriale. Companiile trebuie să înceapă cu integrarea eticii în fixarea
obiectivelor şi în practicile de recrutare, angajare şi de promovare a personalului.
Implementarea. Comportamentul etic nu este doar o idee, ci reclamă un efort de
implementare aunui plan de schimbare de atitudine în diferitele compartimente de activitate ale unei
corporaţii. Exemple: modificarea sistemelor de recompensare şi de stimulare a personalului,
promovarea unor practici superioare de protecţie a mediului, consultarea unor experţi atunci când este
cazul etc.
Internaţionalizarea. Deschiderea mereu mai extinsă către piaţa globală este necesară pentru
orice afacere de succe din sec. XXI. Ea se poate realiza prin parteneriate internaţionale, blocuri
comerciale şi prin implementarea acordurilor GATT sau a altor acorduri similare. Clarificarea
propriei definiţii a integrităţii morale, astfel încât aceasta să poată transcede graniţele naţionale, este
necesară pentru orice corporaţie care operează pe piaţa globală, având drept rezultat un program de
68
acţiune şi un cod etic fără culoare specific culturală, ce nu solicită modificări de esenţă atunci când se
aplică în contexte globale.
6.2.Dilemele etice în afacerile internaţionale sunt cele referitoare la :
Probleme etice legate de forţa de muncă cum ar fi :

 salarizarea angajaţilor care lucrează pentru companii multinaţionale;
 managementul filialelor din alte ţări ale corporaţiilor multinaţionale,
 discriminarea femeilor,
 angajarea minorilor,
 măsurile de protecţie ale salariaţilor.
Probleme etice privind calitatea şi siguranţa produselor;
Probleme etice privind protecţia mediului.
Dată fiind marea diversitate a moravurilor din lumea afacerilor internaţionale, problema
principală cu care se confruntă îndeosebi marile corporaţii multinaţionale, care operează pe piaţa
globală, este alegerea unei dintre următoarele politici alternative :
 fie respectarea strictă a codului etic al firmei din ţara de origine oriunde ar opera in lume;
 fie pe de altă parte, adaptarea politicii firmei la tradiţiile şi stilul de afaceri din fiecare ţară
străină unde operează.
Printre numeroasele probleme sensibile pe care trebuie să le gestioneze firmele care operează
la scară mondială cea mai gravă şi având consecinţele cele mai importante este fără îndoială
corupţia. Globalizarea face ca economiile naţionale şi corporaţiile să fie tot mai interdependente,
astfel încât corupţia dintr-o abumită parte a lumii poate afecta piaţa mondială.De asemenea
corporaţiile multinaţionale au simţit pe propria piele un adevăr dureros: cei care fac afaceri necurate
pe plan internaţional nu sunt numai agenţii corupţiei, ci uneori, şi victimele ei.A da mită înseamnă
să oferi, să promiţi ori să dai ceva cu scopul de a influenţa o autoritate, oficialitate publică în
exercitarea îndatoririlor sale oficiale.Mita se oferă şi/sau se pretinde în diferite forme : bani,
avantaje pecuniare sau nonpecuniare. Într-o estimare prudentă, sumele totale plătite ca mită în
afacerile internaţionale se cifrează la 80 miliarde de dolari anual- cam cât estimează ONU că ar fi
necesar pentru eradicarea sărăciei din lumea contemporană. În conformitate cu evaluările Băncii
Mondiale , corupţia generalizată poate diminua ritmul de creştere al unei ţări cu 1% în comparaţie
cu alte ţări situate la acelaşi nivel, dar cu o corupţie diminuată.
Temă pentru referat
Pentru care dintre următoarele politici alternative ați opta în cadrul eticii afacerilor
internaționale; argumentați-vă alegerea făcută.
 fie respectarea strictă a codului etic al firmei din ţara de origine oriunde ar
opera in lume;
 fie adaptarea politicii firmei la tradiţiile şi stilul de afaceri din fiecare ţară
6.3.Etica afacerilor în context global versus etica afacerilor în context local
Etica afacerilor în contextul globalizării se confruntă cu teme noi, care nu intră în sfera de
interes al eticii afacerilor tradiţionale. Globalizarea aduce complicaţii suplimentare pentru problemele
eticii afacerilor prin faptul că părţile interesate într-o firmă sunt mult mai greu de localizat, având în
69
acelaşi timp interese mult mai diverse decât cele considerate anterior. Cu toate acestea se consideră că
etica afacerilor în context global nu se deosebeşte de (ceea ce am putea denumi) etica afacerilor în
context local din cauza acestei situaţii noi cu privire la părţile interesate, situaţie apărută datorită
globalizării. Aceasta se întâmplă întrucât argumentele de natură etică rămân neschimbate, iar simpla
complexitate tehnică superioară a punerii lor în practică nu le afectează în nici un fel. Specialiștii în
domeniu susţin că etica afacerilor în contextul globalizării economice are ca domeniu de interes
numai acele probleme noi, care nu fuseseră abordate anterior datorită simplului fapt că nu aveau cum
să apară în context local. Un astfel de caz este conduita pe care ar trebui să o adopte firmele atunci
când operează în pieţe al căror climat etic (şi valoric) este diferit de cel al culturii din care provin. În
funcţie de poziţia pe care o adoptă în faţa diferenţelor de ordin etic a pieţelor în care sunt prezente,
companiile implicate în procesul de globalizare economică se cataloghează drept multinaţionale,
internaţionale sau transnaţionale. Companiile multinaţionale sunt extrem de sensibile la diferenţele
locale sau naţionale în care operează, calibrându-şi practicile comerciale în consecinţă. În general,
companiile multinaţionale produc bunuri şi servicii conform standardelor locale, pentru piaţa locală
.Companiile internaţionale utilizează modelul practicii comerciale al companiei mamă, şi impun
aceleaşi standarde indiferent de comunitatea în care acţionează. Ele produc bunuri şi servicii unice
indiferent de piaţă, respectând aceleaşi standarde pretutindeni, iar transferul de valori şi experienţă
este unidirecţional, numai dinspre piaţa de origine (e.g., McDonald’s). Companiile transnaţionale sau
globale îşi dispersează activităţile în funcţie de oportunităţile oferite de pieţele în care activează,
producând bunuri care nu sunt în mod necesar destinate pieţei în care sunt produse. Standardele
comerciale folosite sunt o combinaţie între standardul companiei mamă şi cele locale, transferul de
valori şi experienţă fiind în general multidirecţional .Problema etică care se pune este care dintre
aceste tipuri de companii adoptă o poziţie corectă sau cel puţin sustenabilă. Se consideră că răspunsul
la întrebarea “Când eşti în Roma, trebuie să te comporţi sau nu precum romanii?” trebuie să pornească
de la constatarea că practicile etice diferă de la o cultură la alta. Relativismul cultural este o stare de
fapt, pentru care antropologia a furnizat date empirice suficiente pentru a fi acceptat. Însă acceptarea
relativismului cultural nu implică în mod automat acceptarea relativismului moral. La o examinare
mai atentă se observă că principiile morale nu variază de la o cultură la alta, ci numai modul (sau
practicile morale) în care acestea sunt puse în practică. Date fiind situaţiile diferite care au conturat
culturile, ar fi fost surprinzător ca practicile morale să fie identice, chiar dacă se conduc după aceleaşi
consideraţii etice. Cum nu are sens să discutăm despre obligaţiile morale specifice firmelor care
acţionează la nivel global (şi care se adaugă obligaţilor lor ‘tradiţionale’) decât în măsura în care
există nişte diferenţe relevante din punct de vedere etic între contextul tradiţional de analiză etică şi
contextul global, înseamnă că putem vorbi de obligaţii specifice afacerilor globale atunci când există
diferenţe între principiile morale. Dacă diferenţele sesizate sunt numai diferenţe între practicile
morale, acest lucru semnifică faptul că nu avem de a face cu obligaţii morale diferite. Explicaţia
constă în faptul că principiile morale care se aplică în noile contexte rămân aceleaşi, singurul lucru
modificat fiind modul lor de aplicare datorat circumstanţelor factuale diferite.
Tema de referat
Realizați un minieseu pornind de la un caz concret de conduita pe care ar trebui să

o adopte firmele atunci când operează în pieţe al căror climat etic (şi valoric) este diferit de
cel al culturii din care provin.
6.4.Responsabilitatea corporatistă în economia globalizată
70
Globalizarea, deşi nu numai ea, conduce la inegalităţi, fie ele pecuniare sau de altă natură.
Sunt o categorie de specialiști în domeniu care consideră că cetăţenii ţărilor avantajate au o datorie
morală de a redistribui veniturile lor către locuitorii ţărilor dezavantajate - nu din motive umanitare, ci
din considerente ce ţin de principiile dreptăţii. Teoria dreptăţii distributive a lui Rawls se dovedeşte
limitată, în primul rând datorită faptului că nu ia în calcul inegalităţii distribuţiei de resurse la nivel
mondial. Pe de altă parte, asumpţia că auto-suficienţei comunităţilor locale se dovedeşte a fi invalidată
de fapte, mai ales în urma creşterii interdependenţei economice globale. Dat fiind rolul masiv al
corporaţiilor în această economie globală, se consideră că responsabilitatea corporatistă cu privire la
dreptatea globală trebuie să fie unul din subiectele majore ale eticii afacerilor. Globalizarea
economică aduce cu sine un fenomen acut şi de mare impact, anume competiţia complexă dintre
pieţele diferitelor ţări. Competiţia complexă se referă la faptul că companiile, fie ele multinaţionale,
internaţionale sau transnaţionale, acţionează pe pieţe diferite, în funcţie de oportunităţile specifice
oferite de fiecare piaţă în parte. Acest lucru poate crea tensiuni de natură morală, întrucât profitul
obţinut pe o anumită piaţă (unde, spre exemplu, se produc la un preţ scăzut anumite bunuri) nu se
regăseşte neapărat la actorii care au produs acel profit pe acea piaţă. Dar problema etică apare datorită
faptului că în context global trebuie ţinut cont că forţa de muncă este unul dintre criteriile importante
care influenţează decizia unei companii străine de a opera pe o anumită piaţă. Astfel, o companie
poate decide să producă bunuri şi servicii într-o anumită zonă sau ţară fie întrucât forţa de muncă are
calificarea necesară pe care compania nu o poate găsi în altă parte, fie întrucât forţa de muncă este
comparativ mai ieftină în acea comunitate. În situaţia în care o companie alege o ţară anume numai în
vederea exploatării resurselor ieftine, rezultă că atunci când se discută despre drepturile angajaţilor
trebuie avut în vedere un echilibru între protejarea acestora şi conservarea avantajului competiţional
pe care aceştia îl au în raport cu mâna de lucru din alte zone. Unii analiști economici și specialiști
susţin că firmele nu au dreptul moral de a migra către alte pieţe care le oferă avantaje competiţionale
mai bune, întrucât acest lucru se bazează pe o inechitate flagrantă între angajaţi şi angajatori. În mod
concret, procesul de globalizare economică contemporan operează pe baza unei discriminări între
libertatea absolută a circulaţiei de capital şi pe libertatea limitată a circulaţiei forţei de muncă. Ideea că
investitorii au libertate absolută în a decide unde şi când să investească pe plan global vine din
perioada de dinaintea primului război mondial, când imigrarea era mai puţin reglementată, iar
angajaţii se bucurau de libertatea de a se deplasa şi munci acolo unde piaţa de muncă li se părea
propice. Astăzi însă, acest echilibru teoretic între investitori şi forţa de muncă a dispărut, şi în
consecinţă este datoria morală a companiilor să compenseze pentru această inechitate. Corectitudinea
procedurală reclamă luarea în calcul a drepturilor şi nevoilor celor care depind de existenţa activităţii
firmelor pe o anumită piaţă, întrucât gradul de libertate al actorilor pe piaţa este inegal distribuit. În
plus anumite drepturi ale angajaţilor nu pot fi puse în balanţa economică. Pentru a specifica, existenţa
unor condiţii decente de lucru, respectarea drepturilor omului ale lucrătorilor, nediscriminarea în
funcţie de sex, religie, culoare, rasă, etnie, orientări sexuale, cetăţenie, statut marital, vârstă, sau
neexploatarea minorilor constituie o minima moralia peste care nici o companie, indiferent de
avantajul competiţional pe care îl urmăreşte, nu are dreptul moral să treacă.
Cu toate acestea, aplicarea unor standarde etice uniforme este supusă unei duble critici.
 Pe de o parte, aplicarea unui standard uniform poate fi interpretat drept imperialism etic.
 Pe de altă parte, argumentul etic al deontologiştilor ar putea fi interpretat ca făcând parte dintr-
un arsenal economic care urmăreşte să prezerve avantajele competiţionale ale celor deja
favorizaţi.
Multe din discursurile care atenţionează asupra pericolelor globalizării vorbesc despre
71
 imoralitatea celor care folosesc, de exemplu, mijloace de producţie care poluează excesiv,
 imoralitatea celor care folosesc, de exemplu munca copiilor.
Argumentul lor este că locuitorii zonei afectate (sau copii angajaţi) nu sunt în acel caz trataţi
drept scopuri în sine, şi deci firmele respective ar trebui sancţionate şi produsele lor boicotate.
Comentariu:
Aceasta poziţie este una cinică, atâta timp cât nu există un alt sistem care să le ofere celor
afectaţi de activitatea firmei un venit decent. Dimpotrivă, atâta timp cât acei locuitori (sau copii) nu
pot fi protejaţi de un sistem global, momentan singurul mod de a-i trata ca scopuri în sine este prin a
le permite firmelor să considere lipsa unor standarde etice solide locale drept un avantaj comercial.
Impunerea unor standarde etice suplimentare ar duce la pierderea avantajului comparativ, şi la
retragerea de pe piaţa locală a firmei respective, văduvindu-i de venituri pe cei pe care impunerea
unor standarde etice suplimentare se presupune că i-ar proteja.
6.5.Relativismul etic
Când principiile morale ale noilor pieţe diferă de cele ale pieţelor din care provin firmele,
atunci întrebarea “Când eşti în Roma, trebuie să te comporţi sau nu precum romanii?” este consistentă
şi poate duce la stabilirea unor obligaţii noi pentru afaceri.
În condiţiile în care relativismul etic nu este o poziţie teoretică acceptată, faptul că seturile de
principii morale diferă se poate datora :
 fie faptului că unul dintre seturile de principii morale nu este justificat,

 fie că fiecare dintre seturile de principii morale este complementar celorlalte seturi
morale,
În consecință apar următoarelor cazuri posibile:
 În cazul în care principiile sunt diferite deşi sunt justificate moral, înseamnă că principiile
morale ale noii pieţei sunt complementare celor din piaţa de provenienţă. În acest caz, firmele
străine au obligaţia morală să se comporte în Roma precum romanii, nefăcând rabat nici de la
obligaţiile morale pe care le aveau deja.
 În cazul în care principiile morale ale noii pieţe nu sunt justificate, atunci firmele străine au
obligaţia morală ca atunci când sunt în Roma, să nu se comporte precum romanii.
 În cazul în care principiile pieţei gazdă sunt singurele justificate, atunci companiile străine au
obligaţia morală de a face numai precum romanii, eventual nu numai în Roma ci şi în celelalte
pieţe în care sunt prezente.
 Există posibilitatea ca atât principiile morale ale pieţei din care provin cât şi cele ale găsite în
spaţiul economic gazdă local să nu fie justificate, caz în care răspunsul la întrebarea “cum să te
comporţi la Roma?” este evident: “nu ca romanii”.
Neajunsul acestui tip de non-relativism moral în afaceri este că poate fi acuzat de imperialism etic. A
refuza imperialismul etic nu înseamnă a afirma existenţa unor sisteme etice alternative, ci a sublinia
faptul că interpretările unor termeni fundamentali diferă în mod profund de la un context cultural la
altul.
72
O categorie de specialiști în domeniul eticii în afaceri susţine că în timp ce principiile morale sunt
fixe, numai forma practică pe care o iau acestea diferă de la o cultură la alta.
O altă categorie de specialiști în domeniul eticii în afaceri susţine că principiile morale însele trebuie
să fie interpretate în funcţie de diversele contexte culturale.
Concret, termenii de “autonomie”, “egalitate”, sau “proprietate privată” pot fi lipsiţi de sens
în anumite comunităţi,și pot avea un înţeles diferit ,pot provoca probleme grave de natură morală în
alte comunități
Exemplu concludent în acest sens: în Japonia ideea de proprietate are cu totul alte conotaţii
decât cele din cultura de sorginte europeană. Pentru mediul cultural japonez, proprietatea privată
este înţeleasă în primul rând ca un mijloc de a promova interese publice, non-egoiste, şi numai în
ultimul rând ca deservind interesele egoiste ale posesorilor. În cazul în care o companie se confruntă
cu dificultăţi financiare, prima măsură luată de manageri este reducerea propriului salariu, urmată
de reducerea dividendelor datorate acţionarilor, şi abia apoi de reducerea veniturilor angajaţilor. În
situaţia în care nici aceste acţiuni nu-şi dovedesc eficienţa, se trece la vânzarea activelor firmei, iar
concedierea angajaţilor este resortul ultim la care se apelează. Se observă că dreptul de proprietate
(în înţeles europocentrist) este încălcat de două ori de managerii japonezi, prima dată prin reducerea
veniturilor cuvenite acţionarilor, iar a doua oară prin vânzarea proprietăţii acestora în folosul
conservării locurilor de muncă ale angajaţilor. Se observă că dincolo de consideraţiile metodologice
(cum ar fi discuţia despre relativism), sunt necesare analizele locale, adaptate particularităţilor fiecărui
caz. În acelaşi timp, trebuie luate în calcul şi consideraţii ce ţin de dreptatea la nivel global. Spre
exemplu, răspunsul la întrebarea “Când eşti în Roma, trebuie să te comporţi sau nu precum romanii?”,
este determinat şi de implicaţiile pe care comportamentul din Roma al unei firme îl are asupra ne-
romanilor. S-ar putea ca o soluţie care pare suficient justificată în termeni relativism/non-relativism,
să fie caducă din perspectivă globală.
Temă pentru referat.
Realizați un studiu comparativ între imperialismul etic și alte două tipuri de opinii și
anume :
 Un tip de opinie care susţine că în timp ce principiile morale sunt fixe, numai forma
practică pe care o iau acestea diferă de la o cultură la alta,
 Un alt tip de opinie care susţine că principiile morale însele trebuie să fie interpretate în
funcţie de diversele contexte culturale.
6.1.Principii de bază ale eticii în afacerile internaţionale
73
Integrarea. Etica în afaceri trebuie să pătrundă în toate aspectele culturii organizaţionale şi să se
reflecte în sistemele manageriale. Companiile trebuie să înceapă cu integrarea eticii în fixarea
obiectivelor şi în practicile de recrutare, angajare şi de promovare a personalului.
Implementarea. Comportamentul etic nu este doar o idee, ci reclamă un efort de implementare aunui
plan de schimbare de atitudine în diferitele compartimente de activitate ale unei corporaţii. Exemple:
modificarea sistemelor de recompensare şi de stimulare a personalului, promovarea unor practici
superioare de protecţie a mediului, consultarea unor experţi atunci când este cazul etc.
Internaţionalizarea. Deschiderea mereu mai extinsă către piaţa globală este necesară pentru orice
afacere de succe din sec. XXI. Ea se poate realiza prin parteneriate internaţionale, blocuri comerciale
şi prin implementarea acordurilor GATT sau a altor acorduri similare. Clarificarea propriei definiţii a
integrităţii morale, astfel încât aceasta să poată transcede graniţele naţionale, este necesară pentru
orice corporaţie care operează pe piaţa globală, având drept rezultat un program de acţiune şi un cod
etic fără culoare specific culturală, ce nu solicită modificări de esenţă atunci când se aplică în contexte
globale.
6.2.Dilemele etice în afacerile internaţionale sunt cele referitoare la :

Dată fiind marea diversitate a moravurilor din lumea afacerilor internaţionale, problema
principală cu care se confruntă îndeosebi marile corporaţii multinaţionale, care operează pe piaţa
globală, este alegerea unei dintre următoarele politici alternative :
 fie respectarea strictă a codului etic al firmei din ţara de origine oriunde ar opera in lume;
 fie pe de altă parte, adaptarea politicii firmei la tradiţiile şi stilul de afaceri din fiecare ţară
Printre numeroasele probleme sensibile pe care trebuie să le gestioneze firmele care operează
la scară mondială cea mai gravă şi având consecinţele cele mai importante este fără îndoială
corupţia.
6.3.Etica afacerilor în context global versus etica afacerilor în context local
Etica afacerilor în contextul globalizării se confruntă cu teme noi, care nu intră în sfera de
interes al eticii afacerilor tradiţionale. Globalizarea aduce complicaţii suplimentare pentru problemele
eticii afacerilor prin faptul că părţile interesate într-o firmă sunt mult mai greu de localizat, având în
acelaşi timp interese mult mai diverse decât cele considerate anterior. Cu toate acestea se consideră că
etica afacerilor în context global nu se deosebeşte de (ceea ce am putea denumi) etica afacerilor în
context local din cauza acestei situaţii noi cu privire la părţile interesate, situaţie apărută datorită
globalizării. Aceasta se întâmplă întrucât argumentele de natură etică rămân neschimbate, iar simpla
complexitate tehnică superioară a punerii lor în practică nu le afectează în nici un fel. Specialiștii în
domeniu susţin că etica afacerilor în contextul globalizării economice are ca domeniu de interes
numai acele probleme noi, care nu fuseseră abordate anterior datorită simplului fapt că nu aveau cum
să apară în context local.
74
6.4.Responsabilitatea corporatistă în economia globalizată
Globalizarea, conduce la inegalităţi, fie ele pecuniare sau de altă natură. Sunt o categorie de
specialiști în domeniu care consideră că cetăţenii ţărilor avantajate au o datorie morală de a redistribui
veniturile lor către locuitorii ţărilor dezavantajate - nu din motive umanitare, ci din considerente ce ţin
de principiile dreptăţii. Dat fiind rolul masiv al corporaţiilor în această economie globală, se consideră
că responsabilitatea corporatistă cu privire la dreptatea globală trebuie să fie unul din subiectele
majore ale eticii afacerilor. Globalizarea economică aduce cu sine un fenomen acut şi de mare impact,
anume .Unii analiști economici și specialiști susţin că firmele nu au dreptul moral de a migra către alte
pieţe care le oferă avantaje competiţionale mai bune, întrucât acest lucru se bazează pe o inechitate
flagrantă între angajaţi şi angajatori. În mod concret, procesul de globalizare economică contemporan
operează pe baza unei discriminări între libertatea absolută a circulaţiei de capital şi pe libertatea
limitată a circulaţiei forţei de muncă. Ideea că investitorii au libertate absolută în a decide unde şi
când să investească pe plan global vine din perioada de dinaintea primului război mondial, când
imigrarea era mai puţin reglementată, iar angajaţii se bucurau de libertatea de a se deplasa şi munci
acolo unde piaţa de muncă li se părea propice. Astăzi însă, acest echilibru teoretic între investitori şi
forţa de muncă a dispărut, şi în consecinţă este datoria morală a companiilor să compenseze pentru
această inechitate.
Aplicarea unor standarde etice uniforme este supusă unei duble critici.
 Pe de o parte, aplicarea unui standard uniform poate fi interpretat drept imperialism etic.
 Pe de altă parte, argumentul etic al deontologiştilor ar putea fi interpretat ca făcând parte dintr-
un arsenal economic care urmăreşte să prezerve avantajele competiţionale ale celor deja
favorizaţi.
Multe din discursurile care atenţionează asupra pericolelor globalizării vorbesc despre
 imoralitatea celor care folosesc, de exemplu, mijloace de producţie care poluează excesiv,
 imoralitatea celor care folosesc, de exemplu munca copiilor.
Argumentul lor este că locuitorii zonei afectate (sau copii angajaţi) nu sunt în acel caz trataţi drept
scopuri în sine, şi deci firmele respective ar trebui sancţionate şi produsele lor boicotate.
6.5.Relativismul etic
În condiţiile în care relativismul etic este o poziţie teoretică acceptată, faptul că seturile de
principii morale diferă se poate datora :
 fie faptului că unul dintre seturile de principii morale nu este justificat,

 fie că fiecare dintre seturile de principii morale este complementar celorlalte seturi
morale,
În consecință apar următoarelor cazuri posibile:
 În cazul în care principiile sunt diferite deşi sunt justificate moral, înseamnă că principiile
morale ale noii pieţei sunt complementare celor din piaţa de provenienţă. În acest caz, firmele
75
străine au obligaţia morală să se comporte în Roma precum romanii, nefăcând rabat nici de la
obligaţiile morale pe care le aveau deja.
 În cazul în care principiile morale ale noii pieţe nu sunt justificate, atunci firmele străine au
obligaţia morală ca atunci când sunt în Roma, să nu se comporte precum romanii.
 În cazul în care principiile pieţei gazdă sunt singurele justificate, atunci companiile străine au
obligaţia morală de a face numai precum romanii, eventual nu numai în Roma ci şi în celelalte
pieţe în care sunt prezente.
 Există posibilitatea ca atât principiile morale ale pieţei din care provin cât şi cele ale găsite în
spaţiul economic gazdă local să nu fie justificate, caz în care răspunsul la întrebarea “cum să te
comporţi la Roma?” este evident: “nu ca romanii”.
Neajunsul acestui tip de non-relativism moral în afaceri este că poate fi acuzat de imperialism etic. A
refuza imperialismul etic nu înseamnă a afirma existenţa unor sisteme etice alternative, ci a sublinia
faptul că interpretările unor termeni fundamentali diferă în mod profund de la un context cultural la
altul.
O categorie de specialiști în domeniul eticii în afaceri susţine că în timp ce principiile morale sunt
fixe, numai forma practică pe care o iau acestea diferă de la o cultură la alta.
O altă categorie de specialiști în domeniul eticii în afaceri susţine că principiile morale însele trebuie
să fie interpretate în funcţie de diversele contexte culturale.
În ce domenii apar cele mai importante şi frecvente dileme etice referitoare la afacerile
internaţionale
Răspuns:
I.Precizaţi şi explicaţi succint principiile de bază ale eticii în afacerile internaţionale………30p
II. Cum justifică relativismul etic faptul că seturile de principii morale diferă de la o ţară la
alta ?......................................................................................................................................... 20p
III .Care sunt criticile aduse poziţiei specaliştilor în relaţii internaţionale referitoare la aplicarea unor
standarde etice uniforme în toate ţările lumii ?................................................................ 20p
IV.Completați spațiile libere și interpretați textele rezultate din perspectiva responsabilității

corporatiste în economia globalizată :
76
A) aplicarea unui standard uniform poate fi interpretat drept…………………
B) argumentul etic al …......... ar putea fi interpretat ca făcând parte dintr-un arsenal

economic care urmăreşte să prezerve ……………. competiţionale ale celor deja favorizaţi.
Cuvinte pentru înlocuit: deontologişti, imperialism etic, avantajele, dezavantajele, relativism

etic,globalizare, guvernanță corporativă………………………………………………..30P
I. Principiile de bază ale eticii în afacerile internaţionale sunt :
Internaţionalizarea. Principiu ce se poate realiza prin parteneriate internaţionale, blocuri

comerciale şi prin implementarea acordurilor GATT sau a altor acorduri similare.
Clarificarea propriei definiţii a integrităţii morale, astfel încât aceasta să poată transcede
graniţele naţionale, este necesară pentru orice corporaţie care operează pe piaţa globală, având
drept rezultat un program de acţiune şi un cod etic fără culoare specific culturală, ce nu
solicită modificări de esenţă atunci când se aplică în contexte globale.
Integrarea. Etica în afaceri trebuie să pătrundă în toate aspectele culturii organizaţionale şi să

se reflecte în sistemele manageriale. Companiile trebuie să înceapă cu integrarea eticii în
fixarea obiectivelor şi în practicile de recrutare, angajare şi de promovare a personalului.
Implementarea.Comportamentul etic nu este doar o idee, ci reclamă un efort de implementare

aunui plan de schimbare de atitudine în diferitele compartimente de activitate ale unei
corporaţii. Exemple: modificarea sistemelor de recompensare şi de stimulare a personalului,
promovarea unor practici superioare de protecţie a mediului, consultarea unor experţi atunci
când este cazul etc.
II.Relativismul etic este o poziţie teoretică ce accepta, faptul că seturile de principii morale
diferă de la o ţară la alta din două motive :
 fie datorită faptului că unul dintre seturile de principii morale nu este justificat,
 fie datorită faptului că fiecare dintre seturile de principii morale este complementar
celorlalte seturi morale,
III. Criticile aduse poziţiei specaliştilor în relaţii internaţionale referitoare la aplicarea unor standarde
etice uniforme în toate ţările lumii sunt:
 Pe de o parte, aplicarea unui standard uniform poate fi interpretat drept imperialism etic.
 Pe de altă parte, argumentul etic al deontologiştilor ar putea fi interpretat ca făcând parte
dintr-un arsenal economic care urmăreşte să prezerve avantajele competiţionale ale celor
deja favorizaţi.
IV. Pentru completarea corectă a spaţiilor lacunare cu cuvintele imperialism

etic,avantajele şi deontologiştilor………………………………………………………9 p
Pentru interpretarea textelor……………………………………………………..21p
77
Unitatea de studiu ce urmează abordează Etica în comunicarea managerială dar ,toate
clarificările noționale și conținuturile informaționale ce au făcut conținutul unităţii de învăţare
anterioare sunt necesare înțelegerii acesteia.
...................................................................................................................................................................
.................................................................................

abordate.....................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
.

evaluare ....................................................................................................................................................
................................................................................................

Metodologică
........................................................................................................................................
......................................................
........................................................................................................................................
......................................................
Etica în comunicarea managerială

7.2. Principii şI factori de influenţă ai comunicării manageriale
 elemente fundamentale de filosofie morală,micro și macroeconomie, comunicare

78
- cunoaşterea principiilor de bază ale eticii în comunicarea managerială
- cunoaşterea factorilor de influenţă ai comunicării manageriale
- înţelegerea şi analiza critică a eticii în relaţiile publice

Calculator
Cd
Videoproiector
Popescu, Silvia – Comunicare şi relaţii publice, Editura Universităţii „Titu Maiorescu”,
Bucureşti, 2007;
Popescu, Silvia, Fundamente epistemologice ale comunicării, Editura Renaissance,
Bucureşti, 2008;
Cuvinte cheie : comunicarea managerială, specialistul în relații publice , jurnalistul de știri,

patronul de trust media
Texte explicative
În contextul comunicării manageriale există trei elemente de politică a organizaţiei ce
trebuie avute în vedere pentru a asigura o organizaţie etică: Informaţia necesară
organizaţiei ,modul de strângere a informaţiei, modul de lucru cu informaţia.
1. Informaţia necesară organizaţiei se află la confluenţa a trei surse:
 informaţia privind individul,

 informaţia privind organizaţia şi
 informaţia privind mediul în care funcţionează organizaţia.
2.Modul de strângere a informaţiei. Conducerea unei organizaţii trebuie să fie preocupată nu

numai de etica scopului strângerii informaţiei, ci şi de etica modului în care aceasta se face.
3.Modul de lucru cu informaţia:

 cine are acces la informaţie,
79
 când să se deblocheze o anumită informaţie,
 când să se distrugă informaţia.
Prin modul în care comunică, managerul este o “reclamă” pentru el însuşi şi pentru organizaţia pe
care o reprezintă.
Atributele în jurul cărora se concentrează etica în procesul de comunicare managerială sunt:

 claritatea,
 precizia
 corectitudinea,
 integritatea,
 loialitatea,
 discreţia
 oportunitatea comunicării.
Pentru manager comunicarea onestă nu este doar cea mai bună politică, ci este şi singura capabilă
de a păstra căile de comunicare deschise, deci de a face procesul de management posibil sub toate
aspectele acestuia.
Etica managerului generează o anumită imagine personală în faţa angajaţilor şi o imagine a

organizaţiei în faţa comunităţii şi a societăţii.
În contextul în care organizaţiile devin tot mai mari şi mai puternice apare necesitatea ca
acestea să acţioneze într-un mod etic, responsabil din punct de vedere social.
Un bun punct de plecare în aprecierea procesului şi produselor comunicării sub aspectul
eticii este examinarea adevăratului motiv (intenţie) şi scop al comunicării precum şi impactul
acesteia.
Exemplificare :
O afirmaţie eronată dacă apare în mod accidental, nu poate fi catalogată ca neetică, ci
neprofesională. Dar una care este în mod deliberat eronată, având ca intenţie derutarea,
manipularea, înşelarea sau confuzia, este neetică. Mesajele nu sunt în sine etice sau neetice. Ceea
ce determină ca un mesaj să fie etic sau nu, rezidă în ceea ce emitentul mesajului intenţionează să
realizeze prin intermediul acestui mesaj.
Problemele de etică a comunicării trebuie analizate cu şi mai mare prudenţă în cazul

mesajelor negative cu implicaţii emoţionale, de influenţare/convingere, al mesajelor legate de
conflicte.
În legătură cu acestea pot să apară cerinţe contradictorii între a comunica cu tact dar a nu fi
manipulativ, a spune adevărul dar a nu fi lipsit de diplomaţie etc.
Câteva dintre dilemele de etică ce stau în faţa managerului gravitează în jurul noţiunilor de :
 secret al informaţiei,
 transmitere de informaţii din interiorul organizaţiei spre exterior,
 zvonul şi bârfa,
 minciuna,
 eufemismele,
 ambiguitatea,
 acţiunea de a cere scuze,
 autocritica.
80
7.2. Principii şi factori de influenţă ai comunicării manageriale din perspectivă etică
Atributele în jurul cărora se concentrează etica în procesul de comunicare managerială sunt :
claritatea, precizia şi corectitudinea, integritatea, loialitatea, discreţia şi oportunitatea comunicării; ele
se circumscriu onestităţii.
Pentru manager comunicarea onestă nu este doar cea mai bună politică, ci este şi singura
capabilă de a păstra căile de comunicare deschise, deci de a face procesul de management posibil sub
toate aspectele acestuia.
Etica managerului generează o anumită imagine personală în faţa angajaţilor şi o imagine a
organizaţiei în faţa comunităţii şi a societăţii. În contextul în care organizaţiile devin tot mai mari şi
mai puternice apare necesitatea ca acestea să acţioneze într-un mod etic, responsabil din punct de
vedere social. În mare parte aceasta înseamnă, din partea lor, o preocupare pentru satisfacerea nevoi
lor de produse şi servicii ale societăţii în general.
Mediul fizic, social, politic şi economic, opiniile şi nevoile oamenilor sunt în continuă
schimbare. De aceea managerii trebuie să fie receptivi la standardele etice dominate în societate la un
moment dat pentru a fi în măsură să se adapteze şi să asigure adaptarea organizaţiei la acestea.
Un bun punct de plecare în aprecierea procesului şi produselor comunicării sub aspectul eticii
este examinarea adevăratului motiv (intenţie) şi scop al comunicării precum şi impactul acesteia.
O afirmaţie eronată, de exemplu, dacă apare în mod accidental, nu poate fi catalogată ca neetică, ci
neprofesională. Dar una care este în mod deliberat eronată, având ca intenţie derutarea, manipularea,
înşelarea sau confuzia, este neetică dacă, de exemplu, nu se intenţionează respectarea promisiunilor.
Distorsionarea neintenţionată a informaţiilor datorată naturii umane este un alt factor care trebuie
luat în considerare sub aspect etic.
Mesajele nu sunt în sine etice sau neetice. Ceea ce determină ca un mesaj să fie etic sau nu,
rezidă în ceea ce emitentul mesajului intenţionează să realizeze prin intermediul acestui mesaj. Ne
putem însă întreba ce se întâmplă când intenţia este pozitivă dar impactul pe care îl are comunicarea
este negativ? Un vechi proverb spune că „ drumul spre iad este pavat cu intenţii bune"; acesta rămâne
adevărat şi în cazul comunicării manageriale. Managerul trebuie deci să aibă In vedere nu numai
motivele, intenţiile şi scopul comunicării, ci şi impactul posibil al acesteia.
Problemele de etică ale comunicării trebuie analizate cu şi mai mare prudenta în cazul mesajelor
negative cu implicaţii emoţionale, de influenţate/convingere, al mesajelor legate de conflicte, în
legătură cu acestea pot să apară cerinţe contradictorii întră a comunica cu tact dar a nu fi manipulativ,
a spune adevărul dar a nu fi lipsit de diplomaţie etc.. Pentru a putea "naviga" printre aceste jaloane
managerul va trebui să facă alegerea corectă a organizării şi formatului mesajului, a stilului de
comunicare, a limbajului şi să aibă în vedere multe alte aspecte.
Problemele de etică trebuie analizate şi prin prisma prevederilor legale şi a preceptelor morale
naţionale specifice. Managerul operând în mediul internaţional trebuie să cunoască sensibilităţile
culturale, caracteristicile regionale şi etnice, obiceiurile şi elementele speci¬fice ale ţărilor unde sau în
legătură cu care îşi desfăşoară activitatea.
Principiul de baza al eticii in comunicare este de a trata subordonatii ca oameni,deci ca fiinte
rationale, libere, constiente, stapane pe viata lor, responsabile de
sarcinile pe care si le-au asumat.
Factorii care determina o comunicare manageriala etica sunt: reglementarile guvernamentale,
codurile de etica, regulamentele organizatiei si
carasteristicile individului.
81
Factorii care influenteaza caracterul etic al comunicarii manageriale sunt:
 calitatiile pozitive ale individului ce comunica cum ar fi: credibilitetea,

integritatea,loialitatea si respectul fata de om
 respectarea sarcinilor si promisiunilor asumate
 exemplul personal al conducerii de varf
 corectitudinea informatiilor
 prejudecati
 tensiuni fizice si psihologice
Specialistii in relatii publice trebuie sa elimine din minte ideea ca activitatea lor este similara
jurnalistilor de stiri, desi, cel putin teoretic, ambii se afla in slujba adevarului si informatiei.
Tabel comparativ al activității specialistului în relații publice cu a jurnalistului de știri și a

patronului de trust media
specialistul în relații publice Jurnalistul de știri Patronul de trust

media
se afla in slujba se afla in slujba pot controla mass
adevarului si informatiei. adevarului si informatiei. media
percep o valoare mai mare a percep o valoare mai scăzută a isi desfasora
caracterului de stire a caracterului de stire a activitatea in primul
informatiei transmise catre informatiei transmise catre rand dupa principii
media, media, economice-în
primul rând profitul
recunosc influenta pe care o au recunosc influenta pe care o au slujesc interesul
relatiile publice asupra relatiile publice asupra public
evenimentului la care se face evenimentului la care se face
referire referire
stapaneste foarte bine formulele nu pot controla mass media
de transmitere a informatiei
are capacitatea de a interveni in
acest proces
influenteze vizibil rezultatul
comunicarii.
nu pot controla mass media
Am folosit, în tabel doua expresii cheie: principii economice (deci profitul propriu) si
interesul public
82
Unde se intalnesc, din aceasta perspectiva, interesul public cu cel al unei organizatii? Intr-o
societate democratica, misiunea creatorului de informatie sau a celui care o gestioneaza este aceea de
a furniza acele date sau de a sprijini acele puncte de vedere pe care organizatia le doreste transmise
catre publicurile sale. Pe de alta parte, reprezentantii mas media au misiunea de a prezenta toate
informatiile pe care le pot aduna si care sunt relevante si reprezentative pentru a oferi o imagine
echidistanta si echilibrata a faptelor. Iata cum, in teorie, interesul public ramane obiectivul final al
acestor procese dinamice. Din fericire, societatea actuala permite oricarui individ sau organizatii sa
urmareasca interesul propriu in limitele impuse de lege. Aceasta libertate isi are reflectarea si in
definirea propriei abordari in relatia cu mass media. Daca nu am avea o presa libera nu am avea
nevoie de specialisti in relatii publice
Pana la urma, binele public slujit prin activitatea de relatii publice se reduce la abilitatea
practicienilor, de a promova pe cai legale interesele auto-definite ale celor care apeleaza la serviciile
noastre. Etica in relatiile publice poate fi definita nu ca elementele tactice cu radacini transcendente
in coduri de deontologie profesionala sau valori filozofice (in ce masura sa dezvaluim un adevar, cui,
sub ce forma si cand) ci mai degraba decizia de a sluji un client ale carui interese auto-definite sunt,
din punctul nostru de vedere, etice.

În contextul comunicării manageriale există trei elemente de politică a organizaţiei ce trebuie
avute în vedere pentru a asigura o organizaţie etică: informaţia necesară organizaţiei ,modul de
strângere a informaţiei, modul de lucru cu informaţia.
Atributele în jurul cărora se concentrează etica în procesul de comunicare managerială sunt:
 claritatea,
 precizia
 corectitudinea,
 integritatea,
 loialitatea,
 discreţia
 oportunitatea comunicării.
aspectele acestuia.
Câteva dintre dilemele de etică ce stau în faţa managerului gravitează în jurul noţiunilor de :
 secret al informaţiei,
 transmitere de informaţii din interiorul organizaţiei spre exterior,
 zvonul şi bârfa,
 minciuna,
 eufemismele,
 ambiguitatea,
 acţiunea de a cere scuze,
 autocritica.
7.2. Principii şi factori de influenţă ai comunicării manageriale din perspectivă etică
83
Un bun punct de plecare în aprecierea procesului şi produselor comunicării sub aspectul eticii
este examinarea adevăratului motiv (intenţie) şi scop al comunicării precum şi impactul acesteia.
O afirmaţie eronată, de exemplu, dacă apare în mod accidental, nu poate fi catalogată ca neetică, ci
neprofesională. Dar una care este în mod deliberat eronată, având ca intenţie derutarea, manipularea,
înşelarea sau confuzia, este neetică dacă, de exemplu, nu se intenţionează respectarea promisiunilor.
Distorsionarea neintenţionată a informaţiilor datorată naturii umane este un alt factor care trebuie
luat în considerare sub aspect etic.
Mesajele nu sunt în sine etice sau neetice. Ceea ce determină ca un mesaj să fie etic sau nu,
rezidă în ceea ce emitentul mesajului intenţionează să realizeze prin intermediul acestui mesaj. Ne
putem însă întreba ce se întâmplă când intenţia este pozitivă dar impactul pe care îl are comunicarea
este negativ? Un vechi proverb spune că „ drumul spre iad este pavat cu intenţii bune"; acesta rămâne
adevărat şi în cazul comunicării manageriale. Managerul trebuie deci să aibă In vedere nu numai
motivele, intenţiile şi scopul comunicării, ci şi impactul posibil al acesteia.
Principiul de baza al eticii in comunicare este de a trata subordonatii ca oameni,deci ca fiinte

rationale, libere, constiente, stapane pe viata lor, responsabile de sarcinile pe care si le-au asumat.
Factorii care determina o comunicare manageriala etica sunt: reglementarile guvernamentale,

codurile de etica, regulamentele organizatiei si carasteristicile individului.
Factorii care influenteaza caracterul etic al comunicarii manageriale sunt:
 calitatiile pozitive ale individului ce comunica cum ar fi: credibilitetea,

integritatea,loialitatea si respectul fata de om
 exemplul personal al conducerii de varf
 prejudecati
Specialistii in relatii publice trebuie sa elimine din minte ideea ca activitatea lor este similara
jurnalistilor de stiri, desi, cel putin teoretic, ambii se afla in slujba adevarului si informatiei.
Tabel comparativ al activității specialistului în relații publice cu a jurnalistului de știri și a

patronului de trust media
specialistul în relații publice Jurnalistul de știri Patronul de trust

media
se afla in slujba se afla in slujba pot controla mass
adevarului si informatiei. adevarului si informatiei. media
84
percep o valoare mai mare a percep o valoare mai scăzută a isi desfasora
caracterului de stire a caracterului de stire a activitatea in primul
informatiei transmise catre informatiei transmise catre rand dupa principii
media, media, economice-în
primul rând profitul
recunosc influenta pe care o au recunosc influenta pe care o au slujesc interesul
relatiile publice asupra relatiile publice asupra public
evenimentului la care se face evenimentului la care se face
referire referire
stapaneste foarte bine formulele nu pot controla mass media
de transmitere a informatiei
are capacitatea de a interveni in
acest proces
influenteze vizibil rezultatul
comunicarii.
nu pot controla mass media
Pana la urma, binele public slujit prin activitatea de relatii publice se reduce la abilitatea
practicienilor, de a promova pe cai legale interesele auto-definite ale celor care apeleaza la serviciile
noastre.Etica in relatiile publice poate fi definita nu ca elementele tactice cu radacini transcendente in
coduri de deontologie profesionala sau valori filozofice (in ce masura sa dezvaluim un adevar, cui,
sub ce forma si cand) ci mai degraba decizia de a sluji un client ale carui interese auto-definite sunt,
din punctul nostru de vedere, etice
Care sunt sursele care originează informația organizațională?.

Răspuns
Informaţia necesară organizaţiei se află la confluenţa a trei surse:
 informaţia privind individul,

 informaţia privind organizaţia şi
 informaţia privind mediul în care funcţionează organizaţia.
I.Precizaţi patru factori care influenteaza caracterul etic al comunicarii manageriale…….20P
II.Enumeraţi cinci noţiuni în jurul cărora sunt generate dilemele eticii……………………….25p
III. Comentați următorul text:

aspectele acestuia…………………………………………………………………………………………..25p
85
II. Interpretați din perspectiva eticii comunicaționale : Mesajele nu sunt în sine etice sau
neetice. Ceea ce determină ca un mesaj să fie etic sau nu, rezidă în ceea ce emitentul
mesajului intenţionează să realizeze prin intermediul acestui
mesaj………………………………………………………20P
III. Specificaţi patru factori care determina o comunicare manageriala etica ………….10p
I. Printre factorii care influenteaza caracterul etic al comunicarii manageriale sunt:

 prejudecati
II.Noţiuni în jurul cărora sunt generate dilemele eticii sunt : secret al informaţiei,zvonul ,bârfa,
minciuna, autocritica ,ambiguitatea, acţiunea de a cere scuze.
V.Factori care determina o comunicare manageriala etica sunt: reglementarile guvernamentale,

codurile de etica, regulamentele organizatiei si carasteristicile individului.
Unitatea de studiu ce urmează abordează Etica într-o companie de succes dar ,toate clarificările
noționale și conținuturile informaționale ce au făcut conținutul unităţii de învăţare anterioare sunt
necesare înțelegerii acesteia.
...................................................................................................................................................................
.................................................................................

abordate.....................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
.

evaluare ....................................................................................................................................................
................................................................................................

Metodologică
........................................................................................................................................
......................................................
........................................................................................................................................
......................................................
86
Etica într-o companie de succes

8.2.1.Principii ale politicii de personal
8.2.2.Principii concrete de comportament
8.3.Corupţia subiect cu caracter etic
8.3.1.Perspectivă etică asupra fenomenului corupţiei
 elemente fundamentale de filosofie morală,micro și macroeconomie, management

și categorial cu care s-a operat în filosofie,morala filosofiei,management şi economie

- cunoaşterea valorilor etice fundamentale ale unei companii de succes
- competenţe de analiză şi proiectare a unui cod etic
- cunoaşterea , exemplificarea principiilor de comportament etic din perspectiva politicii de
personal şi a politicii comerciale
- interpretarea fenomenului corupţiei din perspectiva etică şi juridică
- cunoaşterea şi interpretarea procesului de prevenire a corupţiei
- analiza costurilor sociale ale corupţiei
87
Calculator
Cd
Videoproiector

Andrei, T., Matei, A. şi Roşca, I.G., The Corruption. An Economic and Social
Analysis,Bucureşti: Editura Economică, 2009;
Banciu, Dan, Dorinică , Ioan, Rădulescu, Sorin M., Corupţia in România. Realitate şi
percepţie socială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005;
2005;
Dobel, Patrick J. , The Corruption of a State, în The American Political Science Review, vol.
72, nr. 3, sep., 1978;
Johnston, M., Corupţia şi formele sale, Iaşi: Polirom, 2007
2008,
Radu,Nicolae , Corupţia şi politicile anticorupţie, Editura Polirom, Iaşi, 2010;
Cuvinte cheie : valori etice,cultura riscului,profitabilitate,politica de personal,corupţia, prevenirea

corupţiei,relativism cultural,buna reputaţie.
Texte explicative

Integritatea
Conştiinţa răspunderii
Corectitudinea
Respectarea normelor
Transparenţă
Valorile fundamentale orientate spre performanţă exprimate în convingeri, așteptări și angajamente
Performanţe excepţionale: Printr-o dezvoltare continuă a practicilor noastre de afaceri şi a know-

how-ului nostru, aspirăm la performanţe excepţionale şi dorim să ne poziţionăm în mod durabil şi pe
termen lung în cadrul acelor domenii de afaceri, în care suntem activi, pe poziţia ofertantului lider.
Greşelile le percepem ca şanse pentru a ne perfecţiona.
Lucrul în echipă: Noi obţinem mai mult pentru stakeholder-ii noştri, dacăne unim forţele şi
abilităţile noastre individuale şi colective şi dacă colaborăm pe plan mondial şi în domenii diferite.
Angajament: Noi recunoaştem contribuţia individului la succesul nostru momentan şi viitor şi

încercăm să-l apreciem pe acesta obiectiv. La salarizare luăm în considerare contribuţia personală la
atingerea ţelului, la conducere,la control cât şi la prestaţia în echipă. Toţi angajaţii contribuie prin
munca lor continuă şi prin angajamentul lor, la atingerea ţelurilor noastre comune.
88
Cultura riscului: Noi participăm conştient, disciplinat şi prudent la riscuri.În interesul şi pentru
protecţia stakeholder-ilor noştri, punem un accent major pe proceduri independente ale
managementului de risc, de respectare a normelor şi de audit cu o responsabilitate clară a
managementului.
Profitabilitate / Succes economic: Noi suntem angajaţi la o profitabilitate durabilă, care ne permite să
ne transpunem strategiile, să facem investiţii pe termen lung, să ne salarizăm angajaţii în mod corect
şi să obţinem o rentabilitate atractivă pentru acţionarii noştri. Respectarea valorilor etice fundamentale
o situăm însă mai presus de realizarea profitului.
Obiectivul cel mai important și greu de atins în afaceri- BUNA REPUTATIE
Regulile de aur pentru atingerea obiectivului

1. Sa ai o oferta transparenta, adică oferta la vedere fara costuri ascunse. Nimic nu va dezamagi mai
mult un consumator decat sa constate ca mai are de platit, nu stiu ce taxa, sau nu stiu ce cost de
intretinere, lucruri care nu i s-au prezentat initial.
2. Sa te tii de cuvant, a-ti respecta promisiunile, insemna a avea o minte libera, insemna a fi
invulnerabil. A nu te tine de cuvant, de multe ori in psihologia consumatorului este asociat cu
inselatoria sau furtul, cu neseriozitatea sau cu neprofesionalismul!
3. Sa adopti o strategie de negociere Win – Win . Aceasta strategie insemna ca ambele persoane
castiga ceva. Negocierea este avantajoasa ambelor parti. Poti, intr-adevar, cu talentul tau sa convingi
pe cineva de un anumit lucru, fara sa-i oferi in realitate nimic. Acest lucru se va intoarce insa
impotriva ta. Statisticile au dovedit ca un client nemultumit va spune la peste 20 de persoane de
nemultumirea lui, pe cand un client multumit va spune la maxim 3. Prin urmare nu te astepta sa fi
recomandat decat daca ai avut o negociere Win-Win.
4. Nu te eschiva atunci cand nu este cazul! A te eschiva inseamna a fugi de responsabilitate, a nu

recunoaste cand ai gresit sau a incerca sa ascunzi gunoiul sub pres!
5. Fii consultantul lui! Sa fii cel care ii ofera ceea ce el are nevoie. Inceteaza sa te mai gandesti doar
la ce ai tu de vandut, cauta sa identifici si ceea ce are el nevoie si gaseste calea de mijloc, gaseste-i
solutia cea mai bună.

Recomandările pentru un cod etic exemplificator pentru o companie de succes este necesar să
cuprindă o suită de norme referitoare la o multitudine de categorii socio-profesionale cum ar fi:
 Faţă de proprii angajaţi :

 Se promovează prin cursuri de formare şi măsuri de şcolarizare stadiul de
cunoaştere în întreprindere,
 Se sprijină dezvoltarea personală a angajaţilor,
 se pun la dispoziţie informaţii corespunzătoare şi condiţii de muncă potrivite.
 Angajatul individual se informează în mod activ.
 Angajatul armonizează propriile ţeluri cu cele ale întreprinderii
89
 Angajatul tratează interesele întreprinderii în mod prioritar.
• Faţă de acţionari:
 Se utilizează banii acţionarilor cu responsabilitate
 Se aspiră la o rentabilitate durabilă care este situată peste medie
 Se utilizează o politică informaţională transparentă şi o conducere bună şi
responsabilă a întreprinderii.
• Faţă de furnizori şi subantreprenori:

 Toate deciziile se fundamentează şi pe experienţele şi capacităţile furnizorilor
şi subantreprenorilor selectaţi atent.
• Faţă de autorităţile de supraveghere şi cele guvernamentale:

 Se respectă cu stricteţe legile ,prescripţiile, directivele, standardele şi obiceiurile
ţărilor în care suntem activi.
• Faţă de partenerii de afaceri:

 Se convinge prin preţ,prestaţie, calitate şi potrivirea produselor oferite sau a
prestaţiilor de servicii.
 Se tratează toţi partenerii de afaceri în mod corect.
 Toţi angajaţii sunt obligaţi la onestitate şi transparenţă la redactarea contractelor
şi formarea preţurilor cât şi la decontare.
 Toţi angajaţii dau dovadă de onestitate şi francheţe în toate fazele de execuţie a
construcţiei şi sunt atenţi la siguranţa promisiunilor de garanţie.
• Faţă de medii:
 Se cultivă dialogul cu jurnaliştii
 Se sprijină mediile în a relata în mod obiectiv despre compania noastră.
• Faţă de societate:
 Se respectă drepturile omului
 Se promovează binele public.
 Se respectă legislaţia în vigoare
 Se recunoaştem poziţia firmei în societate
8.2.1.Principii ale politicii de personal existente în codul etic

 Productivitatea şi competenţa angajaţilor
 Siguranţa şi sănătatea angajaţilor
Relaţia dintre angajator şi angajat se bazează pe următorii piloni:
 recunoaşterea comună a faptului, că respectarea standardelor etice şi juridice în traficul

comercial este în interesul societăţii şi a angajaţilor;
 un mediu care atrage, promovează şi uneşte angajaţii foarte bine calificaţi
 egalitatea de şanse, independent de rasă, naţionalitate, sex, orientare sexuală, religie, handicap sau
vârstă.
90
Confidenţialitate
 Secretele de întreprindere şi cele de afaceri trebuie tratate confi denţial.

 Astfel de informaţii nu vor fi transmise către persoane neautorizate fără acordul persoanei
competente pentru înlăturarea caracterului confidenţial.
 Durabilitate
 Angajament colectiv şi social
 Respectul şi onestitatea faţă de superiori, colegi şi angajaţi
 Un mediu de lucru fără discriminări, hărţuiri sau represalii;
 O politică a « uşilor deschise », care permite tuturor angajaţilor accesul la management;
 cultură axată pe eficacitate cu un sistem de salarizare competitiv şi evaluări corecte şi
obiective efectuate în mod periodic, care iau în considerare aportul individual la atingerea
ţelurilor şi la prestaţia echipei cât şi respectarea valorilor şi principiilor a codului etic.
 Responsabilitatea socială faţă de angajaţii firmei
 Responsabilitatea organelor de decizie,a managementului şi a angajaţilor
8.2.2. Principii concrete de comportament

 Respectarea normelor
 Documentarea întâmplărilor comerciale,decontarea şi lichidarea corectă
 Evitarea conflictelor de interese şi a activităţilor secundare
 Responsabilitatea faţă de acţionari
 Respectarea principiilor comunicării
• Comunicarea deschisă, transparentă şi pro activă.

• Informarea angajaţilor înaintea sau concomitent cu părţile interesate.
• În raport cu media, investitori şi analişti, există persoane purtătoare de cuvânt clar stabilite.
8.2.3.Măsuri organizaţionale interne
În vederea respectării Codului etic, se vor utiliza instrumente adecvate, proceduri şi procese
de aprobare.
 Utilizarea principiului celor patru ochi

 Utilizarea principiului separării activităţilor incompatibile
 separarea între funcţia de decizie, de execuţie, de control şi de raportare.
 firma dispune de un sistem reglementat în cadrul normelor de procedură internă, în
cadrul căruia – în funcţie de amploarea şi relevanţa deciziei – se solicită aprobarea de
către diferite grade din ierarhie.
8.2.4. Domenii speciale de răspundere
 Responsabil de respectarea regulilor stipulate în Codul etic, în norma sunt în principiu,

corpul managerial şi angajaţii societăţii, adică adresanţii fi ecărei reglementări.
91
 Poziţiile de implementare create special în acest sens susţin şi verifică aplicarea şi
respectarea fi ecărei reguli din cadrul societăţii.
 Responsabilul pentru Codul etic coordonează şi stimulează respectarea standardelor
comportamentale şi înregistrează abaterile precum şi măsurile concluzionate din acestea.
 Nu se divulgă date cu privire la relaţiile comerciale, la afaceri, sau care privesc angajaţi
individuali, despre concurenţă sau despre investigaţii afl ate în curs.
 Nu se comentează zvonuri.
8.2.5. Măsuri concrete de implementare a conţinutului codului etic
• Codul etic este publicat pe intranet şi pe pagina de internet a societăţii;

• Conţinutul Codului etic va fi explicitat în cadrul seminarilor „face-to-face”,
• Codul etic va sta la baza încheierii contractelor de muncă şi, în măsura în care acest lucru este
posibil, va constitui parte integrantă din contractelor de muncă;
• Codul etic va fi adus la cunoştinţă tuturor partenerilor de afaceri.
Teme de referat
1.Realizați un proiect de cod etic adaptat pentru organizația din care faceți parte.
2. realizați un minieseu având ca punct de plecare una dintre valorile fundamentale
orientate spre performanţă și exprimate în convingeri, așteptări și angajamente
8.3. Corupţia subiect cu caracter etic
8.3.1..Perspectivă etică asupra fenomenului corupţiei
Pentru moralişti, corupţia reprezintă o degradare morală, slăbirea caracterului, absenţa

virtuţii Corupţia înseamnă egoism, prevalenţa valorilor materiale, transformarea oamenilor în
mercenari [Radu,2010, p. 67].Conform lui Dobel (1978), corupţia apare atunci când această
parte a naturii umane interacţionează cu „inegalitatea sistematică şi de durată în avere, putere
şi statut” (p. 961). După Dobel, există inegalitate justă şi inegalitate coruptă. Inegalitatea justă
este cea care contribuie la bunăstarea comună durabilă. Inegalitatea în avere este injustă şi are
un impact direct asupra vieţii morale a individului. A-ţi devota timpul şi energia pentru a
acumula avere determină o anumită perspectivă morală. Viaţa morală devine privatizată şi
interesul personal devine motivul firesc al majorităţii acţiunilor. Competiţia pentru resursele
materiale face ca relaţiile sociale normale să se reducă la căutarea propriului interes în dauna
celorlaţi. Astfel, de indivizi acţionează din inclinaţie, şi nu din datorie, dacă utilizăm
distincţia kantiană. Aceştia îşi sacrifică loialitatea şi virtutea civică şi generează mai multă
inegalitate, subminând loialitatea şi bunăstarea celorlaţi cetăţeni [Radu,2010, p. 32].
Schimbarea morală şi inegalitatea nasc facţiuni care încearacă sistematic să captureze statul şi
legile: „în realitate, guvernul devine un instrument al facţiunilor folosit de fiecare facţiune
pentru a-şi proteja şi consolida propria autoritate, dar şi pentru a slăbi puterea celorlalte
facţiuni[Dobel, 1978, p. 965]. Într-un asemenea mediu, violenţa degenerează şi instituţiile
92
voluntare care susţin loialitatea şi valorile comune, precum educaţia, familia, religia şi
armata, se descompun.
După 1990, ca reacţie compensatorie la rigiditatea organizării sociale anterioare, dar şi a

relaxării instanţelor de control social, s-a petrecut o difuzie rapidă a sferei private chiar în
interiorul instituţiilor publice, prin modificările de mentalitate ale funcţionarilor sub
presiunea noilor idealuri şi valori, găsindu-se formule alternative care să dea posibilitatea
surmontării distanţei dintre "a vrea" şi "a avea". Corupţia a fost una una dintre ele şi a
reprezentat un mijloc nepermis de adaptare socială, fie că a fost vorba de corupător sau de
funcţionarul corupt. Corupţia este în esenţă un abuz de putere, de funcţie, din partea celor
învestiţi cu exerciţiul acestora, săvârşit în scopul obţinerii de avantaje materiale ori de alte
foloase.
Activitatea de prevenire a corupţiei este o totalitate de acţiuni îndreptate spre identificarea,

analiza, limitarea sau excluderea fenomenelor generatoare de corupţie, precum şi a celor care o
favorizează.Prevenirea corupţiei presupune detectarea şi eliminarea cauzelor şi condiţiilor de
corupţie prin dezvoltarea şi implementarea unui sistem de măsuri adecvate precum şi descurajarea
persoanelor de a comite acte de corupţie .Activitatea de prevenire a corupţiei, prin finalităţile sale,
este un mijloc de reglementare a raporturilor sociale în scopul identificării cauzelor corupţiei, precum
şi în scopul diminuării efectelor fenomenului, atât prin interacţiunea unor măsuri economico-sociale,
educaţional pedagogice, organizaţional-instituţionale şi de drept, cât şi prin îmbinarea diferitor nivele
preventive.
Obiectivele activităţii de prevenire a corupţiei
Obiectivul strategic al activităţii de prevenire a corupţiei este diminuarea nivelului corupţiei prin
trasarea, implementarea şi monitorizarea unor acţiuni preventive.
Obiectivele tactice ale activităţii de prevenire a corupţiei sunt:
 influenţarea profilactică asupra dinamicii, structurii, cauzelor corupţiei la nivel general,
precum şi nivelului de percepere socială a corupţiei (prevenire generală);
 prevenirea corupţiei în domenii concrete ale vieţii sociale sau în anumite segmente sociale
(prevenire specială);
 prevenirea comiterii infracţiunilor de corupţie de către persoane concrete (prevenire
individuală).
Nivele de bază privind prevenirea corupției:
 general;
 special;
 individual.
Acţiuni generale privind activitatea de prevenire a corupţiei :
 identificarea şi neutralizarea cauzelor şi condiţiilor care generează şi/sau favorizează corupţia;
93
 identificarea şi neutralizarea fenomenelor şi proceselor care determină comiterea, creşterea şi
răspîndirea infracţiunilor de corupţie, cum ar fi factorii ce determină formarea unei mentalităţi
asociale corupte;
 identificarea şi excluderea condiţiilor concrete care determină comiterea infracţiunilor de
corupţie de către persoane aparte;
 definirea formelor şi metodelor controlului asupra corupţiei.
Funcţiile activităţii de prevenire a corupţiei

 Funcția de reglementare
Activitatea preventivă trebuie să se axeze pe facilitarea creării unor astfel de condiţii, care ar
determina persoanele să soluţioneze dificultăţile, contradicţiile şi conflictele în limitele cerinţelor
legii. Astfel, activitatea preventivă este una din condiţiile de asigurare a garanţiei principiului
supremaţiei legii;
 Funcția de ocrotire
Realizînd funcţia de ocrotire, activitatea preventivă garantează realizarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor, valorilor sociale. În acest sens, se manifestă caracterul umanist al activităţii preventive,
caracter care asigură fortificarea statului bazat pe drept;
 Funcția de educare
Funcţia de educare se realizează prin utilizarea metodelor convingerii, corecţiei comportamentului
uman, conformarea faptelor umane la cerinţele dreptului şi eticii. În acest sens, eficienţa activităţii
preventive constituie un atribut esenţial al unui nivel de viaţă calitativ. Cu cât sunt mai înalte
rezultatele activităţii preventive, cu atât mai mult sporeşte gradul de securitate a societăţii în faţa
tentativelor de corupere.
În concluzie: activitatea de prevenire a corupţiei este unul din instrumentele specifice ale statului de
drept.
Principiile activităţii preventive

Activitatea preventivă necesită a fi fundamentată pe asigurarea următoarelor principii de bază:
 acţiune legală
Măsurile preventive trebuie realizate astfel, încît să se asigure că ele nu depăşesc limitele competenţei
instituţionale şi nu pun în pericol libertatea şi ordinea publică;
 acţiune fundamentată
Măsurile preventive au efectul scontat, dacă sunt bazate pe o bună cunoaştere a fenomenului
infracţional şi a dificultăţilor care se intenţionează a fi soluţionate;
 acţiune justificată şi bine definită
Prevenirea corupţiei necesită întreprinderea unor acţiuni la mai multe nivele.
Reieşind din acest fapt şi pentru ca măsurile preventive să aibă efectul scontat, acestea trebuie
adaptate la circumstanţele specifice fiecărui din nivelele: general, special şi individual;
 acţiune cooperantă
Pentru a fi eficientă, activitatea preventivă cere o participare activă a comunităţii şi cooperare cu alte
agenţii publice şi private;
 acţiune eficientă informaţională
Succesul activităţii de prevenire este determinat de bunele relaţii cu publicul, fiind asigurată
participarea activă a publicului în prevenirea corupţiei, informîndu-l despre necesităţile, esenţa şi
efectul scontat al acţiunilor preventive. Tot în acest scop este importantă obţinerea unui suport
cooperant cu mass-media în activităţile de prevenire a corupţiei, pentru asigurarea informării
publicului în implementarea planurilor preventive;
94
 acţiune bazată instituţional
Este necesară promovarea anumitor standarde interne instituţionale, care ar promova abilităţile
profesioniste şi calităţile morale ale angajaţilor, incluzînd o cunoaştere a prevederilor legii penale, a
tehnicilor operative de investigaţii şi de urmărire penală, precum şi a normelor comportamentului
manifestat de aceştia în relaţiile cu societatea;
 acţiune ajustată politicii naţionale anticorupţie
Acţiunile preventive necesită a fi înscrise în politica anticorupţie naţională şi fundamentată pe
obiectivele şi sarcinile Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei, fiind sincronizate cu
acţiunile programate în Planul de acţiuni pentru realizarea acesteia;
 acţiune ajustată la standardele anticorupţie internaţionale
Succesul acţiunilor preventive rezidă şi în valorificarea continuă a standardelor internaţionale
anticorupţie, în întreprinderea tuturor măsurilor necesare pentru cooperarea internaţională în direcţia
prevenirii corupţiei.
Există susținători ai ideii că mita şi corupţia sunt formal, ilegale dar pot fi legitimate din punct de
vedere etic .Argumente de legitimare a corupției sunt de regulă Relativismul cultural și
argumentele de ordin tehnic - grease-the-wheels school ( şcoala “ roţilor unse “ ).
Argumente în sprijinul acceptării corupţiei ca o practică normală şi chiar benefică, dacă nu neapărat
onorabilă din punct de vedere etic :
 Corupţia e veche de când lumea .
 Refuzul de a da mită este o fixaţie occidentală .
 Mita reprezintă un sistem paralel de distribuţie. Toată lumea dă mită.
 Este modul tradiţional de a face afaceri
 Nu am de ales. Dacă nu dau mită, îmi pierd slujba.
 Sumele nu sunt mari.
 E tot un fel de taxă sau impozit.
 În unele ţări şpăgile sunt considerate cheltuieli fiscal deductibile.
 Mita intră în costurile unei tranzacţii.
 Dacă firma mea nu dă, concurenţii vor da mită.
 Concurenţii au mai puţine scrupule, iar produsele şi serviciile lor sunt inferioare.
 În această ţară mita e ca bacşişul de la noi.
 Mita va permite companiei să se dezvolte, astfel încât vom putea crea noi locuri de
muncă la noi acasă.

Corupţia afectează negativ dezvoltarea unei ţări în mai multe modalităţi :
 reduce creşterea economică
 alungă investitorii străini,
 canalizează investiţiile, împrumuturile şi fondurile de ajutorare în aşa numitele”white
elephant projects “.
 Corupţia are efecte devastatoare asupra investiţiilor, creşterii şi dezvoltării economice.
 Corupţia poate să scadă în mod periculos calitatea bunurilor şi serviciilor, ameninţând chiar
siguranţa vieţii oamenilor.
 Corupţia reduce resursele bugetare ale unei ţări şi implicit cheltuielile pentru sănătate,
învăţământ, educaţie, asigurări sociale,, lovind cu maximă duritate pe cei mai săraci.
95
 Mita măreşte, tototdată costul diferitelor proiecte.
 Mita şi corupţia creează, de asemenea , un mediu de afaceri nesigur.şi constituie un
obstacol major în dezvoltarea comerţului. în unele părţi ale lumii,
 Mita şi corupţia contribuie la degradarea rapidă a mediului.
Mita şi corupţia au efecte negative asupra tuturor ţărilor din lume şi de-a dreptul devastatoare
asupra ţărilor celor mai puțin dezvoltate.
Temă de referat
Realizați un minieseu pornind de la afirmația ”Mita şi corupţia au efecte
negative asupra tuturor ţărilor din lume şi de-a dreptul devastatoare asupra ţărilor
celor mai puțin dezvoltate. ”

Integritatea
Conştiinţa răspunderii
Corectitudinea
Respectarea normelor
Transparenţă
Valorile fundamentale orientate spre performanţă exprimate în convingeri, așteptări și angajamente
Performanţe excepţionale:
Lucrul în echipă:
Angajament:
Cultura riscului:
Profitabilitate / Succes economic:
Obiectivul cel mai important și greu de atins în afaceri- BUNA REPUTATIE
Regulile de aur pentru atingerea obiectivului:

1. Sa ai o oferta transparenta,.
2. Sa te tii de cuvant,!
3. Sa adopti o strategie de negociere Win – Win .
4. Nu te eschiva atunci cand nu este cazul!
5. Fii consultantul lui!

Recomandările pentru un cod etic exemplificator pentru o companie de succes este necesar să
cuprindă o suită de norme referitoare la o multitudine de categorii socio-profesionale cum ar fi:

 Se promovează prin cursuri de formare şi măsuri de şcolarizare stadiul de
cunoaştere în întreprindere,
96
 Angajatul individual se informează în mod activ.
 Angajatul armonizează propriile ţeluri cu cele ale întreprinderii
 Angajatul tratează interesele întreprinderii în mod prioritar.
 Se utilizează o politică informaţională transparentă şi o conducere bună şi
responsabilă a întreprinderii.
• Faţă de furnizori şi subantreprenori:

 Toate deciziile se fundamentează şi pe experienţele şi capacităţile furnizorilor
şi subantreprenorilor selectaţi atent.
• Faţă de autorităţile de supraveghere şi cele guvernamentale:

 Se respectă cu stricteţe legile ,prescripţiile, directivele, standardele şi obiceiurile
ţărilor în care suntem activi.

 Toţi angajaţii sunt obligaţi la onestitate şi transparenţă la redactarea contractelor
şi formarea preţurilor cât şi la decontare.
 Toţi angajaţii dau dovadă de onestitate şi francheţe în toate fazele de execuţie a
construcţiei şi sunt atenţi la siguranţa promisiunilor de garanţie.
 Se respectă drepturile omului
 Se recunoaştem poziţia firmei în societate
8.2.1.Principii ale politicii de personal existente în codul etic

 Productivitatea şi competenţa angajaţilor
 Confidenţialitate
 Durabilitate
97
 cultură axată pe eficacitate cu un sistem de salarizare competitiv şi evaluări corecte şi
8.2.2. Principii concrete de comportament

 Respectarea normelor
 Documentarea întâmplărilor comerciale,decontarea şi lichidarea corectă
 Evitarea conflictelor de interese şi a activităţilor secundare
 Responsabilitatea faţă de acţionari
 Respectarea principiilor comunicării
• Comunicarea deschisă, transparentă şi pro activă.

• Informarea angajaţilor înaintea sau concomitent cu părţile interesate.
• În raport cu media, investitori şi analişti, există persoane purtătoare de cuvânt clar stabilite.
8.2.3.Măsuri organizaţionale interne

 Utilizarea principiului celor patru ochi
 Utilizarea principiului separării activităţilor incompatibile
 separarea între funcţia de decizie, de execuţie, de control şi de raportare.
 firma dispune de un sistem reglementat în cadrul normelor de procedură internă, în
cadrul căruia – în funcţie de amploarea şi relevanţa deciziei – se solicită aprobarea de
către diferite grade din ierarhie.
8.2.4. Domenii speciale de răspundere
 Responsabil de respectarea regulilor stipulate în Codul etic, în norma sunt în principiu,

corpul managerial şi angajaţii societăţii, adică adresanţii fi ecărei reglementări.
 Poziţiile de implementare create special în acest sens susţin şi verifică aplicarea şi
respectarea fi ecărei reguli din cadrul societăţii.
 Responsabilul pentru Codul etic coordonează şi stimulează respectarea standardelor
comportamentale şi înregistrează abaterile precum şi măsurile concluzionate din acestea.
 Nu se divulgă date cu privire la relaţiile comerciale, la afaceri, sau care privesc angajaţi
individuali, despre concurenţă sau despre investigaţii afl ate în curs.
 Nu se comentează zvonuri.
8.2.5. Măsuri concrete de implementare a conţinutului codului etic

98
8.3. Corupţia subiect cu caracter etic
8.3.1..Perspectivă etică asupra fenomenului corupţiei
Pentru moralişti, corupţia reprezintă o degradare morală, slăbirea caracterului, absenţa

virtuţii Corupţia înseamnă egoism, prevalenţa valorilor materiale, transformarea oamenilor în
mercenari [Radu,2010, p. 67].
Conform lui Dobel (1978), corupţia apare atunci când această parte a naturii umane
interacţionează cu „inegalitatea sistematică şi de durată în avere, putere şi statut” (p. 961).
Corupţia este în esenţă un abuz de putere, de funcţie, din partea celor învestiţi cu exerciţiul
acestora, săvârşit în scopul obţinerii de avantaje materiale ori de alte foloase.
Activitatea de prevenire a corupţiei este o totalitate de acţiuni îndreptate spre identificarea,

analiza, limitarea sau excluderea fenomenelor generatoare de corupţie, precum şi a celor care o
favorizează.Prevenirea corupţiei presupune detectarea şi eliminarea cauzelor şi condiţiilor de
corupţie prin dezvoltarea şi implementarea unui sistem de măsuri adecvate precum şi descurajarea
persoanelor de a comite acte de corupţie .
Obiectivele activităţii de prevenire a corupţiei
Obiectivul strategic al activităţii de prevenire a corupţiei este diminuarea nivelului corupţiei prin
trasarea, implementarea şi monitorizarea unor acţiuni preventive.
Obiectivele tactice ale activităţii de prevenire a corupţiei sunt:
 influenţarea profilactică asupra dinamicii, structurii, cauzelor corupţiei la nivel general,
precum şi nivelului de percepere socială a corupţiei (prevenire generală);
 prevenirea corupţiei în domenii concrete ale vieţii sociale sau în anumite segmente sociale
(prevenire specială);
 prevenirea comiterii infracţiunilor de corupţie de către persoane concrete (prevenire
individuală).
Acţiuni generale privind activitatea de prevenire a corupţiei :
 identificarea şi neutralizarea cauzelor şi condiţiilor care generează şi/sau favorizează corupţia;
 identificarea şi neutralizarea fenomenelor şi proceselor care determină comiterea, creşterea şi
răspîndirea infracţiunilor de corupţie, cum ar fi factorii ce determină formarea unei mentalităţi
asociale corupte;
 identificarea şi excluderea condiţiilor concrete care determină comiterea infracţiunilor de
corupţie de către persoane aparte;
 definirea formelor şi metodelor controlului asupra corupţiei.
Funcţiile activităţii de prevenire a corupţiei

 Funcția de reglementare
 Funcția de ocrotire
 Funcția de educare
99
Principiile activităţii preventive
Activitatea preventivă necesită a fi fundamentată pe asigurarea următoarelor principii de bază:
 acţiune legală
 acţiune fundamentată
 acţiune justificată şi bine definită
 acţiune cooperantă
 acţiune eficientă informaţională
 acţiune bazată instituţional
 acţiune ajustată politicii naţionale anticorupţie
 acţiune ajustată la standardele anticorupţie internaţionale
Există susținători ai ideii că mita şi corupţia sunt formal, ilegale dar pot fi legitimate din punct de
vedere etic .Argumente de legitimare a corupției sunt de regulă Relativismul cultural și
Argumente în sprijinul acceptării corupţiei ca o practică normală şi chiar benefică, dacă nu neapărat
onorabilă din punct de vedere etic :
 Corupţia e veche de când lumea .
 Nu am de ales. Dacă nu dau mită, îmi pierd slujba.
 În această ţară mita e ca bacşişul de la noi.

Corupţia afectează negativ dezvoltarea unei ţări în mai multe modalităţi :
 reduce creşterea economică
 alungă investitorii străini,
 canalizează investiţiile, împrumuturile şi fondurile de ajutorare în aşa numitele”white
elephant projects “.
 Corupţia are efecte devastatoare asupra investiţiilor, creşterii şi dezvoltării economice.
 Corupţia poate să scadă în mod periculos calitatea bunurilor şi serviciilor, ameninţând chiar
siguranţa vieţii oamenilor.
 Corupţia reduce resursele bugetare ale unei ţări şi implicit cheltuielile pentru sănătate,
învăţământ, educaţie, asigurări sociale,, lovind cu maximă duritate pe cei mai săraci.
 Mita măreşte, tototdată costul diferitelor proiecte.
100
 Mita şi corupţia creează, de asemenea , un mediu de afaceri nesigur.şi constituie un
obstacol major în dezvoltarea comerţului. în unele părţi ale lumii,
 Mita şi corupţia contribuie la degradarea rapidă a mediului.
Mita şi corupţia au efecte negative asupra tuturor ţărilor din lume şi de-a dreptul devastatoare
asupra ţărilor celor mai puțin dezvoltate.
Precizaţi două argumente de legitimare a corupţiei.
Răspuns corect:
Argumente de legitimare a corupției sunt :relativismul cultural și
I.Precizaţi câte 2 norme pentru 5 categorii socioprofesionale care să fie cuprinse în codul
etic……………………………………………………………………………………………20p
II. Precizaţi 4 măsuri concrete de implementare a conţinutului codului etic……………..20p
III. Enumerați zece argumente de legitimare a corupției………………………………...30P
IV.Enumeraţi zece principii ale politicii de personal existente în codul etic……………..30p
Răspunsuri la testul de autoevaluare :

Codul etic este necesar să cuprindă norme şi reguli cum ar fi:

II.Măsuri concrete de implementare a conţinutului codului etic:
101
III.Argumente de legitimare a corupției

IV.Principii ale politicii de personal existente în codul etic
 Competenţa angajaţilor
 Confidenţialitate
 Durabilitate
 Cultură axată pe eficacitate cu un sistem de salarizare competitiv şi evaluări corecte şi
Dacă ai întrunit 70 p din cele 100 p afectate răspunsurilor corecte tema este învăţată; în caz
...................................................................................................................................................................
.................................................................................

abordate.....................................................................................................................................................
102
...................................................................................................................................................................
.

evaluare ....................................................................................................................................................
................................................................................................

Metodologică
........................................................................................................................................
......................................................
........................................................................................................................................
......................................................
BIBLIOGRAFIE:
Andrei, T., Matei, A. şi Roşca, I.G., The Corruption. An Economic and Social
Analysis,Bucureşti: Editura Economică, 2009;
Banciu, Dan, Dorinică , Ioan, Rădulescu, Sorin M., Corupţia in România. Realitate şi
percepţie socială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005;
Bergovich, B., Corruption: Concepts, Types, Causes and Consequences, Center for the
Opening and Development of Latin America, 2005;
2005;
Ivanoff I., 2008 Deontologia functiei publice, Ed. Bibliotheca, Târgoviste,2008.
MacIntyre, A., After Virtue. A Study in Moral Theory, Notre Dame, Indiana: University of
Notre Dame Press, 2007;
2008,
Morar, Filon, Spatiul moral al relatiilor internationale Colectia Studii si eseuri – etice, Editura
Paideia ,Bucureştiin 2013.
Miroiu, Mihaela, Introducere în etica profesionala, Editura Trei, Iasi. 2001,
103
Walzer, Michael - Despre tolerare, ed. Institutului European, Iaşi, 2002 .
104

Etica in Afaceri

Hochgeladen von

Dokumentinformationen

Copyright

Verfügbare Formate

Dieses Dokument teilen

Dokument teilen oder einbetten

Freigabeoptionen

Stufen Sie dieses Dokument als nützlich ein?

Sind diese Inhalte unangemessen?

Copyright:

Verfügbare Formate

Etica in Afaceri

Hochgeladen von

Copyright:

Verfügbare Formate

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU – BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE- BĂNCI, CONTABILITATE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZARILE: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

1.Introducere in etica afacerilor

2.Etica organizațională şi profitabilitatea

2.1.Étică şi responsabilitate în afaceri

2.2.Umanismul economic şi conceptul responsabilităţii corporatiste

2.3.Perspectiva pozitivismului economic asupra eticii afacerilor

2.4. Profitabilitatea şi etica în afaceri

3.1.Dileme şi responsabilităţi etice ale acţionarilor

6. 1. Principii de bază ale eticii în afacerile internaţionale

7.Etica în comunicarea managerială

7.1. Rolul eticii în comunicarea managerială

8.Etica într-o companie de succes

Introducere in etica afacerilor

Listă subiecte ce vor fi tratate:

Cerinţe privind cunoştinţele anterioare

Obiectivele unităţii de învățare

Lista echipamentelor necesare

Suportul de curs în format electronic și printat

Bibliografie recomandată pentru unitatea de învățare :

Crăciun, Dan, Etica in afaceri,Editura ASE,2005 ;

 în primul rând etica se referă la aşa numitele moravuri, cutume şi obiceiuri

Alte accepțiuni acordate termenului de etică :

 Etica este o cunoaştere conceptuală a moralităţii;

o Descriptivă - sistematizare a datelor vieții morale cu anumite tipologii sau tipuri de

 Normativă sau Axiologică (Valorizatoare ).

Modalităti de realizare a funcției axiologice sau normative.

Posibilitățile formative ale eticii sunt condiționate de un șir de factori:

a) ca fiind știinta (studiul, discursul) despre obligații (datorii).

 datorie, obligații, reguli, în general;

Definițiile acoperă o varietate de extensiuni ale noțiunii de definit,

- extensiunea maxima fiind datoria, înțeleasă ca obligație, în genere,

Educaţia morală reprezintă dimensiunea internă a activităţii de formare-dezvoltare a

Dicționarele de profil definesc morala ca un ansamblu de deprinderi, sentimente, convingeri,

La baza moralei stau cateva principii:

1.2. Raportul dintre etică şi morală

Filosofiile au propus diferite sisteme de morală, adică:

 o mulţime ordonată de scopuri, având ca element maximal binele suveran, precum şi o

Astfel spun unii specialiști (DeGeorge):

Etica deontologica Etica Hedonism Eudemonismul Utilitarismul Morala kantiana

1.4.Teorii ale eticii in afaceri-studiu comparativ

Teze ale incompatibilităţii dintre etică şi afaceri

Denumirea tezei Prezentarea generală Argument

Argumentați într-un minieseu teza incompatibilităţii dintre etică şi afaceri pornind de la

Teze ale compatibilităţii dintre etică şi afaceri

Denumirea Prezentarea generală Argument

Rezumatul unităţii de învăţare

 în primul rând etica se referă la aşa numitele moravuri, cutume şi obiceiuri

 Unii specialiști definesc etica astfel:

Alte accepțiuni acordate termenului de etică :

 Etica este o cunoaştere conceptuală a moralităţii;

 Normativă sau Axiologică (Valorizatoare ).

Modalităti de realizare a funcției axiologice sau normative.

 Persuasivă (de convingere)- această funcție se realizează în discursul etic;

a) ca fiind știinta (studiul, discursul) despre obligații (datorii).

Dicționarul limbii franceze defineste morala ca fiind:

"Dictionarul explicativ al limbii romane", defineste morala ca fiind: "ansamblul normelor de

c) valori morale -reprezentând comportamente, acțiuni, fapte cărora li se oferă pe plan

La baza moralei stau cateva principii:

1.2. Raportul dintre etică şi morală

Etica deontologica Etica Hedonismul Eudemonismul Utilitarismul Morala kantiana

Teze ale incompatibilităţii dintre etică şi afaceri

Denumirea tezei Prezentarea generală Argument