Sie sind auf Seite 1von 32

Loved Living Alphabet

www.AlphabetShop.eu
N°2016-1-FR01-KA201-024256

Folosiți creierul în mod corect


Documente de lucru ale parteneriatului strategic
Erasmus + 2016-1-FR01-KA201-024256

Iubim alfabetul viu


Așa învată creierul
Începem bine
Totul bine!

"

Nu ne mai putem permite să ne purtăm ca și când nu știm nimic


despre funcționarea celei mai prețioase resurse: Creierul."
Prof. Dr. M. Spitzer

Acest document nu pretinde că acoperă toate subiectele. Acesta are singurul scop, de a trezi bucuria spre a
descoperi un teritoriu cel mai personal și în același timp ceea ce ne conectează pe toți si este: creierul nostru,
sursă de progres și astfel generator de soluții pentru viitorul nostru. Dorim să mulțumim cititorului în avans
pentru sfaturi, îmbunătățiri, contribuții și completări.

Proiectul « Iubim alfabetul viu» 2016-1-FR01-KA201-024256 a fost finantat cu support din partea Comisiei Europene pentru educatie si cultura. Orice exprimare reflecta
doar vederea din punctul de vedere al autorului, si Comisia Europeana nu este responsabila pentru nici o folosinta ulterioara a informatiilor care aici se gasesc.

© 2016 ABCDirekt.eu 1
Introducere
Dacă vorbim despre neurodidactică (învățarea adaptată creierului), atunci privim în două direcții care deservesc
să ne unească cu viitorul nostru:

a) Din toate timpurile au existat cadre didactice, educatori și profesori care au avut intuiţia potrivită pentru a
trata în mod corespunzător creierul nostru, cel mai sensibil și mai prețios organ pe care îl avem.

b) Chiar și așa, invenția de imagistică cu rezonanță magnetică funcțională (FMRI, Premiul Nobel pentru medicină în
anul 2003), permite acum investigarea științifică non-abuzivă a funcțiilor creierului în vivo, și prin urmare, oferă
fapte clare, în care înainte ghidul a fost doar instinctul personal.

În măsura în care mintea nu a putut fi înțeleasă în numere și măsuri, științele s-au văzut împărțite în stiinte
umane bazate pe ideologii și științe naturale bazate pe fapte. În timp ce problemele educaționale, ca parte a
științelor sociale, sunt încă sub responsabilitatea stiintelor umaniste, biologii și neurologii apar acum cu rezultate
inovatoare și științele bazate anterior pe ideologie se îndreaptă spre cooperarea bazata pe fapte cu stiintele
naturii.

Creierul a devenit "noul continent"- sau chiar "noul univers"- pe care omenirea începe să-l descopere.

Implanturi electronice care permit ca taurii din arenă să fie controlați de la distanță sau care permit pacienților
deprimati să se întoarcă la serviciu fără a fi necesare medicamente (Dennys, Berlin 2009) sunt doar vestitori, al
cărui impact asupra civilizației noastre nu este încă la vedere și nu poate fi încă măsurat. Eforturile
controversate marchează orizontul unei revoluții medicale și educaționale. De exemplu, în 2003, OCDE a
declarat „promovarea capacității de citire a băieților ca fiind primul obiectiv educațional din lume” (P.T. Magazine
2007), oamenii de știință încep să descopere că dezvoltarea educațională a băieților depinde de utilizarea
abilităților lor motorii în școala primară. Optzeci la sută din toți elevii cu dizabilități de învățare sunt băieți, iar
mass-media se plânge acum de "creșterea numărului de forţă de muncă analfabetă și a sclavilor angajaţi cu
plată, de sex masculin" și este timpul să investigheze dacă (mediul sau genetica) sunt responsabile de eşec.

Până în prezent, rezultatele cercetărilor din neurologie au provenit în principal din interese cu aplicare
comercială (neuro-lingvistică, neuro-marketing, neuro-economie) și, din păcate, nu în ultimul rând în publicitate
orientata catre copii! (Noonan, Berlin 2009) Necesitatea urgentă de dezvoltare viitoare a potențialului la nivel
mondial, necesită fără indoială o aplicație neuro-educațională. Raportarea sistematică, acum accesibilă tuturor
prin internet, face deja posibil ca profesorii să acționeze ca oameni de știință, prin abandonarea sau păstrarea
programelor în funcție de rezultatele evaluării. FMRI permite acum ca educația să gliseze de la a fi bazată pe
autoritate instituțională, să fie știință bazată pe dovezi, și în prezent, o știință orientată spre utilizator, la fel cum
s-a întâmplat în medicină cu un secol în urmă. (Spitzer, Berlin 2009)

Având în vedere că:

a) științele naturii descoperă în prezent efectele nedorite pe care unele aspecte ale planurilor obisnuite de
învățare o au asupra dezvoltării creierului, inclusiv chiar și atrofia celulelor neuronale,
b) violența fizică si verbala manifestată între elevi face tot mai insustenabilă viata scolară de zi cu zi,
c) peste 90% din cadrele didactice sunt obligate în prezent să accepte pensionarea anticipată din cauza
problemelor lor de sănătate; (Netzzeitung 2001)

D nu mai putem aștepta să treacă timpul pană cand rezultatele descoperirilor științifice să-și deschidă drumul
de la turnul de fildeș al științei la viața actuală de zi cu zi a utilizatorului.

La cel de-al 5-lea simpozion mondial ("DECADE OF THE MIND"), în septembrie 2009, oamenii de știință din
Berlin au cerut o aplicare mai amplă a cercetării în domeniul public, menționând că cooperarea cu autoritățile
institutionale relevante este împiedicată de lipsa lor de experți. (Noonan, Berlin 2009)

Întrucât "educația este cea mai valoroasă proprietate pentru generațiile actuale și viitoare" (Angel Gurria, Secretarul
General al OCDE 2007), programele pilot care investighează adecvarea neuronală a metodelor de învățare ar
trebui, prin urmare, să fie printre primele noastre angajamente, respectiv educaţia pentru toţi ca drept al omului,
pentru a putea cuceri noi orizonturi.

© 2016 ABCDirekt.eu 2
CUPRINS
5
BIOGRAFIA DIN CREIER ȘI DEZVOLTAREA EI ÎN FUNCȚIE DE GEN

“Perioadele critice” şi supravieţuirea celulelor neuronale: axonii nefolositi la timp util vor muri 5
Creierul este nerăbdător să învețe: celulele neuronale (axonii) neutilizati la timpul potrivit, mor. Funcția creierului e bazata pe
impulsuri electrice prin ”cabluri” a axonilor. Ne naștem cu miliarde de axoni, care inițial nu sunt pregătiți pentru a fi utilizați deoarece
nu au izolare (teaca de mielină). Atunci când izolația se construiește în jurul unui axon (”faza critică”), acest axon trebuie folosit în
mod repetat, altfel dispare pentru totdeauna. Copilăria timpurie este faza critică pentru dezvoltarea simțurilor, urmată de abilitățile
motorii (mișcarea).

Neuroplasticitatea: să ţinem pasul cu dezvoltarea culturală accelerată de astăzi 8


Țesutul neuronal care a fost topit/pierdut poate fi înlocuit numai parțial de alte zone a creierului și numai prin instruire extinsă.
Începutul erei electronice accelerate ne cere neuroplasticitatea pentru a susține generația viitoare.

Activitatea și dexteritatea motrice: competiție sau complementare de gen 10


Cortexul motor primar, utilizarea musculară și orientarea spațială. Băieții din școala primară. Cortexul premotor, învățarea modelelor de
mișcare. Fetele din școala primară.

Egalitatea de sanse în școală? Diferențele cronologice ale perioadelor critice din creier la băieți si fete 11
Având în vedere că băieții au aproape de două ori mai multe fibre musculare decât fetele, mielinizarea primerului cortexului somato-
senzorialmotor durează mai mult decât la fete. La începutul școlii, majoritatea fetelor au deja mielinizat (izolează) cortexul pre-motor, oferindu-
le acces la aptitudini de dexteritate (ex. de scriere), pe care majoritatea băieților nu le au la acea vârstă. Lobul frontal, care permite înțelegerea
de continut abstract, este latent (nu este izolat) până la pubertate atât pentru fete, cât și pentru băieți.

Atenție cu copiii sub vârsta de 3 ani: mediile digitale dăunează dezvoltării vorbirii 12
Neuronii oglindă ai laringelui, gurii, limbii noastre etc. au nevoie în mod evident de organe reale din carne vie în fața simțurilor
noastre.
Pixelii de pe ecran nu le spun ce o limbă, un laringe, etc. are să facă pentru a produce sunete specifice. Acesti neuroni pot învăța
doar dintr-un model viu. Odată ce este învățată executarea activității musculare respective, devine o condiționare clasică legată de
sunet (Pavlov). Prin urmare este intradevăr posibil, ca ascultarea informațiilor transferate electronic sa fie învățate ulterior, dar nu
inainte.

AGENDA ZILNICĂ ÎN CREIER ȘI IMPACTUL EFECTULUI PRIN ASOCIERE 13

Stresul distruge neuronii: civilizația modernă față de "creierul reptil" 13


Situațiile stresante generează emisia de hormoni care sunt necesari pentru "luptă și zbor", dar inhibă funcțiile intelectuale, și în tiimpul
situațiilor de stres cronic - reduc țesutul neuronal. Învățarea în condiții stresante, cu frica, leagă neuronii corespunzători de amigdale, care
emite hormoni de stres. În acest mod se programează un esec cronic.

Emoțiile și înțelegerea: unde sunt localizate? (ilustrare) 14

Hipocampusul în epoca culturii media: fericirea și învățarea sunt funcții neuronale identice 15
Dorința nemarginită a creierului de a învăța, care este la originea oricărui progres uman, poate deveni fatală, conducând copiii expuși mass-
mediilor moderne către o "manie-media".

Condiționarea clasică a lui Pavlov: programe media induc ”placerea prin violentă” 16
Consecințele simultane ale violenței pe ecran cu confortul și mâncatul de gustări pe canapea.

Creșterea și atrofierea celulelor neuronale: impactul efectului prin asociere 17


Gândirea sau exprimarera de lucruri rele reduce inteligența deoarece inhibă funcțiile corticale.
Gândirea sau exprimarea pozitivă și plăcută crește inteligența, deoarece promovează conectivitatea intercortică.

Preventia contra drogurilor: Practicarea muzicii ca drept fundamental prin lege


Dopamina (neuro-transmitator) este esențială pentru viata. Producția sa poate fi stimulată fie în mod natural, fie prin consum de droguri.
Dreptul la sport prin lege, este consacrat în principiu, tinand seama ca exercitiile sportive generează dopamină. Deoarece mișcarea este
esentiala pentru sănătate, s-a implementat dreptul la sport prin lege. De atunci, descoperindu-se de catre cercetatori și legatura dintre muzică
și producția naturală de dopamină în organism, apare întrebarea la un drept fundamental de a practica muzica (a se vedea "El Sistema.
Venezuela").

© 2016 ABCDirekt.eu 3
Amenințare, promisiune sau încurajare? Efecte contrarii a diferitelor stimulente 18
Amenințările inhibă funcțiile intelectuale. La fel stimulii inadecvaţi prin promisiuni. Numai încurajarea muncii necesare, servește drept
recompensă intrinsecă, stimulând conectivitatea inter-cortică, promovând astfel competențele intelectuale necesare.
Agenda zilnică în creier și tura de noapte a neuronilor: când să vă mișcați și când să vă uitați la televizor? 19
Înainte de a utiliza creierul ”spalati-l” generarând dopamină (prin sport, ascultare muzica, etc.), ca să eliminați hormonii de stres, care inhibă
funcțiile intercorticale. Vizionarea unui film înainte de a dormi va "șterge" ceea ce s-a învățat înainte. Creierul repetă modelele neuronale
exact a ceea ce s-a făcut înainte de a adormi, și prin urmare, sinapsele aferente continuă să se dezvolte în timpul nopții.

TEHNICĂ IT ÎN CREIER: PROGRAMARE PRAGMATICĂ ȘI DE EFICIENȚĂ 20

Nici o cunoaștere fără emoție: neuronala ”tastă save” 20


Nimeni nu a uitat locul în care se afla când a auzit știrea din 11 septembrie 2001. Împărtășirea experiențelor, uneste subiectul-predat
cu memoria copilului.

Învinuirea accentuează și înregistrează greșeala 20


Sublinierea greșelilor versus exemple de scriere.

Stocare centrală sau laterală? Prima impresie este decisivă! 21


Experiențele plăcute sunt stocate central (deasupra rădăcinii nasului) și sunt combinate cu emisia de transmiţători; in schimb, cele
neplăcute sunt stocate la tâmple (in lobul temporar), însoțite de hormoni inhibitori neuronali. Caracterul si respectiv impresia primei
întâlniri cu conținut nou, determină "soarta" ulterioară a acestuia.

Cum să dezactivați modul de stres: căi de ocolire a "creierului reptil" 21


A se vedea, de asemenea, "Agenda zilnică / Stresul distruge neuronii". Tehnici care ajută la evitarea blocării neuronale: chat-ul ajuta
la inteligență. E-mail în loc de apeluri telefonice. "Scrisori corporative": lăsați subiectele delicate la un "secretar/ă" sau la un
"avocat/ă", formați-vă abilitățile sociale prin jocurile de rol, găsiți pacea minții făcând exerciții fizice.

Funcția Center-Surround sau "pălăria mexicană": începeți cu ansamblul înainte de a intra în detalii ! 24
Pornind de la ansamblu înainte de a intra în detalii, facilitează dezvoltarea detaliilor, fără de care o imagine de ansamblu este
imposibilă.

”Cablarea" sau "programarea" vocabularului? Eficiența decodificării


În loc să folosească "cabluri", care trebuie menținute prin exerciții fizice (cum ar fi mușchii), vocabularul și traducerea lui pot fi stocate în 26
aceeași "pălărie mexicană": a) prin plasarea vizuală a unui cuvant sub celalalt in același focus; b) oral, printr-o monitorizare rapidă în memoria
pe termen scurt și susținută prin repetiție, ritm, intonare, viteză şi ‘doping’ muzical.

Bibliografie 29

© 2016 ABCDirekt.eu 4
BIOGRAFIA DIN CREIER
ȘI DEZVOLTAREA EI ÎN FUNCȚIE DE GEN

”Perioadele critice” și supraviețuirea celulelor neuronale:


Axonii neutilizați la timp util vor muri (privarea senzorială)

Existența ferestrelor de timp, când circuitele specifice ale creierului sunt deosebit de
receptive și au nevoie de semnale pentru a se dezvolta în mod normal, a devenit un punct
central al cercetării științifice prin observațiile comportamentale ale lui Konrad Lorenz
(Lorenz 1977). Acum, Prof. Manfred Spitzer, fondator al Centrului de Transfer pentru
Neurologie și Educație de la Universitatea din Ulm, le numește "zone online". (Spitzer 2002,
233 ff) Aceasta este faza fiecarei zone neuronale în care i se izolează "cablurile" (axoanele)
cu un strat alb de grăsime (teaca de mielină). Folosim acești axoni (numiți, prin urmare,
substanță albă) pentru a conecta informațiile stocate în neuroni (materia cenușie), care
cuprind ”coaja” creierului sau cortexul cerebral.

Axoanii care nu sunt mielinizaţi (izolaţi) transportă impulsuri electrice


foarte lent. Impulsul electric al unei acțiuni potențiale în axonii fără o teacă
de mielină, va fi transportat la maxim 3 metri pe secundă, în timp ce un
strat gros de mielină creste viteza de transport a axonului la 110 metri pe
secundă. (Spitzer 2002, 230)

Supraviețuirea axonilor, precum și dezvoltarea de noi neuroni și


îmbunătățirea modelelor de conectivitate sinaptică la terminalele axonale,
depinde la modul daca sunt folosiți, respectiv dacă impulsurile electrice
sunt corespunzator stimulate sensorial în timpul lor de mielinizare.
(Asanuma 1990) Proportional cu frecvența de utilizare crește în și activitatea
enzimatică mitocondrială, densitatea micro-vaselor, pomparea de sodiu /
potasiu și admisia de 2-deoxiglucoză si dezvoltarea de zonă areală.
(Purves 1992) S-a demonstrat importanța activității aferente pentru fiecare
dintre aceste procese. (Mattson, Orlando, Goodman 1988)

Pe scurt: Absenţa, folosința sau lipsa de folosire a funcțiilor cognitive duce la

atrofia (Wolfe 2007), creștera (Spitzer 2002, 64 f) sau deformarea (Polizei-Basis-Gewerkschaften 2006) țesutului neuronal.

Numitorul comun în studiile citate este afirmația că: activitatea impulsului electric aferent (stimulul senzorial
adecvat) este la fel de indispensabilă pentru țesutul neuronal, precum sunt nutrienții pentru organele
metabolice, și prin urmare, zonele mielinizante își exprimă nevoia de ”alimentare” prin direcţionarea individului
către declansatoare externe care să activeze circuitele electrice relevante.

IPC (ipoteza perioadei critice) afirmă că orice conexiune (axon) care nu este frecvent utilizată în perioada de
mielinizare va dispărea și capacitățile relevante pentru restul vieții nu vor fi învăţate. Pe scurt: Utilizați sau pierdeți.

© 2016 ABCDirekt.eu 5
(Spitzer 2002,240)

Capul unui bebeluș conține aproape dublul numărului de axoni faţă de capul unui adult, deși capul bebelusului este
de aproximativ jumătate din mărimea celui unui adult. Creșterea volumului cranian se datorează învelișurilor de
mielină.
Numai axonii izolați de teaca de mielină pot fi utilizați eficient.

Mielinizarea la nou-nascuți începe cu


cortexul auditiv în lobul TEMPORAL și
cortexul vizual primar în lobul OCCIPITAL,
precum și zonele tactile urmate de execuția
mișcărilor de bază în cortexul
somatosenzorial motor primar (giroscop
post-central al lobului PARIETAL). Urmează
cortexul premotor (gyrus pre-central al
lobului FRONTAL) și cele mai dezvoltate zone
corticale al lobului FRONTAL vor fi conectate
pe deplin cu restul creierului începâd de la
pubertate. (Spitzer 2002)

Baza neuronală pentru funcțiile senzoriale și


abilitățile motorii se dezvoltă în timpul școlii
primare și necesită o utilizare maximă a
funcțiilor pentru a preveni atrofierea axonilor.
Abstractiile, pe de alta parte, ridică
urmatoarea problemă elevilor în scoala
primară, asemanatoare cu exemplul în care,
copilul de doi ani încearcă să prindă o minge
din aer: mingea cade pe pamant înainte ca
mâinile să o apuce, deoarece circuitele
impulsurilor electrice sunt prea lente nefiind
sufficient de izolate in zonele areale motorii.
Antrenarea repetată a zonelor care nu au fost încă mielinizate poate, prin urmare, să provoace doar o aversiune față
de această activitate, deoarece succesul este imposibil din punct de vedere fiziologic. La vârsta școlii primare lobii
frontali nu sunt încă izolați, și prin urmare, gândirea abstractă nu este posibilă din punct de vedere fiziologic.

Aşa nu Aşa da

Dacă luați ca Permiteți-le copiilor să dezvolte rutine utile pentru viața lor viitoare, ca să nu îşi
parametri piardă axonii necesari abilităților manuale. Împărţiţi activităţile casnice cu copiii dvs.,
realizările la de ex. prin organizarea de mici competiții: cea mai bună salată, cea mai frumoasă
ortografie și cameră, cea mai rapidă și mai bine curățată baie etc. (și dacă participați la concurs
matematică ale admirând copilul ca fiind mai bun decât dvs., atunci câștigati!). Învățați literele
copilului pentru a alfabetului, modelați-le și cântați, învățați matematica cu ajutorul mâinilor și
judeca motivația obiectelor, repetaţi table înmulţirii prin aplauze, prin aruncarea mingii sau prin mersul
și IQ-ul, copilul de-a lungul "geografiei" modelelor de pe covor sau de pe terasele dvs., atribuind
va învăța că numere locațiilor. Faceți același lucru atunci când învățați de ex. denumiri geografice
efortul nu merită sau anatomice, să descopere știința prin simțuri și istoria prin povestiri captivante. În
și va pierde timpul adolescenței, atunci când competențele intelectuale ale lobului frontal merg
încrederea în "on-line", tinerii dvs. vor descoperi cu curiozitate formulele, explicațiile și contextul
sine si în viitorul teoretic al tuturor acestor lucruri datorită recursului la noutate, în locul excesului
său potențial! acumulat prin eforturi inutile pe parcursul anilor care ar fi trebuit să servească la
dezvoltarea abilităților motorii!

© 2016 ABCDirekt.eu 6
© 2016 ABCDirekt.eu 7
Neuroplasticitatea: să ţinem pasul cu dezvoltarea culturală accelerată de
astăzi

Deși conexiunile neuronale care nu sunt utilizate în timpul fazei lor critice dispar, eforturile ulterioare pot, cu anumite
limitări, să stimuleze creșterea neuronilor noi și a conexiunilor. Acest rezultat apare prin pastrarea pe timp lung al
impulsurilor electrice potrivite, efect cunoscut ca "practicare". Este baza primară a învatarii și se specifică ca fiind
neuroplasticitate. Chiar și asa, efortul necesar pentru aceasta nu se compară ca fiind usor și nici cu plăcerea de a
dobândi capacități ca pe un cadou în timpul fazei lor critice. De exemplu, o fata născută oarbă, care a fost tratată la
vârsta de doisprezece ani, a fost capabilă să distingă obiecte separate și să localizeze fețele oamenilor după
douăzeci de ani de la intervenția chirurgicală. (Pawan 2003)

Această deprindere parțială a funcțiilor pe o perioadă lungă de timp, arată că baza neuronală, care ar fi permis
deprinderea imediată a tuturor capacităților vizuale în perioada critică postnatală, nu mai este prezentă. Acest
exemplu nu contrazice IPC (ipoteza perioadei critice), dar susține teoria neuroplasticității, ceea ce sugerează că
creierul este adaptabil: ”de exemplu daca se distruge o anumita zonă-areala a creierului in urma unui accident, o alta
zonă-areala a creierului poate fi încurajată să-i preia funcțiile". (Doidge 2007) Neuroplasticitatea a fost dovedită la
șobolani (Kis 1998) și la oameni (Acosta 2002) de toate vârstele. (Doidge 2007, 259 ff)

Prin urmare, nimic nu este definitiv. Toată lumea îşi poate crește potențialul personal în orice fel și la orice vârstă! Și
tocmai situația actuală în domeniul educației este, într-un fel, un apel de urgență la neuroplasticitatea părinților și a
profesorilor. De mii de ani, viața nu s-a schimbat foarte mult de la o generație la alta. Ceea ce a fost aplicat în
copilăria personală a putut fi folosit aproape fără restricții pentru proprii copii. Totuși, dezvoltarea accelerată a
timpurilor in care traim astăzi, necesită o adaptare constantă a programelor noastre neuronale la condițiile în
schimbare rapidă; o provocare pe care profesorii nu o mai pot duce singuri și doar pe umerii lor.

În Germania, de exemplu, în prezent 60% dintre profesori suferă de epuizare și demoralizare (Potsdam 2006), 23%
neglijează elevii, acordând prioritate sănătății proprii, iar peste 93% sunt forțați să se pensioneze anticipat, mulţi în
jurul vârstei de cincizeci de ani, datorită depresiei și tulburărilor psihosomatice. (Errlangen 1999) Având în vedere că,
după accidente rutiere, sinuciderea este a doua cauză frecventă de deces în timpul adolescenței și că printre
motivele principale se numără lipsa de încredere și presiunea parentală combinată cu presiunea exercitată de
școală (Deutsches Ärzteblatt 2006), trebuie să recunoaştem faptul că educația actual nu corespunde nevoilor curente.
(Vezi "Hipocampusul in epoca culturii media: fericirea și invațarea sunt funcții neuronale identice")

Aşa nu Aşa da
Folosiți-vă neuroplasticitatea prin dobândirea unor noi
Dacă insistați asupra faptului ca copiii perspective și cunoștințe, precum și a unor abilități noi
dumneavoastră să "tocească", pur și simplu care pot chiar să fie împotriva obiceiurilor dumneavoastră
pentru că asta v-a condus pe dumneavoastră și puteți descoperi o plăcere în a învăţa lucruri care v-au
la succes, ei se vor pierde. fost ascunse!

© 2016 ABCDirekt.eu 8
© 2016 ABCDirekt.eu 9
Activitatea și dexteritatea motrice: competiție sau complementare de gen

Şanţul central cerebral separă lobul FRONTAL de lobul PARIETAL şi este traverseat de cortexul premotor și
cortexul motor somatosenzorial principal.

Cortexul premotor precentral (M2, PMA) la gyrusul


precentral controlează abilitățile rafinate cum ar fi
dansul, învățarea din contingențe externe (de ex.
comportamentul bun), memoria și executarea unor
modele precise de mișcări, cum ar fi scrierea sau
lucrul manual.

Cortexul motor somatosenzorial principal (M1,


Brodmann 4) la gyrusul post-central controlează
puterea musculară și monitorizarea mediului și a
orientării spațiale. (Ward 2006)

Motivul pentru care activitățile care aparțin cortexului


premotor sunt atractive pentru fete și de ce băieții
prezintă interes pentru cele înrădăcinate în cortexul
motor somatosenzorial este că există o diferență
cronologică în dezvoltarea neuronală a acestora.
Curriculele actuale nu favorizează maturizarea creierului
băieților, deoarece se adresează în principal cortexului
motor precentral la o vârstă în care acesta se
mielinizează la fete, în timp ce creierul băieților este
ocupat de mielinizarea cortexului motor
somatosenzorial. (A se vedea: ”Egalitatea de șanse în școala? Diferențele cronologice ale perioadelor critice din creier la băieți și
fete")

Aşa nu Aşa da
O apreciere complementară a abilitatilor poate susține o mai
Dacă încercați să stimulați ambiția bună înțelegere a subiectului tratat, și prin urmare, sporește
unui băiat prin compararea realizărilor realizările ambelor sexe: de ex. băieții construiesc si
sale educaționale cu cele ale unei fete, experimentează, în timp ce fetele vor scrie despre și vor fi
nu veți avea succes și acest lucru nu responsabile de ilustrații și documentatie. (a se vedea și "Nici o
va îmbunătăți neapărat relațiile de gen! cunoaștere fără emoție: neuronala tasta save").

© 2016 ABCDirekt.eu 10
Egalitatea de sanse în școală?
Diferențele cronologice ale ”perioadelor critice” din creier la băieți și fete

În primul rând, aș dori să vă reamintesc că nu toți băieții și fetele se conformează uniform cu caracteristicile
descrise. Datorită cantității de testosteron prezente la anumite momente în timpul dezvoltării fetale, structurile
corticale pot fi mai mult sau mai puțin ”masculine” sau ”feminine”, indiferent de sexul real al persoanei. (Birkenbihl 2004)

La baieti fibrele musculare constituie in medie


40% din organism, comparativ cu doar 24% la
fete. Prin urmare, băieții trebuie să mielinizeze
aproape de două ori mai multe conexiuni
neuronale ale cortexului motor
somatosensorial, și prin urmare, să înceapă
mielinizarea pre-centrală În lobul FRONTAL mai
târziu. (Birkenbihl 2005) "Perioada critică a unei
zone poate începe doar atunci când intrarea din
zona precedentă este disponibila. (Hensch 2004)

Originea intrării în zonele corticale diferite este un


aspect important, care ar trebui luat în
considerare pentru curricula viitoare, pentru a
sprijini dezvoltarea eficientă a neuronilor.
Intrarea pentru zonele post-centrale derivă din
lumea exterioară prin simțuri, în timp ce pentru
zonele pre-centrale din lobul FRONTAL se derivă
doar din aportul aflat intern al creierului insusi.
Dezvoltarea abilităților intelectuale în lobul
FRONTAL depinde, prin urmare, de intrarea
furnizată anterior în zonele post-centrale prin intermediul simțurilor. (Spitzer 2009, 148) Programele de școală primară
care acordă prioritate învățării prin simțuri și orientare fizică în spațiu ar fi, prin urmare, baza unei dezvoltări
intelectuale bogate și înfloritoare ulterior. Băieții, în special, care nu au acces suficient la cortexul premotor, trebuie
să maximizeze activarea cortexului motor primar, astfel încât axonii acestuia să nu se piardă în timpul perioadei
critice, dar să ofere o bază largă pentru dezvoltarea ulterioară a zonelor pre-centrale. (Birkenbihl 2007) Dezvoltarea
corticală este de fapt o piramidă: cu cât este mai bună baza, compusă din capacități senzoriale și din activitate
motorie, cu atât mai mult va fi extinsă dezvoltarea intelectuală ulterioară în lobul FRONTAL atunci când se va
mielinizeaza de la pubertate încolo. Cu alte cuvinte, cu cât se cunoaşte mai mult lumea prin simțuri şi se
perfecţionează mai multe abilități motorii mai întâi, cu atât conținutul intelectual va fi mai bine asimilat în timpul
adolescenței.

Acest lucru oferă si o explicație contradicției conform căreia, în prezent, de exemplu, în Germania 80% din toți copiii
cu deficiențe de învățare sunt băieți (P.T. Magazin 2007), în timp ce pe de altă parte tot mai mulți băieți trec
bacalaureatul cu distincții, faţă de fete, care se clasează la mijloc. Un băiat rămas să facă față curriculei actuale fără
ajutor are puține șanse. Un băiat care primește sprijinul adecvat este capabil să dezvolte o bază primara-cortică
amplă pe care să se bazeze dezvoltarea sa intelectuală ulterioră.

Având în vedere că simptomele tulburării de atenție-hiperactivitate-tulburare (ADHD) se referă aproape exclusiv la


băieți, s-a sugerat, după cum a fost descris mai sus, "că un fenomen cum ar fi hiperactivitatea ar putea să nu fie o
boală care să fie tratată cu Methylphenidate (Ritalin), dar ar putea dezvălui doar faptul că un elev se concentrează pe
ceva diferit" (Langer 1998), în conformitate cu nevoile sale de dezvoltare neuronala. (Kohn 2009)
In 2009, Leon Eisenberg, "tatăl" ADHS și Ritalin, a mărturisit pe patul de moarte că acest lucru nu este o
distorsiune, ci un comportament normal al copilului.

”Legarea” băieților de scaune Dacă perfecționați abilitățile senzoriale și motorii în timpul copilariei
și ocuparea lor cu cărți si litere prin activități manuale, muzicale, artistice și sportive, precum și prin
reduce dezvoltarea potențialului învățarea celorlalte discipline cu o abordare practica, veți găsi creiere
lor viitor. dornice de a învăța, în special în cazul băieților!

© 2016 ABCDirekt.eu 11
Atenție cu copiii sub vârsta de 3 ani
Mediile digitale dăunează dezvoltării vorbirii

Copilul trebuie să copieze în primul rând activitățile de vorbire fizice ale unei
persoane reale, înainte de a fi capabil să recunoască apoi sunetele digitale.
Când ascultăm o persoană în fața noastră, neuronii noștri oglindă imită în
mod automat în corpul nostru toate activitățile care se întâmplă în buze, limbă,
laringe etc., si care sunt active în fața noastră. Chiar și simpla ascultare a
vocii părintelui antrenează dexteritatea vorbirii fizice a bebelușului. Având în
vedere că dispozitivele electronice nu au buze, limbă și laringe pentru a fi
copiate, ascultarea mediilor digitale nu este doar inutilă pentru un copil mic, ci
îi ține atenția copilului într-o stare de somnolență fără a putea identifica
niciunul dintre sunete. Între timp, copilul nu acordă atenție oportunităților reale
din jur, ceea ce are ca rezultat deficite serioase ale dezvoltării vorbirii: (Prof.Spitzer)

"Un studiu pediatric american important cu peste o mie de


copii investigase în anul 2007 efectul pe care l-a avut
DVD-ul "Copilul-Einstein" asupra dezvoltării vorbirii
copiilor. În timp ce Concernul Disney a reușit să-l vândă cu
succes din 2003, presupunând că bebelușii vor deveni
genii ai vorbirii, efectul ascultării DVD-ului a fost de fapt de
două ori mai negativ, deoarece efectul cititului părinților
copiilor a fost pozitiv în comparație cu grupul celor care au
primit de ascultat!” (Studiu: ”Vizualizarea media și dezvoltarea
limbajului sub vârsta de 2 ani.”)

În California copiii de 9-11 luni au fost capabili să învețe sunete chinezești de la o femeie chineză. Grupul care a
ascultat aceeași femeie pe video nu a învățat nimic." (Studii: ”Experiența limbii străine în copilărie.”)

Ascultarea de sunete simultan cu imitarea activității unei guri care vorbește în fața dumneavoastră, este o
condiționare clasică pavloviana. Aceasta înseamnă că, după un timp, simpla audiere a unui sunet specific
declanșează în mod automat activitățile corpului viu din fata care însoțeau acest sunet. Ulterior in timp, prezența
fizică a unui alt corp viu pe care să-l copieze nu mai este necesar. Fiind cazul la vârsta de 3 până la 5 ani.
Odată ce limbajul care se rostește în mediul de viață al copilului este bine stabilit, în acest fel, în corpul copilului,
creierul începe să închidă legăturile altor sunete care nu au fost folosite (numită "fază critică": folosiți-o sau
pierdeți-o). Acesta este motivul pentru care învățarea unei limbi, perfect și fără accent, este ușor la o vârstă
fragedă și devine mai dificilă mai târziu.
Acest ”folosiți-o sau pierdeți-o” este de asemenea, motivul pentru
care vorbitorilor nativi de limbi care acoperă o gamă largă de
sunete și tonalități (cum ar fi de exemplu rusa și olandeza) le este
mai ușoară învățarea limbilor străine, în timp ce, de exemplu,
pentru vorbitori nativi de franceză sau engleză, învățarea unei
limbi străine este mult mai dificilă. În mod special, aceste două
limbi acoperă doar un spectru destul de restrâns: franceza
împărțită în câteva tonalități înalte și câteva joase, engleza pe o
gamă de mijloc. Când ascultați englezi care încearcă să
vorbească franceza (sau invers), este posibil să observați că
există o lipsă de capacitate de a capta corect sunetele celeilalte
limbi.

© 2016 ABCDirekt.eu 12
AGENDA ZILNICĂ ÎN CREIER
ȘI IMPACTUL EFECTULUI PRIN ASOCIERE

Stresul distruge neuronii: civilizația modernă față de "creierul reptil"

Panica sau depresia generează glucocorticoizi prin sistemul limbic și amigdale, care inhibă consumul de glucoză în
neuroni ,și prin urmare, și conectivitatea inter-corticală. Aceasta înseamnă că funcțiile neocortice, cum ar fi memoria
și raționamentul sunt afectate. Depresia cronică sau o stare de panică poate duce chiar la moartea celulelor
neuronale. (Spitzer 2002, 167 ff)

Această afectare a funcțiilor neocortice în situațiile stresante pare a fi o anumită incompatibilitate (Koestler 1978) a
neo-cortexului cu creierul stem: "În timp ce funcțiile noastre intelectuale sunt purtate în cea mai nouă și mai
dezvoltată parte a creierului, comportamentul este încă dominat de un sistem relativ brut și primitiv, sistemul limbic
din trunchiul creierului a cărui model fundamental a suferit doar o mică schimbare în tot cursul evoluției de la șoarece
la om." (McLean 1983) Acest sistem, care este mult mai vechi din punct de vedere filogenetic, și astfel numit și "creierul
reptil", permite rutine simple și reacții reflexe care sunt utile în situațiile preistorice dominate de luptă sau de zbor".
Subminează asociațiile creative ale neocortexului ("cortexul nou") pentru a da prioritate reflexelor. (Spitzer 2002, 161)
Totuși, pentru a face față provocărilor civilizațiilor moderne pe care le-a generat neo-cortexul, asociațiile sale creative
sunt vitale. Și totuși, fiind confruntate cu dificultăți neașteptate, însăși funcțiile care ar oferi răspunsurile corecte sunt
încă ineficiente: funcțiile sistemului limbic stimulează emisia de hormoni de stres (glucocorticoizi), blocând funcțiile
neocortice în care cunoștințele și reflecțiile noastre sunt stocate. În situații dificile, prin urmare, suntem capabili să ne
gândim doar la răspunsul adecvat prin a face un pas înapoi și oferind creierului timp necesar de a ieşi din modul de
stres.

Odată ce învățăm ceva în condiții stresante dominate de frică, subiectul suferă de acest efect al hormonilor de stres
nu numai în timpul momentului stresant, ci devine legat de el dincolo de situația dificilă (condiţionarea clasică a lui
Pavlov); la învăţatul în condiţii de stres, neuronii activați pentru a stoca conţinuturile necesare construiesc
conexiunile cu amigdalele în sistemul limbic. Deci, chiar și atunci când subiectul este mai târziu într-o situație
relaxată, amigdalele se declanşează automat și vor trimite semnalul "frică" prin această conexiune = emisie de
blocaje = deconectarea neocortexului cunoscut sub numele de "black out".

Acesta este adesea motivul pentru eșecul continuu, de ex. la matematică. Ceva învățat pe dinafară (nume
geografice, vocabular anatomic, etc.) poate fi, de asemenea, reprodus în stres. Cu toate acestea, un rezultat
matematic nu poate fi învățat niciodată pe de rost, ci poate fi dezvoltat doar prin funcțiile neocortexului. Și aceasta
are nevoie de conectivitate ridicată, ceea ce este imposibil de atins în condiții de stress. (Spitzer CD 2009) Aceasta
necesită un nivel ridicat de conectivitate, ceea ce nu mai este posibil odată ce asa numitul “miez de migdala” este
legat de zonele aferente. (Spitzer CD 2009) Acest lucru poate explica fenomenul cunoscut, prin care spirala
motivationala descreste, si în ciuda eforturilor depuse (în anumite cazuri, ar trebui să spunem: "mulțumită" efortului
depus) duce la esec cronic.

Rezumat: Gândirea sau exprimarea de lucruri neplăcute reduce inteligența, deoarece inhibă funcțiile corticale.
Gândirea sau exprimarea lucrurilor plăcute sporește inteligența, deoarece promovează conectivitatea
intercortică.

Aşa nu Aşa da

Aplicarea presiunii asupra elevilor, Dacă repetati elevilor din nou și din nou, cu fiecare ocazie, că ei
spunându-le că realizările lor sunt sunt talentați pentru materia pe care o predați, veți genera emisia
insuficiente, nu va avea succes, de transmițători neuronali și chiar și cei care au întâmpinat
deoarece ei vor fi blocați dificultăți vor începe să obțină rezultate.
neurochimic. (a se vedea ”Creșterea și atrofierea celulelor neuronale: impactul efectului prin
asociere.”)

© 2016 ABCDirekt.eu 13
Emoțiile și înțelegerea: unde sunt localizate?

Neocortex (Cortex ’nou’)


- cea mai tânără parte din punct de
vedere filogenetic
- sediul conștiinței noastre
- generator de soluții
Nucleus accumbens
- controlul emisiei de hormoni
recompensatori

Cerebellum
- din punct de vedere filogenetic este cu
circa 100 milioane de ani mai în vârstă
decât cortexul
-mai mic, dar cu mai multe celule decât
întregul cortex
- Controlul structurilor motorii și al
impresiilor senzoriale

Trunchiul cerebral
("creierul reptil")
- din punct de vedere filogenetic este cea
mai veche parte
- controlul reglării emoțiilor și a glandelor în
asociere cu sistemul limbic adiacent

Sistemul limbic
Amigdale cerebrale
- frică/recompensare conditionata
Hippocampus
- detector de noutăți
Gyrus cinguli
- bătăile inimii, tensiunea arterială
Hypothalamus
- producerea și eliberarea de hormoni
Thalamus
- legătura cu cortexul cerebral

Trunchiul cerebral îl avem în comun cu reptilele. Înregistrează supraviețuirea de bază, tensiunea arterială și
activitatea pulmonară, lupta sau zborul, tipuri defensive de comportament, care iau în considerare numai pe individ în
sine. Reptilele sunt în primul rând creaturi solitare. In afara de imperechere, nu interacționează între ele si nici nu au
grijă de puii ieșiți din ouă.

Odată cu mamiferele, sistemului limbic i se adaugă abilități sociale. Creierul mamiferului adaugă la tipurile de
comportament și conținut emoțional de bază. Sistemul limbic înglobează miezul-creierului-reptil în centrul craniului.

Neocortexul (care înseamnă "scoarță nouă") este materia cenușie din jurul creierului. Este "Hard disk-ul", ale cărui
elemente sunt legate una de cealaltă prin ”cabluri”, axonii. Cablurile sunt izolate cu grăsime albă și umple spațiul
dintre cortex și sistemul limbic ca "materie albă". "Scoarta" cu cablurile reprezintă hardware-ul individual care este
programat de viața utilizatorului și constituie personalitatea sa.

Ca cea mai tânără parte a creierului, neocortexul calculează procesele conștiente: activitatea simțurilor noastre din
fundal, cu mișcările de coordonare și control în jurul centrului (o bandă de la o ureche la cealaltă) și lobul frontal, care
este partea umană si care înregistreză o creștere enormă în comparație cu mamiferele, contribuie la gândire,
planificare, viziune, creativitate, imaginație.

“Imaginația este totul.


Este previzualizarea atracțiilor viitoare ale vieții.”
Albert Einstein

© 2016 ABCDirekt.eu 14
Hippocampusul în epoca culturii media: Fericirea și învățarea sunt funcții
neuronale identice

Una dintre zonele cele mai afectate prin lipsa de aport de glucoză din cauza stresului este Hippocampusul: în timpul
stărilor prelungite de depresie sau panică, acesta se atrofiază semnificativ. Hippocampusul, cunoscut și sub
denumirea de "detector de noutate" sau "memorie pe termen scurt", "scanează" întreaga intrare de informații și
impresii din exterior, păstrând doar noutățile, care sunt ulterior procesate și transmise altor părți ale creierului (în
special pe timpul nopții), si unde vor fi salvate în memoria pe termen lung. Prin urmare, hippocampusul poate fi
considerat a fi "așezat la recepția" procesului de învățare, alegând ceea ce este permis să intre în memoria creierului
= să fie învățat.
În momentul în care copiii au fost ocupați după-amiaza numai prin rutine zilnice repetate (ajutor la fân, curățat grajdul
etc.), hippocampusul s-a concentrat cu nerăbdare pe toate noutățile prezentate la scoală în timpul dimineții. Cu toate
acestea, într-o epocă în care atenția lor este ocupată cu programe TV, un nou joc video, aspectul la modă al celorlalți
etc., hippocampusul este supraîncărcat cu noutăți. Fiind cel de "la recepție", care decide, hippocampusul va permite
doar noutăților celor mai interesante să treacă în creier. Cuvintele scrise într-o carte școlară sau menționate de un
profesor nu pot, bineînțeles, în nici un caz să concureze cu restul atracțiilor.

Prin urmare, se vorbeste bine cu avertizarea de a se evite consumul mass-media: deoarece copilul nu a mielinizat
încă partile cu functiile de planificare din lobul frontal, si astfel poate lua în considerare doar ceea ce se întâmplă în
fața simțurilor sale. Copilul este prin urmare, expus la o "dependență media", adică dorința hippocampusului pentru
noutăți. În măsura în care se știe că interdicția are efectul unui stimulent, este recomandabil să se reducă consumul
media în primul rând prin stimularea altor activități, în loc de interdicția exclusivă a consumului media.

Prof. Spitzer, fondator al Centrului de transfer pentru neurologie și învățare de la Universitatea din Ulm, subliniază
faptul că, potrivit unor cercetări ulterioare, așa-numitele "centre fericite" din creier s-au dovedit a fi "centre de
învățare": Din perspectivă neuronală, învățarea, este crearea și remodelarea neuronilor și a conexiunilor acestora.
Acest proces generează endorfine (opiaceele naturale generate de corpul nostru). Datorită condițiilor sale fiziologice,
creierul este de fapt dependent de învățare. Inima nu poate evita bătăile, plămânul nu poate evita respirația și
creierul nu poate evita învățarea în orice moment! Dacă creierul s-ar fi confruntat la fiecare vârstă cu ceea ce avea
nevoie la acel moment specific în vederea maturizării (și care este, prin urmare, capabil să învețe extrem de rapid în
acel moment), școala ar fi un loc pe care copiii să și-l dorească cu nerăbdare și "să fie supărați atunci când trebuie
să părăsească scoala după-amiaza." (Spitzer CD 2009)

Aşa nu Aşa da

Predicând copiilor Creați un orar al familiei și distrați-vă împreună pe Google căutând ilustrații
despre succesul frumoase sau amuzante, pentru a sugera jocuri în aer liber, precum și activități
eforturilor proprii din comune de uz casnic. Mai presus de toate, acordati timp pentru a fi curios (!),
copilăra Surprins (!) și incantat (!) despre tot ceea ce copilul dumneavoastra este capabil
dumneavoastră nu va sa va povestească despre lecțiile școlare, atunci hippocampusul copilului
duce decât la la dumneavoastră poate gasi interesul sa pastreze acest lucru! Și dacă încercați
opoziție din partea lor noi abordări pentru a vă sprijini copilul, propriul hippocamp poate să se
deoarece condițiile și implice. În plus, dacă manifestați cel mai bun zâmbet pe parcursul tuturor
provocările cu care se acestor activități, emisia de transmițătoare neuronale, cum ar fi dopamina, va
confruntă nu mai sunt susține succesul comun. (Vezi "Creșterea și atrofierea celulelor neuronale: Impactul efectului
aceleași. prin asociere")

© 2016 ABCDirekt.eu 15
Condiționarea clasică a lui Pavlov: Programe media induc ‘plăcerea prin
violență’
La sfarsitul lunii iulie 2006, Asociatia Federala a Sindicatelor de Politie din Germania a trimis un mesaj postal direct
tuturor gospodariilor/locuintelor despre faptul că învătăm să identificăm violența cu placere prin intermediul mass-
media și a jocurilor video. (Polizei-Basis-Gewerkschaften*) Ei spun că: „Rezultatul este un fenomen care funcționează la
fel ca SIDA. Violența TV în sine și la propriu nu omoară pe nimeni, dar distruge sistemul imunitar împotriva violenței.”
Pentru jocurile video explică: „Orice ezitare sau chiar gândirea la împușcarea cu un glonț este pedepsită cu puncte în
minus. În acest fel, pragul de inhibiție din creierul central (mezencefal) este distrus sistematic”. Mai mult decât atât,
simultanitatea scenelor violente de pe ecran cu confortul casnic, gustări, băuturi și glume este o condiționare clasică
(conditionarea ”câinele lui Pavlov”), prin care violența și plăcerea în creier sunt identice. Aceasta înseamnă că
ulterior, exercitarea oricarui act de violentă, ajunge sa fie stimulent pentru a readuce acea senzatie de bine și placere
de care te-ai bucurat ca copil jucându-te stand pe canapeaua din sufragerie!

Băiatul care a exercitat atentatul la inaugurarea gării centrale din Berlin la 27 mai 2006, a fost cel care a atras mai
întâi atenția asupra acestui fenomen. Vinovatul în vârstă de 16 ani a înjunghiat mai mult de 30 de persoane. El este
descris ca "un adolescent complet normal", de obicei "foarte concentrat" (Tagesspielgel*) și cu "maniere clar
politicoase". (Focus*) Bucurându-se de experiența de a fi "Dumnezeu care are putere asupra vieții și a morții, nu
intenționa să omoare, dar facuse acest lucru cu indiferență și fără sentimente de vinovăție." (AFP *)
Profesorul Dr. Manfred Spitzer de la Universitatea din Ulm, subliniază faptul că "dintr-o viziune neurobiologică, copiii
în particular pot fi vrajiţi de astfel de conținuturi cu specific violent" (Spitzer 2002 *), deoarece creierul caută mereu cei
mai puternici stimuli, filtrand prin excludere celelalte impresii. (vezi și "Hippocampusul în epoca culturii media") În plus,
creierul copiilor și al tinerilor caută mereu noutăți. Prin urmare, orice interdicție atrage în mod automat un interes
specific: întrucât sunt indicatori de ceva necunoscut, interdicțiile sunt supuse unei căutări curioase a creierului. Prin
urmare, parintii nu pot interzice copiilor consumul/vizionarea pe ecran a violentei, fara ca inevitabil fericirea in famile
sa se altereze. Creierul copiilor urmărește aceste programe cu un zel de neegalat: Asociația Medicală Americană
afirmă că elevul mediu american a consumat prin ecran peste 8 000 de crime și peste 100 000 de acte de violență
până la sfârșitul școlii primare. Un record, cu care nici o altfel de actiune de interes specifica acestei grupe de varsta
nu poate concura, nici macar sa se apropiere.
În timp ce se vizionează ecranul, se stabilesc hărți neuronale care controlează conduita viitoare. Prin intermediul
neuronilor oglindă, impresiile sunt repetate și antrenate în propriile zone neuronale motorii. Se construiesc din ce în
ce mai multe sinapse simț-impresie. Repetate, aceste sinapse devin mai mari și mai durabile, în timp ce conexiunile
neutilizate sunt distruse. Centimentru cu centimetru, ceas după ceas, aceste funcții, care la început au aparținut doar
ecranului, devin realitatea fiziologică a rețelei neuronale - o bombă cu ceas, care are nevoie doar de un detonator.
Creșterea numărului de omucideri în țările testate a fost de 130%, la numai 10 ani de la introducerea televiziunii în
aceste state.

Contrar acestei pierderi clasice condiționate a simțului realității prin urmărirea violenței, pregătirea fizică în arte
marțiale învață disciplina, construiește încredere și stabilește o judecată realistă a efectelor violenței. Învățarea
artelor marțiale poate, prin urmare, să contracareze violența. Artele martiale s-au dovedit efficiente la tineri, în special
cei care provin din familii defavorizate, care au fost expuși violenței virtuale extinse. Contactul real cu efectele fizice
prin formare provocatoare oferă feedback-ul necesar pentru conduita legată de realitate. În plus, formarea fizică
promovează emisia de endorfine, sporind astfel capacitatea de învățare. (Vezi și capitolul: Cum să dezactivați modul de
stres: căi de ocolire a "creierului reptil")

Aşa nu Aşa da

A interzice copiilor O colecție extinsă de Artele marțiale pot învăța Prin difuzarea de povestiri
să vizioneze filme bune și un disciplina și comportamentul cu „eroi“ locali, din
emisiuni TV și să cinematograf gratuit la responsabil în cazul celor cluburi, activități de
joace jocuri video școală ar putea fi o care provin din familii recreere și inițiative, mass-
violente le va spori resursă educațională, dominate de violență. media ar putea răspunde
acestora mai care ar putea folosi Deasemeni, poate construi nevoii de modele de roluri
degrabă dependența ecranului de încredere pentru cei care tind și de conexiune
curiozitatea. către tineri ca şi capital să preia rolul victimei. emoțională pozitivă în
de pornire pentru a-și mediul propriu.
asuma rolul în societate.

* Traducere de către autor

© 2016 ABCDirekt.eu 16
Creşterea sau atrofia celulelor neuronale:
impactul efectului prin asociere

Din fericire, nu numai moartea neuronilor, ci și creșterea lor, pot fi induse de stări emoționale. Conectivitatea
intercorticală neuronală poate fi îmbunătățită semnificativ rapid cu mijloace simple și ușor de utilizat. Aplicarea
stimulilor pentru recondiționarea pe termen scurt a capacității neuronale este denumită „amorsare”. Amorsarea
pozitivă persistentă are drept rezultat creșterea de neuroni noi, amorsarea negativă are efectul opus.

Trei exemple vorbesc de la sine: (Bargh 1996)

1. Studenţii au fost împărțiți în două grupuri și înainte de a da un test, li s-a cerut să pună cuvintele anumitor fraze în
ordinea corectă. Exemplele unui grup au fost compuse din cuvinte cum ar fi obosit, rău, neprietenos, urât etc, în timp
ce propozițiile celuilalt grup conțineau cuvinte precum frumos, fericit, ușor, frumos etc. Acest ultim grup nu numai că a
obținut un punctaj semnificativ mai bun în timpul testului următor, dar au mers ușor, într-o stare fizică evident bună
atunci când au dat examenul la alt etaj, în timp ce participanții celuilalt grup au fost mai mult sau mai puțin apăsați şi
cu capetele plecate.

2. Doctorii cărora le-a fost dat un mic cadou (cum ar fi dulciuri, cărți poștale etc.) timp de câteva zile, când au venit la
serviciu, au dat diagnostice mult mai corecte comparativ cu medicii din grupul de control, care nu au primit nimic. (vezi
și Fish-Philosophy)

3. Elevii care au fost rugați să scrie câteva propoziții despre cum ar fi viața lor dacă ar fi profesor universitar au
obținut un punctaj semnificativ mai bun în următorul test, în comparație cu un alt grup, care au fost rugați să scrie
despre modul în care ar fi fost viața lor ca huligan.

Efectul de "Pălărie mexicană" (vezi "Funcția Center-Surround sau pălăria mexicană") poate explica acest fenomen. Odată ce
activați un neuron, acesta va activa automat neuronii în imediata sa apropiere, în timp ce în același timp va inhiba
toate celelalte zone-areale prin emiterea blocantelor. Neuronii sunt un "hard disk" pe care orice informație pe care o
reţinem este stocată în hărțile contextuale. Odată ce neuronii din jurul termenului "huligan" sunt activi, zonele-areale
neuronale care conțin mai mulți subiecți intelectuali vor fi "opriți" de blocante și, prin urmare, nu vor fi disponibili în
suficientă măsură în timpul unui test de inteligență care urmează imediat.

Acest lucru oferă deasemeni o explicație faptului că plângându-ne în mod continuu de obiceiurile particulare ale
altcuiva ne predispune să dezvoltăm noi înșine o conduita neplăcută. Atenția noastră persistentă în a evita astfel de
neplaceri, ne face să creștem și să consolidăm hărțile neuronale relevante în creierul nostru, și în același timp,
blocăm și alte zone ale creierului nostru care pot conține mai degrabă un comportament mai dezirabil. Pe scurt,
plângerea creează tot mai multe motive pentru plângere. Ar fi recomandabil să folosim acest efect mai degrabă și să
ne concentrăm asupra punctelor forte ale semenilor noștri umani și să generăm astfel o spirală pozitivă în locul
cercului vicios descris.

Dacă criticați pe ceilalți veți consolida Dacă inventezi complimente cum ar fi "oh, această rochie îți
modelele lor neuronale pentru vine foarte bine", "Ce coafură frumoasă!", "Ce bine că te
comportamentul criticat, în timp ce văd!", "Știam că vei avea răspunsul potrivit!", „Vei ajunge
practicați comportamentul pe care îl acolo, sunt sigur!","Ambiţia ta este absolut minunată! "etc.,
dezaprobați în propriul creier. chimia din creierul elevului va "lua aripi", pur și simplu doar
gândindu-se la dumneavoastră când își face temele.
Dacă verbalizați eșecurile și punctele
slabe ale unui elev, exprimând Un zâmbet simplu mărește conectivitatea inter-corticală.
suspiciuni, amenințări și sancțiuni, Sfat de la Vera F. Birkenbihl: dacă nimeni nu vă zâmbeşte, ridicați colțurile
"hardware-ul" elevului va fi în afara buzelor în mod continuu timp de trei minute. Acest lucru va emite, printre alţi
hormoni, dopamină și vă veți simți mai bine (merită încercat!).
funcției imediat ce intri pe ușă.

Creați o bancă de "dopamină" colectivă: dați fiecărei persoane dintr-un grup (elevii unei clase, colegii dintr-un
departament, membrii familiei dvs....) o listă cu numele tuturor membrilor grupului și cereţi-le să scrie ce
consideră că este puternic și admirabil în numele lor. Ulterior, puteți da fiecărui membru colecția punctelor tari
pe care le au în opinia celorlalți sau puteți afișa numele într-un loc potrivit, fiecare cu colecția sa.

© 2016 ABCDirekt.eu 17
Amenințare, promisiune sau încurajare?
Efecte contrarii a diferitelor stimulente

Amenințările generează emisia de blocante neuronale (glucocorticoizi) prin sistemul limbic și inhibă funcțiile
neuronale necesare pentru reflexie. (vezi "Stresul distruge neuronii: civilizația modernă fața de creierul reptil") Evident, acest
lucru este cel mai neadecvat pentru stimularea eforturilor intelectuale. Amenințarea poate avea succes la executarea
unor activitati fizice de rutina. (vezi ca si exemplu, folosirea amenințării în sclavie)

Recompensările promițătoare pentru a încuraja copilul să facă eforturi educaționale este una dintre metodele cele
mai utilizate. Cu toate acestea, la nivel neurologic, aceasta produce o reacție diferită față de ceea ce ne așteptăm.
De exemplu, să examinăm aspectul neuronal atunci când un joc video dorit ca şi recompensă este promis pentru
obținerea unor note bune la școală în matematică. Aici, matematica reprezintă un obstacol în calea dorinței mele
curente de a avea acel joc. Astfel, în loc să-mi susțin interesul față de matematică, obținerea obiectului dorit are
efectul opus: eu fac matematica cu singura intenție de a scăpa de ea și de a face ca acest obstacol să dispara cât
mai curând posibil. În consecință, relația stabilită cu matematica devine ostilă, și prin urmare, creează o legătură
între amigdale în sistemul limbic și neuronii corespunzători matematicii. (Kohn, 1993) Acest lucru înseamnă că
învăţarea matematicii va fi legată de emisia automată de blocante neuronale, iar relația proastă cu materiile ostile
este stabilită pe termen lung. Promisiunea unei recompense nu a stimulat o plăcere intrinsecă de a face matematică.
Stimularea hormonilor recompensați (transmițătorii neuronali) a fost legată de joc și nu de matematică.

Însă încurajarea inerentă are un efect de susținere: exprimând recunoașterea și bucuria pentru fiecare pas mic
realizat, neuronii corespunzători matematicii cu nucleus accumbens devin legaţi. Aceasta îmbunătățește
conectivitatea intercorticală prin emiterea de transmiţători neuronali, ceea ce creează sentimente bune imediat ce
matematica este menționată. De aceea, felicitând un elev pentru fiecare realizare mica, acesta va încuraja să facă
următorul pas. De la o realizare la alta, motivația intrinsecă ridică succesiv emiterea de transmiţătoare neuronale și
spirale de motivație, chiar și la elevii cu dificultăți.

Putem concluziona că, spre deosebire de stimulentele promise pentru o dată ulterioară, stimulii în timpul lucrului
leagă transmiţătorii neuronali cu neuronii corespunzând muncii solicitate. De aceea, de exemplu, bomboane mici și /
sau muzică blândă în fundal generează dopamină și sporește conectivitatea și plăcerea intercorticală de a face
munca. Aceasta este condiționarea clasică a lui Pavlov, prin care, după un timp, lucrarea însăși poate deveni un
stimul de dopamine.

În plus, un indiciu frumos sau un gest prietenos înainte de a începe munca necesară și fără o legătură conștientă cu
această lucrare este, de fapt, și o condiționare cu un efect pozitiv semnificativ (vezi: "Creșterea și atrofierea neuronală:
impactul efectului prin asociere")

Aşa nu Aşa da

Mituirea copilului prin Dacă lăsaţi copilul în largul său în timpul in care face munca necesară, se vor
promiterea unor stabili legături pozitive cu activitatea. Micile complimente despre fiecare
recompense viitoare realizare mică, stimuli cum ar fi ciocolata sau muzica blândă sunt potrivite
predispune copilul să pentru acest lucru. De asemenea, puteți reasigura copilul prin plasarea unei
urască munca pe care mâini calme pe umăr sau relaxarea umerilor printr-un mic masaj.
trebuie mai întâi sa o
faca.

© 2016 ABCDirekt.eu 18
Agenda zilnică în creier și tura de noapte a neuronilor: când să vă mișcați
și când să vă uitați la televizor?

Părinții ”buni" cereau copiilor să-și facă întâi temele atunci când veneau acasă de la școală. Dar, de fapt, ar fi
preferabil pentru ei să "clătească" mai întâi corpul de blocanții neuronali, care sunt în mod inevitabil emişi după
o zi de de şcoală de obicei stresantă și zgomotoasă. Acest lucru se poate realiza prin stimularea emisiei de
dopamină prin activități reconfortante și simpatice, cum ar fi dansul, sportul, muzica sau, dacă nu există energie
pentru aceste activități, ciocolată și un film amuzant sau frumos, precum și exprimarea de simpatie și interes
pentru ei. După ce creierul a fost condiționat de o astfel de amorsare, temele vor fi realizate mai repede și mai
bine, în timp ce stresul provocat de jocurile computerizate violente, tensionând mușchii degetelor, are, desigur,
efectul opus.

Vizionarea unui film la sfârșitul zilei poate produce din nou un efect nedorit. Noaptea, în timp ce dormim, creierul
repetă continuu modelele exacte ale activității neuronale care au avut loc în ultimele ore înainte de a merge la
culcare. (Spitzer CD 2009) Astfel, sinapsele relevante la terminalele ramurilor dendritice ale axonului cresc, ceea
ce înseamnă că ceea ce s-a făcut sau s-a învățat înainte de a merge la culcare va fi stăpânit mai bine după
momentul trezirii. Atunci când vizionarea unui film este ultima ocupație a zilei, nu numai că "tura de noapte" a
neuronilor se concentrează asupra filmului, dar ceea ce a fost învățat înainte (de exemplu temele de casă) este
probabil să fie eliminat, deoarece hippocampusul păstrează numai ceea ce a fost cel mai stimulant neuronic,
desigur, filmul.

*Același lucru este valabil, într-o măsură mai mică, la pauzele din timpul zilei. Prin urmare, recapitularea la
sfârșitul unei lecții are efect în timpul următoarei pauze (dacă este o pauză reală! și emoțional mai captivantă
decât lecția).

Aşa nu Aşa da

Dacă insistați asupra temelor Dacă mai întâi "clătiți" creierul prin transmiţători neuronali, temele
imediat după o zi de școală se vor face mult mai ușor.
stresantă, copilul va pierde (Mănâncă o ciocolată, ascultă muzică la volum maxim și dansează ca nebun de îndată ce te
întorci acasă de la școală: aceasta a fost rutina zilnică a prietenului meu, care în cele din urmă
timp și interes. a mers la universitate în diferite țări cu limbi diferite, în timp ce cei 7 frați și surori au devenit
muncitori în fabrici.)
Dacă vizionaţi un film după ce
aţi făcut temele şi înainte de a Dacă porniți o muzică delicată și rezumați ceea ce s-a învățat după-
merge la culcare, veți șterge amiaza înainte de a merge la culcare, vă veți trezi cu cunoștințe
ceea ce s-a învățat înainte. consolidate.

© 2016 ABCDirekt.eu 19
TEHNICĂ IT ÎN CREIER:
PROGRAMARE PRAGMATICĂ ȘI DE EFICIENȚĂ

Nici o cunoaştere fără emoţie: neuronala „tastă save”


Când ne gândim la 11 septembrie 2001, toată lumea își amintește locul în care se afla când a auzit despre
avioanele care se ciocneau de aceste clădiri, în timp ce evenimentele din zilele precedente nu mai sunt în
amintire. Acest lucru se datorează emoțiilor de impact pe mecanismele memoriei noastre. Știința confirmă acum
că cunoașterea fără emoție nu este posibilă. Cu cât un subiect stimulează mai mult emoțiile, cu atât va fi mai
bine păstrat. Cu cât este mai mult un subiect la școală legat de viața proprie a copilului (nevoile, temerile,
dorințele, ideile) și cu cât sunt mai senzoriale impresiile prezentate (o aranjare atrăgătoare, culori atrăgătoare,
etc.) memoria va fi mai sustenabilă. (A se vedea, de asemenea, filmul "Documentarul american al Jurnalului Libertăților".)

Educația este ceea ce rămâne după ce am uitat ce s-a învățat la școală. "Albert Einstein

Aşa nu Aşa da

Dacă evitați exemplele Dacă vorbiţi despre experiențele recente sau de cele din timpul copilăriei și
și dați doar extrase despre emoțiile personale legate de subiect, elevii vor continua să vorbească
abstracte de principii despre asta. Mai mult, dacă lucrați cu copiii pe impresii senzoriale, cum ar fi
în alb și negru, ilustrații (ușor de găsit la Google) pentru prezentările lor, susținute de culori
creierul copilului va corespunzătoare conținutului (cald sau rece, blând sau puternic) și
şterge ceea ce doriți caracterul relevant al literelor (groase sau subțiri, rotunjite sau pătrate ...),
să păstreze. subiectul va fi imprimat pe creierul copilului. (A se vedea, deasemeni, "Activitatea şi
dexteritatea motrice: competiţie sau complementare de gen")

Învinuirea accentuează și înregistrează greşeala


Tot ceea ce știm este stocat în țesutul neuronal (materia cenușie) sub forma unei copii miniaturate exacte, compuse
din neuroni. Aceste copii se dezvoltă în timp ce ochiul nostru scanează subiectul. Prin oferirea de propoziții incorecte
elevilor și cerându-le să le corecteze, ochii elevilor sunt forțați să se bazeze pe imaginea versiunii incorecte pentru a
o recunoaște. Odată ce a fost recunoscută, elevul o parcurge sau o scrie în mod corect (dacă ştie!), fără să mai
arunce vreo privire după ce a terminat. Deci, urmele gravate în creier sunt copia imaginii greșite. De fiecare dată
când cuvântul corespunzător este menționat mai târziu, această copie va fi activată automat de impulsuri electrice,
și prin urmare, va apărea în conștiința elevului ca reprezentantă a cuvântului cerut!

Structurile neuronale pentru comportament sunt consolidate în același mod. Unii oameni cer copilului să
scrie de 20 de ori ce nu vor să mai facă ("nu trebuie ..."). De fiecare dată când copilul aude sau scrie ceea ce
NU ar trebui să facă, circuitele pentru executarea efectivă primesc impulsuri electrice. Aceasta înseamnă că
comentariul nostru inevitabil promovează executarea acțiunii interzise. În timp ce expresia opusă ("trebuie,
aș putea ... ... aș vrea să ......) activează și dezvoltă structurile neuronale pentru comportamentul dorit.

Dacă subliniați greșelile din lucrarea Dacă scrieți cu o culoare puternică forma corectă a cuvântului
scrisă a elevilor, o copie durabilă a relevant (cerând elevilor să o copieze pentru a-I face să se uite
formei greșite va fi gravată în țesutul la el), copia acestei versiuni va fi reprodusă în țesutul
neuronal. neuronal.

Afirmând ce NU ar trebui făcut, Dacă vorbiți despre ceea ce vreți să faceți sau ce se întâmplă,
declanșați ceea ce doriți să evitați! forţa este trimisă la circuitele corespunzătoare și urmează
execuția ei.

© 2016 ABCDirekt.eu 20
Stocare centrală sau laterală? Prima impresie este decisivă!

Experiențele plăcute sunt stocate în mijlocul frunții în lobii frontali chiar deasupra rădăcinii nasului, în timp ce
experiențele neplăcute (ciudate) sunt stocate la tâmple, pe părțile laterale ale frunții. (Kringelbach 2005) Când aud ceva
nou, fără a putea să mă conectez la ceva ce știu, este o iritare. Deci este stocată lateral în tâmple ca o experiență
neplăcută. Odată stocată în țesutul neuronal al tâmplelor, aceasta rămâne o experiență neplăcută până când voi
decide să o modific și să o reorganizez. Aceasta va avea nevoie de zel, mai ales că stocarea laterală a unei
experiențe dificile implică emisia de hormoni de stres care inhibă interconectivitatea neuronală și funcțiile cognitive.

Când introduc ceva nou, pot să încep și cu elemente cunoscute, care îmi permit să intru încrezător în proces, în loc
să încep să fiu iritat. Dacă încep cu ceva cu care sunt foarte familiarizat, atunci noile elemente adăugate vor avea
șanse bune de a fi stocate aproape de neuronii deja activi din partea centrala. Astfel, activarea acestor celule de
memorie produce în mod automat transmițătoare care susțin legătura neuronală și capacitatea de învățare.

Acesta ar putea fi unul dintre motivele care explică decalajul din ce în ce mai mare dintre elevii ai căror părinți
găsesc instinctiv o modalitate de a trata pozitiv aceste situații atunci când ajută la teme, și acei elevi care au părinți
care fac apel la presiune.

Aşa nu Aşa da

Dacă vă înfuriați când faceți o Dacă luați greșelile ca pe un pas natural spre perfecțiune, privindu-le
greșeală, puteți continua să ca o șansă de a vă spori abilitățile, vă puteți bucura de progres rapid.
repetați această greșeală.

Cum să dezactivați modul de stres: căi de ocolire a ”creierului reptil”

Aproximativ 10.000 de biți de informație pe secundă sunt schimbaţi între oamenii care vorbesc unul cu celălalt, dar
numai o mică parte din acestea au un caracter semantic. Până la 80% este intonația și limbajul corpului (expresii
faciale, gesturi, limbajul corpului, etc.). Acestea sunt semnale empatice, la care răspunde sistemul limbic. Cu cât
caracterul acestor semnale este mai neplăcut, cu atât sistemul limbic tinde mai mult să închidă funcțiile conștiinței
noastre, până când rămâne numai modul de luptă și zbor.

Contextul neuronal al mecanismului de luptă-și-zbor este descris în "Stresul distruge neuronii": imediat ce ne
confruntăm cu provocări importante, sistemul limbic este predispus să emită glucocorticoizi (blocanți neuronali) care
împiedică conexiunile neocortice și prin urmare, accesul la orice fel de reflecție. Aceasta oferă o stare de acțiune
controlată pur reflexă, care în vremuri preistorice era esențială pentru supraviețuire. Cu toate acestea, atunci când ne
confruntăm cu provocările civilizației moderne, este opusul a ceea ce avem nevoie.

Însa totuși, civilizația noastră oferă facilități care ne permit să ocolim acest mecanism. De exemplu, comunicarea
scrisă, cum ar fi discuțiile electronice și e-mailurile, elimină 80% din informațiile empatice. Primim doar informația
semantică (cuvintele), putem bloca în mod deschis fără ca cineva să observe reacția noastră, și în final, suntem "cu
un cap deasupra celorlalți" odată ce am găsit răspunsul corect. Nu există "foc încrucișat" de 8.000 de "rachete
informative" pe secundă între sistemele noastre limbice pentru a ne supara: rămânem calmi și plini de spirit.

În situații mai complexe, atunci când ne aflăm cu spatele la zid, de exemplu, pentru a ne justifica sau a ne apăra, sau
pentru că ne simțim privaţi de drepturi, de obicei nu suntem avocați buni. O persoană care nu este afectată personal
și care, prin urmare, este în posesia deplină a funcțiilor sale neocortice poate fi un bun purtător de cuvânt, capabil să
acționeze mai avantajos în locul nostru. Apoi putem admira prezența minții sale inteligente, în timp ce “transpirăm” cu
doza proprie de glucocorticoid.

Pentru a nu fi total în pierdere în situații critice, este recomandabil să aveți la dispoziție tehnici adecvate în
"dulăpiorul de prim-ajutor".

"Scrisori corporative": o "secretară" pentru scrisori delicate sau cele de aplicare

© 2016 ABCDirekt.eu 21
Cei care se luptă în Luați pe cineva care nu este personal afectat de această chestiune de încredere.
mod constant cu Explicați circumstanțele și cereți persoanei să redacteze scrisoarea pentru dvs. În
formularea unei cele din urmă, s-ar putea să fiți surprins cât de pozitiv este reflectată situația dvs.
scrisori până în orele Atunci când învațaţi elevii să scrie scrisori de aplicare, le puteți cere să facă acest
mici ale dimineații pot lucru unul pentru celălalt. Acest lucru le face să-și exprime aprecierea reciprocă în
trece ușor cu vederea scris, care este un efect secundar pozitiv care întărește comunitatea și
soluțiile posibile. contracarează excluderea.

Un "avocat" pentru discuții dificile

Cei care sunt atacați sau care sunt supuși Cereți unei persoane de încredere să se certe în locul vostru și
presiunilor nu sunt parteneri buni în rămâneţi simplu ascultător. S-ar putea să descoperiți că "mai
negocieri; ei sunt predispuși să facă puțin poate fi mai mult" și că "artileria grea" pe care ați
lucrurile mai rău pentru ei înșiși și să intenționat să o aduceți nu este în cele din urmă necesară,
rămână rigizi. deoarece o soluție conciliantă ar putea apărea în curând.

Corespondența prin e-mail în loc de aparare prin telefon

Aveți pe cineva la telefon care vă Decideți să nu răspundeți în timpul acestui apel telefonic. Aceasta vă
înnebunește (un client impertinent, menține glucocorticoizii în limite și rămâneţi mai calm în timpul
un furnizor incorect, părinții elevilor procesării plângerii. Apoi le mulțumiți pur și simplu pentru informații,
care vă consideră responsabil pentru a demonstra înțelegerea deplină și pentru a vă cere scuze pentru
pentru rezultatele propriilor eșecuri că ați avut o nouă întâlnire chiar acum - dar asigurați-i că veti reveni în
educaționale, soacra dvs....), nu se scurt timp prin e-mail.
intrezareste nici o perspectivă de Acum aveți timp pentru a pune lucrurile în perspectivă, eventual pentru a
vă consulta cu cineva sau pentru a căuta sfaturi. Odată ce neurochimia
înțelegere reciprocă, conflictul
dvs. este înapoi la locul său, ați putea să alegeți cuvintele potrivite și
escaladează, în cele din urmă, voi
chiar le puteți verifica din nou înainte de a trimite e-mailul a doua zi.
sunteți toți măcinaţi în interior și e Politețea voastră surprinzător de respectuoasă și calmă va face ca
chiar târziu pentru următoarea undele de glucocorticoide ale adversarului dvs. să dispară. Prin urmare,
întâlnire; vă aflați pe calea greșită... încercarea scrisă poate fi întâmpinată cu mult mai mult calm de cealaltă
Ziua începe să alunece prin degete. parte.

Dar nimic nu va consolida structurile de personalitate la fel de eficient ca și actul în sine. Vă permite să întâlniți
situații, să aveți experiențe, să vă antrenați un comportament specific etc. Atunci când întâlnim situații
comparabile în viață, suntem deja obișnuiți să facem acest lucru, soluțiile sunt disponibile și putem rămâne
calmi. Efectul neuronal al acestui lucru este dat de faptul că neocortexul nu este inundat de o supradoză de
glococorticoide, care îl stopează și permite doar reflexe iraționale. Stăm în legătură cu partea de gândire a
creierului nostru, care oferă hărți pentru acțiuni bine gândite și bine direcționate. Astfel, pedagogul Hartmut von
Hentig afirmă: "Tot ce avem nevoie în educație sunt științele naturii și drama! Științele naturii ne fac să
cunoaștem faptele date. Drama ne învață să facem față vieții ". Helene-Lange-Schule din Heidelberg conduce
un proiect de pionierat intitulat "Actoria îmbunătățește matematica" ("Teatrul-Spielen macht gut in Mathematik"Ewen
2006)

Joc de roluri: încercați mai întâi situațiile dificile

© 2016 ABCDirekt.eu 22
Puteți lăsa copiii în fața Filmele care prezintă soluții creative non-violente construiesc hărți neuronale
televizorului pentru a avea pentru comportamentul echivalent. Pentru creşterea efectului, se pot organiza
pace. Ceea ce leagă mici spectacole de teatru. Cu toate acestea, cea mai eficientă formă este aceea
neuronal copiii pe ecran sunt pe care o inventați. Prin urmare, sugerăm un joc de societate nou și
în special programele interesant: Împărțiți jucătorii în mai multe grupuri (de exemplu, părinți / elevi /
dominate de violență. Doar profesori sau client / vânzător / manager sau tată / mamă / copil etc.). Pentru
simpla supraveghere a fiecare grup plasați câteva cartoane cu faţa în jos cu descrierea situațiilor
situațiilor violente pe ecran dificile pentru acest grup. Fiecare grup ia una sau mai multe cartoane și
dezvoltă deja hărți neuronale dezvoltă soluții corespunzătoare. Soluțiile sunt prezentate tuturor și pot fi
pentru acțiuni violente în evaluate de membrii altor grupuri.
zonele motorii ale creierului:
o "bomba cu ceas" care Deoarece situația critică din acel moment este doar pe hârtie, se evită emisia
așteaptă detonarea, cu efect de blocante neuronale pe care această situație o va provoca în viața reală.
de escaladare maximă a Prin urmare, este posibil să se utilizeze pe deplin creierul și să se dezvolte
violenţei, până la ucidere soluții ideale. Acest lucru promovează stima de sine și pacea minții. Odată ce
(amok). o situație comparabilă se întâmplă în viața reală, soluția este deja stocată și
(Vezi capitolul "Condiționarea clasică se poate face apel la ea. Puteți crește efectul nu doar prin citire, ci şi
a lui Pavlov: programme media induc improvizând și simulând situațiile. Acest lucru stochează soluții și în zonele
placerea prin violență”)
cu motor, unde acestea vor fi mai ușor disponibile atunci când vă aflați sub
stres.

Cu toate acestea, dacă într-o zi ne găsim fără ajutor într-o situație extrem de neașteptată, îngrozitoare, care
deschide toate porțile de hormoni de stres și simțim literalmente că neuronii sunt "topiti" de aceste doze, atunci, la
început, singurul lucru care poate ajuta este mișcarea! Mai întâi trebuie să "clătim" vasele de sânge din corticoizi
(hormoni de stres). Cel mai eficient mod de a face acest lucru este "să le spălați" cu endorfinele, așa-numitele
"hormoni fericiţi." Putem produce endorfine prin mișcare fizică puternică. Este adevărat că le producem, de
asemenea, atunci când avem succes sau dobândim noi abilități. Dar situațiile de stres extinse împiedică accesul la
neocortex, partea creierului pentru învățare, gândire, succes, sau imagine de ansamblu și de înțelegere etc. (vezi
capitolul "Stresul distruge neuronii”)
În astfel de situații, "primul ajutor" poate veni doar prin mișcarea corpului. Odată ce endorfinele sunt generate în
acest fel, aportul de dopamină la conexiunile sinaptice crește și chiar şi neuronii distruşi cresc din nou (!), prin
endorfine.
Pe scurt: "ocolirea" prin mișcarea corporală restabilește raportul nostru.

Acesta este procesul neuro-chimic pe care se bazează artele marțiale asiatice, atunci când disciplina mentală este
întărită până la meditație pe baza disciplinei corporale:

- Activitatea musculară generează endorfinele care susțin neuronii.


- Experiența succesului prin mișcarea fizică controlată face același lucru.
- Senzatia de siguranță sau de invincibilitate, reduce în situații critice, emisia hormonilor de stres inhibitori neuronali.

Astfel, artele marțiale susțin profund o stare biochimică care, chiar și în situații critice, permite păstrarea controlului
asupra stării mentale și evitarea momentelor de nebunie.

Trebuie menționat faptul că în toate cazurile cunoscute până în prezent de oameni care au declanşat din mers
situaţii de omucidere cu risc propriu de deces (amok), vinovații au fost pacienti sub efectul de Ritalina, ceea ce
înseamnă că activitatea lor cerebrală a fost inhibată de medicamente. În această situaţie, alimentarea cu endorfină
pentru susținerea conștiinței prin mișcare este inhibată, la fel ca experiența așa-numitei persoane "bolnave", lipsită
de putere și încredere, care emite hormoni de stres inhibanţi pentru conștiință. Pe scurt: sunt create condițiile de
pierdere a controlului. Acesta este motivul pentru care pacienții trataţi cu Ritalină nu mai sunt acceptați în armată în
Statele Unite: (Departamentul Apărării) "Folosirea frecventă a medicamentelor de îmbunătățire a performanțelor
academice (de exemplu, metilfenidații) este considerată necorespunzătoare. (Hathaway)

Un studiu al Universității din Ulm sub titlul "alergarea te face mai strălucitor" dovedește în mod clar creșterea
performanţelor cognitive (intelectuale) prin mișcare. (Reinhard 2008)

Mai bine alergare de performanţă, decât alergare spre omucidere (amok)

© 2016 ABCDirekt.eu 23
Aşa nu Aşa da
Intram intr-o situație care este peste limita noastra Cand simtim că nu mai avem situaţia sub control și că
de suportabilitate. “Acidul” este turnat peste suntem predispuși să facem sau să spunem lucruri pe
creierul nostru, picioarele noastre se moaie și o care le vom regreta mai târziu, ne întoarcem imediat, ne
senzație de durere, arsură ne cuprinde membrele. cerem scuze și ne părăsim locul. Putem apoi să punem
Ne pierdem controlul asupra noastră, vrem sa niște căşti cu muzică la urechi (depinde de
lovim in jurul nostru, sa trantim usi și sa ne disponibilitate) și să începem să alergăm imediat. Ne
ascundem intr-un colt sau sub plapuma, etc. îndreptăm spre următorul parc și, în funcție de starea
noastră fizică, mergem sau alergăm timp de cel puțin
... și privim neajutoraţi cum prin aceste actiuni 40 de minute - cu atât mai mult cu atât mai bine - până
totul se înrăutățește. când chimia noastră revine la normal. Apoi, mai întâi
ne permitem o masă bună și în timp ce ne bucurăm de
asta, începem să gândim la cine să apelăm pentru
consiliere.

Funcţia Center-Surround sau ‘pălaria mexicană’


Începeţi cu ansamblul înainte de a intra în detalii !

Un neuron, atunci când e activat, emite impulsuri electrice care


activează și neuronii aproapiaţi. În același timp sunt emise blocante
care inhibă neuronii mai îndepărtați. Conținutul e memorat de neuroni
pe o rază apropiată, în jurul neuronului activat (în cadrul unei "pălării
mexicane"), deci ne vin în minte în mod automat ideile (de ex. ideile
pe care le numim "evidente"), în timp ce conținutul neuronilor în afara
acestei pălării mexicane nu poate fi rememorat deoarece este inhibat
de blocante. Acesta e mecanismul care ne permite să ne concentrăm.
(Spitzer 2002, 13) Cu toate acestea, devine o problemă când întoarcem
paginile unei cărți.

Modul în care conținutul este aranjat în spațiu (fie în fața


ochilor, fie într-un spațiu imaginar) generează o copie
miniaturală neuronală a acestui aranjament pe "hard-disk-ul"
creierului nostru. De exemplu, o hartă a orașului care prezintă
piaţa centrală în mijlocul unei hărți de ansamblu creează
schema de context corectă în țesutul neuronal. Atunci când
priviţi piaţa centrală pe o altă pagină, toate detaliile văzute vor
fi stocate în schema de context creată anterior în țesutul
neuronal.

© 2016 ABCDirekt.eu 24
Cu toate acestea, atunci când întoarcem, de exemplu, Privire de ansamblu a gramaticii
franceze, pe o pagina
paginile unei cărți de gramatică fără a avea o prezentare
generală, ochiul nu are nicio referință între conținutul
paginii anterioare și următoarele. Acestea din urmă vor fi
stocate în mod aleatoriu. Acest lucru va fi probabil într-un
loc mai îndepărtat în țesutul neuronal din afara pălăriei
mexicane de pe pagina anterioară. Urmarea: conținutul
acestor două pagini este inhibat unul de celălalt de către
blocanții emişi în afara pălăriei mexicane. Acest lucru
poate deveni parte din ceea ce știm ca fiind black out
(amnezia).

Aranjamentele pe care ochii noștri le privesc în timp ce


învață, determină dacă elementele oricărui conținut dat
vor fi stocate în hărți neuronale dense şi bine organizate
în pălăria mexicană sau dacă vor fi împrăștiate la
distanţă și se vor bloca reciproc.

Prin urmare, harta minţii (mind mapping) oferă condițiile How to stop Global Warming*
de stocare apropiată a diferitelor elemente: dacă o
schemă largă de idei este examinată cu elevii înainte de
a intra în detalii, această hartă neuronală devine un
organizator care va stoca diferitele elemente într-o
manieră bine ordonată și logică, printre alte elemente.
Fiind stocate îndeaproape între ele, toate detaliile
relevante vin automat în minte prin emisia naturală de
impulsuri electrice, de îndată ce se menționează un
element al subiectului.
Acest efect este întărit prin utilizarea simbolurilor și a
imaginilor: literele nu au nici o referință în afară de
semnificația lor abstractă; totuși, o imagine sau un
simbol grafic este înrădăcinată de axoni direct în
contextul neuronal al unei reprezentări pline de viață în
creier.

* Drepturi de autor de către Tony Buzan, "Mind Map" www.thinkbuzan.com,


marcă înregistrată a Buzan Organization Limited 1990 '

Aşa nu Aşa da

Dacă începeți cu detaliile unui Dacă începeți cu ansamblul înainte de a intra în detalii, este
context, poate fi dificil sau chiar programată activarea automată a acestor detalii în coerență cu
imposibil să le rezumaţi mai târziu contextul. Prin urmare, începeți totul cu o hartă grafică care
pentru a obține o prezentare oferă o imagine de ansamblu (Mindmapping)!
generală finală și blackout-ul va fi
programat fiziologic chiar de la
început.

© 2016 ABCDirekt.eu 25
‘Cablarea’ sau ‘programarea’ vocabularului? Eficiența decodificării

La nivel vizual și scris, decodarea limbajului a fost dezvoltată de Vera F. Birkenbihl și a început să se răspândească
în literatura de specialitate pentru învățarea limbilor în Germania, Austria și Elveția în ultimul deceniu al secolului XX.

Constatările neurologice ale secolului XXI ne permit totuși să înțelegem în detaliu ce este decodarea și să luăm în
considerare moștenirea lui Birkenbihl pentru decodarea limbajului audio.

Decodarea este - în termenii lui Pavlov - o condiționare clasică: vocabularul străin și traducerea lui intră în creier
împreună într-un pachet dublu și, prin urmare, nu va mai fi niciodată disociată. Pentru ochi aceasta înseamnă că
cuvântul străin și traducerea trebuie să fie tipărite îndeaproape unul sub altul. Pentru ureche trebuie să fie auzite
imediat după cealaltă. Aceasta le stochează - ca și cârnații și clopotul pentru câinele lui Pawlow - în același loc în
creier: atunci când unul dintre ele este stimulat, apare și celălalt.

Importanța programării creierului printr-o astfel de stocare densă, comparativ cu extensia lanțului tradițional de
cablare neuronală și a învățării vocabularului în creier, le veți găsi explicate în detaliu în următoarele capitole:

1. Decodificare vizuală

2. Decodificare audio

1. Decodificarea vizuală

De obicei, vocabularul este învățat în felul următor: în cartea de vocabular citim cuvântul într-o singură limbă, care
activează un neuron. Apoi vederea se întoarce spre lateral pentru a citi traducerea sa, care este scrisă lângă cuvânt.
Ca urmare a mișcării ochilor, această traducere activează un neuron mai îndepărtat. Acum sunt necesare sinapse
de conectare ("prize"neuronale) între cei doi neuroni pentru a-și aminti această traducere. Dar sinapsele se dezvoltă
numai prin utilizarea continuă simultană a celor doi neuroni în cauză (fenoen cunoscut sub numele de "swotting") și
dispar după ce neuronii nu sunt utilizați. La fel ca mușchii, sinapsele se dezvoltă atunci când sunt folosite și se
atrofiază când nu sunt folosite: ceea ce s-a învățat înainte de a scrie un test școlar va fi uitat rapid de îndată ce testul
s-a terminat.

Plasarea traducerii sub fiecare element de vocabular face ca ambele cuvinte să apară în aceași focalizare.
Rezultatul este că ambele sunt stocate atât de aproape una de alta în țesutul neuronal, încât nu mai avem nevoie să
menținem cablurile și sinapsele: ambele vor fi activate automat simultan în pălăria mexicană.

Deutsch: Warum kommst du nicht vorbei?


Warum tust nicht du kommen zu sehen mich
Englisch: Why d o n ’ t you come to see me?

Avantajele plasării traducerii într-o a doua linie sub fiecare cuvânt al unui text sunt:
1. Activarea imediată a cuvântului și traducerea lui într-o singură pălărie mexicană
2. Ochiul cuprinde traducerea în contextul textului (și nu într-o carte-vocalbular separată) și, prin urmare, memoria
beneficiază de emoțiile pe care le transmite textul.
3. Întrucât a doua linie nu arată o propoziție corectă din punct de vedere gramatic în propria limbă
- oferă simţul pentru sintaxa limbii străine. Și simţurile sunt cel mai bun mod de a stoca regulile gramaticale.
De aceea vorbim limba maternă fără greșeală: nu am reflectat asupra sintaxei, dar am simțit-o.
- tulburarea de sintaxă detectată de hippocampus (situată la "recepția" procesului de învățare) din al doilea
rând este ceva necunoscut = nou. Deci hippocampul va pune tot creierul la alertă = recepție ridicată!

© 2016 ABCDirekt.eu 26
O propoziție perfectă din punct de vedere gramatical în propria limbă este recunoscută de hipocampus (acesta fiind
detector de noutate) ca fiind "cunoscută" = "plictisitoare" și, prin urmare, întregul creier este pus pe "stand by mode".

English: What is it?


Romanian: Ce este ?
Que est ce que ce est

French: Qu ’ est – ce que c ’ est ?


What is this what this is ?

English: We should discuss this together.


Romanian: Ar trebui să discutăm împreună despre aceasta.

German: Wir sollten dies zusammen besprechen.


we should this together discuss

Anglais: Why don’t you buy some sweet popcorn?


Romanian: De ce nu cumperi nişte popcorn dulce?

Français: Pourquoi tu n’ achète pas du pop-corn sucré ?


Why you not buy not some popcorn sweet ?

Aşa nu Aşa da

Dacă ascundeți traducerea vocabularului, de În timp ce lucrați la o propoziție decodată (a se vedea


exemplu, la sfârșitul cărții sau pe spatele exemplul de mai sus) sau chiar la o singură parte a
cărților etc. memorarea lor devine inutil de propoziției: Mai întâi spuneți seria decodată a
dificilă și greu de realizat, deoarece este cuvintelor în limba proprie, apoi în limba străină.
probabil să se blocheze reciproc de efectul Repetați acest lucru de mai multe ori, întotdeauna cu
pălăriei mexicane. Stresul cauzat conectează același ritm și intonație înainte de a începe cu
neuronii utilizați cu amigdalele, ceea ce face ca următorul grup de cuvinte.
hormonii de stres să intre "în joc", fiind cei mai Dacă doriți să vă verificați cunoștințele, acoperiți
puternici supra-blocanți ai cortexului neuronal. linia de traducere cu o foaie de hârtie și deplasați-o
înainte cuvânt cu cuvânt.

© 2016 ABCDirekt.eu 27
2. Decodificarea audio (Ascultați un fişier audio data în timp ce citiți, pentru a înțelege descrierea)

Pe baza rezultatelor cercetărilor neurologice, AMIE4u dezvoltă programe audio care diferă semnificativ de
programele anterioare de achiziție de limbi străine. Începe cu propriul limbaj, furnizează vocabular conform metodei
de decodare a lui Vera F. Birkenbihl, împreună cu traducerea, folosește muzică special pentru a crește funcțiile
creierului, săpă „brazdele de memorie” prin repetarea adaptată memoriei pe termen scurt și se încadrează în
propoziția în sine cuvânt cu cuvânt. Procesele neurobiologice pe care se bazează dezvoltarea programului sunt
descrise în detaliu în capitolele anterioare. Pentru a înțelege următoarele explicații, se recomandă utilizarea fișierului
audio corespunzător ca demonstrație (disponibil la cerere).

Prin urmare, rezultatele cercetării neurologice oferă direcţii pentru dezvoltarea de programe de învăţare a limbilor
străine, cu unele caracteristici care diferă în mod clar de abordările tradiționale:

1. începeți să ascultați înainte de a citi


2. vocabularele apar întotdeauna împreună cu traducerea lor (metoda de decodificare F. Birkenbihl)
3. punctul de plecare este limba proprie
4. muzica însoțește vocabularul
5. repetarea imediată în secvențe de dimensiuni mici de memorat
6. repetările apropape se întrerup între ele

1. De ce auditiv?

Limba este o experiență acustică. Informațiile sonore conectează imediat circuitele de comutare directe necesare.
Codarea scrisă a procedurii acustice nu este doar o modalitate circulară, dar de multe ori duce la o eroare, prin faptul
că textul scris este pronunțat în mod greșit, iar mai târziu legăturile neuronale trebuie să fie îndepărtate și înlocuite
cu conexiuni ale pronunției corecte, care nu poat fi realizate cu success complet.

2. De ce traducere decodificata?
Pentru ochi, două cuvinte scrise îndeaproape unul sub cealalt, reprezintă focalizarea, care permite stocarea strânsă
într-o pălărie mexicană. Pentru ureche, acest accent trebuie să fie o unitate densă din punct de vedere al timpului.
Prin urmare, limbile materne și străine se urmează reciproc atât de repede una pe cealaltă încât memoria pe termen
scurt le poate înregistra pe cele două, păstrându-le în aceeași pălărie mexicană sau "Center Surround Effect" în
țesutul neuronal. Aceasta înseamnă că expresia într-o singură limbă activează automat expresia în cealaltă limbă.

3. De ce prima data e limba maternă?

Când aud o frază pe care nu o înțeleg, este o iritare. Experiența neplăcută de iritare este stocată lateral în tâmple
dacă acesta este conectată la emisiile automate de hormoni de stres, care inhibă conexiunea neuronală și, prin
urmare, activarea acestor celule și a memoriei stocate în acestea (a se vedea "Stocare centrală sau laterală? Prima impresie
e decisiva").
Dacă am auzit mai întâi limba mea maternă, este o experiență confortabilă, deoarece înțeleg contextul imediat.
Experiențele plăcute sunt stocate în mijlocul frunții, unde emisia de emițătoare neuronale este stimulată automat.
Acest lucru îmbunătățește interconectivitatea. Astfel, versiunea lingvistică rapidă a propoziției este implantată în
spațiul țesutului neuronal sau în "pălăria mexicană", care tocmai a fost activată în mijlocul frunții de cuvintele din
propria mea limbă. Sau cu alte cuvinte: când aud mai întâi cuvintele din propria mea limbă în construirea propoziției
limbii străine și cu ritmul și intonația limbii străine, atunci țesutul neuronal este pregătit și nu înțeleg doar semnificația
următoarelor fraze străine deodată, dar și orice cuvânt străin este stocat direct în locul pregătit pentru el de propria
mea limbă în țesutul neuronal. Drept urmare, textul limbii străine este stocat imediat central, drept o experiență
plăcută, în lobii frontali. Astfel, stocarea inițială laterală în tâmple și corecția ulterioară sunt evitate și informațiile sunt
stocate imediat în țesutul care beneficiază de emisia de transmiţătoare neuronale.

4. De ce cu muzica?

Muzica determină direct eliberarea emițătorilor, în special a dopaminei, și este prin urmare o experiența plăcută. În
măsura în care muzica încadrează fiecare secvență (compusă din traducere, decodare și limbă străină), nu doar că
indica clar unde începe următoarea secvență, dar sprijină și a) stocarea centrală în creier și b) conectivitatea (=
performanța). În plus, acumularea de muzică în timp combinată cu repetarea tripla a secvenței de limba străina la

© 2016 ABCDirekt.eu 28
sfârșitul secvenței determină o schimbare a simpatiei de la propria limbă la limba străină. Muzica care urmează
tratamentul unei secvențe de cuvinte este utilizată pentru a stoca ceea ce a fost înregistrat: în acest timp creierul
repetă impulsurile electrice ale precedentului (adică „le exercită”) în timp ce muzica susține funcțiile neuronale prin
activarea hormonilor corespunzători.

5. De ce fiecare serie de cuvinte se repetă atât de des?

Din punct de vedere neuronal, învățarea este crearea sinapselor (intercalarea conexiunilor dintre celulele nervoase /
neuronii). Utilizarea repetată determină creșterea acestor conexiuni. Auzind ceva necunoscut anterior doar o singură
dată, impresia lăsată este mică sau deloc. Numai repetarea unor noi impresii stimulează suficient atenția creierului
pentru a se asigura că informațiile sunt înregistrate și nu sunt aruncate ca fiind irelevante. Creierul recunoaște doar
repetițiile atunci când prima audiere este încă în memoria pe termen scurt, iar repetarea poate fi recunoscută ca fiind
identică. Astfel, repetarea pasajelor lungi de text este inutilă, deoarece începutul a fost deja uitat in momentul
încheierii pasajului. Aceasta înseamnă că repetarea textelor lungi este percepută ca un text nou si strain și că se
întoarce mai mult sau mai putin din nou de unde s-a început. Repetarea imediată gravează pistele în țesutul
neuronal.

6. De ce o prea rapida succesiune la repetare?


Faptul că secvența de traducere, decodare și muzică este ameninţată de întrerupere, în creier se stârneşte o
concentrare mai mare pentru a se asigura că nimic nu este ratat. Aceasta activează creierul până la performanțe
superioare și asigură memorarea. Pauze tăcute, dimpotrivă, invită creierul să treacă la modul de standby.

© 2016 ABCDirekt.eu 29
BIBLIOGRAFIE
Imagini

Cu permisiune amabila
- de la Sebastian Gambogi pentru desene
- de la Musik-Union e.V. pentru celelalte ilustrații

Jurnale și articole

Deutsches Ärzteblatt 10.09.2006. Suizidprävention. http://www.aerzteblatt.de/v4/archiv/artikel.asp?id=52773

Netzzeitung 27.04.2001, Study of the University of Erlangen 1969-1999


http://www.netzeitung.de/wissenschaft/forschung/141148.html

P.T.Magazin for Economy, Politik and Culture, 2/2007. Ausgelesen. Das schlechte Bildungsniveau von Jungen als
Ergebnis systematischer Diskriminierung. (Selection. Poor educational performance of boys as a result of systematic
discrimination) P.T. Verlag GmbH & Co. KG: Leipzig, Germany 2007

Study: „Media Viewing and Language Development under age 2“


www.itongue.eu/images/pdf/neuro-study-TV-under-3-years-is-detrimental-Zimmerman-2007-Media-Viewing-
Pediatrics-1

Study: Foreign language experience in infancy.


www.itongue.eu/images/pdf/neuro-study-foreign-language-experience-in-infancy-kuhl-2003

Autori

Acosta, Maria T; Montañez, Patricia et al. Half brain but not half function. The medical Journal, Oxford, GB Feb. 2002

Asanuma, C; Stanfield, B.B. Neuroscience 39, 533-545. Scholary Journal, Redwood City, California, USA 1990

Bargh, J.A; Chen M; Burrows L. et al. Automaticity of Social Behaviour: Direct effects of trait construct and stereotype
activation on action. Journal of Personality and Social Psychology, 71: 230-44, 1996

Birkenbihl, Vera F. Mehr als der kleine Unterschied? Männer-Frauen. (More than the little difference? Men-Women).
Best Entertainmant AG: Heusenstamm, Germany 2004

Birkenbihl, Vera F. Jungen und Mädchen: wie sie lernen. (Boys and Girls: how they learn). 24-27. Knaur, München,
Germany 2005

Bikenbihl, Vera F. Neues von der Lernfront. (News from the learning-frontline 2007). Jährliches Up-Date-Seminar.
Protalk, Gossau, Switzerland 09.06.2007

Bikenbihl ibd. 13.06.2009

Denys, Prof. Dr. Damiaan, University of Amsterdam. Netherlands, Deep Brain Stimulation, 5th World-Symposium
DECADE OF THE MIND, Berlin, Germany.10th -12th Sept. 2009

Department of Defense. Physical standards for enlistment, appointment and induction. The DOD directive 6130.3,
May 1994

Doidge, Dr. Norman. The Brain That Changes Itself: Stories of Personal Triumph from the Frontiers of Brain Science.
Penguin, New York, USA 2007

Doidge,.ibid 259-278

© 2016 ABCDirekt.eu 30
Ewen, Julia, Wer viel Theater spielt wird gut in Mathematik- Theaterpädagogische Ansätze in der Helene-Lange-
Schule -, Heidelberg 2006.
http://www.theaterwerkstatt-heidelberg.de/uploadverzeichnisse/downloads/tw_TP_Helene_Lang_Schule.pdf

Goodmann, C. S; Schatz, C. J. Developmental mechanisms that generate precise patterns of neuronal connectivity.
Cell 72/Neuron 10, Suppl., 77-98 : Orlando, USA 1993

Gurria, Angel. What PISA is. [online; cited 11.10.2007]. Available from World Wide Web: :<URL:
http://www.pisa.oecd.org >

Hathaway, William Ph.D., ADHD in the Military. ADHD Report Newsletter, Russell Barkley, Ph.D. oct.1997

Hensch, Takao K. Critical Period regulation. Annual Review of Neuroscience: Palo Alto, USA July 2004

Kis, Edina; Zsolt, Farkas, Tamás , et al. Comparative study of the neuronal plasticity along the neuraxis of the
vibrissal sensory system of adult rat following unilateral infraorbital nerve damage and subsequent regeneration.
Study: Department of Comparative Physiology, József Attila University: Szeged, Hungaria 1998

Koestler, Arthur. Janus. a Summing Up. Hutchinson, London 1987

Kohn, Alfie. Punished by rewards. The Trouble with Gold Stars, Incentive Plans, A's, Praise, and Other Bribes.
Houghton Mifflin, Boston, 1993

Kohn, Alfie. http://www.youtube.com/watch?v=npZ4dkt4e4U&feature=related. Clip aus AK's DVD: "NO GRADES +


NO HOMEWORK = BETTER LEARNING". www.alfiekohn.org 2009

Kringelbach MI. The human orbitofrontal cortex: linking reward to hedonic experience. Nature Reviews Neuroscience
2005; 6: 691-702

Langer, Ellen J. The Power of Mindful Learning. Perseusbooks: Cambridge, Great Britain, 1998

Lorenz, Konrad. Die Rückseite des Spiegels. Piper Verlag, München, Germany 1977

MacLean, Paul. Nervous and Mental Disease. Boag and Campbell: Toronto, Canada 1983

Mattson, M.P. Neurotransmitters in the regulation of neuronal cytoarchitecture. Brain Research Revenue, 13, 178-212:
New York, USA 1988

Mattson, M. P; Dou, P. et al. Outgrowth-regulating actions of glutamate in isolated hippocampal pyramidal neurons.
Neurosci 8, 2087-2100: New York, USA 1988

Noonan, Dr. Eamonn, The Campbell Collaboration Oslo, Norway, Evidence based Pedagogy. 5th World-Symposium
DECADE OF THE MIND, Berlin, Germany.10th -12th Sept. 2009

Pawan, Sinha. Vision Following Extended Congenital Blindness. Study, Institute of Technology: Massachusetts, USA
2003

Polizei-Basis-Gewerkschaften, Bundesvereinigung. Sicherheit Heute, Kinder und Jugendliche als Täter und Opfer.
(Current Safety: Children and Adolescents as Culprit and Victim). Hanseatische Verlagsholding GmbH & Co. KG:
Düsseldorf, Germany 2006

Potsdamer Lehrerstudie (Teacher-Study, university of Potsdam) 2000-2006 with 20,000 teachers and ,8000 control
persons. Schaarschmidt, Uwe. http://www.lbz.uni-koeln.de/download/vortrag_schaarschmidt_ws_06_07.pdf

Purves, D; Zheng, D. Differential metabolic and electrical activity in the somatic sensory cortex of juvenile and adult
rats. J.Neurosci 13, 2193-4213: New York, USA 1993

Reinhardt Dr. Dr. Ralf K. und Dr. Sanna Stroth. Laufen macht schlau. Studie des ZNL Ulm, 2008
www.znl-ulm.de/html/nl7_laufen.html

Spitzer, Manfred. Lernen: Gehirnforschung und die Schule des Lebens. (Brain research and the School of Life) 64 f,
2002. Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg, Germany 2002

© 2016 ABCDirekt.eu 31
Spitzer M. Das Neue Unbewusste. Oder die unerträgliche Automatizität des Seins (Editorial). Nervenheilkunde 25:
615-22, Universität Ulm, Germany 2006

Spitzer M. Liebesbriefe & Einkaufszentren. Meditationen im und über den Kopf. 64f, Schattauer, Stuttgart, Germany
2008

Spitzer, M. Das Wahre, Schöne und Gute. Brücke zwischen Geist und Gehirn. 24f. Schattauer, Germany 2009

Spitzer, M. Schule und was sie heute leisten sollte (What School currently should offer) CD, Galila audio-book.
Germany 2009

Spitzer, Prof. Dr. Manfred. From Social Neuroscience to Social Policy. 5th World-Symposium DECADE OF THE
MIND, Berlin, Germany.10th -12th Sept.2009

Ward, Jamie. The Student’s Guide to Cognitive Neuroscience. 153-171. Psychology Press: New York, USA 2006

Wolfe, Josh. Tissue Engineering: Making Blind Rats See. Forbes/Wolfe 24.04.2007, 11:00 AM ET: New York, USA
2007

© 2016 ABCDirekt.eu 32