Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
Cuprins:
1. Prezentare generală
1. Prezentare generală
Lordul Kelvin a descoperit în 1856 că firele metalice supuse la tracţiune îşi modifică
rezistenţa electrică. Pe baza acestui fenomen, în 1938, Edward Simmons şi Arthur Ruge, lucrând
independent, au construit şi utilizat primele TER (numit impropriu şi marcă tensometrică). [2]
La primele încercări făcute, elementul sensibil nu era lipit de piesa ale cărei deformaţii
trebuiau măsurate, ci aplicat pe o piesă intermediară menită să transmită deformaţiile de la piesa
studiată la elementul sensibil. Existenţa piesei intermediare făcea ca avantajele tensometriei
electrice să fie minime [1]. Americanul Simmons a fâcut un foarte important pas în tensometria
electrică, măsurând deformaţiile piesei prin lipirea pe ele a unui grilaj de sârmă foarte subţire,
prin intermediul unui adeziv, bun izolator electric. In acelaşi deceniu, Rouge a uşurat manevrarea
şi aplicarea traductorilor, lipindu-i pe un suport intermediar independent.
Aceste traductoare s-au dezvoltat şi diversificat permanent. Mult timp s-au fabricat TER
cu fir pe suport de hârtie, însă acum marea majoritate sunt de tipul folie metalică pe suport
polimeric. In prezent TER se faprică în extrem de multe tipodimensiuni, iar cererea de pe plan
mondial este foarte mare şi în continuă creştere [2]. De aici a plecat şi afirmaţia că "aplicaţiile
tensometriei electrice rezistive la problemele de măsurare a deformaţiilor sunt limitate doar de
imaginaţia experimentatorului" [1].
In ultimii ani folosirea traductorului tensometric rezistiv s-a dezvoltat foarte mult,
apărând concomitend cu cerinţele experimentale din ce în ce mai complexe, tipuri şi construcţii
foarte variate.
O clasificare completă a tuturor conductorilor prezintă unele dificultăţi, datorită faptului
că, deşi foarte simplu în construcţie, traductorul tensometric are mai multe elemente ce pot fi
modificate. Principalele elemente care pot caracteriza un traductor sunt următoarele:
Analiza experimentală a stării plane de tensiune
instalează relativ uşor, traductoarele produse într-un lot sunt unifome din punct de vedere al
calităţii, se pot face traductoare de diverse forme şi configuraţii.
Fig. 1. TER cu fir: 1 - support (hârtie sau folie polimer); 2- filamentul grilei sudat cu două liţe
de CU în vederea conectării la punte; 3 - grila; 4 - traductor ansamblat [2].
c) Traductori cu semiconductori
Aceste tipuri de traductoare au apărut în ultimii ani datorită dezvoltării fizicii
semiconductoarelor obţinându-se traductoare la care senzorul este un semiconductor (siliciu sau
germaniu). Avantajul principal, faţă de tipurile de traductoare menţionate, este marea lor
sensibilitate la deformaţii (de 50...60 ori mai sensibile decât traductoarele cu fir sau folie). Din
cauza procesului de fabricaţie mai dificil acest tip de traductor este mai scump decât cele cu fir
sau folie.
tensiunea aplicate la bornele instrumentului de măsură:
Cele două stări pot fi studiate cu ajutorul aceloraşi ecuaţii generale, diferind doar
constantele elastice.
E şi ( sunt constantele elastice ale materialului. Pentru starea de deformaţie plană, trebuie
să le înlocuim prin noile constante elastice:
'* şi (* .
Pentru studiul unei stări plane de eforturi unitare se vor determina prin măsurarea
tensometrică deformaţiile plane principale şi . Traductoarele electro-rezistive aplicate in
diferite puncte pe suprafaţa unei structuri înregistrează deformaţiile specifice corespunzătoare
unei stări plane de tensiune în punctele de măsură.
Cel mai simplu caz este al barei solicitată la întindere, pentru care ( . Se obţine
' şi 0. In acest caz nu este nevoie decât de un singur traductor activ, pe direcţia de
aplicare a forţei de întindere. Dacă se măsoară însă atât , cât şi , rezultatele pot servi la
determinarea coeficientului de contracţie transversală µ al piesei studiate [1].
Dacă direcţiile principale sunt cunoscute, cum este cazul structurilor axial simetrice, se
pot calcula tensiunile şi , măsurând deformaţiile specifice principale şi cu două
traductoare electro-rezistive simple, aplicate pe cele două direcţii - rozeta cu doi traductori
perpendiculari (fig. 6).
În numeroase aplicaţii tehnice, structurile sunt lipsite de simetrie şi în acest caz direcţiile
tensiunilor principale sunt necunoscute. Ele vor fi determinate prin măsurarea tensometrică,
utilizând rozete tensometrice. In funcţie de scopul urmărit (determinarea tensiunilor principale, a
tensiunilor remanente, a concentrărilor de tensiune, propagarea fisurilor etc), în practică se
utilizează mai multe tipuri specializate de rozete având elementele active dispuse în diferite
moduri.
Pentru determinarea tensiunilor principale si direcţiilor principale în diferite puncte situate
pe suprafaţa structurilor se folosesc de reguă două tipuri de rozete: rozeta dreptunghiulară
(Fig.7a) cu elemente active dispuse pe cele trei directii concurente la 45° si rozeta delta (Fig. 7b)
formată din trei traductori cu unghiuri de câte 60°, care formează deci un triunghi echilateral.
Rozetele pot fi realizate direct din fabrică, sau pot fi formate la faţa locului, în momentul
măsurării, prin asamblarea traductorilor la unghiurile prescrise.
La măsurarea tensometrică, se leagă succesiv traductorii rozetei la punte, cu ajutorul unei
cutii de comutare şi se citesc deformaţiile în direcţiile lor. Se ia ca direcţie de referinţă axa unuia
dintre traductori, aşa fel ca direcţiile celorlalţi să fie date de unghiuri măsurate în sens
trigonometric faţă de direcţia de referinţă. [1]
2 2
' * /* 1
,
4 1 3
* /*
2, * /*
5
2 1 ( 1(
2 ,
* /*
67 28
* /*
3 3
' * -*
* 1 * -*
*
-*
*
,
9 1 :
*
;
2 3
1 ( 1( 3 √3
√3
-*
*
67 28
2* -*
*
Analiza experimentală a stării plane de tensiune
Măsurătorile utilizând tensometrie electrică rezistivă s-au efectuat mai ales asupra
elementelor confecţionate din materiale elastice, în special supra celor din metal.
Pentru construcţiile de beton, se practică trei feluri de măsurări tensometrice:
- deformaţii măsurate la exterior;
- deformaţii măsurate în interiorul masivului;
- deformaţii ale armăturilor [1].
Măsurarea deformaţiilor pe beton este îngreunată de marea anizotropie a materialului, de
variaţia modului de elasticitate cu efortul unitar şi de higroscopicitatea materialului. Spre a
înlătura în mare măsură efectul anizotropiei, măsurările pe beton se fac cu traductori de lungime
mare, de la 10cm în sus. In prealabil, suprafaţa betonului trebuie să fie şlefuită şi curăţată de praf
cu o perie şi prin spălare cu acetonă [1].
In cazul măsurătorilor realizate asupra elementelor din beton armat, atât în laboratoare,
cât şi pentru construcţiile exterioare, trebuie să se acorde o atenţie deosebită gradului de
umiditate a betonului, care compromite rezistenţa de izolaţie a traductorilor.
La măsurări făcute în laborator, se vor folosi elemente de beton bine uscate, iar zona de
lipire a traductorilor va fi uscată, timp de cca 24ore, prin încălzire cu lămpi cu raze infraroşii.
Măsurările pe construcţii exterioare se pot face cu traductori lipiţi direct pe beton numai dacă au
loc după o perioadă lungă de timp uscat. In caz contrar, se aplică pe suprafaţa betonului, prin
lipire cu adezivi rezistenţi la umezeală, foi metalice foarte subţiri, pe care se lipesc apoi
traductorii tensometrici [1].
Ca şi în cazul elementelor metalice, modului de elasticitate se va considera funcţie de
curba caracteristică a betonului studiat.
Se practică curent măsurări tensometrice cu traductori îngropaţi în masivul de beton. In
acest caz, traductorii se aplică pe anumiţi suporţi, realizând captori pentru măsurarea
deformaţiilor. O construcţie simplă de captor se realizează folosind o lamelă de oţel de
dimensiuni 200x20x1mm, pe care se lipeşte traductorul tensometric. După uscare, traductorul
este izolat bine contra umezelii şi inclus într-o mică prismă de beton, din care ies conductorii
electrici. Acest captor este înglobat apoi în betonul ce se toarnă, pe direcţia dorită [1].
Analiza experimentală a stării plane de tensiune
Elementele au fost montate în pozitie verticală în ultima faza a transportului, când au fost
depozitate în apropierea standului de încercări. Cofrajul metalic a fost scos de pe modelele
Analiza experimentală a stării plane de tensiune
Elementele experimentale SW8 sunt pereti structurali din beton armat cu goluri de usi
amplasate pe mijloc, solicitate de forte orizontale ciclic alternante, pana in stadiul de cedare. Prin
incercarea elementelor experimentale mai sus mentionate s-a studiat:
- modul de fisurare si distribute a fisurilor la solicitari ciclice alternante;
- determinarea deformatiilor specifice si a starii de eforturi din modelele
experimentale;
- comportarea modelelor experimentale prin culegerea de date in ceea ce priveste modul de
cedare a acestora;
- stabilirea ordinii de intrare in curgere a armaturilor;
- determinarea ductilitatii de deplasare a modelelor experimentale;
- determinarea degradarii de rigiditate pe cicluri de incarcare;
- disiparea de energie totala si pe cicluri de incarcare in modelele experimentale;
- compararea rezultatelor obtinute pe cale experimentala cu cele obtinute pe cale teoretica.
Analiza experimentală a stării plane de tensiune
7. Bibliografie