UNIVERSITATEA ”VALAHIA „ din TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, LITERE ȘI COMUNICARE

SPECIALIZAREA: ȘTIINȚE POLITICE

ISTORIA COMUNISMULUI ROMÂNESC

COORDONATOR,
Lect.univ.dr. POMPILIU ALEXANDRU

STUDENT,
TOGAN M. DANIEL

Târgoviște

2020
SUBIECTUL 1: Care credeți ca sunt ideile ideologiei comuniste care au fost prost aplicate
în practica? Descrieți pe larg.

Comunismul este un termen care se poate referi la mai multe noțiuni legate între ele,
dar diferite și istoric, foarte contrastate, sau chiar, după comentatori precum istoricul
Stephane Courtois, contradictorii:
 ideologie care, oficial, promovează un sistem social în care nu există stat,
clase sociale și proprietate privată asupra mijloacelor de producție și care are scopul de a
realiza o societate egalitară;
 mișcare politică, un partid care afirmă că dorește să implementeze acest
sistem;
 un regim politic care se revendică „comunist”, „socialist”, „republică
populară” sau „democrație populară”, în care statul există, fiind chiar atotputernic și
totalitar sub conducerea exclusivă a unui singur partid, zis „comunist”, „socialist” sau
„muncitoresc”, iar clasele sociale fiind diferențiate nu prin accesul la proprietate, ci prin
accesul inegal la uzufructul proprietății colective.
Comunismul s-a conturat în secolul al XIX-lea, Karl Marx fiind cel care a pus
bazele acestei ideologiei. Karl Marx și Friedrich Engels au scris „Manifestul Partidului
Comunist” care expune o nouă concepţie despre lume. Comunismul promovează lupta de
clasă şi rolul istoric revoluţionar al proletariatului.
Răspândirea comunismului în lume
După cel de-al Doilea Război Mondial și victoria URSS alături de Națiunile Unite,
Stalin a impus comunismul în mai multe state din Europa: România, Albania,
Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, RDG, Polonia.
Treptat, comunismul s-a instaurat și în alte state din afara continentului european,
precum China, Coreea de Nord, Vietnam, Cuba, Laos. Stalin a reușit să impună regimul
comunist și să subjuge state din lume din punct de vedere economic și politic. Acest
aspect a dus la declanșarea Războiului Rece, adică tensiuni între SUA și URSS, tocmai
pe fondul acestei extinderi puternice a comunismului. SUA a gândit diferite planuri de
ajutorare a mai multor state afectate de război, urmârind evitarea răspândirii
comunismului. În toate statele din blocul socialist sovietic s-a preluat modelul URSS
unde teroarea și represiunea erau căi de organizarea a acestora.
2
 Astăzi, partidele comuniste sunt la putere în Cuba, Republica Populară Chineză,
Vietnam, Laos și Coreea de Nord.
Ca să înțelegem care sunt ideile ideologiei comuniste care au fost prost aplicate în
practică, trebuie să lămurim sensurile unui cuvânt delicat – „comunismul”. E delicat
pentru că are două accepțiuni: una manifestă și univocă, cealaltă obscură și polimorfă.
Prima ține de ideologie, a doua de practică. De regulă, comentatorii o iau în calcul
doar pe prima, fiindcă e mult mai ușor de operat cu ea și se supune, docilă, regulilor
clișeului, emblema cu secera și ciocanul se aplică automat pe ea.
În plan strict ideologic, comunismul a fost și continuă să fie tentant, odată ce, fiind
orientat spre societate și răspunzând nevoilor firești ale celor defavorizați, pare să fie
contraponderea la efectele inacceptabile ale darwinismului economic. Că este utopic se
vede după o analiză atentă a premiselor lui, dar, mai simplu și mai limpede, după ce ai
perspectiva istorică asupra rezultatelor la care a condus.
Societățile moderne din lumea civilizată au sfârșit prin a-l așeza la periferia vieții
politice, înțelegând că răspunsul corect la problemele pe care pretinde că le rezolvă este
social-democrația.
Conform unui sondaj al CSOP, comunismul este considerat o idee bună pusă prost
în practică de 61% dintre români. Redevine comunismul un model pentru unii dintre noi?
Cât de periculos poate fi? Este o percepție total greșită, indusă de mulți dintre cei care ne-
au guvernat, tocmai pentru a presăra spaimă și nesiguranță, cu scopul de a manipula.
Iată câteva dintre ideile ideologiei comuniste care au fost prost aplicate în practică:
 o economie de tipul comandă-control - statul deținea monopol atât asupra
resurselor, cât și asupra forței de muncă. Nu exista o piață a muncii, nu exista cerere și
ofertă. Exista doar stat, plan cincinal și un sistem centralizat. Statul ne spunea ce și cât să
consumăm. Prețul, dobânda, creditul, salariile, impozitele și taxele erau dirijate de la
centru, prin planul național unic, fără să reflecte prin nivelul și evoluția lor, raportul real
dintre cerere și ofertă pe piața internă, dar nici condițiile de pe piața internațională.
Concurența nu mai avea rolul de a regla piața, de aceea eficiența și rentabilitatea
activității agenților economici nu reflectau realitățile interne și internaționale. Resursele
economice erau alocate centralizat, prin planul național, iar agenții economici nu mai
dispuneau de autonomia și libertatea necesare folosirii propriilor mijloace economico-
financiare.
3
  procesul de colectivizare - a constat în confiscarea aproape a tuturor
proprietăților agricole private din țară și comasarea lor în ferme agricole administrate de
stat. Numeroși țărani, atât săraci, cât și mai înstăriți, s-au opus acestei acțiuni, iar
guvernul comunist a recurs uneori și la represiuni violente, ucideri, deportări, încarcerări
și confiscări ale întregii averi a celor implicați. Țăranul român a fost transformat în
muncitor la stat. În lini mari, colectivizarea agriculturii în România a fost similară cu cea
efectuată în URSS. În ambele, colectivizarea a presupus înglobarea terenurile agricole ce
puteau fi adunate într-o fermă colectivă.
 dubla îngrădire a libertății de mișcare - în anii comunismului deplasările
în ţările occidentale erau extrem de rare, rezervate doar câtorva persoane, în anumite
condiţii, iar cele în statele comuniste aprobate după multe verificări şi în general pentru
excursii organizate, cu grupul. Deţinerea permanentă a unui paşaport nu era posibilă,
astfel că libertatea de mişcare a oamenilor dincolo de graniţele ţării era serios îngrădită.
Mai mult de atât, libertatea de mişcare în interiorul propriei ţări devenise, cel puţin în anii
80, la fel de îngrădită, atât timp cât locuitorii României din alte zone decât cele de graniţă
aveau nevoie de explicaţii foarte serioase şi verificabile pentru a-şi justifica prezenţa în
localităţile de graniţă. Dublă îngrădire, prin urmare! Călătoriile în străinătate şi relaţiile
cu cetăţenii străini făceau parte dintr-o categorie specială de motive de îngrijorare pentru
autorităţile statului român. Orice contact cu lumea liberă ar fi putut deschide minţile
românilor şi da frâu liber comparaţiilor, în contradicţie cu toate măsurile coercitive, care
stăteau la baza izolării României de lumea liberă întru, după cum se spunea la Bucureşti,
„făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate”.
 politica demografică (1957-1989) - ca în orice sistem totalitar, anularea
solidarităților tradiționale, distrugerea individualității în valoarea colectivității a însemnat
confiscarea vieții private în general și a celei de familie în particular. Liberalizarea
avorturilor s-a încadrat în această dimensiune, ca o formă de laicizare a practicilor
juridice și sociale. În anul 1957, România s-a liniat și ea aceste practici, adoptând o
legislație liberă asupra avorturilor. Decizia a favorizat într-un anume fel familia, care
trecea printr-o perioadă în care situația economică și îndeosebi nivelul de trai erau
deficitare. Pe de altă parte, avortul devenise singura metodă de planificare familială, în
lipsa altor metode de contracepție. În toamna lui 1966 se interzice prin lege întreruperea
deliberată a sarcinii pentru femeile având mai puțin de patru copii și 45 de ani.
4
Penalitățile prevăzute comportau privarea de libertate atât pentru femeile în cauză și
pentru persoanele implicate iîn operație, cât și pentru tatăl ce se făcea vinovat de
omisiune de denunț. Concomitent, celibatarii, cuplurile fără copii sunt obligate să
plătească taxe suplimentare. Divorțurile sunt sistematic descurajate. Creșterea bruscp a
numărului de nou-născuți în anul 1967 – practic o dublare în raport cu anul precedent - a
reprezentat o “performanță” unică în istoria demografică a populațiilor europene. Avortul
provocat, cel clandestin și practicile contracepționale tradiționale au constituit mijloace
eficiente de întrerupere a sarcinii. România se află pe locul întâi în lume în privința
mortalității materne. La mijocul anilor ’80 autoritățile au decis ca actele de națtere ale
copiilor să nu fie eliberate mai devreme de o lună de la naștere pentru a diminua numărul
statistic al deceselor la nou-născuți. Politica de stimulare a natalității, prin orice mijloace,
a atins cote aberante în anii ’80, o data cu ambiția lui Nicolae Ceaușescu de a organiza o
creștere planificată, riguroasă și rapidă a populației țării. Propaganda în spiritul cresșerii
natalității a devenit unul dintre subiectele predilecte ale presei comuniste, iar măsurile
încurajate de autorități – precum controlul obligatoriu al femeilor în vederea depistării
sarcinii, penalizarea financiară a persoanelor necăsătorite, etc. – au reprezentat una dintre
cele mai clare dovezi de încălcare a drepturilor omului și a demnității umane.
Acestea sunt doar câteva dintre ideile ideologiei comuniste care au fost prost
aplicate în practica. Nu, nu ar trebui să ne fie dor de perioada comunistă. Nu ne este dor
nici de peștele frumos poziționat pe televizor și nici de cozile pe care le vedeam și trăiam
zilnic pentru a putea cumpăra produse alimentare.
În 1989, România era o țară săracă. Sărăcia afecta pături largi ale populației.
Suntem cu toții conștienți că România are un potențial ridicat și avem posibilitatea de a
crește în continuare PIB-ul pe cap de locuitor la un nivel care să ne aducă cât mai aproape
de media UE, însă acest lucru îl vom reuși prin decizii care să presupună dezvoltare reală,
nu din pix, nu conform unui plan cincinal mincinos.

5
 SUBIECTUL 2: Realizați un eseu de minimum 500 de cuvinte cu tema:

SPECIFICUL COMUNISMULUI ROMANESC

Din punct de vedere istoric, comunismul este un regim politic care propune noi
modele de organizare politică şi socială şi a luat naştere din mişcarea socialistă,
considerată a nu fi destul de rapidă în atingerea scopului final al egalității. Socialismul -
era numai bun, credeau comuniştii, pentru a ajunge la scopul final: Comunismul. Apariţia
acestuia a fost favorizată de contextele istoric, politic respectiv social existente în a doua
jumătate a secolului XIX, înfăţişate cu precizie de către Karl Marx şi Friedrich Engels în
lucrarea "Manifestul Partidului Comunist", dar, în mod deosebit, în cele patru capitole
ale” Capitalului”. Statele comuniste importante au fost, până în 1990: Uniunea Sovietică,
Bulgaria, Cehoslovacia, Germania, Iugoslavia, Polonia, România, Ungaria.
Astăzi, partidele comuniste sunt la putere în Cuba, Republica Populară Chineză,
Vietnam, Laos și Coreea de Nord.
România comunistă este o denumire neoficială, folosită cu referire la perioada
comunistă din istoria României în care țara a fost cunoscută cu denumirile oficiale de
Republica Populară Romînă/Republica Populară Română, respectiv Republica Socialistă
România.
În această perioadă, Partidul Comunist Român (care s-a numit Partidul Muncitoresc
Român între 1948-1965) a fost, de facto, partidul politic unic care a dictat prin guvern
viața publică în România.
Regimul comunist în România s-a manifestat puternic după cel de-al doilea război
mondial. Astfel, pentru România postbelică specifice sunt numele lui Gheorghe
Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu. Primul a urmat la început cu strictețe linia
moscovită de impunere a regimului comunist în România, dar a încercat să se îndepărteze
în ultimii ani de viață. Nicolae Ceaușescu a preluat conducerea după moartea lui Dej,
urmând exemplul acestuia și creând un „național-comunism”, cu mare deschidere spre
statele din Vest. Acest lucru va avea o durata scurtă, întrucât începând cu anul 1974,
național-comunismul alunecă din nou pe panta totalitarismului.
Regimul comunist din România a fost în ansamblu unul din cele mai dure dacă este
să facem o comparație cu ceea ce s-a întâmplat în celelalte țări din Europa central-estică.

6
Excepție face, desigur, Uniunea Sovietică în timpul lui Stalin, modelul prin excelență al
tuturor sateliților din Est, care nu doar prin ordine de mărime nu are egal în aceasta parte
a lumii.
Nivelul de criminalitate oficială a depins și de nivelul de dezvoltare și de civilitate
al țărilor unde, în contextul de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, puterea a fost
preluată de partidele comuniste, cu sprijinul direct al Kremlinului. Iar România nu stătea
deloc bine la nici unul din acești indicatori, ea fiind - cu excepția celor din sudul Dunării -
în urma țărilor din regiune.
Regimul comunist din România a fost un regim de tip totalitar și în consecință a
avut toate trăsăturile acestui tip de organizare politică și socială: antidemocratic,
anticapitalist, antimodern, bazat pe teroare, antiegalitarist și agresiv, cultul
conducătorului.
În evoluția sa, regimul comunist din România a avut două etape: etapa regimului
stalinist și cea a celui național-comunist. În toată perioada sa de existență regimul
comunist din România a fost subordonat Uniunii Sovietice. Între 1945 și 1989 România
s-a aflat la nivel internațional în sfera de influență sovietică.
O caracteristică a fost și guvernarea prin teroare, instituțiile de represiune au fost
create după modelul celor sovietice: securitatea (poliția politică), miliția (forța de
impunere și apărare a ordinii publice), justiția (judecătorii și procurorii) și armata,
lagărele de muncă.
Principalele asemănări și deosebiri ale regimului comunist în România au fost:
Asemănări: antidemocrația, guvernarea prin teroare, lupta pentru putere, stil de
guvernare dictatorial, concentrarea puterii în mâinile unui singur om.
Deosebiri: schimbarea atitudinii față de U.R.S.S. vs aplicarea modelului sovietic,
cultul conducătorului (în prima etapă Stalin, iar în a doua Ceauseșcu), politica față de
cultura naționala (în prima etapă reducerea prezenței valorilor culturii naționale și
promovarea valorilor culturii ruse, iar în a doua etapă este promovată cultura română,
valorile luptei de clasă, accent pus pe specificul național și influența culturii ruse este
redusă.
În România instaurarea comunismului a afectat foarte mult dezvoltarea statului.
Acest regim totalitar și-a lăsat amprenta chiar până-n zilele noastre. Viața populației
României a fost afectată și ea de către comunism. Condițiile grele de trai din acea

7
perioadă au rămas ca un coșmar în mintea celor care le-au întâlnit. In anii `80, Nicolae
Ceaușescu, impune un program de austeritate având ca scop lichidarea datoriilor externe,
ducând la revolta poporului român.