Sie sind auf Seite 1von 60

1 Matrice şi determinanţi

1. Să se efectueze diverse operaţii cu matricele:


   
  7 1   2
2 0 −1 1 2  
A= ,B =  −5 −4  ,C = ,D =  0 ,E = 1 2 3 .
4 −5 2 −2 1
1 −3 1

Rezolvare:

Avem  
  7 1  
2 0 −1  −5 13 5
AB = −4 =
 şi
4 −5 2 55 18
1 −3
   
7 1   18 −5 −5
2 0 −1
BA =  −5 −4  =  −26 20 −3  .
4 −5 2
1 −3 −10 15 −7
Calculaţi şi: At + B, BC, DE şi ED.

   
2 5 4 −5
2. Fie A = ,B = . Determinaţi k astfel ı̂ncât AB = BA.
−3 1 3 k

Rezolvare:

Avem     
2 5 4 −5 23 −10 + 5k
AB = = şi
−3 1 3 k −9 15 + k
 
  
4 −5
2 5 23 15
BA = = .
3 −3 1
k 6 − 3k 15 + k

−10 + 5k = 15
Acum ecuaţia dată iniţial AB = BA ⇔ care are soluţia k = 5 (a ambelor
6 − 3k = −9
ecuaţii).

     
2 −3 8 4 5 −2
3. Fie A = ,B = şi C = . Să se verifice că AB = AC, deşi
−4 6 5 5 3 1
B 6= C. Explicaţi.

Rezolvare:

Avem     
2 −3 8 4 1 −7
AB = = şi
−4 6 5 5 −2 14
    
2 −3 5 −2 1 −7
AC = =
−4 6 3 1 −2 14
Dacă matricea A ar fi nesingulară, i.e. det A 6= 0, atunci, echivalent, ar fi inversabilă,
deci există inversa A−1 . Înmulţind egalitatea cu A−1 ı̂n partea stângă obţinem A−1 AB =
A−1 AC ⇔ I2 B = I2 C ⇔ B = C. Dar det A = 0 deci A nu admite inversă.

1
4. Să se calculeze determinanţii:

1 2 3 4 5
1 0 0 −1 3 −1 5 2
2


2
1 2 3 4
3 4 7 2 0 7 0
(a) ; (b) ; (c) 0 2 1 2 3 .
−3 4 5 9 −3 1 2 0

0 0 2 1 2
−4 −5 6 1 5 −4 1 2
0 0 0 2 1

Rezolvare:

(a) Avem

1
0 0 −1
2 3 4 7

−3 4 = (dezvoltăm după prima linie care conţine două zerouri)
5 9
−4 −5 6 1

3 4 7 2 4 7 2 3 7 2 3 4

= +1 4 5 9 − 0 −3 5 9 + 0 −3 4 9 − (−1) −3 4 5
−5 6 1 −4 6 1 −4 −5 1 −4 −5 6

3 4 7 2 3 4

= 4 5 9 + −3 4 5
−5 6 1 −4 −5 6
   
+ 7 4 5 + +2 4 5 − 3 −3 5 + 4 −3
5 9 4 9 4
= +3 − 4
6 1 −5 1 −5 6 −5 6 −4 6 −4 −5
= (3 (−49) − 4 · 49 + 7 · 49) + (2 · 49 − 3 · 2 + 4 · 31) = 216.

(b) Avem

3
−1 5 2
2 0 7 0

−3 = (dezvoltăm după a patra coloană care conţine două zerouri)
1 2 0
5 −4 1 2

2 0 7 3 −1 5 3 −1 5 3 −1 5

= −2 −3 1 2 + 0 −3 1 2 − 0 2 0 7 + 2 2 0 7 =
5 −4 1 5 −4 1 5 −4 1 −3 1 2

2 0 7 3 −1 5

= −2 −3 1 2 + 2 2 0 7 = · · · = −2 · 67 + 2 · 14 = −106.
5 −4 1 −3 1 2

1 2 3 4 5

2 1 2 3 4

(c) Avem 0 2 1 2 3 = −11 (se va dezvolta după prima linie, apoi după a doua
0 0 2 1 2

0 0 0 2 1
linie, apoi după a treia linie).

5. Să se calculeze determinanţii:



1! 2! 3! 4!
1! 2! 3!
2! 2! 3! 4!
(a) 2! 2! 3! ; (b) şi
3! 3! 3! 4!
3! 3! 3!
4! 4! 4! 4!

2

1 2 2 2
1 2 2
; (d) 2 2 2 2

(c) 2 2 2 2
.
2
2 3 2
2 3
2

2 2 4

Rezolvare:

Aplicăm metoda de calcul a unui determinant: dacă matricea B este obţinută prin adăugarea la
o linie a lui A a unei alte linii ı̂nmulţită cu un scalar, atunci det B = det A.
(a) Înmulţind coloana a doua cu −3 şi adunând-o la a treia coloană, obţinem

1! 2! 3! 1! 2! 0

2! 2! 3! = 2! 2! 0 = (dezvoltăm după coloana a treia)

3! 3! 3! 3! 3! 3! − 3 · 3!

1! 2!
= − (3 − 1) 3! = −2 · 3! · (2! − 2 · 2!) = 2 · 1 · 3! · 2! = (−1)3+1 (3 − 1)! 3! 2! 1!.
2! 2!

(b) Înmulţind coloana a treia cu −4 şi adunând-o la a patra coloană, obţinem



1! 2! 3! 4! 1! 2! 3! 0

2! 2! 3! 4! 2! 2! 3! 0
= = (dezvoltăm după coloana a patra)
3! 3! 3! 4! 3! 3! 3! 0

4! 4! 4! 4! 4! 4! 4! 4! − 4 · 4!

1! 2! 3!
3+1 4+1
= − (4 − 1) 4! 2! 2! 3! = − (4 − 1) 4! (−1) (3 − 1)! 3! 2! 1! = (−1) (4 − 1)! 4! 3! 2! 1! .
3! 3! 3!

(c) Înmulţind coloana a doua cu −1 şi adunând-o la a treia coloană (scădem coloana a doua
din coloana a treia), obţinem, dezvoltând şi după ultima coloană, valoarea −2.

(d) Înmulţind coloana a doua cu −1 şi adunând-o la a patra coloană (scădem coloana a
doua din coloana a patra), obţinem, dezvoltând şi după ultima coloană, vloarea −4.

6. Să se calculeze determinanţii Vandermonde



1 1 1 1
1 1 1

a1 a2 a3 a4


V3 (a, b, c) = a b c şi V4 (a1 , a2 , a3 , a4 ) = .

a21 a22 a23 a24

2 2 2
a b c

a31 a32 a33 a34

Rezolvare:

Aplicăm metoda de calcul a unui determinant: dacă matricea B este obţinută prin adăugarea
la o linie a lui A a unei alte linii ı̂nmulţită cu un scalar, atunci det B = det A. Se va obţine,
adunând la o line, linia precedentă ı̂nmulţită cu −a şi dezvoltând apoi după linie sau co-
loană convenabilă,

1 1 1 1 1 1
b − a c − a


V3 (a, b, c) = a − a b−a c − a = 0 b−a c − a = .
2 b2 − ab c2 − ac
a − a2 b2 − ab c2 − ac 0 b2 − ab c2 − ac

3
Acum, putem calcula direct sau putem aplica o metodă de calcul a unui determinant: dacă
matricea B este obţinută prin ı̂nmulţirea unei linii (sau coloane) a lui A cu un scalar α, atunci
det B = α det A. Deci

b−a c − a 1 1
V3 (a, b, c) = = (b − a) (c − a)


b2 − ab c2 − ac b c
= (b − a) (c − a) V2 (b, c) = (b − a) (c − a) (c − b) .

Aceeaşi tehnică se poate aplica acum şi pentru determinanţi Wandermonde de ordin supe-
rior. Astfel


1 1 1 1

a1 − a1 a2 − a1 a3 − a1 a4 − a1
V4 (a1 , a2 , a3 , a4 ) =


a21 − a21 a22 − a1 a2 a23 − a1 a3 a24 − a1 a4

3
a1 − a31 a32 − a1 a22 a33 − a1 a23 a34 − a1 a24

1 1 1 1
a2 − a1 a3 − a1 a4 − a1


0 a2 − a1 a3 − a1 a4 − a1

= = a22 − a1 a2 a23 − a1 a3 a24 − a1 a4


0 a22 − a1 a2 a23 − a1 a3 a24 − a1 a4
3
a2 − a1 a22 a33 − a1 a23 a34 − a1 a24


0 a32 − a1 a22 a33 − a1 a23 a34 − a1 a24

1 1 1

= (a2 − a1 ) (a3 − a1 ) (a4 − a1 ) a1 a2 a3 = (a2 − a1 ) (a3 − a1 ) (a4 − a1 ) V4 (a1 , a2 , a3 )
a21 a22 a23

= (a2 − a1 ) (a3 − a1 ) (a3 − a2 ) (a4 − a1 ) (a4 − a2 ) (a4 − a3 ) .

Remarca 1 Se poate şi aduna la fiecare coloană, prima coloana ı̂nmulţită cu −1 şi vom obţine:

1 1−1 1 − 1 1 0 0
b − a c − b


V3 (a, b, c) = a
b−a c−a = a
b−a c−b = = ··· ,
2 2 2 2 2
2 2 2 2 2
b2 − a2 c2 − b2
a b −a c −a a b −a c −b

precum şi

1 1−1 1−1 1 − 1
a2 − a1 a3 − a1 a4 − a1


a1 a2 − a1 a3 − a1 a4 − a1
V4 (a1 , a2 , a3 , a4 ) = = a22 − a21 a23 − a21 a24 − a21 = · · · .

a21 a22 − a21 a23 − a21 a24 − a21
a32 − a31 a33 − a31 a34 − a31


a31 a32 − a31 a33 − a31 a34 − a31

7. Să se calculeze determinantul




1 1 1 1

3α 2α + β α + 2β 3β
, α, β ∈ R.


3α2 α2 + 2αβ 2αβ + β 2 3β 2


α3 α2 β αβ 2 β3

Rezolvare:

4


1 1−1 1−1 1 − 1


2α + β − 3α α + 2β − 3α 3β − 3α

3α2 α2 + 2αβ − 3α2 2αβ + β 2 − 3α2 3β 2 − 3α2


α3 α2 β − α3 αβ 2 − α3 β 3 − α3


β−α 2β − 2α 3β − 3α

= 2α (β − α) (β − α) (2α + β + α) 3β 2 − 3α2
2 
α (β − α) α β 2 − α2 β 3 − α3

1 2 3

3
= (β − α) 2α 3α + β 3 (β + α)
2
α α (β + α) β 2 + βα + α2

1
2−2 3−3

3
= (β − α) 2α 3α + β − 4α 3 (β + α) − 6α

2
α α (β + α) − 2α2 β 2 + βα + α2 − 3α2

3
β−α 3β − 3α 5
1 3 6
= (β − α) = (β − α) = (β − α) .
αβ − α2 β 2 + βα − 2α2 α β+α+α
 
1 3 1
8. Să se determine dacă matricea A =  4 2 5  este singulară sau nu. Dacă este nesingu-
3 6 2
−1
lară, atunci calculaţi inversa A .

Rezolvare:

1 3 1

Calculăm det A = 4 2 5 = 13 6= 0, deci matricea este nesingulară şi deci inversabilă.

3 6 2
1
Inversa este dată de formula A−1 = A∗ . Pentru calculul adjunctei A∗ scriem mai ı̂ntâi
  det A
1 4 3
transpusa At =  3 2 6  şi apoi
1 5 2
 
2 6 3 6 3 2
 + 5 2 − 1 2 + 1 5 

   
  −26 0 13
A∗ =  4 3 1 3 1 4  
 
 − 5 2 + 1 2 − 1 5  = 7 −1 −1 



 18 3 −10
 4 3 1 3 1 4 
+ − +
2 6 3 6 3 2
   
−26 0 13 −2 0 1
1 
şi deci A−1 = 7 −1 −1  =  7/13 −1/13 −1/13  .
13
18 3 −10 18/13 3/13 −10/13

 
1 0 1
9. Să se determine valorile parametrului m ∈ R astfel ı̂ncât matricea A =  x 1 2  să fie
1 x m
inversabilă pentru orice x ∈ R.

5
Rezolvare:

1 0 1
Calculăm det A = x 1 2 = x2 −2x+m−1 care este diferit de zero pentru orice x ∈ R

1 x m
dacă şi numai dacă discriminantul este strict negativ, adică matricea A este inversabilă dacă
şi numai dacă discriminantul 4 − 4 (m − 1) = 4 (2 − m) < 0 ⇔ m > 2.

10. Să se calculeze inversele următoarelor matrice:


   
2 3 4 2 4 6
(a) A =  0 1 1  ; (b) B =  4 2 8  ;
2 2 −1 1 3 5
   
3 −2 0 −1 2 3 4 5
 0 2 2 1   3 3 4 5 
(c) C =   1 −2 −3 −2  (d) D =  4 4 4 5  ;
  

0 1 2 1 5 5 5 5
   
−3 11 −1 −14 −2 20
1 1
(e) E = − 2 −10 −2  ; (f ) F = −  −12 4 8 ;
8 16
−2 2 2 10 −2 −12
   
1 1 −2 −4 −1 1 0 0
 0 1 0 −1   ; (h) H =  1 −2
 1 0 
(g) G =   −1 −1
.
3 6   0 1 −2 1 
2 1 −6 −10 0 0 1 −4/5

Rezolvare:
3
− 11 1 7 1
− 54
   
8 8 8 8 8
 1   
(a) A−1 = 
 −4
5
4
1
4
 ; (b) B −1 = 
 
3
4 − 14 − 12 
;
1
4 − 14 − 14 − 85 1
8
3
4
   
−1 1 0 0 1 1 −2 −4
 1 −2 1 0   0 1 0 −1 
(c) C −1 =  ; (d) D−1 =  ;
 0 1 −2 1   −1 −1 3 6 
0 0 1 − 54 2 1 −6 −10
 1 3 1
  1 1 3

32 64 16 128 64 128
−1
 1 1
  
(e) E = 0  ; (f ) F −1 =  1 1 1 ;
 64 64   64 128 32 
1 1 1 1 3 5
32 32 − 64 256 256 256
   
3 −2 0 −1 2 3 4 5
 0 2 2 1   3 3 4 5 
(g) G−1 = −1
 ; (h) H =  .
 1 −2 −3 −2   4 4 4 5 
0 1 2 1 5 5 5 5

11. Să se calculeze rangul următoarelor matrice pentru diferite valori ale lui α:
   
2 2 3 1 α 3 2
(a) A =  1 −1 0  ; (b) B =  2 3 −1 1  .
−1 2 α −1 2 α − 1 1

6
Rezolvare:

2 2
(a) Calculăm un minor de ordin doi: ∆2 = = −4 6= 0,deci rang (A) ≥ 2. Cal-
1 −1
2 2 3

culăm şi minorul de ordinul al treilea (singurul care există): ∆3 = 1 −1 0 = 3 − 4α.
−1 2 α
Deci, dacă α = 3/4, atunci rang (A) = 2, iar dacă α 6= 3/4, atunci rang (A) = 3.

3 2
(b) Calculăm un minor de ordin doi: ∆2 = = 5 6= 0,deci rang (B) ≥ 2. Cal-
−1 1
culăm (este suficient conform teoremei lui Kronecker) şi cei doi minori de ordinul al treilea
α 3 2

obţinuţi prin bordarea celui diferit de zero: ∆3 = 3 −1 1 = −α2 + 6α − 5 şi
2 α−1 1

1 3 2

∆03 = 2 −1 1 = 3α − 15. Prin urmare, dacă α = 1, atunci ∆3 = 0 şi ∆03 = −12 6= 0
−1 α − 1 1
şi deci rang (B) = 3; dacă α = 5, atunci ∆3 = ∆03 = 0 şi deci rang (B) = 2; dacă
α ∈ Rr {1, 5}, atunci ∆3 6= 0 şi ∆03 6= 0 şi deci rang (B) = 3.

12. Să se calculeze rangul matricelor:


 
    1 0 1 0 0
2 0 2 0 2 2 1 3 −1  1 1 0 0 0 
 0 1 0 1 0   3 −1 2 0  
 ; (c) C =  0

(a) A =   ; (b) B =  1 1 0 0 .
 2 1 0 2 1   1 3 4 −2  
 0

0 1 1 0 
0 1 0 1 0 4 −3 1 1
0 1 0 1 1

Rezolvare:

Avem rang (A) = 3, rang (B) = 2, rang (C) = 5.

   
1 2 m 1 2 m n
13. Să dau matricele A =  1 0 1  şi B =  1 0 1 1  . Să se determine m şi n astfel
2 1 0 2 1 0 2
ı̂ncât ı̂ncât cele două matrice să aibă acelaşi rang.

Rezolvare:

1 2 m

Avem rang (A) ≥ 2 şi rang (A) = 3 ⇔ ∆3 = 1 0 1 = m+3 6= 0 ⇔ m 6= −3. Pe de altă
2 1 0

1 2 m 1 2 n

parte rang (B) ≥ 2 şi ∆3 = 1 0 1 = m + 3 şi ∆03 = 1 0 1 = n − 1. Prin urmare
2 1 0 2 1 2
rang (B) = 3 ⇔ (m 6= −3 sau n 6= 1). Deci dacă m = −3, atunci rang (A) = rang (B) = 2
doar dacă n = 1, iar dacă m 6= −3, atunci rang (A) = rang (B) = 3.

 
1 2 3  
5 4 1
14. Să se rezolve ecuaţia matriceală XA = B, unde A =  −1 0 1  şi B = .
−1 −1 −2
2 1 −1

Rezolvare:

7

1 2 3

Deoarece det A = −1 0 1 = −2 6= 0, matricea A admite inversă şi fie A−1 această
2 1 −1
inversă. Înmulţind la dreapta egalităţii cu A−1 obţinem
XAA−1 = BA−1 ⇔ X = BA−1 ,
deci a găsi X, ı̂nseamnă
 a găsi inversa lui A şi a calcula apoi produsul BA−1 . Se va obţine
1 0 2
X= .
−1 2 1

15. Să se rezolve matriceal sistemul




 x + 2y + 4z = −3


2x − y + 3z = −6



x + y − 2z = 2.

Rezolvare:
   
1 2 4 x
Matricea sistemului este A =  2 −1 3 , matricea necunoscutelor este X =  y 
1 1 −2 z
 
−3
iar matricea termenilor liberi este B =  −6  . Deci sistemul se rescrie matriceal sub
2
1 2 4

forma AX = B. Deoarece det A = 2 −1 3 = 25 6= 0, matricea A admite inversă şi
1 1 −2
fie A−1 această inversă. Înmulţind la stânga egalităţii cu A−1 obţinem
AA−1 X = A−1 B ⇔ X = A−1 B,
−1
deci agăsi X,
 ı̂nseamnă a găsi inversa lui A şi a calcula apoi produsul A B. Se va obţine
−1
X =  1 , adică x = −1, y = 1 şi z = −1.
−1

16. Folosind regula lui Cramer, să se rezolve următorul sistem de ecuaţii liniare:


 2x + 3y + 5z = 38


3x + 5y + 2z = 31



5x + 2y + 3z = 31.

Rezolvare:

2 3 5

Calculăm mai ı̂ntâi det A = 3 5 2 = −70 6= 0, deci, sistemul având numărul de
5 2 3
ecuaţii egal cu numărul necunoscutelor, este (conform regulii lui Cramer) compatibil deter-
minat (admite o soluţie şi aceasta este unică). Trebuie să mai calculăm şi determinanţii

38 3 5 2 38 5 2 3 38

D1 = 31 5 2 = −140, D2 = 3 31 2 = −210, D3 = 3 5 31 = −350
31 2 3 5 31 3 5 2 31

8
−140 −210 −350
iar x = = 2, y = = 3, x = = 5 şi deci soluţia este (x, y, z) = (2, 3, 5).
−70 −70 −70

17. Să se rezolve şi să se discute următoarele sisteme omogene:


 

 x − 3y + 4z = 0 
 x + 2y + z = 0

 

(a) x + 2y − z = 0 ; (b) x − 2y + 2z = 0

 

 
2x − y + 3z = 0 3x − 2y + 5z = 0
 

Rezolvare:

În cazul oricărui sistem omogen este evident că rangĀ = rangA (matricea Ā conţine ı̂n plus
o coloană cu zerouri), şi deci orice sistem omogen este compatibil. În cazul m = n, dacă
det A 6= 0, atunci soluţia este unică dată de regula lui Cramer. Dar orice sistem omogen
admite, evident, soluţia banală deci ea este singura soluţie. Dacă m = n şi det A = 0,
atunci soluţia nu este unică şi trebuie să determinăm necunoscutele principale şi pe cele
secundare.
(a) Avem det A = 0, şi deci sistemul compatibil este nedeterminat. Un determinant prin-
1 −3
cipal este ∆2 = = 5 6= 0,deci rangA = 2. Atunci acest determinant princi-
1 2
pal determină ecuaţiile şi necunoscutele principale; astfel primele două ecuaţii sunt ecuaţii
principale, x, y sunt necunoscute principale iar z, notat cu α, este necunoscuta secundară.
Sistemul devine 
x − 3y = −4α
x + 2y = α

care are soluţia x = −α şi y = α, deci soluţia sistemului iniţial este (x, y, z) = (−α, α, α), cu
α ∈ R.

1 2
(b) Avem det A = 0. Un determinant principal este ∆2 = = −4 şi deci primele
1 −2
două ecuaţii sunt ecuaţii principale, x, y sunt necunoscute principale iar z, notat cu α, este
necunoscuta secundară. Sistemul devine

x + 2y = −α
x − 2y = −2α

care are soluţia x = −3α/2 şi y = α/4, deci soluţia sistemului iniţial este (x, y, z) =
(−3α/2, α/4, α), cu α ∈ R.

18. Să se rezolve şi să se discute sistemul omogen:




 x + 2y + 3z = 0


4x + 5y + 6z = 0



x + λ2 z = 0

Rezolvare:

Avem det A = −3 1 + λ2 6= 0, ∀λ ∈ R, deci sistemul este compatibil determinat, şi fiind




sistem omogen, admite doar soluţia banală.

9
19. Să se rezolve şi să se discute sistemul omogen:


 x1 + x2 + mx3 − x4 = 0



2x + x − x + x = 0

1 2 3 4




 3x1 − x2 − x3 − x4 = 0


mx1 − 2x2 − 2x3 − 2x4 = 0

Rezolvare:

1
1 m −1
2 1 −1 1
Avem det A = = 24 − 4m. Rezolvăm acum ecuaţia det A = 0 ⇔
3 −1 −1 −1
m −2 −2 −2
24 − 4m = 0. Deci, dacă m 6= 6, atunci sistemul este compatibil determinat, şi fiind sistem
omogen, admite doar soluţia banală. Dacă m = 6, sistemul este compatibil
dar nu admite
1 1 6

soluţie unică. Un determinant principal este ∆3 = 2 1 −1 = −33 şi deci primele
3 −1 −1
trei ecuaţii sunt ecuaţii principale, x1 , x2 şi x3 sunt necunoscute principale iar x4 , notat cu
α, este necunoscuta secundară. Sistemul devine

x1 + x2 + 6x3 = α

2x1 + x2 − x3 = −α

3x1 − x2 − x3 = α

care are soluţia unică dată de regula lui Cramer. Trebuie să mai calculăm determinanţii

α 1 6 1 α 6 1 1 α

D1 = −α 1 −1 = −4α, D2 = 2 −α −1 = 31α, D3 = 2 1 −α = −10α
α −1 −1 3 α −1 3 −1 α

−4α 31α −10α


iar x1 = , x2 = , x3 = şi deci soluţia sistemului iniţial este (x1 , x2 , x3 , x4 ) =
−33 −33 −33
33 (4α, −31α, 10α, 33α), cu α ∈ R.
1

20. Să se rezolve şi să se discute sistemul:




 x + λy + z = 1


λx − y + z = 1



x+y−z =2

Rezolvare:
   
1 λ 1 1 λ 1 1
Scriem A =  λ −1 1  şi Ā =  λ −1 1 1  . Observăm că det (A) = (1 + λ)2 ,
1 1 −1 1 1 −1 2
deci, dacă λ ∈ Rr {−1}, atunci det A 6= 0 şi deci sistemul are soluţie unică dată de regula
lui Cramer. Calculăm

1 λ 1 1 1 1 1 λ 1
1 = 3λ−3, D3 = λ −1 1 = −2λ2 +2λ−2

D1 = 1 −1 1 = 3λ+3, D2 = λ 1
2 1 −1 1 2 −1 1 1 2

10
şi deci
1
3λ + 3, 3λ − 3, −2λ2 + 2λ − 2 .

(x, y, z) = 2
(1 + λ)
   
1 −1 1 1 −1 1 1
Dacă λ = −1, atunci det A = 0 şi scriem A =  −1 −1 1  şi Ā =  −1 −1 1 1 .
1 1 −1 1 1 −1 2

Calculăm rang (A) = 2 şi rang Ā = 3, deci, conform teoremei lui Kronecker–Capelli, sis-
temul este incompatibil.

21. Să se rezolve şi să se discute sistemul:




 x − 4y − 3z = 1


x + 2y + z = 2



2x + 4y + 2z = 3

Rezolvare:

Scriem mai ı̂ntâi matricea sistemului şi matricea extinsă:


   
1 −4 −3 1 −4 −3 1
A= 1 2 1  , Ā =  1 2 1 2 .
2 4 2 2 4 2 3

1 −4 −3
1 −4
Observăm că rang (A) = 2, deoarece ∆2 = = 6 6= 0, iar ∆3 = 1 2 1 = 0.
1 2
2
4 2
1 −4 −3
 1 −4
Pe de altă parte, rang Ā = 3 deoarece ∆2 = = 6 6= 0, ∆3 = 1 2 1 = 0
1 2
2 4 2


1 −4 1

iar celălalt minor obţinut prin bordarea lui ∆2 este ∆03 = 1 2 2 = −6 6= 0.
2 4 3

Deci rang (A) 6= rang Ā şi, conform teoremei lui Kronecker–Capelli, sistemul este incompatibil.



(α − 1) x + αy + (α + 1) z = 1


22. Să se rezolve şi să se discute sistemul (β − 1) x + βy + (β + 1) z = 1



x + y + z = −2

Rezolvare:

Avem    
α−1 αα+1 α−1 α α+1 1
A= β−1 ββ + 1  , Ā =  β − 1 β β + 1 1 .
1 1 1 1 1 1 −2

α−1 α α+1
α−1 α
Observăm că ∆2 = = α − β iar ∆3 = β − 1 β β + 1 = 0. Deci dacă
β−1 β
1 1 1


α−1 α
α 6= β, atunci rang (A) = 2. În ceea ce priveşte pe Ā, calculăm ∆2 = = α−β
β−1 β

11

α−1 α α+1 α−1 α 1

iar ∆3 = β − 1 β β + 1 = 0 şi ∆03 = β − 1 β 1 = 2β − 2α 6= 0 pentru α 6= β.
1 1 1 1 1 −2

Deci rang (A) = 2 6= 3 = rang Ā , prin urmare sistemul este incompatibil.

α−1 α α+1
α−1 α
Dacă α = β, atunci calculăm ∆2 = = −1 6= 0 iar ∆3 = α − 1 α α + 1 =
1 1

1 1 1
α−1 α α+1 1
0, deci rang (A) = 2. În ceea ce priveşte pe Ā =  α − 1 α α + 1 1 , calculăm
1 1 1 −2
α−1 α 
∆2 = = −1 6= 0 iar ∆3 este nul, oricum l-am alege. Deci rang Ā = 2 =
1 1
rang (A), prin urmare sistemul
este compatibil
nedeterminat. Determinantul principal (cel
α−1 α
care dă rangul) este ∆2 = , deci prima şi a treia ecuaţie sunt cele principale,
1 1
necunoscutele x şi y sunt necunoscutele principale, iar z este necunoscuta secundară. Vom
nota z = a şi rescriem sistemul sub forma

(α − 1) x + αy = − (α + 1) a
x + y = −2 − a

care are soluţia unică (x, y) = (−1 − 2α + a, −1 + 2α − 2a), deci soluţia sistemului iniţial
este (x, y, z) = (−1 − 2α + a, −1 + 2α − 2a, a), cu a ∈ R.

23. Să se rezolve şi să se discute sistemele:



2x1 + x2 + x3 = 2 
(3 − 2λ)x1 + (2 − λ)x2 + x3 = λ



 

x1 + 3x2 + x3 = 5
 

(a) ; (b) (2 − λ)x1 + (2 − λ)x2 + x3 = 1 ;


 x1 + x2 + 5x3 = −7 


x1 + x2 + (2 − λ)x3 = 1

 

2x1 + 3x2 − 3x3 = 14

şi
 

 2x1 + 4x2 − 3x3 = 11 
 x1 − 2x2 + 3x3 − 4x4 = 4

 

 
7x1 − 3x2 + 5x3 = 6
 x − x + x = −3

2 3 4
(c) (d) ;



 3x1 + x2 − 8x3 = 15 


 x1 + 3x2 − 3x4 = 1

 

6x1 − 5x2 + 11x3 = −4 −7x2 + 3x3 + x4 = −3
 


x1 + 2x2 + 3x3 + 4x4 = 11



2x1 + 3x2 + 4x3 + x4 = 12

(e)



3x1 + 4x2 + x3 + 2x4 = 13


4x1 + x2 + 2x3 + 3x4 = 14

Rezolvare:

Scriem, mai ı̂ntâi, matricea sistemului şi matricea extinsă. Calculăm rangurile lor şi vedem
dacă sunt sau nu egale. Dacă nu sunt egale atunci sistemul este incompatibil. Dacă sunt
egale atunci se determină necunoscutele principale şi pe cele secundare.

12
(a)    
2 1 1 2 1 1 2
 1 3 1 
 , Ā =  1 3 1 5 

A= .
 1 1 5   1 1 5 −7 
2 −3
3 2 3 −3 14

2 1 1 2

1 3 1 5 
Deoarece det Ā = = 0, deducem că rang Ā ≤ 3. Pe de altă parte,
1 1 5 −7
2 3 −3 14

2 1 1
2 1
∆2 = = 5 6= 0 ⇒ rangA ≥ 2, ∆3 = 1 3 1 = 22 6= 0 ⇒ rangA ≥ 3 şi
1 3
1 1 5


rangĀ ≥ 3, deci obţinem rang (A) = 3 = rang Ā , adică sistemul este compatibil. Deter-
minantul principal este ∆3 deci primele trei ecuaţii sunt cele principale iar x1 , x2 , x3 sunt
necunoscutele principale. Sistemul devine


 2x1 + x2 + x3 = 2


x1 + 3x2 + x3 = 5



x1 + x2 + 5x3 = −7

care are soluţia dată de regula lui Cramer. Se va obţine (x1 , x2 , x3 ) = (1, 2, −2).
(b) Avem
   
3 − 2λ 2−λ 1 3 − 2λ 2−λ 1 λ
A= 2−λ 2−λ 1  , Ā =  2 − λ 2−λ 1 1 
1 1 2−λ 1 1 2−λ 1
şi
3 − 2λ 2−λ 1
= −λ3 + 5λ2 − 7λ + 3.

det A = 2 − λ 2−λ 1
1 1 2−λ

Iar det A = 0 ⇔ −λ3 + 5λ2 − 7λ + 3 = 0. Rădăcinile (rădăcinile ı̂ntregi se găsesc printre


divizorii termenului liber) sunt λ1 = 1, λ2 = 1 şi λ3 = 3 (adică −λ3 + 5λ2 − 7λ + 3 =
(1 − λ)2 (3 − λ)). Deci dacă λ ∈ R \ {1, 3} atunci det A 6= 0 deci sistemul este compatibil
determinat, soluţia unică fiind găsită cu regula lui Cramer:

λ 2−λ 1
1 (1 − λ)2 (λ − 3)
x1 = 1 2−λ 1 = · · · = = −1
det A (1 − λ)2 (3 − λ)
1 1 2−λ

3 − 2λ λ 1
1 (1 − λ)2 (4 − λ) 4−λ
x2 = 2−λ 1 1 = · · · = 2 (3 − λ)
=
det A (1 − λ) 3 −λ
1 1 2−λ

3 − 2λ 2 − λ λ
1 (1 − λ)2 1
x3 = 2 − λ 2 − λ 1 = · · · = 2 (3 − λ)
=
det A (1 − λ) 3 − λ
1 1 1

Dacă λ = 1 atunci det A = 0 şi sistemul devine




x1 + x2 + x3 = 1


x1 + x2 + x3 = 1



x1 + x2 + x3 = 1

13

Acum rang (A) = 1 = rang Ā deci sistemul este compatibil nedeterminat şi, plecând
de la minorul principal, găsim că necunoscutele principale şi ecuaţiile principale sunt x1
respectiv prima ecuaţie. Sistemul devine, notând necunoscutele secundare x2 = α şi x3 =
β, n
x1 = 1 − α − β,

adică soluţia sistemului iniţial este (x1 , x2 , x3 ) = (1 − α − β, α, β), α, β ∈ R.


Dacă λ = 3 atunci det A = 0 şi sistemul devine


 −3x1 − x2 + x3 = 3


−x1 − x2 + x3 = 1



x1 + x2 − x3 = 1


Acum rang (A) = 2 şi rang Ā = 3 deci sistemul este incompatibil.
(c) Avem    
2 4 −3 2 4 −3 11
 7 −3 5  , Ā =  7 −3
 5 6 
A= .
 3 1 −8   3 1 −8 15 
6 −5 11 6 −5 11 −4

2
4 −3
Deoarece ∆3 = 7 −3
5 = 274 6= 0 ⇒ rangA = 3. În ceea ce priveşte pe Ā, calculăm

3 1 −8

2
4 −3 11
7 −3 5 6  
∆4 = = 0 deci rang Ā ≤ 3, prin urmare rang Ā = 3 (deoarece
3 1 −8 15
6 −5 11 −4

există minorul ∆3 6= 0). Obţinem rang (A) = 3 = rang Ā şi deci sistemul este compatibil
nedeterminat. Determinantul principal (cel care dă rangul) este ∆3 , deci necunoscutele x, y
şi z sunt necunoscute principale iar primele trei ecuaţii sunt ecuaţiile principale. Sistemul
devine 

 2x1 + 4x2 − 3x3 = 11


7x1 − 3x2 + 5x3 = 6



3x1 + x2 − 8x3 = 15

care este cu trei ecuaţii şi trei necunoscute şi care are determinantul matricei sistemului
nenul. Deci se poate rezolva cu regula lui Cramer. Calculăm determinanţii

11
4 −3 2 11 −3

2
4 11
6 −3 5 = 548, 7 6 5 = 274, 7 −3 6 = −274

15 1 −8 3 15 −8 3 1 15

şi deci
(x1 , x2 , x3 ) = (2, 1, −1) .

(d) Avem rang (A) = 3 = rang Ā şi apoi (x1 , x2 , x3 , x4 ) = (−8, 3 + α, 6 + 2α, α), α ∈ R.


(e) Avem rang (A) = 4 = rang Ā , iar soluţia este dată de regula lui Cramer, (x1 , x2 , x3 , x4 ) =
(2, 1, 1, 1).

14
24. Să se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele:

  x+y+z−t=2
x + 2y − 3z = 0



 


 2x + y − z + 2t = 9

(a) 2x − y + z = −3 ; (b)





 −x + 2y + 2z − t = 5
y + 2z = 4
 


x + 3y − z − 2t = −4

şi
  

 x1 + x2 + x3 + x4 = 1 
 x + 2y + z = 3 
 x − 2y + z = −4

 
 

(c) 2x1 − x2 + x3 − x4 = 2 ; (d) 2x − y + 3z = 2 ; (e) 4x + 3y − 2z = 11

 
 

  
x1 − 2x2 − 2x4 = −1 x − 3y + 2z = 0 −2x + 3y + 4z = 11
  

Rezolvare:

1
2 −3
(a) Avem că det A = 2 −1 1 = −17 6= 0 şi numărul de ecuaţii este egal cu numărul
0 1 2 
de necunoscute. Obţinem rang (A) = 3 = rang Ā şi deci sistemul este compatibil deter-
minat cu soluţia dată de regula lui Cramer.
Există ı̂nsă o metodă alternativă de a studia un sistem (nu contează numărul
 de ecuaţii şi de 
1 2 −3 0
necunoscute). Aceasta este metoda lui Gauss. Scriem matricea extinsă Ā =  2 −1 1 −3 
0 1 2 4
şi vom face transformări convenabile pentru a obţine zerouri sub diagonala principală.
Astfel vom aduna prima linie ı̂nmulţită cu constante convenabile la celelalte linii (ştim că
ı̂n urma acestor transformări aplicate unor matrici pătratice, determinantul nu se modi-
fică). Apoi vom aduna a doua linie ı̂nmulţită cu constante convenabile la următoarele linii,
ş.a.m.d.. Astfel obţinem zerouri pe coloane şi sistemul devine unul triunghiular. Avem
     
1 2 −3 0 1 2 −3 0 1 2 −3 0
 2 −1 1 −3  ∼  2 − 2 −1 − 4 1 + 6 −3 − 0  =  0 −5 7 −3 
0 1 2 4 0 1 2 4 0 1 2 4
   
1 2 −3 0 1 2 −3 0
∼  0 −5 7 −3  =  0 −5 7 −3 
0 1 − 1 2 + 7/5 4 − 3/5 0 0 17/5 17/5

şi deci sistemul iniţial este echivalent cu următorul sistem triunghiular:




 x + 2y − 3z = 0


−5y + 7z = −3



17z/5 = 17/5.

Soluţia lui este imediată (x, y, z) = (−1, 2, 1) .


 
1 1 1 −1 2
 2 1 −1 2 9 
(b) Matricea Ā =   −1 2
 şi vom face transformări convenabile pentru
2 −1 5 
1 3 −1 −2 −4

15
a obţine zerouri sub diagonala principală. Obţinem
   
1 1 1 −1 2 1 1 1 −1 2
 2 1 −1 2 9  ∼  2 − 2 1 − 2 −1 − 2 2+2 9−4 

 
 −1 2 2 −1 5   −1 + 1 2 + 1 2 + 1 −1 − 1 5+2 
1 3 −1 −2 −4 1 − 1 3 − 1 −1 − 1 −2 + 1 −4 − 2
   
1 1 1 −1 2 1 1 1 −1 2
 0 −1 −3 4 5  −1 −3
∼ 0 4 5 

= 
 0 3 3 −2 7   0 3−3 3 − 9 −2 + 12 7 + 15 
0 2 −2 −1 −6 0 2 − 2 −2 − 6 −1 + 8 −6 + 10
   
1 1 1 −1 2 1 1 1 −1 2
 ∼  0 −1 −3
 0 −1 −3 4 5   4 5 
= 
 0 0 −6 10 22   0 0 −6 10 22 
0 0 −8 7 4 0 0 −8 + 8 7 − 68 · 10 4 − 86 · 22
 
1 1 1 −1 2
 0 −1 −3 4 5 
= .
 0 0 −6 10 22 
0 0 0 −19/3 −76/3
şi sistemul este echivalent cu următorul sistem triunghiular:


 x+y+z−t=2



−y − 3z + 4t = 5




 −6z + 10t = 22


−19t/3 = −76/3

Soluţia lui este imediată (x, y, z, t) = (1, 2, 3, 4) .


(c) Avem, citind matricea extinsă,
     
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
 2 −1 1 −1 2 ∼ 0 −3 −1 −3 0 = 0 −3 −1 −3 0 .
1 −2 0 −2 −1 0 −3 −1 −3 −2 0 0 0 0 −2
şi sistemul este echivalent cu următorul sistem triunghiular:


 x1 + x2 + x3 + x4 = 1


−3x2 − x3 − 3x4 = 0



0x3 + 0x4 = −2

care nu are soluţii deoarece am obţinut 0 = −2, care este o contradicţie. Deci sistemul iniţial
este incompatibil.
Se poate observa, calculând pentru sistemul iniţial cele două ranguri, că rang (A) = 2 (de-
oarece ∆2 6= 0 şi ∆3 , ∆03 = 0) şi rang Ā = 3 (deoarece ∆2 6= 0 şi ∆3 , ∆03 = 0 dar există şi


∆003 = 6 6= 0). Deci rang (A) < rang Ā ceea ce ı̂nseamnă că sistemul dat este incompatibil.

2 Spaţii vectoriale
1. Fie G un grup aditiv comutativ şi K un câmp. Are G o structură de spaţiu vectorial faţă de
ı̂nmulţirea cu scalari definită prin αx = x, ∀α ∈ K, ∀x ∈ G ? Dar dacă este definită prin
αx = 0, ∀α ∈ K, ∀x ∈ G ?

16
2. Se notează cu FD (R) mulţimea funcţiilor reale definite pe D ⊂ R. Pentru orice f, g ∈ FD (R)
se definesc operaţiile
f ⊕ g = f g şi α f = f α , ∀α ∈ R.
Este FD (R) un spaţiu vectorial?
3. Să se arate că mulţimea V = {x ∈ R : x > 0} cu operaţiile definite de

x ⊕ y = xy şi α x = xα , ∀α ∈ R, ∀x, y ∈ V,

este un spaţiu vectorial peste R.

Rezolvare:

Se observă imediat că operaţiile sunt cu valori ı̂n V , adică ⊕ : V × V → V şi : K × V → V


(deci pentru orice x, y ∈ V şi α ∈ R avem că x ⊕ y ∈ V şi că α x ∈ V ). De asemenea este
uşor de verificat că (V, ⊕) este un grup comutativ (are loc asociativitatea, comutativitatea,
existenţa vectorului nul şi a opusului oricărui vector din V ).
Să verificăm şi celelalte proprietăţi
 α
α (β x) = α xβ = xβ = xαβ = (αβ) x,
(α + β) x = xα+β = xα xβ = α ~x ⊕ β ~x,
α
α (x ⊕ y) = α (xy) = (xy) = xα y α = α ~x ⊕ α ~y ,
1 x = x1 = x,

pentru orice α, β ∈ K şi orice x, y ∈ V.

4. Să se verifice dacă următoarea mulţime a0 xn + a1 xn−1 + · · · + an−1 x + an : a0 6= 0, ai ∈ R, i = 1, n




este spaţiu vectorial.


5. Se consideră mulţimea tuturor perechilor de numere reale strict pozitive V = {(x1 , x2 ) : x1 , x2 > 0} ⊂
R2 şi se definesc operaţiile
1 , x2 ) , ∀α ∈ R, ∀x, y ∈ V.
αx = (xα α
x + y = (x1 y1 , x2 y2 ) şi

Să se arate că mulţimea dată este un spaţiu vectorial peste R.


6. Să se verifice dacă următoarele perechi de operaţii definesc pe R2 o structură de spaţiu
vectorial:
(a) (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , 0) , α (x1 , x2 ) = (αx1 , αx2 ) , ∀α, x1 , x2 , y1 , y2 ∈ R
(b) (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , y2 ) , α (x1 , x2 ) = (αx1 , αx2 ) , ∀α, x1 , x2 , y1 , y2 ∈ R
(c) (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , x2 + y2 ) , α (x1 , x2 ) = (0, αx2 ) , ∀α, x1 , x2 , y1 , y2 ∈ R
(d) (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , x2 + y2 ) , α (x1 , x2 ) = (αx1 − βx2 , βx1 + αx2 ) ,
∀α ∈ C, ∀x1 , x2 , y1 , y2 ∈ R.

7. Să se arate că mulţimea tuturor şirurilor convergente de numere reale formează un paţiu
vectorial peste R.
8. Să se arate că mulţimea tuturor funcţiilor continue definite pe [a, b] formează un paţiu vec-
torial peste R. Idem pentru funcţiile derivabile pe (a, b) .
R ⊂ R3 un subspaţiu vectorial al lui R3
 3

9. Este mulţimea V = (x 1 , x2 , x3 ) ∈ : 3x 1 + 4x 2 = 0
? Dar W = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 : x1 = 0 ⊂ R3 ?


17
10. Fie ~x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn . Să se precizeze care din submulţimile determinate de
condiţiile de mai jos formează un spaţiu vectorial şi care nu.
(a) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 = 0;
(b) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 = x2 ;
(c) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 x2 = 0;
(d) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 + x2 + · · · + xn = 0;
(e) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 = 0, x2 = 0;
(f ) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 + x2 = 0.
11. Să se precizeze care din submulţimile de mai jos formează un spaţiu vectorial şi care nu.
(a) S1 = {(x1 , x2 , 0) : x1 , x2 ∈ R} ;
(b) S2 = {(x1 , x2 , 1) : x1 , x2 ∈ R} ;
(c) S3 = {(x1 , x2 , x3 ) : x1 , x2 , x3 ∈ Z} ;
(d) S4 = {(x1 , x2 , x1 + x2 ) : x1 , x2 ∈ R} ;
(e) S5 = {(x1 , x2 , x3 ) : 2x1 + 3x2 = 0, x1 , x2 , x3 ∈ R} ;
(f ) S6 = {(x1 , x2 , x3 ) : 2x1 + 3x2 = 1, x1 , x2 , x3 ∈ R} ;
(g) S7 = {(x1 , x2 , x3 ) : x1 x2 = 0, x1 , x2 , x3 ∈ R} ;
(h) S8 = {(x1 , x2 , x3 ) : x1 + x2 + x3 > 0, x1 , x2 , x3 ∈ R} .

Rezolvare:

Trebuie să verificăm dacă prin orice de combinaţie liniară cu elemente din submulţime,
părăsim sau nu submulţimea. Fie, arbitrari, dar fixaţi, α, β ∈ R şi x, y ∈ Si , i = 1, 8, şi să
vedem dacă αx + βy rămâne sau nu ı̂n Si , i = 1, 8.
Se va obţine că sunt subspaţii vectoriale S1 , S4 şi S5 .

 
a b
12. Să se arate că mulţimea matricelor de forma ∈ M2 (R) este un subspaţiu vecto-
−b a
rial al lui M2 (R) .
 
a 2c 2b
13. Să se arate că mulţimea matricelor de forma  b a 2c  ∈ M3 (R) este un subspaţiu
c b a
vectorial al lui M3 (R) .

14. Dintr-un spaţiu vectorial se exclude un vector ~v . Mulţimea rămasă poate fi spaţiu vectorial?
15. Care dintre următoarele submulţimi sunt subspaţii vectoriale ale lui M2 (R):
  
0 a
(a) S1 = ∈ M2 (R) : a, b, c ∈ R ;
b c
  
1 a
(b) S2 = ∈ M2 (R) : a, b, c ∈ R ;
b c
  
a b
(c) S3 = ∈ M2 (R) : a, b, c ∈ R ;
b c
  
a b
(d) S4 = ∈ M2 (R) : a, b, c ∈ R, c = b − a ;
c 0
  
a 2a
(e) S5 = ∈ M2 (R) : a, b ∈ R ?
3a b

18
Rezolvare:

Trebuie să verificăm că dacă prin orice de combinaţie liniară cu elemente din submulţime,
părăsim sau nu submulţimea.
(a) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S1 ,

0 a0 αa + βa0
     
0 0 a 0
αA + βA = α +β = ∈ S1 ,
b c b0 c0 αb + βb0 αc + βc0

deci S1 ⊂ M2 (R) este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).


(b) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S2 ,

1 a0 αa + βa0
     
0 1 a 2
αA + βA = α +β = ∈
/ S2 ,
b c b0 c0 αb + βb0 αc + βc0

deoarece 2 6= 1, deci S2 ⊂ M2 (R) nu este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).


(c) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S3 ,
 0 0  
αa + βa0 αb + βb0
  
0 a b a b
αA + βA = α +β 0 0 = ∈ S3 ,
b c b c αb + βb0 αc + βc0

deci S3 ⊂ M2 (R) este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).


(d) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S4 ,
 0 0  
αa + βa0 αb + βb0
  
0 a b a b
αA + βA = α +β 0 = ∈ S4 ,
c 0 c 0 αc + βc0 0

deoarece, evident, αc + βc0 = α (b − a) + β (b0 − a0 ) = (αb + βb0 ) − (αa + βa0 ), şi deci S4 ⊂
M2 (R) este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).
(e) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S5 ,

a0 2a0 αa + βa0 2 (αa + βa0 )


     
0 a 2a
αA + βA = α +β = ∈ S5 ,
3a b 3a0 b0 3 (αa + βa0 ) αb + βb0

deci S5 ⊂ M2 (R) este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).

16. Să se arate că următorii vectori sunt liniar dependenţi şi să se afle relaţia de dependenţă:
~v1 = (0, 1, 1), ~v2 = (1, 2, 3), ~v3 = (2, −1, 1) din R3 .

Rezolvare:

Fie combinaţia liniară

α1~v1 + α2~v2 + α3~v3 = ~0 ⇔ α1 (0, 1, 1) + α2 (1, 2, 3) + α3 (2, −1, 1) = ~0


⇔ (0, α1 , α1 ) + (α2 , 2α2 , 3α2 ) + (2α3 , −α3 , α3 ) = (0, 0, 0)

ceea ce este echivalent cu sistemul




 α2 + 2α3 = 0

α1 + 2α2 − α3 = 0


α1 + 3α2 + α3 = 0.

19

0 1 2

Calculăm det A = 1 2 −1 = 0 şi rangA = 2, deci sistemul omogen este compatibil
1 3 1
dar nedeterminat. Rezolvând sistemul format cu primele două ecuaţii şi primele două ne-
cunoscute obţinem soluţia (5α3 , −2α3 , α3 ), α3 ∈ R. Luând, ı̂n particular, α3 = 1 se obţine
soluţia (5, −2, 1), deci are loc relaţia de dependenţă

5~v1 − 2~v2 + ~v3 = ~0,

ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt liniar dependenţi.

Să menţionăm, vezi Teorema ??, că rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană
este exact numărul de vectori coloană liniari independenţi. În cazul nostru numărul de
vectori linar independenţi este 2.

17. Să se studieze dependenţa liniară a următorilor vectori: ~v1 = (1, −1, 2), ~v2 = (−1, 3, −2),
~v3 = (5, −11, 10) .

Rezolvare:

Să considerăm combinaţia liniară

α~v1 + β~v2 + γ~v3 = ~0 ⇔ α (1, −1, 2) + β (−1, 3, −2) + γ (5, −11, 10) = (0, 0, 0)
= (α, −α, 2α) + (−β, 3β, −2β) + (5γ, −11γ, 10γ) = (0, 0, 0) ⇔


 α − β + 5γ = 0

⇔ −α + 3β − 11γ = 0


2α − 2β + 10γ = 0


1 −1 5

Determinantul matricii sistemului este det A = −1 3 −11 = 0, prin urmare rangA <
2 −2 −10

1 −1
3, iar = 2 6= 0, deci rangul rangA = 2. Sistemul de mai sus are două necunos-
−1 3
cute principale, α şi β, şi o necunoscută secundară γ şi este deci compatibil nedeterminat
(admite o infinitate de soluţii) cu soluţia α = −2γ, β = 3γ, γ ∈ R. În acest caz vectorii daţi
sunt liniar dependenţi şi are loc relaţia

(−2γ) · ~v1 + 3γ · ~v2 + γ · ~v3 = ~0, ∀γ ∈ R

În particular pentru γ = 1 obţin relaţia de dependenţă −2~v1 + 3~v2 + ~v3 = ~0.

18. Să se studieze dependenţa liniară a următorilor vectori:


(a) ~v1 = (1, 2, −1, 1, −2) , ~v2 = (1, 3, 2, −1, −1) , ~v3 = (0, 1, 4, 2, 0), ~v4 = (2, 4, −3, −2, −3) din
R5 ;
(b) ~v1 = (1, −1, 2) , ~v2 = (1, 0, 3) , ~v3 = (2, 1, 1) din R3 ;
(c) p1 (x) = 2x2 + x + 3, p2 (x) = x2 + 5x − 3, p3 (x) = 3x2 − x + 7 din P2 (x) ;
     
2 −1 0 2 5 1
(d) A1 = , A2 = , A3 = din M2 (R) .
3 1 −1 1 2 −1

Rezolvare:

20
(a) Fie combinaţia liniară

α1~v1 + α2~v2 + α3~v3 + α4~v4 = ~0


⇔ α1 (1, 2, −1, 1, −2) + α2 (1, 3, 2, −1, −1) + α3 (0, 1, 4, 2, 0) + α4 (2, 4, −3, −2, −3) = ~0

ceea ce este echivalent cu sistemul




 α1 + α2 + 2α4 = 0


2α1 + 3α2 + α3 + 4α4 = 0





−α1 + 2α2 + 4α3 − 3α4 = 0


α1 − α2 + 2α3 − 2α4 = 0






−2α1 − α2 − 3α4 = 0.

Determinăm rangA = 3 şi deci sistemul omogen este compatibil dar nedeterminat. Re-
zolvând sistemul format cu primele trei ecuaţii şi primele trei necunoscute obţinem soluţia
(−α4 , −α4 , α4 , α4 ), α4 ∈ R. Luând, ı̂n particular, α4 = −1 se obţine soluţia (1, 1, −1, −1),
deci are loc relaţia de dependenţă

~v1 + ~v2 − ~v3 − ~v4 = ~0,

ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt liniar dependenţi.


(b) Fie combinaţia liniară

α1~v1 + α2~v2 + α3~v3 = ~0 ⇔ α1 (1, −1, 2) + α2 (1, 0, 3) + α3 (2, 1, 1) = ~0

ceea ce este echivalent cu sistemul




 α1 + α2 + 2α3 = 0

−α1 + α3 = 0


2α1 + 3α2 + α3 = 0.

Determinăm rangA = 3 şi deci sistemul omogen este compatibil şi unic determinat, deci
soluţia banală este unica, adică (α1 , α2 , α3 ) = (0, 0, 0) ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt
liniar independenţi.
(c) Fie combinaţia liniară

α1 p1 (x)+α2 p2 (x)+α3 p3 (x) = 0 ⇔ (2α1 + α2 + 3α3 ) x2 +(α1 + 5α2 − α3 ) x+(3α1 − 3α2 + 7α3 ) = 0

ceea ce este echivalent cu sistemul




 2α1 + α2 + 3α3 = 0

α1 + 5α2 − α3 = 0


3α1 − 3α2 + 7α3 = 0.


2 1 3

Calculăm det A = 1 5 −1 = 0 şi rangA = 2, deci sistemul omogen este compati-
3 −3 7
bil dar nedeterminat. Rezolvând sistemul format cu primele două ecuaţii şi primele două
necunoscute obţinem soluţia − 16 5
∈ R. Luând, ı̂n particular, α3 = −9 se

9 α3 , 9 α3 , α3 , α3
obţine soluţia (16, −5, −9), deci are loc relaţia de dependenţă

16p1 (x) − 5p2 (x) − 9p3 (x) = 0,

21
ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt liniar dependenţi.
(d) Fie combinaţia liniară
     
2 −1 0 2 5 1
α1 A1 + α2 A2 + α3 A3 = 0 ⇔ α1 + α2 + α3 =0
3 1 −1 1 2 −1

ceea ce este echivalent cu sistemul




 2α1 + 5α3 = 0


 −α1 + 2α2 + α3 = 0



 3α1 − α2 + 2α3 = 0


α1 + α2 − α3 = 0.

Determinăm rangA = 3 şi deci sistemul omogen este compatibil şi unic determinat, deci
soluţia banală este unica, adică (α1 , α2 , α3 ) = (0, 0, 0) ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt
liniar independenţi.

19. Să se studieze după valorile parametrului m ∈ R dependenţa liniară a sistemului de vectori
{~v1 = (1, 2, 3) , ~v2 = (4, 5, 6) , ~v3 = (7, 8, m)} .

Rezolvare:

Să considerăm combinaţia liniară




 α + 4β + 7γ = 0

α (1, 2, 3) + β (4, 5, 6) + γ (7, 8, m) = ~0 ⇔ 2α + 5β + 8γ = 0


3α + 6β + mγ = 0


1 4 7

Determinantul matricii sistemului este det A = 2 5 8 = m − 9. Dacă m 6= 9 obţinem
3 6 m
rangul rangA = 3 deci sistemul de mai sus este compatibil unic determinat cu soluţia banală
ca unică soluţie α = β = γ = 0. În acest caz vectorii daţi sunt liniar independenţi.

1 4
Dacă m = 9 atunci rangA < 3 şi = −3 6= 0 deci rangA = 2, adică sistemul de
2 5
mai sus are două necunoscute principale α şi β, şi o necunoscută secundară γ şi este deci
compatibil nedeterminat cu soluţia α = γ, β = −2γ, γ ∈ R. Atunci are loc relaţia

γ · ~v1 − 2γ · ~v2 + γ · ~v3 = ~0, ∀γ ∈ R.

În particular pentru γ = 1 obţin relaţia de dependenţă

~v1 − 2~v2 + ~v3 = ~0.

20. Să se arate că următorii vectori sunt liniar dependenţi şi să se afle relaţia de dependenţă:
(a) ~v1 = (1, 1, 1) , ~v2 = (1, −1, 1) , ~v3 = (−1, 3, −1) din R3 ;
(b) ~v1 = (1, 2, 5) , ~v2 = (5, 3, 1) , ~v3 = (−15, −2, 21) din R3 ;
(c) p1 (x) = x2 + 5, p2 (x) = x2 − 4x + 3, p3 (x) = x2 + 16x + 13 din P2 (x) ;
     
1 2 3 2 1 5 −3 6 −5
(d) A1 = , A2 = , A3 = din M2,3 (R) .
0 1 1 2 0 4 −8 5 −11

22
21. Să se arate că următorii vectori sunt liniar independenţi:
(a) ~v1 = (5, 3, 1) , ~v2 = (1, 1, 1) , ~v3 = (1, 4, 2) din R3 ;
(b) p1 (x) = x2 − 4x + 3, p2 (x) = 5x − 4, p3 (x) = x2 + x + 1 din P2 (x) ;
       
1 0 0 1 0 0 0 0
(d) E11 = , E21 = , E12 = , E22 = din M2 (R) .
0 0 0 0 1 0 0 1
22. Să se afle numărul maxim de vectori liniar independenţi din sistemul S = {~v1 , ~v2 , ~v3 , ~v4 },
unde ~v1 = (1, −1, 1) , ~v2 = (2, −1, 3) , ~v3 = (1, 3, 5), ~v4 = (3, 1, 7) .

Rezolvare:

Conform Teoremei ?? rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană esteexact numărul 
1 2 1 3
de vectori coloană liniari independenţi. În cazul nostru rangul matricei A =  −1 −1 3 1 
1 3 5 7
este 2, deci numărul maxim de vectori liniar independenţi din S este 2.
Să se găsească, ı̂n plus, relaţia de dependenţă dintre primii trei vectori.

23. Să se afle numărul maxim de vectori liniar independenţi din sistemul S = {~v1 , ~v2 , ~v3 , ~v4 },
unde ~v1 = (2, 1, −1) , ~v2 = (1, 2, 1) , ~v3 = (3, 0, −3), ~v4 = (1, 1, 0) .

Rezolvare:

Conform Teoremei ?? rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană esteexact numărul 
2 1 3 1
de vectori coloană liniari independenţi. În cazul nostru rangul matricei A =  1 2 0 1 
−1 1 −3 0
este 2, deci numărul maxim de vectori liniar independenţi din S este 2.
Să se găsească, ı̂n plus, relaţia de dependenţă dintre primii trei vectori.

24. În R4 se consideră vectorii ~v1 = (1, 0, 2, −1), ~v2 = (3, 1, −1, 0) şi ~v3 = (2, −2, 3, 1). Să se
precizeze care este subspaţiul vectorial generat de ~v1 , ~v2 şi ~v3 .

Rezolvare:

Conform Teoremei ?? rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană este exact numărul
de vectori coloană liniari independenţi. Iar dimensiunea subspaţiului generat de vectorii
daţi este egală cu numărul maxim  independenţi ai sistemului dat. În
 de vectori liniar
1 3 2
 0 1 −2 
cazul nostru rangul matricei A =   2 −1
 este 3, deci numărul maxim de vectori
3 
−1 0 1
liniar independenţi dintre cei daţi este 3. Prin urmare dimensiunea subspaţiului generat de
cei trei vectori este 3.

25. În R4 se consideră vectorii ~v1 = (2, −1, 3, 5) , ~v2 = (1, 3, −2, 4) . Să se arate că ~v1 , ~v2 sunt liniar
independenţi şi să se precizeze care este subspaţiul vectorial generat de ~v1 şi ~v2 . Vectorul
~v = (−1, 11, −12, 2) aparţine acestui subspaţiu?

Rezolvare:

Conform Teoremei ?? rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană este exact numărul
de vectori coloană liniari independenţi. Iar dimensiunea subspaţiului generat de vectorii

23
daţi este egală cu numărul maxim de vectori liniar independenţi ai sistemului dat. În ca-
2 1
 −1 3 
zul nostru rangul matricei A =   3 −2  este 2, deci numărul maxim de vectori liniar

5 4
independenţi dintre cei daţi este 2. Prin urmare dimensiunea subspaţiului generat de cei
trei vectori este 2. Subspaţiul generat de vectorii ~v1 şi ~v2 este, prin definiţie,
{α~v1 + β~v2 : α, β ∈ R} = {α (2, −1, 3, 5) + β (1, 3, −2, 4) : α, β ∈ R}
= {(2α + β, −α + 3β, 3α + −2β, 5α + 4β) : α, β ∈ R} .
Vectorul ~v = (−1, 11, −12, 2) aparţine acestui subspaţiu dacă există scalarii α, β ∈ R astfel
ı̂ncât ~v = α~v1 + β~v2 sau echivalent
(−1, 11, −12, 2) = (2α + β, −α + 3β, 3α − 2β, 5α + 4β)
ceea ce revine la rezolvarea sistemului


 2α + β = −1



−α + 3β = 11




 3α − 2β = −12


5α + 4β = 2

 
2 1 −1
 −1 3 11 
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea A are rangul 2 iar Ā = 
 3 −2 −12 

5 4 2
2
1 −1 2 1 −1

are rangul tot 2 (ambii determinaţi de ordinul al treilea −1 3 11 şi −1 3 11
3 −2 −12 5 4 2
sunt nuli). Prin urmare, rangA = rangĀ = 2 deci sistemul este compatibil. Soluţia este dată
prin rezolvarea sistemului format cu primele două ecuaţii (cele principale) şi primele două
necunoscute (cele principale). Obţinem α = −2 şi β = 3.
Deci avem ~v = −2~v1 + 3~v2 , adică ~v aparţine subspaţiului generat de cei doi vectori.

26. În spaţiul P3 (x) se consideră vectorii p1 (x) = x3 + 2x − 1, p2 (x) = 2x2 + 1, p3 (x) = x3 − x.
Să se arate că p1 (x), p2 (x) şi p3 (x) sunt liniar independenţi şi să se precizeze care este
subspaţiul vectorial generat de p1 (x) , p2 (x) şi p3 (x). Vectorul p (x) = 2x2 + 3x aparţine
acestui subspaţiu? Dar p (x) = x + 1 ?

Rezolvare:

Se verifică mai ı̂ntâi că vectorii daţi sunt liniari independenţi (se pleacă de la o combinaţie
liniară egală cu zero, i.e. αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) = 0, şi trebuie să arătăm că α = β =
γ = 0).
Subspaţiul generat de vectorii polinoame date este, prin definiţie,
{αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) : α, β, γ ∈ R} = {αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) : α, β, γ ∈ R}
= (α + γ) x3 + 2βx2 + (2α − γ) x + (−α + β) : α, β, γ ∈ R .


Vectorul p (x) = 2x2 + 3x aparţine acestui subspaţiu dacă există scalarii α, β, γ ∈ R astfel
ı̂ncât p (x) = αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) sau echivalent
2x2 + 3x = (α + γ) x3 + 2βx2 + (2α − γ) x + (−α + β)

24
ceea ce revine la rezolvarea sistemului


 α+γ =0



2β = 2




 2α − γ = 3


−α + β = 0

 
1 0 1
 0 2 0 
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea sistemului este A =  
 2 0 −1 
  −1 1 0

1
1 0 1 0
0 1
0 2

= −6 6= 0) iar Ā =  0 2 
are rangul 3 (avem 0 2 0  are rangul tot 3
2 0 −1 3 

2 0 −1
−1 1 0 0
(determinantul matricei Ā este este nul). Prin urmare, rangA = rangĀ = 3 deci sistemul
este compatibil. Soluţia este dată prin rezolvarea sistemului format cu primele trei ecuaţii
(cele principale) şi primele trei necunoscute (cele principale). Obţinem α = 1, β = 1 şi
γ = −1.
Deci avem p (x) = p1 (x) + p2 (x) − p3 (x) adică p (x) aparţine subspaţiului generat de cele
trei polinoame.

Prin abordare similară se va demonstra că x + 1 nu aparţine subspaţiului generat. Într-


adevăr, p (x) = x + 1 aparţine acestui subspaţiu dacă există scalarii α, β, γ ∈ R astfel ı̂ncât
p (x) = αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) sau echivalent

x + 1 = (α + γ) x3 + 2βx2 + (2α − γ) x + (−α + β)

ceea ce revine la rezolvarea sistemului



α + γ = 0




2β = 0




 2α − γ = 1


−α + β = 1



1 0 1
 0 2 0 
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea sistemului este A =   2 0 −1 

  −1 1 0
1 0 1 0
 0 2 0 0 
are rangul 3 iar Ā =  2 0 −1 1  are rangul 4 (determinantul matricei Ā nu este

−1 1 0 1
nul). Prin urmare, rangA 6= rangĀ deci sistemul este incompatibil. Deci p (x) nu aparţine
subspaţiului generat de cele trei polinoame.

27. În R4 se consideră vectorii ~v1 = (1, 4, −5, 2) , ~v2 = (1, 2, 3, 1) . Să se arate că ~v1 , ~v2 sunt liniar
independenţi şi să se precizeze care este subspaţiul vectorial generat de ~v1 şi ~v2 . Vectorul
~v = (2, 14, −34, 7) aparţine acestui subspaţiu?

25
28. În R4 se consideră subspaţiul V = (x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R4 : x1 + x2 + x3 + x4 = 0 . Să se afle


un sistem de generatori al lui V .


29. Să se arate că dacă vectorii ~v1 , ..., ~vn ∈ V sunt liniar independenţi atunci şi vectorii


w~ 1 = ~v1



w~ 2 = ~v1 + ~v2


..
.







w ~ n = ~v1 + ~v2 + · · · + ~vn

sunt liniar independenţi.

30. Să se determine λ astfel ı̂ncât vectorii ~v1 = (λ, 0, 1), ~v2 = (0, λ, −1), ~v3 = (−1, 1, λ) din R3 să
formeze o bază ı̂n R3 .

Rezolvare:

Într-un spaţiu de dimensiune n, dacă avem n vectori liniar independenţi, atunci aceştia
formează o bază.
În particular, ı̂n spaţiul R3 , care este de dimensiune 3, dacă avem trei vectori liniar independenţi
atunci aceştia formează o bază.
Conform Teoremei ?? rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană este exact numărul
de vectori coloană liniari independenţi (iar dimensiunea subspaţiului generat de cei trei
vectori este egală cu numărul maxim  de vectori liniar
 independenţi ai sistemului dat). În
λ 0 −1
cazul nostru rangul matricei A =  0 λ 1  depinde de λ. Astfel det A = λ3 + 2λ =
1 −1 λ

λ λ2 + 2 , deci dacă λ = 0 , atunci rangul este 2 şi deci numărul maxim de vectori li-
niar independenţi dintre cei daţi este 2 (deci cei trei vectori nu sunt liniar independenţi,
deci nu pot forma o bază). Dacă λ ∈ R {0}, atunci rangul este 3, prin urmare numărul
maxim de vectori liniar independenţi dintre cei daţi este 3, deci cei trei vectori sunt liniar
independenţi şi deoarece numărul de vectori liniar independenţi coincide cu dimensiunea
spaţiului, vectorii daţi formează o bază ı̂n R3 .

31. Să se determine λ astfel ı̂ncât vectorii ~v1 = (1, λ, 0), ~v2 = (λ, 1, 1), ~v3 = (1, 0, λ) din R3 să
formeze o bază ı̂n R3 .
32. Se dau vectorii ~v1 = (1, 2, −3, −1), ~v2 = (0, −1, 1, 2), ~v3 = (−2, 0, 1, 3) şi ~v4 = (−1, 1, 1, 2) din
R4 . Să se arate că aceştia formează o bază ı̂n R4 . Să se determine coordonatele vectorului
~v = (−2, 2, −3, 1) ı̂n această nouă bază.

Rezolvare:

În spaţiul R4 , care este de dimensiune 4, dacă avem patru vectori liniar independenţi atunci
aceştia formează o bază.

1
0 −2 −1
2 −1 0 1
Rangul matricei A este 4 deoarece
−3 1 1 1 = 16 6= 0, deci numărul ma-

−1 2 3 2
xim de vectori liniar independenţi dintre cei daţi este 4, adică cei patru vectori sunt liniar
independenţi şi deci pot forma o bază ı̂n R4 .

26
A scrie coordonatele vectorului ~v = (−2, 2, −3, 1) ı̂n noua bază ı̂n seamnă a găsi scalarii
α, β, γ, δ ∈ R astfel ı̂ncât ~v = α~v1 + β~v2 + γ~v3 + δ~v4 sau echivalent

(−2, 2, −3, 1) = (α − 2γ − δ, 2α − β + δ, −3α + β + γ + δ, −α + 2β + 3γ + 2δ)

ceea ce revine la rezolvarea sistemului




 α − 2γ − δ = −2



2α − β + δ = 2




−3α + β + γ + δ = −3


−α + 2β + 3γ + 2δ = 1.

 
1 0 −2 −1 −2
 2 −1 0 1 2 
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea A are rangul 4 iar Ā = 
 −3

1 1 1 −3 
−1 2 3 2 1
are rangul tot 4, prin urmare, rangA = rangĀ = 4 deci sistemul este compatibil determinat.
Soluţia este dată folosind regula lui Cramer. Obţinem α = 1, β = −1, γ = 2 şi δ = −1.
Deci avem ~v = ~v1 − ~v2 + 2~v3 − ~v4 adică coordonatele lui ~v ı̂n noua bază sunt 1, −1, 2, −1.

33. Să se determine coordonatele vectorului ~v = (10, 8, 5, 1) ∈ R4 ı̂n baza B = {~v1 , ~v2 , ~v3 , ~v4 },
unde ~v1 = (1, 0, 0, 0), ~v2 = (1, 1, 0, 0), ~v3 = (1, 1, 1, 0), ~v2 = (1, 1, 1, 1) .

34. Să se determine coordonatele următorilor vectori din spaţiul P3 (x) ı̂n baza B = 1, x, x2 , x3 :
3
(a) p1 (x) = 4x3 − x2 + 5x + 4, (b) p2 (x) = 2x − 1, (c) p3 (x) = (x + 1) .
35. Să se determine o bază a spaţiului vectorial Mm,n (R) .

Rezolvare:

În mod evident, orice matrice din Mm,n (R) se scrie ı̂ntr-un mod unic, cu ajutorul matricelor
Eji , i = 1, m, j = 1, n care au 1 la intersecţia liniei i cu coloana j şi ı̂n rest zerouri, deci

mulţimea matricelor Eji i=1,m,j=1,n formează un sistem de generatori pentru orice matrice
din Mm,n (R) . Se poate arăta uşor că mulţimea Eji i=1,m,j=1,n este şi liniar independentă.


 
a b
36. Fie subspaţiul vectorial al matricelor de forma ∈ M2 (R), a, b ∈ R. Să se deter-
−b a
mine o bază a acestui subspaţiu.
 
a 2c 2b
37. Fie subspaţiul vectorial al matricelor de forma  b a 2c  ∈ M3 (R), a, b, c ∈ R. Să se
c b a
determine o bază a acestui subspaţiu.
38. Să se determine coordonatele următorilor vectori din spaţiul M2 (R) ı̂n baza canonică a lui
M2 (R) :
   
−5 2 4 0
(a) A1 = , (b) A2 = .
1 3 −2 7

39. Se dau vectorii ~a = 2~e1 − ~e2 , ~b = ~e1 + 3~e2 dintr-un spaţiu vectorial cu baza {~e1 , ~e2 }. Să se
arate că {~a, ~b} formează o nouă bază şi să se afle coordonatele ı̂n această bază ale vectorului
~c = 3~e1 − ~e2 .

27
40. Se dau vectorii ~a = (1, 1, 1), ~b = (1, 1, 2), ~c = (1, 2, 3) din R3 . Să se arate că {~a, ~b, ~c} formează
o nouă bază şi să se afle coordonatele ı̂n această bază ale vectorilor ~u = (5, −1, 3) şi ~v =
(2, 3, −1) .
41. Se dă vectorul ~a = 3~e1 + 2~e2 dintr-un spaţiu vectorial cu baza {~e1 , ~e2 }. Să se determine
coordonatele vectorului ~a ı̂n baza {f~1 , f~2 } ştiind că trecerea de la o bază la alta este realizată
de relaţiile f~1 = 3~e1 + 4~e2 şi f~2 = ~e1 + ~e2 .

42. Se dau vectorii ~a = ~e1 + ~e2 , ~b = 2~e1 − ~e2 + ~e3 şi ~c = ~e2 − ~e3 dintr-un spaţiu vectorial cu baza
{~e1 , ~e2 , ~e3 }. Să se arate că {~a, ~b, ~c} formează o nouă bază şi să se afle coordonatele ı̂n această
bază ale vectorului d~ = ~e1 + 8~e2 − 5~e3 .
43. Să se determine dimensiunea şi o bază a subspaţiului vectorial generat de vectorii:
(a) ~v1 = (1, 2, −1, 3), ~v2 = (2, 0, −1, 4), ~v3 = (0, 4, −1, 2) din R4 ;
(b) ~v1 = (−1, 0, 2, −3, 4), ~v2 = (2, 1, −3, 0, −1), ~v3 = (1, 3, 1, 1, 2), ~v4 = (1, 5, 3, 5, 1) din R5 .

Rezolvare:

Dimensiunea subspaţiului generat de vectorii daţi este egală cu numărul maxim de vectori
liniar independenţi ai sistemului dat.
 
1 2 0
 2 0 4 
(a) Rangul matricei A =   −1 −1 −1  este 2, deci numărul maxim de vectori liniar

3 4 2
independenţi dintre cei daţi este 2. Prin urmare dimensiunea subspaţiului generat de cei
trei vectori este 2 iar o bază este dată, de exemplu, de {~v1 , ~v2 } .
 
−1 2 1 1
 0 1 3 5 
 
(b) Rangul matricei A =  2 −3 1 3 

 este 3, deci numărul maxim de vectori liniar
 −3 0 1 5 
4 −1 2 1
independenţi dintre cei daţi este 3. Prin urmare dimensiunea subspaţiului generat de cei
patru vectori este 3 iar o bază este dată, de exemplu, de {~v1 , ~v2 , ~v3 } .

44. Să se determine dimensiunea şi o bază a subspaţiului vectorial generat de vectorii ~v1 =
(2, 1, 3, 1), ~v2 = (1, 2, 0, 1), ~v3 = (−1, 1, −3, 0) din R4 .
45. Se dă vectorul ~a = (3, −1, 0) ı̂n baza {~e1 , ~e2 , ~e3 }. Să se determine coordonatele vectorului
~a ı̂n baza {f~1 , f~2 , f~3 } ştiind că trecerea de la o bază la alta este realizată de relaţiile f~1 =
2~e1 − ~e2 + 3~e3 , f~2 = ~e1 + ~e3 şi f~3 = −~e2 + 2~e3 .
46. Un spaţiu vectorial are baza {~e1 , ~e2 , ~e3 , ~e4 }. Să se afle matricea de trecere de la baza dată la
baza {~e3 , ~e4 , ~e1 , ~e2 } .

Rezolvare:

Pentru a scrie matricea de trecere de la baza {~e1 , ~e2 , ~e3 , ~e4 } la baza {~e3 , ~e4 , ~e1 , ~e2 }, trebuie să
scriem vectorii bazei noi descompuşi ı̂n funcţie de vectorii bazei vechi. Avem


 ~e3 = (0, 0, 1, 0)



~e4 = (0, 0, 0, 1)




~e1 = (1, 0, 0, 0)


~e2 = (0, 1, 0, 0)

28
Acum matricea de trecere de la o bază la alta se scrie punând coordonatele de mai sus pe
coloană. Obţinem  
0 0 1 0
 0 0 0 1 
S=  1 0 0 0 .

0 1 0 0


47. În spaţiul P2 (x) să se arate că B = p1 (x) = x2 + x + 1, p2 (x) = x2 − x, p 3 (x) = x − 1
formează o bază. Să se afle matricea de trecere de la baza canonică 1, x, x2 la baza B. Să
se afle coordonatele polinomului x2 + 5 ı̂n baza B.

Rezolvare:

Dimensiunea lui P2 (x) este 3, deci cele trei polinoame date formează o bază ı̂n P2 (x) dacă
şi numai dacă sunt liniar independete. Considerăm
α x2 + x + 1 + β x2 − x + γ (x − 1) = 0
 

ceea ce se reduce la sistemul 


α + β = 0



α−β+γ =0



α−γ =0


1 1 0

care are matricea cu determinantul 1 −1 1 = 3 6= 0, deci admite soluţie unică (doar
1 0 −1
soluţia banală). Deci vectorii daţi sunt liniar independenţi, adică formează o bază ı̂n P2 (x).
 1
Pentru a scrie matricea de trecere de la baza canonică 1, x, x2 la baza B, trebuie să
scriem vectorii bazei B descompuşi ı̂n funcţie de vectorii bazei canonice. Avem


 p1 (x) = x2 + x + 1 = (1, 1, 1)


p2 (x) = x2 − x = (1, −1, 0)



p3 (x) = x − 1 = (0, 1, −1)

Acum matricea de trecere de la o bază la alta se scrie punând coordonatele de mai sus pe
coloană. Obţinem  
1 1 0
S =  1 −1 1 .
1 0 −1
Pentru a găsi coordonatele altui vector ı̂n raport cu această nouă bază avem două metode.
Prima metodă este cea prezentată deja: vectorul p (x) = x2 + 5 se scrie sub forma p (x) =
αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) sau echivalent
x2 + 5 = (α + β) x2 + (α − β + γ) x + (α − γ)
ceea ce revine la rezolvarea sistemului


 α+β =1


α−β+γ =0



α−γ =5

1 De fapt, din cauza scrierii polinoamelor sub formă canonică, vom folosi descompunerea ı̂n baza x2 , x, 1 .


29
 
1 1 0
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea sistemului este A =  1 −1 1  are
1 0 −1
 
1 1 0 1
rangul 3 iar Ā =  1 −1 1 0  are rangul tot 3. Prin urmare, rangA = rangĀ = 3
1 0 −1 5
deci sistemul este compatibil. Soluţia este dată de regula lui Cramer: α = 2, β = −1 şi
γ = −3.
Deci avem p (x) = 2p1 (x) − p2 (x) − 3p3 (x).
A doua metodă ı̂nseamnă a folosi formula

Y = S −1 · X,

unde X este matricea coloană a coordonatelor lui p (x) ı̂n vechea bază (cea canonică) iar Y
este matricea coloană a coordonatelor lui p (x) ı̂n noua bază B. Prin urmare
 −1         
1 1 0 1 1 1 1 1 6 2
1
Y = 1 −1 1   0 = 2 −1 −1   0  =  −3  =  −1  ,
3
1 0 −1 5 1 1 −2 5 −9 −3
 
2
adică coordonatele lui p (x) = x2 + 5 ı̂n noua bază sunt  −1 , deci p (x) = 2p1 (x) −
−3
p2 (x) − 3p3 (x) .


48. În spaţiul P3 (x) să se afle matricea de trecere de la baza 1, x, x2 , x3 la baza
n o
2 3
1, (x − 2) , (x − 2) , (x − 2) .

49. În R3 se consideră bazele

B = {~v1 = (1, −1, 1) , ~v2 = (2, 0, 1) , ~v3 = (1, −2, 0)} şi
B0 = {w ~ 2 = (−1, −2, −1) , w
~ 1 = (2, 1, 2) , w ~ 3 = (0, 1, 1)} .

Să se determine legătura dintre cele două baze şi să se determine coordonatele vectorului ~v
faţă de baza B 0 ştiind că are coordonatele (1, 1, 0) faţă de baza B.

Rezolvare:

Pentru a scrie matricea de trecere de la baza B la baza B 0 , trebuie să scriem vectorii bazei
B 0 descompuşi ı̂n funcţie de vectorii B. Avem


 w
~ 1 = a~v1 + b~v2 + c~v3


~ 2 = a0~v1 + b0~v2 + c0~v3
w


~ 3 = a00~v1 + b00~v2 + c00~v3

w

Rescriind acest sistem şi rezolvând-ul obţinem




 ~ 1 = ~v1 + ~v2 − ~v3
w


~ 2 = −~v2 + ~v3
w



~ 3 = ~v1 − ~v3 .
w

30
Matricea de trecere de la o bază la alta se scrie punând coordonatele de mai sus pe coloană.
Obţinem  
1 0 1
S =  1 −1 0 .
−1 1 −1
Există şi o metodă alternativă de a găsi matricea de schimbare de baze, când nici una
dintre cele două baze nu sunt cele canonice. Având ı̂n vedere că este uşor de citit matricea
de trecere de la baza canonică, fie
S S
Bc −−1→ B şi Bc −−2→ B 0 ,

unde S1 şi S2 sunt:


   
1 2 1 2 −1 0
S1 =  −1 0 −2  şi S2 =  1 −2 1  .
1 1 0 2 −1 1

Fiind ambele baze, avem că S1 şi S2 sunt nesingulare şi deci

S −1 S
1
B −− → Bc şi Bc −−2→ B 0 .

Acum putem scrie direct matricea S de schimbare de bază de la B la B 0 :

S −1 S2
B −−1−−→ Bc ,

deci
 −1     
1 2 1 2 −1 0 −2 −1 4 2 −1 0
1
S = S1−1 S2 =  −1 0 −2   1 −2 1  =  2 1 −1   1 −2 1 
3
1 1 0 2 −1 1 1 −1 −2 2 −1 1
   
3 0 3 1 0 1
1
= 3 −3 0 = 1 −1 0 .
3
−3 3 −3 −1 1 −1

Pentru a găsi coordonatele lui ~v ı̂n baza B 0 ştiind că are coordonatele (1, 1, 0) ı̂n baza B,
folosim formula
Y = S −1 · X,
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui ~v ı̂n bază iniţială B iar Y este matricea
coloană a coordonatelor lui ~v ı̂n noua bază B 0 . Prin urmare
 −1       
1 0 1 1 1 1 1 1 2
Y =  1 −1 0   1 = 1 0 1  1  =  1 ,
−1 1 −1 0 0 −1 −1 0 −1
 
2
adică coordonatele lui ~v ı̂n noua bază B 0 sunt  1 , deci ~v = 2w
~1 + w~2 − w~ 3.
−1

50. În R3 se consideră baza B = {~v1 , ~v2 , ~v3 } şi mulţimea

B 0 = {w
~ 1 = ~v1 + ~v2 − ~v3 , w ~ 3 = 3~v1 + 7~v2 + 6~v3 } .
~ 2 = 2~v1 + 3~v2 , w

Să se arate că mulţimea B 0 formează o bază şi să se determine coordonatele vectorului
~ = 2~v1 − 7~v3 ı̂n baza nouă B 0 .
w

31
Rezolvare:

Se poate arăta că vectorii w ~ 1, w ~ 3 sunt liniar independenţi, folosind liniara independenţă
~ 2, w
a vectorilor ~v1 , ~v2 , ~v3 . Apoi w~ 1, w ~ 3 formează o bază deoarece sunt trei vectori liniar
~ 2, w
independenţi ı̂ntr-un spaţiu de dimensiune 3.
O metodă mai uşoară constă ı̂n a citi matricea de trecere de la B la B 0 . Aceasta este
 
1 2 3
S =  1 3 7 .
−1 0 6

Deoarece matricea de trecere de la baza B la noua mulţime B 0 este nesingulară (det S 6=


0), deducem, conform teoriei, că mulţimea care s-a obţinut este tot o bază.
~ ı̂n baza B 0 ştiind că are coordonatele (2, 0, −7) ı̂n baza B,
Pentru a găsi coordonatele lui w
folosim formula
Y = S −1 · X.
Prin urmare
 −1       
1 23 2 18 −12 5 2 1
Y = 1 37   0  =  −13 9 −4   0  =  2  ,
−1 06 −7 3 −2 1 −7 −1
 
1
~ ı̂n noua bază B 0 sunt  2 , deci w
adică coordonatele lui w ~ =w ~2 − w
~ 1 + 2w ~ 3.
−1

51. Fie subspaţiul S = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) : x1 + 2x2 + x4 = 0, x1 , x2 , x3 , x4 ∈ R} ⊂ R4 . Să se găsească


o bază ı̂n acest subspaţiu şi să se precizeze dimensiunea subspaţiului.

Rezolvare:

Avem evident că S = {(x1 , x2 , x3 , −x1 − 2x2 ) : x1 , x2 , x3 ∈ R} . Considerăm acum vecto-


rii din S, obţinuţi pentru diverse valori particulare ale variabilelor x1 , x2 , x3 ∈ R. Ast-
fel obţinem B = {~v1 = (1, 0, 0, −1) , ~v2 = (0, 1, 0, −2) , ~v3 = (0, 0, 1, 0)}. Aceştia sunt liniar
independenţi deoarece
  matricea formată cu coordonatele lor scrise pe coloană este A =
1 0 0
 0 1 0 
  care are rangul 3. În plus se obţine imediat că orice vector din S se poate
 0 0 1 
−1 −2 0
scrie ca o combinaţie liniară de vectori din S, deoarece

S 3 ~v = (v1 , v2 , v3 , −v1 − 2v2 ) = v1 (1, 0, 0, −1) + v2 (0, 1, 0, −2) + v3 (0, 0, 1, 0) .

Deci B este un sistem de generatori pentru S dar şi un sistem liniar independent de vectori,
deci B constitue o bază pentru S. Prin urmare, dimensiunea lui S este 3.

  
a b 0
52. Fie subspaţiul S = : a, b, c ∈ R ⊂ M2,3 (R) . Să se găsească o bază B1
−b c a + c
ı̂n acest subspaţiu şi să se precizeze dimensiunea subspaţiului. Să se arate că
      
2 1 0 0 −1 0 0 1 0
B2 = F1 = , F2 = , F3 =
−1 1 3 1 1 1 −1 2 2

formează o bază ı̂n spaţiul S.

32
Rezolvare:

Considerăm matrice din S obţinute pentru diverse valori particulare ale variabilelor a, b, c ∈
R. Obţinem mulţimea
      
1 0 0 0 1 0 0 0 0
B1 = E1 = , E2 = , E3 = .
0 0 1 −1 0 0 0 1 1
Se poate arăta că aceştia sunt liniar independenţi şi se obţine imediat că orice matrice din S
se poate scrie ca o combinaţie liniară de vectori din S, deoarece
       
a b 0 1 0 0 0 1 0 0 0 0
S3A= =a +b +c .
−b c a + c 0 0 1 −1 0 0 0 1 1
Deci B1 este un sistem de generatori pentru S dar şi un sistem liniar independent de vectori,
deci B1 constitue o bază pentru S. Prin urmare, dimensiunea lui S este 3.
Acum, ı̂n mod analog, se poate arăta că vectorii din B2 sunt liniar independenţi. Acum,
spaţiul S fiind de dimensiune 3, rezultă imediat că mulţimea B2 formată cu 3 vectori liniar
independenţi este şi sistem de generatori, deci B2 formează o bază ı̂n S.
Pentru a găsi coordonatele unei matrice oarecare din S ı̂n raport cu baza B2 , trebuie să
plecăm de la ecuaţia
       
a b 0 2 1 0 0 −1 0 0 1 0
A= =α +β +γ
−b c a + c −1 1 3 1 1 1 −1 2 2
       
2α α 0 0 −β 0 0 γ 0 a b 0
⇔ + + = ,
−α α 3α β β β −γ 2γ 2γ −b c a + c
unde A ∈ S, ceea ce este echivalent cu sistemul


 2α = a



α − β + γ = b
 
2α = a



 

0 = 0 
 a 1 1
⇔ α−β+γ =b ⇒ α = , β = (a − 4b + 2c) , γ = (b + c − a) .
−α + β − γ = −b
 
 2 6 3
 
α + β + 2γ = c

 
α + β + 2γ = c







3α + β + 2γ = a + c

a 1 1
Deci S 3 A = B1 + (a − 4b + 2c) B2 + (b + c − a) B3 , adică coordonatele matricei A ı̂n
2 6 3
a 1 1 
baza B1 sunt (a, b, c) iar ı̂n baza B2 sunt , (a − 4b + 2c) , (b + c − a) .
2 6 3
53. Să se determine dimensiunea şi să se indice o bază a spaţiului soluţiilor următorului sistem
liniar şi omogen: 

 x1 + x2 + x3 + x4 + 2x5 = 0


x1 − x2 + 2x3 + x4 + x5 = 0



x1 + 5x2 − x3 + x4 + 4x5 = 0.

Rezolvare:

Trebuie să rezolvăm sistemul omogen. Matricea sistemului are rangul 2, deci sistemul se
reduce la 
x1 + x2 = −α − β − 2γ
x − x = −2α − β − γ
1 2

33
1 1
unde x3 = α, x4 = β, x5 = γ. Acesta are soluţia x1 = 2 (−3α − 2β − 2γ) şi x2 = 2 (α − γ),
deci soluţia sistemui iniţial este mulţimea
 1 1
(−3α − 2β − 2γ) , (α − γ) , α, β, γ , α, β, γ ∈ R .

S= (1)
2 2
O metodă alternativă de a rezolva sistemul este şi metoda lui Gauss. Astfel obţinem
     
1 1 1 1 2 1 1 1 1 2 1 1 1 1 2
 1 −1 2 1 1  ∼  0 −2 1 0 −1  =  0 −2 1 0 −1 
1 5 −1 1 4 0 4 −2 0 2 0 0 0 0 0

iar sistemul triunghiular obţinut se rezolvă uşor şi are soluţia dată tot de mulţimea (1).
O bază pentru mulţimea soluţiilor S se poate obţine dând diverse valori particulare varia-
bilelor α, β, γ ∈ R. Deducem, de exemplu, baza

B = {~v1 = (−3, 1, 2, 0, 0) , ~v2 = (−1, 0, 0, 1, 0) , ~v3 = (−3, −1, 0, 0, 2)} ,

şi deci S are dimensiunea 3.

54. Să se determine dimensiunea şi să se indice o bază a spaţiului soluţiilor următoarelor sis-
teme liniare şi omogene:
 

 x1 + x2 − x3 = 0 
 x1 − 2x2 + x3 + x4 = 0

 

(a) 3x1 − 2x2 + 2x3 = 0 ; (b) x1 − 2x2 + x3 − x4 = 0 ;

 

 
6x1 + x2 − x3 = 0 x1 − 2x2 + x3 + 5x4 = 0
 


 x1 + 2x2 − x3 + x5 = 0



x1 + 3x2 − 2x3 + 8x4 − 3x5 = 0

(c)



 x1 + 4x2 − 2x3 + 7x4 − 4x5 = 0


x1 + x2 + 2x5 = 0.

Rezolvare:

(a) S1 = {(0, α, α) : α ∈ R}, dimensiunea lui S1 este 1;


(b) S2 = {(2α − β, α, β, 0) : α, β ∈ R}, dimensiunea lui S2 este 2;
(c) S3 = −α − 3β, α + β, 5α − 23 β, α, β : α, β ∈ R , dimensiunea lui S3 este 2.
 

3 Operatori liniari
1. Să se arate că aplicaţia T : R2 → R3 dată de T (x1 , x2 ) = (x1 , x2 , x1 + x2 ) este o transformare
liniară. Să se scrie matricea acestei transformări. Să se determine apoi KerT şi ImT.

2. Să se verifice dacă următoarele aplicaţii T : R3 → R4 sunt transformări liniare:


(a) T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 + x3 , 2x1 + x3 , x2 , 3x1 − x2 + x3 ) ;
(b) T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 , x2 + 1, x2 + x3 , x3 + 2) ;
 
2
(c) T (x1 , x2 , x3 ) = x1 + x2 , x1 + x3 , (x3 ) , x1 − x3 .

În caz afirmativ să se scrie matricea transformării liniare ı̂n raport cu bazele canonice.

34
3. Fie transformarea liniară T : R2 → R3 ndată prinoT (~e1 ) = 3f~1 + 2f~2 − f~3 şi T (~e2 ) = −2f~1 −
f~2 + f~3 , unde B = {~e1 , ~e2 } şi B̄ = f~1 , f~2 , f~3 sunt bazele canonice din R2 şi respectiv
R3 . Să se scrie matricea transformării liniare şi să se determine T (~x), pentru ~x ∈ R2 şi apoi
KerT şi ImT .

4. Fie transformarea liniară T : R3 → R3 dată prin T (~e1 ) = ~e1 +3~e2 , T (~e2 ) = ~e1 −~e2 şi T (~e3 ) =
~e1 +2~e2 +~e3 , unde B = {~e1 , ~e2 , ~e3 } este o bază ı̂n R3 . Să se scrie matricea transformării liniare
ı̂n raport cu baza B.
5. Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune 2 şi două transformări liniare T1 ,T2 : V →  V
−1 2
(endomorfisme). Presupunem că T1 are ı̂n baza B1 = {~e1 , ~e2 } matricea A1 = iar
  0 1
3 −2
T2 are ı̂n baza B2 = {~e01 , ~e02 } matricea A2 = . Să se afle matricea endomorfismelor
1 0
T1 + T2 şi T1 ◦ T2 (definit de (T1 ◦ T2 ) (~x) := T1 (T2 (~x))) ı̂n baza B1 ştiind că ~e01 = 2~e1 + ~e2 ,
~e02 = ~e1 − ~e2 .
6. Se dă endomorfismul T : R3 → R3 , T (~x) = (x1 + x2 + x3 , x1 + x2 + x3 , x1 + x2 + x3 ). Să
se scrie matricea acestei transformări. Să se determine apoi nucleul KerT şi imaginea ImT
precum şi dimensiunea acestor subspaţii (punându-se ı̂n evidenţă o bază).

7. Se dă endomorfismul T : R4 → R4 , T (~x) = (x3 , x1 + x4 , x2 − x4 , x3 ). Să se scrie matricea


acestei transformări. Să se determine apoi nucleul KerT şi defectul şi apoi imaginea ImT şi
rangul transformării (punându-se ı̂n evidenţă o bază).
8. Se dă endomorfismul T : R3 → R3 , T (~x) = (x1 − x2 , x2 − x3 , x3 − x1 ). Să se scrie matricea
acestei transformări. Să se determine apoi nucleul KerT şi defectul şi apoi imaginea ImT şi
rangul transformării (punându-se ı̂n evidenţă o bază).
9. Se dă endomorfismul T : R3 → R3 , T (~x) = (2x1 + x3 , x1 + x2 + 2x3 , 3x3 ). Să se scrie ma-
tricea acestei transformări. Să se determine apoi nucleul KerT şi defectul şi apoi imaginea
ImT şi rangul transformării (punându-se ı̂n evidenţă o bază).
10. Să se afle matricea endomorfismului T : R2 → R2 astfel ı̂ncât T (1, 2) = (5, 0) şi T (2, 1) =
(4, 3). Determinaţi T (~x), pentru x ∈ R2 .
11. Să se afle matricea endomorfismului T : R3 → R3 care transformă (0, 0, 1) ı̂n (2, 3, 5), (0, 1, 1)
ı̂n (1, 0, 0) şi (1, 1, 1) ı̂n (0, 1, −1) (adică are loc T (0, 0, 1) = (2, 3, 5), T (0, 1, 1) = (1, 0, 0) şi
T (1, 1, 1) = (0, 1, −1)).
 
1 2 3
12. Endomorfismul T : R3 → R3 are ı̂n baza B = {~e1 , ~e2 , ~e3 } matricea A =  −1 0 3  . Să
2 1 5
se scrie matricea acestei transformări ı̂n raport cu baza B1 = {~e1 , ~e3 , ~e2 } şi apoi ı̂n raport cu
baza B2 = {~e1 , ~e1 + ~e2 , ~e1 + ~e2 + ~e3 }.
 
1 1 0
13. Endomorfismul T : R3 → R3 are ı̂n baza B = {~e1 , ~e2 , ~e3 } matricea A =  1 0 1  . Să se
0 1 1
scrie matricea acestei transformări ı̂n raport cu baza B1 = {~e01 , ~e02 , ~e03 }, unde
 0
~e = ~e1 + 2~e2 + ~e3
 1


~e01 = 2~e1 + ~e2 + 3~e3

 0

~e1 = ~e1 + ~e2 + ~e3 .

35
14. Endomorfismul T : R3 → R3 are ı̂n baza

B = {~v1 = (2, 1, 1) , ~v2 = (1, 2, 1) , ~v1 = (1, 1, 2)}


 
2 1 3
matricea A =  −3 0 1  . Să se scrie matricea acestei transformări şi ı̂n raport cu
1 −1 −2
baza
B̄ = {w~ 1 = (1, −1, 0) , w
~ 2 = (0, 1, −1) , w ~ 3 = (2, 0, 2)} .

15. Fie două endomorfisme


 T1 , T2 : R3 → R3 . Presupunem
 2 au ı̂n baza B1 = {~
că T1 , T e1 , ~e2 , ~e3 }
3 1 0 −1 4 2
matricele A1 =  0 2 1  şi respectiv A2 =  0 4 1  . Determinaţi imaginea lui
1 2 3 0 0 5
~v = (1, 3, −2) prin T1 , T2 şi apoi prin T1 + T2 .
16. Fie endomorfismul T : R3 → R3 dat de T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 − x2 , x2 + x3 , x1 + x3 ). Determinaţi
nucleul lui T precum şi valorile şi vectorii proprii.

Rezolvare:

Vom determina, mai ı̂ntâi, matricea transformării liniare T ı̂n raport cu baza canonică Bc a
lui R3 , Bc := {~e1 , ~e2 , ~e3 }. Calculăm T (~ei ) şi obţinem

T (~e1 ) = (1, 0, 1) , T (~e2 ) = (−1, 1, 0) , T (~e3 ) = (0, 1, 1) ,

deci matricea endomorfismului ı̂n baza canonică Bc , care se formează punând coordonatele
vectorilor T (~ei ) ı̂n baza Bc pe coloană, este
 
1 −1 0
A= 0 1 1 .
1 0 1

Prin definiţie
Ker (T ) := ~x ∈ R3 : T (~x) = ~0 .
n o

Deci ~x ∈ Ker (T ) dacă şi numai dacă T (~x) = ~0 ceea ce se reduce la sistemul


 x1 − x2 = 0

x2 + x3 = 0


x1 + x3 = 0.


1 −1 0

Rangul matricei sistemului este rangA = 2 deoarece det A = ∆3 = 0 1 1 = 0 şi
1 0 1

1 −1
∆2 = 6= 0. Sistemul se reduce, notând cu α := x3 ∈ R,
0 1
(
x1 − x2 = 0
x2 = −α.

care are soluţia {(−α, −α, α) : α ∈ R}. Deci soluţia ~x = −α (1, 1, −1), α ∈ R, adică

Ker (T ) := {(−α, −α, α) : α ∈ R} = {−α (1, 1, −1) : α ∈ R} .

36
Prin urmare Ker (T ) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul (1, 1, −1)
formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Pentru a determina valorile proprii scriem ecuaţia caracteristică a transformării T ,

p (λ) = det (A − λI3 ) = 0. (2)

Obţinem echivalent

1−λ −1 0
= 0 ⇔ −λ3 + 3λ2 − 3λ = 0 ⇔ −λ λ2 − 3λ + 3 = 0


0 1−λ 1
1 0 1−λ

3±i 3
care au soluţiile λ1 = 0 şi λ2,3 = . Deci valoarea proprie este doar λ1 = 0 ∈ K := R
2
/ R).
(deoarece λ2,3 ∈
Vom calcula acum subspaţiile proprii V (λ) corespunzătoare valorilor proprii λ găsite.
Avem
V (λ1 ) = V (0) := {X ∈ M3,1 (R) : (A − λ1 I3 ) X = 0} ,
sau echivalent

V (λ1 ) = V (0) := ~x ∈ R3 : T (~x) = λ1 ~x = ~x ∈ R3 : T (~x) = ~0 .


 n o

Trebuie deci rezolvat sistemul liniar şi omogen

(A − λI3 ) X = 0, (3)

care ı̂n cazul nostru devine 



 (1 − λ) x1 − x2 = 0

(1 − λ) x2 + x3 = 0


x1 + (1 − λ) x3 = 0

unde λ este o valoare proprie.


Pentru λ1 = 0, obţinem sistemul 

 x1 − x2 = 0

x2 + x3 = 0


x1 + x3 = 0

care este exact cel iniţial pentru obţinerea nucleului şi care are soluţia {(−α, −α, α) : α ∈ R}.
Deci
V (0) := {(−α, −α, α) : α ∈ R} = {−α (1, 1, −1) : α ∈ R} ,
prin urmare V (0) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul (1, 1, −1)
formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = 0, este deci ~v1 = (1, 1, −1) (este cel care
verifică relaţia T (~v1 ) = λ1~v1 ).
17. Fie endomorfismul T : R3 → R3 dat de T (x1 , x1 , x3 ) = (x1 , x2 + x3 , 2x3 ). Determinaţi valo-
rile şi vectorii proprii şi scrieţi T (~x), unde ~x = (2, 0, 1) . Determinaţi şi subspaţii invariante
ı̂n raport cu T care au dimensiunea 1.

Rezolvare:

Evident T (2, 0, 1) = (2, 1, 2) .

37
Vom determina, mai ı̂ntâi, matricea transformării liniare T ı̂n baza canonică a lui R3 . Scriem
T (~e1 ) = (1, 0, 0) , T (~e2 ) = (0, 1, 0) , T (~e3 ) = (0, 1, 2) ,
deci matricea endomorfismului ı̂n baza canonică este
 
1 0 0
A =  0 1 1 .
0 0 2
Pentru a determina valorile proprii scriem ecuaţia caracteristică a transformării T ,
p (λ) = det (A − λI3 ) = 0.
Obţinem echivalent

1−λ 0 0
= 0 ⇔ −λ3 + 4λ2 − 5λ + 2 = 0.


0 1 − λ 1
0 0 2−λ

Rădăcinile ı̂ntregi se găsesc printre divizorii termenului liber. Găsim că λ1 = 1 este rădăcină.
Folosind schema lui Horner obţinem
2
−λ3 + 4λ2 − 5λ + 2 = (λ − 1) −λ2 + 3λ − 2 = (λ − 1) (λ − 1) (−λ + 2) = − (λ − 1) (λ − 2)


(am mai aplicăm ı̂ncă o dată schema lui Horner).


Deci valorile proprii sunt λ1 = λ2 = 1 şi λ3 = 2 (evident λi ∈ K := R, i = 1, 3).
Vom calcula acum subspaţiile proprii V (λ) corespunzătoare valorilor proprii λ găsite.
Determinăm
V (λ1 ) := {X ∈ M3,1 (R) : (A − λ1 I3 ) X = 0} = ~x ∈ R3 : T (~x) = λ1 ~x ,


deci trebuie rezolvat sistemul liniar şi omogen


(A − λ1 I3 ) X = 0 (4)
adică  

 (1 − λ1 ) x1 = 0 
 0 · x1 = 0
 
(1 − λ1 ) x2 + x3 = 0 ⇔ 0 · x2 + x3 = 0 ⇔ {x3 = 0

 

(2 − λ1 ) x3 = 0 1 · x3 = 0
 

care are soluţia {(α, β, 0) : α, β ∈ R}.


Deci
V (1) := {(α, β, 0) : α, β ∈ R} = {α (1, 0, 0) + β (0, 1, 0) : α, β ∈ R} ,
prin urmare V (1) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 2 (iar vectorii ~e1 =
(1, 0, 0) şi ~e2 = (0, 1, 0) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorii proprii corespunzători valorii proprii λ1 = 1, sunt deci ~v1 = (1, 0, 0) şi ~v2 = (0, 1, 0)
(sunt cei care verifică relaţia T (~vi ) = λ1~vi , i = 1, 2).
Determinăm
V (2) := {X ∈ M3,1 (R) : (A − 2I3 ) X = 0} = ~x ∈ R3 : T (~x) = 2~x ,


deci sistemul liniar şi omogen (4) devine



 −1 · x1 = 0 (
−x1 = 0


−1 · x2 + x3 = 0 ⇔

 −x2 + x3 = 0
0 · x3 = 0

38
care are soluţia {(0, α, α) : α ∈ R}.
Deci
V (2) := {(0, α, α) : α ∈ R} = {α (0, 1, 1) : α ∈ R} ,
prin urmare V (2) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v3 =
(0, 1, 1) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ3 = 2 este deci ~v3 = (0, 1, 1) (este cel care
verifică relaţia T (~v3 ) = 2~v3 ).
Pentru a determina subspaţii invariante ı̂n raport cu T folosim definiţia. Deci V 0 ⊂ R3 este
un subspaţiu invariant ı̂n raport cu T dacă pentru orice ~v ∈ V 0 avem că T (~v ) ∈ V 0 .
Prin urmare, dacă ~v ∈ R3 este vector propriu, i.e. ~v ∈ V (λ), atunci, prin definiţie T (~v ) = λ~v
care este evident din V (λ) .
Deci V (1) şi V (2) sunt subspaţii invariante ı̂n raport cu T . Dacă dorim subspaţii invariante
ı̂n raport cu T de dimensiune 1, atunci luăm

V 1 := {α (1, 0, 0) : α ∈ R} , V 2 := {β (0, 1, 0) : β ∈ R} , V 3 := {α (0, 1, 1) : α ∈ R}

care sunt invariante şi de dimensiune 1.


18. Fie endomorfismul T : R3 → R3 dat de T (x1 , x1 , x3 ) = (x3 , x2 , −x1 − x3 ). Determinaţi
valorile şi vectorii proprii. Determinaţi şi subspaţii invariante ı̂n raport cu T care au di-
mensiunea 1.

Rezolvare:

Vom determina, mai ı̂ntâi, matricea transformării liniare T ı̂n baza canonică a lui R3 . Obţinem
 
0 0 1
A= 0 1 0 .
−1 0 −1

Pentru a determina valorile proprii scriem ecuaţia caracteristică a transformării T , p (λ) =


det (A − λI3 ) = 0 şi obţinem

−λ 0 1
0 = 0 ⇔ 1 − λ3 = 0 ⇔ (1 − λ) 1 + λ + λ2 = 0.

0 1−λ

−1 0 −1 − λ

−1 ± i 3
Obţinem valoarea proprie λ1 = 1 (soluţiile λ2,3 = nu sunt valori proprii, λ2,3 ∈
/
2
R).
Vom calcula acum subspaţiile proprii V (λ) corespunzătoare valorilor proprii λ găsite.
Determinăm

V (1) := {X ∈ M3,1 (R) : (A − I3 ) X = 0} = ~x ∈ R3 : T (~x) = ~x ,




deci trebuie rezolvat sistemul liniar şi omogen (A − I3 ) X = 0, adică



 (−λ) · x1 + x3 = 0 (
−x1 + x3 = 0


0 · x2 = 0 ⇔

 −x1 − 2x3 = 0
−1 · x1 + (−1 − λ) x3 = 0

care are soluţia {(0, α, 0) : α ∈ R}.

39
Deci
V (1) := {(0, α, 0) : α ∈ R} = {α (0, 1, 0) : α ∈ R} ,
prin urmare V (1) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~e2 =
(0, 1, 0) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = 1 este deci ~v1 = (0, 1, 0) (este cel care
verifică relaţia T (~v1 ) = λ1~v1 ).
Dacă ~v ∈ R3 este vector propriu, i.e. ~v ∈ V (λ), atunci, prin definiţie T (~v ) = λ1~v ∈ V (λ1 )
(evident).
Dacă dorim subspaţii invariante ı̂n raport cu T de dimensiune 1, atunci luăm

V 1 := {α (0, 1, 0) : α ∈ R} ,

care este invariant şi de dimensiune 1.

 T : R → R a cărui matrice ı̂n raport cu baza canonică este A =


3 3
19. Fie
 endomorfismul
1 −2 0
 −2 2 −2  . Determinaţi valorile şi vectorii proprii ai lui T . Studiaţi dacă endo-
0 −2 3
morfismul T este diagonalizabil.

Rezolvare:

Pentru a determina valorile proprii rezolvăm ecuaţia caracteristică a transformării T ,



1−λ −2 0
−2 = 0 ⇔ −λ3 + 6λ2 − 3λ − 10 = 0.


−2 2 − λ
0 −2 3 − λ

Rădăcinile ı̂ntregi se găsesc printre divizorii termenului liber. Găsim că λ1 = 2 este rădăcină.
Folosind schema lui Horner obţinem

−λ3 +6λ2 −3λ−10 = (λ − 2) −λ2 + 4λ + 5 = (λ − 2) (λ + 1) (−λ + 5) = − (λ − 2) (λ + 1) (λ − 5)




(am mai aplicăm ı̂ncă o dată schema lui Horner).


Deci valorile proprii sunt λ1 = 2, λ2 = −1 şi λ3 = 5 (evident λi ∈ K := R, i = 1, 3).
Vom calcula acum subspaţiile proprii V (λ) corespunzătoare valorilor proprii λ găsite.
Determinăm V (2) prin rezolvarea sistemului liniar şi omogen (A − 2I3 ) X = 0, adică


 −x1 − 2x2 = 0

−2x1 − 2x3 = 0


−2x2 + x3 = 0

care are soluţia {(−α, α/2, α) : α ∈ R}.


Deci  
−α
V (2) := {(−α, α/2, α) : α ∈ R} = (2, −1, −2) : α ∈ R ,
2
prin urmare V (2) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v =
(2, −1, −2) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = 2 este ~v1 = (2, −1, −2) (este cel care
verifică relaţia T (~v1 ) = λ1~v1 ).
Similar, determinăm V (−1) prin rezolvarea sistemului liniar şi omogen

(A + I3 ) X = 0

40
adică 

 2x1 − 2x2 = 0

−2x1 + 3x2 − 2x3 = 0


−2x2 + 4x3 = 0

care are soluţia {(2α, 2α, α) : α ∈ R}.


Deci
V (−1) := {(2α, 2α, α) : α ∈ R} = {α (2, 2, 1) : α ∈ R} ,
prin urmare V (−1) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v =
(2, 2, 1) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ2 = −1 este ~v2 = (2, 2, 1).
Similar, determinăm V (5) prin rezolvarea sistemului liniar şi omogen


 −4x1 − 2x2 = 0

−2x1 − 3x2 − 2x3 = 0


−2x2 − 2x3 = 0

care are soluţia {(α/2, −α, α) : α ∈ R}.


Deci nα
(1, −2, 2) : α ∈ R ,
o
V (−1) :=
2
prin urmare V (−1) ⊂ R este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v =
3

(1, −2, 2) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).


Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ3 = 5 este ~v3 = (1, −2, 2).
Folosim acum teorema de diagonalizare a unui endomorfism. Verificăm condiţiile teoremei
şi avem:
(i) toate rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt valori proprii pentru T (sunt toate din R) şi
(ii) ordinul de multiplicitate al fiecărei valori proprii λi este egal cu dimensiunea subspaţiului
propriu V (λi ) (deoarece toate cele trei rădăcini au multiplicitatea 1 care coincide cu dimen-
siunea subspaţiilor proprii corespunzătoare, adică dim V (2) = dim V (−1) = dim V (5) =
1).
Deci endomorfismul dat este diagonalizabil şi B̄ := {~v1 , ~v2 , ~v3 } = {(2, −1, −2) , (2, 2, 1) , (1, −2, 2)}
formează o bază ı̂n R3 ı̂n raport cu care T are forma diagonală, deoarece T (~v1 ) = 2~v1 ,
T (~v2 ) = −~v2 , T (~v3 ) = 5~v3 . Matricea schimbării de baze de la baza canonică la baza B̄ este
 
2 2 1
S =  −1 2 −2 
−2 1 2

iar matricea lui T ı̂n raport cu noua bază B̄ este dată de


 −1    
2 2 1 1 −2 0 2 2 1
Ā = S −1 · A · S =  −1 2 −2  ·  −2 2 −2  ·  −1 2 −2 
−2 1 2 0 −2 3 −2 1 2
     
2 −1 −2 1 −2 0 2 2 1
1
= 2 2 1  ·  −2 2 −2  ·  −1 2 −2 
9
1 −2 2 0 −2 3 −2 1 2
       
4 −2 −4 2 2 1 2 0 0 λ1 0 0
1
= −2 −2 −1  ·  −1 2 −2  =  0 −1 0  =  0 λ2 0  .
9
5 −10 10 −2 1 2 0 0 5 0 0 λ3

41
20. Fie endomorfismul T : R3 → R3 dat de T (x1 , x1 , x3 ) = (−3x1 + 2x2 , −5x1 + 4x2 , 2x1 − 2x2 − x3 ) .
Determinaţi valorile şi vectorii proprii ai lui T . Studiaţi dacă endomorfismul T este diagonalizabil.

Rezolvare:

Citim matricea ı̂n baza canonică


 
−3 2 0
A =  −5 4 0 
2 −2 −1

Pentru a determina valorile proprii rezolvăm ecuaţia caracteristică a transformării T ,



−3 − λ 2 0
0 = 0 ⇔ −λ3 + 3λ + 2 = 0 ⇔ − (λ + 1)2 (λ − 2) = 0.


−5 4 − λ
2 −2 −1 − λ

Deci valorile proprii sunt λ1 = −1, m1 = 2 şi λ2 = 2, m2 = 1 (care sunt toate din câmpul R).
Determinăm V (λ) prin rezolvarea sistemului liniar şi omogen (A − λI3 ) X = 0, adică


 (−3 − λ) x1 + 2x2 = 0

−5x1 + (4 − λ) x2 = 0


2x1 − 2x2 + (−1 − λ) x3 = 0

Pentru λ = −1 obţinem sistemul



 −2x1 + 2x2 = 0

 n
−5x1 + 5x2 = 0 ⇔ x1 − x2 = 0


2x1 − 2x2 = 0

care are soluţia {(α, α, β) : α, β ∈ R}.


Deci
V (−1) := {(α, α, β) : α, β ∈ R} = {α (1, 1, 0) + β (0, 0, 1) : α, β ∈ R} ,
prin urmare V (−1) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 2 (iar vectorii ~v1 =
(1, 1, 0) şi ~v2 = (0, 0, 1) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorii proprii corespunzători valorii proprii λ1 = −1 sunt ~v1 = (1, 1, 0) şi ~v2 = (0, 0, 1).
Pentru λ = 2 obţinem sistemul


 −5x1 + 2x2 = 0

−5x1 + 2x2 = 0


2x1 − 2x2 − 3x3 = 0

care are soluţia −α, − 25 α, α : α ∈ R .


 

Deci     
5 −α
V (2) := −α, − α, α : α ∈ R = (2, 5, −2) : α ∈ R ,
2 2
prin urmare V (2) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v =
(2, 5, −2) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ2 = 2 este ~v3 = (2, 5, −2).
Folosim acum teorema de diagonalizare a unui endomorfism. Avem λi ∈ R pentru i = 1, 3
şi dim V (λ1 ) = dim V (−1) = 2 = m1 şi dim V (λ2 ) = dim V (2) = 1 = m2 .

42
Deci endomorfismul dat este diagonalizabil şi B̄ := {~v1 , ~v2 , ~v3 } = {(1, 1, 0) , (0, 0, 1) , (2, 5, −2)}
formează o bază ı̂n R3 ı̂n raport cu care T are forma diagonală, deoarece T (~v1 ) = −~v1 ,
T (~v2 ) = −~v2 , T (~v3 ) = 2~v3 . Matricea schimbării de baze de la baza canonică la baza B̄ este
 
1 0 2
S= 1 0 5 
0 1 −2

iar matricea lui T ı̂n raport cu noua bază B̄ este dată de


 −1    
1 0 2 −3 2 0 1 0 2
Ā = S −1 · A · S =  1 0 5  ·  −5 4 0 · 1 0 5 
0 1 −2 2 −2 −1 0 1 −2
     
5/3 −2/3 0 −3 2 0 1 0 2
=  −2/3 2/3 1  ·  −5 4 0 · 1 0 5 
−1/3 1/3 0 2 −2 −1 0 1 −2
       
−5/3 2/3 0 1 0 2 −1 0 0 λ1 0 0
=  2/3 −2/3 −1  ·  1 0 5 = 0 −1 0  =  0 λ1 0 .
−2/3 2/3 0 0 1 −2 0 0 2 0 0 λ2

21. Fie endomorfismul T : R3 → R3 dat de T (x1 , x1 , x3 ) = (2x1 , x1 + 4x2 − 2x3 , 7x1 + 7x2 − 5x3 ) .
Determinaţi valorile şi vectorii proprii ai lui T . Studiaţi dacă endomorfismul T este diagonalizabil.

Rezolvare:

Citim matricea ı̂n baza canonică


 
2 0 0
A= 1 4 −2 
7 7 −5

Pentru a determina valorile proprii rezolvăm ecuaţia caracteristică a transformării T ,



2−λ 0 0
−2 = 0 ⇔ −λ3 + λ2 + 8λ − 12 = 0 ⇔ − (λ − 2)2 (λ + 3) = 0.


1 4−λ
7 7 −5 − λ

Deci valorile proprii sunt λ1 = 2, m1 = 2 şi λ2 = −3, m2 = 1 (care sunt toate din câmpul R).
Determinăm V (λ) prin rezolvarea sistemului liniar şi omogen (A − λI3 ) X = 0, adică

 (2 − λ) x1 = 0


x1 + (4 − λ) x2 − 2x3 = 0


7x1 + 7x2 + (−5 − λ) x3 = 0

Pentru λ = 2 obţinem sistemul




 0 · x1 = 0

x1 + 2x2 − 2x3 = 0


7x1 + 7x2 − 7x3 = 0

care are soluţia {(0, α, α) : α ∈ R}.


Deci
V (2) := {(0, α, α) : α ∈ R} = {α (0, 1, 1) : α ∈ R} ,

43
prin urmare V (2) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v1 =
(0, 1, 1) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = 2 este ~v1 = (0, 1, 1).
Pentru λ = −3 obţinem sistemul


 5x1 = 0

x1 + 7x2 − 2x3 = 0


7x1 + 7x2 − 2x3 = 0

care are soluţia {(0, 2α/7, α) : α ∈ R}.


Deci nα
V (−3) := {(0, 2α/7, α) : α ∈ R} = (0, 2, 7) : α ∈ R ,
o
7
prin urmare V (−3) ⊂ R3 este un subspaţiu vectorial de dimensiune 1 (iar vectorul ~v2 =
(0, 2, 7) formează o bază ı̂n acest subspaţiu).
Vectorul propriu corespunzător valorii proprii λ2 = −3 este ~v3 = (0, 2, 7).
Folosim acum teorema de diagonalizare a unui endomorfism. Avem λi ∈ R pentru i = 1, 2
dar dim V (λ1 ) = dim V (2) = 1 6= 2 = m1 .
Deci endomorfismul dat nu este diagonalizabil (nu este necesar să mai verificăm şi pentru
a doua valoare proprie).

4 Forme biliniare. Forme pătratice.


1. Să se studieze dacă aplicaţiile de mai jos sunt forme biliniare. În caz afirmativ să se pre-
cizeze dacă sunt simetrice sau nu şi să se determine matricea formei A ı̂n raport cu baza
canonică.
(a) A : R3 × R3 → R, A (~x, ~y ) = x1 y2 − x2 y1 + x1 y3 − x3 y1 + 1, ∀~x, ~y ∈ R3 ;
(b) A : R2 × R2 → R, A (~x, ~y ) = x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + 2x2 y2 , ∀~x, ~y ∈ R2 ;
(c) A : R4 × R4 → R, A (~x, ~y ) = 2x1 y1 + x2 y1 + x2 y2 + 3x3 y3 + x4 y1 + x4 y4 , ∀~x, ~y ∈ R4 ;
(d) A : R4 × R4 → R, A (~x, ~y ) = x1 y2 + x2 y3 + x3 y4 + x2 y1 + x3 y2 + x4 y3 , ∀~x, ~y ∈ R4 .

Rezolvare:

(a) Folosind definiţia, trebuie deci să verificăm condiţiile

A (α~x + β~y , ~z) = αA (~x, ~z) + βA (~y , ~z)


(5)
A (~x, α~y + β~z) = αA (~x, ~y ) + βA (~x, ~z) , ∀α, β ∈ R, ∀~x, ~y , ~z ∈ R3 .

Deoarece α~x + β~y = (αx1 + βy1 , αx2 + βy2 , αx3 + βy3 ), obţinem că

A (α~x + β~y , ~z) = (αx1 + βy1 ) z2 − (αx2 + βy2 ) z1 + (αx1 + βy1 ) z3 − (αx3 + βy3 ) z1 + 1
= αx1 z2 + βy1 z2 − αx2 z1 − βy2 z1 + αx1 z3 + βy1 z3 − αx3 z1 − βy3 z1 + 1
= α (x1 z2 − x2 z1 + x1 z3 − x3 z1 ) + β (y1 z2 − y2 z1 + y1 z3 − y3 z1 ) + 1.

Pe de altă parte,

αA (~x, ~z) + βA (~y , ~z) = α (x1 z2 − x2 z1 + x1 z3 − x3 z1 + 1) + β (y1 z2 − y2 z1 + y1 z3 − y3 z1 + 1)


= α (x1 z2 − x2 z1 + x1 z3 − x3 z1 ) + β (y1 z2 − y2 z1 + y1 z3 − y3 z1 ) + (α + β) .

44
Deci A (α~x + β~y , ~z) 6= αA (~x, ~z) + βA (~y , ~z), pentru orice α, β ∈ R astfel ı̂ncât (α + β) 6= 1.
Aceasta ı̂nseamnă că nu este satisfăcută prima condiţie din (5) (de liniaritate ı̂n raport cu
primul argument), prin urmare A nu este formă biliniară.
Evident dacă nu ar apărea cosntanta 1 ı̂n definiţia lui A, atunci A ar fi formă biliniară.
(b) Deoarece α~x + β~y = (αx1 + βy1 , αx2 + βy2 ), obţinem că

A (α~x + β~y , ~z) = (αx1 + βy1 ) z1 − (αx1 + βy1 ) z2 − (αx2 + βy2 ) z1 + 2 (αx2 + βy2 ) z2
= αx1 z1 + βy1 z1 − αx1 z2 − βy1 z2 − αx2 z1 − βy2 z1 + 2αx2 z2 + 2βy2 z2
= α (x1 z1 − x1 z2 − x2 z1 + 2x2 z2 ) + β (y1 z1 − y1 z2 − y2 z1 + 2y2 z2 )
= αA (~x, ~z) + βA (~y , ~z) ,

adică este satisfăcută prima condiţie din (5) (de liniaritate ı̂n raport cu primul argument).
Deoarece α~y + β~z = (αy1 + βz1 , αy2 + βz2 ), obţinem că

A (~x, α~y + β~z) = x1 (αy1 + βz1 ) − x1 (αy2 + βz2 ) − x2 (αy1 + βz1 ) + 2x2 (αy2 + βz2 )
= αx1 y1 + βx1 z1 − αx1 y2 − βx1 z2 − αx2 y1 − βx2 z1 + 2αx2 y2 + 2βx2 z2
= α (x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + 2x2 y2 ) + β (x1 z1 − x1 z2 − x2 z1 + 2x2 z2 )
= αA (~x, ~y ) + βA (~x, ~z) ,

adică este satisfăcută a doua condiţie din (5) (de liniaritate ı̂n raport cu al doilea argument).
Prin urmare A este formă biliniară.
Evident
A (~x, ~y ) = x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + 2x2 y2 = A (~y , ~x) ,
ceea ce ı̂nseamnă că forma biliniară A este simetrică.
Matricea formei biliniare A se scrie calculând aij := A (~ei , ~ej ), i, j = 1, 2, unde Bc :=
{~e1 , ~e2 } este baza canonică din R2 .
Obţinem că a11 := A (~e1 , ~e1 ) = 1, a22 := A (~e2 , ~e2 ) = 2, a12 := A (~e1 , ~e2 ) = −1, a21 :=
A (~e2 , ~e1 ) = −1, adică matricea formei biliniare este
 
1 −1
A= .
−1 2

Observăm de asemenea că forma biliniară se scrie matriceal astfel:


   
t
  1 −1 y1
A (~x, ~y ) = X · A · Y = x 1 x 2 · · ,
−1 2 y2

unde X este matricea coloană a coordonatelor lui ~x iar Y este matricea coloană a coordona-
telor lui ~y .
(c) Deoarece α~x + β~y = (αx1 + βy1 , αx2 + βy2 ), obţinem că

A (α~x + β~y , ~z) = 2 (αx1 + βy1 ) z1 + (αx2 + βy2 ) z1 + (αx2 + βy2 ) z2 + 3 (αx3 + βy3 ) z3
+ (αx4 + βy4 ) z1 + (αx4 + βy4 ) z4
= 2αx1 z1 + 2βy1 z1 + αx2 z1 + βy2 z1 + αx2 z2 + βy2 z2 + 3αx3 z3 + 3βy3 z3 + αx4 z1 + βy4 z1
+αx4 z4 + βy4 z4
= α (2x1 z1 + x2 z1 + x2 z2 + 3x3 z3 + x4 z1 + x4 z4 ) + β (2y1 z1 + y2 z1 + y2 z2 + 3y3 z3 + y4 z1 + y4 z4 )
= αA (~x, ~z) + βA (~y , ~z) ,

45
adică este satisfăcută prima condiţie din (5) (de liniaritate ı̂n raport cu primul argument).
Scriind α~y + β~z = (αy1 + βz1 , αy2 + βz2 ), obţinem că ı̂n mod similar că A (~x, α~y + β~z) =
αA (~x, ~y ) + βA (~x, ~z), adică este satisfăcută a doua condiţie din (5) (de liniaritate ı̂n raport
cu al doilea argument).
Prin urmare A este formă biliniară.
Evident
A (~x, ~y ) = 2x1 y1 + x2 y1 + x2 y2 + 3x3 y3 + x4 y1 + x4 y4 6= A (~y , ~x) ,
ceea ce ı̂nseamnă că forma biliniară A nu este simetrică.
Matricea formei biliniare A se scrie calculând aij := A (~ei , ~ej ), i, j = 1, 4, unde Bc :=
{~e1 , ~e2 , ~e3 , ~e4 } este baza canonică din R4 .
Obţinem că:
a11 := A (~e1 , ~e1 ) = 2, a22 := A (~e2 , ~e2 ) = 1, a33 := A (~e3 , ~e3 ) = 3, a44 := A (~e4 , ~e4 ) = 1,
a12 := A (~e1 , ~e2 ) = 0, a13 := A (~e1 , ~e3 ) = 0, a14 := A (~e1 , ~e4 ) = 0,
a21 := A (~e2 , ~e1 ) = 1, a23 := A (~e2 , ~e3 ) = 0, a24 := A (~e2 , ~e4 ) = 0,
a31 := A (~e3 , ~e1 ) = 0, a32 := A (~e3 , ~e2 ) = 0, a34 := A (~e3 , ~e4 ) = 0,
a41 := A (~e4 , ~e1 ) = 1, a42 := A (~e4 , ~e2 ) = 0, a43 := A (~e4 , ~e3 ) = 0, adică matricea formei
biliniare este  
2 0 0 0
 1 1 0 0 
A=  0 0 3 0 

1 0 0 1

2. Se dă forma biliniară A : R4 × R4 → R, A (~x, ~y ) = x1 y2 − x2 y1 + x1 y3 − x3 y1 + x1 y4 + x2 y3 −


x3 y2 + x2 y4 − x4 y2 + x3 y4 − x4 y3 , ∀~x, ~y ∈ R4 . Să se precizeze dacă forma biliniară A este sau
nu simetrică şi să se determine matricea formei A ı̂n raport cu baza canonică. De asemenea,
să se scrie matricea formei A ı̂n baza formată de vectorii f~1 = (1, 1, 0, 0), f~2 = (0, 1, 1, 0),
f~3 = (0, 1, 0, 1), f~4 = (1, 0, 0, 1).

Rezolvare:

Matricea formei biliniare A se scrie calculând aij := A (~ei , ~ej ), i, j = 1, 4, unde Bc :=


{~e1 , ~e2 , ~e3 , ~e4 } este baza canonică din R4 .
Obţinem  
0 1 1 1
 −1 0 1 1 
A=
 −1

−1 0 1 
0 −1 −1 0
şi deci forma biliniară se scrie matriceal sub forma
   
0 1 1 1 y1
  −1 0 1 1   y2
A (~x, ~y ) = X t · A · Y =
 
x1 x2 x3 x4 · 
 −1
· ,
−1 0 1   y3 
0 −1 −1 0 y4

unde X este matricea coloană a coordonatelor lui ~x iar Y este matricea coloană a coordona-
telor lui ~y .

46
n o
Se citeşte matricea S a schimbării de baze de la canonică Bc la noua bază B̄ := f~1 , f~2 , f~3 , f~4 =
{(1, 1, 0, 0) , (0, 1, 1, 0) , (0, 1, 0, 1) , (1, 0, 0, 1)} :
 
1 0 0 1
 1 1 1 0 
S=  
0 1 0 0 
0 0 1 1
S
şi vom nota Bc −−→ B̄.

Conform teoriei, matricea Ā ı̂n raport cu noua bază B̄ este dată de formula

Ā = S t · A · S

deci
 t    
1 0 0 1 0 1 1 1 1 0 0 1
 ·  −1
 1 1 1 0  0 1 1 · 1 1 1 0 
 
Ā =  
 0 1 0 0   −1 −1 0 1   0 1 0 0 
0 0 1 1 0 −1 −1 0 0 0 1 1
     
1 1 0 0 0 1 1 1 1 0 0 1
 ·  −1
 0 1 1 0  0 1 1 · 1 1 1 0 
 
=  
 0 1 0 1   −1 −1 0 1   0 1 0 0 
1 0 0 1 0 −1 −1 0 0 0 1 1
     
−1 1 2 2 1 0 0 1 0 3 3 1
 −2 −1 1 2   1 1 1 0   −3 0 1 0 
=  · = 
 −1 −1 0 1   0 1 0 0   −2 −1 0 0 
0 0 0 1 0 0 1 1 0 0 1 1

5
3. Se dă forma pătratică Q : R3 → R, Q (~x) = (x1 ) + (x2 ) + 2 (x3 ) + 2x1 x3 − x2 x3 , ∀~x ∈ R3 .
2 2 2
4
(a) Să se scrie forma biliniară simetrică din care provine Q şi să se determine matricea
formei pătratice Q ı̂n raport cu baza canonică şi să se calculeze rangul formei.
(b) De asemenea, să se aducă la forma pătratică la forma canonică prin metode cunoscute.

Rezolvare:

(a) Reamintim că prin definiţie, pentru forma pătratică Q, există o formă biliniară A astfel
ı̂ncât Q (~x) := A (~x, ~x), ∀x ∈ R3 .
Practic, forma biliniară simetrică din care provine Q se scrie prin procedeul de dedublare
prin care ı̂nlocuim ı̂n modul următor:
2
(xi ) xi yi
1
xi xj (xi yj + xj yi ) , ∀i, j.
2
Astfel se obţine
5 1 1
A (~x, ~y ) = x1 y1 + x2 y2 + 2x3 y3 + 2 (x1 y3 + x3 y1 ) − (x2 y3 + x3 y2 )
4 2 2
5 1 1
= x1 y1 + x2 y2 + 2x3 y3 + x1 y3 + x3 y1 − x2 y3 − x3 y2 , ∀~x, ~y ∈ R3 .
4 2 2
Prin definiţie,
Q (~x) = X t · A · X,

47
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui ~x, iar A este matricea formei biliniare
simetrice corespunzătoare A.
Citim  
1 0 1
A= 0 5/4 −1/2 
1 −1/2 2
deci    
1 0 1 y1
Q (~x) = X t · A · X =
 
x1 x2 x3 · 0 5/4 −1/2  ·  y2  .
1 −1/2 2 y3
Se obţine rangA = 3 deci rangul formei Q este 3.
(b) Vom aduce forma pătratică la forma canonică prin metoda lui Gauss.
Conform teoriei,
2
– dacă forma pătratică conţine cel puţin un pătrat (xi ) , atunci grupăm toţi termenii care
conţin termenul xi şi formăm un pătrat perfect prin tehnica prezentată mai jos;
– dacă forma pătratică nu conţine nici un pătrat dar apare termenul xi xj , atunci facem
schimbarea de variabilă 

 xi = yi − yj

xj = yi + yj


xk = yk , ∀k 6= i, j.

2
În cazul nostru, apare pătratul (x1 ) şi termenii x1 x3 şi deci grupăm toţi termenii care conţin
termenul x1 şi formăm un pătrat perfect
  5 5
2 2 2 2 2 2 2
Q (~x) = (x1 ) + 2x1 x3 + (x2 ) + 2 (x3 ) − x2 x3 = (x1 + x3 ) − (x3 ) + (x2 ) + 2 (x3 ) − x2 x3
4 4
2 2 5 2 2

2
 5
2
= (x1 + x3 ) + (x3 ) + (x2 ) − x2 x3 = (x1 + x3 ) + (x3 ) − x2 x3 + (x2 )
4 4
 2  2  2
2 1 1 5 2 2 1 2
= (x1 + x3 ) + x3 − x2 − x2 + (x2 ) = (x1 + x3 ) + x3 − x2 + (x2 )
2 2 4 2
2 2 2
= (y1 ) + (y2 ) + (y3 ) ,

unde 

 y1 = x1 + x3

y2 = x3 − 12 x2 (6)


y3 = x2 .

Să determinăm ı̂n continuare baza B̄ ı̂n raport cu care forma pătratică Q are forma canonică
de mai sus.
Rezolvăm sistemul (6) astfel ı̂ncât să determinăm coordonatel xi ı̂n raport de coordonatele
yj . Vom obţine 
 x1 = y1 − y2 − 21 y3


x2 = y3


x3 = y2 + 12 y3 .

deci
X = SY ⇔ Y = S −1 X,

48
unde  
−1 −1/2
1
S= 0 0 1 .
0 1 1/2
 
1 0 1
Evident puteam citi şi direct din (6) matricea S −1 =  0 −1/2 1 .
0 1 0
Dar,
n prin odefiniţie, matricea S este matricea schimbării de baze de la Bc la baza B̄ =
2 2
f~1 , f~2 , f~3 ı̂n raport cu care forma pătratică Q are forma canonică Q (~x) = (y1 ) + (y2 ) +
2
(y3 ) .
Deci citim coordonatele din matricea S şi obţinem f~1 = (1, 0, 0), f~2 = (−1, 0, 1), f~3 =
(−1/2, 1, 1/2).
Evident, din forma
 canonică,
 citim că forma pătratică are ı̂n raport cu această nouă bază
1 0 0
matricea Ā =  0 1 0  .
0 0 1
Deoarece toţi coeficienţii 1, 1 şi 1 sunt strict pozitivi, deducem că forma pătratică dată este
pozitiv definită.

4. Se dă forma pătratică Q : R3 → R, Q (~x) 2 2 2


= 5 (x1 ) + 6 (x2 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x2 − 4x1 x3 ,
∀~x ∈ R3 .
(a) Să se scrie forma biliniară simetrică din care provine Q şi să se determine matricea
formei pătratice Q ı̂n raport cu baza canonică şi să se calculeze rangul formei.
(b) De asemenea, să se aducă la forma pătratică la forma canonică prin metode cunoscute.

Rezolvare:

(a) Forma biliniară simetrică din care provine Q se scrie prin procedeul de dedublare şi se
obţine
1 1
A (~x, ~y ) = 5x1 y1 + 6x2 y2 + 4x3 y3 − 4 (x1 y2 + x2 y1 ) − 4 (x1 y3 + x3 y1 )
2 2
= 5x1 y1 + 6x2 y2 + 4x3 y3 − 2x1 y2 − 2x2 y1 − 2x1 y3 − 2x3 y1 , ∀~x, ~y ∈ R3 .

Prin definiţie,
Q (~x) = X t · A · X,
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui ~x, iar A este matricea formei biliniare
simetrice corespunzătoare A.
Citim  
5 −2 −2
A =  −2 6 0 
−2 0 4
deci    
5 −2 −2 y1
Q (~x) = X t · A · X =
 
x1 x2 x3 ·  −2 6 0  ·  y2  .
−2 0 4 y3
Se obţine rangA = 3 deci rangul formei Q este 3.
(b) Vom aduce forma pătratică la forma canonică prin metoda lui Gauss

49
2 2
În cazul nostru, apare pătratul 5 (x1 ) şi termenii x1 x2 , x1 x3 . Apare şi pătratul 6 (x2 ) şi apoi
x1 x2 . Alegem, pentru simplitate, să plecăm de la termenul x2 şi deci grupăm toţi termenii
care conţin termenul x2 şi formăm un pătrat perfect
 
2 2 2
Q (~x) = 6 (x2 ) − 4x1 x2 + 5 (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
1 2

2 2
= (6x2 ) − 24x1 x2 + 5 (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
6
1 2 1 2 2 2
= (6x2 − 2x1 ) − (2x1 ) + 5 (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
6 6
1 2 13 2 2
= (6x2 − 2x1 ) + (x1 ) + 4 (x3 ) − 4x1 x3
6 3
 
1 2 13 2 2
= (6x2 − 2x1 ) + (x1 ) − 4x1 x3 + 4 (x3 )
6 3
 2 !
1 2 3 13 13 2
= (6x2 − 2x1 ) + x1 − 4x1 x3 + 4 (x3 )
6 13 3 3
 2
1 2 3 13 3 2 2
= (6x2 − 2x1 ) + x1 − 2x3 − (2x3 ) + 4 (x3 )
6 13 3 13
 2
1 2 3 13 40 2
= (6x2 − 2x1 ) + x1 − 2x3 + (x3 )
6 13 3 13
1 2 3 2 40 2
= (y1 ) + (y2 ) + (y3 ) ,
6 13 13
unde 

 y1 = 6x2 − 2x1

13

y2 = x1 − 2x3


 3
y3 = x3 .

Deoarece toţi coeficienţii 1/6, 3/13 şi 40/13 sunt strict pozitivi, deducem că forma pătratică
dată este pozitiv definită.

5. Se dă forma pătratică Q : R3 → R, Q (~x) = 2x1 x2 − 6x1 x3 − 6x2 x3 , ∀~x ∈ R3 .


(a) Să se scrie forma biliniară simetrică din care provine Q şi să se determine matricea
formei pătratice Q ı̂n raport cu baza canonică şi să se calculeze rangul formei.
(b) De asemenea, să se aducă la forma pătratică la forma canonică prin metode cunoscute.

Rezolvare:

(a) Forma biliniară simetrică din care provine Q se scrie prin procedeul de dedublare şi se
obţine
1 1 1
A (~x, ~y ) = 2 (x1 y2 + x2 y1 ) − 6 (x1 y3 + x3 y1 ) − 6 (x2 y3 + x3 y1 )
2 2 2
= x1 y2 + x2 y1 − 3x1 y3 − 3x3 y1 − 3x2 y3 − 3x3 y1 , ∀~x, ~y ∈ R3 .

Prin definiţie,
Q (~x) = X t · A · X.
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui ~x, iar A este matricea formei biliniare
simetrice corespunzătoare A.

50
Citim  
0 1 −3
A= 1 0 −3  .
−3 −3 0
Se obţine rangA = 3 deci rangul formei Q este 3.
(b) Vom aduce forma pătratică la forma canonică prin metoda lui Gauss.
În cazul nostru, nu apare nici un pătrat dar apare termenul x1 x2 , deci, conform teoriei,
facem schimbarea de variabilă 

 x1 = y1 − y2

x2 = y1 + y2 (7)


x3 = y3 .

Înlocuind obţinem

Q (~x) = 2 (y1 − y2 ) (y1 + y2 ) − 6 (y1 − y2 ) y3 − 6 (y1 + y2 ) y3


2 2
= 2 (y1 ) − 2 (y2 ) − 6y1 y3 + 6y2 y3 − 6y1 y3 − 6y2 y3 =
2 2
= 2 (y1 ) − 2 (y2 ) − 12y1 y3

iar acum se aplică tehnica de formare de pătrate. Vom obţine

2 2

2

2 1 2

2
Q (~x) = 2 (y1 ) − 2 (y2 ) − 12y1 y3 = 2 (y1 ) − 12y1 y3 − 2 (y2 ) = (2y1 ) − 24y1 y3 − 2 (y2 )
2
1 2 1 2 2 1 2 2 2
= (2y1 − 6y3 ) − (6y3 ) − 2 (y2 ) = (z1 ) − 2 (z2 ) − 18 (z3 ) ,
2 2 2
unde 

 z1 = 2y1 − 6y3

z2 = y2 (8)


z3 = y3 .

Să determinăm ı̂n continuare baza B̄ ı̂n raport cu care forma pătratică Q are forma canonică
de mai sus.
Rezolvăm sistemul format din (7) şi (8) astfel ı̂ncât să determinăm coordonatel xi ı̂n raport
de coordonatele zj . Vom obţine
 1  1
 x1 = (z1 + 6z3 ) − z2
 x1 = z1 − z2 + 3z3
2 2

 


 

1 ⇔ 1
x2 = (z1 + 6z3 ) + z2  x2 = z1 + z2 + 3z3
2 2

 

 

 
x3 = z3 . x3 = z3 .

deci
X = SZ ⇔ Z = S −1 X,
unde  
1/2 −1 3
S =  1/2 1 3 .
0 0 1
Dar, prin odefiniţie, matricea S este matricea schimbării de baze de la Bc la baza B̄ =
n
2 2
f~1 , f~2 , f~3 ı̂n raport cu care forma pătratică Q are forma canonică Q (~x) = 21 (z1 ) −2 (z2 ) −
2
18 (z3 ) .

51
Deci citim coordonatele din matricea S şi obţinem f~1 = (1/2, 1/2, 0), f~2 = (−1, 1, 0), f~3 =
(3, 3, 1).
Evident, din formacanonică, citim direct
 că forma pătratică are ı̂n raport cu această nouă
1/2 0 0
bază matricea Ā =  0 −2 0 .
0 0 −18
Pe de altă parte avem formula
Ā = S t · A · S,
deci se poate face şi proba, calculând produsul (S t · A) · S şi obţinând exact matricea diago-
nală Ā de mai sus.
Deoarece nu toţi coeficienţii 1/2, −2 şi −18 sunt fie strict pozitivi, fie strict negativi, dedu-
cem că forma pătratică dată este nedefinită.

5 Algebră vectorială
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
1. Se dă tetraedrul ABCD. Să se afle sumele de vectori: AB + BD + DC, AD + CB + DC,
−−→ −−→ −−→ −−→
AB + CD + BC + DA.

Rezolvare:

Folosind regula triunghiului de adunare a doi vectori obţinem sumele.

2. Să se arate că vectorii ~a, ~b, ~c ı̂nchid un triunghi dacă şi numai dacă ~a + ~b + ~c = ~0.

Rezolvare:

Să presupunem, mai ı̂ntâi, că vectorii ~a, ~b, ~c ı̂nchid un triunghi. Fie A un punct oarecare
−−→
din spaţiu. Aplicăm vectorul liber ~c ı̂n punctul A şi obţinem ~c = AB. Apoi ı̂n extremitatea
−−→
B aplicăm vectorul ~a şi obţinem ~a = BC. Apoi ı̂n extremitatea C aplicăm vectorul ~b şi
−→
obţinem ~b = CA. Obţinem acum imediat, folosind regula triunghiului de adunare a doi
vectori
−−→ −→ −−→ −−→ −−→ −→
~a + ~b + ~c = BC + CA + AB = BA + AB = AA = ~0.
Invers, să presupunem prin reducere la absurd că vectorii nu ı̂nchid un triunghi, adică,
−−→
folosind scrierea de mai sus, când aplicăm vectorul ~b ı̂n extremitatea C obţinem ~b = CD, cu
D 6= A. Acum, din ~a + ~b + ~c = ~0 obţinem
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
~a + ~b + ~c = ~0 ⇔ BC + CD + AB = BD + AB = ~0 ⇔ AD = ~0 ⇔ A = D

care nu se poate, deci ceea ce am presupus este fals.

−−→ −−→ −−→


3. Fie triunghiul ABC. Să se arate că vectorii mediane AD, BE, CF pot ı̂nchide un triunghi.

4. Se dau doi vectori ~u şi ~v astfel ı̂ncât k~uk = 11, k~v k = 23 şi k~u − ~v k = 30. Să se determine
k~u + ~v k .

Rezolvare:
2
Din k~u − ~v k = 900 se va determina h~u, ~v i = −125. Se va obţine
p √ √
k~u + ~v k = ~u2 + 2 h~u, ~v i + ~v 2 = 121 − 250 + 529 = 121 − 250 + 529 = 20.

52
5. Să se calculeze produsul scalar h5~u + 3~v , 2~u − ~v i, dacă se dau k~uk = 2, k~v k = 3 şi ~u ⊥ ~v (~u
este ortogonal pe ~v ).

Rezolvare:

2 [
6. Să se calculeze h~u, ~v i, (~u + ~v ) şi h2~u − ~v , 3~u + 4~v i, dacă se dau k~uk = 2, k~v k = 5 şi (~
u, ~v ) =
π/3.

Rezolvare:

7. Să se determine parametrul λ astfel ı̂ncât vectorii ~u = ~i + 2λ~j − (λ − 1) ~k şi ~v = (3 − λ)~i +


~j + 3~k să fie perpendiculari.

Rezolvare:

8. Să se calculeze produsul mixt h~u − ~v , ~v − w,


~ w~ − ~ui.

Rezolvare:

Suma vectorilor este


(~u − ~v ) + (~v − w) ~ − ~u) = ~0
~ + (w
deci cei trei vectori pot ı̂nchide un triunghi. Prin urmare, vectorii sunt coplanari, deci pro-
dusul lor mixt este nul.

9. Să se calculeze aria paralelogramului construit cu vectorii ~u = ~i + 2~j − ~k şi ~v = 2~i − ~j + 3~k.

Rezolvare:

Aria aria paralelogramului construit cu doi vectori daţi este

~k

~i ~j

A = k~u × ~v k , unde ~u × ~v = 1 2 −1 = 5~i − 5~k − 5~j.



2 −1 3

Deci q
2 2

A = 52 + (−5) + (−5) = 5 3.

10. Să se calculeze produsul vectorial (~u + ~v ) × (~u − ~v ) şi să se dea o interpretare geometrică
rezultatului obţinut.

Rezolvare:

Avem

(~u + ~v ) × (~u − ~v ) = ~u × ~v − ~u × ~v + ~v × ~u − ~v × ~v = ~0 − 2~u × ~v − ~0 = −2~u × ~v .

Deci
k(~u + ~v ) × (~u − ~v )k = k−2~u × ~v k = 2 k~u × ~v k .
Pe de altă parte se poate vedea că cele două laturi ale unui paralelogram format cu doi
vectori ~u şi ~v sunt ~u + ~v şi ~u − ~v . Deci interpretarea geometrică a egalităţii de mai sus
este: aria paralelogramului având drept laturi diagonalele unui paralelogram este egală cu
dublul ariei paralelogramului iniţial.

53
11. Să se arate că dacă ~u × ~v = ~v × w ~ = ~0.
~ × ~u, atunci ~u + ~v + w
~ =w

Rezolvare:

Avem
~u × ~v = −w ~ × ~v = ~0 ⇔ (~u + w)
~ × ~v ⇔ ~u × ~v + w ~ × ~v = ~0,
ceea ce ı̂nseamnă echivalent că vectorii (~u + w) ~ şi ~v sunt coliniari, adică există λ ∈ R astfel
~ = λ~v . Deci ~u = λ~v − w.
ı̂ncât ~u + w ~ Înlocuim vectorul ~u ı̂n egalitatea ~u ×~v = w
~ ×~u şi obţinem

(λ~v − w)
~ × ~v = w
~ × (λ~v − w)
~ ⇔ (λ~v ) × ~v − w
~ × ~v = w
~ × (λ~v ) − w
~ ×w
~
⇔ −w
~ × ~v = λw
~ × ~v ⇔ λ = −1.
Se obţine, ı̂nlocuind λ = −1,
~u = −~v − w ~ = ~0.
~ ⇔ ~u + ~v + w

12. Să se arate că vectorii ~u = ~i + 2~j + 3~k, ~v = 2~i + 3~j + 4~k şi w
~ = 3~i + 4~j + 5~k sunt coplanari.

Rezolvare:

Se calculează produsul mixt al celor trei vectori şi se obţine



1 2 3


h~u, ~v , wi
~ = 2 3 4 = 0


3 4 5

şi deci, folosind caracterizarea, se obţine că cei trei vectori sunt coplanari.

13. Să se calculeze mărimea ı̂nălţimii paralelipipedului construit pe vectorii ~u = 2~i + ~j − ~k,
~v = 3~i + 2~j + 1~k şi w
~ = −~j + 2~k, considerându-se că baza paralelipipedului este formată cu
primii doi vectori.

Rezolvare:

Produsului mixt a trei vectori liberi necoplanari reprezintă volumul paralelipipedului con-
struit pe cu cei trei vectori ca muchii, i.e.
V = |h~u, ~v , wi|
~
iar
2
1 −1
h~u, ~v , wi
~ = 3 2 1 = 7.
0 −1 2
Aria bazei este jumătate din aria paralelogramului format cu cei primii doi vectori, iar
~k

~i ~j

~u × ~v = 2 1 −1 = 3~i − 5~j + ~k


3 2 1
şi deci q
2

A = k~u × ~v k = 32 + (−5) + 12 = 35.
Lungimea ı̂nălţimii paralelipipedului va fi atunci

V 35
= .
A 7

54
−→ −−→
14. Se dau punctele A, B şi C prin vectorii lor de poziţie OA = 14~i − 7~j + 2~k, OB = 2~i + 2~j − 7~k,
−−→
OC = −2~i + 7~j + 2~k. Să se arate că triunghiul AOB este dreptunghic şi că triunghiul BOC
este isoscel.
Se cere deasemenea să se determine perimetrul triunghiului ABC, aria sa şi lungimea
ı̂nălţimii din A, precum şi vectorul bisectoarei unghiului BAC.

Rezolvare:
−−→ −−→ −→
Se determină mai ı̂ntâi vectorii AB, BC şi AC. Se obţine
−−→ −→ −−→ −−→ −→
AB = AO + OB = OB − OA = −12~i + 9~j − 9~k = (−12, 9, −9) ,
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
BC = BO + OC = OC − OB = −4~i + 5~j + 9~k = (−4, 5, 9) ,
−→ −−→ −→ −→ −−→
CA = CO + OA = OA − OC = 16~i − 14~j = (16, −14, 0) .

Calculăm acum produse scalar pentru a vedea care vectori sunt ortogonali. Avem
−→ −−→ −→ −−→
hOA, OBi = 28 − 14 − 14 = 0 ⇔ OA ⊥ OB,

deci ∆AOB este dreptunghic ı̂n punctul O.


Calculăm lungimile de laturi

−−→
q
2

||OB|| = 22 + 22 + (−7) = 57,
−−→
q
2

||OC|| = (−2) + 72 + 22 = 57,
−−→
q
2

||BC|| = (−4) + 52 + 92 = 122,

prin urmare, ∆BOC este isoscel.


Perimetrul ∆ABC se obţine calculând
−−→
q
2 2

||AB|| = (−12) + 92 + (−9) = 306,
−−→
q
2

||BC|| = (−4) + 52 + 92 = 122,
−→
q
2

||CA|| = 162 + (−14) + 02 = 452,

şi deci
−−→ −−→ −→ √ √ √
P =||AB|| + ||BC|| + ||CA|| = 306 + 122 + 452.
Aria ∆ABC este dată de
1 −−→ −→ 3 3√ √
q
2
A∆ = ||BC × CA|| = 422 + 482 + (−8) = 4132 = 3 1033,
2 2 2
deoarece
~k

~i ~j

−−→ −→  
9 = 126~i + 144~j − 24~k = 3 42~i + 48~j − 8~k .

BC × CA = −4 5

16 −14 0

Pe de altă parte
√ √
1 −−→ A∆ 3 1033 1033
A∆ = h||BC|| ⇒ h = 2 −−→ = 2 √ =6 √ .
2 ||BC|| 122 122

55
15. Se dau punctele A = (3, 0, 0), B = (2, 4, 0), C = (−3, −1, 0) şi D = (0, 0, 5). Să se afle
punctele M, N, P şi Q care ı̂mpart muchiile AB, AC, DB şi respectiv DC ı̂n acelaşi raport
−−→ −−→
k. Să se arate şi că M N = P Q.

Rezolvare:

Se determină mai ı̂ntâi vectorii de poziţie ai punctelor date. Precizăm că ı̂n general vectorii
−→ −−→
de poziţie se notează şi cu ~rA := OA, ~rB := OB etc. Obţinem
−→
~rA = OA = (xA − xO )~i + (yA − yO ) ~j + (zA − zO ) ~k
= xA~i + yA~j + zA~k = 3~i = (3, 0, 0) ,
−−→
~rB = OB = (xB − xO )~i + (yB − yO ) ~j + (zB − zO ) ~k
= xB~i + yB~j + zB ~k = 2~i + 4~j = (2, 4, 0) ,
−−→
~rC = OC = (xC − xO )~i + (yC − yO ) ~j + (zC − zO ) ~k
= xC~i + yC~j + zC ~k = −3~i − ~j = (−3, −1, 0) ,
−−→
~rD = OD = (xD − xO )~i + (yD − yO ) ~j + (zD − zO ) ~k
= xD~i + yD~j + zD~k = 5~k = (0, 0, 5) .
Pe de altă parte scriem şi
−−→ −−→ −→
AB = OB − OA = (xB − xA )~i + (yB − yA ) ~j + (zB − zA ) ~k = (−1, 4, 0) ,
−→ −−→ −→
AC = OC − OA = (xC − xA )~i + (yC − yA ) ~j + (zC − zA ) ~k = (−6, −1, 0) ,
−−→ −−→ −−→
DB = OB − OD = (xB − xD )~i + (yB − yD ) ~j + (zB − zD ) ~k = (2, 4, −5) ,
−−→ −−→ −−→
DC = OC − OD = (xC − xD )~i + (yC − yD ) ~j + (zC − zD ) ~k = (−3, −1, −5) .
Din eununţul problemei cerem ca
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
AM = k M B, AN = k N C, DP = k P B, DQ = k QC .
Obţinem că
−−→ −−→ −−→ −−→
AM = ~rM − ~rA , AN = ~rN − ~rA , DP = ~rP − ~rD , DQ = ~rQ − ~rD ,
−−→ −−→ −−→ −−→
M B = ~rB − ~rM , N C = ~rC − ~rN , P B = ~rB − ~rP , QC = ~rC − ~rQ .
Relaţiile de proporţionalitate devin
~rM − ~rA = k (~rB − ~rM ) , ~rN − ~rA = k (~rC − ~rN ) ,
~rP − ~rD = k (~rB − ~rP ) , ~rQ − ~rD = k (~rC − ~rQ )
sau echivalent
~rA + k~rB ~rA + k~rC ~rD + k~rB ~rD + k~rC
~rM = , ~rN = , ~rP = , ~rQ = .
1+k 1+k 1+k 1+k
Deci
(3, 0, 0) + k (2, 4, 0) 1
~rM = = (3 + 2k, 4k, 0) ,
1+k 1+k
(3, 0, 0) + k (−3, −1, 0) 1
~rN = = (3 − 3k, −k, 0) ,
1+k 1+k
(0, 0, 5) + k (2, 4, 0) 1
~rP = = (2k, 4k, 5) ,
1+k 1+k
(0, 0, 5) + k (−3, −1, 0) 1
~rQ = = (−3k, −k, 5) .
1+k 1+k

56
Calculăm acum
−−→ 1 1
MN = ~rN − ~rM = (3 − 3k, −k, 0) − (3 + 2k, 4k, 0)
1+k 1+k
1 −5k ~ ~
= (−5k, −5k, 0) = (i + j),
1+k 1+k
iar
−−→ 1 1
P Q = ~rQ − ~rP = (−3k, −k, 5) − (2k, 4k, 5)
1+k 1+k
1 −5k ~ ~
= (−5k, −5k, 0) = (i + j)
1+k 1+k
−−→ −−→
deci M N = P Q.
16. Arătaţi că trei vectori sunt coplanari dacă şi numai dacă prosusul lor mixt este nul.

Rezolvare:

Vom furniza demonstraţia geometrică.


Necesitatea (“⇒”). Să presupunem că avem vectorii ~a, ~b, ~c coplanari şi fie π planul lor.
Atunci, din definiţia produsului vectorial, ~b × ~c este un vector ortogonal pe planul π deci şi
pe orice vector paralel cu π. Deci ~b×~c este un vector ortogonal şi pe ~a ceea ce este echivalent
cu h~a, ~b × ~ci = 0 ⇔ (~a, ~b, ~c) = 0.
Suficienţa (“⇐”). Dacă (~a, ~b, ~c) = 0, atunci, echivalent, h~a, ~b × ~ci = 0 deci ~a este ortogonal pe
~b × ~c şi, prin urmare, ~a este paralel cu planul vectorilor ~b şi ~c (care sunt şi ei ortogonali pe
~b × ~c). Aceasta ı̂nseamnă că vectorii ~a, ~b şi ~c sunt coplanari.
−−→
17. Demonstraţi reciproca teoremei lui Pitagora (dacă ı̂n triunghiul ABC are loc relaţia AB 2 +
−→2 −−→2
AC = BC atunci triunghiul este dreptunghic).

Rezolvare:

Presupunem că are loc relaţia


−−→2 −→2 −−→2 −−→ −→ −−→
AB + AC = BC ⇔ ||AB||2 + ||AC||2 = ||BC||2 .

Deducem că
−−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −→ −−→
BC = AC − AB ⇒ BC 2 = (AC − AB)2 ⇔ ||BC||2 = hAC − AB, AC − ABi
−−→ −→ −→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −−→
⇔ ||BC||2 = hAC, ACi − hAC, ABi − hAB, ACi + hAB, ABi
−−→ −→ −−→ −→ −−→
⇔ ||BC||2 = ||AC||2 − 2hAB, ACi + ||AB||2
−−→ −→ −−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −→
⇔ 2hAB, ACi = ||AB||2 + ||AC||2 − ||BC||2 ⇔ hAB, ACi = 0 ⇔ AB ⊥ AC

adică unghiul din vârful A este unghi drept.

6 Planul şi dreapta


1. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, 2, −3) şi este perpendicular pe
−−−−→
segmentul orientat M1 M2 , unde M1 (1, −2, 3) şi M2 (−3, 2, 5).

Rezolvare:

57
În cazul nostru vectorul normal este
~ =−
N
−−−→
M1 M2 = (−4, 4, 2) .
~ = (−4, 4, 2) este
Ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, 2, −3) şi are normala N
−4 (x − 1) + 4 (y − 2) + 2 (z + 3) = 0 ⇔ −4x + 4y + 2z + 2 = 0.

2. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, 2, −3) şi este paralel cu planul
2x − y + 5 = 0.

Rezolvare:

Vectorul normal al planului 2x − y + 5 = 0 este


~ = (2, −1, 0) .
N
Deoarece planul cerut este paralel cu cel dat rezultă că cele două plane au aceeaşi normală
~.
N
Ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, 2, −3) şi are normala N~ = (2, −1, 0) este

2 (x − 1) − (y − 2) + 0 (z + 3) = 0 ⇔ 2x − y = 0.
Remarcăm că planul obţinut trece prin originea O (0, 0, 0) şi are normala ortogonală pe ver-
sorul ~k, deoarece hN
~ , ~ki = 0.
Deci planul cerut conţine axa OZ.
−−−−→
3. Să se scrie ecuaţia planului care este perpendicular pe segmentul orientat M1 M2 prin mijlo-
cul lui (se numeşte plan mediator al segmentului orientat), unde M1 (1, −2, 3) şi M2 (3, 4, 5).

Rezolvare:
~ = (A, B, C) este
Ecuaţia unui plan care trece prin punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) şi are normala N
A (x − x0 ) + B (y − y0 ) + C (z − z0 ) = 0.
În cazul nostru vectorul normal este
N~ =− −−−→
M1 M2 = (x2 − x1 , y2 − y1 , z2 − z1 ) = (2, 6, 2) .
Evident se poate scrie şi cu ajutorul vectorilor de poziţie:
−−−−→
M1 M2 = ~rM2 − ~rM1 = (3, 4, 5) − (1, −2, 3) = (2, 6, 2) .
−−−−→
Dacă notăm cu P mijlocul segmentului orientat M1 M2 , atunci are loc
−−−→ −−−→ 1
M1 P = P M2 ⇔ ~rP − ~rM1 = ~rM2 − ~rP ⇔ ~rP = (~rM1 + ~rM2 )
 2 
1 x1 + x2 y1 + y2 z1 + z2
= [(x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 )] = , , .
2 2 2 2
Deci mijlocul unui segment este punctul de coordonate
 
x1 + x2 y1 + y2 z1 + z2
P , , .
2 2 2

În cazul nostru obţinem P (2, 1, 4) .


~ = (2, 6, 2) este
Ecuaţia planului care trece prin punctul P (2, 1, 4) şi are normala N
2 (x − 2) + 6 (y − 1) + 2 (z − 4) = 0 ⇔ 2x + 6y + 2z − 18 = 0 ⇔ x + 3y + z − 9 = 0.

58
4. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctele A1 (3, −1, 0) , A2 (4, 1, 1) , A3 (2, 0, 1) .

Rezolvare:

Ecuaţia planului determinat de cele trei puncte este



x y z 1 x−2 y z−1 0
x−2 y z−1
3 −1 0 1 −1 −1 0
=0⇔ 1


4 1 1 1 2
=0⇔ 1 −1 −1 =0
1 0 0
2


2 0 1 1

2
1 0
0 1 1

⇔ x − 2y + 3z − 5 = 0

5. Să se verifice dacă următoarele patru puncte sunt coplanare:


(a) A1 (3, 1, 0) , A2 (0, 7, 2) , A3 (−1, 0, −5) , A4 (4, 1, 5) ;
(b) A1 (1, −1, 1) , A2 (0, 2, 4) , A3 (1, 3, 3) , A4 (4, 0, −3) .

Rezolvare:

Scriem mai ı̂ntâi ecuaţia planului determinat de trei puncte şi apoi verificăm dacă cel de-al
patrulea punct aparţine sau nu planului determinat de celelalte trei puncte.
(a) Ecuaţia unui plan determinat de trei puncte date A1 , A2 şi A3 este

x y z 1


x1 y1 z1 1
= 0.


x2 y2 z2 1


x3 y3 z3 1

În cazul nostru obţinem



x y z 1


3 1 0 1
= 0.

0 7 2 1

−1 0 −5 1
Pentru a-l calcula putem dezvolta după prima linie sau, mai simplu, putem crea zerouri
adunând ultima linie ı̂nmulţită cu −1 la celelalte linii. Astfel obţinem

x y z 1 x+1 y z−5 0
x+1 y z−5
3 1 0 1 4 1 5 0
0 = = = 4 1 5 = −28 (x + 1) − 23y + 27 (z − 5)
0 7 2 1 1 7 7 0
1

−1 0 −5 1 −1
7 7
0 −5 1
⇔ −28x − 23y + 27z + 107 = 0.

Verficăm acum dacă punctul A4 (4, 1, 5) aparţine planului anterior, adică dacă coordonatele
lui verifică ecuaţia planului. Avem că

−28 · 4 − 23 · 1 + 27 · 5 + 107 = 0 ⇔ 107 = 0,

deci s-a obţinut o contradicţie, prin urmare punctul A4 nu aparţine planului determinat de
celelalte trei puncte.
6. Să se determine unghiul dintre planele (π1 ) : 2x − 3y + z − 5 = 0 şi (π2) : −3x − y + z − 5 = 0.

Rezolvare:

59
Unghiul dintre cele două plane este unghiul dintre normalele la plane.
~ 1 = (2, −3, 1) şi N
Dar N ~ 2 = (−3, −1, 1) deci

hN~ 1, N ~ 2i −6 + 3 + 1 −2
~ 1, N
cos(N ~ 2) = =q =√ √ .
~ 1 || · ||N
~ 2 ||
q
||N 2 2 2
22 + (−3) + 12 (−3) + (−1) + 12 14 11

7. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (1, −2, −3) şi este paralel cu planul
XOY .

Rezolvare:

Vectorul normal al planului XOY este N ~ = ~k = (0, 0, 1) . Deoarece planul cerut este paralel
cu cel dat rezultă că cele două plane au aceeaşi normală N ~ = ~k.
~ = (0, 0, 1) este
Ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) şi are normala N

0 (x − x0 ) + 0 (y − y0 ) + 1 (z − z0 ) = 0 ⇔ z − z0 = 0 ⇔ z = z0 .

Deci planul cerut este


z = −3.

8.

x y z 1 x + 1 y z − 5 0
x+1 y z−5
3 1 0 1 4 1 5 0
= −28 (x + 1) − 23y + 27 (z − 5)
0 = = = 4 1 5
0 7 2 1 1 7 7 0
1 7 7
−1 0 −5 1 −1 0 −5 1
⇔ −28x − 23y + 27z + 107 = 0.

60