Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
Cât priveste raportul acestora cu instrurea practica, trebuie mentionat ca prin astfel de
activitati de instruire, elevii îsi însusesc cunostinte si îsi formeaza în acelasi timp deprinderi, o
sarcina comuna a tuturor disciplinelor de instruire fiind aceea a formarii capacitatilor intelectuale a
aptitudinilor si deprinderilor.
În cazul tehnologiei instrurii, tehnologia didactica este aceea care cuprinde întregul
proces de formare a tinerei generatii, în conformitate cu comanda sociala. Tehnologia didactia
reprezinta de fapt, un ansamblu de metode, forme, mijloace si relatii stabilite în cadrul procesului de
învatamânt cu scopul realizarii obiectivelor operationale si în conditiile unei evaluari riguroase a
atingerii lor.
În scopul proiectarii unei tehnologii didactice este necesar ca, mai întâi, sa se obtina
informatii privind:
!" # $ %! "! ce urmeaza a fi instruiti, precum si
disponibilitatile acestora, sunt factori care influenteaza si determina proiectarea unei tehnologii;
luarea în considerare a acestora se impune pentru stabilirea corecta a obiectivelor si strategiei
didactice. Nivelul real de pregatire al elevilor se poate aprecia initial printr-un test de verificare
corespunzator conceput sau prin obsrvarea sistematica a elevilor în primele ore ale anului scolar. În
conceperea unui test de verificare initiala nu vor fi omise elementele urmatoare:
* mediul de instruire;
* dotarea cu mijloace de învatamânt;
* materialul bibliografic;
* posibilitatea de folosire a resurselor puse la dispozitie de alte unitati;
* posibilitati de autodotare;
* existenta unor materiale cu caracter metodologic penru disciplina respectiva.
În conditiile în care profesorul este cel care realizeaza operatiile logice necesare
desprinderii semnificatiei cunostintelor noi, atunci când explica printr-o înlantuire logica de
rationamente si prin argumentari, metoda parta numele de expunere.
Cerinte:
5.se vor exploata posibilitatile formative ale comunicarii verbale: modularea vocii
pentru a sublinia ce este esential ;
În procesul didactic, elevii îsi însusesc o serie de cunostinte despre existenta si natura
unor obiecte, fenomene concrete. În acest caz, a explica înseamna a reconstitui structura si geneza
lucrurilor, modul de producere a fenomenelor, transpunând lucrurile si fenomenele în planul ideilor.
Atunci când la baza explicarii cunostintelor despre obiecte concrete se afla o sursa
intuitiva, metoda poarta numele de explicatie prin demonstratie intuitiva, sau pur si simplu, metoda
demonstratiei.
Cerinte:
Cerinte:
Metoda conversatiei consta într-o suita de întrebari si raspunsuri, într-un dialog între
profesor si elevi, prin care se urmareste:
Y
consta în întrebari care solicita raspunsuri bazate pe
memorarea si reproducerea informatiilor. Acest tip de întrebari se foloseste în conditiile în care
trebuie sa se retina date, informatii în forma în care acestea au fost transmise. Este cazul datelor
faptice, regulilor, clasificarilor.
Cerinte :
1. întrebarile sa fie formulate clar, concis, corect din punct de vedere logic si
gramatical ;
2. sa nu fie duble sau triple;
3. sa se bazeze pe fondul real de cunostinte al elevului, sa nu fie cu raspuns
inclus ;
4. sa stimuleze efortul de gândire al elevului ;
5. conversatia sa nu fie permanent si strict dirijata (riscam ca elevii sa devina
dependenti de instructori si sa nu ajunga la autonomie în gândire) ;
6. sa se alterneze întrebarile închise (care admit un singur raspuns corect) cu
întrebari deschise (care presupun mai multe solutii corecte) urmarind sa, dezvoltam nu numai
memoria ci si gândirea ;
7. se va raspunsul la întrebare de catre profesor doar atunci când nici un elev
din clasa nu o poate face ;
8. în functie de dificultatea întrebarilor se va acorda timpul necesar elevilor
pentru elaborarea raspunsurilor ;
9. se va lasa elevul sa-si exprime în mod personal ideile, interventia maistrului
survenind atunci când acesta greseste, se abate de la subiect ;
10. se vor analiza raspunsurile si se va arata natura greselilor: de continut, de
exprimare, de rationament.
Asaltul de idei este o metoda a discutiei în grup, prin care se cauta solutia unei
probleme prin mobilizarea intensa si neconventionala a celor care participa. Activitatea se
desfasoara în doua etape.
În prima etapa se retin toate solutiile, chiar si cele aparent absurde, fara ca în timpul
dezbaterii, sa se faca aprecieri cu privire la valoarea acestora. Ideile si solutiile sunt înregistrate sau
sunt consemnate de catre o persoana dinainte desemnata.
În a doua etapa (care are loc dupa 1-2 zile) se procedeaza la evaluarea si selectarea
solutiilor (de unde si denumirea de ³ metoda a evaluarii amânate´). În rastimpul dintre cele doua
etape, daca dezbaterea a fost incitanta, elevii continua sa gândeasca asupra problemei si revin cu
sugestii noi. Metoda se poate aplica în activitatea din cercurile de elevi organizate la diferite
discipline de învatamânt, în activitatea de instruire practica si de pregatire pentru concursurile
profesionale pe meseri .
Prin situatiile problema supuse analizei în activitatea didactica, elevii sunt învatati sa
dfaca supozitii, sa enunte ipoteze sa le verifice practic sau teoretic, sa aduca argumente în favoarea
solutiilor. Se creeaza, prin toate acestea, conditii favorabile pentru participarea motivata a elevilor la
procesul de elaborare si însusire a cunostintelor, pentru dezvoltarea spiritului de initiativa si
inventivitate, a independentei în gândire.
Cerinte:
Procesul descoperirii consta în faptul ca
pe care apoi le poate controla si evalua, recurgând la sursa si obtinând astfel informatii noi.
Descoperirea poate fi dirijata de catre profesor sau maistru si atunci acesta foloseste
conversatia euristica si/sau problematizarea. Descoperirea poate fi si independenta. În acest caz
elevii primesc sarcini sa desprinda însusiri, caracteristicile obiectivelor tehnice, sa le compare, sa
stabileasca interdependentele si sa formuleze concluzii.
Valoarea formativa a metodei rezida din faptul ca elevii sunt pusi în situatia:
etapa de documentare
formularea unor solutii provizorii
analiza solutiilor si stabilirea avantajelor si dezavantajelor acestora
prezentare prin descrieri, calcule, grafice, a solutiilor care raspund exigentelor de
ordin tehnic, economic si ergonomic
În activitatea didactica proiectele sunt concepute fie în calitate de exercitiu prin care
elevii îsi completeaza, organizeaza, sintetizeaza cunostintele si îsi formeaza deprinderi si abilitati
specifice pentru activitatea de proiectare, fie în scopul pregatirii activitatii practice,efective de
realizare a unor valori materiale sau spirituale. În primul caz lipseste etapa executarii. În cel de-al
doilea caz se poate vorbi despre învatare prin cercetare.
-$ ! %
Metoda experimentului se foloseste cu deosebire în activitatea de laborator. Asa cum
s-a mai precizat, specificul metodei consta în faptul ca elevii actioneaza pe baza unui algoritm prin
care profesorul precizeaza ce trebuie sa faca si cum sa procedeze acestia în desfasurarea
experimentului.
' - !%!
4c6
c
Prin mijloace de învatamânt se întelege totalitatea resurselor materiale care contribuie
la desfasurarea activitatii scolare si la realizarea obiectivelor educatiei.
Mijloacele de învatamânt se împart în doua categorii principale:
* baza tehnico-materiala a învatamântului ;
* materialele didactice.
3.1.BAZA TEHNICO ± MATERIALĂ.
Baza tehnico ± materiala este constituita, în primul rând, din acele mijloace care
asigura înfaptuirea obiectivelor de politica scolara. Functia esentiala a acestora este de a asigura
conditiile de cuprindere a populatiei scolare în sistemul de învatamânt, de a crea o ambianta cu
anumite caracteristici ergonomice si valente estetice, de a asigura desfasurarea activitatii în conditii
de igiena, de confort si de securitate. În cadrul acestor mijloace sunt incluse: cladiri cu o anumita
arhitectura, mobilier cu o anumita structura si functionalitate, echipamente de protectie.
În al doilea rând, baza materiala este constituita din dispozitive si aparate tehnice a
caror functie este de a asigura prezentarea cunostintelor, de a diversifica gama posibilitatilor de
organizare acontinuturilor învatarii. Aceste mijloace însa ramân doar un suport exterior procesului
de explicare si întelegere. De unde si denumirea lor de auxiliari didactici.
Prin varietatea acestor auxiliari didactici au crescut considerabil posibilitatile de
structurare , prezentare si comunicare a continutului oricarei discipline de învatamânt. S-au
diversificat posibilitatile de lucru prin care se pot transpune în practica cerintele principiilor
didactice.
Mijloacele auxiliare ale procesului de învatamânt sunt standardizate, exista în dotarea
scolii. Folosirea lor de catre profesor si elev presupune cunoasterea conditiilor tehnice de
functionare si manevrare, respectarea normelor de securitate.
3.2.MATERIALE DIDACTICE.
Materialele didactice sunt mijloace care se integreaza prin structura si continut
procesului de explicare si întelegere, de formare a capacitatilor intelectuale si a deprinderilor
practice. În interiorul acestor categorii de mijloace de învatamânt se pot opera o serie de
subdiviziuni. Vom grupa materialele didactice dupa natura acestora.
c% ! !%!%!" 7
banda magnetica
folii pentru retroproiector
diapozitive, diafilme, filme didactice
programe T.V.
masini de antrenament
simulatoare
instrumente
unelte de munca
dispozitive de verificare si masurare
calculatorul.
u
Patrunzând în scoala, calculatorul devine unul din cele
mai eficace mijloace de învatamânt. Eficienta acestuia este data de posibilitatea de a furniza rapid si
fara eroare un volum mare de cunostinte, de a oferi informatiile solicitate de catre elevi, de a
individualiza învatarea.
Prin programele implementate, calculatorul preia o serie de functii si operatii de rutina
ale profesorului:
furnizeaza informatii organizate conform programului sau potrivit cererii
elevului ;
chestioneaza elevul si îi identifica lacunele ;
corecteaza greselile si elimina lacunele prin furnizari de date pertinente ;
controleaza sistematic cunostintele ;
sprijina efortul de autoevaluare al elevului ;
realizeaza unele actiuni de recapitulare a unor teme, module sau discipline ;
ofera exercitii de stimulare a creativitatii.
3.3.FUNCŢIILE PEDAGOGICE ALE MATERIALELOR DIDACTICE.
Printre functiile importante pe care le îndeplinesc materialele didactice retinem
functia informativ ± formativa.
Prin modul în care sunt prezentate informatiile cu ajutorul materialelor didactice se
asigura o baza larga de imagini si reprezentari care ajuta elevii sa intuiasca structura conceptuala a
fenomenelor pe care le studiaza. De asemenea, ele contribuie la surprinderea si prezentarea
schematica a relatiilor esentiale dintre fenomene, facilitând procesul de întelegere a notiunilor. În
acelati timp, cu ajutorul materialelor didactice se poate realiza procesul opus abstractizarii:
concretizarea. O serie de abstractii greu accesibile întelegerii sunt concretizate prin modele fizice,
mecanice. Alaturi de informatiile pe care le pot prezenta, o serie de materiale didactice sunt
elaborate în scopul de a solicita elevul sa opereze cu notiunile, sa aplice cunostintele. Deci,
materialele didactice asigura nu numai întelegerea si însusirea cunostintelor, ci si formarea unor
capacitati intelectuale, a unor deprinderi practice.
Mijloacele de învatamânt ofera posibilitatea elevilor de a trai prin substituire
experiente umane, îi pun în contact cu aspecte ale vietii social - umane, care au rolul de a emotiona
si convinge,organizeaza interiorizarea unui sistem de valori etice si estetice.
Materialele didactice pot fi folosite în desfasurarea celor mai diverse activitati: ca
suport în explicatiile profesorului sau în raspunsurile elevilor examinati, în consolidarea
cunostintelor, în formarea si consolidarea deprinderilor tehnice.
5 9
Evaluarea este activitatea prin care profesorul constata, în diferite momente ale
procesului didactic, masura în care rezultatele obtinute de catre elevi sunt în concordanta cu cerintele
programei, cu obiectivele pedagogice preconizate.
Evaluarea este partea integranta a procesului instructiv ± educativ, având o importanta
tot atât de mare ca si activitatea de predare ± învatare.
Importanta evaluarii se datoreaza functiilor pe care aceasta le asigura în ansamblul
procesului de pregatire scolara.
4.1.FUNCŢIILE EVALUĂRII.
á
Potrivit rezultatelor evaluarii se realizeaza o
ierarhizare a institusiilor scolare de acelasi tip, a claselor si a elevilor dintr-o scoala. Ierarhizarea are un
rol social si unul stimulativ de emulatie.
á
Colectivitatea umana locala, familia, sunt informate despe rezultatele
obtinute de catre elev.
Din prezentarea functiilor evaluarii se poate constata ca aceasta nu se reduce la
constatarea, înregistrarea si aprecierea rezultatelor obtinute de catre colectivitatea scolara în procesul
didactic. Evalaurea este o activitate complexa care presupune: verificare, analiza, aprecierea si
interpretarea rezultatelor în scopul stabilirii cauzelor, initierii masurilor de reglare si amelioarare, atât a
activitatii de predare, cât si a activitatii de învatare.
4.2.MECANISMUL EVALUĂRII.
Orice proces de evaluare consta în a compara, a raporta un rezultat la o valoare
prestabilita , la un etalon. În învatamânt, etaloanele cu care se compara performantele elevilor sunt
obiectivele pedagogice.
Un prim demers în procesul de evaluare consta în evaluarea rezultatelor. Verificarea
este sinonima cu examinarea, controlul. Prin verificare, profesorul determina elevul sa exprime, sa
exteriorizeze, într-o forma sau alta, cunostintele pe care le detine, capacitatea de a aplica, de a opera cu
acestea, modul de a gândi, de a rationa.
Un alt demers îl reprezinta aprecierea. Aprecierea este în strâsa legatura cu masurarea.
A masura înseamna a stabili numarul de caracteristici de o anumita natura pe care le întrunesc
raspunsurile, performantele elevilor verificati. Numarul caracteristicilor si valoarea acestora se
raporteaza la obiectivele pedagogice si prin comparatie se stabileste nota, se face aprecierea. Nota este
un indicator sintetic care concentreaza într-o singura cifra o multitudine de aspecte privitoare la nivelul
rezultatelor obtinute de elev în procesul ânvatarii. Aspecte de ordin cantitativ si calitativ: volumul de
cunostinte, organizarea acestora în mintea elevului, corectitudinea si coerenta exprimarii.
4.3.FORMELE EVALUĂRII.
În functie de momentul în care se realizeaza evaluarea si de modul de integrare a
acesteia în procesul didactic, exista trei tipuri de evaluare: initiala, continua si sumativa. Fiecare
dintre aceste forme de evaluare are functii specifice.
Se efectueaza la începutul unui program de instruire. Prin
evaluarea initiala maistrul instructor urmareste:
r sa stabileasca daca elevii detin acele cunostinte parcurse anterior , care stau
la baza întelegerii si însusirii cunostintelor ce urmeaza
r sa cunoasca poaentialul intelectual si motivatia pentru învatare a elevului.
Pentru reusita în evaluarea initiala, maistrul instructor va consulta programele disciplinelor parcurse
si va stabili ce cunostinte, ce capacitati formate anterior sunt importante pentru realizarea
obiectivelor pedagogice la disciplina pe care o preda.
În functie de rezultate, maistrul instructor va stabili modul în care va structura si va
organiza materia, metodele si mijloacele de învatamânt cele mai adecvate, va stabili daca este
necesar un program de recuperare cu întreaga clasa sau sun necesare masuri de sprijin si recuperare
pentru anumiti elevi; va grupa elevii dupa nivelul initial de pregatire, în scopul diferentierii si
individualizarii instruirii.
Presupune verificarea si aprecierea rezultatelor pe
întreg parcursul procesului didactic.
Prin evaluarea formativa, pe masura parcurgerii materiei de studiu, se varifica si se
apreciaza performantele tuturor elevilor; se constata efectele activitatii de predare ± învatare si
progresele înregistrate de elevi; se identifica lacunele si dificultatile de învatare. În functie de toare
acestea se orrganizeaza activitatea de predare si învatare ulterioare, se iau masuri de corectare si
ameliorare continua a procesului didactic.
Frecventa evaluarii formative este hotarâta de catre maistrul instructor si depinde de
comditiile concrete în care se desfasoara activitatea de învatamânt:
numarul de ore afectat disciplinei prin planul de învatamânt
gradul de dificultate al cunottintelor
nivelul pregatirii si motivatia elevilor
În functie de aceste conditii maistrul instructor stabileste: frecventa optima a evaluarii
astfel încât sa nu depaseasca posibilitatile de efort ale elevilor si sa respecte cerintele regulamentare
privind verificarea si aprecierea
Reprezinta bilantul unei activitati desfasurate într-o prioada mai
îndelungata. Prin evaluarea finala se stabileste daca scopurile activitatii au fost realiazte. Rezultatele
acestui tip de evaluare stau la baza programarii si organizarii activitatii didactice viitoare (de regula
pentru alte promotii de elevi decât cea care a fost evaluata).
se poate realiza prin :
utilizarea tuturor formelor de evaluare ;
raportarea echilibrata la toate tipurile de obiective ;
raportarea la normele stabilite ;
raportarea la nivelul de referinta ;
raportarea la posibilitatile elevilor ;
îmbinarea mai multor procedee si metode de evaluare ;
eliminarea erorilor de apreciere ;
aplicarea corectorilor printre care si a celor care implica elevii prin autoevaluare,
corectare reciproca în baza unui barem dinainte stabilit sau externa .
1.
± se realizeaza prin alegerea raspunsului corect dintr-o lista de
raspunsuri posibile ;
2.
± impune elaborarea de catre cel evaluat a unui raspuns scurt
si obiectivitatea acestuia ;
3.
± solicita realizarea unor corespondente între cuvinte, simboluri
conventionale, limbaj grafic conventional, diagrame, etc. dispuse pe doua coloane ;
4.
± consta într-o succesiune de întrebari, de dificultate
diferita ;
5.
± solicita elevul la îndeplinirea unei sarcini de lucru pe baza
unor criterii bine stabilite obiectiv de catre maistru instructor.
4.4.TIPURI DE ITEMI.
În sens restrâns, !% !! reprezinta elementele componente ale unui instrument de
evaluare, sub forma unei simple întrebari, un enunt (cu sau fara elemente grafice) urmat de o
întrebare, exercitii si probleme, întrebari structurate etc.
În sens larg, itemii contin nu numai elementele mentionate anterior, ci si tipul de
raspuns asteptat din partea elevului .
% 0% , : $% $%%
Tipul de itemi utilizat în contextul evaluarii este determinat de cel putin patru factori
importanti :
1. Nivelul si tipul de rezultate ale învatarii ce vor fi masurate prin intermediul
itemilor în cauza ;
2. Modalitatile concrete în care pot fi valorificate rezultatele obtinute în urma
testarii prin itemi ;
3. Caracteristicile elevilor carora li se adreseaza itemii, corelate cu specificul
disciplinei pentru care se realizeaza itemii ;
4. Timpul efectiv disponibil pentru proiectarea, administrarea si prelucrarea
datelor obtinute .
!$!# !% !7
A. ,! %!"!
r cu alegere duala
r cu alegere multipla
r tip pereche.
.
B. !,! %!"!
r de completare
r cu raspuns scurt
r întrebari structurate.
.
C. ,! %!"!
r cu raspuns deschis .
|
urmaresc :
X testarea unui numar cât mai mare de elemente într-un timp relative scurt ,
X o fidelitate ridicata ;
X obiectivitate în notare ;
X testarea cunoasterii, întelegerii si aplicarii cunostintelor dobândite ;
|
urmaresc :
X testarea unei sfere cât mai mari a capacitatii intelectuale ;
X realizarea complexitatii dorite ;
X îndeplinirea unei sarcini de lucru structurate ;
X asigurarea unui grad sporit de libertate elevului în ceea ce priveste
planificarea, selectarea si organizarea informatiei primite în baza carora elevul ofera drept raspuns
sinteza propriei analize ;
X posibilitatea ca elevul sa demonstreze competentele de cunoastere,
competentele de aplicare si competentele sociale .
|
urmaresc :
X verificarea acelor obiective ce tin cont de originalitate, creativitate si
contibutie personala la formularea raspunsului;
X completarea itemilor obiectivi ,punând în evidenta modul de învatare al
elevului prin întelegere sau memorare ;
X perpetuarea formei traditionale de evaluare.
4.5.FACTORI PERTURBATORI ÎN APRECIEREA REZULTATELOR sCOLARE.
Problema cea mai redutabila pe care o are de înfruntat profesorul în activitatea de
evaluare este cea a propriului sau subiectivism. În literatura de specialitate sunt semnalate o serie de
erori pe care la comit profesorii în apreciere. Cunoasterea acestora si încercarea de a stapâni
conditiile ce provoaca distorsiuni în notare sunt cai de crestere a obiectivitatii.
consta în influenta pe care o exercita o serie de aspecte care nu au
nici o legatura cu obiectivul evaluarii: înfatisare fizica, simpatie sau antipatie spontana.
Exista tendinta de a trece cu vederea greselile, rezultatele mai slabe ale elevilor fata
de care profesorul are o impresie favorabila si de a le contabiliza exigent în cazul celorlalti.
Prejudecatile profesorului despre posibilitatile
intelectuale ale unor categorii de elevi influenteaza semnificativ performantele acestora.
! se exprima în tendinta de a aprecia mai indulgent persoanele cunoscute
fata de cele necunoscute.
Profesorul este influentat în notare de rezulatele elevului
obtinute la celelalte discipline.
Dupa aprecierea unui elev care a raspuns foarte bine exista
tendinta de a subevalua elevul urmator care raspunde doar bine si invers.
" În situatia în care profesorul constata la un anumit moment
dat, ca a apreciat cu note mari sau mici foarte multi elevi, el încearca sa ajusteze exigenta astfel încât
sa existe întreaga gama de note la nivelul clasei.
se poate datora pur si simplu afinitatii profesorului fata de anumite
continuturi de învatare care nu întotdeauna sunt si esentiale pentru formarea si dezvoltarea
personalitatii elevului.
O
pot fi influentate de însusi specificul
materiei de studiu. În general, la stiintele exacte, aprecierea poate fi mai obiectiva, pe când la
disciplinele socio ± umane subiectivismul poate lua valori mai mari.
4.6.CUM SE POATE ASIGURA OBIECTIVITATEA ÎN NOTARE.
Subiectivismul în notare este diminuat în mare masura daca profesorul, în activitatea
de proiectare va stabili cu rigozitate obiectivele generale si operationale ale disciplinei.
Pentru ca obiectivele sa devina criterii efective în notare, profesorul:
va stabili nivelul minim si maxim al performantei al elevilor precum si
nivelul de performanta corespunzator fiecarei trepte de notare pe scara de la 10 la 1.
va comunica elevilor obiectivele si nivelul performantelor cu specificarea
corespondentei dintre performante si note, astfel încât elevii sa constientizeze cerintele fata de
pregatirea lor, sa devina capabili sa se autoevalueze.
va informa elevii asupra stadiului pregatirii(progrese, regrese sau stagnari
înregistrate), propunând modalitati individuale de pregatire
va implica elevii în evalure prezentând criteriile si grila de corectare. Elevii îsi vor
corecta propriile lucrari sau lucrarile