tei l2

MORFOLOGIESTRUCTURALA
A,
L B R OMANE
(suB sTA N Tl V , A D i E C TIV , V E R B )

E DITURA ACADEMIEI REPUBI ICII SOCIATISTE ROMANIA

BUCURE$Tr-r9ó8
Coperta de : Negrescu DLunítru
IN TR OD U C E R E

0.0. Progresul cunoDtinlelor într-un anumit domeniu, eYolulia,

concepliilor qfa metoclelor de cercetare au drept consecin!à inevita-
bilà módificarea terminologiei unei discipline qtiinlifice, modificare
care se ,-ealizeazà,prin aband.onarea unor termeni qi introd'ucerea
altora, precum qi prin evolulia semanticà a cuvintelor.
Mòdificarea semantismului unui terrnen qtiinlific poate consta

MORFOLOGIEKRITCTURATÀ

0.1. IIn exemplu elocvent de evolulie semanticà oferà terme-

nir morfologieqí strwctural,,cltprinqi în titlul acestui studiu qi care au
rolul d.e a delimita obiectul qi d.e a preciza conceplia
cercetàrii.
0.1.1. Termenul morfolagi,e, foarte vechi în lingvisticà,, intro-
dus pentru a înlocui pe cei de analog'fusau etí'mol'ogi'e, d-esemna,
inilial, ,,qtiinla formelor" limbii, adicà,clisciplina consacratà flexiunii
cul-intelor, consid.eratà,sub aspectul expresiei. Sensul varialiilor fle-
xionare, precum gi combina.tiile cte cuvinte reYeneau altei cliscipline
lingvistice qi anume sintanei'.
Cu ace,astà,acceplie, termenul ,,morfologie" a fost gi mai este
întrebuinlat qi azi cle mulli lingviqti.
0.1.2. La un moment dat, ca urmare a d.eetimologizàriiter-
menului qi clin nevoia d.e a echilitrra descrie ea gramaticalàr de a
repartizu într-un mod mai consecvent faptele gramaticale între mor-
 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE
transmisia : semnificatul ,;i semnificanítrl, Le signi,fi,é et, l,e si,gni,fi,ant,
în terminologia lui Saussure.
Cu accepliunea d.iscutató termenal morfologie trimite deci la
cuvînt, sinula forrnà, ca înutilizarea orginarà.
0.1.3. O nouà mod.ificare a sensului termenului morfologí,ese
produce în momentul în care se stabileqte o lcgà,turà,între morfol,ogi,o
qí morfem, deci atunci cîncl unitatea lingvisticà cwuî,ir,ttrr,ce pe
planul al doilea, iar în centrul preocupà,rilor mcr'folcgiei se pla-
seazú morfemul,.
Inacest cuzmorfologi,a,caqtiin!à a morf emelor
seopune
si,ntarei,ca qtiin!à,a sintagrne Ior, d.ecia combinaliilor de mor-
feme (cle multe ori se preferà termenului sí,ntand,un termen nou,
cel de si,ntagmaticd,).
Consid.erarea morferrrului ca unitate de hazà, a morfolosiei
are d.rept consecin!à, schimbarea raportului d.intre morf em ,si
c u v î n t : pe cînd- înainte lingviqtii utilizînd conceptul ,,morfem"
îl sutrord.onau cuvîntului - morfemul era conceput ca o parte a
cuvîntului -, de la un moment d.at, rnorfemul începe sà fie definit
independent de cuvînt devenind. unitatea fundamentalà,
iar cuvîntul este conceput ca o unitate derivatà,, subordonatà,,d.efi-
nità, prin raportare la morfem, ca grupare d.e morfeme.
In promovarea morfemului ca unitate d.e bazà' a morfologiei,
un rol important I-a jucat un impas al lingvisticii : imposibilitatea d.e
IN'IRODUCERE
a gósi pentru cur'înt o d.efinilie satisfàcà,toare, capabilà, sà' ofere un
crlteriu clar pentru ctistinclia ,,cuvînt (compus) / g"up de cuvinte".
nouà mod.ificare în semantica termenului m,orfol'ogie
-A.ceastó
coincide cu o nouà, etapà,în dezvoltarea lingvisticii qi anume cu apa-
rilia
- structuralismului.
0.1.4. Chiar ìn cad.rul lingvisticii structuraliste însà, în care
morfologia este constant qi consecvent raportatà Ia m o r f e mt
termenul morfotogie este folosit cu accep,tiuni profund. diferite : în
acest) ca,zdeosebirile semantice d.erivà d.in sensurile diferite cu care
este folosit termenul morfem.
În cercetà,rilestructurale, acest termen are trei accepliuni prin-
cipale
- :
(1) Accep.tiunea cea mai ràspînctità este aceea d.e ,,unitate
rninimaià, a timtiii pàstrînd fu:rcfia de semn". Adicà, unitate minimalà,
d.e expresie, asociaià unui sens, unei unità,li d.econlinut. Ca ,,unitate
minimalà," morfemul se opune cuvîntului, în general analizabil
în morfeme. grupului -de
d.e cuvinte etc.
În catitàte unitate minimaià cu s en s, morfemul se opune
fonemului qi tràsàturii d.istinctive, ca unità,fi minimale de expresie
capabile sà,diferenliez€, sà exprime sensul,fà,rà,a fi însà,ele, ca atare,
clotate cu sons.
În acest fel se ajunge la o ierarhiza.re a fapteìl,or lingvistice pe
rnai multe nivele, fiecare-nivel avînd o unitate proprie, care includ-e,
în componenla sa, una sau mai multe unità,li ale nivelului imecliat
inferior : morfemtú înglobeazà unul sall mai multe f o n e m et
sèntagma cuprincLemai multe morf eme.
-Definirèa
morfemului ca unitate minimalà, de expresie cu va-
loare de semn lingvistic caract'erizeazú qcoala clescriptivist'Ft" - aí
càrei fonclatc,ri sîni tingviqtii americani (d.e obicei se vorbe$te. c1e
qcoala d,escriptivistà amerióanà,). Se întîlneqtede asemenea la lin_g-
vigtii grupalfîn jurul cercului lingvistic cle 1a Praga $i la muili al.ti
lingviqti, printre care qi romàni.
- ec'est mocl de a defini morfemul st,àla baza unor d,escriericare
au de obicei în vedere mai mult latura expresiei qi mai pulin conli-
nutul care este considerat ca dat', Îà'tà,a fiiupus unei analize qi unei
rlescrieri ia fel cle sistematice qi d.e amànun.tite.
(2) O acceplie profuncl cliferità are -termen:u! m,orfamin con-
ceplia'glossematicà,, éhboratà d.elingvistul danez f ,. Iljelmsletr-, care
:uittizelzA acest termen pentru a d.enumi o unitate de conlinut :
unitàlile d-e confinut, p-teremate,mele, se repartizeazà'în'
d.ouà,categorii: morf emele qi pleremele.
 MORFOLOGIE STRUCTURAL.A.A LIMBII ROMANE INTRODUCERE

0.1.6. Dacà, termenul morfotogie circumscrie d.omeniul

cerc,etàrii, d.eterminantaL structurald, sugereazà, c o n c e p ! i Dr cà:re
conduce o anume cercetar_e,precum qi, în mod implicit qi in tiniL
mari, procecleelegi metod.ele utilizate.
În terminologia lingvisticà, - determinantul structural sau

0.1.7. Liingvistica iogicizant,à, cea mai veche-are

douà,caracteristici principale : (a) consicleràlimba un epifenomen al
gîndirii, al logicii, un fenomen secundar qi subordonat qi (b) un feno-
men static. aceastà a doua caracteristicà decurge în mod. firesc din
prima : logica ar^eun caracter universal, deci static, si, ca urmare,
limba, ca e e refleclia, expresia ei, trebuie sà, aihà,Jaedlasicaracter.
De a.ceea,orice schimbare, în lumína acestor considerafii, era cali-
ficatà qi condamnatà,ca ab at e r e .
Deqi teorettzàrire logicizante au devenit mai rare în secorul
d.in urmà, conceplia oa atare, manifestatà, într-un anumit mod. de a,
gîndi, d,ea abord.afaptele d.elimbà, pornind d.ela sens, de la anumite
tipare tradilionale, transmise din generalie în genera,tiede la grama-
ticii antichità,lii pînó azi qi preluate ca un dat, ca o premisà, axioma-
ticà', fúrú o examinare criticà, din punctul d.evedere al limbii cà,reia i
se aplicà', se întîlnesc chiar în lucràri recente, deqi între timp aparilia,
gramaticii istorice a zdruncinat multe din ideile d,ebazà,ale lingvis-
ticii cle pînà, atunci.

Cu aceastà acceplie mai restrînsà este folosit termenul ,,mor-

fem" qi d.e unii lingúqti care nu aderà, la structuralism, cf."[gb].
.0.1.-5.^Y_ariatjasensului termenului morfotogi,epriveqte, deci,
^în primul rînc[, obiectul care se atribuie acestei di[cipúne qi edte ae-
terminatà în mare màsurà de concep,tialingvisticà, generatà.
-10 MORFOI-OGIESTRUCTURALÍ, A LIMBII ROMANE
Cercetarea istoricà a limbilor a d.ovedit inconsistenla princi-
piului imuabilitàlii limbii, impunînd ca o realitate incontestabilà,
ca,r a)ct er ul i s t or i c al fenomenuluilingvistic.
Totodatà, a, pus în eviden!à, raportul limbii, în istoricitatea sa,
cu alte fenomene sociale, cu viala socialà qi istoricà,a comunitàlii de
vorbitori purtàtori ai limbii date. Adeseori interesul qi importanla
informaliitor extralingvistice pe care lirnba le oferea cercetàtorilor
sà,i a fost aqa de mare, încît s-a prod.us o intervertire, o ràsturnare
araporturilor, în sensul càlimbaa încetatde a mai fi scqpul
cercetà,rii,d,evenind. un instrument, o cale de cunoaqterea
società.tii gi a istoriei ei 1421.
C.rrcetàrile comparative qi istorice au adus importante corecit
tive modului logicizant d.e a înlelege limba, au infirmat unele d.in
principiile sale de bazà,, dar au preluat, adesea necritic, d.e la ling-
vistica (qi mai ales d.ela gramatica) tractilionaló concepte qi tiparet
anumite inventare de categorii gramaticale, precum ,sianumite moda-
Iità,fi de clasificare, eventual chiar clasiÎicàri, a càror ccnservare im-
punea un cadru inad,ecvat, uneori fals, cercetàrii lingvistice.
- bile sà,surprind.à,esenla sa.
0.1.9. Ilnele elemente noi în lingvisticà a adus gi geografia
lingvisticà, - clisciplinà qi metodà, lingvisticà derivatà, dinlingvistica
istoricà, qi comparativà, -, care a firnizat un material bogat pentru
suslinerea qi precizarea unor importante descoperiri ale lingvisticii
istorice, cum éste, de exemplu, relevarea caracterului istoric, instabilt
al fencrmenului lingvistic.
"rice qi comparate.
Dar tocmai acumularea acestei imense si, în fond., inepuizabile
cantità,li de material a pregàtit revolulia lingvisticà care urma sà,se
prod.ucà, în secolul al XX-lea, gi al cà,rei prelucliu l-a constituit
Àparilia faimosului Cours de l"ingui,stiqqlg généra'l,eal lui F' d.e Saus-
SUIE.
Aceastà,revolu,tie a constat în apari.tia u.nei noi concep,tii în
istoria lingvisticii, aparilia structwral''ismului,care în liniile sale esen-
:,bialereprèzintú, în mod mai accentuat tranqant la începutul sà,u,o
INTRODUCERE lt
r e a c t i e fa!à de principiile fundamentale ale lingvisticii ,,ofici-
alett, ale lingvisticii aqa cum se fàcea în perioada àceeù.
Cercetarea istoricà, urmà,reqteîn mocl oarecum izolat faptele cle
limbà fàrîmi!înd fenomenul lingvistic, structuralismul cere consid.e-
rarea lor în ansamblu, în sistem; lingvistica istoricà, le studiazà, în
evolulie, structuralismul insistà, asupra necesitàlii stud.iului sin-
cronic, la un moment d.at ; lingvistica istoricà, studiazà limba în legà,-
turà, cu diverse alte fenomene sociale, structuralismul subliniazà
importan.ta metod.ologicà,qi principialà, a delimitàrii limbii de alte
f enomene.
0.1.11. À.ceste iclei fundamentale ale structuralismului, care
se întîInesc eboqate în clivelse lucràri anterioare, apar înglobate
într-o conceplie unitarà, si închegatà în úursuZ lui F. de Saussure,
citat mai înainte.
F. de Saussur:, cle,siind.o-europenistca formalie, qi-a dat seama
de o anumità inad.ecvarea concepliei qi a metod.elor lingvisticii isto-
rice qi a càntat sà defineascà,limba înlr-un mod nou qi sà stabileascà,
principii de cercetare lingvisticà, cît mai adecvate obiectului, capa-
Noutatea modului c1ea înlelege lirnba qi de a ved.eaprincipiiie
cercetà,rii lingvistice au fàcut ca, rln timp, Cursul llt:ri Saussure sà,
ràmînà, fà,rà ecou sau, în c:l mai hlan caz, unele id.ei formulate în
aceastà, lucrare sà, fie preluate qi d.ezvoltate oarecum deformat,
involuntar, prin consiclerar€,alcr prin prisma lingvisticii în vigoare.
0.1.12. Abia mai tîrziu, clupà,mai mult d.e un deceniu, id.eile
sale încep sà,d.earoad-e,iar structuraiismul se contureazà,,clin ce în
ce mai ferm, mai precis, ca un curent.
În 193'0,N. S. Trubetzkoy pune bazele fonologiei prin impor-
tanta sa lucrare Princi,pes de phonologzle. Continuitatea de itlei dintre
Trubetzkoy qi Saussureeste clarà. Tot la structuralism ajung, oare-
cum indepondent, Bioomfield ,si atlii.
fnteresant este cà,, d.:qi pr:rnislle noii conceplii sint d.estul d.e
cliferite, Ia diferili lingviqti, ea este, în liniile ryitentlinlele sale esen-
fiale, aceea,si.
0.1.13. D:ceniile urmàtoare, prin activitatea clin ce în ce rnai
intensà,, d.esfà,quratà, de un numàr tot mai rnare cte cercetàtori qi,
d.e Ia un rnoment dat, prin contactul dinire d.iversele qcoli, au adus
importante precizàri qi rectificàri concepliei qi tehnicii structuraliste.
O mare importan!à, are, în precizarea gi clarificarea multor id.ei
qi metode structuraliste, contactul ctin ultimii ani cu alte d.iscipline
gtiinlifice, mai ales cu teoria infcrmaliei qi cu rnatematica.

72 I\IORFOLOGIE STRUCTURITLAA LIMBII ROMÀNE
Conceplia structuralistà qi metoclele d.e cercetare care îi sint
sutrordonate au evoluat qi, în acelaqi timp, d.iferà,în detalii de la o
gcoalà,Ia alta, de Ia un lingvist la altul. Principiile fundamentale ale
concepliei, însà, qi dezideratele esenliale ale metodei sînt aceleaqi.
0.1.14. Strueturalisrnul poate fi caracterizaL prin cîteva id.ei
d.e bazú.
(1) Teza fund.amentulà, a structuralismului, clin care d,ecurg
qi cleci pot fi ded.usetoate celelalte, o constituie conceper€alimbii ca
fenomen a u t o n o m, d.e sine-stàtà,tor, qi anume ca s'isíomîn r-are
toate elernentele constitutive depind clirect sau mediat unul de celà-
latt gi nu existà, clecît în virtutea rela.tiilor care se stabilesc între ele,
aqa încît funclia comunicativà, a limbii se realizeazà' prin d.iferen-
lele qi opoziliile dintre ele.
Astfel, dacà,lingvistica logicizantà concepealimba ca un instru-
ment al gîndirii, iar cea istoricà, a scos în eviden!à, caracterul istoric
al fenomenului lingvistic, structuralismul se caracterizeaz\"prin relie-
farea caracterului sistematic al limtrii.
Prin sistem se înlelege o mullime, un ansamblu de elemente
legate între ele prin relalii de naturà, ctiferità qi organizate astfel într-o
structwrd,unicà, qi unitarà,.
A-firmarea caracterului de sistem al limbii presupune punerea în
eviden.tà,a st'ructurii acestui sistem, ceea ce explicà, folosirea deter-
minantului structwral ca clenominativ al concepliei qi al metodelor cle
cercetare care decurg din ea.
Organizarea într-o structurà, presupune existenfa raporturilor-
dintre pàr!i, dintre elementele componente, gi a raporturilor acestor
pàrli fa!à de întreg.
Cercetàrile structurale au scos în eviden!à organizarea într-o
ierarhie complexà a elementelor componente ale unei limbi, repar-
tizarea elementelor lingvistice în mai multe nivele - nivelul fono-
logic, nivelul morfologic, nivelul sintagmatic - , fiecare nivel fiind ca-
racterizat prin unità,li proprii, diferite, cuprinse într-o organízare
specificà,.
tr'iecare nivel se cala"cterizeazà,,însà,, nu numai prin rela.tiile
ce se stabiiesc între elementele sale componente, ci gi prin raporturile
dintre un anumit nivel qi celelalte. Aceste raporturi se manifestà, în
primul rînd., prin aceea cà, unitàlile unui nivel pot fi incluse,
în grupàri mai largi, pot constitui unità!i pentru un alt,
nivel l aqa, de exemplu, lkl, [a], [r], trei foneme, trei unitàli ale nive-
lului fonologic se grupeazà, alcà,tuind morfemul [kar] : combinalia
celor trei foneme reprezintà,întotalitateaei, o unitate, deci un
INTRODUCERE
Iù
element ind"ivizibil în cad.rulnivelului morf ologic,
o comtlinalie de douà sau mai multe morfeme poate constitui, la
rîndul sàu, o unitate la nivelul s i n t a g m a t i c - o s i n t a g m à.
Aceste nivele se stratificà deci într-o ierarhie, în care un
nivel se subord.oneazà,,într-ul fel, altuia în màsura în care unitàlile
unui nivel, grupate mai multe la nn loc, pot constitui unità,li inctivi-
zíbile ale nivelului superior.
Complexitatea relaliilor d.intre diversele nivele se accentueazà,
prin aceea cà un element oarecare poate reprezenta, în anumite situ-
a!ii, o unitate susceptibilà, cle a fi cuprinsà, ca atare în structura unor
nivele diferite. -Astfel, în unele cazuri, o unitate fonolggjeà_poate
funcliona, în condilii determinate, ca unitate qi în cadrul nivelului
morfologic : un exemplu în acest sens oferà, d.e exemplu în sistemul
limbii romà,neo - fonem în pam, dar morfem în o cusd,- sau o -
fonem în car, dar morfem în'Jloaí"eaehc.
Existà, deci o ord.ine obìigatorie ló2, p. 711 într-un sistem,
ord.ine ca e reprezintà o componentà, esenlialà, a structurii siste-
rnului unei limbi. F. de Saussu-re,care a subliniat caracterul siste-
matic al trimbii gi a înleles importanla pentrìr lingvisticà a concep-
tului de sistem, nu a întrer'à,zut decît foarte vag modaiilàlile de struc-
turare a elementelor în cadrul sis{emului.
Structura sistemului a fost pusà, în eviden!à, de cercetàrile
ulterioare prin clescoperirearepartizà,rii pe nivele qi a ierarhizàrii
într-o stratificare a acestor nivele, precum qi prin stabilirea tipurilor
cle rela,tii care se pot contracta în cad.rul unui nivel sau de la un nivel
la altul.
Precizà,ri extrem d.e utile a ad.us în.telegerii limbii ca sistem
includerea limbii în categoria mai largà,a cod.urilor, înlelegere
care constituie consecin,ta imediatà, a apropierii lingvisticii cle teoria
informaliei : limba, ca qi codul, reprezintà un sistem destinat sà
transmità, informalii. Comunicarea lingvisticà,, ca oricare altà moda-
litate de comunicare, presupune doi interlocutori, emi!à,torul qi cel
care receplioneazà,,terrneni între care se face transferul de informalie.
Pentru ca acest transfer sà,fie posibil este necesar ca cei cloi parti-
cipanli impticali în actul de transmisie a informaliei sà,fie purtà,torii
unui mijloc d.e comunicare comun: sà, cunoascà amînd.oi acelaqi
cod.,aceeaqilimbà. Dacà, aceastà conclilie primordialà nu este satis-
fà,cutà, mesajul nu se poate transmite. Transmiterea unei infornralii
presupune operalia d.e cod.are a ei, ad.icà, concretizarea ei înJr-un
mesaj, operalie care revine emi!à,torului, qi opera,tia cle crecgdare,
de ded.ucerea informaliei clin mesaj, pe care o realizeazd,receptorul.
14 IVÍORFOI,OGIESTRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE INTRODUCERE

Mesajul poate sà nu-qi atingà scopul, cu alte cqvinte, sà nu

ajungà la ieceptor qi din carza, unor cond.ifii nefavorabile cte trans-
misie - o comunicare oralà poate fi prost aluzità sau defectuos pro-
nunfatà,, un text scris poabefi deteriorat etc.

(2) O altà, tezà, d.e bazà a concepliei structuraliste,.tezà care

derivà, din conceperealimbii ca sistem, este aceea a tlelimitàrii între
sincr onie qi dia cr onie qi a proclamà,riiideii cà singuru.f
rnod aclecvat de cercetare a limbii este cel sincronic. Aceastà,tezà
reprezintà, în mod. er.identr o reaclie fa!à, ct9 lingvistica secolului al
XIX-lea qi a începutului secolului aI XX-lea, în care pred.omina,
covîrqitor, interesul pentru stutliile istorice si comparative.

I Teoria infortnalit'i estc fer[il utilizatà ln [19].

 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE
(b) Àlià caracteristicà deosebitoaîe a, cercetà,rii istorice a sis-
temului'priveqte mod.ul de a explica schimbàrile. Lingvistica istbricà,
considerà fenomenele lingvistice oarecum ind.epend.entunele clea,ltele
pulin suslinut. Dimpotrivà,, în cercetàrile istorice de orientare struc-
turalà,, faptele lingvistice fiind. concepute qi consid.erate în interaoli-
unea lor complexà,, modificà,rile trebuie explicate mai ales prin cauze
i n t e r n e, d.e organizare gi d.e echilibru în sistem, recurgîndu-se
mult mai rar qi mai precaut la influenle externe.
Cele cîteva d.ecenii care s-au scurs d.ela aparilia structuralis-
mului au adus precizúri privind- însuqi modul d.ea concepe si'muomia.
Se recunoaqte,tot mai insistent, faptul cà limba, sistemul limbii, este
în continuà, miqcare, gi cà, deci, o descriere fidelà qi ad.ecvatà,trebuie
sà, surprind.à, organizarea structuraló a sistemului qi în acelaqi timp
,,via!il'tui -sà surprindà,d.eci d.iacronia în sincronie.
Aceasta înseamnà în primul rînd cà nu úrebuie confundat s i n-
cronismul cu staticul: simcron'iatrebuie sà, reliefeze
ce e stabil într-un sistem qi sà,desprindà ceeace e mobil, ceeace repre-
zintó miqcarea, ceea ce, la un moment d.at, intlicà evolulia.
Deosebirea dintre sincronie qi static a fost extrem de pregnant
ilustratà, de o comparalie a lui R. Jakobson, unul din lingviqtii care
au luptat cel mai activ pentru concilierea sincroniei qi a. diacroniei.
Dl comparà sincronicul cu o imagine cle film (la un moment dat' vezi,
d.e exemplu, cai alergînd,, în miqcare), pe cînd. staticul poate fi corn-
parat cu un afiq [52, P. 36].
Diacronia în sincronie se manifestà, în sistem mai ales sub as-
fenomenului lingvistic
INTRODUCERE t7
Dacà raportul d.e varialie liberà este înregistrat în cvasitoate
cercetà,rile sincronice, importanla lui în dinamica limbii nu este, însà,,
în general, suficient relevatà,.
De mare utilitate în stabilirea liniilor tle evolu,tie a unui sistem
lingvistic este examinarea sub aspect statistic a faptelor care se
aflà, la un moment rlat în raport de variafie liberà. Transcrierea aces-
tuia într-un raport cantitativ constituie o concretizare bogatà, întot-
deauna, în implicalii relalionale. Abordarea statisticà a faptelor
de limbà, cu toate precizàrile pe care le ad.uceo apreciere cantitativà,
este una din consecinle1erodnice ale apropierii dintre tingvisticd qi
matematicà.
(3) Alià id.ee saussurianà mult d,ezbà,trtà:,gi ileoselrit de fertilà
reprezintà,distinclia dintre limbà, gi vorbire (l,angwelparol,e),I i m b a
fiind conceputà ca sistem supraindividual abstract,, avînd- caracúer
de constrîngerecolectivà, iar vorbirea reprezentînd actul con-
cret al comunicàrii realizat în virtutea existen,tei sistemuJui.
Disculiile cele mai aprinse s-au dus în jurul modului de a
înlelege conceptul de Limbd,ca fenomen abstract. Numeroase sînt
cuzttrlle în care prin fenomen abstract se înlelege o abstracliune qti-
infificà, afirmalie din care decurge cà, limba ca atare nu existà rlecît
prin realizarea concretà qi inclividualà a vorbirii.
$i în acest caz conceptele qi ideile s-au clarificat prin apropierea
lingvisticii de qtiinlele tehnice, de teoria comunicaliei mai ales.
Compararea limbajului omenesc cu alte mijloace d.e comunicare, cu
codurile, a scos în eviden,tà, analogiile esenliale dintre Li,mbd,qi cod,
aorbire qí mesaj. M e s a j u l, transmiterea de informalie, are cùra,c-
terul unei comunicàri concrete, dar el nu se poate realiza, nu e posibil
decît pe baza existenlei c o d"u I u i, care, degi nu se realizeazà,ca
atare, în întregime, în fiecare mesaj, este totuqi o realitate gi nu o
abstracliune gtiinlificà - dovadà faptul cà un mesaj e posibil,
îgi atinge scopul, numai în màsura în care codul este comun emi!à-
torului qi receptorului.
In cadrul analogiei d.e care vorbeam mai înainte, limba cores-
punde codului, iar vorlrirea, mesajului. Fiecare dintre ele presupune
un mod propriu de aranjare, de organizate, qi anume sel,ec!,ionarea
pentru limbà qi combinareapentru vorJoire 152, p. 47]. Aceste douà
moctalità,fi de organizare se manifestà, în orice semn lingvistic : orice
semn lingvistic se caracterizeazú în cadrul sistemului, al codului;
prin apartenenla la o paradigmà,, deci prin positrilitàfile de a fi în-
locuit sau de a înlocui un alt semn, iar, în cadrul mesajuluir, pÍin posi-
bilitatea de a se combina cu alte semne. Posibilitatea dé combinare,
18 MORFOLOGIN STRUCTURALA A LIMBII ROMANS INTRODUCERE

în limitele paradigmatice impuse de sistem, este nelimitatà, - de aici bitire a echivalenlelor, fie din partea emi!àtoruluir fie d-in partea
prod.uctivitat,ea [39], ca o caracteristicàa limbii, producti- celui care receplioneazà mesajul
vitate care asigurà teoretic cele mai variate qi mai neagteptate com- $i în acesi proces un rol important îl au caracterul redundant
binafii. E adevàrat cà existà combinalii care predominà net ca frec- al comunicà,rii lingvistice qi o alumità stabilitate a combinafiilor'
ven!à qi care par ,,normalett, ,,firegtitt, d.ar asta nu împiedicà d.epà- care face sà, creascà,probabititatea de apari,tie, în condilii date, a
girea acesúorcligee : arta literarà, întreaga produc,tie poeticà sebazeazà, unui element lingvistic fa!à d.e altele.
pe folosirea posibilitàlilor combinative inedite încà - ea stà, la baza 0.1.15. Dacà, în principiile sale fundamentale conceplia st'ruc'
met'aforei, a metonimiei etc. turalistà, se contureazà in, opózifie cu lingr.istica istorico-comparativà''
Punerea în evidenfià,a acestei particuiarità,ti a limbii a impus metodologia structuralà este, în tiniile sale directoareJ o reaclie la
distinclia între frazele mar cat e (posibile într-o limbà, datà) qi gramaticà anterioarà,în ansamblu qi se bazea-zà" pe ideeafundamentaià,
frazele nemarcate, iar în cadrulcategorieiîrazelor rnarcates-a cà limba este un s'istem'auta'ftom.
fàcuú delimitarea între fraze marcate la nivel lexical qi gramalical Autonomia sistemului se afirrnà, mai ales în raport cu logica,
gtdsdrile cîntd,)sau numai la nivel gramatical (peqtii cîtr,tdj.Limitele ,q1,r'ucturalismuln:anifestîndu-se astfel în opozi,tiecu gramatica logi'
între celedouà,categorii sînt extrem de variabile- în funclie de context,
de stil etc. - ; ceeace e marcat ia nivel gramatical poate deveni marcat
5i la nivel lexical (cf. Pegtii, cînld, în Ucayali, sàn green ideas - citat
de Chomski [10] ca exemplu de comtrinalie nemarcatà la nivel lexi-
cal, d.ar care apare - aratà, Jakobson - la Marlowe i gre€m'ideas,
greon shadows).
Productivitatea, d.eci posibilitatea aproape nelirnitatà, de com- cetàrii lingvistice.
binare, qi redundanla constituie, dupà, unii lingviqti structuraliqti, I-.,ingvistica struct'uralà, pînà, la un momenl,. dat, exclude sau
fact,ori importanli de evolulie a sistemului lingl-istic : redundanla asi- face eforiul d.ea limita cît maf mult rotul sensului în cercetarealing-
gurà transmiterea mesajului chiar în cocliliile unei codàri neaqtep- visticà. tlnii structuraligti, mai cu seamà,americani, au considerat
tate, care încalcà tiparele obiqnuite. cà, sensul, semantica în general, depàqesc interesul lingvisticii qi
-* Legà,tura d.intre sistem si vorbire nu este însà directà. Între aparlin domeniului altor qtiinle : psihclogiei, logicii, ca manifestare
sisternul în virtutea càruia se tealizeazà,orice comunicare - care e a-gîndirii, sau sociologiei, ca reflectare a lumii înconjuràtoare.
cleci presupus de orice mesaj - qi rnesaj, se interpun o varietate
întreagà de subsisteme, de ,,subcoduri)), reztrltate ale diversificàrii
pe linie orizontalà, - în spaliu : d.ialecte,graiuri etc. - sau ale diver-
sificàrii pe linie verticalà - în cadrul stratificàrii sociale. Cele dcuà
extreme în aceastà infinit de nuan,tatà, gamà sînt reprezentate de
qi de idiolect, subsistem propriu unui singur indivict.
ry
Diferenlele extrem de variate existente între diferitele subsis-
teme nu pot depàqi anumite limite cantitative qi, în acelaqi timp,
trebuie sà aibà un caracter clelegularitate pentru a permite statrilirea
ffiectrivalenle. Numai în aceste conctilii mesajul realizat pe baza
diferitelor,,subcociuritt, reprezentate de subsistemelesubord-onate
aceluiaqi sistem, pot fi red.use la acest sistem unic, fàcînd astfel
pogibilà transmiterea informaliei. În as€men€a situalii realizarta rà,rii lor qi a constatà,rii d.eosebirilcr qi asem4iàrilor, stabilea inven-
comunicà'rii, cleci transrniterea mesajului, pre supun un efort de sta- tarul d.e irnità,ti gi fàcea o clasificare a lor. Experienle de acest fel
 20 MORF'OLOGIESTRUCTURALA A LIMBII ROMANE
INT.ROIJUCERE 2l

au condns trg_nta! la elaborarea unor lucràri ca Methnd,sin lingui,sti,cs

a hti z. s. rrarris, .în care este propusà, o modalitate de descriere
lingvisticà bazatà,,întoate etapele èi, numai pe distriUutrié
(v.0.2.5).

îndoialà numeroaselelucrà,ri ale lui L. Hjelmslev. De altfel glosse-

flà,rà,
rna,tica,în ansarnblul sàu, este mai ales o teorie privind- planul con-
{,inutului.

0.1.17. fot ca o caracteristicà a cercetàrii structurale, care o

Treptat însà, atitudinea structuraliqtilor fa!à, de sens devine

mai conciliantà - mulli reprezentanli ai curentului nu exclud seman-
tica din domeniul preocupàrilor lingvistice qi nici nu neagà importan.ta
ei, d.ar o considerà, ca aparlinînd. unei zone, unui nivéI, mài pulin
,,structurat" I prin aceasta se afirmà, cà aparline mai pulin decît
fonologia, morfologia, sintaxa nucleului cenúial al sistemuiui. se afir-
mà, de asemeni, destul de frecvent, cà, lingvistica nu dispune încà,
COIÙCEPTESI PROCEDEE ALE LINGVISTICII STRUCTURALE
pentru studierea sensului de mijloace comparabile c* precizie
cu cele luti)ìzate în fonologie, morfologie etc. 0.2. Tezele teoretice fundamentale ale concepliei structuraliste
Z, IIarris face un pas mai departe pe aceastà,linie a despre limbà, precum 5i principiile meto_dologice.care. d.erivà, d.in
,,reconsi_
d-erà,rii"sensului, schi!înd, d.estul de vag, o tehnicà clistribulionalà de teze at iinpus ehúoùrea unor procedee proprii qi.inúroducerea
"òéit"
;;ó-*";"pt" ud".o*te premiselor tèoretice qi obiectului de studiu.
stud.iere a sensului.
Negarea apartenenlei semanticii la clomeniul lingvisticii este z Interes'l pentru sens se manifestà clin ce ìn ce mai puternic,.iar în ultimii ani,
gramaticii generative, cf'
specificà într-un fel structuralismului american, mai aleJ în perioada scmanLica începe sà ocupe ull loc central în preocupàrile
[11], [48].
 INTRODUCERE
22 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

neazúmai ales în virtutea tlif eren!elor tlintre ele. oonceptul

, i".t prelucrat pentru fonologie d.e N. S. îrubetzkoy. [91], iar-
*ri t1"?i", J. Ca,-ntineaulSl a iaportat la gramaticà, tl"iferitele tipuri
de opozilii fonologice stabilite d,eacesta.
' N.'S. Trubétzkoy gttpeazà, opoziliile în trei categorii : (a)
-ttiferitelè
te baza raporlurilo" dint-re tipuri tle opozilii qi sistemul
oeperea limbii ca sistem în cadrul cà,ruia elementele se organizeazà multilaterale, izolate'
iòout*r d.e ópozitii al limbii (opozi,tii bilater_ale.,
într-o s t r u c t u r à,, existînd qi funclionîncl în virtutea ral'ali'i,l'or
ilr""""tià"atà), (b) avînd în vétteré raportul dintre termenii opoziliei
care se stabilesc între ele, relalii care perrnit iclentificarea, d.efinirea gi (c) cLupà,_extinderea ca-
iopòzitii privatiie, graduale qi echipolente)
à*liteiii ior distiúcltive (opoZifii constante qi neutrat?abile)'
'"------Éenhu morfologie pieziútà, o importan!à, deosebità' opoziliile
p r o p or t i o n a I e," calacterizate printr-un _raport care se regà,-
"constant în douà, sau mai multe. opozilii, de exemplu :
iestc
\y\!., *, @"t".
InII, A TLL U MOIZ

Opoziliite morfologice de acest fel. privesc, î-n..egaJà'màsurà,

planul àxpresiei qi phnùI conlinutului qi Àînt capabile sà,caracteri'
-zeze
- o categotie gramaticalà,.
"izoLatà'
OpoziJia e c'onsid-eratà,c1e J. Cantineau car
fiind. st'ecificà, nu gramaticii, ci lexicuhri [8], interpretare.justificatà
mà,sura îri care nu avem în vetlere qi planui sernantics. RaPor-
l,înd. acest concept la planul expresiei, putem descoperi bot un fa_pt
""-*rii"
àe s*àmaticà,, ddr abeiant, ,,neiegulat't: sutr aspectul conlinutului
o* în seriacteopoziliiH,
flectiurl, se presupun reciproc. purJ.n*^
* . seînc-r,dreazà, erevl Hffi;'
I
satt de seleclie: unul din termeni îl pre-
Belalii de d,epettdenld, oameni
supune în mod necesarpe celàlalt, fàrà însà ca reciproca sà, fie ade- rte dintr-o opozilie propor,tionalà"
vàtatà, aga, de exemplu, prezen\a elementului mobil os presupune cll
necesitate coocurenla cu un rad.ical verbal, acesta însà ilie izolatà'.
poate apàrea gifà,rà ap; prezenla unui articol neclefinit presupune co- tiíite ca înglobînd- termeni care se
ocuren.taobligatorie cu un radical nominal, pe cînd.acesta poate apà,rea làturà se stabilesc,d-eexemplu, în in-
qi în alte condilii. rtre diferitele persoane sau numere :
Relalii de constel,ali,e:niciunul d.in cei d.oi termeni nu-l pre- Iàud.am làutlam và"ztti và'zui
supune în mod necesar pe celàlalt - un morfem d.e d.ativ poate fi t
Iaud.a làud;i ' vàzn' tàzuqi-'
cerut d.eun verb, d-arqi de o prepozi!íe; tot aqa verbul poate apàrea
impunînd un morfem tle tlativ sau nu. làucla và'zl
É$g* t t -- ^+^'
ett
0.2.2. Ogroaù$ùareprezint'à,cle asemeneaun raport qi constituie cînta.ti tà,oaau
una d.in modaÉtà1iie d.epunere în evicten!à a relaliilor lingvistice, mai
3 De altfel opoziliile lexicale nu sÌnt totdeauna izolate,
alos în plan parad.igmatic.
- s c aun c rei on
Conceptul de opozilie distinctir-à, sau semnificativà, clerivà d.in nr c urc à gi s c à . bài at
, etc .
teza saussurianà [79] conform càreia unitàlile lingvistice funclio. c urc art gîs c an bài e!e. s c àune' c rel one'
 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE INTROT)UCERE 25

Opozili i multilaterale se stabilesc între formele unei

paradigme ca e se deosebescprin mai mult de o tràsàturà, :
cînt cînt creion L^
t -otc'
aiotu,i
"î"tr"t
În organizarea sistemului morfolcgic, o^ deosebità,utilitate au apropii (I sg.)
opoziliile privative, echipolente qi graduale. In acest caz, opozi|.-iile
privesc mai ales planul expresiei; opoziliile de tipul : apropii (II sg.)
cînt , U9l:" _ Dat fiincl punctul cle vedere ctiferit d.in care tlerivà diversele
cîntà l:ucreazà, tipuri de opozilii, aceeaqi opozilie poate fi încaclratà în mai multe
categorii. Astfel : cînt lcînli, este o opozilie privativà, bilateralà,,
sînt privative sub aspectul expresiei,dar termenii pe care îi propozilionalà, qi suprimabiià, (sub aspectul exprésiei).
includ. nu diferà, din punctul de ved.ere al cantitàlii de informalie.
În cadrul opoziliilor privative se manifeÉtà ca, realitate . 0.2.3. Conceptul de neutralùzare (suspendareaîn conctilii deter-
minate. a.-unei opozilii), degajat din clasifióarea mai înainte' expusà,
lingvisticà obiectivà, realizarea negativà, zero, a morfemului [8]. a. olozi!-iilor, s-a dor,'edit déosebit de fertil pentru cercetarealingvis-
In planul conlinutuiui, se bazeazà,pe conceptul d.e opozilie ticà. A fost mult ttilizat în fonologie [4], ìnde a fàcut posibiÉ in-
privativà distinclia între termenul marcat (intens) qi termenul ne- troducerea conceptului cle arhif onem $i a fost extins apoi la,
marcat (extens) $41al opoziliilor categoriale : prezentul, de exemplu, cercetarea celorlalte nivele ale limbii. în morfologie, fenomenul de
reprezintà termenul nemarcat al categoriei de timp, deoarece poate neutralizare (sau sincretism sau omonim'i e -termenii
apà,rea,în limba romà,nà (qi în alte limbi), qi în locul trecutului sau sînt întrebg_r.nlaliadeseori ca perfect sinonimi, deqi unele distinclii
al viitorului. se-pot stabiti) constituie, prin manifestàrile specific-eîn cadrul diver-
Opoziliile echip olente cuprind.mareamajoritatea opo- selor p^aradigme,elementul fundamental al claiificàrii morfologice [44].
ziliilor morfologice, considerate atît din punctul cLeveclere al expre- 0.2.4. Contutarea, IIn raport cle tip special reprezintà,comuta-
siei, cît qi sub aspect semantic. Se încadreazà, în aceastà categorie rea d,efinità,- de rljelmslev l45l cà fiind ,,o^coielalie dintr-un plan care
opozi,tii de tipul : intrà în rela.tie cu o corelalie ctin celà,lalt pran al rimbii"l cu arte
albastru negru teatru codru aflam venii
.--ètuc.
cuvinte, douà unità,ti corelative d,intr-un afumit plan (al'conlinu-
) t
- 2 ._ - ) tului sà, zicem) sînt în raport d e comutare, clacà,îri ceretàlt ptaii 1al
albastrà, neagrà, teatre codri aflai veliqi
expresiei, în caztr exemplului nostr'u) le 'corespund. clouà,*unitàli
Opozilia g r a d :uaIà,, mai pulin frecventà chiar în fonologie corelative : nominativul qi ctativul ca unitàli di conlinut sînt îir
presupune, în cadrul morfologiei, cuprind.erea în opozilie a unor raport. de comutare în limba romà,nà,,dat fiind cà înlocuirea unui
forme cu morfem zero (comp. laud,-D-frll,d,ud,-a-fr lld,ud-a-m). caz prin celàlalt a\treneazó", în planul expresiei, schimbàri d.e tipur
Opoziliile constante se caracterizeazà, prin faptul cà, c\tsú: casei,, eu : îmi, etc.
îqi pàstreazà în cursul întregului sistem capacitatea d.istinctivà. Aqa Punerea în eviclen!à,a acestui raport permite stabilirea unità-
sînt, de exemplu, opoziliile : pers. I pL / pers. If pl. ; pers. I sg. / lilor lingvistice, a invarianteloi în-cadrur sistemului unei
/ pers.III. sing : rcyorrtde prob a co mut à,r i i.
cîntà,m cîntam cîntaràm , care poate fi considerat ca un
etc' 'l se bazeazù pe distinclia - fund.a-
cînta,ti ' cintalit cîntare,ti-
ir- dintre planul expresiei qi planul
ci4_-, ?!_rgpr, 911!e!t_ur". prin ,,substan!ú" qi prin ,,formà".
cîntà, apropie cînta ste realizatà, prin semmul,li,ngai,stí,c
26 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE INTRODUCERE

conceput ca o f unc!ie,
o relalie,între cele douà former a expre-
bleme, în lingvistica actualà refer,irea la context e inerentà oricà,rei
cercetàri.
Introducerea în lingvisticà, a conceptului de d"istribulie co-
respund.etenttinlei de a folosi sistematic, ca principiu de bazà', con-
textul în studierea limbii.

mà,sura în care o schimbare în acest plan antreneazà o mod.ificare

în celà,lalt.Dacà,o asemenea modificare nu se prod.ucenu avem d-ecit

1n element. aceastà ultimà acceplie este d.e obicei r1r-utà,în ved-ere

neazà o modificare în planul conlinutului a.

iar X qi Y reprezintà' vecinàtatea.

-distr'ibutiad,
ti.nuti,za se realizeazà, avînd. în ved-ere fie totali:
tatea vecinà,tàlilor, fie raportarea Ia :r,numite vecinà'tà,li (contexte)t
iar cu urmare termenul tldstribu,tdu are în veclerè,în
(sav d,i,stri,bwlional)
egalà, mà,surà,, particularitàli d.elivînd- dln posibilitàlile totale de
oóuren!à, a uiui element, ca qi tiin posibilitatea de ocuren!à, într-un
ilnumit context sau intr-un numà,r limitat d.e conl,exte.

care apare a nu poate apà,rea B qi invers. Neapàrîncl nicioclatà

a Eventualele diferente de conlinut nu sînt decÌt de núturà refercnlial stilisticà. în acelàqi context, èele clouà elemente n u se opun un1rl celuilalt
ó Pentru o discu{ie rnai cuprinzàtoare a comutàri i , vezi [13]. qi ca atare nu sînt comutalrile
28 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE
Distlibulia complementarà, se folosegte d.e obicei în etapa d-e
recl.ucerea variantelor la invariante. Se considerà, astfel cà, douà,
elemente care sînt în distribulie complementarà,reprezintà aceeaqi
unitate invariantà, acelaqi fonem sau, la alt nivel, acelaqi morfem.
Astfel, secvenlele mas- qi mes- sîní în raport de distribulie comple-
mentarà,, pentru cà, mas- apare în contextul -ri, din care este exclus
) fùr acesta clin urmà presupune vecinàtà,lile -e sau -c'ioard,
rrùes-
@f. mesci,oard,) care nu admit pe nxa,s-.
tìnd, d,istributia a d,ouà,elemente A qi B prezintà unele con-
texte comune, în care pot fi substituite unul altuia, clar qi contexte
specifice, ca e nu admit decît unul din cele ctouà,elemente, se vorlieqte
d,e di,stribu,li,edefecti,ud,"Caracterul d,efectiv se poate manifesta uni-
sau bilateral. In primul caz, unul din cele d,ouà,elemente prezintà o
ctistribulie mai largà, : clistribulia unui element A cuprind,e,pe lîngà,
toate contextele în ca e apare un element B, gi cel pulin un singur
context în care B nu poate apàrea. Aqa, d.eexemplu, afixul mobil a
se asociazà,în formele d,e infinitiv întotd,eauna clt un sufix (-rí, -e,
-ea etc.), d.ar acest sufix aparc în anumite contexte (d.upàa putea:
potrLwcra,d.eex.) gi fàrà a. În asemeneasitua!,ii între d,istributia celor
d,ouà elemente se realizeazà"un raport de incluziune. Distribu,tia lui
B, mai restrînsà, este inclusà, în d.istribulia mai largà, a lui A.
Caracterul clefectiv al d.istril-rufieipoate fi comun însà,qi ambi-
Ior termeni avuli în ved,ere.In acest caz, d"istribuliitrecelor d.oi ter-
meni cuprind,, fiecare, pe lîngà, cel pulin un context comun, qi cel
pulin un context sau o vecinàtate exclusivà,.Aqa, de exemplu, d,esi-
nenlele -tí qi -i pot apàrea în aceleaqi contexte ca l,um-, cd,ciul-etc.,
d.ar -d ad,mite qi contexte d,in care d,esinenla -i este exclusà i ca's-)
mas-rbraad,- etc.,e ad,mis-i,
etc., qi, invers, în coni,exteca t;em'ir-rtrd"ir-
d.ar nu apare -rÍ. Raportul care se stabileryted.eastàd,atàîntre distri-
bulia celor d,ouà elemente este un raport de interseclie.
Douà, elemente pot sà, nu se opunà, unul celuilalt, deci sà, nu
fie comutabiie nu numai în cazul tleja d.iscutat al distribu,tiei comple-
mentare, ad.icà'atunci cînd,în d.istribulia lor nu apare nici un context
comun. Douà elemente pot sà, nu fie comutabile chiar d,acà au un
context comun : în acest caz ele sînt în raport de aari'a!'iali,berd'.
Pentru a cuprind,e qi acest raport d.istributiv, Ch. Hockett propunet
în 7947 [46], termenul cle d'istri,bulie mo'ncontrasti.ad'.
Prin varialie liberà (free alternatiotr,)se înlelege cà aparilia unui
element în vecinàtatea clatà, nu poate fi prezisà decît ca probabili-
tate qi, cle asemenen, cà' înlocuirea unuia prìn celà,laltnu antreneazà
o modificare în plan semantic. lIn exemplu oferà, repartilia în limba
INTRODUCERE 29
romànà, a clesinenlelor d,e plural a substantivelor feminine : alàturi
d.eteme care nu ad.mit decît -e ca desinen!à d,eplural (mes-e,fet-e) qí
altele care formeazà plura,lul numai cln-i,(nopt!-i, oegt-i etc.), existà,
teme care admit ambele desinenfe : coal,-egi col,-i,,în acest context
cele douà d.esinen,úe fiind, în raport de varialie liberà.
Conceptul d.e tl.istribufie noncontrastivà, este deci mai lars
d,ecît cel de d,istribulie complementarà, pe care o înglobeazà ca tip
special.
Conceptul d,e cl.istribulie noncontrastivà impune d,rept corolar
conceptul d,e di,stribu!,ie comtrastiad,,care presupune existenla în
d.istributia celor d.ouà,elemente a cel pulin un context comun în care
cele d.ouà,elemente sà nu fie în ,,raport d.evarialie liberà". E vorba
d.ecide un context în care cele d,ouà,elemente pot apàrea o p u n î n -
d,u - s e unul celuilalt, sînt, cu alte cuvinte. în ralort de comutare.
Oaracterul de invarianie lingvislice a d,ouà elemente ale unei limbi
presupune acest raport d,e distribulie contrastivà. Existenla con-
textului comun permite punerea în evid.en!à a opoziliei d.intre cei
d.oi termeni : -z qi -i reprezintà unitàli morfemice d.istincte în limba
romànà, în virtutea unor contexte ca cod,r-,l,e-etc. (cf. cod,rulcod,rù,
l,ewllei\.
Se mai întîlneqte adeseori termenul d.e distribuli,e si,mi,tard,
întrelruinlat frecvent mai ales d.e Z. Harris [40, p. 1,72]. Distribulia
similarà, intervine în proccd..,ulde analizà propus d.eel ca un corectiv
al segmentàrii textului pe baza criteriului independ.enfei.,,Conside-
rà,rn segmentemorfemice numai acele segmente morfemice presupuse
independente care prezintà, asemànàri distributive cu alte segmente
morfemice presupuse independentet'6.
Deqi tlefinità de cele mai multe ori ca ,,totalitate a vecinà,tàlilor),
sau a contextelor, d,istribulia nu este d,e obicei utilizatà, d.ecît parlial
în delimitarea, definirea qi clasificarea elementelor. Chiar atunci cînd
este foarte larg luatà, in consid,era,úie, distribulia este cuprinsó în
toatà varietatea ei - se auînvederetoate situatiile distincte
-, dar nu în totalitatea ei. În totalitatea ei, distributria
nu este atilizató, decît în cercetà,rile în care intervine elementul
6 P entru o di s c ul i e amànunl i tà a di s tri buti ei , c f. [3?].
 ]\{ORBOLOG]ESTRUCTURALÀ A LIMB]I ROìVI.A.NE
30
c ontextele
d,e elementese selecteazra
7 D i a q n o sL ice n o ir o n m e n l. Pr e fe r à m tr a d u cerca conterí di agnoi l i c cel ei rle uecinti-
t a l e r l i a g n a s í i c r i ,p cn tr n cà cvo Ìb a ,în g e n e r a Ì, cle secr,'entefoni ce Inai l argi , cuplinz,înd
u n e o t i u n n u u r i r t' tlcslttl d c m a r e tle lclm e r 1 r .
8 D e a l l f e l ( .h . F r ie s n u m e ste p u r ls ctf speecftcl asel e cl e tl ni tà'j i -de' ti[,riì cglor
n u m i t e c l c H a t ris su lslillr lio n cfd ss.s
INTRODUCERE 31
fnteresul pentru context, pentru clistribulie, este expresia
irnportanlei acord,ate relaliilor în limbà, qi reprezintà, tràsàtura co-
munà tuturcr nuantelor d,e structuralism.
Astfel în cl'asica lucrare a lui N. S. Trubetskay, Princi,pes de
(entourage). Opozí!,ia pe care se
phònologi,e, rc :utilizeazó" rsecindtd,r1i,l,e
bazeazà,operalia d,eirlentificare a fcnemelor presupune ca punct
{e plecare an camtert Perechile minimale reprezintà ,,permutareatr
unui etrement fonic cu altul în acelaqi context. Referirea la veci-
nàtàli este d,e asemenea continuu prezentú în regulile d,e c[etermi-
nare a fonemelor formulate d,e Trubetskoy.
I-.,aA. Martinet [66], termenii d.e emtourage sau amb'iamce
d.iagnostice' sînt înlocui.ti prin em'"^'irommeryterr,t,
iar în disculia variantelor combi-
natorii intervine ddstribuiia cornplememtard.
consid,eratpivot principal al teoriei glos-
Principiul com,wtd.r'i'i,
selnatice, implicà d.e asemenea contextul, iar d"iverseletipuri cle
:'cla,!,ii (cle dependen,tà, interd,ependen!à,,constelalie) posibile între
tl,iferitele elemente a.Ie ,,textului" sau ale sistemului acoperà,perfect
distribu.tia în ansamblul sàu, ar'înd. avantajul d.e a d.iferenlia qi
ieyrr,rhizatl.iversrle r.'ecinàtà!i. O analogie existà, si între d.istribulie
qi ceea ce }ljeimslev numeqte ,,fortr:à". De altfel metcd.a detluctivó
peccnizatà, d,e lljelmslev. proccd,înd,d.e la ansamblu spre unitatet
pune, chiar prin aceasta, în prim plan, contextul.
Deosebirile în rrcd,ul d.e a abcrd.a si d,e a trata contextul gi
tlislribu!ia dtr'ird rl-;n 1'aptui cà d,csc'ripliviqtiiatr in ved,cre lanlul,
mrbit, comunicarea ca atare, cì"eci,,,vorbiiea" în terminologia saus-
suria,nà',pe cînd. ceilal.ti vizeazà în cercetarca lor mai ales s'istemul,,
l,intba. Aceastà, d,eosebireevidrntà, îqi gàseqte expresia explicità,
d,e exemplu, în faptul cà, A. Mar'tjnet 166l d.istinge în fonologie
rlouà, tipuri de context : comtentedu discout"sqi comtentedu sgstème,
ultimul avînd. un rcl foarte important în înlelegerea d,iacroniei fo-
nologiei. -Acest mcd. diferit de abord,area linbii nu d..ucela rezultate
ireconciiiabile : cea mai rnare parte din regulile sau constatà,rile
formulate în termenii d.istribuliei ar putea fi transpuse în termenii
opoziliilor propor.ticnale sau ai propoziliilor analogice e.
0.2.6. SzbstituNia. Dacà în ceprivenstecomutarea contingenlele
cn opozilia d,istinctivà sînt clare, substitulia2 care prezintú unele
analogii cu comutar€a, se ralor'teazà, în mcd, evid,ent la d.istribulie.
8 Cf. H. Frei, Crilères de déIímitation, în ,,Word", 10, 195,1,p. 141 : ,,La pl upart
tìcs rai sol nements îorn-rul ós en termes c ìc di s tri buti on porrrrai t nl . ètre l rans trt s i s c n
proporl i o:rs aral ogi quc s et i uv ers ement".
 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE
Termenul substi.tuti,eare în ved.ereposibilitatea de a înlocui, în cad,rul
rrnei comunicà,ri, un segment cu un altul sau crLzeÍo. Un astfel d,e
segment susceptibil d,ea fi substituit poate fi considerat ca reprezen-
tînd" o unitate d.e expresie. Prin aplicarea substituliei asupra d.ife-
ritelor porliuni ale unuilani; se ajunge la s egme nt ar e a lanlului
în unità,li d,e expresie minimale.
Se recurge d,eci obligatoriu la substitulie în prima fazà a d.es-
crierii unei limbi-în etapa analizei. Acest proced,euseutili-
zeazà'insà" gi în etapa clasif icà,rii acestorunitàli, cînd,,prin
folosirealui, se ajunge la stabilirea claselor de substi-
tutie.
Substitulia, cate are în ved.ere tot relaliiie d.intre elementele
componente ale comunicàrii ,si,d.eci,ale limbii, se deosebeqted,ecomu-
tare, între altele, prin aceea cà, are în ved,ere mai ales p I a n u 1
e x p r e s i e i. Aceastà particularitate explicà faptul cà, în unele
lucrà,ri ea d.ucela d,ecupareaunor unitàli d.eexpresie f àrà sens,
,,morfeme cu semnificalie zero)' 140]. De cele mai multe ori însà
substitulia are în ved.ere;i eventualele mcd,ificàri din planul conli-
nutului, chiar d,acà,aceste mod,ificàri nu sînt luate în consideralie
decît sub forma simplificatà a ^alternativei,,iflentic/nonid,entic"
reprezentînd.reaclia vorbitorului. fn acest caz, substitu.tia manifestà,
o pregnantà, analogie cu comutarea, fà,rà,a se ajunge însà, la id,en-
titate, d,at fiincl cà substitulia are în ved,ere,în primul rînd., posibili-
tà,fite cl.eînlocuire în cad.rul lanlului linear al comunicà,rii, deci sin-
tagknatica, pe cînd. comutarea are în ved,erestructura limbii, ad,resînd,u-
.se mai ales parad,igmaticii [2, p. 8a].
PR E C IZA R IPR EL I MI N AR E
OBIECTUI], CBRCEI'ARII
1. 1.0. Intitulatí, lll or.folo gie str uctur ald, a limbíi ronzù,ne, Ilu-
(1r'&rea are inl-ed,:renumaipàrl,iled.eyorbire f I e xib il e, qianume
substantivul, ad.jectivul si verbul. Limitîndu-,si astfel d.omeniul,
cercetarea cuprind,e fl,eri.unea nominald, qi fleniunea tserbal,d,, là,sîncl
deoparte flexiunea pronominalà care pune probleme oarecum d,ife-
lite. Una d.in cleosebirile pregnaute o constituie faptul cà,,pe cînd.
f'lexiunea nominalà si cea verbalà,permit, pe baza morfemelor fÌexio-
nàre ca, e le caracterizeazú,gruparea elementelor în c I a s e, d.eobicei
<1,:stuld,enumeroase, flexiunea pronominalà, este reprezentatà ad.ese-
ori prin parad.igme ind.ivicluale,specifice unui singur element lexical,
iltlur srngur pronume.
LL.I. Púr[ile cle aorbdre fletibile se caracterizeazà,prin faptul
<'rireprezintà, c I a s e c1eelemente, de cu'r'inte) care se realizeazà,în
limbà, printr-un numàr mai larg sau mai restrîns de fcrme distincte.
Cuvîntul f le xibil existà,gifunclicneazà, înlimbà ca mul-
{ i m e d.e forme. Cînd. vorliim d,e.cuvînítI casd,, d.e exemplu, acest'
rrasdeste un s i m b o I al mullimii care cuprind"eformele ca'sd,)ca,se)
<,asaetc.Fiecared,inacesteforme coe xist à, cu celelalteîn cadrul
sistemului limbii. De aceea este nepotrivit cl'n punctul d-eved.ereaI
lealitàlii lingvistice sà spunem cà o anumità, formà, se f o r rne a z ú,
rlsci se d. e r i r- à,, într-un fel, din alta. Formulàrile fl,e acest felt
obiqnuite în gramaticile curente, sînt oarecum justificate numai în
rna[ualele ca, e au în ved,ere învàlarea unei limtri d.ate d.e stràinit
în màsura în care pot facilita memorarea unor structuri mor-
fematice.
În atte situafii, formulàrile de acest fel sînt inadecvate, deoa-
roce par a stabili între d.iferiteleforme raporturi d.ecl,e p e n d e n,t àt
rle ,,d,erivare" morfematicà, inexistente în limbà. Yorbitorul unei
limbi dispune în bagajul sàu lingvistic ele un numàr d,e forme, nu
,,formeazà,", în majoritatea cazurilor, o formà, d,ela alta, în procesul
<,omunicàrii. În sistemul limbii, între aceste forme coexistente se
stabilesc raporturi complexe, cle opozilie, d,e corelalio, care au un rol
irnportant în procesul d.efunclionare a limbii qi cleevolufie lingvisticà.
 I\,IORFOLOGIE STRUCTURALTi. A LI\,IBII ROMÀNE
Mul,timea d,eforme sub care un cuvînt aparlidnd, unei pàrfi d.e
vorbire flexibile se rea,Iize^zà,în comunicare reprezintà" fl,eni,uneo,sàrr
paradi,gma llui.
1.1.2. Dimpotrivà, cuvîntul care aparline unei pàrli {e r.orbire
nef lexibile este lipsit tl.e paratligmà,,se manifestà,d.eci în
sistemul limbii într-o r ealizare ulicà, deci ca unitate (saumul.time : 1 ).
Din aceastà, cleoselrire dintre pàrlile d,e vortrire flexibile qi
neflexibile d,ecurgeo alta, qi anume : cuvîntul flexibil, sub orice formà,
a sa,presupuneo grupale de morfeme, nu se red,uceniciod.atà,
la un singur morfem, pe cînd, cuvintele apar,tinînd,pàrlilor de vorbire
neflexibile sînt, ad,eseori,neanalizabile la nivel rnorfemic : gd, iar,
de,pte, ctr,m,umdeetc. pot fi menliolate ca^exemplette acest'fó1.În
asem€n€acaztrri, morf emul qi cuvîntul coincid. Dimpc-
trivà, formele cuvintelor aparlinîncl pàrlilor d.e vorbire flexibile
reprezintà,întotdeauna o sintagmà, (minimalà), o combinalie
d.e morfeme.
Chiar în cazurile în care un cuvînt, aparlinînil unei pàr,1,id,e
vorbire neflexibile, este susceptibil, cum se întîmplà, d,estul d.efrec-
r,'ent, d,e analizà., reprezintà, deci o structurà morfemicà analizabilà',
el nu are flexiune. Astfel, alàturi d,e adverbe neanalizabile, ca umd,e,
cî,nd,,limba romànà, cuprind,e "5i numeroase ad,verbe cu structurà
morfemicà, mai complexú: fd!,i1, d"eexemplu, poate fi analizat, com-
parînd.u-l ctt pi,eptip,furis etc., în d.ouà,unità,li : fdt- (careîlraporteazà,
Ia fal,d,)gi -fl. Dlementul -i.s d,in fd|i; nu intrà, însà în raport cle opo-
zilie d"in punctul d"eved.ereal comunicà,rii (deci în ra,port ,,parad.ig-
rnatic") cu -d din fa!d,, cl.tm se întîmplà, cu -e din fete. Fd,!i,pse înca-
dreazú în cu totul altà, clasà cle substitulie d.ecîtfald, e.tte,morfologic,
o unitate d.iferità d.efald qi e un cur.înt f à r à; îlexiune, deci un cuvînú
care se realizeazà, în limbà, ca unitate (mulfime : 1).
Descrierea flexiunii d.intr-o limbà datà, are în veclere d-eci
clasele d,ecuvinte care cuprind. unitàlile lingvistice reprezentate prin
mulf,imi cle forme mai mari decît 7.
1.1.3. Numàrul formelor cuprinse în flexiunea, cLiferitelor cu-
vintc flexibile diferà d.ela o parte d.evorbire la alta D!chiar, în .cad.rul
aceleiaqipàrli d.evorbire, d,ela un element la altul. In limitele pàr.ti-
lor d,evorbire d.iscutate,substantivul qi acljectivul,au o flexiune. mult
mai restrînsà, d.ecît verbul.
În ceea ce privegte substantivul, am ar-ut, în ved.ereflexiunea,
în raport cu numà'rul, cazul $i d,eterminarea. I,'lexiunea adjectivalà
a fost descrisà,în limitele ,,grad.ului" po4itiv - nu,arl fost discutate
deci grad,ele de comparalie ca atareo expresia comparatir-ului qi a
PRECIZÀRI PRELIìVfINARE JD
superlativului fiind. cle altfel uqor ded.uctibità din pozitiv. În ce pri-
vcryteverbul, clescriereaare în ved,ereflexiunea verbalà intlicatà d,e
olricei prin termenul de diatezà, a cíi v à, care a,reun caracter mor-
I'ologicclarqipecarese lsazeazúd"ia t e z a r e f I e x i v à qi cl ia -
I,eza p asivà,, ugor cled.uctibiledin d.iatezaactivà,.
1.1.4. Paracligma astfel circumscrisà, cuprind,e forme sintetice
ryi forme ,,analitice" , reprezentate prin grupuri d,e elemente d.intre
(.ir,reunul este identic cu o formà, verbalà, sinteticà. Formele sintetice
sînt reprezentate printr-un lan! cle morfeme care se succed.fntr-o
oldine fixà, qi care nu permit nici un fel de intercalare în cadrul
l,(lostui lan!. Cele analitice se càracterizeazà,printr-o mai mare liber-
llll,e a elementelor componente: ,,forntele analitice)t sînt grupà,ri
rlisociabile d"eelemente caracterizate îie printr-o mai mare sau mai
rrricà capacitate d,e permutare a elementelor în cad,rul grupului, fie
prin faptul cà ad.mit intercalarea unei serii mai largi sau mai restrînse
rf,<rclemente stràine între componentele grupului (comp. ra maí
rî,n,ta ,si m a i cîntd de ex.).
Dintre numeroasele grupàri de elemente în care apare un ele-.
rrrcnt identic cu o formà verbalà,sinteticà,am consid,erat, ca aparlinînd
verbale numai pe acelea care cuprind., pe lîngà acesta,
1xr,r'ir,d,igmei
rur clement auxiliar strict caracterizat prin particularitàli de expresie
sir,rrde d.istribulie sau grupà,rile care manifestà o reducere a posibili-
lr"r(,ilord.e d.isocierea elementelor compon€nte. Aceste grupà,ri le-am
rrrrrnit,pentru a le distinge d.ecelelaltegrupàri, f orme cu af ix
rrru b i l [cf. 31]. Denumirea d,e ,,forme cu afix mobil" se aplicà,
;ri grupàrii ,,articol proclitic * substantiv)'.
1.1.5. Diutre formele sintetice, o pozi!,ie arnbiguó sub aspectul
ralit,àtii lor verbale,au a$a-numitele mod.uri nepersonaler. Am consi-
rlrrlirt ca aparfinînd. parad.igmei verbale inJi,niti,t:ul, gerumz'iu,l, pq'rti-
qí su'pinul, d.eoareceaceste forme prezintà, toate sau rnà,car o
tri'trti,ul,
prlr'íc d,in posibilità,lile de combinare sintagmaticà, pe care le cunosc
f'rrlrncle personale 2. De altfel formele de partici,gti,tt'qi infirtittiu 'xpar,
irr diverse forme analitice incluse în paracligrna verbalà, supi,nul'
ru 1)une d.in punct de ved,ere morfologic nici o problerirà, in plus
(rlrr,cà,facem abstraclie d,eclistribufie) fa!à ,cLepq,rtlcipiu, iar gemtnai,ul'
r'lryrtozintà,tlintre aceste,,mofluri nepersonalè" forma în care caracherul
r, Of. [26], r'ol. I, p. 315 urm. 9i lI.' CaragiL:-llarioleanu, ÌIcdttrí ntltt't'sonule,
S ( l L X l l I , 1 9 6 2 , n r '. 1 , p . 2 9 4 5 .
: : ( l f . [ 33 , p . 6 6 u r m .]. li Ir,
g6 MORFOLOGID S'I'RLÌC'TURAL?| A LII{BII RON{.\NII
PRI]CIZARI PRDLIMINARE 37

vetbal se manifestà mai net qi d.eci forma a càrei apartenen!à, la'

parad.igma verhalà, a fost cel mai pulin discutatà.
În virtutea criteriului sintagmatic menlionat mai înainte, am
eonsid.:rat exterioare paradigmei verbale formele în care apar rad.i-
cale comune cu cele î.+-':gistrate în d.iverseleparad.igme verbale, d,ar
eare au alte caracteristici sintagmatice, cum sînt : a,sa-numitul
infìnitiv lung, supinul substantivat ryi forma.tiile în -tor, rataqate
uneori parad,igmei verbale.

MODUL DE LUCRU

\.2.1-. Seleatarea materialului pe care se hazeazà' d.escrierea

este d,eterminatà,d,e scopul ei : cercetarea cle fa!à, îqi propune' ca
obiectiv fin;al, cLescr"iet'ea a flexiunii nominale qi verbale
stru,ctu,rald'
romàneqti, urmà,reqte d.eci sà punà' în evid.entà structura acestor
snbsisteme pe baza relaliilor qi a ccrtlatiilcr cale se stabilesc între
elementele lor. Ca orice stud,iu strnctural, cer:cetareaîqi limiteazà
foarte strict d.omeniul : are în ved.erefaptele limbit l'íterare actuale,
este deci o d.escrieresincrcnicà, a unui aspect al limbii romàne, cel
Iiterar, normat. Dezid,eratul sincroniei se manifestà în selectarea
materialului qi în mcd.ul d,e prezentare. Inventarul d,e cuvinte Di d,e
forme avut în Yid,rre n u cuprinclc elemente neliterate : arha"ice,
flialectale,chiar populare, iar prezentareaeste d.escriptir'à,
evitînd, explicaliile care introtluc întotd,eauna, în mod inevitabil'
eonsid,erente d,iacronice în d.iscu!ie.
Diacronia este prezentà, numai în cazurile în care sistemul
actual ca atare o impune : raportul d,evarialie liberàr care nu poate
fi decît arbitrar exclus ùintr-un stud.iu d,escriptiv sincronic, repre- rlomrniu restrîns.
zintà, cl,iacronia în sincronie qi ca urmare consid,elaliile referitoare S-a utilizat un inventar finit d.in florinla d.ea evita observaliile
Ìa elementele între care se stabileqte un asemenearaport au inevi-
tabil, ad.eseori,implicaJ'ii ùiacronice.
7.2.2. Lísta de cuuínte. C:rcetarea are în vedere faptele furni-
fi'nit qi,nu, pren larg ùs elemente. fnyentarul a
nate ùe tn i'ntsìelntar
fost alcàtuit avînd, în veùere lista cle cuvinte stabilità de acad.. Al-
silualiile clistjncte - privind, limba literarà actualà, - înregistrate
îrr aceste lucràri3 qi, cì.eci,cà, presupun€r€a inilialà,^în privinia avan-
ll,jclor de a pleca-cl.ela o a,semeneà listà, era justificatà.

3 N,[ai sàracà în invc,rlarul nostru cste lista tle adjective.

 MORFOLOGIE STIìUCI.UR LA A LIIVJBII RON,ÎANE PRECIZÀRI I'RELIMINARE 39

O r-erificate mai aprofunrì.atàa acestei ipoteze c'telucru necesitir rrrrilÍ,{i ind.iviziltile în plan morfemic. În al cloilea caz, analiza se
exanrinarea, pe bar,a tipurilor stabilite, .a tuturor substantivelor. llrl,rrco la o singurà etaPà,.
" i(qi ca
acljectivelor si verbelor limbii literare actuale, verificare d,ificil cl-t bele d.ouà"rinità,liìezultate din prima analiz,à,posibil6
efectutrt d.in pricina lipsei unei baze preliminare. o listà cuprinzîncl generalà) în cazul oricàrei formé aparlinînd unei paradigmet
,,l,rro
toate cuvintele flexibile d.in limba literarà, actualà, este foarte sretL 1,. irrdìcà,mgeneric prin termenii
d.efà,cut, d.eoareceDI-/RM înregistreazà,mai ales cuvjntele c'l.intextele 1.2.5.Radícalrti rePrezintú ac
beletristice ale secolului al XIX-lea ,si ai XX-lea, incluzînd, rnulte ,,r'rrlctrfà concretà, este ohligatorit
elementc arhaice sau d-ialectaled-in punctul d.e ved.ereal iimbii lite- lirul,irulu,l'nu ltoute Ji tliciodatd,rept
rare stand.ard,,d.ar nu cuprinc'l.emulli termeni tehnici foarte uzuali t't't'u,(a î'nseanttttií'tt'teynt'em'i rnorJem
Àceastà, caracteristicà aprbpie rad.icalul d,e morfemele inclepen-
inóivi6.uale qi.nici,d,acàIe consielerà,m ca
rl.r,trl,.caré, nici ca
'nità,!i
,lì ,r,i,, n.r í0.-it comutarea cu zero. Bad.icalui n u poate fi însà iclen-
iiii,,,,i ,,ii ind.epend.ent,pentru cà,rad.icalul p-oatefi repre-
-o.t"*ulunitate diaizibitA,-printr-u! grup d.e elemente mor-
,,,r,rr,1,p"itrto-o
ind.epe"l"$ .este, prin cali-
i-b"i"irilrile)r i,Pe cind. morfòmul
ii,"ilì,"-rììi-Oe
i,,ì,,',i
' morfern o unitate rninimà', d'eci i'nd'i'ui'zòbild"
orice rad.ical presupune însà în mocl necesar un morfem ind'e-
,,,,,,1.,nt,-iàinclraOic'aluf àste reprezentat printr-o, unitate morfemicà'
7.2.3. Formnle d,iferitelor unitàli lexicale cuprinse în d,escriere ^cu
ca aparlinînd, Iimbii literare sînt cele proprii id,iolectului autoarei
jiì,iì"ìliiliie,^ì*àl."r.t coincid,e morfemul ind,epenc[ent,iar cîntl
si cele ind.icate în lucràrile cu caracter normàtiv : Gyamatica timbi,i Irrd.it,lllul este reprezentat printr-un- g{up -d.eelemente morfemice,
éste morfein ìnd,epend.ent.Analiza unei
ram6.ne a Acad,emiei R.P.R. (1954? 1962)) DLRM ;i îndreptarù,| ii,ii,i Oi"-., aceste ìiÀmente
ortografic, ortoepic .si d,e punctua[ie (1965). i',,''r,.,, aram (ar-am) d,ucela un rad.ical [ar-] .care coincid'e c*
i,,i,iltt,*ot inO.epeid,eni,'pe cînd, în structura formei ímpd'rleam rad-í-
7.2.4. Analizu. Orice cercetare a flexiunii tnei pir{i d.evorbire
|rrtrrl este ,"p""r"rri"i {riiot*-o urritate d.ivizibilà,în {îm-l Èi t-pt"!-],
iiii,ii,,.à*t"
'* "' 'î" -;"i"" dttlmut eleàent, morfematic este un morfem ind.ependent'
morfemul independent ocurent_ în-hr-oformà,
ca fiittd,
l'frrxirnarà este inclís în rad.ical. Putem d.efini deci rad,'icalul,
""r,
tv.t'rr,um'itatre, rezultatd,din prima

te aceea cà, nu admite niciod'atà' o

Orice lan! ,fonemic reprezentînd. o formà care aparfine unei
parad.igme flexicnare poate fi analizat în plan morfemic, analizn
realizîntLu-seîn una sau rnai multe etape în funclie de numàrul uni-
tà,,tilor morfemice înglobate în structura formei respective. Orice
secven!à,fonemicà, reprezentînd. o formà, a unui cur.înt fiexibil se
separà,d.e la bun început in clouà,unitàli, care pot fi la rîndul lor
d.ivizibile sau inc'l.ivizibile.In primul caz, analiza poate fi efectuatà,
în continuare àsupra fiecàrei clin cele douà unitàli pînà se ajunge la
rr,:rlizltrezero,
A otd' Lcord,înd,aceastà accep,tiune termenultí rad'i-
rslîld.iferenliemnetdet'ermenulrd'd'd'cind'cucare
u*'"'i''o''i*înmultelucràricl,especialitate.Terrnenul
t.ddítrcind'd.evinesinonimcuceld'emorfemind.gpend,ent.
| ,\vcnt in vedele tlefinilia curetrlà a rnorfemul ui în c erc c tàri l e des c ri pl i v i s te:
- c f. de c x [23]'
rrrri f:rl c ttti tri l tti t c l t- ex pres i e as oc i atà unei uni tàl i de c onl i nut '
40 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A I,IMBII ROT,IANE
1.2.6. Cealaltà,unitate morfemicà, rezultatà, în urma efectuàrii
se aseamànà, dar nu se itlentificà cu morfemul d,epend,ent: flectir.uì
poate fi reprezentat prin unul sau mai multe elemente morfemicr-,
depend,.nte, poate fi tleci divizibil în plan morfematic, pe cînd
morfemul d,ependent este indivizibil.
Ilectit:ul, poate fi d.efinit negativ ca fiincl u,t?,itatea
reaul,tatd,
cli,tr,
pri,ma anal,izír,efectuatd,ús,u,prúunei, forme aparlitúnd, wnei ptarad,,ígmc,
umi,tate co,re nu cu,prinde morfemul, ind,ependent.
Flectivul se caracterizeazà,d,e cele mai multe ori prin aqezarea,
c[up i radical a elementelor morfemice din care este constituit.
-liceastà
Dacà avem în vcd,ere clasificarea morfemelor în morfemc.
lexicale qi gramaticale, putem spune cà,în radical se includ. morfemele
lexicale - atît cele ind,ependente,cît gi cele dependente - , pe cînd
morfemele gramaticale, toate d.eperd,lnte, privesc flectivul.
7.2.7. Acceptarea ca premisà a icleii cà o formà flexionarà,
are întotd,eauna o structurà binarà impune recunoa,;terea unei unitd[i
morfemice zero d.e cîte ori secvenla fonicà, reprezentînd. forma
poate d.uce d.e asemenea la stabilirea unor unitàli morfemice zero I
compara!,ia unor forme ca): úrarm, ara,í, an,a,impune segmentarea
arlIulm, arlluli, arllalP.
1.2.8. Elementele fonemice suprasegmentale, accentul gi into-
nafia, participà, qi ele la realizarea în planul expresiei a flexiunii.
fntona!,i,anu este relevantà, decît în anumite zonè ale paracl.igmei,
d,e aceea n-o vom discuta separat, iar crccetúulface întotcl"eauna
parte din structura unui morfem.
PRLCIZÀR.I PIìIìLIN{INARE 41
1.2.9. Descrierea unei parad.igme flexionare are ca punct d'e
lrlecare d.iviziunea fundamentalà, în raclical qi flectiv. IJnità,lile tezal-
i,ate d.in aceastà, analizà,pot fi inventariate qi clasificate ca atare-
l'ot fi utilizate chiar ca bazà în efectuarea diverselor clasificà,ri"
Astfel proced,eazà,,de exemplu, acad. Gr. Moisit [68]' [69]r care
gr,upearà,verbele, substantivele qi ad,jectivele,romàneqtiî1 ^mai multe
r.taù avînd, în ved.ere flectivele consid.erate global, sau -A.lf Lombarcl
I l-161,care cl,iscutà,flectivele d.iverselor forme verbale fàrà, a d.istinge
Iovantà, pentru flexiuniiromàneqti, cleoarec_eselectarea d.i-
^flectived.escrierea
\,orselor înregistrate nu este, în general, cleterminatà, cle
slructura morfemicà, a radicalului'
Pertinentà, este însà, pentlu descrierea oricàrui titl de flexiune,
rlr.trctura morfemicà, a fleCti'r'ului. A;naliza diverselor flective qi de-
gl,jarea elementelor morfemice compon-ente .se impune mai ales în
i,rrzul claselor de cuvinte c&Ie, ca verbul romà,nescrSecalacterizeazà'
plintr-o paradigmà,complexà.
'
7.2:ll. Fléctivul, care împreunà, cu rad-icalul constituie forma'
l'loxionarà,poate fi segmentatde cele mai mllte ori în douà saumai
rrrulte onitfrli morfeúice, pentru care utilizàm termenul generic
rlo zrf ix.
Formele flexionare se cleosebescîntre ele prin n u m à'r u I
irl'ixelor,prin p ozi!ia acestorafa!à,tlerad.icalqiprin.s.tr u c t ur a
l'0 n i c'Fn'a diferitelor afixe. Avînd în ved.ere pozilia flectivelor
rlerad.ical,distingem f ormele
lrr,{,ir, sint,etièe qi f ormele
lrrrr{,ului de morfeme care reprezintà forma sinteticà, un anumit
lor,,totdeauna acelaqi,iar lanlul ca atare nupoatefiîltreruPt, forma,
xirrícticà neadmi!încl intercalarea de elemente lexicale strà,ine între
rrlcrnentelesale componente.
7.2.13. Fortnelb cu afin mobùI înglobeazà în structura lor c e I
prr1;in clouà, afixe, dintre care cel putin. unul àre
ltozi!,ie encliticà fa!à ile rad.ical,împreunà cu care alcà'-
 MORFOLOGI0 STRUCTURALT1 A Lilvlllll I(OM^NE PR]ìCIZÀRI PRIÌLIiUiNARI]

tuie,ste un lan! morfemic indisociabil. -A.cesllan! morfemic incliso- (,irl'(ì ùin aceste etape tlepincle d.e cele anterioare în mà,sura in care
ciabil este asociat în acelaqi timp ryi cu unul sau rnai multe afixt^ ;11.1rîrì. vedere fapte care reprezintà rezultatele oblinute cle prelucra-
mobile. r'(^:rrìnterioarà a rhaterialului. Aqa, de exemplu, clasificarea clepincle

verbale.
Lanlul morfemic alcà,tuitdin radical ;i afixul totdeauna encli-
bic constituie o unitate indisociabilà fa,!à, de orice element stràin
lan{ului morfemic, dar qi fa!à, c1eafixul mobil : afixul mobil, in ca-
zurile rare cînd. apare în pozilie encliticà', nlÌ se poate intercala ime-
cliat dupà radical, ci este postpus fa!à de intraaga grupa e ,,radical -f
lorrtrad.ictorie qi simpiÈi,.
1.3.1, Orice descriele plesttpuner ca Îazú' preliminarà,, impiicitàt
ttttrùiea, care furnizeazà, inventarrrl de morfeme. Analiza nuestecle
olrioei inclusà, ca a,tare în d.escriere, clar d.e mod.ul in care s-a fàcut
rrrraliza clepinde întreaga clescriere.
Orice analizà care are ìn veclere un subsistem flerionar, o

,si care, plasate d.upà,rad.ical, caracterizeazúformele unui timp sau

mod fa!à de altul reprezentînd, în planul exprcsiei, diferitele valori
ale acestor categorii gramaticale. Afixele mobile, chiar dacà,au ace-
la,si rol, nu le putem numi, d.in pricina poziliei fa!à, tle radical, sufixe
(ryinici prefixe). Ca atare le vom jndica prin termenul generic de
af ix mobii. Raportatlaflexiunea nominalà,termenul desi-
n e n ! à, reprezintà afixele clegajatedin compararea formelor n e -
det er mi n a t e qi exprimà,nu.màrul, cazul qi genul.

ETAPELE CERCETARII
1.3.0. Descrierea unui sistem flexionar într-o limbà, clatà pre-
suprì.ne (a) stabitirea inventarului de morf€mcr (b) precizar€a rela-
liilor care se stabilescîntre diferitele morferne qi (c)clasificareamor-
femelor qi a unitililor lexicale pe care Ie caracterizeazà,.Ca atare,
clescrierea,unui sistem flexionar reprezintà o succesiuned.eetape ca-
racterìzate prin anumite operalii ;i vizînd. anumite rezultate. Fie-
l('r'men, flectir-ril, variazó",d.e la o forrrà, la alta.
I)acà, avem însà,în veclere un context mai larg (fie, de exemplu,
îr,,urem,ea aceea noi. . Mrcreu), constatàm cà, pe aceeaqi pozilie
(rrotatà, prin ...)pot apà,rea forme c &rarn) sd'pam,cîtr,tarn,I)ene&nl'j
ó Iìacem ab-;tl i rc l i c c l : v ari al i a dc ac c ent.
 PRICIZ'\lìl PRl.LlìvIiN^R!]

NÍORFOLOGIÍI S' r RLlCTUl' ,ÌALA A LIM BT I R O N 1ÀN E

4I

r,ornbinafiile. Aqa, cle eÈcmplu, faptul cà' analizîncl o por,tiune cle

;xr,r'.ldigmàde tipul :
AI SAU prlc[,p sau ofer
ar-i priccp-i ofer-i
ar-à, pricep-e ofer-à
ar-àm prrcep-em ofer-im
,:r,r-a!i pricep-efi ofer-ili
tagmei interne. pricep ofer-à,
" Duoareca insà, descricrea unui sistem flexionar are în vedero ar-à,
plannl paradigmatic, putem curacteriza rad.icalul ca fiintl termenul.
àonstanî din di'feritelb èombinafii care xeprezintà,formele paraCigmeir
unìri cuvint.

port mr$c
por!-i miqt-i
poart à, misc-à'
element prefixal, în cadrul formelor analitice. purt-à'm miqc-àm
t.g.+. Elementul prefixal se d.etaqeazà, net de lestul sintagmei
purt-:r,!i miqc-ali
interne, aqa încît d.in acest punct de ved.ere nu apar clificultàli cler poart-à, rnisc-à,
cklimitare.
1.3.5. Mai dificilà, este delimitarea dintre radical qi terminafie Tot a"sa,paradigmele unor substantive ryi acljective cu radical
sau partea sufixalà,a combinaliei interne de morfeme,_d.eoarece le- irr,variabil c'-etipll : òasd,,pom, al,b, bwn, etc.', permit o segmentare
gàtuia este în aceste combinaf,ii mllt mai strînsà,: elementele se <'la,rà qi clegajarea unor flective :
lucced. într-o ordine fixà, qi orice intercalare.cle elemente stràine
cas-à, Porn-0 alb-fr alb-à bun-0 bun-à'
întle ele este cxc'lusà,. t --t rr
1.3.6. Punctul cle plecare al operaliei cle analizà îl constituie ea,s-e pom-l alb-l '-t
àlb-e' ìun--i ' bun-e
compararea formelor care realizeazà flexiunea unui cuvÎntr,re-cùr-
gîncl-u-sed.e preferin!à Ia para,d.igmelecele mai simple qi mai clare? il càror cunoa;tere ne a;utà în segmentzlreaformelor acelor para-
àAicX la paradigmele în tot cursul càrora se ccnstatà prezenla untii <ligme în care radicalul nu este constant, ca de exemPlu :
element constant, perfect id.entic. -à
mas-a mdr-fr frumos-0 frumos-0
t
mes-e' mer-i frumoE-i frumoa's-e
Dacà,, în cazul celor mai multe cuvinte flexibile, comparalia
formelor în cadrul paradigmei qi raportarea la un anumit inventar
rlc flective permit d.icuparla neià a ratlicalului gi a flectivelor,.eris-
dificil tle ana,lizat). lìi qi situatiii în care apìlicareacelor douà' procecleemai. sus amintite
Acest inventar c1eterminalii sau cle flective odatà stabilit ,,tr ,Locela'un rezultaf unic. În destul de multe cazrrri, formele di-
ca o primà, apr()ximatie, ne ajutà só clegajàmelementele paradigme- ftxitelor paracligme pot fi susceptibile de mai multe motlalitàli de
lor mai pulin clare, mai pulin simple, cum sînt, de exemplu,.formele uogmentaie. în"aseminea situalii, trebuie optat pentru ttn& clin ele,
paladigùelor în care t'adicalul nu rà,mîne absolut identic în toate
 MORFOI,OGIE STRLI(ìTURALÀ A LIil,ìBII ROI\{ÀNE
iar opliunea trebuie sà,aibà, în r.edere simplitatea, economia descli-
erii. Justificarea alegerii d.iverselor solulii de segmentare adopta,f{)
în aceastà descriere se face în paragrafele consacrate analizei la fio:-
care parte cle vorbire în parte.
MODALTT'a1I nn DESCRTBRE
1.{.0. CeIe d.ouà pàrli din care este constituità, oliligatoriu oric-,-
formà, verlralà, radicalul usiflectivele, ridicà, probleme diferite, fapt,
care impune consiclerarealor separat.
1.4.7. Flectíaul reprezrntà,, în caclrul unei forme flexionarc,
elenientul diferenliator. Ca qi radicalul, el poate reprezenta o uni-
tate divizibilà sau indii'izibilà, poate fi alcà,tuit cìin unul sau miìi
multe afixe.
Tiecare afix flexionar reprezintà, o unitate miniitalà de exprc-
sie asociatà cu o semnificalie gramaticalà..
În condiliitc unui izomoriism perfect îni,re planul expresiei
qi planul conlinutului ar fi d.e aqteptat ca fiecà,rei semnificalii (r'a,-
loare sau grup cle r-alori gramaticale) sà,-i corespundà aceeaqi uni.
tate de expresie, sà,fie asociatà,unui afix unic.
1.4.2. În cele mai d,iverseiimbi însà, comllara ca mai multor,
paradigme aparlinînd aceleia,qipàrli de t'ortrire aratà, de obicei, cà
în aceeaqi zonà, paradigmaticà, apar afixe d. i f e r i t e. Acetrea;i
r-alori poî ti asociàte cildiver,*e unitell de expresie. În asemen", si-
lualiiavemrfe-a face cu diferite ?,Io morf e ale aceluiaqimorfem"
In acest raport morfemul nu mai este conceput ca o unitate concretà,
dcexpresieasociatàcuunsens, ci ca o cta là, de unit à,ti se m-
nif icative, mai mult sau mai pulin diferite între ele su'b,
aspect fonematic, dar purtînd aceleaqi valori.
Notd,. Raportarea la aceleaqi valori este pusó îri
eviclen!à de ocurenla d"iferitelor unità,li d.e expresie
îrr contexte identice sau foarte asemà,nà,toare(prin
' distribu!Ìa, identicà sau similarà,). În cadrul acestei
descrieri, considerà,m ca date paracligmelb qi diferÍ-
tele lor zcrne.'
' -A,lomorfelecare reprezintà,un morfem sînt în raport de dis-
tribuf,ie noncontrastir'à; de celc mai multe ori în raport de distri-
bulie complementar'à: f iecrtlrealomorf apare în contexte din care sînt
PRIlCIZÀRI PRIìLIMtNARE 17
cxcluse celelalte sau, clacà existà, contexte comune în care pot apà,-
r,rrilflouà (sau mai multe) alomorfe, ele nu sînt comutabile, cleci sînt
rrr raport tle varia,tie liberà.
f .+.S. Realizarea unui morfem flexionar printr-un alomolf sau
rr,lt,ul,printr-un afix sau altul, este determinatà, de contextul imed-iatt
rlrr anumite particularità,li ale radicalului.
OcurenJa diferitelor alomorfe ale unui morfem poate fi circum-
xr,r'isà,în termeni tliferifi, ceea ce permite distingerea mai multor
lrr,lcgorii
'- de alomorfe.
De cîte ori distrilrulia unui alomorf poa,te fi clelimitatà,în ter:
prezisà', pe
rrrrrnifonetici, deci clacà,ocurenla lui poate fi pre-r'à,zutà',
lrr1zaanumitor particularitàli fonetice ale raclicalulli, avem de-a
l':r(iccu un aIr/morf f onetic'
În cazurile în care un alomorf nu apa're decît într-un context
rnric san într-un nurnà,r limital, cle contexte cale nu pct fi ind.icate
rrllfel decît prin enutnelàIe, alomorful respectiv reprezintà lln
ir,lomorf lexical.
Cìncl un alomorf caracterizeazà' o c I a s à, de contextet iar
rlislribulia lui nu poate fi circumscrisà,fonetic, el reprezintà un
rr,lomorf morf ologic.
Pentru limbile cu o flexiune redusà primele douà, categorii de
:rlr;tnorfepot sà,acopererde obicei, întrega clasà. Astfel, în en-glezà',
nrrrrfemul de plural se realir'p,àzàprin alomorfele fonetice [-q]t l-z]
si l-isl qi prin alomorfe lexicale ca [-ron] ; chi'ldrensau [-en] io$em.
Peítiu limbile cu o flexiune mai complexà,, cum este limba
r,orrrànà,, o clescrierea flexiunii presupune în mod necesar,categoria
rrlornorfelor morfologice. -A.lomorfelemorfologicc sînt cele care oferà
llil,criul clasificàrilor morfologice pentru astfel de limbi.
în -ri neaccentuat: dométti,i,cansílii,teritórii etc., ca ata,re
It'r.rrrirrir,1,
r,lr,pot fi consitlerrte alomorfe f ottetice.
Alomorfele -e qi -'uri apar în condilii foEetice similare, comp.
st'tullr-0 qi tren-u,rir.'templ=e,1í titl-ut"i, qi qaracterizeazra,fiecare, o
clrrsÍ,tlc cuvinte: ele rcprezintà,d.eci alomorfe morfologice"
{r l)aciL fotrtut tlo ysl. cultr:ltt o atralizir.rn i toI.elc.
 I\{ORFOLOGIE STRUCTUF, LÀ A I,IÀ,ItsII ROÀ,IANE P]TECIZ,{RI PRELIMINARÉ 49

Dimpotrivà, cînd paradigma unui cuvînt prezintà particula-

rìtà,!i stric-t specifícb,aberante, paractig-maare un caracter n e r e g u.l at.
(Neregularitàtea poate privi îh egalà,mà,surà,flectivele sau varialia
ratlicaluhri.)
Aprecíerea ca aberantà a unei particularità,li paradigmatice
imnlicà^deci un raport cantitativ, reprezentîndexceplia fa!à,
rle'reguIà,.
t7ó. Rud,icalul,reprezentînct elementul purtà'tor al unei anu-
manifestà, constant în tot cursul
4àZrrrr. ideale ale unui izomorfism perfect
expresiei, sà,rePrezinte o unitate
bà .qi comun-à întregii p-aradigme.
'l?iffi:ll";là?'#:T?x1
3i,1'jff
ìrresiein cursul flexiunii celor mài multe cuvinte flexibile, iar varia-
iio noat" fi rrartialó sau totalà,. Yarialia parlialà, a rad.icalului este
;1"-";i;t d.e óbicei prin fenomenul.a[ternan{elo.r fonetiee,iar varia(,irt,
totalà, este înregistratà sub clenumirea d'e sugi'eti'ait!'.''
1.ó.1. Ya-rialia parlialà, a raclicalului se tealizeazà'
prin aparitia pe anumite pozilii, în succesiuneade sunete care repl.e-
'consecin!à n€utralizar€a opoziliei dintre morfemele realizate prin ài"te tàAi.ahil, a unor elèmeíte d.istincte în diferite forme ale.para-
aceste afixe. àiÀ*"i, în timp ce alte elemente fonice se menlin constant în tot
cursul paradigmei.
Fénomeíul varialiei parliate a rad.icalului tr,oate.fi abordat
în mai multe mocluri gi'inclùs în termeni d.iferili în descrierea sincro-
nicà, a unei limbi.
Problema varialiei parliale a raclicalului_poa-befi discutata'
teoretic, fie la fonologie, tiè ta rnorfologie'-Cum de cele mai multe ori
acóaste'varialie, realízaíànin termeni fónologici, gu 9st9 condilion_atà
;ì;i;i fonotogic,'cei mai mulli lingviqti prefèrà, sà,o trateze în cadrul
morfolcgiei.
miilot- Aborc}atà, ca fenomen morfologic, varia!,ia parlialà a ratli-
specif iq. gi al alomorf elor morf ologice
catacterízeazà dif eritele parad.igme.
care calului este succeptibità cle d.iverseintérpretàri qi ca. atare cle d-escri-
Àii oiterite. O mod'alitate d.eclescriere,pretonizat'ó"maí ales de lucrà'rile

cuvintele care prin mijloacele cle realizare a flexiunii se inclucl

fur clase largi reprezintà,paradigmele ìregulate.
cal e total di fcri te c a l a- ;i ta-.

4- c 413
 M ORF OL OGIE,
T IRUCT URAL À Ll hl B l l R Oi \IA N E
^
care au în ved.erefaptele limbii engleze, o constituie prezentarea va-
rialiilor radicalului sub forma morf emelor de înlocuíre
$i a morf emelor discontinue; o secven.tà fonicà,pre-
zentînd. o varialie parlialà, este analizatà, în clouà,(sau mai multe)
elemente consid.erateca reprezentînd morfeme diferite, d.intre care
màcar unul se realizeazú ca morfem discontinuu.
Aqa, de exemplu, foot qi feet sìnt ad.eseoridescrise ca reprezen-
tîncl douà, morfeme: un morfem radical discontinuu [f ...1] gi utt
morfem reprezentat prin valialia lu -iy], care coresplnde yarialiei
d.e conlinut singular-plural. fn virtutea acestei corespondenle r-aria-
lia [u-iy], consid.eratàun morfem de înlocuire (regúaci,ae morpltemeg),
este înglobatú ca alomorf aI morfemului de plural alà,turi d.e {-es,
-s, -z], l-ranf etc.
În cazul unui cuvînt cu ch,ilil, ch'ildre+r,o analizà, consecventà,
de acest fel duce la clouà,morfeme d.iscontinue: [ó...lcl], pe de o
parte, [ay-i]...[ran], pe de altà,parte.
Tot la douà, morfeme discontinue se poate ajunge gi în analiza
unor cuvinte ca foot, feet, d.acà,considerà,m, cum procedeazà,unii
lingviqti e, cà,în feetplttralul este marcat nu nurnai prin varialia [u-iy],
ci qi printr-un afix 0.
l.lt.Z. Aceastà, modalitate de descriere a varialiilor parliale
ale radicalului, care poate fi adecvatà, pentru o limbà, cu flexiune
red.usà, devine foarte complicatà qi neeconomicà în cazul unei limbi
cu flexiune destul de bogatà,, cum este limba romà,nà,.
Descrierea varialiilor radicalului sub forma morfemelor d,is-
continue prezintà, consicleratà,d.in punctul de r.eclere aI flexiunii
romà,neqti, urmàtoarele neajunsuri :
(a) În limba romà,nà, sînt frecvente formeìe în care se înre-
gistreazà, varialia mai multor elemente ale sect-enlei fonice repì'e-
zentînd. radicalul : comparalia unor forme ca credf creaddf creai,dluce
la analiza: lcr-l I l-e-ea-l -tl d-z'[ -l l-fr|,1-àrl,l-i,l etc. Diferi-
tele forme ar trebui descrise cìeci prin formule complicate incluzîntl
adeseori mai multe ,,morfeme de înlocuire". Deoarece c1emulte ori
r,-arialia se asociazà,unor terminalii specifice, ea a,r trebui repre-
zenlatà,,atunci cînd priveqte partea de mijloc a raclicalului, sub forma
unui morfem discontinuu cu o parte variabilà,: {la--.rà1.. .d,m (-a[i,
-úrn..., -at, -înd'etc.)) de exemplu,dacà,ar.em îu r.edeleforme cum
I V e z i , d e e x.,
[7 0 , p . 5 1 1 ].
s C f . , d c e x.,
[2 3 ].
PRI]CIZARI PIIILIMINARE 51
sìnt : cdr"dmrcd,rali,cd,ram.. ., cd,ratrcdrînd,,{la<-à,1.. .fr (-i, -d etc.)}r
în cazul unor forme cum sînt car, car'i, card, etc.
Alteori, cînd varialia afecteazà,partea finalà, s-ar ajunge Ia
morfeme continue incluzînd elemente variabile | {ldo 21...fr(-d, -d,m,
-am, -at etc.)), {lz-dl...i} pornindde Ia forme cà ud) wdd, rrddtn,
uùat;'Înuzi.
cazurile în care varialia aîecteazà mai multe elemente fo-
nice din secvenla care reprezintà radicalul, s-ar ajunge la analiza
cte tipul: [cr-] + (e<-ea)+ (z<-d) | -i, (-înd,,-ut); lcr-l f (e<-ea)
* [d-z) )- -e (-em, -eam); lcr-] * (ea<-e) I (d<-z) + -d.
Pe baza unei asemeneaanalize s-ar ajunge la un tablou foarte
complex de alomorfe ale diferitelor morfeme.
Ar.înd în vedere verbul a, crade)am avea un alomorf al rnorfe-
mu-lui de pers. a fl-a sg. prezent /(e<-ea) (z<-d) -i,f, wr alomorf /(ea
<- e) (d<-,z) -dl al pers. a III-a prezent conjunctiv, un alomorf
i(e<--ea) (z<-d) -ut[ pentru participiu etc. Pentru paradigma verbului
a cdmta, am avea un alomorf lft*t) -z/ pentru pers. a fl-a sg. prezent,
i(t-!) -e/ pentru pers. a III-a prezent conjunctiv, /(t<-!)-af/ pentru
participiu etc. fn acest mod s-ar ajunge adeseori, chiar în cazù aîí-
xelor gramaticale, la alomorfe specifice unui singur verb, sau, în
orice cà2, comune unor grupuri foarte pulin numeroase cle verbe,
ial d.escriereaîn ansamJrlu ar fi foarte încàrcatà qi complicatà.
(b) Acest mod de analizà e neeconomic qi pentru cà màreqte
numàrul morfemelor radicale omonime :
Yerbe ca a creòleqi a uegte, clar tliferenliate, d.acàle analizà,m
în lcred--crez--cread,-f, respectiv fcrest--cresc--creasc-1,1i -e
etc., prezintà, omonimia [cr-1, dacà le analizà,mîn felul urmà,tor:
a cred,e:[CR-] -| {/e-ea/ l ld-zl + (-i,), (-e), (-ut) etc.) .etc.}
a uegte: ICR-I f {/e-ea/ f /sc-qt/ + (-i,), (-e), (-1ú)
(c) Nu existà un raport biunivoc între diversele varialii ale
radicalului si r.alorile gramaticale.
1.5.3 T,ingviqtii care au în vedere faptele unor limbi cu o fle-
xiune mai bogatà decît engleza au preferat sà, clescrie varialiile de
acest fel fà,rà sà distrugà, radicalul ca unitate.
Aqa, de exemplu, varia!,iile radicalului pot fi incluse în cles-
crierea unui sistem flexionar, respectînd, unitatea morfemicà, a,
radicalului, dacà le prezentà,m sub forma aqa-numitelor alternanle
fonetice s&u ca morfofoneme.
Aceste douà' modalitàli cle prezentare reprezintà, în fond. douà,
etape ale aceluiasi proces de clescriere: prezentarea varia,tiilor ca
 PREC]ZARI PRELIMINARE 53
52 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII RON,ÍANE

unei alternanle presupune o complicatà co.ndilionare-f oneticà,

alternan!,e presupune înregistrarea lor, stabilind tipurile qi, eventual, si morf ologicà, gi nu caÍacter riguros regu-Iatîn limba
condiliile în care se prod-uc, iar d.escriereaîn termenii morfonemelor r:omà,nà,, este mlai jutlicios qi ^re
mai economic ca alterna,nlele înregistrate
presupune reunirea, în plan superior, a diferitelor elemente prin care în cadrúl unui tip de flexiune sà rru fie cuprinse în d.escrie-reca a'tate,
serealizeazà,variafiile într-o unitate.N. S. Trubetzkoy, care a intro- ci sl fie înglolrate în structura radicalului, iar variafiile-acestlia,
d.usconceptul de morfonem, îl clefineqteîn felul urmàtor : ,,Cesid.ées ieznltat al àlternanlelor, sà, fie prezent aLe ca al'omorfe ale morfe-
1r.
complexes de deux ou plusieurs phonèmes susceptibles en fonction mului 10 tacl.ical
des conditions d.ela structure morphologique du mot d,ese remplacer Àroúd.Vorbim de cond.ilionare fone,ticà atunci cînd- o
I'un I'autre au sein d.'un seul et mème morphème, peuvent ètre appe- anumità, caracteristicà,apare totdeauna într-o ambi-
lées des <morphonèmes)" [90J. an!à, foneticà, datà,. Condilionarea morfologicà, pre-
Acest mod d.e d.escriereacceptà, ca premisà, fund.amentalà, icleea
supune iimitarea unei caracteristici la un anumit tip,
cà, acelagi radical poate fi reprezentat, în cadrul cliverselor
forme ale unei anumite paradigme, prin secvenle fonice mai mult Ia o anumità clasà (la o conjugare' de exemplu).
1.5.4. ctnsicleràm deci diversele secvenle fonice în care apar
sau mai pufin deosebite. O asemeneapremisà, este perfect înclreptà,-
lità pentru limba romànà,, d-eoareceîn cazul a numeroase cuvinte membrele diferitelor alternanle ca alomorfe ale radicalului.
flexibile, radicalul ràmîne constant (fàcînd abstraclie de varialiile Aceste alomorfe reprezintà, secvenle fonice catacberrzate, de
f'à' o Parte comunà tuturor
de accent) în tot cursul paradigmei, ceealce permite izolarea clarà a
unei serii de terminafii, care pot fi detaqate apoi qi din formele cu , realízatà în diferitele forme
rre ale alternanlelor. Deoarece al-
radical r,-ariabil; parad.igma cu radical constant a verbuhi a ara
permite rzolarea unor flective ca -fr, -i, -d, -d,m,-u!i, -òí etc., serie pe rlii finale a radicalului, elementele
ui cu terminafiar Partea comunà,,
ca e o regà,sim în forme de tipul : cîmt, cînli, cîn|,d, cîmtd,m,cîntali'
elementul sau elementele de la
cîntd, ete., leg, legi, Leagd,,Legd,m,legali, leagd etc., prin detaqarea
începutul secvenlei fonice care constituie radicalul. Avînd- în vedere
cà,rora ajungem la d.elimitarea radicalelor variabile cîmt-, cîn!- ;
l,eg-,l,e!-, Leag-etc., rezultat aI alternan\elor tltr, gl!, e[ea etc. Tot a,sa, ,""ri*tà, structurà, a alomorfelor morfemului radical, nu putem include
12 cu varialie par,tialà a radicalului- verbe care,
degajarea unor afixe -e, -'i în parad.igma unui substantiv cu rad.ical în categoria verbelor
constant d,e tipul pîine, píi,ni permite delimitarea unor radicale va- i^ o í*o, prezintà, în parad.igmà, varialii ale radica,lului afectînrl
riabile în paradigme ca fl,oare, fl,ori,, carte, cd,r!'i (floar-, flor-; cart-, p-t"u, tui iniliatX : forme ca, l,ua,nx)i'ei', conlin,radicale t o t a I di-
cd,rl-, rez:ultate din alternanlele od,ló, ívlii, tl!). Ca atare, în virtutea ierite fonetic qi se încad.reazd' in categoria verbelor cu radical total
d.istribufiei similare constatate, consid.erareaacestor secvenle fonice a verbelor cu paradigmà' supletivà'
parlial cliferite ca realizàri ale unei ryi aceleiaqi unitàfi morfematice variabil, deci
este perfect justificatà. considerareaacestor formeca reprezentîndo paradigmà
Aceastà,
Inglobarea elementelor fcnice variabile în radical este îndrcp- u n i c à, poate fi justificatà, distribulional sau semantic.
tà!ità, qidacà avem în vedere faptul cà,aceleaqivarialii apar uneoli probtemà,iu intereÀeazà,însà,în prezenta cercetarerîn care am consi-
atît în flexiune, cît qi în d.erivare, cf.129), 1211,în flexiunea verbalà, àerat ct a t e unitàlile lexicale qi paratligmele lor'
si în cea nominalà,qi, mai mult decît atît, pot fi asociate chiar în cursul
unei anumite paradigme unor valori foarte cleosebite.Situalia semna- 10 Termenii morfem gi atomorf utilizali in Iegàturà cu raclic_alulplesupun o làrgire
molfcrne - cf' 1'2'5) 9i nu
latà, se opune net includerii acestor r-arialii în flective (sub formà cle a sensului (radicalul poate'fi reprezentat 9i'prin mai multe
se justificà decit printr-o comoditate terminologicà'
morfeme continue sau discontinue) sau tratàrii lor ca unitàli morfe- . 11 Pentru acelaqi mod de a pune problema, v' 9i [55] ; o amplà ju'stificarc a
matice independ.ente. acestci solulii in desciierea varialiei ra<liialului dà O.S.
Ahtnanova [2' p. 52 urm'l'
Dimpotrivà, avînd. în -r-ederefaptul cà, un rad.ical poate fi ls în limba romànà actualà nu apar substantive sau adjectivc cu paradigmà
afectat cle mai multe alternanle coocurente vocalicesau con- supletivà.
sonantice qi cà,realizarea unuia sau altuia d,in elenrentelemembre ale
 54 MORIOLOGIE STRUCTURALÀ A LINIBII ROMANE
S U B S TA N TIV

AlNALIZA

2.0- Dintre pà,rlile cle vorbire flexibile, substantivul- prezintà,

listele stabilite)au ca prim element fonic o consoanà.
Yocaleler a cà,ror varialie nu este aqa cle strict d.epen-
dentà de pozilia fa!à, cle terminalie, au un comporta-
ment special atunci cîncl constituie iniliala absolutà,
a rad.icalului. In aceastà, pozilie, vocalele care
pe alte pozilii se încadreazà în diferite alternanle rà,-
mîn in\rariabile în toate formele paradigmei.
Aqa, de exernplu, [a] se conservà,în toate formele în
în limba romà,nà^flexiunea cea mai reclusà,: parad.igma lui înglo-
l>eazà,în general, dacà,facem abstraclie d.earticol, maxjmum d o u à'
i, în cazul unui restrîns numà,r de substantive, t r e i forme.
cn tot caracterul restrîns al parad.igmei, varietatea flexionarà'
:l substantivului e foarte mare. aceasta se datoreqte numà,rului
mare de alomorfe prin care se reahzeazà,d-iferitele morfeme.
2.0.1. Analiza formelor flexionare ale substantivului, considerate
în afara categoriei determinàrii, se epuizeazà,jntr-o .singurà etapà :
segmentarea a,re ca rezlltat d.egajarearad,ical'uLwiqi. a unli ftecti,a
,níanatiaabil, care exprimà clirect numà,rul ,si cazul.prin opoziliile pe
care le reali'zeazà,,iaf ind.irect, prin asociereaanumil,or serii de desi-

1.5.5. Consicleràmalternan{e, d.ecile inventariem ca fenomen

m o r f o I o g i c (nu numai fonetic), diferenlele fonice pertònenle
din punctul cle ved.ereal comunicàrii. Astfel, înregistràm moclificà-
rile consonantice produse în urma contactului cu -e (vocalic sau con-
sonantic) numai atunci cîncl modificarea constà, în înlocuirea unui

Avîncl în vedere aceste precizà,rini se pare mai aclecr-at,pentru

a d.enumifenomenuld.iscutat,termenul de alternan!e f ono-
logice.
tura formelor.
2.0.3. În clestul c1emulte cazuri însà, formele flexionare ale
13 cf. substanti.r.ului admit rnai multe moclalità,li de segmentare. In ase-
[941.
l a A c e a s L à rva i' ia fie n u e ste n ici d in p u n cL dc vetl el e fonol ogi c consi deral à
perti -
menea situalii, optà,m pentru solu,tia care p-ermite o descriere qi o
nenti (r/:rld.). clasificare morfologicà, cît mai simplà, (cf. 1.3.0')'
 M ( ) RF OL OGIEST RUCT URAL AA LIMB II R OÀ IÀ N É SUBSTANTIV
JO

(1) O categorie d.e substantive ale cà,ror forme sînt susceptibile (3) Susceptibile d.e mai multe moclalità,li de analizà, sînt qi
de diferite segmentà,riconstituie substantivele de tipul l,ucruflucr"u,t i,, formele substantivelor feminine cle tip:ul steafstele.
bi,rowlbirouri etc. Compararea celor douà, forme permit segmentàrile :
Structura fonemicà a formelor acestor substantive admite, (a) ste-a sau (b) stea-fr
analiza:. ste-l,e ste-le
(a) Lucru-U sau (b) l,uu-u
lucru-ri Iucr-uri,
Compararea cu diferite alte paradigme pune în eviden!à a\-arÌ-
tajele analizei (b) : aceasta permite degajarea unui flectiv -ur'i de
plural, pe care îl regàsim în flexiunea unui mare numà,r de substan-
tive ca tren-U ftrem-uri, rol,-frlrol,-uri,, aînt-frlaînt-uri etc.
Opliunea pentru analiza de tip (b) este sprijinità qi d,e consta-
tarea cra,în general, în limba rom6,nà unui radical terminat într-un
grup muta cum Li,quid,aîi corespunde un alomorf pozitív, fa!à, de
rad.icalele cu alte terminalii consonantice, care aclmit adeseori alo-
morfe -fr ale aceluiaqi morfem : act-ftf act-e, dar teatr-ufteatr-e,pom-fri
porn-,i, dar codr-ulcod,r-i,car-Bf car-i,, dar i,ntr-uli,ntr-i. Dttpà, radicalele În asemeneasitualii opliunea pentru una sau alta dintre segmen-
cu aceastà,finaià,, opoziliile privative sînt înlocuite prin opozilii echipo- tà,rile posibile este arbitrarà, I forme c^ ornj oameni. p_ot f i analizate
lente. sau în^: om-frloamen-i, sau în om-frloam-en'i, atribuindu-se neregula-
(2) O dubtà, posibilitate de analizà oferà, o d.estulde largà, cate- ritatea fie unei varialii alrerante a rad.icalului, fie prezenlei unui
gorie de substantive feminine, cum sînt : ba'ie, Ld,m,îie,care ad.mit, flectiv d.eplural specific ryi,ca atare, aberant.
posilrilità.tile de segmentare : Sàràóia flexiunii substantivale, red*sà Ia un minimum extrern
(a) bai,-elbd,i-fl sau (b) ba-ielbd,-i, tle d.ouà,forme, anuleazú în situaliile cle acest fel criteriul econo-
ld,rnî,i,-e ldmî-i,elld,mî-i miei sau al coerenlei descrierii.
ll,d,mîi,-fr (5) Alàturi de substantivele a cà,ror paradig-mà,cuprinde douà,
Analizu (a) pare mai fireascà,dat fiincl cà l-il apare în ambele forme, iimba romà,nà cunoaqte un numà,r restrîns de substantive
forme, deci în cadrul întregii paracligme, si, în general, elementele cu o singurà, formà'.
constante aparlin radicalului. Dar, acest mocl de segmentare duce
Ia statrilirea unui tip de flexiune cu totul exceplional în sisteinul no- În cazul unora d.intre acestea, forma unicà, poate apà'rea în
minal romà,nescsi anume, încare pluralule marcat prin d.esinen|a -fr, t o a t e contextele specifice formelor flexionare nominale qi, în
pe cînd singularul e marcat pozitiv. Opoziliile privatir,'e, destul de. acesícaz, a\rema faceìu slbstantive invar ia b ile. Din aceastà,
frecvente în flexiunea numelui romà,nesc, sînt întotdeauna privative clasà,fac parte substantive :
în favoarea plura1uIui (comp. pornfponui,trcn[trenur'i,, actlacte - masculine: och'i, aric'i'
etc.). - neutre : murne) cod,'ice
Deci raportarea la sistemul flexionar nominal în ansamblul - feminine : 6nod,ldtoare,Iwn'i etc.
sà,upune în evid.en!àd.ezavantajelesegmentàrii (a) qi îndreaptà aten'
lia spre modul (b) de analizà, Segmentarea ba-ielbií-i d.uce,de altfel,
Ia degajarea unor flective [-ie], l-i], pe care le regà,simîn numeroase
paradigme cle tipul famili-ierlfamili,-i, sani-[e lsan,i-i etc.

1 În acest caz glafia nu concorclà cu proltuntarea.

 M ORF OL OGIEST RUCT URAL AA LIMB II R OMÀ N D S U B S TA N lIV

Avem deci:
crisd, músív cdrte basmd, trén
case mése cl,r{i busrntil,e trénul
cúsele mései, carlii basmdl,ei, trénu.ri
etc. méselor cirtrilor basmtil,ele trénurilor"
(6) O situalie similarà sub aspect flexionar au o bunà parte etc. etc. etc. et c.
2.I.2. O categorie mult mai restr.însà,de substantive se carac-
din substantivele def ective, d.eci cu paradigmà incompletà. prin mo'biIi
herizeazà, tatea accentului în limitele rad.ica-
În cazul masculinelor (sau al neutrelo-r) siniutariae sai ptu,
I n I u i2. Prezintà, aceastà,caracteristicà,o serie cle substantir-e neutre
raliae tamtum caracrerul defectiy al paradig;nei implicà particulari-
terminate în -o neaccentuat :
tatead.ea fi invarialril a sulrstantivului, deoarece.în cazul rad,i,o- rud,ióu,ri, raili,óul etc.
genurilor menlioirate varialia de expresie e d.eterminatà,numai ile
stti,di,o- stud,i,óuri,,stud,i,óu,letc.
categoria
- de numàr'. zéro - zeróLLyi,zeróu,l etc.
Pentru sulrstantivele feminine caracterulde defectiv (de numàr)
În aces-uca,z d.eplasareaaccentului se ploduce în raport cu ca-
ai paradigmei nu e asociilt necesar cu invariabilitatea. Substantivele
tegoria gramaticalà, a pumà,rului qi a determinà,rii 3.
feminine defective de plural se grupeazà din punctul de veclere al
Notd,. In ce priveqte substantivele frecrent între-
flexiunii în d,ouà,sruDe i
buinlate, se constatà în limba actualà, tenclinla d.e a,
-substantivé variabile, realizînd opozilia N. Ac./G.D., extind.e accentuarea lui -o si în forma de singular.
ca mi,ld, etc. În ac:st caz se dezvoltà, dupà -d un r,r, semilàcaLc
-snbstantive invaliabile, ca ci,ttsle,
sete etc., în para- (rad,i,ów,ca bi,róu).
cligma càrora opozilia specificà,de caz este neutralizatà,. 2.1.3. Mobilitatea accentului caracterizeazrasi substantivele
sord,qí norir,, accentuate pe prima silabà, la nominati'i'-acuzativ sin-
ACCENTUL ÎU TLNXTUNBA SUBSTANTIVUI,UI gular, pe cea d.ea d.ouala genitiv-dativ singular qi plural : sórdlswróri,,
nórdfuuróri.
2.1.0. În paradigma substantivulai, accentul, care caracteri- Abseroa!òe. Avînd în vedere faptul cà,în categoria d.iscutatà în
zeazà, global forma sulrstantivalà,, aîecteazú î n t o t d. e a u n a 2.1.2., care e mai nurneroasà,, cleplasareaaccentuluinu depà,-
rad,i,colul;acesta este reprezentat cleciprin asociereaunei componente qeqtelimitele radicalului, structura tonicà a formei de plural
segmentale cu o componentà,suprasegmentalà. Ca urmare, flecti,t:el,e ar justifica analiza swrór-i, nurór-i,. Existenla în timlra
substantivale, ca qi ceie adjectivale, de altfel, sînt întotd.eauna vorliità, mai pu.tin îngrijità a unei forme sore (sorsi, mele,
atone. alà,turi d.e surori,i mele) aratà,, însà, cà, -ori, e interpretat de
lIofd. Flective accentuate prezintà, numai substan- vorbitori ca desinen!à,.
tivele atti, curó etc,. 2.I.4. Accent mohil în limitele radicalului prezintà, la mulli
vorbitori, qi substantivul mi,jloc accentuat pe prima silabà (míjloc)
2.1.1. Consideratósub aspectul accentuàrii,flexiunea nominalà la singulart pe à doua^(mijlodce),la plural.
se caracterizeazà',pentru majoritatea covîrgitoare a substantivelor ro- Itrotd. Ind,reptarul,ortografic ortoep,icqi, de pm,ctua!òe
mà,neqti,prin pozilia f i x à, a accentului. -A.cestacaracterizeazà,t n a ' recomandà aocentuarea arrtbelor forme pe prima
din silabeleradicalului mereu a c e e a q i, chiar dacà,schimbareaflec- silabà : míjloc, míjloace.
tivelorfacecalungimea silaliicà,a diferitelor forme sà,nu fie egalà. Nu
influenleazà,structura tonicà,a formelor substantivale nici variagia ra-
2 Spre cleosebire de verb, ìn fl c x i unea c àrui a ac c enl ul c arac l c ri z eaz à întotdeauna
dicalului. Badicah-Llràmîne accentuat pe aceeaqi silabà, chiar dacà,
aceeagi silabà a rarlicaÌului, dar se poate depl as a rl e pe rac l i c al pe fl ec ti v .
aceastà silabà, este afectatà, tle diferite alternante. 3 Acest tip flexional a fost pe l arg di s c utal de L. Onu
[71].
60 N{ORFOLOGIESTRUCTURALÀ A LIN{BII ROMÀNE
2.1.5. Componenta accentuatà, a formelor parad.igmei suJr
stantivale, rad,'icalul, variazà' ca lungime silabicà (afirmalia are în
vedere lista examinatà,) între 1 gi 5 silabe.
Substantivele cu radicale mono- qi Lisilabice reprezintà clasele
cele mai numeroàse. .b
Radicalele i s i Iab i c e realizeazà,atît structtra ú - t4a,
cît qi 2 - 1+. Subslantivele feminine si masculinecurad.icalhisila-
bic se repartizeazà carecum egal între cele douà, tipuri accentuale I
în categoria neutrelor mai numeroase sînt cele avînd rad.icalecu struc-
trra 2 - i+.
Radicalele mai lungi de 2 silabe sînt, avînd. în vedere lista exa-
minatà, destul de pulrn numeroase qi sînt accentuate, în majoritatea
covîrqitoare a cazurilcr, pe ultima sau penultima silabà.
Radicalele t r i s i I a b i c e realizeazà' structurile accentuale
3 -2 -i+ qi 3 -2 -1#, în cazttl substantir.elormasculine,femintne
qi neutre.
Structura í-z-t # am înregistrat-o numai la neutrele cu
accent mobil : r"tid,'io,, stúd'i,o.
Notd,. Caracterul oarecum izolat al acestui tip accen-
tual în cadrul adjectivelor trisilabice explicà', poate,
mobilitatea accentului.
Radicalelede patru sau cinci silabe nu realizeazúin
cuvintele înregistrate decît structurile 4-3-2 -Î#, a-3 -Í-1$ qi
5-4-3 -2-I#, 5-4-3-2-7+ (cÎ. anena 2).
Substantivele neutre din lista noastrà prezintà radicale de
maximum 4 silabe. Radicalele cle 5 silabe, foarte pu,tin numeroase,
apar în 5 substantive feminine (î,mbund,td'!íre,posibi,litúte) uniaer-
qí organi,zti{i,e)qi 2 masculine (acad'emi,cid'nqi tsiee-
sitrate,ciail,i,zritrie
preqed,ínte).
Se constatà, deci cà, silaba tonicà, a raclicalului se situeazà
în imed.iata apropiere a flectivului, preced.înd.u-l d.irect sau la inter-
val d,e o sitabà. În cazurile pulin numeroase cînd accentul e despàr-
lit de flectiv prin douà, silatre neaccentuate, se constatà, tentlinla
de a-l apropia d.e flectiv în acea zonà' a parad.igmei în care flectivul
e realizat pozitiv - cî. rdili'olradi'óuri, rudióu,|, etc.
a Semnul
# = n o te a zir p u n ctu l tle ju n cttr r ir t l i ntrc Iadi cal qi fl ecti v.
SLItsSTANTIV
FLBCI'TVELB SUBSTANTIVALE
2.2.0. Flexiunea substantivalà cuprincle în limba romànà-
un numàr clistinct d.e forme dupà cum includem sau ntl în disculie
categoria determinàrii realizatà prin articol.
Dacà facem abstractie de vocativ, care' ca gi imperativul în ca-
ctrrulparadigmei verbale, are o situalie specialà',flexiuneaunui substan-
tir., consid.eratàîn afara categoriei d.eterminàrii, cuprincle, în majo-
ritatea covîrqitoare a cazurilor' maximum douà forme. Implica-
rea determinàrii clefinite riclicà numàrul formelor clistincte ale unui
snbstantiv la maximum Da s e : cf. casd,,ca,se)co'sa'tcasei, casele,
casel,or;stea, stele, steaua, stel,ei,stelele,stelel'o'r.Declinarea cu articol
ned.efinit adaugà, prin varialia elementului prefixal, încà, 4 situalii
clistincte.
Aceste forme si, ca urma e, flectivele pe care le inclucl, sînt
susceptibile c1e a exprima mai multe valori, variind. dela,
un tip de paradigmà, la alta, ceea ce determinà, anumite sincretisme,
annmite omonimii specifice.
Categoria numà,rului impune în flexiunea substantivului dis-
tinclia dintre douà, forme : singular qi plural. Categoria d.ecaz deter-
rninà,,la rîndul sàu, în cadrul zonei parad.igmatice a fiecàrui numàl'
maximum douà, forme : în limlra romà,nà', Îlexiunea substantivaià
presupune cel pulin omonimiile nominati,a : o'cltzo'tòD ryí gett'itirt:
clatda5. Formele corespunzînd. valorilor de nominatitt : acxLz&tia
,si genitiu : d,atiale vom indica în cursul expunerii, pentru simplifi-
carc, prin K. ryi Kr6.
2.2.1. Flectiuele substantiual,e cl,enum.úr qí caa
În afara determinàrii, paradigma sulrstantivului includ.e, pen-
care permit d.ega-
tru cele mai multe, clouà forme sintetice,
jarea a cLouà flective enclitice, nean aliz ab ile.
2.2.I.1,. Pentru singui,ar, I(, poate Îírealizat' prin urmàtoarele
afixe :
t-à,1 pentru feminine : casd, boltd', treabd,etc.
pentru masculin : poTtd',tatd,
5 V orbi m, refel i nc l u-neìa l l ex i unc a s ubs tanti v al à, c l e omoni mi a ac es [ot'
cazuri avìnd in vedere realizalea lor clistinctà în flexiunea anumitor pronume.
6 Simbolul K f àrir altà iudicalic are în verL re singularul, in opozilie cr.r Ii pl.'
care i ntl i cà pl ul al ul .
62 ]\'ÍORFOLOGIì]STRUCTURALÀ A LIMBII I{OMANE SUBS'L\N'IiV 631

[-e.] pentru feminine Iume, floare, ,id,eeetc. t-ó] pentru neutre i caro
pentru masculine cîine, mwmte etc. t-il pentru feminine : bd,'i,se'i,id,ei',fami,li'ò etc.
[-ie] pentru feminine : baie, fami,lie [famìIile] etc. f-il pentru neutre : bici, mec'i etc.
-fJ pentru feminine para, sa,, înad,ldtoure,foame, ci,nste pentru feminine : bol!ò,trebi,,lumi,,flori etc.
etc. pentru masculine : ptopti-?
pentru masculine ? potnT cloctor, pu,i, unch,i, etc. l-e] pentru masculine : cî,'ine,mumle, tnte-g
pentru neutre : tren, raport, sem,inar, rad,io,nu,m,eetc. pentru feminine 1 ca,se)mese etc.
[-u] pentru masculine ; metru, m,ini,strw etc. f-lel pentru feminine : parale, zile etc.
pentru neutre : teatru, lucrw, fuimeniu ld.omén!u], [-ótt] pentru feminine : ,nurori, surori
etc. -fr pentru masculine : porn) doctor, ?ui, u'tl'ch'i
f-1,] pentru masculine : leu, bow etc. pentru neutre : tren, raPort, mume
pentru neutte ; rîu, brîu, tnu,ze,u)rach,i,u, domeniu, pentru feminine : înad,ld'toare,l,um'i,ci'nste
lctoméniul etc. Compararea afixelor K' qi K, singular aratà,cà'pentru substan-
Notd,. Domen,iu,cn qi o serie de aite substantive (coia- tivele masculine qi neutre cele d.ouà,afixe sînf o m o n i m e. Fas
s.ili,tt,,d,ecemiu,fotoli,u etc.) terminate în diftongul exceplie substantivele tatd, goqd, pentru care afixele l(t qi K, p o 1,
-'iu neaccentuat, cunoaqte în limba actualà, douà f i diferite.
pronun!à,ri : cu diftong descendent sau ascend.ent. Dimpotrivà, substantivele feminine prezintà, de regulà, afixe
deci fdoméniu] sau fclómeniql. în lucrà,rile .,.o"mal cliferite în formele K,. qi Kr.
tive existente nu se precizeazà, care pronunlare Fac excep,tie un numà,r restrîns de substantive caracteúzate
tretruje consid.eratà,corectà,.Avînd în r.ederenumà,rul - Kz : fr : înad,ldtoare,lum'i, cinste etc.
printr-un afir K,-plural
-
mare de substantive terminate în -r,r semivocalic 2.2.L.3. La omonimia afixelor, qi cteci a formelor Kt qi
(leu, rîu, rach,iu,,pard,esiuetc.) ar pà,rea mai justi- Kr, este generalà ; în flexiunea,nici unui substanti'v romà,nesc nu se
ficatà, cel pulin morfologic, pronunlarea cu diftong face la plural distinc.tie între Kr $i Kr.
descend.ent. Cu toate acestea pare mai frecventà, Afixele de plural pot fi :
pronun,t,aleà-iu. [-e] pentru feminine : case) mese et'c.
t-úl pentru nerttre : atu pentru neutre : rapoarte, teatre, bi,ce,muzee etc.
t ó] pentru neutre : cúro t-iel pentru neutre : brîi,e, chi'pie fkipíie] etc.
[-'] pentru neutre : b,ic,i,meci etc. [-t] pentru feminine : bol,!i',lumi,,flori etc.
lrentru masculine : pomi', d'octori,cîi,ni',munli, ltopi etc.
t-Uàl pentru neutre: (numai) otlri
f-ll pentru feminine : bd.,'i,se'i, i'ilei, famil'i'i, etc.
pentru masculine : lei, boi, etc.
pentru neutre : dornem'ii,,sem'ínarii' etc.
lIoúd. Inctiferent de calitatea fonicà a lui i din forma
2.2.L2. Forma d.e singular K, poate fi realizatà prin afixele :
tìe singular (vocalà,:-tiefsau semivocalà: -iu),la plural,
l-àl pentru rnasculine : poptd,,tatd, -i' reprezentînd finala radicalului este întotdeauna
[-u] pentru masculine : metru, m,i,tl,istruetc. r.ocalà,- terminalia este rJ.ecíl-iif : ldoméniil, de
pentrn neutre : teat,ru, lucru el,c. exemnlu.
t q ' l pentru masculine : Ieu, bou etc.
pentru nentre : grîu,, b'rîu,,,ou, chi,pti,u,,
donr,eni,ueIc. 7 t't
I) op t t .
[ ír] pentru neutre: alz 8 (lf. tate , i .
q64 MORFOLOGII STRUCTURALA A LIMBII RONTANE S L'tsSTAN'IIV 0i)

pentru masculine i metri) minigtri etc. Aceste afixe caracteúzeazà,vocativul substantivelor masculin
t-il
pentru feminine : parat"e,zil,e etc. si neutre.
[-le]
pentru neutre : atal'e, curale Notd.l. Neutrele ryimasculinele neanimate realizeazil
[-óle]
vocatir.ul iclentic cu nominativ-acuzativul singular
Notd,.în limba actualà,,se folosescqi plurale în -u,ri:
numai însolite cle un cleterminant (exc. cele care
atuuri, caróuri.
pentru at'L-e la nom. : soare!)
f-urt] neutre : tremuri, lu,cruri, meciuri, rad,'iou,r'i
etc.
pentru feminine : treburi,, I'ipsuri etc, 2. Preferinla pentru folosirea vocativului omo-
nim cu nominativul în situa.tiile în care substantivul
[-órt] pentru feminine : surori, nurori etc.
-fr pentru feminine : înod,ldtoare,luni etc. este însotit cle un d.eterminant se constatà Ìa toate
genurile si numerele.
pentrn masculine : och'i, aric'i etc.
3. Afixul f-el nu se întrelruin\eazú în limba
pentru neutre : mulne) cod"íce
actualà, la neu.tre qi la masculinele neanimate.
Obserr-alia care se impune d.in examinarea afixelor cle plural 4. La masculin singular, deosebit de frecvent
este cà, acestea sînt, cu r&re excepfii, cliferite d.e afixele Kr : Kz este vocativul iclentic cu K, - Kz, în cazul numelor
singular la sulrstantivele masculine qi neutre, pe cînd în paracligma proprii (de care nu ne ocup_àm însà, în aceastà. cle-
substantivelor feminine afixul d.eplural, K pI., este omonim de obicei scriere) lon /, Stefan,! , Radu ! (paralel cu Io,nne! ,
cu K, (sS.) qi diferit cle Kt (sg.). Stefane! , Radule!) .
Aceastà, particularitate nu este însà, generalà, tlat fiincl cà, în Yocativul poate fr exprimat qi prin afixul [-o] sau prinl;r-un
cazul unei ciase pulin numeroase de substantive feminine se înregis- afix omonim cu cel cle K, :
treazà,afixe Kr, K, qi K pl. distinctel cÎ., de exemplu, treabiltrebil Dulpeo!s
fato!
I ti,1tst I li,1tswi.
lrebnri, lipt sra
fatd,! aul,pe!,l,und,!
În cazul unui numà,r restrîns de subsfantive masculine,femi- Aceste afixe caracterizeazú vocativul substantivelor feminine.
nine qi neutre se înregistreuzà K, sg. : Kz s9. : I( pl' : 0. Ele
reprezintà, categoria substantivelor i n va r i a b i I e . rYofd. Aceleagi moclalità,fi cle exprimare se înregis-
treazà Ia numele proprii : Ioano!,Ioana! qi Ioand,!
(prin analogie cu fatd,, sord,etc.).
2.2.2. Flectiaele cl,eoocatia
La plural, pentru toate genurile, afixul de vocativ este [-lor]
Yocativul se caracterizeazà'prin posibilitatea de a fi exprimat sau omonim cu a,fixul K pl. :
prin mai multe afixe, d.e obicei în raport d,e varialie liberà,. frali,l,or ! fetel,or!
Aceastà,formà, cannlà, apare mai ales la sulrstantivele cuprin- tlomni,lor! d,oamnel,or
!
zînd. în semantica lor tràsàtura personal ryianimat. Folosirea la vo- cod,ri,Ior! florilor !
cativ a celorlalte substantive presupune personificarea. bd,ieli! surori (d,ragi)!
Yocativul se caracterizeazà',în afara afixelor segmentale, ,si tooard,si! surate!
prin prezenla unei componente suprasegmentale specifice si anume d,eal,uri(al,ecoTtitd,riei.mel,e)! pddwri (bd,trîw) !
intonalia, care are un rol d.eosebitd.e important în caztrile cod,ri (secu,lari)! etc. etc.
frecvente de omonimie a vocativului cu nominativ-acuzativul. Repartilia afixelor d.evocativ, d.istincte de cele ale afixelor cle
Afixele c1evocatir- pot fi : nominativ, coincicle, în liniile sale principale, cu genurile.
[-e], f-ule] sau un afix omonim cu cel de singular (Kt:Kr) : 0 Intre uulpe! qi uulpeo! se stabileqte o deosebirc scmanticà pr.ima
bd,iete! ! trevtule!
cod"ru'Ie : îormà de vo-
rîu (ad,înc)! cati v se i ntrcbui nteaz à c u s ens ul propri u (c î. V ul pe, tu mí-ai fttrat gl s c a..., c r)a tl e a
bdi,atul,e! tloua cu sens figurat ualpeo ,,viclcano").
Jrate ! rnpil (drag)! soare (sfînt) !
l. , c. l?l
oo MORFOLOGID STRUCTURALA A LINTBII RO\,TÀNE s UBSTANl'I! bt

CLASIFICAREA SUBSTANTIVELOR ÎN DECLINÀRI Acest tip flexionar: poate fi realizat prin seriile de afixe :

2.3.0. Alixele înregistrate în urma examinàrii flexiunii substan- A l1l 2 le | 4, | 5 1617l s

tivale romà,neqti se organizeazà,într-un numàr destul d.e mare de I r i l l fl
serii.
2.3.1. Avînd în vedere n u m à,r u I afixelor 10 care se reali-
Kr -a -(i)e -s -a -(i c )à

zeazà,în paradigma unui substantiv, distingem douà, clase de sub-

stantive : Kr(:K pl. -o rl -l c -(e l )e
- substantivele invarialrile, pulin numeroaserqi
- substantivele v ariabite, reprezentînclmajoritatea sub- castt sP,erA soîú Iume bctie pafa t'îtttlttttícit
F.r
stantivelor romà,neqti. fatù uioarú nofa durere familie manla
'substantivele variabile se grupeazà la rîndul lor în douà,clase : (popù) ídee stea

(a) Substantivele cu t r e i forme d.istincte. Aceastà, clasà Tabel ttl 1

numeric foarte restrînsà cuprinde substantive f eminine prezen-
tînd. în flexiune seriile de afixe : Aceste serii cle afixe caracterizeazà, exclusiv substantivele
Kr: [-à,], [-e] feminine. Singura exceptie o constituie substantivul Ttopd,,apartinînat
Kr: l-el, [-i] masculinului.
K pI. : [-uri] Diferitele serii cle afixe caracterizeazà, grupe numeroase de
ca un caz cu totul izolatt substantive. Fac exceplie seriile 3, 7 qi 8 specifice unui numàr
Tot în aceast categoriese încad"reazù, restrîns de cuvinte.
snbstantivul tatù, cu afixele : Kt : [-à]
(B) car^ctetiz te prin omonimia
I{r: l-el sau [-à] ^Categoria substantivelor
Kr : Kz. In parad.igma acestorar opozilia se îea'lir'ea'zàîntre formele
I( pl. : l-'1.. de singular qi plural, opoziliile cazlualefiinct total sincretizate, d.eci
(b) Substantivele cu d. o u à forme distincte. Aceastà, clasà, (Kr:Kr)fKpl.
în care se încadreazà, majorít'atea covîrqitoare a substantivetror clin
limba romà,nà,,se subd-ivide, la rînd.ul sàu,,în funclie de r e P a r , Acest tip flexionar poate fi realizat prin urmàtoarele serii de
t i ! i a celor douà, forme în cad.rul paradigmei, adicà în ra,port cu afixe :
omonimiile specifice.
Pe baza acestui criteriu d.istingem : Br
(A) Categoria substantivelor a cà,ror flexiune se caracte{izeazà'
prin omonimia
r:Kz
Ktsg' : 6 P1'
În paractigma lor,.9 formà K, se opulre alteia Ka: I( pl, -i
deci Kr * K, ( : K Pl.) tt. 'ì

1 0 F a c e m ab slr a clie în a ce a stà cla sifica lc d i'r'ocati 'rr

:
pom metru ,
-; i. ; (pow)
doctor .ministru 1 ' Itou' . I nrtnl e (tatà)
u Includerea in paranteze a lui I( pl. atc ig vederc cxi sl rnta unei cel cgoti i
< l c s u b s l - a u t i v e d e f e ctive d c p lu r a l, d e 'l i pul mi & Í, carc au totri i i x, f- i tr.
 68 I\4ORTOLOGIE STRUCTUÌIALÀ A LINII-III ROÀf/iNE
r-{Ìlt'Iv
sr,rBS

l) l

i'l ri4 .1 '1 8 2,3.2. Red,'ueereúalonzarfelor. Comparareaseriilor c1eafixe care

prezintà aceleaqi omonimii sub aspectul afixelor concrete pe care le
_u cuprind. qi aI ocurenlei lor pune în eviden,tà,existenla între ele a unor
_r -Lr(-n) o(-'r) -fr anumite raporturi care cluc la cuprinderea lor în clase de alomorfe
structurate într-o ierarhie de alomorfe morf ologice, f one-
-La _ ( i) e _c -l -ll -(u)à -ete tice qi lexicale.
]
_ i_ _ 2.3.2.7. Examinarea seriilor cle afixe cuprinse în grupul A
In0f teatrLt D]
t...
Dtt.t consiliLt s fnl l ndr OTL (QJ)
(tabel 1) aratà, cà:
^ru ) (a) Seriile 1 qi 2, care prezintà, un afix comun -d la singular,
cur eremplu l) r r r u , g n tr cct dom eni Lt
I
curcu0eLr
J dar afixe distincte d.e plural, reprezintà serii ired.uctibile
muzeLr I la nivel fonetic, dat fiintl cà,cele douà serii de afixe pot apà,rea clupà,
ch iltiu I
rad-icale cu finalà, identicà, : comp. serd'fsere Sí seard,lseri,burtd,fburli'
T a b e Iu I 3 gi turtd,ftu,rteetc.
(b) Seria 4 este de asemenea ired.uctibilà, Ia nivel fonetic :
comp. carteI cd,r!i,,poartd'lporli, qi artd'f arte.
(c) Dimpotrivà,, ocurenla seriilor 4 gi 5 poate fi delimitatà, fo-
netic în cadrul substantivelor feminine cu finalà, -e : seria 4 se reali-
I(1 : K2 zeazà,d.upà un radical terminat în consoanà, seria 5 d.upà un radical
cu finalà vocalicà (d.upà,un radical terminat în -4, afixul Kt este -e,
nu -de).
(d ) Seria 6 cuprinzînd afixele specifice -fr, -l,e realizeazú para-
digma unor sukrstant'ive feminine ar'înd un radical cu o structurà,
tolicà, de asemenea specificà,,caracterizatà printr-o finalà alcàtuità,
din consoanà, qi un segment vocalic accentuat. Nici una d.in
celelalte serii de afixe nu este susceptibilà de a fi asociatà, unor
I' a b e ln l,3 ( co n tir u utre) radicale cu o asemenea structurà fonicà,.
-dccastà particularitate permite eventuala grupa,re a seriei 6
Seriile de afixe càîa,cterizàte prin opozilia K sg./K pl., deci cu o altà serie dc afixe, cu seria 1, de exemplu. Afixele celor douà
prin omonimia r{r :Kzt sînt proprii flexiunii substantiyelor mascu- serii pot fi considerate alomorfe fonetice ale aceloraqi alomorfe morfo-
line (Br) qi neutre (Br). logice, rcalizate ca -d,,respectiv ca -4, d.upà,radical terminat în con-
Dintre seriile de afixe Br, seriile 1-4 caracteúzeazà,un numàr soanà,, sau ca -0, respectiv -le, clupà,un rad.ical terminat în vocaló
mare d.e substaritive. Afixele seriei 5 apa,r în paradigma cîtorya accentuatà.
substanbjve (tatd,,:gtoTtíc,
ga\d), iar afixele Àeriei 6 sînt specifice sub- (e) Ocurenla seriilor 3, 7 qi 8 nu poate fi circumscrisà decît prin
stantivului oza. . inqirarea celor cîter-a substantive în paradigma càrora apar. Ca ur-
Seriile d.e afixe proprii substantivelor neutre se grupeazà, cle mare afixele d.in aceste selii reprezintà alomorfe lexicale ale morfe-
asemeneaîn serii, care realizeazà flexiunea unui mare numài de sub- melor de K, ryi Kz : K pl. ale substantivelor masculine 12.
stantive (1-5, g-rz) qi serii specifice unor grupuri foarte restrînse
(6 -8).
rì S ubsta nl i v ul mas c ul i n pol tùate o s i l ual i e s pec i aì:ì,c f. 2.6., ,S u/s l nri l i reneregul ate.
70 MORI'OLOGIE STRUCTURALÀ A LIIVIBII ROMANE
2.3.2.2. Din examinarea seriilor din grupul B, (tabel 2)
rczútú cà:
(a) Ocurenla seriilor de afixe 1, 2 gi 3 poate fi circumscrisà,
în termeni fonetici în cadrul grupului substantivelor masculine:
Seria 2 se realizeazà dupà, un rad.ical terminat într-un grup
consonantic truuta cum Liqui,d,a(metru, ci,oclw etc.).
Seria 3 - clupà, un rad.ical cu finalà vocalicà.
Seria 1 - în toate celelalte situalii.
(b) Seria 4 qi seria 1 sînt însà ireductibile la nivel fonetic, clat
fiintl cà admit comlrinarea cu radicale cu structurà foneticà analogà :
comp. agent: ntunte, strd,in: 'cîine etc.
(c) Seriile 5 qi 6 cuprind. a,lomorfelexicale, d.eoarececircumscrie-
rea ocurenlei lor presupune enumerarea elementelor lexicale a cà,ror
paradigmà, o realizeazà..
2.3.2,3.,Seriilede afixe cuprinse în grupul B, (tabel 3) prezintà,
omonimii (,si opozifii) comune cu cele înregistrate în grupul ,B, ,1 cle
asemenease regàsesc,în cele douà,grupe, unele afixe comune pentru
singular (Kl : Kr). Dle se d.eosebescînsà, net în ce priveqte afixele
d.e plural. Aceste deosebiri nu pot fi circumscriseîn termeni fonetici :
radicali cu structurà, fonicà, identicà, sau similarà acceptà, diferite
afixe de plural specifice grupului B, sau grupului B, : comp. md,rfmeri,
qí md,rfmere, ciocl,ulci,ocliqi binoclulbinocluri.
Seria 2 se realizeazà, dlupà,un radical terminat într-un grup
consonantic muta cum Li,qui,da(sau a semivocalic).
Seria 3 - ttupà, un radical cu finalà vocalicà, în afarà, de i
a t o n (chipí,ulchi,píe, dar consíliulconsíl,ii).
' Seria 4 dupà, un radical terminat în [6] sau [i].
,, Seria 5 -- ttupà un rad.ical terminat în ,i neaccentuat.
Seria 7 - dupà un raclical terminat într-un element labial
(analtzapoate îi o-w, o-ud, sa:uou-fr, ou-d,). De altfel, aceastà, serie
de afixe este specificà, substantivului oi,r,.
Seria 8 e specificà substantivulti cap, deci afixele pe care le
cupriltle se plaseazà,la nivelul alomorfelor lexicale.
trntr-o situalie analogà se aflà seria 6.
Notd,. Parad.igma sem'imarlsem,ínari,i, reprezintà, o
fazà, de trecere între serninariu,fseminarii, gi semi,narl
S U B S IA N TTV 7t
Seria 1 se realizeazà,în toate celelalte cazrttí'
(b) Ocurenla seriilor 9r 10? 11 qi 12 poate fi d-easemenea cir-
cumscrisà, în termeni fonetici :
seria 10 se realizeazà d.upà un rad.ical terminat într-un grup
mutu cwwt I'iquida.
Seria 11 - d.upà,un radical terminat în vocalà''
Seria 12 - duià un radical terminat în [ó]' Wl, lk'|, lgl'
Seria g - în tùte celelalte caztrí (raclical terminat în consoanà',
grup consonantic sau cliftong descendent ctt' -i')'
Seriile 13 gi 14 cuprinl afixe a cà,ror ocuren!à, se circumscrie
lexical.
(c) Seriile 1-8' 9-12 sînt ireductibile la nivel fonetic, deoa-
rece seíecteazé" rudícale cu structuri fonice id.entice sub aspectul
finalei : comp. trenltrenwrù qi oroian[arodsanetbwtoi'[butoai,eqi roil
roi,uri, etc,
cui,e qi túltui,uri' etc.
în multe caztrri se înregistreazà, tn raport d,e varialie liberà
între cele douà desinente de p-lural, cÎ. frî'i'e qi frî'uri etc' ^
2.3.3.0. Avîncl în'vederè seriile de afixe discutate în 2'3'1' qi
2.3.2. qi repartizarea lor în cursul paradigmei,.p_utemstabili în flexiu-
nea substantivalà, romà,neascà,mai multe tipuri de omonrmrr $ranume :
At (nom. : ac.) sg.
tt ig"n. : dat.') sg'.: (nom. :a,c. : gen. : clat.) pl.
c (nom. : ac. : gen. : ctat.) sg.
d. (nom. : ac. : gen. : ttat.) Pl.
 72 N'IOIìIiOLOGIiì STRTICTUI?AL,\ A I-I\IBII ROT,l-iNE SU;S AIJ'f IV

e : (gen. : dat.) sg. Decli,nareaa IV-a (tip B) - avînd. ca afixe caracteristice :

f : (nom. :ac. :g€n. :clat) sg'.: (nom. :ac. :gen. : dat.)pl. 1. 4, - Kz : {-u}, rea,lizatca [-u], [-,u] sau -g
Pornintt de ta-acestc omgnimii p'tem stabili pít"o t ip úi I
paradigmatice, dupà cum rezultà din-tabelul 4 : ?. K pl. ca ;-i],-i-itiàu [-i], cf. gr.up
{-òi,rearizat
B, seriile 7, 2) 3.
Ex. : codru, leu, pont.
Declinareaa V-a (tip B) - avînd ca afixe caracteristice:
"ld 'j E xempl e
1.Kr-K2 : {-e}
2. K pl. , {-i}, yealizat ca [-r], cf. grup B' seria 4,
casà, zi , ìume F.x.; cîine.
Decl,imareaa VI-a (tip B) -avînd ca afixe caracteristice:
+ om, rni ni stru, l en, Ireu,
1. 5. _ K, : {-u}, reatizat ca [-u], [-q] [-t] qi -g
teatÌu, fri u 2. K pt. *
..., trj: reatizat c? [_e], [:ie], t_il $i t_(qr)à1,
cf. grup Br, seriile It 2, 3, 4, 5, 7.
T
I
Lreabà, vt eme E'x.: teatru, frîu, d,omemiu,bici, cre,íon,ou.
Deol,imareaa VII a (tip B) - avînd ca afixe caracteristice :
înr'àtàtoarc, ci nstc, ochi , 1. 5, : K, , l-uj. realizat ca l-u.1, [-,U], [-i] qi -g
nu llt c 2. K pl. : : {-uri,} realizat ca [-u"t], cf. grup B, seriile 9,
Tabelu! I
10, 11, 12.
Ex.: l,wcru, b,i,rou,meci, trem.
2.3.3.1. Aceste patru tipuri corespund., dacà, avem în ved.ere Declinarea a VIII-a (tip C) - avînd ca afixe caracteristice :
alomorfele morfologice prin óare se reàlizeazà, diversele omonimii, 1. K, , {d}
în urmà,toarele clase fléxionare sau declinà,ri : 2.K, : {-e}
Decl,inarea f (tip A) - avînd. ca afixe caraeteristice : 3.Kpl. :{-uri}
1. 4t : {-d,}13,realizat ca [-à] sau -g
2. 4r,: K pl.: i-ej,'reatizab ca f-el-saú ca [-le], cf. grup A, Hx.: li,psd,.
seria 1,6. Decl,i,t?,ate&
a IX-a (tip C) -avînd ca afixe caracteristice:
1. K, : {-,ì}
2. K, : {-i} realizat ca [-i]
3. K, : {-uri}
Ex.: treabd,.
Declimareaa,X-a (iip C) - avînd. ca afixe caracteristice :
Decl,i,narea ú III-a (tip A) - ar'încl (D" afixe caracteris-
tice : 1. K, : {e}
1. 4. , {-eT,realizat ca [-e] sau l- ( i) el 2. K, : {i}, realizat ca [-i]
2.Kr : K pl. 3.Kpl. :{-uri}
+ , i-i,i;realizat
! J ca [-i1-s a u ['i] , cf. gr'upA, se-
riile Z. 5. Ex.; ot'emr.
Ex. : fl,oare, bai.e,id,ee. Declinareaa XI-a cuprincle substantivele invariabile,
cleci a cà,ror flexiune se caractetizeazú printr-un sincretism total ai
rs Plin n o t.à m a lo m c:fu l
{ } r n o lfo lo q ic numerelor' ;i al cazurilor (ca atare afix -0 specific prin generali-
74 MORFOLOGIIì STRUCTUR^LÀ, A LIlvIllII ROMÀNE
tatea sa). Aceastà, clasà,, pulin num€roasà,, cuprind.e substantive
f e m i n i n e : înad,ld'toarerlesd,toare, mar['ietc.
mu,mcitoare,lun'i,
masculine : ochi,,unch'i)genunch'ietc.
gi neutre pîn'teceetc.
: mu,lne)cod'Ì'ce,
Declinàrile a YIII-a, a IX-a qi a X-a, ca qi tipul C în care
;se încad.reàzà) reprezintà, pentru limba actualà o categorie pulin
numeroasà I de aceea în clasificarea morfologicà, a substantivelor
a:omà,neqti(qi în predare) pot fi incluse ca substantive neregulate.
Notd,. Paradigme cle tipul liltsdll,ipselli,psuri sînt
, rezultatul asocierii a douà, paradigme distincte :
Li,psd,ll,ip se qí l,i'ytsuri' (clefectiv cle singular ),,r ealizate,
poate, pe baza analogiei perechilor d.e tip : aerd'eald',
d.efectiv d.e plural gi aerdèluri', defectiv de singular.
În limba actualà,acest tip flexionar, cu trei forme
clistincte, deqi ciestul de pulin reprezentat, pare a se
dezvolta. În aceastà tend.in!à,se încadreazà qi flexiu-
rrea, sord, (Kr)lsore (Kr)lsurori, (K pl.), frecventà, în
limba vorbità.
Tot ca neregulate sub aspectul desinenlelorse introcluc
qi sutrstantir-ele caracterizabeprin seriile : 3, 7, 8, grup A, 5 qi 6,
grup Br, 6 qi 8, grup Br.
2.3.3.2. Fiecare tip flexionar (cu excepfia tipului D) se sulidi-
r.ide cleci în mai multe d.eclinà,ri qi anume : tipul A în 3 cleclinàri
(f, If, III), tipul B în 4 cleclinàri (IV, Y, YI, YII), tipul C în 3 de-
clinà,ri (VIII, IX Si X).
2.3.3.3. În aceastó clasificare s-a fàcut abstraclie d.e vocaiiv,
care este realizat fie prin afixe, care ar fi nerelevante pentru clasifi-
càre - atunci cînd. sînt omonime cu cele cle nominativ-aatzativ,
fie prin afixe a cà,ror repartizare se realizeazà,mai curînd. în functie
u"?'; t.',,'-li,iffi'
r1;1; ff ffi:T:"rrincre qiparadigmere
cre
f ective sulr aspectul categoriei numà,rului. Substantivele mas-
culine qi neutre se încadreazà în diferite declinàri suborclonate tipu-
-lui B în màsura în care, prin analogie cu substantivele cu paradigmà,
completà,, putem d.egaja unul clin afixele specifice. Substantivele
feminine se încadleazà,îieîn cleclinà,rileincluse în tipul A, fie în tipul
D, cînclprezintà,,ca în cazul llui sete,foame, miere, sincretismul Kr:Kr.
S U B S TA N TIV
. 2.3.3.5. O relalie destul de strînsà, se constatà,între t ip ul
flexionar ,i g e n : tipurile A qi C cuprind substantive feminine, iar
tipul B corespund.emasculinelor qi neutrelor. Numai tipul D cuprincie
substantir.e din toate cele trei genuri.
În cadrul tipului B se constatà o relalie între gen gi declinare;
suhstantivele masculine gi neutre se repartizeazùîn cleclinà,ridiferite.
2.3.4. Clasificarea propusà, are deci în vedere n u m à,r u I cle
forme distincte reprezentînd paradigma consid.eratàîn afara catego-
riei d.eterminàrii,o monimiile sp e cif ice diferitelor para-
cligme qi alomorf ele morf ologice ale diferit-elorafixe
prin care se realizeazà,flexiunea diferitélor sulrstantive. În aceastà,
clasificare s-a fàcut abstraclie de formele de vocativ (cf. 2.2.2.) qi nu
au fost cuprinse cîteva substantive cu flexiune aberantà, discutate
aparte ca substantis,emeregul,ate (vezi 2.6.\ 2.6.2.).
Pe baza categoriilcr de mai sus substantivele cuprinse în lista
eraminatà (anena1)au fost grupate în 4 tipuri qi 11 declinà,ri.Intr-un
singur caz, tipul qi declinarea coincicl (tipul D, declinarea XI). Cele-
lalte tipuri cuprind fiecare a (tip B) sau 3 (tip A qi C) cleclinàri.
2.3.4.I. Clasificarea în declinàri olrlinutà se deosebeqtecle
clasificà,rile anterioare. Diferà, fundamental de clasificarea tradilio-
nalà, în trei d.eclinà,ri realizahà avînd. în vedere terminaliile formei
cle nominativ singular, pentru marea majoritate a substantivelor,
sau terminaliile formei de nominativ singular articulat enclitic, în
cazul unei categorii restrînse de substantive - I'uni, mar'!i, etc.
Aceastà, clasificare a fost discutatà, în amànunt în [14], sco!îndu-se
în eviden!à lipsa de omogenitate a criteriilor ryiinadecvarea ei pentru
flexiunea nominalà romà,neascà.
Diferà, de asemenea de clasificarea substantivelor în cleclinàri
pe baza g e n u lu i (declinare femini,nd qí mascu,l,i.nd, ) [26], care
are în vedere omonimiile specificediferitelor categorii de substantive,
rlar nu este suficient de cuprinzàtoare, deoarece face abstraclie de
anumite categorii de substantive (feminine care prezintà sincretis-
mul total al cazurilor, d,e exemplu) qi nu line seama de afixele prin
care se realizeazà, flexiunea diferitelcr substantive.
2.3.1.2. Clasificarea în 11 clcclinà'rise d-eosebeqte qi de grupa-
rea la care ajunge acad. Gr. Moisil 169], care repartizeazà,substan-
tivele masculine în 8 categorii, substantivele feminine în 16 categorii'
iar cele neutre în 7 categorii.
Deosebirile mari în ce priveqte numà'rul cle clase d.intre cele
clouà, elasificà,ri se explicà, prin materialul diferit : acacl. Gr. Moisil
are în ved.ereaspectulscris, nu cel vorbit al limbii -qi prin cri-
 76 IIORTOLOGII: SIIìllCl- UkAL.\ SUIISTz\NTI\:
A L IIÍBII R OM AN E

2.3.+.3. C,l m.r,i mult s3 apropie clasificarea propusà, prin

moclul tle a proceda qi prin rezultatele oblinute, de cea efectuatà, de
P. Diaconescu, care, în studiul Un. ntoil d,ed,escrierea fleuiunii monti-
nale, cu,aplicali,el,a lim,ba rom .,ttd,contemporamrí, distinge, consid.erîrcl CATEGORIA DBTERIIINÀIìII ÎX TIINXIUUSE
snlrst'antivele sub aspectul flcxiunii, 3 tipuri flexionare, realizate
fiecare în mai multe cla,se: tipul I, al substantivelor feminine cu douà STiBSI'AN]TVLILUI
forme distincte la singular, cuprinde 4 clase,tiput al Il-lea, al substan-
tivelor (masculine si neulre) cu o formà,la singula,r Ei una la plural, se
subdivide în 9 clase, iar tipul aI III-lea, al substantivelor invariabile,
cuprinde 4 clase (total 17 clase).
Criteriile clasificàrii sînt, ra qi !n cazul grupàr,ii în 11 declinà,rin
omonimiile qi afixele prin care se realizeazà,flexiunea, abstraclie
fàcîntl d.e d.eterminare. Aceastà,,,inova!ie" terminologicà este impusà de necesitatea cle a
Diferenlele de rezultat se datoresc, în primul rînd, faptului cà tlistinge qi delimita elementele care privesc flexiunea nomiralà d.e
înprczentalucrarea\-emînvedere distinc.tiadintre alo mor f e I e, altele, stràine acesteia, ca qi categoriei cleterminàrii, clar omonime
f onetice qi alomorf ele morf ologice, care permite cu ele qi desemnate, d.e obicei 1j. tot prin termenul ,,articoltt.
reducerea numàrului de clase. 2.4.2. Nu se poa,te face abstraclie de afixele categoriei cleter-
Intervine de asemenea,în unele cazrtri, modul cliferit de ana- minà,rii în descrierea flexiunii numelui clin mai multe m-otive :
lizà (deosebirile privesc mai ales analiza substantivelor invariabile). (a) În primul rînc1 pentru cà, accastà, categorie se realizeazà,
Numà,rul mai mare de tipuri înregistrate în clasificarra+ prin unitóli de expresie variabile nu numai în ratrort cu valorile de
noastrà se d.atoreqterecunoaqterii existenlei în limba romànà, pent,ru cleterminare,ci, în aceiaqi timp, în raport eu numàrul qi cu
unele substantive (ca treabd,,li,psd etc.,), a unei paradigme cu 3 form.e cazlull ele sînt diferite în raport cu genul.
flexionale distincte. Aceastà, particularitate flexionarà face ca afixele cleterminàrii
Cele douà clasificàri se deosebescdeci prin numàrul d.e tipuri
gi prin numàrul de clase. Astfel tipul flexiona,r caracterizat prin 9
forme caztale distincte la singular cuprintle 4 clase în clasificarea
clin [14], 3 clase în cea propusà,de noi. Diferenla rezultà din gruparea,
într-o singurà decUrare a substantivelor cle tip castí qi stea (rezi
2.3.2.1.).
Deosebiri mai mari se înregistreazà,în cadrul tipului caracteli-
zat prin prezenla în flexiune a unei forme la singular qi a alteia la
Pentru clasa femininelor variabile, afixele determinàrii rezolvà
plulal. Substantir.eleacestui tip sînt repartizate în g clase (4 clase
omonimia Kz : I{ pl. (cÎ. casei, casele).
r a A c a < l . G r . tlo isil a n a lize a zà : cn - 1 , m i- e l, bel e-n, och-i (dar gi ocftí cf. p. 125, s P entru c ategori a determi nàri i l n
l i mba romànà, v ez i [80], t141, t3gl .
c at c g o t i i l c 1 q i i7 ) , n uin - e ctc., p c cin d în p r e zcn ta tle scri erc am por ni t ri c Ìa anal i zcÌe : ral {1, l s C f., dc ex .,
ntícl 0, belca-fi, othi-0, t:r.tme-fi(r.ezi 2.0.3.). [26].
7E MORFOLOGIE STRUCTURALI, A LIA{I]II ROMA,NE SUBS'I'ÀNTI\

În paradigma substantivelor invariabile afixele determinàrii fix: elementele se succed.într-o ordine f ixà (Rl+dz+Al. d.et.r)qi
introduc, pe lîngà rlistincliile eaztale menlionate, qi distinclii cle sînt inclisociabile nead.mi!înd nici un fel de intercalare
numàr (oclti,ul,,ochiul,ui,, ochii etc.). (comp. oalbà floare ryifl,oareaalbà). Grupà,rile morfemice de acest fel
În'asemenea situalii, prin informalia aI càrei purtàtor este, au deci caracterul unor forme sintetice.
afixnl de d.eterminare cumuleazà, roltl unui afix d.e numàr qi caz. A-fixele enclitice cunosc realizàrile : -(u)1, -le, -(u)l,ui, (singular
În alte condilii flexionare, însà, afixul de determinare r e i a o masculin qi neutru), -a (-Aa, -ùa), -i (singular feminin), -i, -l,or (pluratr
anumità informalie de numàr sau d.e caz exprimatà, deja prin desi- masculin), -1,e,-lor (plural feminin si neutru), iar ocurenla diferitelor
nenla cuprinsà, în forma substantivalà (cf. fl,oarea, basmaua etc.), variante se d.escriefà,rà dificultàli în termeni fonetici, cf. c1eexemplu
creînd. un fenomen d.e red.undan!à,. 126).
2.4.5. .Ldjonc,tiunea afixelor enclitice de determinare la forma,
lloúrÍ. Numà,rul mare cle situalii în care afixele de substantivalà, poate avea rlrmri,toarele consecinle :
d.eterminare rezalvú prin realizàri specifice sincre- (a) Afixul cle determinare se ataqeazà,grupà,rii Rftl care î,1i
tismele de caz a permis transformarea articolulti l,ui,, pàntreazí, nealteratà structura, fonicà, $i morfemicà, :
întrebuin.tatproclitic, într-un morf em cle catz
strà,in de categoria d.eterminà,rii, cf. [18], 1301. pomul pomului, teatrel,e
IJtilizarca acestui lui, proclitic este însolità, tte teatrul, teatruluò teatrelor
anularea clistincliilor cazttale desinenliale 1181. peretele pereteluò basmal,ele
basm,aua basmal,ei basmal,el,or
Un rol important au afixele determinà'rii în caracterizavea etc. etc. etc.
genului unui substantiv: combinarea cu afixele zm'la singular
qi -z la plural, un qí -l,esau o qi -le indicà apartenenla substantivului (b) Afixul de determinare mod.ificà,calitatea fonicà a desinen,tei,
respectiv la clasa masculinelor, neutrelor sau a femininelor. fiecare d.in elementele flectivului (desinenla gi afixul d.ed.eterminare)
i
(b) În aI d.oilea rînd, nu se poate face abstraclie de afixele pà,strîndu-qi inctiviclualitatea morfemicà, :
determinà,rii, pentru cà adjoncliunea lor ant'reneazà'ad.eseorimodifi-
l
floarea:/[-e]>t-e-l
cà,ri ale d.esinen$elor d.e numà,r qi d.e caz.
floiri,le,trrenur'il,e:
i [-t] > t-i-l
2.4.3. A-fixele determinàrii se repartizeazà în funclie de p o - tabl,ou.l,l,eul,
: I l-ul > [-u-]
zifiia fa!à, d.e substantiv în douà grupe: afixe proclitice fami,ti,i,te: t-il / > [-i-]
(articolul neclefinit) qi e n c I i t i c e (articolul ctefinit).
Alixele proclitice au caracter mobil putînd. preceda d.irecú sau (c) Afixul d.e d.eterminare modificà structura silabicà, sau
la d.istan!à radicalul substantival. Distanlarea se poate realiza prin tonicà a rad.icalului :
intercalarea unui adjectiv,, eventual cu un determinant ad.verbialt tramtsai [tramvó!] f tramaai,ul ltramvólllull
sau a mai multor acljective : o prea frumoasà, qi tînà,rà,/ofd, de exemplu. roi lróll I roiut, fró lliull
Se pot intercala între afixele d.eterminàrii qi sutrstantive, în, afarà rad,io [ródio]./ rad,i,oul,lratlióull.
d.e àctjectivele calificative, unele atljective pronomirtale (un'aLt om)
sau numerale ordinale (un al d.oilea om). l{otd^ Lceleaqi moclificà,ri se produc în urma asocierii
Afixele proclitice cunosc rtializà,rile un, dtnui (singular masculin '
rad.i:alului cu desinenlele cle plural :
l:

ryi neutru), o, umeò(singular ferninin), ni'pte, unor (phxal, toate_genu- tramta,ia ftramvó ll ie]
rile). Ocurenla lor nu are nici o influen!à asupxa,d.esinenlelor substan- rad,i,ouri, [radióuri].
tivului.
2.4.4. 1rîixele enclitice fuzioteazà, cu d.esinen.tele for- Modificarea aîecteazó"substantivele neutre cu rad.ical,,tefminaú
melor substantivale, alcàtuind. o grupare morfematieà cu caracter în [-i] sau.[:o] aton qi cu desinen!à,-b,la singular.
AO MORFOLOGIE STI{UCTUIìALÀ A LIÀ,IXII ROÀ,{ANE
(cl) Afixul de determinare fuzioneazú ctt d.esinenfa
-- în condiliile conuervà,riiopoziliei determinat/necletermir-at :
flori,i, lîlóril I flori fflóri]
pomi,i [pómi] I pomd [póm']
lei,i, lléi) I l,ei, llet^l
în condiliile neutralizà,rii opoziliei :
- i
cod,ri,i,lkórtril
I cod,ri,fkódri]
llotd,. Q) Neutralizarea se prod.uce dupà, un rad.ical
terminat într-un grup consonantic muta cum li,quòda.
(2) Sub influenla formei scrisese constatà,la unii
rrcrbitori ai limbii romà,ne, tendinfa d.e a dezr,rclta
un [-i] dupà, [-i] în forme ca flori,i,l,òmbi,i,,
pomi,i,etc.
(pronunlate [flórii], llímbi!1, [pómii], în loc de fflóri]
ctc.).
(e) Afixul de determinare anuleazà clesinenlaqi îi preia funclia :
aasd,feasa
ladd,llada
etc.
Opozilia,,cleterminat dr,finit/nedetermir:at,, se realizeazà, în
acest-cgT,prin opazilia d,esinenld,laJi,r de determinare(-dl-a), pe cîntl,
in celelalte fcrme, e realizatà prin prezen!,a sau lipsa afixului de c1e-
terminare : -fi l-i, -fr I -le (de exemplt: casefcasei,casefcasele).
Sînt în aceastà, situafie substantivele cu desinenla II, reali-
:zàtú cà : l-d,).
Cunosc, cle asemenea,,în Ìorma Kr, fenomenul rle suspendare a
d'esinenfei qi de preluare a funcliei ei de càtre articol subìtantivele
.cu desinen!à Kr : f-iel :
famili,c lfamilia ffamílila ]
oieluia lviial
(f) Adjoncliunea afixului enclitic de determinare atrage o modi-
. tiye cu ractical total variabil 18.
ficare a desinenlei care duce la o perturbare a sistemului de sincre-
tisme specific unui tip flexionar :
Comp. : I(, : (o) fami,l,i,-(i)e
Kz:Ii pl. : (unei) farnili-i, : (nigta) famí,l,ì,-i,
S U B S A N TI!
clar :
If'r: fami,l,i-(fia
Kr: famil,i,-(ù)e-i (: Kr nedefinit)
K pl. : famil,i,-i-l,e
Substantivele din aceastà clasà, destul de numeroasà, cuprin-
zînd, ìn egalà màsurà, cuvinte vechi (femeie, samie,ai,e et'c.).si neolo-
gisme (acailemie, solu,lieetc.), prezintà, cleci douà serii de forme dis-
tincte clupà,cum sînt cleterminate proclitic (sau ned.eterminate) sau
determinate enclitie. In primul cà'z se realizeazà'omonimia K, : K
pl., normalà pentru tipul A, în al doilea, cleci cînd. substantivul este
însolit d.eafix d"edeterminare enclitic, I{, oste dif erit tte I{ pl.t
ttra,ridentic cu K, (nedet'erminatenclitic)17.
Caracteristica menlionató afecteazà, t o a t e sùbstantivele
ferninine în -(ù)e.
(S) O pertunbare analogà a sincretismelor în raport cu deter-
nrinarea înregistreazà,qi substantivul p'iele, prezentînd formele :
Kr,: (o) piele
I(2:I( pl.: (unei, ni,gte)pi,ei
dar :
K.r: pi,elea
x{r: pielei/K pt. : pi,eil,e
În parad.igma acestui substantiv asociat cu afixe enclitice d.e
cleterminare, în locul sincretismului normal al desinenlelor K, : K pl.
{;É K,) apa e sincretismul desinenlial Kt : K, (;É K pl.)' propriu
sulistantivelor d.e tip B.
Deosebirea clintre cele douà, forme cle gen.-dat. (Kr) e marcatà',
în acest cà2, rr:tl-nurnai prin prezenla unor clesinenle cliferite, dar gi
prin prezenla unor r.ariante cliferite ale radicaluhti : pi,el'- qi pi'e-.
RADICALUL SUBSTANTIVAL
2.5.0. Ratticalul substantivului poate Îi i'naariabil saluaari,q'bil'in
cursul parad,igrnei. \-ariafia raclicalului substantival are în limba
romà,niîntotd.eauna numai caracter par !ial : nu existà substan-
t 1? Ornonimia cu Ii, determirrat enclitic dispare prin anularea desinentei gi pre-
fluatea funcliei ei de cirtre aÌixul de detenninare, vezi (e).
18 V ezi 4.4.5., \' erbe c u radi c al toÍal uari abi l .
6-c.4:4
82 MORFOLOGIì] STRUCTURALA A LìMBII ROM.ANE
SUBSTANl'IV 83

. \rarialia radicalului se realizeazà, prin a,h,ernanfele rrocalice

qi consonantice. Materialul destul de reÀtrîns pe eare se bazeazà, 2.5.2. Examinarea alternanlelor consonantice înregistrate duce
cercetarea de fa!à, nu a permis alcàtuirea unui inventar de alternante la urmà,toarele constatàri :
exhaustiv sub aspectul varietàlii situaliilor în care se rearizeazà. (1) Alternanlele nu cuprind mai mul1, d.e 2 termeni qi se reali-
Avînd în vedere lista de substantive utilizatà, în descriere ftezi zeazà,cu excepl,ia unui singur caz (j) între termeni pozitir.i.
&mefrú-Z), constatà,m urmàtoarele categorii cLealter.nan{e. (2) Yarialia între termeni pozitivi se realizeazà numai în inte-
riorul seriei consoanelor qi prir-eqte un singur element. Într-un singur
2.5.7. Alternan{e consonan,tice c?tz) varialia cuprinde un grup eonsonantic: se[gt.
( a) cla 2.63. În ce priveqte ocuren!a alternanlelor consonantice
Ex. berbeclberbeói, constatàm :
cracd,lcrd,ói (1) Aceste alternanle aîecteazà,finala radicalului.
acI aóe (2) Un anumit raclical nu este afectat concomitent cle mai
(b) o /à
ò/Ò mult cle o alternan!à, consonanticà.
Dx. { d,rug rsldrufiì, (3) Se pot stabili anumite rela.tii între oculenla anumitor rnem-
aargd,laergi bri ai alternanlelor gi unele flective.
cî'rLi,g
lcîrli,je Astfel oculenla ceiui de-al cloilea termen al alternanfeior (a),
(c) tl t (b) Si (h) e condilionatà de un afix -'í sau -e, iar primul termen
Dx. burete[bureli presupune un afix -fr satt -d,.
boltd,lboltri
(d) dl" În cazul celorlalte alternanle, ocurenla t,ermenului al d.oilea
Ex. brad, presupune un afix -i,, íar primul termen apare în condiliile menlio-
fbraai nate mai înainte.
coaddlcozi,
(e) s/. Avînclîn vedere aceastàcondilionare f o n et i cà, alternanlele
Dx. ursftwpi, (a) (b) qi (h) se pot realiza în parad.igma unor substantive mascu-
(f) s(t), s(tr)/q(t),q(tr) line, fgminine qi neutre, celelalte numai în fiexiunea substantivelor
Ex. arti,stfarti,sti, fdmining qi masculine.
mi,ni,stru I mi,ni stri, Degi se poate vorbi c1eo condilionare foneticà, a alternanlelor
tseste
Iaepti, consonantice care afecteazà,radicalul substantivului, în cazul unora
(g) (q)c/(.s)t d.intre ele, de exemplu (i), (j), existenla a numeroase exceplii :
Ex. pupcd,lpu;ti ciaillci,ai,Li.,salìífsù,|i,,burghezlburghezietc., diminueazà, mult carac-
(h) sc/,st terul de regularitate specific alternan!elor fonologice cletermi-
Ex. { etru,scletrust'í nate fonetic.
muscd,f muste
(i) zli 2."o.4.Alternan[e aocatriee
Ex. obrazIobraji.
(i)
Ex.
us
cal,lcai
Alternanlgle vocalice care a,fecteazà radicalul substantival
se prod.uc în condiliile menlinerii status-ului accentual, cleoarece,
ual,elud,i,
cum am và,zat (2.1.1.), raclicalul substantival e întotd.eauna accen-
re S u b s t . a n tive le n o ta te cu + n u a p a r lin listei exami uate, tuat. Varialia vocalicà, se poate produce în silalrà, accentuatà qi în
silabà, neaccentuatà.
 S U B S TA N lIV
MORFOLOGIE STRIICTURALÀ A LIMtsII ROMANE

III Al,ternanleoocal,ice
Ttresu,gtumînd accentul'ui:
sch'i,'mbarealocttlui
I Al,ternanle oocalice afectînd, si,labaaccent,uatd,:
(a) 6,1é ólu
Ex. bd,iatlbd,i,eli Ex. : sordlsurori
parpel;erpi nord'fnurori
fald,llele 2.ó.5. Bxaminarea alternanf,elor r.ocalice înregistrate în radi-
iapd,,liepte
calele substantivale cluce la urmàtoarele constatàri :
comand,d,f comenzi
iarbd,Iierburi (1) Alternanlele vocalice se realize,azà,întotcleauna între ter'
cio,rnaglciomege meni pozitivi: alterneazà, douà vocale sau o rrccaìà si un cliftong
( b ) ùle - cf. I (e), (f ), (g).
Ex. ad,rf ueri,
mdrf mere
(c) ili
Bx. sfîntlsfinli
aîndfai,ne
auaî,ntlcwtsí,nte (3) Vocaiele incluse într-o alternan!à, se-deosebescca -grad' c1e
( d) alt I (d), III, sau ca loc d.earticulare (I (a), (b)' (c)' II(a))'
d.eschiclere
Ex. catelcd,i, 2.5.6. În ce priveqte ocurenla alternanlelor vocalice, consta-
lampdll,d,mpi, tàm:
marfd,lmd,rfuri
! fer d,strd,ul.ferd straie
( e) o6,ló
Ex. soaref sorí,
floarelflori
foai,elfoi,
foloslfoloase
ogor'logoare nanle vocalice ryia ulei alternanle consonantice.
(f) e6,lé (3) Nu se poate stabili un raport între diferitele alternanle
Dx . creastd,f creste vocalico gi accerit, dat fiincl cà, cele mai multe dintre alternanlele
seard,lseri înregistraîe privesc silaba accentuatà, iar alternanlele realizate în
doal,eacf douleci silatrà atonà (II) se realizeazà"qi sub accent.
steaf stel,e (a) În cazul cîtorva alternanle vocalice, ocurenla lor pa-r.e
treabdftrebm'i, determinatà, cel pulin în limitele inventarului examinat, de cali'
(s) r / ll tatea fonicó a elementului consonantic prececlent.
Ex. mîndlmî,ini. Aqa, d.e exemplu, alternanla I(b) aalé,ca.qi alternanla II(a)
II .4Iternanle aocalice afectînd o sil,abìi atond,: à,/e, se f"óAo" dupà-o úbialà,, alternanla I(c)--i/i este oc'rentà, d1pà'
(a) àle o' iabioàentalà (comp . tsî'nd'[aine,dat stî,nd'lstîne)'
Ex.: sîmbd,td,lsîmbete stabili o anumità relalie între ocurenla
6) în general se poate
-fonicà,
tabd,rd,f
tabere termeniior ql cautatea a elementelor de care sint precedali
(b) ofoa sau urmali.'A$a, de eXemplu, ocurenla eelor 2l,ermeni aialternanlei
Ex.: míjloclmíjloace
 86 MORFOLOGIE STRUCTURALA À LIIVTBII ROMÀNE
SUBSTANTIV

foart_erà,spîndite (e) poate fi pusà în legàturà cu calitatea elementului

vocalic imediat urmà,tor în succesiunea de sunete : nan.te, în condilii fonetice qi morfologice id.entice- fac ca varia,tiile
- termenul oa apate cînd urrneazà, -e (soare, radicalului sà nu poatà fi cuprinse în reguli precise.
floare, ogoare) Astfel, alàturi cle substantivú oî'nd,la'ime,care cunoagte alter-
sau -d (poartd,)
nanla I(c), avern substantivele stînd,, srnî,mtînd,,care nu realizeazà,
aceastà alternan!à,; alàturi d.e baitdlbd,l[i,,bancd,lbd,mc'i, marcd,fmd,rci'
qi numeroase altele, al càror radical e afectat de
lòbertatelti,bertd,li,
alternanla I (d), eristà qi numeroase substantive.care, ca practi,cd,,
f abricd,, stalie etc., nrl cunosc aceastà alternan!à,.
Notd. \rorbirea familiarà, înregistreazà' un numà,r
rnai mare de substantive cu rad.icalul afectat c1e
aceastà,alternan!à,, cÎ. fd'bri'ci', std'li,i etc.
(7) Ilnele alternanle au un caracter cu totul izolaí - e cazul
alternan{elor ò10i,,care nu apare d.ecît în paradigma substantivului
gí oloa (în silabà atonà) specificà substantivulti mi'jloc.
rn,î,md,,
2.5.7. Racliealul unui substanti'r poate fi afectat fie de o sin-
guró alternan!à, r- o c a l i c à : pard,fpere,-bd,{[be!e, adllacr'i, creastdl.
lreste ehc., sau consonanticà, : gî'scd,lgîpte, aclace, mînecd'l
wúmecd,ministrwlministri etc., fie de douà alternanle1 în acest caz,
radicalul este afectat în general de o alternan!ó vocalicà qi una
consonanticó: sfî'ntlsJi'nli, bd'i'atlbd'i,eli.,ci'omaglc'iomege,comand,d,l
comemz'i,bal,td,lbd,l[ietc.
Acela$i radical este frecvent afectat de alternanle vocalice qi
consonantice. Coocurenfele înregistrate la substantivele examinate
sînt cuprinse în tabelul 5.
Mai frecventà, este coocurenla a douà, alternanle în paradigrna
substantivelor feminine (cf. anena 3).
2.5.8. Indiferent de numàrul de alternanle de care este afectat,
rad.icalul substantival nu se reulizeazraîn mai mult d.e2 al o m o r f e,
deoarece paradigma substantivalà, cuprind e, în ma joritatea cazurilor,
maximum 2 forme. Chiar în paradigma substantivelor cu 3 forrne,
s-ar pàrea, avînd. în veclere substantivele examilate, có"rad.icalul nu
rcalizeazà, decît maximum 2 alomorfe : un alomorf este propriu
formei d.enom.-ac. sg., celàlalt, formelor de gen.-dat' sg. qi nom.-ac.
3gen.-d.at.pl.- comp. : treab-d,ltreb-<1,u,carn-e[cdrm'<L,r-
lfofri. Nu e exclus ca asocierea alternanlei cu clesi-
nen{a -wri în paradigma femininelor sà se explice
20 În prin faptul cà, marea majoritate a substantivelor
124,1 cele douà situalii sint înlegistrate împreunà fàcîndu-se abstracfie
de a c c e n l .
z1 E vorba de substantive de tipul femininé cu radical variabil prezintà acelaqi
ferdstrdtttlferdstraie (d.eci desinenla I-ul/ t-iel).
, alomorf în forma de gen.-dat singular qi d.eplural.
 MORIOI,OGIE STRLICTURALA A LTMBII ROI\ÍANE S U B S IA N TIV 89.

| ó/é
:l ó/é i i/í| ',,l.,'",
Altern. radical terminat în vocalà, accentuatà, gi afix - 0 la singular (basmar.
Altern. c o n s. Iei"aI are para etc.).
Aceastà clasà d"e substantive cu radical invariabil se delimi-
teazà, precis, fà,rà exceplii, în termeni morfologici qi fonetici.
În cazttl unui numàr destul de mare de substantive, însà, nu
se pot face asemenea precizà,ri. Nu se constatà, nici màcar anumite
6l& particularitàli fonetice ale structurii radicalului specifice acestei
categorii de substantive 22.
Din punct de vedere morfologic, multe clin substantivele cu.
r/!
radical invariabil sînt substantive feminine cu afix K, : Kpl. rea-
lizat ca -ú, precum qi cele neutre cu a ix -e la plural.
rllz Cele mai multe varialii ale radicalului se înregistreazàla suh;tan-
tivele cu afix -'i pentr'u plura,l sau pentru Kz : Kpl. Dar qi aceste,
clase flexionare cuprind un numàr destul cle mare de substantive,
siì cu rad.ical invariabil (cî. anena 3).

s t ( t ' ) /5 1 ( r ' ) SUBSTAI\ITIVE NEREGUL A,TE

sc/qt
$cht
zli
rlg
Tabelul 5
2.5.9. Cele douà alomorfe ale radicalului substantivelor varia-
lrile se repartizeàzà în raport cu omonimiile specifice diferitelor tipuri
flexionare : în raport cu numàrul pentru ma,sculineryineutre, în raport
cu numà,rul gi cu cazul pentru feminine.
2.5.10. Substantúoe eu rúdieal inaa,riabil. Exarninarea listei de
subsl,antive pe care se ha,zeàzàcercetarea cà un mare numà,r de
^ra,Là, constant în cursul
substantive (cf. anena 3) prezintà, un radical
paradigmei.
O clasà largà de substantive cu radical constant reprezintà,
n e u t r e le cu afix -uri de plural (car, foc etc.) qi femininele cu
2.6.0. În cursul examinàrii flexiunii substantivale romàneqti,
arn înregistrat, în repetate rînduri, particularitàli strict specifice
privind fie flectivele, fie varialiile rad.icalului.
Particularità,file aberant'eale flexiunii substantivelor sînt înregis-
trate de diverselegramatici ale limbii romàne, în treacàt, ca ,,exceplii" 23
sau ca ,,forme speciale" '0, de obicei fàrà o prealabilà, precizare a'
raportului dintre substantivele neregulate 25 qi flexiunea regulatà 26-
Calificarea ca ,,neregulate" a unor substantive presupune în
mod. necesar raportarea la caracteristicile paradigmatice proprii
anumitor clase de elemente ,,regulate" qi implicà, o anumità, a p r e -
cier e cant itat ivà27 : sînt consideratedeci ner e gular i-
t à !i particularità,lile flexionare proprii unui singur substantiv sau
unui numà'r restrîns de substantive.
22 În caz ul v erbel or, parti c utari tà{ i l e foneti c e al e v erbel or c u radi c al i nv ari abi l
sînt mai cl are (v ez i 4.4.6).
, 23 C f. H . Ti k ti n
, Gramati c a ramdnú, ed. a III-a, B uc r.rl c gl i , 1945.
24 C f. Al . R os etl i , J . B y c k , GramrLti c a l i mbi i rc mdne, B uc urt' qti .
25 Sint rncnliouaLe dc obicci ca neregulate substantivelc : om, sorù., norci, ccr1t,
0aspe.
26 A cac l . Iol gu l ordan l n
[19, p. 303.], reîeri ndu-s e l a ac ol t' :tgi s ubs l anti v c , fac c
precizarea : ,,unele forrue tle plural par neregulato lnlr'uclt nn liriniesc dtìsinenla respcc-
ti vri potri vi t notmel or obi gnui tc ".
27 C onc eptel e ,,rc gul à"
;i .,ex c epti e" s c baz eaz i t i rri otdeanna pc as c ni ene.ìapt c c i c ri
canti t ati ve'.
9O MOIìÌìOLOGIE STRUCTURALT\ A LII\,IBII ROM^NE
S U E SI ' A N l I V 91

qLeregxLlu,te
2.6.1. Brr,ósta0?,t'iae su,b aspectu,ldesinen{elar Tot în aceastà,ca,tegoriede substantir.c neregulate pot fi înca-
32,acesta din urmà frec-
clrate ,si sutrstantivele ;alqei,, TLa,ntaJnlú%úd,a
(a) Nercgularitatea se mànifestà, prin prezentaT în seria cle r.ent în limba vorbità; în limba literarà, e utilizat cu forma de plu-
afixe prin ca e se realizeazí, flexiunea, a unor desinenle specifice. raI nla,ntal,e33,prezerrtîncl astfel o paradigmà, regulatà.
Din aceastà categorie fac parte substantir,-ele menfionate cle O situalie asemànà,toareare, datorità asocierii de desinenle
obicei ca nelesulate: -fif -i, neobiqnuità pentru substantivele neutre, serni,na,rf semi,nav"íi,.
Aceastà paradigmà, neregulatà reprezintà trecerea d.e la flexiunea
23 (dcsinentle-fr 2s. arhaicà,regulatà semi,nariu,f seminarii (desinenle -ar,/-a)spre flexiunea,,
caplr:apete l-ete cLe asemeni regulatà,, foarte frecventà, în limba liorbità,, sem'inarl
:0
oaspefoaspela (desinenle -fr-l-eli,) sern'imúre(desinenfe - g I -e).
om[oarnem,i(clesinenle -fr| -en,i,)
31 Ntttìi. O neregularitate de acelaqi tip poate fi consi-
frate [frd,tîn,ri (desinenle -el-î,ni)
tatd,ltcitîni (clesìnende- ti I -îni\ cLeratà,si asociereahí -urò cu clesinenlelede singular
sord,Istn"ori (dcsinenle -d,l -ori) -d, qí -e în paradigma unor substantive feminine :
mord,fn,u,rot'i marfd,fmdlftui,, li,psd,llipsuri, cea,rtrifcertu,r'i,aremel
asocieredin care rezultà, cieamai mare parte
r)rern%r'i,
În accasl.ricategolie pot fi încaclral,cryisuÌtsiantive ca rîndu,n,ictí din paradigmele cu trei forme flexionare (cf. 2.3.1.,
(rînclun,ele),floricicii etc., ca,re din punctul de vecìere al sistemnlui 2.3.3.7.)tipul flexionar C).
acttliìl admit gi clegaj:rreaunor afixo -,icìi, -ele.
(c) Substantivul tata are o situalie specialà, deoaLeceîn para-
Substantir-tl ou prezintà ryi eI o rlesinenl,à,strict specificà cle cligma sa apal desinenfele-d(un tatd,)qi -e(tate-i,), asocii-ìte,de obicei,
plural : -ud, (oud,),care poa,tefi reclusà,îrr calitate cle alornorf fonetic în flexiunea substantivelor feminine.
(t'l'. 2.3.2.4.),Lr -r. Substantivele papd,, ptopd,,pasd,, f,erminate de asemeni în -rí
(b) O categorie oarecum cliferità reprezintà, substantivele a la norninativ-acuzativ singular, se deosebescîntrucîtr-a tle fald prin
càror pa,racì.igmà se realizeazà,prin afixe pe care le regàsirn,combinate taptul cà, -ri este asooiat cu -? 34,d.esinen!àd.eplural comrlnà,mùscn-
însà diferit, în flexiuneà unor "-lase mai largi de substantiye. linelor si femininelor.
A,sa, cle exemplu, desinenla cle plural -lc caracterizeazà, o
clasà,d.e substantive feminine, telminate la singular în -ti, -ea, everr- 2.6.2. Substant'íuemeregulatesub aspectttl omonim'íi,l,or
tlual -í, fiincl asociatà în paradigmà cu un afix -0 de singular. Apare
însÈi,realizatà, ca -dle, qi în formele de plural ale citorya substantive: (a) IIn sistem d.e omonimii neaqteptat pentru substantivele
atale, caratre,corespunzînd singularelor atlr, co,ro,deci asociatà,unor masculine realizear,à"substantivul tatd,, care, îusolit de afix enciitic
aîixe -ú, -ó,,care sînt de obicei proprii neutrelor si presupun un plural d.e determinare (cu forme d.efeminin) are o formà K, clistinctà atît
in -uri (cî. caro, carouri\. cle folma K' cît qi cle Kr.

32 in pluralul manftii putern izola o clcsinen!à -i.

28 f)acà anaìizàrn nu ca;tlcup-ete, c\ cuplcapet-e, substanl-ivul e tol noregulat, dar
t ì orc g u l a r i t a l c a p r i v e g L e r a tìica lu l, ca r c în r e g istle a zii o vari al i e abcrantà. Obser-
v alia e s t c v a l a b i l à $ i p e n tlu su b sta n L ivclc u lr n à to a r e .
2e Acelagi afix cle pìural apare in risete.
r0 Acest subsLanliv es[e folosit, în limba acttrali, cu forma analogicà de singulzrr
g i e s L c , c a a t ar e , u n su b sla n tiv r cg u la t.
oc Ls p e t e
rr Folrneìc
frà!îní ;i lr?lini (mentionalc do [26]) se ìntilnesc nurnai în annmile
graiu l i - a c e a s t i r n e r e g u la r ita te p r ive q te cle ci a n u m ite subsi sIcrne al c l i mbi i romàne.
33 (ìramali c a l i mbi i romdne, ti di t. A c ad., erl . II, v ol . I, p. 71, grupeaz l i mpreunà
fornrel manfo 1i mc tntal e,c are aparfi n ìn mod ev i dont, c el pu!i n di n punc tuÌ de v ec l ere
al l i mbi i actual e , ìa douà paradi grne c ìi s l i nc Le.N i c i i s tori c nu s c poate s us ti ne c à ,,dupà
pl nral ul mantal e s -a refàc uL forma de s i ngul al manta", deoarec reac eas tà formà es tc mai
veche (D LR o ates l à înc à l a À L C os Li n) dec i t manfo.
34 C f.
[26, p. 871, c are dà formel e de geni l i v -dal i v , popi i , papi í. N urnerogi v or-
bi tori fol osesc i ns à formel e popei , papei . În ac c s l c az , c el e douà s ubs tanti v e s e i nc adreaz à
în aceeaqi categorie cu fafri.
 IIORFOT.OGIE STRUCTURÀLÀ a RON,I^NE
-ll\,tBII SUBSTANT'IV I

Paracligma acestui substantiv cuprinde deci t, r e i forme

distincte : -e) ca)c'inste,foame, sete, cate, cleqi feminine, au o formà unicà' la
singular pentru toate cazurile:
tatd,3i, ta,te-(-i,),ta!i(-Ior)
16.
cÎ. ci,nste(a),ci'nste(ù)
Deci, în condiliile d.ecleterminare menlionate, a,cestsubstantiv
prezintà, ca femininele, douà forme de singular, K, qi I{r. O flexiune asemà,nà,toae au avut pînà, nu cle mult qi unele neo-
logisme ca : amTtloare)tero&re).faaoare,gramdoarecare erau folosite
Notd,. f,-n sistem similar cle omonimii realizeazú la-genitiv-dativ articútat d.etlnit cu formele z amylo_arei,teroareisT
substantivele papd,, ?o?d, pagd, în vorbirea celor: etc.l dar care, în limba actualà, se întîInesc tot mai clesc1 forme ca
care folosesc formele papei etc. amplorii,, terorii 38.
Sistemul de omonirnii variazà, în cazul acestui substantiv dunó
{-,un e folosit cu afix de cleterminare definit sau ned.efinit qi, în cazirl neregu.latesttb aspecittl ctfinelor de deterntinare
2.6.3. B?l,bstan,tiae
celui dintîi, dupà, forma de masculin sau de feminin a afixului : pe ca,rc le selecleazd.
(,un) tatd, tatd(l) dar tata Aceastà categorie este reprezentatà, prin substantivele mascil-
(wnui,) tati tatí(lui,) tate(i,) ltne tatd, qi popír', iopd, pa;d,, mentlionate d-eja în mai multe rîn;luri
in cursul expunetii.
(b) Substantivul pi,ele prezintà, de asemenea forme d.eosebite
de gen.-dat. singular dupà, cum este însolit sau nu de un afix Neregularitatea constà,, în acest càzr'itr selecta,reala singuhr
enclitic d.e determinare : a formeloide f eminin ale articolului clefinit:

(unei) pi,ei : (ni;te) pi,ei popa I popii

dar tuta I tateí.
pi,ele(i)lpi,ei(le) substantivtl tatd,, spre deosebire de celelalte, selecteazà,însà' si
Cele douà, forme de K, se deosebescprin d.esinenfecliferite (-1,, articolul masculin :
-e) qi prin variante diferite ale radicalulni (pie- qi pi,el,-). úatdl, tatitlui etc.
Notd,. O perturbare asemànàtoare a sistemului cle Àrofd. Între cele douó serii c1eforme se înregistreazà'
omonimii, depinzînd de caracterul definit sau nede- o cleosebire de întrebuinlare : formele cu articol fe-
finit al afixului de determinare, intervine în flexiunea minin se folosesc în general fà,rà,atribut ;i clesem-
substantivelor feminine cu afix [-le] pentru I{, (vezi' neazà,Pe tatàl vorbitorului.
2.4.3. (î) ). Numà,rul mare de substantive care pre-
zintú aceastà particularitate, precum qi faptul c6
aceastà rnod.ificare aîecteazà, t o a t e substantir.ele 2.6.4. S'nbstanliaeneregu,lalesu,b uspectul accentud'ri,'i
din categoria datà o plaseazà,mai curîncl în categoria, în cazul .nui numàr relativ mic de substantive, caracterul
particularitàlitor neaberante. neregulat al par,adigmeise datoreqte mobilità!ii accentului.
(c) tÌn tip aparte de flexiune neregulatà, sub aspectul omoni- 36 S ubst anti v el e di n ac eas [à c al c gori e nn s e i ntrebui nl eaz i l a gc ni ti v -c l ati v c u
miilor prezintà unele substantive defective de numàr, terminate în atticol nedefinit.
3? C f.
[49, p. 301ì.
s PresuDrrs cu neccsitatca de îorrrra 38 Forrn a A e gen.-aat. i n -i e general à c ìnc l s ubs tanti v ul e uLi l i z at c u arti c ol nede-
fala.
{l ni t - uttei | erori , c l e' c x enrpl u.
 SLÌDSTANTIV
94 MOIìFOLOGID STRUCTURALÀ A LIMìIII ROMÀNE

(a) Fac parte din aceastà,categorie substantivele sord,;i nord,, Numà,rul particularità,lilor aberante, grad.ul de deviere pe care
accentuate pe prima silalrà Ia nominativ-acuzativ singular, pe cea îl reprezintà, acestea, precum qi gradul d.e specificitate, faptul cà, o
de-a d.oua Ja genitiv-clativ singular. qi la plural : particularitate e proprie unui singur substantiv sau unui grup cle
substantive ^permit o ierarhizare în cadrul claselor substantivelor
sórd,f suróri neregulate. In mod evid.ent, gradul maxim de neregularitate îl pre-
nórdlnu róri zintà, substunbívaI tatd,.
Dimpotrivà, în categoria substantivelor de minimà, nereguJ.a-
_ (b) Mobilitatea accentului caracterizeazà,qi flexiunea neolog.is- ritate se pot încad.ra : sem'inarlsem'imun'i'i,. mamtalm,antdli,,rad,i,of
melol tei:minate în -o neaccentual,3e: radi,owri, etc.
rddio f radi,óuri,
stúd,i,o
lstudióuri,
zérolzeróuri, CLASIFICARBA SUBSTANTIVELOR
ROMÀNE$TI
Îu clTsn PARADIGMATICE
2.6.5. Bubstant,iaeneregul,atesub aspectul aari,ali,ei rad,i,cal,ului
2.7.0. Din descrierea anterioarà,a flexiunii substantivale reiese
{In numà,r limitat de substantive prezintà în flexiune varialii eà,aceasta se realizeazà,prin anumite serii d.eflective qi prin vafia,tia
aberante ale radicalului. radicalului substantival. Molrilitatea accentului, càre àre un rol
(a) Radicalul substantivului mînd, este afectat de alternanta irtrportant în flexiunea verbalà, (cf. 4.1.), nu e specificà, clecît unui
neolriqnuità OlOi,. numà,r restrîns de substantive : substantivele sord, mord,(vezi 2.6.)
Q) În paratligma substantivului mijl,oc se produce, în silabà ,si cîteva substantive neutre - rad,i,o,zero etc. - ca,re, sub aspectul
a t o n à, , varialia ofoa, curentà, în limba romànà, d.ar numai în silabà, flectivelor, se încad.reazà,
în declina ea & YIf-a. Prezenla alternanlelor
accentuatà,. Neregularitatea priveqte, în acest caz, condiliile de rea- generatoare ale varia.tiei radicalului duce, în limitele paradigmei
Iizaye ale alternanlei. substantivului, la maximum 2 alomorfe (cf. 2.5.8.)
(c) Un caz special de neregularitate aîecteazà,substantive de O clasificare d.e ansamlrlu, avînd în ved.ere toate particulari-
tipl^l rî,nd,uni,cd,,rîmdumele, care pot fi analizate tà,.tileflexiunii nominale rom6,neqti, trebuie sà,reuneascà,clasificà,rile
parliale, stabilind echivalenlele clintre ele.
fie ca : rînd,u,m-,icd,fie ca : rînd,uni,c-d, : 2.7.L. Raportînd cele douà, clase d.e substantive - cu rad.ical
rînd,un-ele rîndunel-e sau rî,md,une-l,e invariabil sau cu rad.ical varialril realizat prin douà, alomorfe - la,
clasificarea în declinàri, constatàm :
AI doilea mod de analizà, degajeazú un radical cu alomorfe Declinarea a XI-a, a substantivelor invariabile, nu cuprinde,
tealizate prin varialie aberantà,. evident, decît substantive cu rad-ical invarialril.
2.6.6. Faptele semnalate înainte impun constatarea cà, lista Declinà,rile I (casd,,púr&; masd,,stea), a II-a (ini,md,; poartd,),
aqa-numitelor substantive neregulate nu se red-uce la cele cîte.ya a III.a (fòre, femeí,e1Jl,oare,bai,e),a IY-a (cod,rq ?om 1 m'inistrw, cal),
exemple menlionate de obicei, ci este mult mai bogatà,. a Y-a (cîine, munte), a YI-a (z'iar, brîw, temei; uei,om,ferd,strd,u),a
Constatàm totodatà, cà,particularità,lile aberante ale paradigmei a IX-a (fdi,nd,,treabd,,greald,)qi a X-a (carne) cuprind substantive
acestor substantive sînt foarte variate gi afecteazà flexiunea substan- cu radical invariatril qi substantive cu douà, alomorfe ale radicaiului.
t:r-alà' sub diverse aspecte, aqa încit paradigma unui substantiv dat Declinàrile a YfI-a (arc, al,ai, teatru) qi a VIII-a (l,i,psd,),cel
poate prezenta una sau mai multe neregularità,fi. pulin în limitele invenl,arului de substantive examinat, nu cuprind
decît substantive cu radical invariabil.
3e in
[71] sc tlà o bogatà listà cie subsLantive plezenlincl aceastà particular.itat.e. Clasa substantivelor cu radical variabil cuprinde deci substan-
Cele m a i m u l t e a t t i n sà o ìn tr e b u in la r e r e str în sà , a p a rl i ni ncl de mul te ori u1o. l i mbaj e
s uec i a le .
tive aparlinînd declinàrilor I, a II-a, a III-a, a IY-a, a \-a, a
 SUBSTANTIV
MORFOLOC'IIì S'TRUCTURALA A LI\'IlllI ROMANE
96

lui, cà,ci, în clasa substantivelcr cu d.ouà,forme, gruparea pe tipuri

-rf-atù IX-a, a X-a, pe cincLclasa substantivelor cu rad.ical invariabil
incluhe în pÍus toaie substantivele declinàrilor a YII-a, a VIII-at
qi a XI-a.
'
Coroborarea celor douà clasificàri d.uce la grupalea substanti-
ad,rli, (pl. qi sg.).
' ao Procedeul a fost sugerat în
ij attA frod.alitate d.e indicare a tipului flexionar în cazul enu-
rneràrii formelor distincte oferà precizatea g e n 11u i substantil'u-
coincide cu grupar€a pe genuri : femininele se caracterizeazà,printr-un
sistem de omonimii diferit cle al masc'ulinelor qi neutrelor.
2.7.5. Inclicaliile referitoare la varialia radicalului pot fi de
a,semeniintrod.use, în mocl ciar qi concret, prin enumerarea formelor
distincte. Acest proced.eu, eficace qi destul d,e avantajos în cazul
substantivului, parte d.e vorbire cu flexiune foarte reclusà,,devine
neeconomic pentru pà,rlile de vorbire cu flexiune bogatà, implicînd
un numàr mai mare d.ealomorfe ale rad.icalului (cf. 4. Verbu.l).
O altà, mod.alitate de precizare a varialiei radicalului reprezintà,
ind"icarea apartenenlei la diferite clase caracterizate prin anumite
alternanle vocalice qi consonantice.Procetleul a fost preconizat,pentru
verb cle Alf Lombard 157).
Al treilea mod de introducere al informatiei referitoare la
r.arialia rad.icalului constituie cel care pare cel mai economic pentru
verb, qi anume prin indicarea elementelor variabile clin radical qi a
tipului de varialie printr-un sistem de simboluri 40.
2.7.6. Sistemul de simboluri necesar descrierii varialiei racli-
calului substantival este mult mai simplu decît cel impus de clescrierea,
verbului (cf. 4.6.3.4.), caracteristicà, determinatà,, pe de o parte, de
inventarul ceva mai redus de alternanle ar, iar, pe de altà parte, gi
aceasta este cleosebirea mai importantà,, prin n u m à,r u I mult
mai red"us de alomorferealizatesi,implicit, prin reparti!ia
mult mai s i m p I à, a elementelor membre ale diverselor alternanle.
Repartilia formelor, deci a alomorfelor radicalului qi ca atare
a elementelor fonice incluse în alternanle, este totd.eauna clar deter-
minat,à cle apartenenla substantivului la o anumità d.eclinare, la
un anumit tip flexionar, apare deci în mod implicit în intlicaliile
privind acest aspect al flexiunii. Indicarea declinàrii scuteqte deci
implicarea repartiliei diferililor termeni ai alternanlelor în sistemul
de simboluri.
SimboIuI reprezentînd.prezenla unei alternanfe în radi-
calul unui substantiv poate fi constituit dintr-o literà gi o ci-
f r à. În cadrul simtrolului, litera poate reprezenta pe oricaie dintre
membrii alternanlei, iar cifra inclicà, caracterul variabil al elementului
fonic notat prin literà, gi apartenenla la o anumitó alternan!à; cîntL
un anumit element fonic este inclus într-o singurà alternan!à, cifra
care însoleqte litera este zero (co, de ex.); în situaliile în care acelagi
al (ìon tp. 2.5. s i 4.' 1,
[68]
e. 424
98 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIIVIBII ROh,IANE SUBSTANTIV

element fonic poate participa la mai multe alternanle cifra indicà'
apartenenta la-o alteinan!à sau la alta. Dat' fiind cà în alternanlele
îfregistrate, primul termón re_prezintà cle regulà te,rmenul realizat
în fírma dó iom. sg., simboluf unei alternanle asoetazà"cifra literei
care corespund.e acestui termen.
serard,etc. (deqi ar putea fi reprezentat qi prin eo,clat fiind. cà,în cele-
lalte alternanle nu apare în forma de nom. sg.).
Alternanlele izolate I (g), II (b) qi III (ílíi, olaa ólw) ut e
necesar sà fie simb olizate ar-înd în vedere caracterul lor strict parti-
cular : fiind. specifice pentru un singur cuvînt sau pentru douàn
ele pot fi considerate partieuJarità,li aberante (vezi 2.6.5).
2.7.7. Cînù alomorfele radicalului unui substantiv sînt rezt'I'
tatul coocurenlei a douà, alternan,te, vor. fi notate prin simboluri
ambele elemente alternante, cleci zd,paodrd,, mooaptroe etc.

foloos etc.
Alternanla I (f ) cuprinde membrul-g p.e gale^îl regàsim ca aI
doilea termen in altòrnanlele I (a), (b) qi lt. Avîntl înwedere aceaslà,
particularitate, vom simboliza aceastà alternan!à' prin et : ct"erastd',

ae Eventualsc poatc uLiliza simbolul c, sau se poatc lllarca' sepaÌat, varialia

iccàrui mc'mbru componcnL al grupului : .s0, c1' do exemph:'
 A D JE C TIV

ANALIZA

3.0. Din punct de vedere flexionar, acljectivul prezintà, nume-

roase qi importànte analogii cu substarrtivulr avînd totugi particulari-

opozilii flexionare.
11.0.1. Analiza formelor flexionare ale adjectivuiui' dacà,
facem abstraclie de determinare qi de compara,tie,se epuizeazà,,ca qi-în
cazul sulrstantivului. într-o singurà, etapà, ducînd la clegajarea rad,i-
calul,ui,gi a unui ftecti,a neanali'àabi'lcare exprimà, numàrul, genul qi
cazul.
Problemele de analizà, pe care le ridicà, adjectivul sînt d-e cele

si.ntpiu,d.egajàmseria de flectir.e -M, -i, -d, -a, ca'refaciliteazà segrnen--

1,area unol forme ca albastr-u, albaqtr-i,, megr-u, megr-ò,n'eugr-d,,
lleg'r-e.În arcelaqimod, pornincl de Ia bun, bumd',hun'i, bu,me,, analizàm,
desprinzînd aceleaqiflective, forme ca frwmos-fr,frumos-i,,frumoas-d',
sd,tu-'i,,síttul-à, sd,tul'-eetc.
"frwmaas-e, sdtul-fr,
Adjectivele ie tipui l,d,lîu,cenugi'u adra;litanaliza : ldl,î-q, ldlî-i
(ca qíte-u,,te'i de ex.),ld,lî-ie,ld,l6-i@a qi ba'ie, bd,-!,veri 2.0.3), cenu-
5i,-q:,cenuqi,-!,cenu,li,-[e(ca gi famili-ie).
Tot aqa, r'om analiza linîncl seama cle modul de segmentare
al fornielor ,substantivale:gre-u, gre-i (cÎ. le-u,,l,e-i,)si grea-A, gre-le
(ca stea-fìl, ste,-le,rer,i2.0.3.)j deqi compararea strictà a formelor pa-
radigmei ad.jectivale, dat fiincl cà,nu exis1.àdecît ad.jective terminate
la feminin în -eti 1,ar conctrucela degajarea în forma de feminin sin-
t S ubsl a nLi v eìc Iemi ni nc c u fl ex i une anal ogà s c Ic rni i ni r gi în -d (,7rara;;i în -í (z i ).
 10 2 T'IORFOLOGIESTRUCT'LTRALA
A LIMBII ROM.A.NE ADJgCTIV 1 0 :l

gulal a umri flectiv pozílir' -a (rcca co &r avcrùdrept consecin{à cles- afixul specific [-rL1à]al formei de fem. sing. poate fi pus în legàturà,
princlelea unui radical u n i c , inr-alia.bll, gre- în toatà paradigma)" cu finala -o- a raclicalului.
3.0.2. ln multe cazuri însà, în analizà apar probleme noi, d.eli-
Finala -rí d-in ttowd, pinà' nu de mult formà'
vînd clin faptul cà în paradigma adjectivului genul constituie un cri- -\-oftí.
u n i c à, d-efeminin (deci lúilizatà' la ambele numere
teriu tle flexiune. O paracligrnÈi cle tiprrl arad,to'r,arzd,tor,i, arzd,toare -dt ca qi în oua'
irrpune, prin opozi.tiile în care sînt angajate formele, decupa,reaunor qi 1a toate cazurile), d'erivà'dintr-un
flectir-e -fl, -,i, -e.
Analiza unui flectiv -ú, u n i c pentlu 1,oateforrnele de feminin,
in co:rciilii în care la substantiv tm preferat segmentarea,R'+ g
(cf. î+tròíld,toare, 2.0.3.), este cleterminatà, de prezen,ta forrnelor cle
rnasculín ale adjectivelor.
3.0.3. Ca qi în cazul substantir-elor, segmentarea ad.jectivelor
cu fleliune strict specificà,are un caracter mai mult sau mai pulin
arbitrar', particularità,file specifice putîncl fi atribuite, de cele mai
rnulte ori, în egalà màsurà, raclicalului sau flectivelor.
O paradigmà, specificà prezintà adjectivul rosu, ale cà,rni
forme pot fi segmentate în douà, nrocluri :
c1e exemplu).
forme în
(a) roF-lt. lì-r
\'- l
I l"al-
'';
4r.
"" -À-ofd.Alóturi de formele în -i'cd', apar ,si
ros-1,1, roqi,-i -ea: tinereu, md,ri'ceaetc', care permit încadrarea
1"0s-1,1,e
" t'os,Ì,-ie formelor d.e'feminin ale adjectivului in tiptl greal
Analiza (b) care atribuie nelegularitatea, în primul rîncl, radi-
caluiui ni se pare mai econornicà.
Notd,. De altfel" originar, rosxLpresnpune un lo.sfa,
care permitea ctegajarea unui rarlical inr,-ariabil.
Adjectivul nou e d.e asernenea susceptibil de mai multe seg-
rnentà,ri qi anume :
;i ríndunel,e de exemPlu.
(a) nou-U {ìi) mo-u
no-i/ llo-x
,ttou-d, mo-ud,,
Prima modaliLate de segmentare a fost adoptatà în t5Sl.
Pleferirn modalilalea (b). r.rle pelrnitr o mai simplà incadraie
a ace"stui,actjectivîn ansamblul flexiunii adjectivelor : afixele [-g],
[-!] sint degajate qi în paradigma unor adjectir.e ca liilîu, Ttwst'iu,iat
2 În
[5 8, p.1 22\ , care arc in vedele ìn general prorÌuÌltarea nu foLma graficà, se
înrcgistr-eazà
un flectiv cle fe m . sg . - ie , in lo c d c - lie , ourn at cel e al l e afi xc cl i n seri e, si
anLrme-ii (cf. Ioc. cit). s C omp. l tun, buni S \ bunù, bunc ; prac ti c , prac ti c í, ptc tc ti c ù' , prac ti c e'
104 M ORì.' OLOGIIì STRLICTURALÀ,\ I- IN 'BÌI R O M ÀN E A D J E C TIV 105

O situalie specialà, are qi atljectir.ul mipel, ale cà,rui forme,

avînd, în ved.ere segmentarea formelor rliferitelor substantive, pot fi
analizate în ml|el-fr, mi,;e-i,(ca ,si cal-ff, ca-i,)si mi,sea-T,mi$e-ln(ca,
si stea-fr,ste-le).

silabà,flectivul. Nici unul din ad.jectivele examinate nu prezintà, urr

ACCEIùTUL ÎIT NT,NXTUNEAADJECTIVULT]I

3.1.0. Flexiunea adjectivalà, se catacterizeazú prin pozilix

f i x à a accentului. Acesta caractetizeazó"totdeauna radicalul. Flec-
tivele, indiferent de lungimea, lor, sînt atone.
3.L.I. Rndi,calul, componenta accentuatà,a formelor: adjecti-
vului, variazú ca lungime (în limiteie materialului oferit de lista,
examinatà,)între 1 qi 6 silabe.
Ca ,si în cazul substantivului, cele mai numeroase sînt adjecti-
'rele cu radicale mono- gi bisilabice.
Radicalele b i s i I a b i c e realizeazà, atît structura tonicà,
2-l#,cît,si2-í+. Cele din ultima categorie predominà ca numà,r
(cf. amena 2\.
etc.
Adjectivele cu rad.icalel,risilabice sînt, în lista noastrà, Mai rar, deosebireatezultú d.in modul de pronun{'are al
destul d.e numeroase. Aceastà, clasà, cle raclicale realizeazà,numai
douà,clin cele trei structuri accentuale posibile, qi anume 3 -2 -1 Jf qi
3 -2 -í $ . $i în a,cestcàz) un numàl mai mare ating radicalele accen-
tuate pe ultima silabà, deci clin imediata vecinàtate a, flectivului
(cf. anena 2\.
Într-un numàr nìr prea mare c1eacljective radicalul este repre-
zentat prin patru silabe.$iînacest c zserealizeazà,numaiclouà, qi nu are d.eci caracter pertinent în descrierea st'ructurii
structuri accenluale 4 4-ú- I +;iJ- 3 -2- 7 4, ultinrafiind cla.r. tonice a radicalului adjectir-al.
predominantà, (în lista noastrà 16 acljective). Radical de patru silabe
cu accentul pe penultiml prezintà numai 2 acljective : eco,nomicsi ADJECTIVALB
FLBCTIVELE
;ti,ittli,fic.
Abseroali,e.E foarte probabil ca là,rgirea listei de ad.jective
sà nu modifice raportul cantitativ dintre cele douà, categorii
de adjective : adjectivele cu raclical de patru silabe sint de
cele mai multe ori derivate, iar categoria celor cu accentul
pe ultima silabà, cuprincle formalii mult mai variate decît
cealaltà, (vezi amera 2\.
10 6 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LITVIBII ROMANE ADJECTIV t07

tr-un maximum de p a t r u forme clistincte. I'rin cleterminale clefinit:i 3.2.1.+. Forma K, femini,n, si,ngwlarpoate fi realizatà
Ìlexiunea adjectivalà atinge un maximum de clouà, spre zece prin a,fixele :
forme : bum, bumul,,bunul,u,i,buni,, bun'ii,, butt,iLor,bund.,,buna, bume, [-e] : (rcre) albastre, goal,e, bume, june, asi,due, aisd,toat'e,
bu,nei,.bunele. bunel,or. clibace, feroce, bdlaí,e, greoai,e
Fiecare din aceste forme are în caclrul paracligmei o repartilie l-tl : rnoi, propri,i,, I,d,l,îi,,
noi, rosi'i
proprie. Ca qi în cazul substantivului (cî. 2.2.0.), omonimiile momi- l-il : mi,ci,, rom6,negti.,dttlci,, mari, oechi
natia : acuzat'iù r1igeni,ti,ts : dati,a sînt comune tuturor adjectivelor, l-Iel : grel,e, mi'gel,e
indiferent d.e gen qi de numàr. -fr ; gd,Lbui,feri'ce
3.2.7.7. Pentru mascul,,ím si,ngwl,ar,K, qi K, totdeauna omoniille. 3.2.7.5.Forma K pI, pentrt femi,ni+zeste marcatà,prin ace-
pob fi realizate plin afixele : leaqiafixe ca qi K*Afixele Krgi Kpl. sînt î n t o t d-e a u n a omoni-
l-ul acrw, aibastru, rosu, propriu, rne la feminin în cadrul flexiunii ad.jectivale.
l-Lrl greu, ld,lîu, as,iiluu, nou, Ttwstíu, propriu, 3.2.1.6. Însofinc-t substantive meutre ad.jectivul are la
(vezi 3.2.I.1.),
(K, Di Kr) a c e I e a q i afixe ca Ia mascul'i,n
si+tgu,l,ar
Notd^ Adjectivele terminate la masc. sing. în difton- iar la plural afixe i cl e n t i c e cu cele care marclteazà pluralul
gttl -iu neaccentuat (ca qi substantivele cu aceastà fem,inin (tezi 3.2.7.4.).
finalà - fotol,i,w, decem,iude exemplu, cf. 2.2.7.7.)
admit àtît pronunlarea [-iu], cît qi promrnlarea 3.2.2. ú'IectiueXe de aocatia
[-iin], norma ortoepicà nefiind, în acest caz, îixatà,.
Pronunlarea cu diftong descendent este unica posi- Afixele de vocativ în paracligma ad.jectivului variazà în raport
bilà, în cazurile în care finala este accentaatà,: cas- cu genul, cu pozi,tia fa!à, de substantiv gi cle a,semeneaîn func,tie d.e
tan'iq, Ttustiq; etc. acljectiv ca unitate lexicalà, : unele ad.jective sînt folosite frecvent
ln vocativ, altele de loc, cî. 126, p. 1251.
-fr bumr.gol' migel, mic, a,isd,tor,romîr,mesc, gdl,bui,,bd,lai, Însolind substantive masculine (sau neutre) afixul cle vocatir.
greoi,, efi,cace singular poate fi:
[ - e] moale, n?,a,re)d,ulce, june, feroce - i c1e n t i c cu afixul celorialte cazrtri, mai ales cînci adjec-
[-' ] d,i,baci,,oechi tivul e aqezat dupà, substantiv: copil' i,wbi't!,pri'eten(e)ared'i'ncios!,
3.3.1.2. Forma de mascul,,in plural poatefi marcatàprinafixele : soare sfîtr,t! , r'îtt adînc !, dar qi cîncl precedà,substantivul : i,ubi'tprie'
l-i l acri, al,bastri, teql,
! m'imw,natfenomen!
t-i l goi, moi., propròi, ptusti,i,,grei, ld,l,îi,,asi,du'i, no,i, r"osi,i, - [-ule], cînd. preced.à,substantivul: frwmosu,l'ecopil!, strd-
nu,fex wchiule codru!
[-'] bwni,, mic'i, o'isd,tor,i,romd,nest,i, d,u,l,cí,,mar,i, junù, - [-e], cînd. precedà substantivul: i'ubite prieten(e)!, scumpe
feroci,, di,baci, aechì, topi{,(e)!
-fr bd,lai, gd,l,bu,í,greoi, eficace Iofd. Afixul -e nu sc întîlneqte clecît în flexiunea unui
3.2.7.3, Pentru feminin simgwlar,forma K, poale fi reaUzalà numà,r restrîns cle adjective, cf. op. cit.
prin afixele : - i cl e n t i c cu afixul cle d.eterminare la nominativ, cînd.
| -a,l acrd,, albastrd,, goald,, bumd,, jund,, m,icd,, romó,meascd preced.à,substantivr.l fiind despà,rlit d.eacesta printr-un determinant
po.sesiv: cred,'inciosulmostru prieten!, bwnttl meu cogtil!
t -uàl as'idud, lasídtuà,1, noud, tr-.lamasculin (neutru) plural vocativul este marcat printr-un
[-e] moal,e, nxo,re, oi,sd,toare,
feroce, d,ibace,bd,laie, gd,lbuíe,
greoa,ie,oeche afix :
t-tel proprie . fpróprile], pust,ie, ld,lîie, ro;ie -identic cu aL celorlaite caztril. iubi{i colaboratori'!,
-fr greú) fnx€e& dragi, coptii,!,, col,aboratori,i,ubi,!i,!, co1ti,i,d,ragi,!
 ADJEC'f l\r
10s ìTIORIiOLOGIIì STRU( ìTURAI,A À L IJ VIIìII R OM ÀN E

- l-1or], cîncl precedà, substantivui (inanimat, personificnt) : -adjectiveie in variabile, clestul cte pu!i1 ntlmeroase'
bdtrînilor corlri,! , ntd,re{ilor mun,!,i, ! - adjectivele v a r i a b il e, reprezentînd.majoritate:r' adjec-
La feminin singular vocativul poate fi marcat printr-un afix tivelor romàneqti.
-identic cu cel dc K,, scurnpd., sord,!.,sti,matd,colegd,!, 3.3.2. Adjectivele variabile se grupeazà',la rînclul 1or, in r:lport
cornoardpreli.oasd, !, std,pînd,neîmdwrd.,tou're !, blî,nrid,lund ! cu nnmàtul de"forrne intrei' cl,ase:acljectivecu patru, cu trei
-identic cu afixul de d.eterminar€ K' cîndprecedà gi crl douà, forme.
'
snbstantivul fiind ctespàrfit de el printr-un posesiv : butr,a rnea Toate adjectivele variabile romànegti prezintà, omonimiile pe
prietend,! , riraga mea feti!òr! . care le-am înregistrat la slbstantivele varitrbile cu douà, forme, d9."i
Àrofri. Desinenla -o de vocativ feminin (cî. 2.2.2.), omonimiile noininativ : àgu'úàl;v : genitiv : cìatir' la masculin
nn apare în flexiunea adjectir-alà,. Asocierea ei cu (qi neutru) singular qi plural ,si omonimiile nominati'r- : acuzatir-
un rad.ical adjectival presupnne substantivarea : singular qi gtnitiY : d'ativ (singular) : nominativ : acuzatir. :
depteapto!, frumoaso ! etc. genitiv
* : dativ (plural).
La feminin plural afixul de vocativ poate fi : (a) Cîncl flexiunea unui adjectiv prezintà' numai o m o n i -
-identic cu cel de la alte forme..scu.nnpe colaboratoar"c!, miil'e' comune menlionate mai înainte, pararligma cuprincle
fete dragi !, md,relepdduri, ! , ad,r'íîri,d,epd,rtate ! p a t r u forme distincte, caracterizabe,fiecare, printr-un afix proprirl.
'
- i d e nt i c cu afixul d.edeterminare, lanominativ acuzatirr, Flexiunea adjectivelor cu 4 forme clistincte, cal.e replezintà în
în condil;iile menlionate deja pentru masculin : scumpele mele cola- limba romànà, clasa cea mai nlmeroasi', se realizeazú prin urmàtoa-
ltoratoare! , fetele orcastre dragi,/ etc. rele serii de afixe:
- [-Ior]: J'rurnoaselorcîmpi,i!, cìnd. precedà, substantivul.
Abseraa{i,e.O situalie specialà are adjectivll d,rag, care la
masculin, la vocativ singular, prezintà, un afix [-à,] ittentic
cu cel de feminin, ind.iferent d.epozilia pe care o ocupà,fa!à,
de substa,ntiv z dragd prieteme!, pr'ietemedragd,! (ca qi d,ragd, K sg."
sord!, sord dragd,!).
Acelaqi adjectiv poate fj utilizat gi cu afixele de
K pÌ.
vocativ enumerate mai înainte : d,ragprietect, !, prieten drag!
d,ragul nostru fíu ! eLa. ,
Folosirea formei cu -d pentru vocativ masculin a I(rsg.
adjectivului cirag presupune în mod. necesar ocurenla unui
afix specific de vocativ (-e sa:u -ule) la substantiv : dragd,
p oete!, p oetule dr agìi !, d,ragd,bd,i, tíragd,! (niciodatà
atule!, bd,i,ete I{"sg. - 11'p1.
*dragd,bd,iat! sar *bd,íatd,ragd,!C.ar dragd,Ion!)

GRI]PAREA ADJEi]TIVELOR ÎU CT,ESE FLEXIONARE

7'abel 1
3.3.0. Afixele înregistrate în descrierea anterioarà se organi-
zeazà,în mai multe serii.
3.3.1. Avîndîn'vedere nu mà,r u la afixelor ca,resetealizeazi 5 P àstràm ac el eagi s i rnbol uri c a i n des c ri erc a s ubs Lan[i v ul ui , c tt urmàtotrrel e pre-
în flexiunca adjectivelor, disl,ingem: .ci zari : K sg. qi K pl . au l n v ederc rnas c ul i D ul , pe c ìnd K rs g., I{ .s g. 9i K ' pl . c l es emneaz à
formele de feminitt.
4 F a ce n a b s tlactic dc' afixcle cle vocativ.
 ADJECl'1V 111
110 NTORTOLOG]ESTRUCTURALA A LIMBII ROMANE

(b) Flexiunea adjectiyelor cu t r e i forme clistincte prezintà, Seriile 1 qi 4 canaeterizeazà,paradigmele unor clase largi ctre
în afara omonimiilor comune,o o m o n imi e s up li mentar à. ad.jective, pe cînd seria 2 qi seria 3 sînt specifice, fiecare, pentru un
Paradigma acljectivelor clin aceastà, categorie se realizeazó prin singur
- adjectiv, respectiv ro;u qí nou.
urmà,toarele serii cle afixe : Spre deosebire d.e seriile 1-4, seriile 5 qi 6 din grupul B se
catucterizeazà, prin omonimia suplirnentarà :
Kr sg' - Kz sg. : I('Pl',
ceea ce duce la sincretismul total al numerelor qi cazurilor sub domi*
nalia femininului.
K sg. -u (-ul -u -g linîncl seama cle acest sincretismr aYem :

-t | -r

Krsg' -e -ie | -o'

Krsg:11'p1. -l -1
I
-e

-l e

propnu m lc vl sa- n l àl îu
instantaneu
pustiu lu n g l or moliu
.sran- i
r o m à n e sc taneu I
TcLbeI 2

Avîndînved.ereomonimiile distinc te ajungem la urmà-

toarele tipuri:
Seriile de afixe 1, 2, 3 qi 4 se caracterizeazà,,toate, prin omo-
nimia suplimentarà,:
K pl. : Kz sg. : K'pl.
t orul tiP :
83 I8

K s g.:11t5g, -g

K pl.

Krsg. : K'pl.

'fabel 5

6 în limba lilelarà, mi,sel se întrebuinleazir aproape cxclusiv ca substantiv qi maù

ales la masculin.
 A D J E C TIV
11. ) J\,I0RIOI,OCJfIì STRL]CT{JRALÀ A LI\'lRII RON{'\NIì

Seriile 1 qi 2 prezintà, omolimiile suplinentare :

I( sg. : &sg.
I( pl. : KzsB. : I{'pl.
Specificul acestui tip flexionar îl constituie deci sincretismul
genurilor (la unele cau,rtrT)sub dominalia nurnàmlui.
rn'iqe-le. A-fixele distincte se ars.ànizea"zà,ir.l.
O serie de afixe proplie de asemeni unui singur acljectiv ljun!.)
supli-
este seria 9 clin grup*l^3,ì:r,re se caracterizeazà"prin omonimia tl r
mentarà', sPecificà,:
K sg' : I{zsg' - I('pl.
I i s g. : 11,s g.
Ca atare o Putem consiclera ca un tip aParte:
i9
Ii pl . - K rs g. : 11' p1 -l
ìi sg . I( .r g l( ' p l.

tn3t0 moal e
Ii pl c hrl c e
'1'abeI d
Kr sS'
'I'abel 6
Seriiie 3 4 clin grupul C se caràcterizeazil prin omonimiile
(c) acljectivele cu douà, forme clistincte prezintà. de asemenr suplimental'e :
permit distingerezt'
diterite o m o nr m ii supli me n_t a_rer care I{sg.:6p1.
iir"i--"ri""
mal tipuri
multol trpru-r flexionare în cadrul acestei categorii realiízate I{rsg.:Krsg.: I{'p1.
prin urmà,toarele sorii de afixe : Deci se ajunge la sincretismul total al cazurilor ,si al numerelo
sub dominalia genului.
Avîncl în vedere afixele clistincte ajungem la tipul :

c, l"
I

K pl. Ii s g.-Ii pl . -t -0

Krs$ ' Ii rs g. - Ii "s q. -Ii ' pl .

lirsg.: I('pl. bàl ai

i.c
Tabel I

nìal c bàl ai vechi ei l bni I rl l ccoce

dulce greor
, prin omonimia sunlimentarà, :
Serìitre t'r ryì 6 se czùracterizeazà'
rotofci
Ksg. : Kpl. : Krsg. : 11'p1.
7 ' a b eI
8-c.421
rr1 À,ÍORTOLOGIESTRUCTURALA A LI},IBII ROI.ÍÀNE
Afixele cìistincte se organizeazà,,,in acest, caz: iÌÌ :
l{ sg .. li 1 r l.- Kr sg . K' p l.
I( r sg . -e
vechi
Tabel 10
Seria 7 clin grupa C se caracteyizeazà,prin omonimia supli-
rnentarà,:
K sg. : Ktsg. : Krsg. : 6'p1.
Ca urmare cele douà, afixe distincte reprezjntà, tipul :
c4
K sg . - l( r sg . - K,sg . - - l i 'pl .
lI
l realir,eazà,dupà un rad.ical terminat în -i (accentuat sau neaccentuat
I( p l.
Tabel 11
Aceasúà,serie de afixe realizeazà,flexiunea unei categorii d.estul
cle restrînse de adjective recente terminate la masc. sing. în -ce.
Avînd în vedere omonimiile specifice realizate în diferitele
lraradigme adjectivale ajungem d.eci la n o u à tipuri flexionare,
reprezentate prin A, B' B' B' Bo, C' C, Cr, Cn, la care putem
adàuga un aI X-lea tip (D) reprezentînd acljectivele invaria-
b i I e (ferice, eficace).
3.3.3. Redueereq, a,Iotnorfelor. Un tip flexionar este în multe
ca,zLrrireprezentat prin mai multe serii d.eafixe. Compararea seriilor
de afixe concrete care realizeazà d.iferiteie tipuri flexionare sul-r
aspectul ocurenlei lor pune în eviden!à existenla unui raport d.e
distribulie complementarà,, în interiorul fiecàrui tip, care permite
cuprind.erealor în clase d.ealomorfe structurate într-o ierarhie.
(a) Astfel comparînd. seriile de afixe clin grupul A constatàm :
- Seria 1 se realizeazà clupà,un radical terminat într-un grup
A D J E C TIV 115
eonsonantic mu,ta cum liqu'ida.
- Seria 2, clupà uriladical telminat în -u.
- Seria il, clupà un radical te::minat în -l alternant, cu 0.
- Seria 3, în toatc celelalte cazuli.
Repartilia flectir.elor: cuprinse în cele patru serii poate fi cir-
cumscrisà în termeni fonetiai, avem cleci rle-a face cu alomorfe fo-
netice ale unor alomolfe morfolop:icc unice.
- Seria ó se reatrizeazà, numai în paradigma actrjectivelotgreu
;i rd,w,clecipoate fi încadratà în aceeagictrasàd.ealornorfe ca seria d.e
a,lornorfe I e x i c a 1e" (De altfel estc posibilà,, dar rnai pulin eco-
gàl bni nomicà poate, circumscrierea foneticà, a repartiliei acestei selii cle
afixe : ele se realizeazà,dupà un ratlical monosilal'ric terminat în
-c sau -l ?.)
Cele 5 serii c-[ingrupul A pot fi considerate deci ca replezentînd
o singurà declinare, folosind-acest termen cu o acceplieoare-
cum diferità, cle cea lle cale o are cînd al'ern în vedere substantivele,
cleoarece,de data aceasta, este implicatà qi varia!,ia de g e n , nu
numai cea d,e numà,r qi tLe car, ca la substantiv.
(b) Procedîncl în acelagi mod. constatà,m cà, tipul B, realizat
cle asemeni prin 4 serii de flective, poatefi considerat ca relrrezentînd
-c o singurà declinare (clecrlina,rea a fl-a), deoarece seria tr cle afixe se
- cî. própt'iu, dar pustíu), seria 3, rJ.upà,un radical monosila,bicter-
-i rninat în -o (nou pare a, fi unicul adjeetiv cu aceastà structurà, fonicà,
a ra,dicalului), iar seria 4, dupà, un radical terminat în consoanà,.
Aceastà, consoanó poate fi -c sau -g : m,,ic,ad,înc, romdmesc,lung.
Abseroali,e.Nu toate acljeatir-elecu radiaa,l l,erminat în c sau
g au o flexiune cu trei forme clist,incte.Adjective cu acetrea,si
particula,ritàli ale finalei raclicalului pot avea qi flexiune
cn patru forme - cî. t:oi,u,ic,pructic etc., pri,beag,
Seria 2 de afixe. specificà,nurnai acljectimlui rosu, are un carac-
ter a,berant clin pricina flectivultti -u [u], realizat clupà un raclical
terminat în consoanà8.
îipul B, coincid.ecle asemeni cu o cleclinare(a III-a); afixele
seriei 6 se re*,lizeazà,ilupà un radical polisilabic terminat în -1, cele
? A dj ectiv el e c u l atl i c al pol i s i l abi c tel mi na{ i n
-ti ac c c nl uaL (c a nàthùu, l c nl à-
Idu etc.) se intlebuinleazà numai la nasciilin, iar cele în -e acccntuat" (inslanlanéu,
cretacéu etc.) realizeazà o fle>;iune cu 3 folme.
8 D e obic ei fl ec ti v nl
[-u] pres ri pune nrr radi c al tel rni nat în mrrl a c um l i qtti da
sau uÌr i st'mi .roc al i o în adj c c ti v c c a propríu (prc nunl at [próprl u]).
116 \,IORFOLOGIE S|RIIC]TURALÀ A LIMBII
d.in seria, 7, dupà, un radical terminat în -í accentuat e, iar cele clin
seria 5, clupà,un radicai terminat în consoanà, (-r din -lor).
Seriile 8 qi 9 (tip B, qi Bo) pot fi qi ele consicleratec& repr€zen-
tîncl cîte o declinare (a I\r-a qi a V-a), d-ar caracterizeazà, fiecare,
para,cligmaunui singur adjectiv, respectiv m'i;ei, ,:i june.
Tipui C, se red.ucede asemeneala o singurà,declinare (a YI-a),
cele douà, serii de afixe realizînd.u-se în conditii fonetice diferite :
seria '), dupà, un radicai terminat în I altelnînd cu 0, seria 1, clupà
radical terminat în altà consoanà'.
Cele douà, serii c1ed.esinen.tecare realizeazà tipul C, se reduc la
o ctreclinare(a YII-a) : seria 3 cle afixe se realizeazà,dupà un raclical
terrninat în -é, iar seria 4, dupà, un raclical cu finala reprezentatà,
printr-un diftong clescendent accentuat, cuprinzîncl semivocaia -'r.
gi diferit d.e -u'i, deci : -cÍ9, -ói, -ói.
Tipul C, coincicle,la rîndul sàu, cuounicà'declinare(aYIII-a);
seria 5 e oculentà, dupà nn radical terminat în i-h'], seria 6, dupà, un
raclic:r,l terminat în cliftongul -ú!.
Tipul Cn, realizat printr-o singurà serie de afixe, reprezinià
cteclinarea a IX-a.
3.3.4. Spre deosebile de substantiv, deci, unde rÌn tip flexionar
se subclir.ide în m:li multe declinàri, paradigma acljectivului perrnite
organizarea acestei pàrli ctre-i-orbireîn claseflexionare în care t i p u I
(caracterizatprin omonimiitrespecifrce)qi d.eclinarea (carac-
teriza,tà, plin alomorfe morfologice d.istincte) coincid : afixele clilt
diferiteie serriiprin cìare se r,enlizeazraun tip reprezintà alomorfe în
d.istlibul,ie comptrementa,rà,car"e poabe fi de obicei circumscrisà în
termeni fonetici în interiorul tipului d.at, deci recluclibi]e la un alo-
molf morfologic unic.
Putern vorbi deci în cazul adjectivului cle 10 tipuri sau cletrli-
nà,r'i (avem în vectrereqi arljectivele invariabile caracterizate prin
sincretismui total aI genurilcr', numerelor Di crìzurilol qi pe care !e
consiclerà,mca, replezeni,înd al X-Iel tip).
3.3.5. Dintre aceriitca.ccle rnai multe tipuri se realizeazàprin
clouà sau mai multe serii cle afixe. In p^uline cazuri un anumit tip este
reahzaí printr-o serie unicà cle afixe. In a,ceastà,situalie sînt tipurile
B' Bn $i On.
Dintre zlcestea, tipurile ts, ,si Bu sînt specifice, fiecarc, unui
s i n g u r acljectiv. Calacterul strict limitat, aI celor clouà, tipuri
s În DLRI\{ cole clou:i aclìective sînl clate cu pararl i gme di feri te: Iti l îtt, -i e, -i '
-le , d a r m o l l t t , - i e , - i; [2 i;, p - t1 8 ] le în ca r h ' e a zitin sii i n acel aqi Li p fl exi onar.
RON{ÀNE
A D J E C T' IV 1t-
permite sà le corrsid.erà,m ca leprezentînd-paratligrne a.be-
r a n t e qi sà, le încadràm în cla,sa ad jectir.elor neregulate.
Red.ucemastfel numà,rul tipurilor sau declinà,rilor adjectir.elor
regulate la 8.
3.3.6. Flexiunea acljectivalà si cea sutrstantivalà prezintà,clestul
ile numeroase flective c o m u n e2 avînd, de cele mai multe ori, o
distribulie sim.ilarà,,dar, clat fiind cà în flexiunea adjectivului se
rca,lizeazà,,pe lîngà, categoriile de nuniàr qi caz, qi categoria de gen,
seriile de afixc cuprind, de obicei, nn nurnàr rnai mare de fle ctive :
afixele proprii unui tip sau un ei declinàri adjectivaleasociazà,
flectivele a c1o u à, cleclinà,ri substant,ivale.
Examinînd. sub acest aspect cele 10 tipuri flexiona,re a1eadjec-
tivului, constatà,m:
Tipul adjectival A asocia,zà, în flexinne declinà,rilesubstantivale
I (fem.) ryia l\r-a (masc.) în toatà varietatea cie afixe concrete prin
úare sc tealizeazà,(cî. 2.3.3.I). Ocuren1.,a, d.iverselor serii de flcctive
se circumscrie fonetic în aceiaqi termenì ca pentru substantive
lcf. 2.3.3.1).
La acljecti\r aBar în formele cle ferninin unele flecti:,e : -{p)d,
qi (-W)e(vezi tabel,7, A, seria 2) care nu se realizeazó,în flexiunea
substantivului, dar care se reduc fàrà ctificultate la -ri qi -e, fiind
ocurente dupà, r'n rad.ical terminat în -tc. (Nu am ìnreEistrat rarlicale
cu aceastà finalà, la substantir.ele feminine.)
Tipul B, asociazà,deciinà,rile sttbstantirra,le III (fem.) si IV
(rnasc.) (vezi tabel 3, seriile 77 2) sta)l sau declinàrile If (fem.) qi tr\r
(inasc.) -vezi, tot acolo, seria 4.
Omonimia suplimentarà,specificà,acestui tip flexionar (K pÌ.
- Kzsg. : K'pi.) este rezultatul prezc-:nf,e,i unor a,fixe identice de
ph-Lral (si Krsg) în cleclinàrile substanfir,-a,lemenliona1,o.
Tipul B, include omonimiile cleclinàrilor a Xtr-a (fem.) Si r,
I\r-a (ma,sc.)- cf. tabel 4, seriile 5, 6 - , cla,r,prezintà,unelc deose'biri
în ce privegte afixetreconcrcte cle feminin ca e sînt -e ryi -ie (fafà cle
-$, can'emarcheazà, substantivele feminine invaria,bile). Acresteclife-
r"enle se explicà prin existenla opoziliilor der gcn.
Tipul B, core,spund.e declinà,rilor I ryiIV, rca,iizate,fieca,re' prìn
un a din seriile t'le afixe care le sînt subrirdona,te (-fr, -le pentru
fenrinin, -fl, -i pentru masculin).
Tipul I3o a,sociazà, declinàrile I (fem.) si Y (masc.).
10 S cri a 3 c upl i ntl o pentnr I{ rs g. nfi x ul -uti , oc urc rrt dri l rì un r.arU c al
ìrr -o { tìc r:i
Iot drrpiì o vocalli labialir c:r gi in s c ri a 2 s uìrol ttorral i r ti pri l ui A ).
 h{ORIOLOGIE STRUCTUììALÀ A R OMA N E
. Tipul C, coi.espund.e d.eclinà,rilorIII (fem.) qi V (nasc.), carac-
teriz:r1,eprin afixe identice (-e ,,oi-i,, la, arnbele cleclinàr,i).
_ Tipul C, corespunde atît pentru masculin, cît qi pentru feminin.
cleclinàrii a x-a, a substantivelor inr-ariabite - opozipiile de gen duc
însà, afixe d.iferite -?,si-e (fafir cìe-fr,la substantive).
feminine.
Tipul C, asociazà, flexiunesutleclinàrilor III (fem.) gi XI (masc.).
Notti. Ca si în cazul tipului C, aceastà categorie
cuprinde acljective cu radical ter.mjnat în [k'], car.e
corespund, substantir-elol masculine invariaJriie d.e
tipul unch,i, si ad-jectiye cu raclical terminat în d,iÌ-
tongul -zr,ii,final;i specificà neul,relor (cornp. gítl,buí,
qi cui,).
Tipul Cn leuneryte flexiunea d,eciinàrii X pentru ferninin qi a
declinàrii V pentru masculin.
Tipul D, a,l ad,jectir.-elorinvariabile, corespuncle cleclinà,rii :l
XI-a (rnasc. qi fem.).
3.3.7. trn flexiunea ad,jectir.elor apar asociate în cornbinatii
variate Ea s e d.in cele 11 cl.eclinàri substantirzrle stabilir.e.
Nu se poate stabili nici o corespond"en,tà între fiexiunea ad.jec-
tivalà $i d,eclinà,rile YI, V-l[, cuprinzînd, substani,ivele neutre, gi
Vltrf, IX, în care se încatl.reazà,substantivele ferninine cu trei forme
(tip C).
.\.tît substantivele neutle, cît qi cele ferninine de tip C prezintà
în parad.igmà, afixul -r,r,re.Ì{eutilizarea acestui afix în flixiunea
adjectir-alà fa,ce ca forrneie care însolesc substantivele neutre sà,fie
general omonime cu ct'le ale acljec,tivuluid,eterrninînclsubstantive
rnasculittr qi teminiue.
Dintre d.eclinà,rilecare acoperà flexiune:r, substantivelor femi-
e'uclouà,forrne,declinareaI apare în tipruile A, B, qi Bn (adjec
ADJECTIV 119
tive cu 4 qi 3 forme flistincte), d,eclinareaa lf-a, numai în tipul Bn,
alà,turi d,e d.eclinareaa III-a, iar d,eclinareaa III-a, în tipurile B'
C' C, (cu 3 gi 2 forme). I)eclinarea a XI-a, a substantivelor invariabile
cle orice gen, apare în tipurile C, qi Co,asociatà,cu alte d,eclinàri, qi în
tipurile C, ,si D ca unica reprezentatà;^cele d.ouà,forme fl,inflexiunea
cle tip C, corespunclopoziliilor d,egen. ln cad.rul tipului D, qi aceastà
opozilie este airolità.
3.3.8. Clasificarea flexiunii ad.jectivale în 10 tipuri, dintre care
8 prir-esc ad.jecti'i-elepe care le putem consid,eraregulate(vezi 3.3.5.),
ise d,eosebeqted,e clasificarea curentà în adjective variabile cu cl.ouà
termina,tii si cu o terminafie, qi acljective invariabile, cf. 126l d,e
exemplu, a,lecàrei dezavantaje au fost subliniate în [58]. Diferenfele
se clatorescbazelor de clasificare. Clasificareaîn 10 tipuri are în ved,ere
paracligmaîn totalitatea ei (nu numai formele de singular)
subliniind, o mo n i m i ile specifice.
Aceastà, clasificare se deosebeqte,ca ,i d,escriereape care se
hazeazú, d,: gruparea Di d,escrierearealizate în 1691. Deqi ambele
cercetà,ri au în r.ed,ereparafligma în ansamblul sàu, mcclul d.iferit
cle lncru, unele solufii d,iferite în ce priveqte analiza, precum qi faptul
cà, f 69l are în ved.ereaspectul grafic qi nu cel vorbit al limbii actuale,
cond.uc la rezultate d,iferite. Acad,. Gr. Moisil grr,rpeazà,ad.jectivele
în 13 categorii, fàcînd"abstraclie d.ead,jectivele d.eprovenien!à, parti-
cipialà, precum qi cle cele d.erivate cu sufixul -tor, pe care le discutà
separat.
Clasificarea propusà se apropie cel mai mult d.e cea la care
ajunge Maria Manoliu în Propwneri pentru o noud cl,asi,fi,care a fleni,unii
adjectirelor în li,mba romdnd. Autoarea grupeazà ad.jectivele în 8
clase, ciìre se subd,ivid,la rînd,ul lor în 15 subclase.Claselese stabilesc
pe baza ornonimiilor afixale, iar subclaseleau în veclere afixele prin
ca e se realizeazù parad,igma.
Claselecorespund,în clasificareanoastrà, tipurilor. Nu-
mà,rul mai mare al tipurilcr înregistrate de noi se datoregte luàrii în
consid.eral,ie a a{jectivului june, care prezintà, un tip d,eomonimii
.specific - a fost semnalat în 163l -, $i a ad.jectivului mi,gel,.
I)eosebiri mai importante apar la nivelul sutrclaselor - sta-
bilite pe lraza afixelor flexionare concrete, cuprinse în clasificarea
noastrà,sub forma seriilor d,eafixe. De aceastàd.atà,d,iferenlele
se clatcrescunei înregistràri mai cletaliate qi mai consecventea struc-
turii fonice a flectivului, precum qi, mai rar, unor mcdalitàli d.iferite
d.e segmentsre,i -,u,din auu, qi d.in ambi,gu,uau valori fonice clistincte
qi nu l-aloare unicà, - cf. cl:r,saI, 1 c[in l58f ; ndtd,rdz,,ar.încl forma cle
120 M ORFOLOGIE SI' I{ UC]URALÀ A ì- ]M BII R O ]\IÀN ìJ ADJECTIV 121

plural nd,td,rd,i,nu ad,mite analiza nd,tdrd,u-fr(chiar dacà acceptàm
cà are un feminin nd,tdrd,ucd,\, deci nu poate fi cuprins în :r,ceeaqi
subclasà,ar rnumteam(cf . I, 2, d,in aceea$i clasificare). Tot, aqa grett
qi buni,cel nu pot fi grupate, ar,-înrl în rred.ereflectivele, în aceeaqi
subclasà,(cf. I, 3, ibid..) ; afixul de feminin singular este -ie (nu -e,
cf. II,2, ibid.), în flexiunea unor ad.jectiveca ce,trusiuetc., pe cînd, în
aceeaqiformà,, un ad.jectiv d,e tipul cretuceuare un afix -e (nu -ie,
ca mol,îw)$i d.ecinu poate fi incius în aceeagisubclasàcu molîu.
Examjnarea sub a,spectul {istribuliei în cad.rul fiecàrui tip a
afixelor concrete care caractexizeazrao subclasà,,cleci se atganizear,ra
într-o serie,apermis jn cercetaread.efa{à reunirea lor la nivel
morfologic în calitate d,e alomorfe f onetice sau lexicale.
Aceastà, ccnstatare d.uce la concluzia cà,, în flexiunea ad.jectir.alà,
tipul qi d.echnarea coincid.
Ad.joncliunea afixelor enclitice de d,eterminare la forma ad.jec-
tivalà are consecinle perfect analoge celor pe care le-am înregistrat
la sulrstant'iv (vezi 2.4.5.) qi ca atare nu mai este necesar ca problema
sà fie reluatà.
RADICALI]L ADJECTIVAL
3.5.0. Radicalul adjectivului este constant (invariabil) sau
uariabi,lîn cursul flexiunii unui ad,jectiv. Ca si în cazul substantivului
varialia radicalului adjectival are întotdeauna caracter parlial; nu
existà rad.icale total variabile.
Yarialia rad.icalului ad.jectival se realizeazà,,avînd în vedere
Ìista pe care am exarninat-o, prin urmà,tcalele categorii de alter-
nanle :

CATEGORIA DETERMINÀRII ÎU TTNTTUNEA ADJBCTIVI]LUI 3.5.7. Alterna,ttle cottsonantiee

(a) ci0
3.4.0. Categoria d.eterminàrii intervine în flexiunea adjectivu-
Ex. adînclad"înti
lui în cond,ilii analoge celor d.eja discutate la substantiv.
i stor'ic['istori,Ai.
I i storiî e
Afixul enclitic d,e d.eterminare d.efinità, aîecileazà, flexiunea r r edni cI aredni,ti I uredni t e
ad.jectivului în situaliile în care acesta p r e c e cl à, substantivul (b) gic
(qi nu este preced,atla rînclul sàu cle un adjectiv pronominal) - d.eci IJx. stînglstîn$i,
bunul pd,rinte,,d.ar pd,rintelebun, acestbun pd,rinte. prib eag,prib eagd,Iprib efii, 1tri,be! e
It'lectivele d.e d.eterminare au aceeaqi realizare indiferent cle (c ) t'l[
faptul cà, sînt ataqate unui substantir- sau unui ad.jectir.. Ex. bogatlboga!ù
3.4.1. Ca qi în cazul substantivului, prin formele lor d.iferen- cultI cul{i
tiate, afixele d.e d,eterminare contribuie la solulionarea unei bune d'irer:tf ili,recli
pàrti d-in sincretismele specifice flexiunii ad,jectir.-aie,care, cum rìr (d) d.ld-z
reieqit d.in examinax€a acesteia, pot fi extrem d"e extinse. Aqa, de llx. hlîniilblînzi,
exemplu, omonimia I{ sg. : It- pl. : Kzsg. : I{'pl.r spet"ificà,1n1i p r o.l'un d,fp r o.fu,nei,
ad.jectiv ca t;echi,,precum qi omonimiile comune întregii flexiuni rerdef oerzi,
adjectivale, se rezolvà, parlial prin a{jonctiunea flectivelor encliticcr (e ) s/s
de d.etelminate ; oech'íu\,, t:echiu,Ia'i,aech'i'i,reclr,i,l'or,rieslu.*,acch'ileetc. llr . tlesf tl esi
În asemeneasituatii, prin infolma!ia aJ riàr'eiprrrlàtor esle, grasjllrasi
flectir.-ul de d.eterminarecl.evineqi rnorfem d,egen, cle numàr qi de caz. .fir lîiksl[.f,ic;i,
lì.4.2. Afixele enclitice de determirrarc f uzíaneazó, ctt (f) s( l ) , s(tr)is(1,),q(tr)
d"esinenlele forrnelor adjectivale, constit,uinrl gmpàr'i morfemice Ilx. rupilalislfra pilal isti
a,vînd caracterul unor forme sintetice, deci akrà'tuite din elemente t ri.stlt,ri;ti
inc'Lisocia,bile,care sc succed într-o orcl-inefirà. olbustrttl albaslri
 \'IOIìIIOLOGIE STRUCTUFIALÀ A
A D IE C TIV 123

sc/qt 3.ú.4. Repart'ilia în, cwdrul,paraùigmei ud,jectiaul,ea lermenilor

Ex. : ord,semesclord';en'esti, on amti&
atl ern,an! elor co,t1's
!d,rd,nesc[ !d,rd,ne;t'i Fiecare dintre termenii cl.iferitelor alternanle consonantice se
brwsc[bru;ti', bruste realízeazà,în una sau mai multe forme ale ad.jectivului (forrne pe care
( h) zli le vom nol,a pentru sirnplificare prin M sg., M P1.,F sg:r F pl' ; ple!-
Ex. : lreer,eltreji, curtarea F pl. ,,feminin plural" reprezintà, ryi forma 5r -cl.efeminin
oi,teazloi,teji singular, totd.eauna omonimà, în paracì,igrna-a-d'jectivul1i, c11-cea
-plural, iar F sg. sirnbolizeazànumai forma I{, t1efernininsingulT).
(i) us d.e -
Dx. : d,estul,d,estu,Ldldestui, Avîntl în ved.ere adjectivele d-in lista examinatà,, constatàm
Isd,tu'i
sd,tul. sd,twl,d urmàtoarea repartilie a termenilor^ alternanlelor consolantice :
moal,elmoi c /i i
3.5.2. Din examinarea termenilor cuprin;i în alternan,tele t -fr. -a-
lI se.,
-^ F se.
_Ò_7 _ r { í' _ i l
consonantice înregistrate rezultà cà,: t_4,
(1) Aiternanlele cuprincl cel mult 2 termeni ryi se realizeazà,
-ì-
t1

cu exceplia unui singur caz (i), înlre termeni pozitivi. f,t nl." F pl.
- l- '
(2) Variaf,ia se realizeazà, rrurnai în cad.rul seriei consoanelor [-e
qi priveqte un singur element. Numai în caclrul alternan{ei (g) r-arialia ulii
ò/5
antreneazà, un grup consonantic. ( _a,
-Y' -tt-
(3) Alternanlele care afectear'à radicalul acljectival sînt co- l\I se.. F ss.
'
|
mune ryi substantivului. O exceplie constituio alternanla (;)c/(ts)f'
A.djectivecu 3 J* [ -î, -iì

care apare în flexiunea substantivului, clar nu am înregistrat-o la

forme (clrag etc.)
11. lg M pI., Ir'pl. {-', -i-
ad-iectiv
"
3.5.3. În ce priveqte ocuren!a alternan.telorconsoniìrl- tlt
tice constatà,m: { -fr t -Ll.-
(1) Yaria,tia aÎecteazà finala atrsolutà, a radicalului. Numai M sg., F sg., Ir pl. ì -à, -i'r
într-un singur caz (Î), consoana alternantà nu se aflà în directa veci- l. -e
nàtale a flcclivului.
(2) Nu se îruegistreazà, alternanf,e consonantice coocurente M pl. {-', -i
M s g . ,F s g . { - e
M p 1 . ,F p l . { - t , - i
dlz
M sg'.,F sg., F 1,1' { 9' -:
-d, -ú,
Raportul dintre anumite flective qi realizarea alternanlelor Ad.jectir-e cu '1 Iu
i
[ - ar - a
consonantice nu este însà constant gi obligatoriu în toate cazurile. forme (blînd, et'c.)
lu NI pI . {- t , - i
Ca qi la substantive, numeroase ad.jective nu realizeazà alternan,tele
F
zlj (cî. burghee,francet) sa:u llfr (cî. ciail, domol). Adjective cu 2 J r l M sg. , sg. {- e
ì.,
forme (aertle etc.) t z M p1. , F pl. {- ', - i
11 Nu e ncnlionatà nici in [2.1].
 A D J I]C T.IV 121-r
NIORIìOI,OGIE STRLICTURALÀ A LIMBII ROMÀNE
S.lt.lt. Alternanle DGutlice
s/s Alternanlele vocalice care afecteazà, radicalul adjectival se
u produc, ca qi la substantiv, în condiliile unui status accentual constant
,tdjective cu 4 it ;i afecteazà silaba accentuatà, a rad.icalului sau, mai rar, o silaìrà,
forme (desetc.) atonà,.
t I. Alternanle uocal,,iceafeatî,nd,si.laba accemtuatrd, :
(a)
s(t), s(tr)1;(1,),
ry(1,r) ^[é :
Ex. de;ertfdegartd,
-f rr -u geamdnfgemeni
I
r\cljective cu 4 [1(t,),s(tr:): l[ sg., ]'. sg., F pr.i:i,
-*_ òtali,anIital,i,enù
fornre (capitali,st,,
al,bu,stru etc.)
1I Notd,. (1) Dupà i, la) alterneazà,fie cu [e], fie cu
[je] : Iitaliéni] sau, mai frecvent poate, fitali!én'].
(rs(t),;(tr) : l[ pl. fr : -r Cele douà, pronun!àri sînt în raport cle 'raria!íe
t-r
liber à.
(2) În pronunlarea multor vorbitori ai lirnbii
Acljectir.e cu 3 [- fr ,- n actuale, în adjective ca 'ital'iamhiatul final e redus
forme (ord,semtsc t-à' -a la diftong : [italión]pentru fitalión], cum recomandà
etr.c.) ÎniireXitarut crlagrafic, ortcepic ;i de puttcturfiíe.
{--', -i
(b) i/ i
zli Iìx. : tînd"r, tînd'rd'ftine ri, linere
aînd,t, cónd,td,fcineli,ainete
l-frr -]U.-
Acljective cu ,{
forme (ai,teat
b If s g ., F .g., F p i. l-à , ,-a
l-g
(c) ólaít
Ex" : gros, grosif.g.rcasd,) grc(I'se
us(.r) usor't,lugoard,,w|oare
etc")
ì, l [ p l ., r_r _; wrmd.tcr, urmd,tori,f urm,d'toare
t,
(d) e/eó
tlfr Ex. : des, tiegi,, desef tieasd'
megrrrT negri., megre ftteagrd,
Atljectil'e cu t
f, t-frt -l t
M ng.. F sg., F pl.,l-à,, ascd,
! d,rd"nesc, !d,rd,ne;tò I !d,rd,me
)' [-e u'icleam, a'úcleand, f tsi,cleni',
a'iclene
lur m e (g o l I
t',1c. )
I greaIgrele
l p' ll pl. { .' . -i -
mi,geaInui.yele
.,\cljcctive cu 2 IL Alternanle aocalice af eciîn'd o silabd, atrtrtú' :
Iornt e (ntoal,e J i ,\'I sg., tr' sg. {-e àle
ctc.) ln ì.11r1..tr 1rl. i-i, "i- Ex. : geamd,m,geanú.ndfgemem'i, gemen'e
rìepartilia l,ermenilor a,lter.nanlelor consonantice ed,raaà,m, zclraadnd,f zdl aaem'i, zilr aaene
zú tn pr oasp dt, p r oaspd'td,Ip r oasp eli,, pr oa,spete
raport cu numàrul,tle,forme p".,:rO;ÀÀ, qi 'a,ria
ctepindeîn
"*p"er*rrtî"a
mocl evitlent d.e calittrtea elemeitului fonic lrueaîai ,,i.-ilàton,', [aineli', ainete
r;îtzd,t,aónd,td'
apa,r'finefleclivului. "*,r..-.
 ]\,IORFOLOGTE
STRUCjTURAT.ÀA LINfBrr ROMANE
ADJECTIV 127
726

3.1i.6.Din examinarea alterran,t,elcr vccalice rezultà : etc., în toate celelalte cazuri fiind ocurent termenul -e;cîteva adjec-
(1) Alternan!,ele vccalice se realizeazúîntle termeni pozitir.i : tive au ea qi în cazurile în care ttmeazà' un ?,úsau un flectiv -fr : cÎ-
alter:neazà,d.cuà,vocale sau o vocalà, qi un diftong. a,icleamd,qi ai,cl,eantl,,aòcl'eatt,grea,u&)grea etc.
-realizarea
(2) Toate alternanlele2 cu o singurà exceplie (à/e), privesc În alternanlelcr vocalice, elementul fonetic este
silaba accentuatà, a raclicalului. Spre deosebire de substarrf,flr,caro prepond,erent. Condilionarea morfc'lcgicd nu se manifestà, d-ecît în
realizeazà alternanfa à/e atît sub accent, cît qi în silabà atonà,, la, màsura în care diverse flective atl o anumità structuró fonicà. De
acljectiv (cel pu.iin în limitele listei pe care o avem în vedere) alter-
nanla men.tionatà,e ocurentà numai în silahà,atonà,.
(3) Vocalele cuprinse înt,r-o alternan!à, se deosebescîn ce p:.,i-
veqte locul de articulare.
(4) Numà,rul al1,erna,nfelor vccalice care afecteazà, rad.icalul
adjectival e mai mic clecît al celcr înregistrate la substantiv : rru
apare aiternanla d,lé snb accent (od,r[aéri.),alti (camp. mare, ntd.r"í
qi mat"e, mayi,), nici a,lternanlele izolate î,iî,i,,,oloa în silabà atonà.
3.5.7. In ce prir.eqte ocuren,ta alternanlelcr vccalice consta- licà sau consonanticà,(negru',adînc), de clouà alternan!e .racalice (gea-
tà,m: mdtt), de o alternan-tàr.ocalicà,qi una consonanticà'73(romd'nesc)proa-s-
(1) Alternanlele afecteazà,partea medialà a radicalului; în alternan!e rrocaliceqio alternan!à, consonanticú(aîndt)La.
pd,t) Eid.ed.ouà,
cîter.a cazurí doar, alternanla priveqte finala rad.icalului precedînc1,
în nnele forme, direct flectivul (grea, grele, moale[moi,). 3.,6.9. Repart'ili,atermen'iloral,ternanleloroocali'ceî'n cad,ru'lpúra'
(2) Cîteva adjective prezintà, coocurenla în rad.ical a d o u à ili,gm,ei,ad,jecti,aale
altelnanle vocalice (geamdn, tî,nd,r, leapd,n, aínd,t); în toaLe apare é le
alternanfa d/e, singur^ càte afecteazà, silabele atone. Coocurenfa
M sg., Ir pt.
alternanlelol vocalice si ccnsonantice este mult mai frecventà,. Acljectivecu 4 f" {-{' ,"
(3) -dlternan\ele dle qi Olí, cale în flexiunea substantivului forrne (d,eserteta,.)
par condifionate cle prezen.ta unui element labial precedent (cf. I, F sg., F pl. [-à,
2.5.6.), se realizeazà,în flexiunea adjectivalà qi dupà alte consoane [-e
(cf. tîndr, tínd,r).
NI pl., F pl. !-', I

(4) Corelalia dintre ocuren{a termenilor d.iverselcr alternanle

qi calitatea fonicà, a elementului r.r:calic imediat urmàtor (care repre-
Acljecl,ive cu 4 ,or-"f" [-e
(i,tal,ianetc.)
zintà de obicei flectivul) este mult mai generalà,: l" M sg., F sg. I-fr, -rt-
- termenul rí din alternanla I (a) piesupune prezenla unui rZ i l - à' - a
(sau a) urmà,tor : desartra,geamin ehc.;
- t'ermenul i din alternanla I (b) presupune un e urmà,tor rit
ti'neri,.a,inete: M sg., F sg. I-fr,
- termenul oa din alternan{a I (c) este ocurent cînd. în sila'ba ì-à'
rumà,toare apare d,, a san e: groasd, groesa,lgroúse,se realizeazà
M pl., F pl. f-t, -i-
însà,termenul o cînd urmeazà, ,i, u san -fr : gros,i,gro;i,i,,grosu,l, gros 1
- termenul e al alternanlei II se realizeazà,urmat cle un ele- 1-e
ment prepalatal; 12 Fl ecti v ul c ontl i l i oneaz :i prez enta l ui -{i-, respectiv -e- urmà1ol di n radi c al .
- termenul ea din alternanla I (d) se realizeazà,în paradigmn, 13 ll situal.ia cea mai flecvcntà.
1{ In l i mi tc ìc l i s l ei t' x ami natc c uni c ul ex empl n.
unor ad.jective cînd flectivul e -d sau -a: deasd,,d,easa,tnmdneascó"
 M ORF OL OGIEST RUCT UR\L A A LIMBII RONIANI]
ADJECTIV r29

ó lcít 3.5.10. Acelaqi radical poate fi afectat concomitent d.e alter-

nanle vocalice qi consonantice. Coocurenlele înregistrate in flexiunea
* sg.,l\f pl. .[ fr, -tr
Acljective cu 4 ,1i3 l-" -i- acljectivelor examinate sînt cuprinse în urmàtorul tabel :
forme (frumos, Ir'
dator etc.) -:r
{-à,'
l o* ,ns g.,F p l. [-e
éleít
c/ù
t -f r, llr U
ti
l[ sg., l[ pl., F pl. t- r l1

l-e -r le o/ò

F sg. I-ú,a
ls
fe: M pI., F1rl. !'" I

Adjecl ive cu 4 fr,rmeI [-e-

(turopcan,treazeta.) ì
'[ea: M sg., F ss. t-s-r -tl-
I -;,,(* )-a
à,lirie ít
+
Í f -u, t1
tv
l!{ sg., ilI pI.
Adjectiv cu 4 forrnc 1I
la:
I-i' t
s c/91
(numai rtiz) le' tr' pl. {-1"-
I
I eÍù: l.lF sg. { -A , -t1a zl i

à le
ug

-a.djective
".,
+ tn"-" fà'
t[ sg., F sg.
{9;;' Cele mai multe coocuren,te realizeazà, dintre alternanlele
(prousTtiit)
rr pl .,F p l. J - " - i- vocalice, alternanlele éleú ,1i óloú, iar dintre cele consonantice, tft.
l e, Ie- Alternanla d,lz parc a fi 15 unica alternan!ó consonanticà care
nu interferea,zà, crr nici una d.in alternanfele vocalice.
Iìepartilia termenilor alternanlelor vccalice e mai pulin clar 3.5.11. Adjectivele cu radical parlial variabil pot avea 2 sau
clepend.entàcle calitatea fonicà a inilialei flectivului sau de numà,r1l rnaximum 3 alomorfe 16 ale radicalului.
c{e forme din paracligmà decît în cazul celor consonantice. Conclilig-
na ea realizà,rii termenilor diverselor alternante este' cum ùm Yùzlat, r5 Avem in vedere materialul oferit de lista examinatà,
10 Numai adjective 4
lnult mai complexà,. ca muntean(cd), noldouean(ctt) - cf. 3.7. - realizeazà
al omorfe.

9-c 421
130 M ORF OL OGIEST RUCT URAL AA LIM IìII R O M AN E ADJECTIV 131

Adjecti,ae cu 2 alom,orferad,icale careprez'ímtd,acelagi alomorf al, morfentului, radical, clistingem mai

multe clase d.e adjective, qi anume :
Alornorfe diferite clin punctul de vedere al consonantismului :
bogat/boga!i l. Adjectitse cw doud, alomorfe ale ratlical,ulu'i
cald.lcalzi
ad.înc/adînci M sg. :tr s g. adînc ciung
clrag/drag'i lVIpl. :Fpl. artist.ic clrag
gras/gra$r titanic iarg
trist/triqti calic lung
albastru/albarytri ecolìamrc rnrlrg
sà,tu1/sà1,ui. eroic sl.în.q
Alomorfe diferite din punctul de r-eclele al voca,lismului : istclic rnoale
cre!/crea.tà, rne{rr,ie ficrbinte
con duc à,tor /ccnducà,toar e tuic iuie
1ìnàr/tineri paciíic limpede
itaiian/italieni. politic repede
erite sub aspectul conscnantisnului qi aI vccaìis-
Alornorfe c'l-if practic vercle
mului: public viciean
moale/moi. sà,ibatic european
sàl*c itaiiian
Adjectit:e cu 3 alom,orfera'di,cal'e scvietic priÌ:eag
straqnic 'geamà,n
CeIe trei alomorfe sînt totdeauna lealizitte din ccocurenfa
alternanlelor vocalice (una sau douà) qi ccnsonarìtice: r.oinic !er-pà,n
secTseacà'/seci vrednic zdravà,n 39
întreg/întreagà,/întregi tînà,1
biet /biatà/bieli II. II .*g. : M lil. chior gchiop
rles/deasà/cleqi 1= sg. : Fpl. contlur:àtolulmàtor'
grrjS/groasà,/groqi clator ugor
prost/proastà/proqti clomr;I viitor
,tàrànesc/!àràn eascà,/,tàr'ànegti muncitor visàtcr
proaspàt/proaspete/proaspe!i clb 11
vînàt ivin et e/vineli
riteaz/vite ze lvrt ejí III. ÌI sg.:F sg.: adevà,rat biîncl
' miqel/miqea/migei. :n' pl. anurnit cakl
3.5.12. Repart'izarea alomorfelor racl'icalului în cadrul paradig- II pl. bcgat crud
m,ei adjectinale eàrunt flàrnîncl
concret netecr.
\rarialia radicalului unui acljectiv pcate fi asociatà înlocuirii cult profuncl
unei r-alori cle gen, de numà,r sau de caz cu alta. curat putred.
Repartizarea alomorfelor radicale variazà, de la un grup de clemocrat slobocl
acljective la altul. Avînd în vedere nwmfurut eíc akttnorfe ryiformel,e direct surcl
732 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMA.NE
ADJECTIV 133

cliferit ud 3.5,13. Examinarea adjectiveler care prezintó mai multe alti-

fericit gras morfe ale radicalului duce la urmàtoarele-constatàri:
important capitalist A. (1) Arljectivele cu radical variabil se repartizeazà"în d o u à,
înaintat hitlerist cpt,egorii, prima cuprinzînd patru,
înalt îngust iar a doua, cinci
tipuri caracterizate printr-o anumità repartizare a alomorfelor
liniqtit leninist radicalului în cad.rul paradigmei.
màrunt socialist
(2) Cele douà categorii dif erà foarte mult sub aspect cantitativ :
mut comunist
permanent trist categoria adjectivelor cu douà alomorfe este mult-mai bogatà (g6)
scurt albastru decît cea a ad.jectivelor cu trei alomorîe (ZB).
slut destul (3) Cate,goria adjectivelor cu douà alomorfe ale rad.icalului,
strîmt sàtul 42 {egi_mai_cuprinzàtoare, se subdivide în p a t r u tipuri, pe cînd. cele
IY. ùI sg.:lV[ pl. : cre! 2! de adjective ale categoriei a doua se repartizèazà,-în cinci
:F pl. negru tipuri.
F sg. sterp !+) :U" singur tip, 2 Y, este reprezentat printr-un singur acljectiv.
greu .lJ. In ce priveqte adjectivele cuprinse în diferite categorii qi
tipuri constatà,m :
2, Ailjectit:e cu trei, alomorfe ale rad,i,catwlui, _. . (1) Toate tipurile înregistrate cuprind adjective cu patru forme
distincte.
I. Msg.:Pgg. vtnàt . (2) 4djectivele cu trei forme se repartizeazà, în tipurile 1 I qi
II qi 2 III, iar cele cu douà forme sînt cuprinse toatein tipul 1Í.
F pl. proaspàt
M pl. vileaz C. În ce priveqte repartizarea diferitelor alomorfe în cadrul
tîeA'Z paradigmei, constatàm :
(1) _Exceptînd tipurile 1 I gi 1 ff, care se caracterizeazà,prín
II. M sg. cred.incios întunecos -
faptul cà fiecare alomorf radical este ocurent în douà forme, în tóate
4 pl. duios prost celelalte apare un alomorf specific unei singure forme.
F sg. : P p1. frumos serios
gol ticàlos
gros
III. M sg. întreg oràqenesc
F sg. sec romànesc
M pl. : E' pl. miqel rusesc
!àrànesc Ailjectiae cu oar'iali,i aberante al,e rad,i,cal,ul,ui
rv. M sg. : F pl. des deqert
F sg. biet màiestru
M pl. încet

Y. M sg.': M pl. rà,u

F Bl. 1? Nu apar alomorfe specifice pentru I,I sg. qi F pl.
t34 I\,ÍORFOLOGIESTRUCTURALÀ A LIT{BII ROMANE
menul a$a cle ràspînrlit al alternanfelor. Asemenea d.iferenleînreali-
zarcìa radicalului le încaclrà,m în categoria ,,varialiilor aberante".
Fac parte d.in clasa ailjectivelor cu varialii aberante ale rad.i-
calului :
(a) Adjectiva.l rd,u, cu trei alomorfe ale radicalului :
rd- : M sg., M pl.
rea,i F sg.
re- i F pl.
Prezenfa celor trei aloinorfe se datoreqte alternan,tei vocalice
d.e trei termeni nléleú) càre nu apare în raclicalul altor adjective.
Notd,. Aceastzi albernan!à poate fi d.escompusà în
componente de cloi terrneni : élad, obiqnuità,În flexiu-
nea adjectivului (vezi mai sus)r qi alé, pe care o
întîlnim la adjectiv numai în silabà atonà (dar care
la substantiv - vezi 2.5.4. - se realizeazà atît sub
ancenb,cît qi în silabó atonà) satt d,fed',care e cu totul
neobiqnuità.
(li) Adjectivtl rogu, cu douà, alomorfe :
ros- i M sg.
roli,-: Mpl., F sg., Fpl.
(c) Acljective diminutivale d.e tiptL ti,nerel, cu trei alomorfe :
ti,merel,: M sg.
ti,neri,c-: F sg.
tinere- : M pl., F pI.
Yarialia rad.icalului rezultà în acest caz dit interf erenla alter-
nanlei comune Llfr qi a alternanlei cu totul neobisnuite, avînd. în
vedere sistemul general al alternangelor, íclé.
Obseraali,e. În situalia în aare forme ln -oa (tineroa, de exemplu)
înlocuiesc femininul în -i,cd',acljectivul prezintà tot, trei alo-
morfe ale rad.icalului :
tínsrel,: M sg.
tinerea: F sg.
ti,mere-: M pl.r F Pl.
realrza]ueprin alternanlele obignuite l,lD qi éled. Neobignuite sînt însà,
conctiliile în care se realizznzà,prima dintre ele : de regulà I alter-
neazà,'cu 0 înainte d.e z (comp' oallcai, oal"elod,i,gol'lgoi, moal,elmoi
etc.). În paratligma lui tin"'rel,lcl qi in m,i;el'),I ia locul lui I qi în
finaló abJoluti \tinzraa) sau înainte d.e :l,e (tintral'e),-un (ti,nzreuua).
ADJECTIV 135
(d) Adjective d-e t'ipul mumteam,mwnteamcd,, romd,m,romfr,ncd,
etc., cu patru sau trei alomorfe ale radicalului :
muntoam-: M sg.
mumtem-: M pl.
mumteanc-: F sg.
muntenó-: F nl.
romlfun-: M sg., IVI pl.
romd,nc-: X' sg.
romdnA-: F pl.
Varialiile radicalului aóesùo"acljective se datoresc unor alter-
nanle obiqnuite : cló qi élaú, coocttrenteînsà,cu o varialie neobignuitó
reprezentatà prin ptrezenla, respectiv absenfa, în radical a unui
element consonantic suplimentar : c (ó).
Ad,jealiae ou rad,i,cal,i,naariabi,l,
3.5.15 Un numà,r destul de important (95) de acljective din
lista pe care se l:azeazà aceastà d.escriere prezintà un radical
constant în cursul întregii parad.igme.
În aceastà,clasà se-încadrea"l, actjectivele invariabile (în lista
noastrà, efi,cace,feri,ce,gata), precltm gi un mare numà,r de adjective
cu patru forme distincte.
Din clasa acljectivelor cu rad.ical invariabil fac parte qi un numà,r
limitat d.e ad.jective cu trei (,propri,u,Ttwstiu, tîrz,iu, ai,u) qi cu d.ouà,
forme (d,ul,ce,ma,retreca,sublire, tare, aech,i).
fn multe caatri rad.icalele invariabile sînt reprezentate prin
secvenfe fonice alcà,tuite din elemente care nu apar în alternanle
(scump, sígur, grars,al,betc.). Alteori, însà, aceste rad.icaleau o struc-
turà fonicà similarà, cu a celor ca e cunosc varia.tia (comp. entérnf
ertérnd, ryi sl,érplsteúrpd,; francé2, francézi, sSitredzltréji; speci,al,,spe.
ci,ril,i qi mi,gél,l
mi,géi,etc.).
Propor.tia mare d.e neologisme înclreptà,!eqte presupunerea
cà,là,rgirea listei de adjective, în limitele limbii literare, ar d.ucela o
sohimbare netà, a raportului cantitativ ln favoarea ad.jectivelor cu
radical invariabil.
ADJECTIVELE NEREGULATE -!
3.6.0. Acljectivelor neregulate .li se acordà, în general qi mai
pu!inàaten,tiedecîtsubstantivelorneregulate.
 MORFOLOGIE LIMBII ROMANE ADJECTIV 137
136 -CTRUCTURALAA

Din examinarea flexiunii adjectivelor reiese cà particulari.

tàlile aberante privesc fie flectivele, fie radicalul.

3.6.I. Ailject'itseneregul,atesu,b aspectul,Jl,ecti,ael,or

Avînd în vedere acest aspect al flexiunii, încadràm în clasa caracterizateprin prezenla unui element consonantic suplimentar
adjectivelor neregulate urmàtoarele categorii d.e adjective : ' " sînt proprii formelor de feminin.
(c/6),
(a) Adjectiye a cà,ror flexiune prezintà, o combinalie de afixe Caraóterulatrerant al flexiunii acest'uiadjectiv se datore$te
strict specificà. In a,cest ca,z e adjectivul june, în paradigma càruia tocmai acesteivarialii a radicalului.
sînt asociate afixele -e, -à (pentru masculin) qi -rí, -o (pentru feminin), Din aceastà,categoriefac parte ,si alte adjective de acelaqi
ceea ce duce la omonimia specificà,K sg. : Kz sg. : K'pl. tip, ca : romdn,romdmed,,moldoueam, moldoaeamcd'etc.
(b) Adjective în paradigma cà,rora se combinà afixe cu dis-
Notd'. Toate acestecuvinte se folosescmai ales ca
tribulie diferità,. Aqa este adjectivul migel,ut afixele -0, -i,la mas-
culin, afixe care se realizeazà dupà un rad.ical cu finalà consonan-
tlcà (Uú), dar -8, -la la feminin, care presupun un radical cu finalà
vocalicà, accentuatà.
llofti. Adjectivul greu, clr alomorfele radicale gré-
ryi greú, îndeplineqte aceastà, condilie în toate for-
mele gi prezintà, qi la masculin afixe adecvate :
-w,-i.
Aceeaqi particularitate aberantà, apare în flexiunea adjecti-
velor diminutir.ale, cu t'in'erel',tinerea etc.
Tot în aceastà categorie se încadreazà adjectivtl rogw în a
càrui paradigmà este asociat un afix K sg. l-ul, realizat de obicei
dupà un rad.ical terminat într-un grup consonantic mutu aum l'i-
quida (sau dupà, un -ii : fprópriu] de exemplu, vezi 3.2.1.1),cu afi-
retre -1, -{e ocurente dupà,radicale cu finalà, vocalicà,. CLASIFICAREA ADJECTIVELORROMÀNE$TI ÎN CLASB
(c) O asocia,tieneagteptatà, de flective apare ,;i în paradigma PARADIGMATICE
adjectivelor diminutivale de tipul : t'imarel,,ti,nericd,.
Forma Kz sg. : K'pl. este marcatà, prin afixul -Ze, care se 3.?.0. Examinarea flexiunii adjectivaie romà,neqti d.uce Ia
grtpeazà, de obicei cu afixul Kr sg. : -fr (grea, grel,e)qi nu cu -ri (gru- constatareacà,aceastase realizeazà, prin anumite serii d.eflective qi
pat cle obicei clr -e : bu,nd',bune). prin varialia radicalului. Accentul prin caracterul sà,ufix e nerele-

3.6.2. Adjectiue neregulatesub aspeetulrad,iculului

Prezintà particularitàli specifice, aberante ale radicalului :
(a) Adjectivtl rdu, caracterizat prin alternanla vocaiicà în
trei termeni d lél edrrnicà, în flexiunea acljectivalà.
(b) Adjective de ,tipul rni,sel,,tinterel,(tinerea), care realizeazà,
în radical alternanla Llfr în'co'lidifii fonice neaqteptate.
 138 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LI]VIBII ROMANE ADJECTIV 139

{are tinînd seama 1o tipuri qi de diferitele combinalii de omonimiilor suplimentare - deci, d-eexemplu, aechí(m.sg. : rn.PI' :
-ag acljectivului
alterlanle în radicalul "glu ar ar,ea nn caracter extrem de : f.pl.), aechesutt tare (tn.sg.: f. sg.)r tari (m.pl.: f.pl.).
complicat. -
Simpla enumerare a formelor d.istincte nu este suficientàt
pentru cà, cum am và,zrtt, ad.jective cu numà,r id.entic de forme se
incadreazà, frecvent în tipuri d.istincte.
3.7.5. Ind.ica.tiile privitoare la radical se pot cla fie prin înryi-
rarea formelor d.istincte, fie, ca qi pentru substantiv, prin ind,icarea
elementelor varialrile gi a tipului d.e varialie printr-un sistem cle
- Subclasa f I cgnl$de.adjective de tip A (artist,ic, tînùr), simboluri. Aceastà, mocialitatè de caracterizare a rad.icalului atljec-
,de tip Br (mi,c), de tip C, (fi,erbi,nte,moate). tivului poate fi utilizatà, economic în alcàtuirea d.ic.tionarelor.
- Subclasa 1 fI cuprinde acljective cte tip A (orb) S.?.0. În ved.erea caracterizàrii adjectivului sulr aspectul
B, (d,ator). ,si de tip
varialiei rad.icalului se poate utiliza'sistemul d.e simlroluri stabilit
- Subclasa 1 III cuprinde adjective aparlinînd tipului A pentru sulrstantiv (cÎ. 2.7.6.).
-
{cul,t, al,bastru). Ca qi în cazul substantivului vom utiliza d.eci un simtrol cn
- Subclasa 1 !V cu_princleadjective aparlinînd tipului A. pentru aliernan{a c/ó qi un simbol c, pentru scipú.Yom indica deci
- Sulrclasele.2I,2 II qi 2 I\r cuprind-de asemeniàdjective aclîmc,,,sd,rac, d,at ordsettescr,
aparlinîncl tipului A. În indióarea celorlalte variafii, realizate prin elemente fonice
- Subclas^
? !!I cuprinde ad jective cle tipul B, qi Br. care nu participà, la mai mult cLeo aiternan,tà, dacà,nu apar diferenle
- S.rbclas^ t{ cuprinde un singur adjectiv (rd,u)' apar[inînù în ce priveqte repartilia termenilor cuprinqi în alternanle, litera
?
tipuh:ri flexionar A. alcàtuind. simtroluÎ r-a Îi asociatà numai cu cilra zeto : 'iutoe,b'l'înd'o,
aarilne,
" aiteaznett,.
În ce piive;te alternanlele vocalice, situalia se simplificà prln
faptul cà, în parad.igna ad.j:ctivului nu se realizeazà' alternarrla
afn. Ca u"marè, a nù parbicipà d.ecît Ia o singurà, alternan,tó: él'io.
Aceastà,alternan!à, însà,poate fi reprezentati, în forma de nom. sg.
masc., prin amtrii termeni : d,e;ert, dar i,tul,ian De asemeni, aceastà,
alterían!à,, ca qi alternantp éferi, c_arepoate tealiza -!i.ea'.în forma cle
nom. sg. marsc., olicare d-in cei doi tirmeni membri ai alternanlei
(com. des qi pribmg), înregistreazà, tlouà, varietàli avînd în Yedere
repartilia ùermeniloi (cf. 3.5.9). Cum însà,, în cazul amb_eloralter-
nanle m:nlionate, ace:i,sb|,repartilie depilcle cle termenul prin care
alternanla este realizatà în forma
zentu printr-un sirnb ol cuprinzÌnd. a
ca qi_în cazar substantivului,
.însà, caracterizarea completà, M. p1., a: F. sg., F. p1.),i,tat"i,aon(
din punct, de ved.ereflexioni..r a unui adjóctiv presupune, in limba Vocala é poate alterna însà,
romà,nà,-indicalii referitoare atît la tipul îlexionàr, cît qi Ía varialia deci nevoie de douà, simboluri a,
rad.icalului. Utilizîntl aceste simlroluri, olrtiner
3.7.4. Moclalitatea cea mai. simplà, d.e a introduce informaliile Acolagi simbol e, îl putem folosi r
privind flecti't:el'e o replezintà, inclica,rea t i p u r u i flexionar' în apare cLiÎtongul : Pribetag.
.care se incadreazó" ^
tuturor forirrelor adjectivului cu Pentru- celelalte alternante, simbolurile necesare sînt : -d*
precizarea, în cazul-sau_ -îngirarea
acljectivelor cu mai pulin de patru for.rne, a (zd,raad on),î,o(tî,onúrr),oo (rtgoor).
140 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE
Alternan!? i1olg,tà,iiléled, specificà adjectivuluí rd,u,
"o.totul
p.oale fi consideratà, particularitate aberantà, qi e mai economic
sà fie indicatà prin enumerarea formelor.
cînd un rad.ical adjectival este afectat de mai multe alternanle
coocurente vor fi indicate toate prin simboluri, de exemplu : iloróo,
ld,rd,nerscr,proaspd,oto,aîomd,o,to etc.
CONCLUZII ASUPRA F'LBXIUNII NOMINALE
Asemà,nà,rile fundamentale dintre flexiunea celor douà pà,rfi
de vorbire constau în:
(a) Prezenla în paratligmà a unor sincretisme co-
Tune, dependente,.în afara unor exceplii cu totul izolate,
-strict
d9 gen : flexiunea celor mai multe substantive feminine qi a actjec-
tivelor la feminin cunosc aceeaqirepartizare a formelor clistincté în
cadrul paradigmei I aceeaqianalogie se constatà,între flexiunea sub-
stantivelor masculine qi a adjectivelor la masculin.
(b) Prezenla în flexiunea substantivului qi adjectimlui a unor
af ixe flexionare comune, identice sub à,spectulcomponenlei
fonice qi în ce prive,ste distribufia.
. (c).Prezenfia varialiei par!,iale a raclicalului în cad.rul paradig-
mei, varialie realizatà prin a I t er na n ! e în cea mai mare parùe
co mune qi realízateîn condi{,iiasemà,nà,toare.
ADJECTIV 747
3.8.2. Deosebirile dintre cele douà subsisteme flexionare, mai
pulin importante, ilustreazà, în cele mai multe earrtri structura mai
complexà, a flexiunii substantivale. Astfel :
(a) Sutrsistemul flexionar reprezentat de substantiv se revelà
tive comune, nu toate afixele identificate în flexiunea substanti-
vului apar si în cea adjectivalà, (nu apare, cle exemplu, niciodatà,
desinenla de plural -uri,). In general, dacà avem în ved.erealomor-
fele morfologice, constatàm o mai mare varietate în flexiunea sub-
stantivalà. L,a nivelul alomorfelor fonetice însà, adjectivul prezintà
unele afixe pe care nu le-am înregistrab la substantiv (de exemplu
-qd,pent'ru feminin singular).
(c) Ilnele diferenle în ce priveqte flectivele realizahe în cele
douà, subsisteme flexionare derivà, din modul diferit de sesmentare
pe care îl impun, în unele cal,rtri, opoziliile de gen proprii nirmai ad-
jectivului - comp. substantivele invariabrle arici gi înad,ld,toare crL
arljectivele d,ibaciI d,i,bace,si,l,i,tor
I silitoare etc.
(d) Varialia parlialà a rad.icalului, comunà substantivului
gi acljectivului, se realízeazà, printr-un numàr mai mare d.ealter-
Problema alternanlelor ia o formà, mai complexà,însà la atljec-
tiv, dacà, avem în ved.ere aspect;ul repartiliei alomorfelor radicalúlui
în cursul paradigmei, complexitate care d,erivà, din extinderea, mai
mare a paradigmei.ad.jectivale.
(e) Stabilind. echivalentele dintre diferitele clase flexionare'dé
adjective ryi substantive, coirstatàm cà, pe cînd afixele anumitor
declinàri substantiva_lc$_,IY eú,o.)iirevipîn tliferite tipuri cle flexi-
une adjectivalà, altele (YI, YII) nu apàrrctè loc.
t12 MORFOI,OGII] STRUCTURALÀ A LIMBiI ROMANE
VERB
(f) O cteosebire importantà reprezintà, qi faptul cà, pe cînd
snbsistemul flexionar substantival se organizeazà'întt.:un numàr limi-
tat de tipuri realizafe într-un numà,r mai mare de d.eclinàri, în cadrul
flexiunii adjectir-ale tipul qi cleclinarea coincid : varietatea flexiunii
actjectivale se datoreqte numeroaselor sincretisme distincte.
3.8.3. Particularitàliie enunlate pun în eviclen!à, faptul cà,
aborrÌarea fleriunii nominale pornind d.e la substantiv simplificà,
cercetareaqi înlelegereafaptelcr Eiasigurà o prezentare mai economicà,.

Prezemt
.
I. tai 1. mîngîi 1. despoi
l.
Lm0,1ca[LD 2. tai 2. rnîngîi 2. clespoi
3. taie 3. mîngîie 3. clespoaie
4. tà,iem ,1. mîngîiem +. rì.espuiem
tì. tà,ia{i .i. nrîngîiali 5. clespuia!i
6. taie 6. mîngîie 6. despoaie
Imperfect tàiam mrngtram clespuiam
Perf. simplu t ara,r mingiiai clespuiai
ParticiTti,u, tàiat rnîngîiat despuiat
cc;nstatà,mcà tà,ietura într:e ladical ryi terminalie se poate face fie
înainte, fie clupà,[i]. Putem cleci analiza :
(a) 1. ta-i (b) 7. tal-fl
2. ta-i 2. tai-fr
il. ta-ie 3. tai-e
4. tà-iern 4. tà,i-em
5. tà-iafi 5. tài-ali
6. ta-ie 6" tai-e
etc. etc.
ltodalitatea cle analizà, (b) pare la priina vedere mai avan-
tajoasà,, pentru cà,:
(1) i apare în cursul întregii paradigme, deci pare normal sà,
fie atribuit termenului constant, adicà,rarlicaiului;

I
744 MORFOLOGIE STRUCIURALA A LIMBII ROMANE VERB
t45

(2) unele din flectivele oblinute prin ace_st-.modde analizil

le regàsim ca atare în inventarul d.eflective stabilite pe baza para-
d.igmelor clare I
" (3) flectivele neaqteptate omonime' d.il formele. $j 2 ale pre-
-1
zentuluí indicativ, ràmîn la fel de curioase, dacà considerà,mcà,forma
z-"*t" marcatà, prin -0 gi nu prin -'dsau dacà,,dimpotrivà', atribuim
formei 1 flectivul -ri (în loc de -0 sau tle -z).
Dacà, însà, atragem în clisculie si verbe ca' ú sperxo'i& a'propla'
etc.,' ies în eviclen!à,avantajele sagmentà,rii(a).
Formele parad.igmeloi acestor verbe impun un mod de ana-

comparalia acestor forme impune recunoaqterea unui flectiv -i

Infi,ni,ti,a: à chiu-i a qovà-i a sfi-i

Prezent chiu-i qovà-i sfi-(i)esc
dndicatia: chiu-i govà-i sfi-(i)egte
chiu-je qovà-ie sfi-(! )eqte
chiu-im qovà-im sfi-im
-e -(ile -e -a) chiu-i!i qovà,-i!i
-àm sfi-i!i
-em -(i)"- -em chiu-!e qovà,-ie sfi-(!)esc
-aîi -(iia!i -eÎi -3ti f mperfect: chiu-iam qovà,-iam
-e -(i)e -u -a) sfi-(1)am
etc.
1 (f) noteazà semiíocala carè sé distinge clar ln pronunfare, dar nu se noteazài
4.0.4. Acest mod d.e anarizà'are_gi avantajul cte a simplifica
conform regulilor ortograÎice, ln scris.
foarte mult descriereaflectivelor verbelór în -aili l"tì"ifi"r.
L0 c. 424
 MORFOLOGI!],STRUCTURALA A LIMRII ROÀ4ANE VERB 747
t46

(2) Reduce varialiile radicalului prin delimita"rea unui radicalcomun

în formele de perfect simplu ryiparticipiu în cazul unor verbe : frîn-sei,,
frî,n-t, úr-se,i, a,r-s, cop-se'i,coTt-t,a unui radical comun perfectului
simplu, participiului qi imperativului în altele : d,u-se,i,d,u-s, d,u! ;
z'i-sei.,zi-s, zi,!. (3) Permite pentru multe verbe din aceastà categorie
o mai simplà,d"escrierea raporturilor dintre rad.icalulde perfect simplu
qi participiu, pe d"eo parte, qi celelalte rad,icale,pe d.ealta. Radicalul
participiului qi aI perfectului simplu se caracterizeazà,fa!à de radi-
calul celorlalte forme, pentru rnajoritatea verbelor clin aceastà,
categorie, prin o m i t er ea, elementului consonantic final : òluc-,
dwé-ld,w-,aril-, arz-lar-, frîng, frîn$lfrîn- etc 2. (Radicalele reatTtate
verbe permite analiza lor în clouà,feluri : din analiza (a) ar trebui descrise indicînd.u-se diferitele moclificàri
Perfect simpl,u: (a) du-sei sau (b) clus-et consonantice, cum ar fi cle exemplu, -ng U) aTri, frî,ng-, frîn!-,
du-segi dus-esi
etc. etc. frî+rs-,fríú; -rttl<'rt: fierb-, fi,ers-,f,iert etc.)
Parti,cilti,w: du-s clus-0
llofti. Segmentarea de tip (h) a formelor de perfect
simplu permite d.etaqarea în cad.rul termina-tiei
a unui sufix -se, ceea ce corespunde situaliei moqte-
nite din latinà.
Din pulctul d.e ved.ereal flectivelor, parad.igma verbalà,
-4.0.10. prezintà
rornàneascà zone în care segmentarea este clafà qi neechi-
vocà qi, dimpotrivà t zoÍre suscepúibile de rnai multe interpretàri,
deci de mai multe analize.
4.0.11. Astfel printre formele în care flectivul are o structuró
rnorfemicà clarà, se numàrà :
(1) Parad.igma i,mperJectulu,i,ale cà,rui forme permit d.egajarea,
în cadrul flectivului cu care este asooiat racticalul, a unui élement
constant, pe care îl gàsim, în exact aceeaqi realizare, în toate cele
6 forme (pe care, avînd în vedere tocmai aceastà caracteristicà,,î1
putem consid.erasufixul-marcà a timpului) qi a unui element .rariatril,
exprimînd persoana si numà,rul, deci o desinen{à,:
afl-ó-m cobor-ó'rn rup-eó-m
afl-ó-i cobor-6,-i rup-eó-i
aîIa-6-b cobar-ét-& rtp-e6"-'fr
etc. etc. etc.
(2) Paradigma perfectul,ui,si,mplucuprind.e de asemenea,pentru
cea mai mare parte a verbelor rornàne,gti,forme cu flectiv clar struc-
2 P e o segmentare de ac es t fel s e baz eaz à de
. al tfel , l àrà a j us ti fi c a al c gerc a ei ,
gi studi i l e [68] 9i [5].
148 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMI]II ROMANE
149

turat binar, d.eci analizabil, ca gi în formele de imperfect, în sufix

qi desinen!à :
cobor-i-i încep-ú-i ven-í-i
cobor-i-gi încep-ú-,;i ven-í-qi
cobor-i -0 încep-ú-0 ven-í-fr
etc. etc. etc.
4.0.72. În afarà, însà de situaliile în care flectivul al"e o struc-
turà, morfemicà ciarà, în cazu-l unui mare numà,r de forme, flectiml
se preteazà la diverse modalitàli d-eanalizà":
(1) O structurà, dificilà, prezintà, perfectul simplu al verbelor
în -a, a cà,rui parad.igmà,cuprincle, pe lîngà 5 forme în care flectivul
are o structurà, perfect analogà cll cea a flectivelor de perfect simplu
constatate la celelalte categorii d.everbe - cf . 4.0.17. (2)-, d.ecis u-
f ix *d esinen!à,: 7. afl,-d-i,,2. afl,-d-gi,4.afl-ú-rd,m,5.afl,-ri-
rd,li,,6. afl,-d-rd,,qi o formà în care radicalului îi este asociatà,termi-
nalia -ii,: afl-ii. Aceastà, terminalie derttea,zà,,deoarece, deqi fiind"
reprezentatà, printr-un element fonic unic, deci fiintl neanalizabilà,
este d.iferità de elementul sufixal clegajat în cele 5 forme : o formà, ca
afl,-ií poaíe fi interpretatà', cel pulin la prima vedere, ca avînd. fie
structura : R, + g +ú (în acest caz elementul -tí este considerat .(5) Alte problemc pune analiza flectivelor de Ttreaenti,nili,cati,ts
(A) qi cotr,jwttctia.
desinen!à,,d.eciaparlinînd. seriei -i,, -gi,etc.), fie structura : R { ù + fr Examinalea unor paradigme de tipul
(în aceastó interpretare -ó- reprezintà, sufixul).
Considerà,m mai ad.ecvatú,a doua interpretare pentru cà,: afiu cobor rup
(a) forma de pers. a III-a singular a tuturor celorlalte categorii d.e afli cobori rupi
vertre este caracterizatà, printr-o d.esinen!à -0 qi (b) -d este accen- aflà, coboarà rupe
tuat, ca qi -d- clin celelalte forme. aflà,m coborîm rupem
Acest mod de segmentare impune recunoaqterea unui sufix aîlali coborî!i rupe!i
variabil d.eperfect simplu l-é,'-a-lla aceastà,categorie d,everbe. aflà cotroarà rup
Abseraalie.Consid.erarealui -d d.esinen!à,nu ajutà la evitarea pare .sà, iustifice clegajarea unor flective clesinenliale
neanalizaltjre :
acestei situalii exceplionale, deoarece qi aceastà,interpretare -u, -i, -d, -dm, -ati, -d,i -fr, -i, -d, _îm, îti, _d;-_g,:i,"_;', _em,_a!,i,
a structurii morfemice impune un sufix variabil, de data -fr\ etc.
aceasta l-h-0-1. Mai mutrt decît atît, clescrierease complicà
prin includerea în seria d.esinenlelorde perfect simplu a unei
desinenle -d,, aberantú, dacó,avem în ved.ere toate celelalte
verbe.
(2) O dificultate d.e alt tip apare în analiza formelor de ma'i
mul,t ca perfect. Flectivele acestor forme permit d.egajarea,fà,rà echi-
voc, a unei desinenle preced.atede un segment su{ixal constant în ,-- -^:-cf'
r' Pàtru!, Despre componenta cuuinrelor
freribile ale rímbii ramdne, in LR
lV, 1955, p. 69, Al. Iona$c:, Moifetnul
tot cursul paradigmei mai mult ca perfectului. Secvenla fonicà, ce V III, 1957, 2, p. 741-742.
;i structura morfologícù o cctrr,întului, în SCL
 VERB 151
150 MORFOLOGIE STRU(ITURALÀ A LIMBII ROMANE

Ca atare flectivele d.eacest fel pot îi analizate într-un element

Elementele finale -m, -lù au caracter d'esinen.tial^clar' rnorfemic -úu-, respectiv -esc- sa,u -dsú-, qi o d.esinen.tà,iar aceste
litatea unitàlii morfematice care
care apare între rad.icalul verbal elemente, ca,re caractetizeazà, anumite forme d.e prezent, pot fi
pluraf a fost consideratà, atunci consideraterealizà,ri ale sufixului de prezent.
(7) O problemà, specificó de analizà, pun $i formele de plural
:1iî,i11':*"#1il##:1xi;'Tn"Ti
r r-erbaie justificà, considerarea lui
a\e perfectului, si,mpl,uqi ale rnai nvult ca,perfectul,ui,.
Flectivul acestor forme verbale cuprind.e un element sufixal
- vezi (1) qi (2) - $i un segment d.esinenlial -rd,m,-rd,!i,,-rd, specific
ca suf ix. formelor de plural ale acestor timpuri. Aceste segmente d.esinenliale
\ + dG Pentru formele Ao, Au, prezintà' o parte inifialà, comunà, -rd- qi o parte finalà, identicà, cu
Ar, qi
'- mod- formele
lelaqi -4r, .Au desinenlele -m, -!i, -0, caremarcheazà,pers. f, aII-a qi a flf-a plural
=g (d.eex. : afl'fr-u, afl,-fr-i'etc.).
îri paradigma altor timpuri (cf. cle exemplu : încep-e-rn, î,ncep-e-!i,,
cleai caracterizalà, printr-un sufix î,ncep-fi-fr; încep-ea-m, încep-ea-li etc.).
e forrne o tealizate -fr-. Dacú 1a aceastà, constatare aclàugà,mfaptul cà, pentru unii
(6) Flectivul forrnelor A, A, A,-céleqi Au poate fi reprezentat qi vor'bitori cte limba romànà, elementele desinenliale în disculie sînt
ptitr J"J"."!é tottice mai lun$i cl.écît înregistrate mai înainte' în raport de varialie litrerà, cu d"esinen[ele-m, -!i, qi -fr, în cad.rul
of, (5) -' formelor d.e mai mult ca perfect (gd,si.se-m, gd,sise-li,gd,sise-fr,îa.ó'
lucr-ez ràP-esc d.e gd,si,se-rd,m,gd,si,so-rd,!i,
gd,si,se-rd),putern analiza elementele -rd,nt
lucr-ezi ràP-eqti etc. în douà componente -rd,- qi -m etc., prima marcînd pluralul
Iucr-eazà rà,P-eqte în opozilie cu. singularul.
etc. etc. In acest rnod, în formele d.e perfect simplu qi de mai mult ca
porfect, categor'a numàrului capàti o dulrló exprimarea.
Aceste secvente fonice arx Îost considelate fie ca reprezentîncl l{otd,. Faptul cà, pentru vorbitorii limbii romà,ne
? san ca fiind constituite din clouà, unità'li :
Aesi"""1à-""rortir"'irit" actuale -rd, reprezintà, o marcà, de plural neutrà, în
-d, etc. Aceastà,a d-ouasolulie
un sufix -eà-t -esc-qi o-d.esinenl5i -fr t -i_,,
I
pe considerente de ordin etimologic. ce priveqte persoana este doyedit, între altele, d.e
,l l^-iàra dé obicei tttilizarea acestui element -rd in unele graiuri populare
a in disculie nu pot fi consid.erate uni- pentru a tezolva omonimia supàrà,toare d.intre anu-
[e. d"eoareceformele Ar, A, At qi Au de mite forme de perfect compus. Se înregistreazà,
rtutea pàrtii finale, care coincid'e (noi,) am, oenitd,rd,- îa\à, d.e (eu) arn aeni,t, (ei) a
I formele de Prezent ale verlrelor aenitd,rd,- fa!à, de (el,) a aemit, în care persoana e
rezent'adicà: rnarcatà, prin elementul mobil, iar numàrul este
btct-ez-o cà Dr agez-fr-fr exprimat prin prezenla sau absen.ta acestui -rd,.
lucr-ez-i asez-ff-r
]:ucr-eaz-ú a,1eaz-fr-à'. ACCBNTUL ÎU T'T,NXTUNEA VERBALÀ

a Cf. acad. AI. Grarrr, Nole asuprn slrzrclrtrii marfologice a cttuintelor, in SG II' ,4.1.0.Accentul caracterizeazi,gl,obalforma verbalà, fiind plasat
19 5 7 , . 1 5 .
p fie pe rad.ical, fie pe flectiv gi are o pozilie fixà în caclrul unei forme
5 verbale. Pozifiia accentului qi ca atare structura tonalà, a unei forme
[26ì, [4e].
6 R - r a d i c al, SA : su fix d e p r e zcn t, d : d esi nen!à'
verbale rà,mîne constantà, - în anumite limite -, ind.iferent de rea-
? C î . a c a d . A l. Gr a u r , o P' cÍf., P' 1 2 '
8 Cf. I. Pàtru!, loc- cit'
Lizarea morfematicà, concretà,, Astfel, pentru un mare numà,r de verbe.
 152 MORFoLOGIE STRUCTURALA A LIIvIBII ROI\'IÀNE
persoana a III-a sing. a indicativului prezent se caracterizeazà,
printr'-un flectiv neaccentuat, indiferent de faptul cà, acest flecúiv
éste -d sau -e (cî'nt-d,,mérg-e,oéd,-eetc.).
Ca atare, descrierea paradigmei verbale sub aspectul accen-
tuà,rii poate qi trebuie sà,preceadà,descrierea structurii morfematice
sesmentale a flexiunii verbale.
4.1.1. Flexiunea verhelor romà,neqti se cayacterizeazà, sub
aspectul accent'uà,rii prin m'obil''itateaaccentului. Accentul oscileazà,
în cursul parad-igmei între radical gi flectiv. Deplasarea se produce
înraport cu diferitele categorii gramaticale realizateîn flexiune, deci
în raport cu numà,rul, persoana, timpul gi modul, fàrà însà,ca orice
mod.ificare d.ecategorie gramaticalà, sà,a)l;rtrenezeschimbarea locului
accentului. Astfel trecerea de la o anumità, persoanà,7a alta, în cadrul
prezentului (sau al perfectului simplu), anttreneazà,schimbarea locu-
d,ar (eò)cî'ntd,,pe cînd. aceeaqimodificare
Îui accentuluí : (noi) cî,ntd,m',
de persoanà,asociatà,altui timp, imperfectului de-exemplu, nu pro-
d.ncè d.eplasareaaccentului: (noi') cmtdm, (ei,) cî,ntdu.
Pozilia accentului vaúazà' în limba noastrà, qi de la un grup
de verbe la alt'ul, aga încît aceeaqi zonà,a paradigmei poate prezenta,
cum vom vedea d.in descriere, mai multe tipuri de structuri tonice,
fiecare caracterizînd o anumità, clasà de verbe.
4.1.2. Paradigma verbalà, cuprind.e în limba romà'nà,forme sin-
mele sintetice.
4.1.3. Distingînd în caclrul oricàrei forme verbale sintetice
douà, pà,rti : radicalul (R), care e întotdeauna pozitiv, qi terminalia
(T), cà,relroate fi pozitivà, sau negativà' (zero), constatàm, urmà,rind.
àifóritele Zone ale paradigmgi, ut'mà,loarele tipuri accenluale :
4.1.3.1. pvspsntul' àro 6 structurà, accentualà, comunà, pentru
indicativ, conjunctiv qi imperativ (pers. a II-a sg. Si pl. ), tealizatà'
în trei modalitóli diferite :
(a) Ét (B ) É t ( c) R,f
R ,T
Ér
B 'Ó
RÓ
Ét
VEI{B I J.t
În caz:ul grupului d.e verbe ca,racterizat prin modalitatea (A),
se produce o deplasare a accentului determinatà de schimbarea
numà,rului qi a persoanei, patru (7,2,3 qi 6) din cele qaseforme fiind
accentuate pe radical, iar celelalte pe terminalie.
Grupele caracterizate prin modalitàlile (B) qi (C) prezintà, un
status accentual constant în cadrul prezentului, pà,strînd tot timpul
accentul pe radical sau pe terminafie.
Grupul (A) cuprinde verbele terminate la infinitiv în -ae, în
-ea, în -a qi în -î. Grupul (B) este reprezentat de verbele în -e, iar
în grupul (C) intrà, verbele în -a(-ea),-i-(esc)qi -î(-d,sc\.
Notd,. În vorbirea multor romàni moc-talitatea(B)
de accentuare tinde sà, disparà, în urma extind.erii
modalitàlii (A) - verbe ca (fd'c, ftici, f dce), fd,cam,
f aceli (f dc) se accentteazà,curent (f úc, fúci, f dce)fd,cém,
fd,r:é!i,(fdc) ca ,1i cínt, cín!i,, cíntd, cîntiim, cî'ntd.!i,,
cíntd,.Fenomenul e rezultatul unei analogii explicabile
prin numàrul riclicat qi frecvenla mare a verbelor
cu nrezent de structurà accentualà, (A).
centuale :
Un tip cu status accentual constant qi un al doilea cu accent
variabil. Deci:
**
(A,;ro (B')
* fr
Ét
Ri
R ,i
Ér
Deplasarea accentului poate fi pusà, în legà,turà, cu categoria
persoanei, persoana a III.a singular qi plural fiincl accentuatà, pe
e Formul àri de ti pul ,,v erbe în -a", ,,v erbe în -f" etc . au în v edere c l as a v er-
bel or cu -a, -î e l c . c a termi nal i i de i nfi ni ti v ; formul àri c a,,v erbe 7n -c t(-ez )",,,v erbe
tn---t(-itsc)" etc. au în vedere verbele cu 5:preZent slab", adicà verbele cu infinitivttl
terminat în -a, -Í etc. gi cu sufix de prezent realizat pozitiv în toate cele 6 forme.
1o Notàm cu (A'), respectiv (B'), $i nu cu (A) si (B),cele douà grupe de verbe,
pentru cà nu coi nc i d c u grupel e (e) 9i (B ) de l a prez ent.
154 MORF'OLOGIESTR.UCTURALAA LIMBII ROMANE 155

rad.ical, spre deosebire d.ecelelalte forme, de pers. I qi a II-a, accen- t:dzút, î,ncepút, tsemít,coborít etc. Verbele din grupul (B"') coincid.
tuate pe terminalie. cu cele d.in (B'), dupà cum participiul ctetip accentual (A."') aparline
Grupul (B'), mult mai pulin numeros, cuprinde verbele cu verbelor care la perfect simplu au structura tonicà, reprezentatà
sufix de perfect -sa, deci o parte d.in verbele în -a. Toate celelalte prin (A') ; cele d.ouà clasificàri se suprapun deci qi putem sà, reunim
t-erbe reprezintà, grupul (A'). rezultatele lor :
ìtroúd.Yorbitorii de limbà, literarà în vorbirea càrora (À') $i (B') se caracterizeazd, prin anum'ite structuri, accemtual'e
perfectul simplu este foarte pulin frecvent extind al,eperfectului, gi participi,ului'.
accentuarea Ét la toate formele d.eplural, aqa încît +,1.4.7. Deoarece strucl,ura accentualà,nu este cornu.nà,pentru
se produce transformarea : toate verbele, în unele zone ale paradigmei fiintt posibile clouà qi
(B') R, i devine R Ó chiar trei moctalitàli accentuale caracterizînd diferite gru.pe d.everbe,
R,Ó Ri verbele din limba romà,nà,se pot clasifica pe baza àcestolr particu-
Ér Ér laritàli de accentu.are.
Ri Ér Oum pàrliie d.e paradigmà, caracterizate printr-o structurà
Rf Ér accentualà,comunà, sînt nerelevante, o aserneneaciasificare le poate
ÉT RT , neglija luînd în considera!ie numa'i zomeled'iferen'liate
din punctul de ved.ere al accentuà'rii.
în urma cà,reia numà,rul formelor accentuate pe
radical creqte de Ia 2la 4. Astfel (B') se diferenfiazà Dacà avem deci în vedere prezentul, inf initivult
qi mai mult de (A'). perf ectul simplu qi participiul olrlinern, linînd
Deoarecela unii vorbitori aceastà,schimbare d.e seama d.e varialiile de accentuare ale parad.igulei, u"rmàtorul tabel :
accentuare nu cuprinde toate verbele c,aracterizate
prin (B'), în vorbirea unor romàLni perfectul simplu Prezent A B C
se realizeazú în trei structuri accentuale (A'), (B')
si, fie (C') derivat din (B'). Infinitiv L" B"
4.1.3.5, Dintre modurile nepersonale, gerwnzi,u,X cunoagte o struc- Perfect simplu
turà accentualà unicà Ri,. comunà, tuturor verlrelor (cîntínd, ud,- A, B,
Participiu
zínd,, mergímd,,oemímd,, coborínd,etc.).
4.1.3.6. La infi,ndlia distingem din punctul d.evedere al locului
accentului douà tipuri tle structuri qi anume : Dacà, raportà,m aceste tipuri Ia grupele cle verbe pe care Ie
caracterízeazà,,constatà,m cà, (B) qi (8") privesc acelagi grup de
(a")RÓ (8")RT ì verbe qi anume verbele în -e, iar (B') caracterizeazà'o parte din
(8") caracterizeazà,verbele în -e (a prínde, a tése), iar (A") acelaqi grup. Situalia lui (B') obligà la d.istingerea,în cadrrll verbelor
toate celelalte verbe (a cîntd, a ued,ed,a fugí, a cobori etc.). în -e, a d.ouàgrupuri : fie, provizoriu, -e, qi -er.
4.I.3.7. Partici,pi,ul prezintà, douà, modalitàli accentuale : În ce priveqte ceilalli termeni ai ta'lrelutrui constatàm urmà,-
toarele raporturi:
(a " ')R i (B " ',) ÉT (A') caracterizeazó"grupul cel mai larg : toate verbele excep-
(B"') se realizeazà' în cazal verbelor în -e avînd flectiv parti. tînd. grupul simtrolizat mai sus prin -e, (caracterizat prin (B')).
cipial nesilabic -s sau -t (pri,ns, fript etc.), pe cînd. structura accen- (4") privegte un grup mai restrîns, d-eoarece(8") inc'lude atît
taaló" (4"') este comunà,participiilor tuturoi celorlalte verbe z cîntút, gr:upul -er, cît, si -er. Pe cle altà parte, (4")include atît grupul ('arac-
 IIORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE
terizat plin (A), cît qi grupul de verbe caracterizat prin (o). aceste
raporturi de incluziune pot fi reprezentate în felul urmàtor':
Prezent
AC B
Infinitiv A '' B"
Perfect/Participiu
w La preeent toate terminaliile realizate pozitiv (d.eci cele care
A' B'
_ Raporturiie stab-iliterre obligà sà distingem în limba romà,nà,
pe baza caracteristicilor accentualeaie paradigmei,patru clase de
verbe, si anume :
clasa I - cuprinzînd.verbele îrr -a, -î, -,i, -ea
chsa If - cuprinzîndverbeleîn -a (-ez),'-i (-esc)qi -î, (-d,sc)
clasa III - cuprinzînclverbele în -a,
clasa IY - cuprinzînd verbele în -er.
Chsa f este earacterizatà,accentual prin (A), (A") qi (A,)
Ciasaa fl-a este caracteúzatàprin (C), (A") ,si(A').
Clasaa III-a este caracterizatà, prin (B), (B"i $i (A').
Clasaa l\r-a este cayacterizatà,prin (B), (8") Di (B').
t u al e d e ti pu l 3 -2-'74, S -z-f g sau î -Z -t + .
Din aceste trei positrilitàli nu se realizeazà,,in cazul verbelor
examinate,depîtstructurile3-2-7 # qi 3-2-1+.
4.1.5.2.fn schimlr,în cazul verbelor cu rad.icalbisilabio sînt
reprezentate ambele structuri accentuale posibile : atît 2-1Jf, cît
qi 2-1{f . Yerbele cu raclical de tipul 2-1{f sînt mult mai nume-
roase (vezi anera 72).
VERB 7ó7
4.1.5.3. În formele 4m care este accemtuatrad,icalul, accentul,
marcheazd,î,ntotdeawnaaceea;'i si,l,abd,a radi,calului. Lcceniul nu se
deplaseazàdeci de pe o silabà, pe alta a radicalului.
4.1.6.0. Terminaliile formelor verbale au în limba romànà
urmàtoarea structurà, silabicà,:
nu sînt reprezentate prin zero) sînt monosilatrice, exceptîncl termi-
naliile cu sufix realizat, pozitiv în toate formele, care la pers. a flf-a
sînt bisilabic:e: -eazd,,-eae1 -este, -eascd,qi terminalia -i,, adeseori
nesilabicà. Terminaliile lrisilabice au structura accentualà Jf 1-2,
iar cele monosilabicepot fi accentuatesau neaccentuate(cf. 4.1.3.1.).
Terminaliile de imperfecf sînt toate monosilabice qi, cum arn
vàzttt, accentuate.
Termina.tiile d.eperfect si,mpl,uyariazà, ca lungime silabicà, între
1 qi 2 silabe. Terminaliile bisilabice, în cazal în care fac parte din
formele accentuate pe terminalie, sînt accentuate pe prima silalrà,
au d.ecistructura accentualà,+ 7-2.Terminaliile monosilabicepot
fi accentuate, sau atone (cf. a.1.3.a.).
Terminaliile de ma'i mult ca perfect yariazà, ca lungime între
maximum 3 qi minimum 2 silabe, fiind întotd.eauna accentuate pe
prima silabà. Au deci urmàtoarele structuri accentuale : Jf i -2 sau
+ r-2-3.
Terminaliile de gerunziu sînt întotdeauna monosilabice qi
accentuate, pe cînd ceie d.e i,nfiniti,a, deqi tot monosilabice, ln toate
cazr;rile,pot fi fie accentuate, fie neaccentuate(cf. 4.1.3.6).
O structurà specificà, au terminaliile de parti,ciTti,u,care sînt
fie monosilabice qi, în acest caz, accentuate, fie nesilabice qi ca atare
neaccentuate(cf. 4.L.3.7).
4.1.6.1. Terminaliile formelor verbului romà,nesc variazà d.eci
din punctul de vedere al componenlei qi sînt reprezentate prin struc-
turi silabice între 0 qi 3 silabe.
Zero silabic poate reprezenta lurr zero alrsolut, deci absenla
oricàrui sunet (ca la pers. I a prezentului indicatív, aînt de exemplu)
sau o terminalie consonanticà, îàrà, suport vocalic (cf. participiul :
prins, fript etc.).
Terminaliile cele mai scurte silabic apar la participiu, la pre-
zent, imperfect, la gerunziu qi infinitiv, cele mai lungi la mai mult
ca perfect. Perfectu'l simplu ocupà, din acest punct d.e vedere o
pozilie intermediarà.
158 STRUCTURALÀ ,4. LIMBiI ROÀ{-ÀNE
TvIORFOLOGIE 159

Terminaliile mono-, bi- qi trisilabice pot fi accentuate sau atone.
Cînd sînt accentuate, termina,tiile bi qi trisilabice sînt întotdeauna
accentuate pe silaba cea mai apropiatà de radical, au deci structura
+ 1-2 (-3).
4.7.6.2. Se poate face cleci observalia generalà, cà' în li'mba ro-
md,nd,orice ter+ninu"tAe ind,iferent cle I'umgimeaei,
uerbald,accemtuatd',
poartd, întotdeauna accemtul pe pri'ma si'labd',pe silaba care urmeazd
I radiaalulwi.
îmediat gi nenr,ijloai
4.1.6.3. Deoarece lungimea radicalului verbal (avem în ved.ere
cele 450 de verbe dtscutate, cÎ. anena 70) variazà' între 1 gi 3 silabet
iar lungimea terminaliilor între 0 qi 3 silabe, rezultà, cà,formele ver-
bale pot fi reprezentate prin rninimum 1 silabà, qi maximum 6.
tr'ormele tealizate fonetic printr-o singurà silabà, presupun
etc., care au, toater structura silabicà,:
zdserd,,subl,i,ni,tiserd,
I
3-2-1+1-2-3
R, T asupra expunerii urmàtoare, ci, dimpotrivà', sà, se poatà, folosi in
Asemenea forme verbale de lungime maximà', dcstul de pulin
numeroase qi destul cle pulin frecventer reprezintà unul din tipurile
d.e cuvinte cu cea mai mare lungirne în tirnba romà,nà : cuvintele
romà,neqti nu depà,qescd.ecît rar 6 silabe. Astfel (,onstantinopolul'ui'
are 7 siiabe, ca $i interra'ionaleloretc. Un t'erb derivat de tipul na!òo-
nal'izaserd,e alcà,tuit clin 8 silabe.
11.1.6.'4.L,imitele de lungime ale formelor verbale sînt reprezen-
Faptu1 cà printre verbele cele mai frecvente predominà net
verbele cu rad.ical mono- qi bisilabic, cele trisilabice fiind foarte
pulin nurneroase(27) -\ezi a,nefiú12 -, vorbeqte în acelaqi sens.
Structura foneticà,foarte variatà, a radicalului verbelor mono-
qi bisilabice poate fi interpretató, ca rezlultat' al efortului de utili-
zare în mà,surà,nraximà, a posibilità,lilor combinative ale elementelor
fonice existente în limtrà, în limitele unor unità,li cît mai pulin ex-
tinse. Dimpotrivà, positrilitàlile de combinare mult mai numeroase
în cadrul grupà,rilol mai lungi, neeconomice, nu sînt d,ecît în micà,
parte realizate.
FLECTIVELE YERBALE
4.2.0. În expunerea care urmeazà,, irnentarierea flectivelor se
face avînd în ved.ere diferite zone ale paradigmei verbale reprezen-
tînd, timpuri qi moduri, decarece, de cele mai mu-lte ori, diferitele
verbe prezintà,fcrme cu o structwà asemà,nà,toareqi, ad.eseori,chiar'
flective comune.
Succesiuneaîn descrierea diverselor forme verbale diferà uneori
d.e cea d.in gramaticile curente, decarece este d.eterminatà n u m a i
de comoditat,e a expunerii: prezentarea flectivelor dife-
ritelor timpuri qi moduri se face în aqa fel încît sà,nu se alticipeze
descrierea ulei forme verbale constatà'rile fàcute anterior.
În descriereaflectivelor avem în vedere pronunlarea,
lor. Pentru a nu complica însà, în mod. inutil prezentarea faptelor
am folosit în notarea flectivelor literele obiqnuite în toate cazurile
în care acest mod de a proceda nu altera afirmaliile.
lloúri. Pentru a simplif ica descriere a,I t eprezeÍrtà,m prin
A prezentul indicativului, prin A'prezentul conjuncti-
vului, prin B imperfectul, prin C perfectul simplu,
prin D, participiul, prin D inf initivul, prin F gerunziul,

mai scurte.

11 Poate la fel de rar ca .riitorul ccrldilional ;i conjunctiv.

anterior ;i periectul
 MORFOLOGIE STRUCTUIìALA A LINIBII ROMANE VDRB 161

într-un anumit timp sînt deci indicate prin cifrele

L, 2) 3) 4, 5) 6) primele trei simbolizînd cele trei
persoane de la singular, iar ultimele trei - formele
cle plural.
Prin R, reprezentàm radicalul, prin S sufixul, prin
d desinenla, prin T terminafia, iar prin tr' flecti'vul.
Cifra aqezatà rlupó S, T sau d indicà una d.in reali-
zó"riIe afixului. SrB trebuie citit, deci, ,,sufixul 1
d.e imperfect".

4.2.7. Flectioele funperfeetuluù

Zona imperfectului cuprinde forme sintetice cu structurà
morfemicà, clarà, : formele d.e imperfect ale tuturor verbelor sînt
taracterizate prin terminalii care cuprind. un sufix qi o desinen!à.
+.2.L1. Desinen!ele de imperfect, comune pentru abso-
lut toate verbele, sînt (în ordinea obiqnuità, a persoanelor) :
[-m] : cîmtam, rupeary4 aeileam,,t:emoametc.
l-!f : cîntui,, rupea'i, oed,eai,aemeaietc.
-.fi : cînta, rupeú, aeilea,oemeaetc.
+.2.!.3. Repartizarea sufixelor de imperfect se cir.cumscrie
[-m] r cîmtam, rupea,rnjueileam,,oemeametc. "in genet'almorfologic gi
l-!r): cîntali, rupeali,, aedea!ò,aemealietc. fonelic.
Formele cle imperfect au structura :
l-uf : cî,ntaq rupeú%,ued,eau,aemeauetc.
R +SB+dB.
Omonimia d"esinen!elor de pers. I, singular qi sufixul este totcleauna pozitiv. Desinenla este -9, în formele
plural,DÍecarurmare omonimia f ormelor Br $iBc,deoa- de pers. a flf-a sing.
rece sufixul gi radicalul verbal se menlin constante în cursul paraclig- 4.2.2. Flectívele perfectuluù sirnplu
mei d.e imperfect.
4.2.7.2. Desinenlele fiind. comune pentru toate verbele, acestea
^se diferenliazà, prin su-fixul de imperfect, care poate fi realizat ca :
l-fn-1,l-qÉr-1,[-ió-] sau [-9i,-].
SrB: [-ó-] este ocurent :
(a) în paradigma verbelor în -a (cu exceplia celor cu radical
terminat în vocalà,): cînt-a-m, lucr-a-m, mî'na-a-m, aeghe-a-m,
fveg'-é,-m]12;
(b) în paradigma verbelor în -î: cobor-a-m,hotd,r-a-rn;
[-rà,f -m] cîntarà,m ceruràm veniràm et,c.
12 Consoana palatalà
[g ] cu care se telminà radicalul verbului a ueghea e notalà
[-rà *-!'] : cîntaràli ceruràli veniràli etc.
ortoglafic aft de cile ori urmeazà o vocalà prepalatalà, gfte de cìle ori urmeazà o vocalà l-ràI-fr1: cîntarà cerurà venirà,. ete.
m edi a l à . A c e e a g i o b se r va tie p e n tr u [k' ], d e e xe m p lu :. a i ngenunchea.
rs Gruptu'i l e de l i terc c e, c i
,ge, gi not.c az ài n ac c s L c az numai un forrer' : [ó] s au [$].
17 - c 4,24
762 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBTI ROMANE 163

1.2.2.2. Suf ixele de perfect simplu sînt:

tu-a;i, [lu-uó gi], púo-ud'lplo-gà,1etc.

SrC : l-ió-!é-l ocurent în parad'igma verbelor^în^.-acu radical
termindt în'ràcalà (cu exceplia celor minlionate la SrC) z apropì-ai
[apropi-ió-i], mî,ngî-id-pi [mîngî-ió q'] etc.
SnC: [-d,-é-] ocurent în parad,igma verbelor în -a cu r'adical
terminai în òonsoanàpalatalà:oàghe-a-gi, fveg'-ó-qi],aegh,-e-plveg'-6'-fr7
qi în paradigma verbului a crea : cre-a-i,[kre- ó-i], cre-e lkre-éf etc. constituità).
Abseraali,e.Yerbul o, creo,realizeazà,însà, în vorbirea multora 1.2.2.3.Formelede perfect simplu au structu.ra:
qi pe SrC : mulli vortritori ai limlrii actuale qronln!à ikre-ió-11
[tie-ié1. Mai ales formele cu [-ié,-] se întîlnesc frecvent. B+ SC + d ' C + d c.
dobor-î'-i',hotd,r-î'-ietc.
SrC : [-i- ], în cazul verbelor în -i : cobor-î,-i',
S;C: [-i-i; în paradigma verbelor în -i: pi,er-i,-A, sufer-i'-i', _ SC poate fi constant sau variabil, dar este întotd.eauna
r,9q\iVat pozitiv. Desinenlele sg realizeazà, pozitiv sau negativ :
contri,bu-i-;i,, aen-'i-i' etc. d'C14: 0 în formele Ou Cr, Cs)dC : 0 în Co.

4.2.3, Flectúoele mai rnult ca perfectuluí

SrC : [-sé-se-J apare :

(a) în parad.igma unor verbe in -e: adu-se-i,,ale'se-gi, frî,n-se-fr
etc. :'
(b) în formele d.eperfect simplu ale verbului a fi,: fu-se'i' etc. 4.2.3.1.Desinen!ele de mai mult ca perfect, comnne
Notd,. Yerbú a fi' cunoaqte douà serii d.e forrne de tuturor verbelor, sînt :
perfect simplu, în raport d.e varialie liberà,. Formele t-0 +nL] cîntasem, cerrrsent,tad,zusem,Q)ewisemetc.
celor d.ouà,serii au structurà, diferità atît sub aspectul t-{+Of] : aîntasegi,)cerusegi,,ad,ause;i,'aeni,segi,
etc.
sufixului (care este [-ú-] sau [-se-]), cît qi în ce pli- -g +-g : cîntase, cerurse)
adzusa,adnisa etc,'
veqte raclicalul (/ - în formele cu! sufix l-ú-J, lu- [-rà q1] : cîntaserd,m, céruserd,m,ad,zuserd,m,aen'iserd,metc.
în celelalte). Nici unul din cele d.ouà,sufixe nu apare [-ri, +t]] : cî,ntaserd,!,ir'
aeruserd,li,'
rsd,zuserír,"ti,,'
aeni,serd,!,i,
etc.
la alte verbe în -i (afarà' de a gti). f-ràr,*frlz cî,ntard,,
cerurd,,ad,zurd,,
aenird,etc.
Abseraali,a.Sufixul -sd- presupune, în majoritatea covîrtsi- la Notàm prin' lntr-o succesiuue dg clcmcnt.e
afixale cu aceeagi valoarc (sufix,
toare a cazurilor, un a'lomorf radical caracterizat prin omi- tlesinen!à) pe cel plasat mai aproape dc îadicaì.
rs4 MORIìOLOGII] STRUCTURALÀ A LIMEII ROMANE
Întreaga serie, exceptîncl desinenla de pers. I singular, o regà-
sim la perfectul simplu. Aceste clouà timpuri prezintà, cleci, în 5
fprme din 6, aceleaqi terminalii desinenliale.Cum qi radicalul
este identic în parad-igma celor clouà timpuri, aceste forme (2-6) se
deosebescnumai prin elementelesufixale diferite.
1.2.3.2.Elementul sufixal din formele de mai
mult ca perfect poate fi segmentat în douà, unità,fi morfematice,
avînd, o ord"inefixà,: primul element este întotd.eauna identic
ca expresie cu sufixul de perfect simpiu, iar al doilea, comun tuturol
verlrelor, este -se-. fn cazul verbelor cu sufix variabil de perfect
simplu omonimia priveqte realizarea mai generalà a su-fixului (rea-
Xizarepe care am menlionat-o întotcleauna prima în 4.2.2.2.).
O exceplie constituie verbul ú aaecc,care prezintà, douà serii
de forme de mai mult ca perfect : cn elementul sufixal reprezentat
prin -use- (aawse)sau prin -r;Sese- (aausese).
Dlementul sufixal -se- pc'ate fi precetlat deci de :
f-ó ] : cîmtasem,lucrasem,aeghiasem[veg'-óte-m].
I lr6 I : comtimwaseqi fkontinu-uóse-qi], luasesi [1u-'uàse-;r].
[-ió-]' aprop'iasem[apropi-ióse-m].
"h,otd,rîse.
l-i-f : coborî,se,
l-í- f : aeni,serd,nt, d,m, su,J
contribuí,ser eriserd,m.
f-ú-l : ad,zwserd,li, qti,userd!,'i.
ceruserd,!'i,d,d,du,serd]i,,
[-sé-] : aduseserd.,, primseserd,,rupseserd,.
al,eseserd,,
[-usé-] : aauseserd,.
4.2.3.3. Formele cle mai mult ca perfect au deci structura :
R +S ',F r+S H +d ,',IJ+dH.
Sulixele sînt realizate întotd.eauna pozitiv. Desinenlele se
realizeazà,pozitiv sau negativ (cl' : fr în formele H, H, $i He, d, : g
în formele H, qi IIu).
4.2.4. Itlectioele partícipíului gi ale supinuluù
Participiul qi supinul sînt în limba romà,nà,forme omonime.
De aceeapentru simplificarea expunerii vom vorbi în d.escriereacare
trlmeazà, numai despre participiu.
4.2.4.1. Terminaliile participiului reprezintà, secvenle fonice
rlivizibile în douà,unitàli morfemice gi pot fi :
TrD : l-óftl: lucr-a-|, cîmt-a-t, aeghe-a-t [veg' ó-t] etc.
TrD : [-ruó*tf : I'u-a-t [u-uó t] etc.
VERB 165
TrD : f-ii+tl z apyopi-a-t[apropi-ió-t] etc.
ToD: f-i +úl : cobor-î-t,
lrotd,r-î-t
etc.
T,D: t-i+tl : au,z-ò-t,
aeyr,-i.-t
etc.
TuD : f-ú+tl : ad,z-u,-t,
cer-u-t etc.
Terminaliile de participiu înglobeazà în cazul acestor verbe
un element -f, comun tuturor, qi un alt element care preced.à,pe -t
qi este identic ca expresie qi ca repartilie cu sufixul de perfect simplu.
TrD: l-0 fsl: aZa-s,scr,i-setc.
TrD : [-P lt): ruP-t, frîn-t etc.
Terminalia TrD este specificà unei pà,r!i a verbelor în -e care
au -sú- ca sufix de perfect simplu.
Terminalia TrD este ocurentà,: (a) la o micà parte a r.erbelor
.
în -e, care au -se- ca sufix de perfect simplu; (b) în forma de par-
ticipiu a verbului a/a.
Yerbele care realizeazà, pefiectul simplu ca, -se- se grupeazà,
deci, avînd. în vedere terminalia cle participiu, în douà categorii.
Abseraali,e.Bepartizarea în aceste categorii nu poate fi decît
parlial prevàzutà, avînd" în vedere structura foneticà a radi-
calu-lui : verbele al càror radical de perfect simplu se terminà,
în vocalà,, ca gi cele, foarte puline de altfel, cu radicalul ter-
minat în -ls formeazh, toate, participiul cu sufixul -s : adws,
ales, atras, închis, scr'isetc., mul;, smul,&,iar cele cu radicalul
de perfect simplu terminat în -p au toate -t ca terminalie
cle participitt: coptt, fript, 6nfi,pt, rupt. Celelalte verbe cu
4.2.+.2. Sufixele cle participiu cunosc, toate, qi o r.ariantà, am-
plificatà, printr-un [u]final atunci cînd, intrînd în alcà,tuireaformelor
compuse, precedà afixul mobil qi o formà pronominalà atonà, :
datu-me-a, d,wsu-s-a etc. (V. gi 4.2.10.6).
4.2.4.3. Participiul qi supinul au deci structura :
R+T'D+RD
clin care T'D poate fi pozitiv sau negativ.
15 A v:n i n v edere form3l e de parti c i ni u.
1 66 N{ORFOLOGIBSTRUCTURALA À LIMBII ROMANE
4.2.ó. Flectiaele gerunaiului
Formele de gerunziu sînt inr,-ariabile sub aspectul persoanei
qi al numàrului.
4.2.5J. Terminalia caracteristicà, acestor forrne poate fi :
SrF : f-indl, ocurentà,în paractigmar-erbelor:
(a) în -a, avîncl radical cu finalà, consonanticd": cînt-înd, Luu'-
înd, sd,p-înd,il-înd, st-înd, etc.
(b) în -6: cobor-î,nd,, ltotd,r-î,nd,
etc.
(c) în -a gi -ea,avînd un rad.ical cu finalà, consonanticú : scot-î,nd,
rup-înd, ad,z-înd,,or-înd, etc.
SrF : f-uindl, ocurentà în paradigma verbelor în -a cu rad.ical
terminat în vocalà labialà nonalternantà, : conti,nu-îmd,, fkontinu-uincll,
lu-î,nd flu-,uincll, gtlo-uînd fplo-,ginrll etc.
SrF : l-incl], ocurentà, in paradigma verbelor :
(a) în -a avînd radical cu finalà, vocalicà (cu exceplia celor
menlionate la f-qindl) : td,-ònd,mî,ngî-ind,,apropi,-ind,,speri-ind, etc.
(b) în -a cu radical terminat în consoanà, palatalà, nonalter-
nantà, : aegh-ind, îngenunclt-inil etc.
(c) în -z : fug-ind,, aen-,inil,su-,imil,constru-i,nd,,
gti,-i,nil,,
fi-incl etc.
(d) în parad.igma verbului a scrí,e(în -e, cu rad.ical vocalic) :
sui,-ind.
4.2.5.2. Sufixele de gerunziu cunosc, toate, qi o variantà, am-
plificatà, cu un [u] final de cîte ori sînt determinate de forma oblicà,
atonà, a unui pronume personal 16 sau reflexiy : adzînd,u-\, urd,Lîn-
du-i, spunîmdu-le,ducîndu-seetc.
+.2.5.3. Structura formelor de Eerunziu este d.eci:
n+Én
4.2.5.+. Radicalul neaccentuat al formei de gerunziu coincicle
în paradigma celor mai multe verbe cu radicalul infiniti'v'ului, cf .
1 6 C n e x c cp tia lu i o : a r à ttu tl- o .
VERB 167
a cînt-a; cînt-î,nd', a lucr-a: lucr-î,nd,a lu-a:.lw-înd, a cobor-î: co-
bor-î,nd,,a încd'p-ea: î'ncd,p-înd,, a dur-ea: d,ur-înd,,a pd'r-ea: pd,r-î,1til',
a aen-'i: aen-ind, a, fug-i, : fug-i'nd', a iep-i' : i,e;'i,nd,,a al'cd'tu-i':al'cd'-
ttt-'ind,,a gti-fr : sti-ind, etc.
În paradigma unor verbe în -e, rad.icalul gerunziului se deose-
beqte d.e rad.icalul accentuat al infinitivului numai prin lipsa acen-
tului : a rúp-e : rup-índr a fi,érb-e: fierb'ind, a !i,n-e: !i'n-ind.
Cînd e diferit de alomorful radical realizut' în forma de infi-
nitiv, rad.icalul gerunziului poate fi identic cu :
- alomorful radical rcahzat în perf ectul simplu
(e cazul unui numà,r destul de mare d"everbe în -e gi -e& cà a gedea,
a cdd,ea,a crede, a bate, a cregteetc.).
- alomorful rad.ical realizat în forma de pers. f sing
prezent incticativ (a ad,uce,a aiunga, a alege,ú coa'se,ú
întoarce),
- alomorf:ul realizat în forma de pers. a If-a sing.
a pr e zerLtului inclicat iv (a roaile,a scoate).
În paractigma verbelor a atrage, a raile, a sparge forma de ge-
runziu realízeazà'un alomorf radical sp ecif ic 17.
4.2.6. Flectitsele preaentului ùnd'ícatio
Flectivele acestui timp sînt alcàtuite dintr-un sufix - r'ezi
4.0.L2 (5) qi (6) - qi o serie de d.esinenfe.
4.2.6.L Suf ixele de prezent indicativ se caracterizeazà'
prin caracterul lor v ar ia b il. Yarialia serealizeazàîntreminimum
2 qi maximum 4 termeni.
Sufixul este aproape întotcleauna realizat' pozitiv în formele
An qi Au. În celelalte forme, su-fixul este -0- la unele verbe, dar rea-
lizat, pozibiv Ia altele.
Sufixul d.e prezent indicativ poate fi :
S1A: [-ó-ii-A-), ocurent la o parte a verbelor în -ai a &r&)
a ehtta, a sd,pa,a da, a sfa etc.
SrA : [-ió-ié-fr-f, ocurent în paradigma unora d-in verbele
în -a cu radical terminat în vocalà, (cu exceplia celor terminate în
vocalà, labialà nonalternantà, l-u]) : a aprop'ín,'a mîngî'ia, a td''ia
a speri,a etc.
 16 8 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LItr,TBIIROMANE VERI] 169

S3A : f-u6,- ua-fr-J, ocurent în formele de prezent ale verbelor À/ofd. Yerbú a su"ie cunoagte în vorbirea mai pulin
în -a cu radical terminat în vocalà labialà nonalternantà : a conti,mua, îngrijità, alàturi de formele literare scriem, scrie{i,,
a |,ua. qi formele suim, suili,.
Sé t l-6"-àt-éz-ghz-f, ocurent în paradigma unor verbe Cu totul exceplionai, în parad,igma de prezent a r-erbului a pfin
în -a, ca a lucra etc. este ocurent sufixul:
S^A: [-ó-é-éz-àz-1, ouxent la ver'be, ta a aeghe&) cale SruA: -0- : [qti-g-ru], [qti-0-i]r l,sti-g-iel, [qti-0-m], fqti-O-!tJ,
prezintà în tot cursul paradigmei un radical terminat în consoanà' lqti-0-q1.
palatalà, (în cazul llui a uegltea,[g'] notat ortografic glzsaughe : fveg'éz),
Abseraal,i,e. (1) Formele An qi Au ar putea fi analizate qi
lveg' ézil, lveg' 6'zà'1,lveg'ém ], fveg' d,,ti], [r'eg'ó rà]18). st-'i-m, gt-i,-!i,,ceeace ar permite d.egajareaunui sufix l-í-fr-),
SuA: [-ió-ié-iés-i6't-11 ocurent în paracligma unor verbe cf. SroA. Preferàm totuqi analiza cu sufix -b- pentru cà,,
în -a cu rad.ical terminat în [i], ca a sublinia. cu exceplia cîtorva forme, în restul parad.igmei verbului
SrA : [- 6'-é-éz^gàz-1, ocurent în paradigma lui a crea. a qti,se pà,streazà, un rad.ical constant (vezi qi 4.2.8.7.Abser-
Notd^ Ortografia actualà nu red.à decît cu totul apro- calie).
ximativ pronunlarea formelor verbului a crea: îm (2) Formele neliterare scrim, scrili, menliorate în nota de
limba literarà, actualà, se pronun,tà fkreéml, degi se la paragraful preced.ent trebuie analizate în acelagi mod. Ele
scrie cred,mle,iar în vorbirea mai pujin îngrijità chiar sînt de altfel explicabile prin influent,a analogicà a Iú a gti"
[kreiém], [kreli!t], lkre!6,2àl etc. fn acest caz sufi- a càrui paradigmà cuprind.e destul cle multe forme asemà,-
xul de prezent realizat în paradigma lui a crea este nàtoare ca structuró morfologicà, qi fonemicà cu cele ale
iclentic cu cel d.in a subl,inia (r-ezi mai sus). verbului a scr'ie(nelit. a scri); comp. st'iu : scriu, st'ii : scri,i,,
S*A: f-i-0-1, ocurent înparacligma cîtorva verbe în -d (foarte gti,-am lqti-l6,nl : scr'i-am fscri-ióm] etc.
pufine), ca a coborî,a omorî, a doborî'. +.2.6.2.Desinen!eIe de prezent ind.icativ se caracteri-
SrA: l-i-flsc-ó$t-], ocurent în paracligma tlnor verbe îr -î, zeazà,prin marea lor varietate.
ca a ltotìírî, a urî etc. Persoana I singular este marcatà prin desinenlele :
paradigma unor verbe în -i,, ca a fugi, d,rLr: -fr, ocurentà, d.upà: (a) radicali terminali în consoanà,
FtoA , l-i-g-), o.-curentîn sau grup consonantic (cu exceplia grupului muta cum I'i,qui'd'aqi a
a aeni. a sui,. a contribui, etc.
SrlA : [-i-ésc-éqt- ], ocurent în paradigma cle prezent a, grupului constituit din douà, lichide - vezi mai jos clrAr) qi sufix
unor verbe în -i,, ca a goni, a rd,pti.,a luci etc. de prezent cu realizare -fr-; ar-fi-fr, pun-fr-fr, lawd'B-U, fwg'fr-U,
SrrA : i-i-iesc-iéqt-], ocurent în formele c1eprezent ale tsi,t1,
-&-0, cînt -B-8, msrg -g-9, curm-fr-A, aî,nd,-fr-b , zaîrl-fr-frzo;
unor vertre în -i, avînd. radical cu finalà, vocalicà, ca a alcd'tui,,a con- Notd,. Yerhul a zaî,rli, cunoa$te în limba vorbità qi
strw'i, a dd,rui, etc. o formà zaî,rlw.
SrrA : l-é-g-1, ocurent în paradigma : (a) r'erbelor în -ea:
a aedea,a pd,reaetc., (b) verbului u fi, (sîntém, sînté!i). (b) clupà un sufix de prezent realizat pozitiv în At: luu-ez'P,
grii-i,esc-
fr , h,otd,r-
d,sc-
fr .
Notd'. Sc întrebuinleazà ryi formele sín'tern, sínteli
(d.eci St"A). drA, : [-i], ocurentà, la toate verbele avînd radical cu finalà,
vocalicà (cu exceplia celor cu radical terminat în vocalà,labialà,nonal-
SrnA : l-e-fr-11 ocurent în paradigma r-erbelor în -e, ca ú o'rd'e, ternantà,) qi sufix de prezent cu realizarea -fr- în At : ta-D-i, lth P-tl.
o prind,e, ú rupe) a scri,eetc. go-ad,-fr-i,,înche-fl-i, mîngî,-B-i,, ilespo-p-i,, stdtu-fr-ò, apropi,-f i',
speri,-P-i,.
18 Ortografic : ueghez, ueghezi, uegheazù, ueghem, uegÌrcalí, oegìrazú.
1 e O r t o g r a f i e r ca cr e à m se e xp Ìicà p r in a p lica r ca pri nci pi ul ui ni orl ol cgi c, cî. Ìr,crep-
20 Cî. Îndreptarul ortografic, ortoepic ;i de punctualie.
tarul orrcgrafic, ortoepic fi de punctuatrie, Bucurcsti, 1965.
ì170 MORFOLOGIII STRUCTURAL,{ A LIMBII RO\{ÀNE
Notd,. In cazul verbelor cu raclical terminat în -a
se înregistreazà, (alúturi de fspériil) qi pronun!àri
cle tipui fspéri] care impun analiza cu d.esinen!à,
-0. Mai rar se întîlnesc qi forme neliterare de tipul
speri,u,care prezintà, o desinen!à,-u. Nu le înregistrà,m
însà, ca aparlinîncl altui subsistem lingvistic.
d"Lr": [-u], ocurentà, în parad.igma verbelor al cà,ror radical se
terminó cu un grup consonantic muta cum l,i,qui,dasau cu un grup
alcàtuit din clouà,lichicle (din categoria în -a) .si cu sufix de prezent
cu realizare -g- în Ar: afl-D-u lifiI-0-rtl, umpl,-B-u, intr-fl-u,,
'url'-fr-uzt etc.
d,oAr: [-,g1,ocurentà dupà :
(a) un radical terminat în [u] : conti,nu-U-a[kontimr-0-g] etc.
(b) un raclical monosilabic terminat în vocalà,, în paratligma
unor verbe cu flexiune mai mult sau mai pulin aberantà :
gti,-fr-u fqti-0-ql, scri-P-u, da-fr-u,'ùa-B-u,bea-D-u etc.
-llofd. Desinenla [-u] apare în vorbirea neliterarà, qi
în formele A, ale unor verbe cu rad.ical polisilabic
terminat în lil : cî. speriu, periu etc.
duA, : [-m], ocurent' numai în paradigma verbului & a,Deúi
tt'-fr-m.
dA, poate fi deci : -9,l|l,l-ul, [-t]1, l-ml.
Repartilia acestor desinenle se circumscrie destul de clar în
termeni fonetici exceptînd tn numàr restrîns de verbe.
Persoana a II-a singu-lar este marcatà, prin desinenlele :
d,rÀr [-i] òcurentà,în paradigma verbelor :
(a) avînd. radical cu finalà, consonanticà,- îac excep,tieverbele
al cà,ror radical se terminà, cu un grup muta cu,m I'iquida sau d.ouà
lichide - qi sufix d.eprezent at realizare -0- în Ar; a,r-fr-i,lar&-i7,
porl-fl-i, co;-fr-i,,arz-fr-i eLc.
(b) cu sufix de prezent realizat pozitiv în A, z Luu-ez-i, (lrt-
arla-éz-i f , ghi,c-eqti-i lg'i0 -éqt-il, Itotd,r-d,gt-i, fhotàr- óqt-i ].
lIofd. Dupà, consoanà,(cf. situaliile men,tionate mai
sus) calitatea foneticà, a elementului final din forma
A, este discutatà, qi discutabilà,. Am preferat solulia
care consid.erà,cà, avem a face cu un d nesilatric
e1 Dupà douà lichide poate apàrea qi drA, (-0), cî. zuîrl.
VERB t77
reprezentînd fonemul i, ca fiincl mai economicà'pentru
d.escriereqi, de altfel, mai în acord. cu forma graficà.
d'&r: [-i], ocurentà,în paracligma verbelor cu radical terminat
cu un gl:lrp muta cum l,òquidasau un grup alcàtuit din d.ouà,lichicle qi
cu un sufix de prezenl, cu realizare -fr- în A": afl-ff-i, lafl-fr-il, um'bl'-
g -i,, um,pl,-
fr-i,'i,n'tr-fr -'i, url- D-i, zuîrl,-fr -i'.
d,rAr: [-!], ocurentà, clupà un raclical terminat în vocalà, qi
urmat c1eun sufix de prezent ut reaLizare negativà : ta-fr-i, ltà'-fr-ll,
goad,-fi-i,,înclr,e-P-i,,speri,-fl-i, scri,-fr-i, sti-0-i,, continu-fr-i,, std,ru-ff-i,
tla-D-í, etc.
Abseraa{i,e.Numà,rul radicalilor cu finalà, vocalicà, este la,
pers. a If-a singular mai mare decît la pers. I singulart
deoarece în caztl anumitor verbe la aceastà, persoanà, se
realizeazù membrul g al alternanlei consonantice n[fr :
A, : pun-fl-frI Ar: ltu-iB-i, At : lsitr,-fr-fr | A, : ai-U-'it
, A1 : rd,mîn-fr'U I Ar: rd,mî-fr-i (vezi 4.4.7'7.2).
Persoana a II-a singular poate fi deci marcatà prin desinenlele :
[- '], [- i ] .i t- i l
a cà,ror ocuren!ó este determinatà, fonetic qi morfologic.
Din înregistrarea desinenlelor de pers. I qi a II-a singular
reiese cà,în cazul verbelor cu radical terminat în vocalà,(cu exceplia
verlrelor în -a cu rad.ical terminat în vocalà, labialà, nonalternantà
..qisufix cu realizare -fr- in Ar qi Ar) aceste clouà,forme sînt carac-
terizate prin desinenle omonimel. d,A't:d'Az: [-i], ceea ce are ca
llrmare omonimia formelor A, qi A, : î'nchei,(Ar) : închei (Ar), goad'i'
(Ar) : goadd(A.r), sperii, (A,r) : speri,ò(Lr), std,rui,(Ar) : std'rui,(Lr).
Persoana a III-a singular e marcatà, prin desinenlele :
dlAB : [-à], ocurentà,
(a) la toate verbele în -a (cu exceplia celor al cà,ror rad.ical are
o finalà, vocalicà,) indiferent de sufixul d.e prezent : ar-fr-d', urc-fl-d',
d-fr-d, lu,cr-eaz-d, etc.
(b) la toate verbele în -d cu sufix d.e prezent ct realizare -fl-
în A, : coboar-g-d,, omoar-D-d,etc.
(c) la cîteva verbe în -i cu sufix d.eprezent cu realizare -0- irt
A, : ofer'B -d,, sufer-D- d,, zuîrl- fr -d,22.
22 Cî. Îndrepfurul orfografic, ortoepi.c ;i de punctualie.
 172 N{ORFOLOGIESTRUCTUR,\LA A LIMBII ROMÀNE
Notd,. In limba r-orbità se întîlnesc frecvent pi for-
mele ofere, sufere, zaîrl"e,mai fireqti, clacà avem în
veclere tipul morfologic în care se încadreazà,aceste
r.erbe prin flectivele celorlalte forme ale paradigmei.
d,rÀ": l-trà1, ocurentà la verbele in -a ct radical terminat în
vocalà, labialà,-nonalternantà, qi sufix d.e prezent ct realizare -fr-
în A, : continu-fr-d,[kontinu-0-uà,1, pi,o-fr-ud,lpló-fr-qà,1.
drA, : [-e], ocurentà în paradigma verbelor :
(a) în -a (cu exceplia celcr menlionate înainte la d,rA" gi a ver-
belor ar'încl radical cu finalà, vocalicà,), indiferent d.e sufixul d.epre-
zent: fug-fl.e, sar-,ft-e,aím-fr-e,est-.fr-e,gh,ic-eqt-e, al,cd,tu-i,est-e
etc.
(b) în -d cu sufix de prezent cu realizare pozilivà, în Ai: hotdr-
d,gt-e,ur-d,;t-eetc.
(c) în -e : prind, fr-e. pricep-A-e,rup-fr-e, umpl,-fr-e.
cu paradigmà aberantà' (a Lua, a bea, a orea): ia-ff, bea-fl, ayea-$.
Persoana a fII-a poate fi deci marcatà, prin desinenlele :
[à], I qà1, [-e], [-ie] qi -0
Persoana f plural este marcatà,prin d.esinen,ta
unicà, :
d,An: |ml
Persoana a ff-a plural este marcatà prin d.esinenla comunà,
pentru toate verbele :
dAu ,[-!']
Persoanaa III-aplural serealizeazà,prind.esinenfe o mo nim e
fie cu cele d.epersoaniì a fII-a singular (deci Au : Ar), fie cu cele cle
persoana I singular (deci Au : Ar).
dA6 : dA, aPare :
(a) la majoritatea covîrqitoare a verbelor în -o: cîntd,(A") :
r:î'ntd,(A), lucreazd,(Ar) : lucreazd,(Au), apropi,e(A") : apropi,e(Aa).
(b) la verbele in -i cu sufix d.e prezent realizat negativ în A,
(;i Ar) : coboard,(Ar) : coboard,(A), omoard, (Ar) : omoard,(A).
VERD
(c)la verbele în -i cînd radicalul se terminà, în vocalà, iar sufixul
dc prezent se realizeazà,negativ în Au qi Au : comtr'ibuie(Au) : con-
tribuie (A), suie (Ar) : suie (A).
(cl) la cîteva verbe în -i al cà,ror rad.ical se terminà în -r : aco-
perd' (4") : (r'cogerd, (A.u),suferd' (Àr) : suferd' (Au).
d4 : dAr Poate fi deci :
[-à], [-,qà], [-e], [-le].
dA6 : clAt aPare :
(a) în paradigma verbelor în -e: pri,ncl (Ar): prin,d, (A),
merg (Ar) - rynerg(Lu), umpl,u (Ar) : umpl,u (Au)
(b) în paracligma verbelor în -ea : pot (Ar) : pot (Au), add (A.) :
: ad,ti(Au)
(c) în paracligma verbelor în -i, cu raclical terminat în consoanà,
sau grup d.e consoane qi cu sufix de prezent cu realizare -0- în A,
qi Au : lwg (Ar) : lug (Au), ain (Ar) : ai,n \Lu), sînt (Ar) : sînt (Aò
(ct) verbele în -'i cu sufix de prezent realizat pozitiv în toate
formele : poaestesc(Ar) : poaestesc(Au), gríviesc(Ar) : grd,iesc(Au1.
(e) verbele în -d cu sufix d.e prezent realizat pozitiv în toate
formele : hotd,rd.,sc (Ar) : hotd,rdesc(Au)
(f ) r'erbul a qti : stiu (Ar) : gli,u (Au)
(g) verbele a d,a,a sta, a lua, a bea.
dA6 : r7Ar poate fi deci :
-4, llul sau l-,ql
4.2.7. Flectiaele úrnperatiouluú
__ Paradigma imperatir.'ului se red-uce la douà forme - d.e pers.
a II-a singular qi plural - gi se caracterizeazà,în general prin omo-
nimia acestor fcrme cu anumite forme de prezent inclicativ.
4.2.7.1. Forma d.e plural a imperativu-lui este totdeauna, la
toate,verbele, identicà, cu forma corespunzà,toarede indicativ, singura
deosebire posibilà fiind cea de intonalie : imperativul este carac-
terizat ad.eseoriprintr-o intonalie caracteristicà constînd în articu-
larea pe un ton mai înalt ,si cu mai mare intensitate a silabei accen-
tuate. Aceastà,intonalie caracteristicà,nu însoleqte obligatoriu for-
mele de imperativ.
4.2.7.2. Forma d,e imperativ singular este cle asemenea, în
cazul celor mai multe verbe, omonimà cu una d.in formele prezen-
tului inclicativ, qi anume fie cu forma de pers. a II-a sing., fie cle
pers. a fIt-a sing.
 171 MORFOLOGIE STRi]CTUI{AI,A A LIMBII ROMÀNE VERB 175

Terminaliile de pers. a II-a sing. imperativ pot fi cleci : r Cum se vede, numai douó din aceste verbe (cele precedate de
SGz(: SA) + dGr(: dAr(As)) asterisc) sînt tranzitive, iar clin punct d.e ved.ere morfologic predo-
4.2.7'3. situalia sufixelor sub aspectul repartiliei qi alreaii- minà, net verbele în -i. Din categoria foarte numeroasà,a verbelor
zàrii este iclenticà cu cea înregistratà la prezent incricativ 1ct.+.2.a1.1. în -_a,nu prezintà, desinenla -i la imperativ singular tlecît a sta si
4.2.7.1. Desinen,tele.de pers. a ff-a sing. imperativ pot fi, a zbu-ra( care are însà qi o formà cu desinen!à,-d,: aboard,!,pulií
conform omonimiei menlionate : întrebuinlatà, t28l).
dGr:46r' l-'1, [-i], [-i] sau 4.2.7.6. În cazul verloelora bea gi alua care prezintà, la pers-
d,Gr:41yr. [-à], l-11à1,l-el, f-iel, -0 a III-a sing. prezent indicativ terminàlii insolite, cònstatàm acéeasi
situalie la imperaliv singular.: (el) bealbea(tu), (el) ia lia (tu).

4.2.7.9. Un singur verb, a face,prezintà,o formà de imperativ:

fd,!, .care, conslderatà,sub aspectul radicalului, nu poate
- fi ràportatà,
la nici o altà. formà, din paradigma :lcestui verb.
Obseraali,e.IIn numà,r destul de mare din verbele incluse în
cercetare nu au imperativ: a úDea,za, a c,u,rge,
a (se) cuaeni,r.
a ilu,rea,_a se întî,mpl,a'a ni,mge,a pd,rea, a ploua, a'putea, u
sti, a trebuí,,a aoi, (r rrea^ Cum se ved.e, sînt mai alès verbe.
cu sens modal sau verbe defective qi sub aspectul persoanei-
4.2.7.10.Radicalul imperativului poate fi deci: (a) comun cu
a d,ormi a pieri. a td,cea a rd,mî,ne a stazt cel al unei forme de prezent indicativ (e caztl celor mai mutte verbe),
*n auz,í a rd,sd,ri, a aed,aa a rîd,e (lr) comun cu radicalul perfectului simplu qi al participiului, (ói
a fugi, a zd,cea specific imperativului.
a òesi 4.2.7.7L. O caracteristicà, a imperati.i'ului, în afara celei deja
a ntur,i menfionate, a paradigmei reduse la clouà,forme, o constituie faptirl
23 Verbul a rlct (cu o paradigmà foalLc
ascnànàtoale, sub aspectul flectivclcr'. eu
cà însolit d.enu acest mod prezint'à'o formà, cliferîtà,de cea careapare
c s / a ) , f i i n d l r a l z i t i v , a lc la im p cr a tiv sin g u la l o fo r n r rì i cl enti cà cu cca dc l ers, a IJl ."l
prc z c n t i u d i c a t i v : d r i I, a p lo p iin clu - sc a slfe l d .e a b e a si a l rra. 2a A re i nrperati v numai i n c ons tnrc ti i
ca ai gríj úl , dc c x c rnpl rr.
176 N'IORFOLOGIESTRUCTURALA A LIMBII RON,IANE VERB t77

în construcliile afirmat,ive -* cî.: cîntd,! lnu cînta!, tlu! lmu cluce!,
mergi,I nu merge! etc.
Forma d.e imperativ singular este în construcliile negative
omon'imd,cu ce& d,einfini,ti,o.
4.2.7.I2. fmperativul prezintà deci o paracligmà clubld reali-
zat,à,în clouà,srrii d.eforme :
cîntd,I mu cîmta, mergi I qL%lnerge)fd, I nu face etc.
cîntali, f nu cîntald, merge!,if nu mergeli,faceli, I nu .faceli
serii care cuprind o parte comunà, (îorma de plural) qi o parte clis-
tinctà (forma de singular).
l{otd,. În vorbirea multora se manifestà tenclinla
de a elimina aceastà particularitate a imperativului,
prin extinderea fcrmei afirmative gi în construcliile
negative t ld, I nu fd,!, zi I nu z'i ! 25s ertind.ere ar
càrei urmare o constituie red.ucereaparadigmei im-
perativului la o singurà serie de forme. îrebuie
leler-at însà, cà, aceastà, generalizare nu afect,eazà,
decît un numà'r restrîns cle verbe, cele cu forme de
imperativ singular distincte cle formele prezentului
indicativ qi anume a face qi a zi.ce. Toate ceielalte
verbe, inclusir- a aen'i, a d,a, a bea, a ltta, pàstreazà,
distincte cele douà serii. Nu se spune ; *mu, dd,!,
*mu aimo! etc.
4.2.8. Flectiaele prezentului eonjunctirs
Paradigma de prezent conjunctiv coincide în ce priveqte ter-
minaliile, exceptînd. formele de persoana a III-a singular qiplural,
cu cea de prezent ind.icatir-.
Ca qi în cazul formelor d.e prezent indicativ, terminaliile sînt
analizabile în sufix qi desinen!5,.
4.2.8.L. Suf ixele cle prezent conjunctiv sînt parlial sau
total omonime cu cele d.eprezent indicativ. Deosebirea, atunci cînd.
se manifestà, priveqte realizarea sufixului în forma d.e persoana a
III-a singular qi plural.
Sufixele ca,re se realizeazd, pozitiv numai în formele de per-
soana I qi a II-a plural sînt total omonime. Înregistràm deci S.A',
SzA', SBA', S8A', S10A', S* A', S.oA', SruA', omonime cu sufixele
Sé, SzA, SrA etc., qi avînd aceeasirepartilie cu acestea.
2 5 C f . c x p r e sia cu r e n là q i fo a r ' le r à sp în d i1 à : N u zi uorbd mare!
Abseraalde,SroA' se realizeazú nu numai în paradigma Yer-
bului a gfr)gi in formele neliterare ale lui a scr-'ie,ci qi în for-
mele de prezent conjunctiv ale verbulú a fi': fi,'fr-m etc.
Parlial omonime cu sufixele d.e prezent indicativ sînt, prezen-
tînd o realizare clistinctà în A'r, A'u, sufixele :
SnA' qi S,A', realizale ca [-éz-] în A'r,u (fa!à, cle l-gírz-),
în Ar, u).
l_-éuz-l
SuÀ', realizat ca [-1éz]- în formele menlionate (în Ar' 6 apare
l-i^z-\.
SnA', realizat ca [- órc ] (fa!à,-cleI- lit- ] din Ar_qi[-ósc-].din.Au).
SrrA', realizat cà [-9ósc-] (fa!à de t-éqt-l d,in Ar qi l-ésc-l
din Au).
Èr, A', realizat ca [-lósc-] (fa!à, d-e t-iéqt-l din A, qi [-lésc-]
<.tinAu).
tÍn sufix SrA' corespunzàtor lui SrA nu aparer deoarecela
prezent conjunctii- verbele caracteúzate prin SrA prezintà, un sufix
itlentic cu S^A', deci [ ó-é-cz-].
În schimb apare un sufix S.ro'"A' : [-í-ésc-éqt-ósc l7
realizat în parad.igma unor verbe în -a cu radical terminat în lÒ ]
de SrrA: [-í-ésc-éqt-9ósc-].
--Oadifeiit
sau l$l
urma"e Sé' are o rlistribulie mai largà,.cì-ejît SuA,^reali-
zînd"n-seîn parattigma verbelor caractetizale prin SuA qi SrA iq,
d.impotrivà,, SrrA' are o distribulie mai restrînsà, d-ecîtStrA.
^
Ca atare numà,rul sufixelor de prezbnt conjunctiv ràmîne egal
cu cel al sufixelor cle prezent indicativ (15), dar se modificà, în micà,
mà,surà,,repartilia lor'
O d.eósebireîntre sufixele de prezent ind.icativ qi prezent con-
junctiv se manifestà, qi în ce prive.ste numàrul realizà,rilor diferitelor
sufixe.
Astfel, S4A', S.A' qi SuA' prezintà 3 tealizà'ri (fa!à, cte SnA,
S.A, S^A cu't realízúr'1), iar SrA', S,.rA' (Srto,"A') qi S* A'
piezîntà, 4 reralizà,ri(fa!à, de sufixele corespunzàtoare de la prezent
incticativ cara prezintà, d.oar 3 realizóri).
4.2.8.2.Desinen!ele de prezent conjunctiv sînt:
d,L'r; -fl, l-l), l-ul, [-g]' f-ml
d,A'r:[-t], l-il sau f-il
d A ' , : [-m]
dA'n: f-ml
d,A'u: l-!tl
Repartilia acestor clesinenle este identicà cu cea înregistratà'
la prezent inclicativ @f. 4.2.6.2').
 l7r{ MORFOLOGìE STRUCI'URALÀ A LIMBII RON,ÍÀNE
1.2.8.3. Persoana a III-a singular este marcatà,, ca si la prezent
irrrlir.a1,iv,prin desinenlele:
[-à], [-,Lrà],[-e], [-ie] qi -0
lìepartilia acestor d.esinenfeeste însà,diferità, :
ilrt\'r: [-à,] este ocurentà în paradigma verbelor care au l-e]
lit , rlA 3 .
(a,)în paractigma verbelor care au l-àl ca dA,
(b) în paradigma verbelor în -a avînd rad.ical terminat în zr
rrrrrrirll,ernantqi sufix de prezent ctt tealizare negativà în A'r, verbe
('irf'oiru [-uà,] ca d,A": sd,comlinue,de exemplu.
(c) în parad.igma verbului a umpile, care are [-e] ca dA, (deci
r\',r , . Ar)
d,nA'r: [-ie] are aceeaqidistribulie ca qi drA, [-ie] (cleciA'a : Aa)
duA', : -fr ary o distribu.tie mai largà,decît d"At (fr): apare în
verbelor a bea,a,l)reú,alua qi, de aseménea,a ila qi a sfa.
;rr,r'irrìigma
4.2.8.4. Din aceastà,d.escriererez:ultà,cà,:
- clrA', : [-e] are o distribufie mai largà, d.ecît drA, t-à,1
- dA'": [-à,] are o clistribulie mai restrînsà, decît drA, t-el
- QzA'.t: [-Uà] are o distribulie mai restrînsà,rlecît drA, [-uà,]
- du['": -fr are o distribulie mai largà, decît clrAs (-fr)
- dnA'r: [-ie] qi doAr: [-ieJ au clistribu.tieiclenticà.
4.2.8.5. Ca urmare mai multe categorii d.e verbe au terminalii
rlo prczent indicativ qi conjunctiv omonime :
(a) verbele cu f-qàl ca dA'": (,ploud,: sd,plowd,)
(b) verbele cu [-je] ca dA'"(închei,e: sd,înch,ei,e, sui,e: sd,swíe)
(c) unele verbe cn -g cà d,A, (i,a : sd,'in, bea : sd bea, area :
'urca)
sr'í,
(d) verlrul a umple (umpl,e: sd,umple).
4.2.8.6. Yerbele a fi, qí a &Deúau o situalie specialà,.A aaea
;r'rrzintà,clesinenlele[-e] în A, gi [-à,] în A', (ca orice verb în -ea),
rfrr,t'raclicalele celor d.ouàforme sînt net clistincte:. arelsd,ai,bd,.Afi
rr,r'cf-e] ca dA'" qi dAr, dar A', qi A, se deosebescîn virtutea radica-
lrrfol deosebite: estelsd, fi,e.
4.2.8.7.Forma A'u este întotd.eauna, ,la toateverbele,
rr ttr <rn i m à, cu A', : sòí cîmte (A'r) : sd, cînte (A'u), scí coboare
VERB t79
etc.
4.2.8.8. Omonimia termina,tiilor de prezent ind.icativ qi con-
junctiv pentru 4 forme clin cele 6 ale paradigmei qi, în cazul unui nu-
mà,r d.estulde mare de verbe, pentru totalitatea paradigmelor A' qi A
(cî. 4.2.8.-c.)a avut carurmare rataqarea la formele d.e conjunctiv
a unui element capabil sà, tliferenlieze cele douà,forme de prezent :
sd, element de origine conjuncfionalà,, d.evine marcà, a conjuncti-
vului.
În limba actualà,sd,arerolulunui af ix mob il: scÍeste în-
totdeauna proclitic fa!à, cle qirul morfematic ind.isociabilrea-
lizat din raclical qi terminalia de conjunctiv prezent, f à r à s à,
fttziorLeze însà, cu acesta.
Între sd qi radicalul verbal se pot intercala :
(a) cîteva adverbe: ntai, prea, cam, totr;'i, mu, eventual
grupate mai multe la un loc (sd'mai oii', sd'nu ai'i, sd'gi plece, sd,cam
plece, sd,mu preú area etc.).
(ìr) formele oblice atone ale pronumelui personal
gi ref lexiv, eventual grupate între ele sau cu adverbelemen-
lionate sulr (a) : sd,-I'uez'i,sd te dwcd,,sd,i-o sptu'i,sd' I'i'-l'arate, sd,n'o
duceli, sd,,nu mi-l, mai ad,wcd,.
Intercalarea poate sà reprezinte un gr'up d.em,tnimwm 4 u'ni,td'(i.
Acest maximum se realizeazà cînd se comlrinà unitàli d.in cele douà
categorii (cf. ultimul exemplu). Cìnd.elementele grupului intercalat
aparlin aceleiaqi categorii, grupul cuprind.e mamirnwm' 2 u,ni'tdli.
Prezenfa" elementului proclitic sd este obligatorie, cu unele
exceplii, dacà, conjunctivul apare într-o subordonatà,.
Cìnd conjunctivul prezent apare într-o propozilie principalà,
sd este obligatoriu nu.mai la verbele Ia care lanlul morfemic R + TA'
este omonim cu forma corespunzà,toarede prezent ind.icativ, d.ar este
facu-ltativà, cînd se deosebescprin terminalii sau radicaie specifice,
de exemplu : spund, ce area!, lu,crezece-i pl,ace!, fi'e ce-ofi !, fii cu'
mi,nte! etc.
Rela.tia dintre sd qi grupul R + TA' este o relalie de d. e p e n-
cl e n ,t à, a lui sd,îa!à, de acest grup, cleoarecesd este totdeauna co-
180 MORFOLOGID STRUCTURALA A LIMBII ROMANE
ocrrrent cu un R + TA',^pQ cînd R + T,4,, (mai ales cînd e TA,,
sau TA'u) sînt ocurente qi fà,rà,srí.
Avînd în vedere constatàrile fàcute, putem consid.erape sd
mo b it,si o mi s ib il în cadrullanlului'dorfemic sd f R +-tt,.
propozilie inclependentà,(cf. Bd,oindmîi,ne), pozilie
exclusà, pentru un element conjuncfional subor-
donator.
(3) Restrîngerea posibilità,filor de intercalare între
sd qi verb.
(B) Faptul cà solidarizarea sd+yerb derivà din
necesitatea de a evita omonimia este dovedit d.e
pà,strareapînà,azi a posibilitàlii de folosire a formelor
paradigmei A' f à r à, sd în cazul verbelor cu forme
A' clar caracterizate.
4.2.8.9. Formele d.eplezent conjunctiv au deci în limba romà,nà,
contemporanà structura :
(s,i #
) R +S A '+d L'
Erpl,ica!,i,e. Parantezele inclicà caracterul neobliga-
toriu, în anumite situalii, al afixului mobil, iar Jf
marcheazà, punctul de juncturà, între afixul mobil
qi restul formei verbale, d.eci punctul de disociere
(în acest caz, numai prin intercalare) a lanlului mor.
femic care reprezintà, formele de prezent conjunctiv-
4.2.9. Itlectiaele infínitiaului
Formele d-e infinitiv permit în limba romà,nà, actualà analiza
în : radical, o parte afixalà reprezentatà, printr-un element a,, càre
precedà radicalul, qi o terminalie, pe care o putemnumizcon-
form traditiei, sufix.
181
4.2.9.L. îerminafiile d.einfinitiv pot fi :
TtE i-ít): a cînta , a lwcra, a aeghea,la veg'-ó]
T,D f-fril: a lua,la lu-uó1, n pl,owa[a plo-uó],
a comtinua[a kontinu-uil
TrE f-iól : a apropía [a apiopi-ió), u td,ia la tà,-lér,]
TnE f-il : a coborî,a hotdlî, a wrî,
TuE l-i) : a aeni, a fugi, a rdpi,, a sui
TuD [-Có] : a pulea, a seilea,a aecLea
TtE [-e] : a al,ege,a prind,e, a, rupa
TrE fr : fi, -fr, a pti,-fr.
Repartilia acestor sufixe nu poate fi circumscrisà,fonetic clecît
în unele caz.trt. Ele se asociazà,paradigmatic cu alte afixe flexio-
nare, ceearce permite sà se afirme repartilia lor morfologicà,.
Notd^ În gramaticile curente, verbele se grupeazà
în patlu con jugà,ri avîncl în vedere sufixul
Acad. Gr. Moisil în [68] le consideràterminatii
distincte, caracterizînd clase de verbe dife-
r i t e. Aceastà, solulie - care face abstraclie de
orice consideralii etimclogice si se bazeazà pe ana-
liza situafiei din limba actualà, - este justificàtà cum
vom vedea nu numai de prezenla unor terminalii
fonic distincte, care ar putea fi eventual reduse ia
o singurà, unitate, dar qi de prezenla unor sincre-
tisme specifice, care deosebescnet cele d.ouà tipuri
de paradigme. De altfel consid.erarealú -î ca iea-
Iizare foneticà a lui -a, condilionatà, de finala -r
a radicalului verbal, nu este posibilà,avîncl în vedere
existenla în limbà a unor verbe cu a urmdli, a sd,ri,.
a muri.
4.2.9.2. Ocurenla elementului antepus a este conrlifional,à,
silta_gmatic: a, ùpare în anumite grupà,ri sintagmatióe(cete
mai multe_),dar e_omis în altele: -e rìu apare atulci cîna 1f;
rumeazà, dupà, verbele a putea (poate aeni,) ryi,regional, a ;ti, ({tib
182 MORI.-OLOGIES]'RUCTURALÀ A LIMBII ROMÀNE
tat cle radical prin intercalarea unor cuYinte ca : (1) adverbele: nu,
mu,i, prea, si, tot, cam (a rltt aemi,,a mai aemi,a prea"Dreo'etc.) ; mai
clesse întîlíesc în aceastà pozilie nu ,1imai,; (2) formele oblice atone
ale pronnmelui personal qi reflexiv (a-I duce, a-i sp'ttqle,a se duce, a-qi
spumeefc.).
' Ilneori se pot intercala grupà,ri realizate d.in cuvintele menfio-
nate : a nu mai aemi,a nlu-l înlelege etc.
Ioftí. Elementul afixal antepus radicalului a este
la origine o prepozi!,ie. Modificarea poziliei în limbà'
transformarea lui a prepozilie într-o marcà, verbalà
se manifestà, în :
(1) Reducerea posibilitàlilor combinative ale lui a :
în limba actualà,, o,, care era altàd.atà o prepozilie
destul d.emult întrebuintatà,, cu diverse valori - mai
ales cu senslocalgimodal--?apa,reînsolinclo combi-
nalie, radical qi TE, sau, foarte ra,rr cu sensmod.al,
în construclii oarecum fixe de tipul : M'iroase a Jum;
Calcd,a PoPd'
(2) Asocierea aproape generalà a lui TE cu fi ante-
mo biI în structura infinitir.ului, care poate fi descrisó prin :
(a )# R +T E
4.2.10. Flectiaele perfectului eornpus
Formele de perfect compus înglobeazà în structura lor, pe
lîngà, un lan! morfemic avîid structura participiului, deci R * flec-
f lect iv mob il.
tiv tle participiu, un ele ment
4r.10.1. Flectivul d.e participiu este incompatibil în cadrul
perfectului compus cu cornbinalia de morfeme de gen qi de numàr,
VERB 183
ca atare lanlul morfemic nedisociabileste constant qi inva-
riabil în cursul întregii paradigme a perfectùlui compus.
Dimpotrivà, elementul flectiv mobil este t ar iab iI
4.2.1..0.2.
în raport cu persoana, d-iferind.de la o formà, la alta a perfectului
compus gi avînd formele :
an\,,ai, a') 0'?n)ali, au.
Structura fonemicà, a acestui element permite degajarea unei por-
liuni invariatrile [a], in toate formele, gi a unei porliuni variabile
a cà,reirealizareconcretà,,l-ml, [-i], -A, lm), -!'l [-U], coincide per-
fect cu seria cle d.esinenlespecificà imperfectului (comp. 4.2.1.7.).
Avîncl în ved.ere calitatea de a indica persoana qi numà,rul, putem
consid,era aceste porliuni variabile ale elementului afixal mobil
desinen!e.
Porliunea constantà, poate fi consid.eratà,ca marcînd împreunà,
cu flectivul din lanlul morfemic indisociabil valoarea temporalà.
Decarece nu are o pozilie fixà, deci nu-l putem numi nici sufix, nici
prefix, qi deoarece apare întotd.eauna asociat unui sufix participial
îl putem numi element aîixal mobil.
4.2.70.3. Cele douà, componente ale elementului afixal mobil
sînt indisociabile.
1.2.\0.4. Deci formele perfectului compus sînt reprezentate
printr-o succesiunecle morfeme care înglobeazà,d-o u à, la n !ur i
morf emice ind.isociabile: elementulflectiv mobil lalf
d,esinenld,qi gruparea R, + TD. Din cele 4 componente ale formelor
de perfect, trei sînt constante si una singurà, variabilà : d.esinenla.
+.2.70.5. Formele de perfect compus se caracterizeazà' prin
posibilitatea d.e disociere a celor d.ouà,porliuni morfemice ind.isocia-
bile în punctul lor de joncturà. Disocierea se poate reahza prin :
(a ) schimbarea poziliei porliunii mobile ; alàturi de am cî,mtat,de exem-
plu, este posibilà, deqi foarte pulin frecventà, si ordinea cîmtat-am,
sau (b) prin intercalarea unor elemente lexicale în punctul d.e jonc-
turà,. Se pot intercala, cînd- ordinea în succesiuneacomponentelor
formei cleperfect compuseste cea norrnalà, o serie r e strîn sà
d.e a dverb e : pi, ma'i, cam, tot, prea (a qi cîntat, a mai cîntat,
a ca)mctnlat, atoL cîntat, a,pîeù cî,ntat).Alte adverbe saualte cuvinte
nu se pot intercala între componentele formelor d"eperfect compus.
Se spurre : nu & cîmtat,azi a cíntat satt a cîntat azi etc.
18.1 MOR}'OLOGIE STRUCTUP.ALÀA LI\{BII ROMÀNE
În limbajul poetic, adeseori destul de mult diferit
Abseraali,e.
de limbajul standard, se exagereazà' aneari aceastà posi-
bilitate d.escindare a formelor de perfect compus prin inter-
calarea, neobiqnuità,, a unei serii mai largi de elemente
exterioare.
4.2.10.6. Cìnd porliunea mobilà, a flectivului este postpusà'
fatà, de grupul R + TD, scindarea formei verbale este d.e asemenea)
posibità.-Înàcest caz,in punctuJ d.ejoncturà dintre cele clouà,lanluri
morfemice indisociabile se pot intercala forme oblice atone ale p r o-
nrlmelui per sonal qi ref lexiv, cf. de exemplu: i|u,su-l'
ai, d,usw-te-ai,etc., qi nu adverbe : formulàri ca *dusu'-cam-ai, de
exemplu, nu sînt posibile.
+.2.70.7.In aserneneasitualii se realizeazàvariante cu finalà,
lul a flectivului de participiu (vezi exemplelede la 4.2.10.6.).
+.2.I0.8. Elementul mobil are aceeaqi struoturà, în paradigmzr,
tuturor verbelor.
4.2.70.9. Formele de perfect compus au d.eci stluctura :
[a ]ff+i+s'D+s D
I
{* * n * +S'D+SD
I element flectiv mobil {ar} -l- R + SE, di exemplu, ar Den'i,clar este"
Erpl,i,cali,e.Sà,geatade sub sernnul $ indicà, caracterul per-
mutabil al elementului mobil l elementul cuprins între
acolade símbolizeazà, întreaga serie d.e forme a elementului
mobiI.
ìIoúri. (A) Elementul mobil asociat lan,tului morfe-
mic R, + TD provine d.in formele verbului ú a'Dea^
În limlia contemporanà, nu-l putem atribui însó
parad.igmei verbului q, a,aea,deoarece 3 din 6 forme,
(3, 4, 5), sînt distincte : afare, amlat;em, a!òlaae!ò-
(B) Elementul mobil nu poate fi considerat
v e r b (deqivariazà în raport cu persoa,na), deoarece
nu variazà, în raport cu nici o altà, ca'tegoriegrama-
ticalà, specificà verbului, cf. [31].
4.2.11^.Flectíaele prezen,tultai eondi$úonal
lÌaradigma de corrd.ifional înglobeazà forme alcàtuite dintr-un
element mobil asociat unui lan! morfemic R + SE.
4.2.7I.1. L,ant,ulmorfemic R + SE este indisocia,lt'il qi
invariabil.
VERB 185
4.2.LI.z. Elementul flectiv mobil variazà,în cadrul paracligmei
prezentului condilional de la o formà,la alta, fiindrealizat prinurmà,-
toarele secven!,efoniee
0,s)0,1,,a,r) o,tnt a!1,)ctr.
Realizàrile 2, 4 qi 5 sînt identice cu cele ale elementului mobil
care intrà în structura formelor d.e perfect compus (cf. 4.2.70.2.).
Ca qi în cazul perfectului compus, prezen\a în aceste secvenle
fonice a unei porliuni constante qi a unei porliuni r.ariabile permite
degajarea,î n cadrul elementuluimobil, a unei clesinen!e: [-D],
[-i], [-r], [-m], [-!'], [-r] (clintrecareuneleapar qi în alte forme ver-
bale), asociate porliunii constante [a-1.
4.2.11.3. Dlementul flectiv mobil reprezintà,, ca si gruparea,
R + SE, un lan! indisociabil. Permuta ea sau disocierea celor d.ouà,
componente ale elementului mobil nu este posibilà.
+.2.11.4. Scindarea fcrmelor de prezent condilional se poate
face într-un singur punct, si anume la jonctura celor d.ouà,lanluri
morfemice inrlisociabile. Scindarea se realizeazà":
(a) Prin schimbarea poziliei elementului flectiv mobil - or-
dinea obiqnuità, este în lirnba lomà,nà contemporanà, standard. :
posibilà, gi ordinea inversatà : aen'i-ar. In aceastà,succesiune apale
uneori o variantà a sufixului infinitival amplificatà, prin -re: -are,
-ire, -îre, -é're,-ere etc., d.eexemplu, ueni,re-ar,închimare-a;etc.
l{otd,. Formalia cu elementul mobil postpus este
extrem de rarà, în lintba actualà qi se întîlne$te în
construclii cu caracter fix : în blesteme, în uràri, în
poezia popularà (mai r.eche).
(b) Prin intercalarea unor elemente lexicale :
- Formele d"eprezent condilional în care elementele compo-
nente se succed în ord.inea obiqnuità, admit intercalarea unei serii
de a dverlr e (mui,,,;i,prea,tot, cam)înpunctulde joncturà,acelor
douà, lanluri morfemice ind.isociabile,de exemplu ; ar mai uen'i, ar qi
pleca, (n-)ar preu aem'i.ar mai qi cînta etc.
- Cìnd elementul flectiv mohil este postpus se intercaleazà.,
formele olr lice atone ale pronumelui personal qi I'e-
f I e x i v, dc ex. : arde-te-arfocul, du,ce-te-a'i
etc.
Àtotd,.În acest ultim caz se realizeazà,r'-arianta ne-
ampiificatà prin -r'e a snfixului de infinitiv.
1. ! 6 IvIOR|OLOGII STRUC'IURALÀ l.IN{l]II ROr\{;\NE
^
4.2.7I.5. Formele de prezent condilional au deci structura
[a-]* 1+r* + sE sau {ui+ p + sn.
4.2.71.6. Pentru aceleaqi consiclerente ca cele menlionate în
nota cle la .4.2.10.9.elementul mobil clin formele cle conditional
prezent nu poate fi consid.erat v e r b.
4.2.12. Flectioele forntelor ile aiítor
Yiitorul cunoaqte în limba romà,nà,mai multe realizà'ri, toate
reprezentînd.forme cu afix mobil.
4.2.12.1. Un tip d.eviitor, cel înregistrat de obicei de gramati-
cile qcolare,este alcà,tuitdintr-o combinalie f ixà qi invaria-
b i I à, d.e morfeme, identicà, cu infinitivul (R -| SE), gi un element
.flectiv mobil, cLeobicei antepus fa!à de acest lan], morfemic, realir'at
prin formele :
aoi,, ae'i, Dú, 't)orn)reli, aor.
4.2.12.2. Acest element mobil poate fi segmentat, în douà'
unitóli : o parte constantà,'u- gi o parte variind in raport cu persoana.
Aceste d,ouà componente alcàtuiesc un lan! morfemic ind.isociabil.
4.2.72.3. Cele douà' lanluri morfemice inclisociabile care con-
stituie formele de viitor pot fi clisociate în punctul de joncturà, prin :
(a) Schimbarea poziliei elementului mobil : alàturi de aoò
aînta este posibilà qi succesiunea cîmta-aoi.Fostpozilia elementului
mobil, posibilà în limba actualà,,are un caracter nefiresc, Iivresc qi se
întîlneqte mai ales în poezie.
(b) Intercalarea unor elemente lexicale diferite în punctul
de joncturà :
- se intercaleazà' ad.verlrele m'ai, g'i, cúrnt prea5 lof atunci cîncl
succesiunea celor d.ouà,lanluri morfemice componente este cea obiq-
nuità, în vorbirea standard : oo'i mai cîmta,aa caml,iptsi',aei qi ajunge,
aor pîeà ld,uda, ua tot rnerge.
- cînd flectivul este postpus se pot intercala formele atone
personal qi ref le-
al ecazurilorobliceale pronumelui
x i v : d,uca-mó'aoi.d,uce-7-aa,d,uce-te-aei,etc.
Spre d.eosebirede prezentul condilional, în alcà,tuirea formelor
'de viitor, sufixul care însoleqte radicalul verbal este totdeauna
acelagi, indiferent de pozilia elementului mobil.
187
-llold. Elementul flectiv mobil ca e caracterizeazú
viitorul este numit d.e olricei verb auxiliar
qi rataqat la verbul ú areú.
Din punct cle vedere etimologic raportul dintre
acest element mobil qi a area este evid.ent. In limba
actualà,, însà, raporlarea la a Dreúnu este justificatà,
pentru cà,o singurà formà (6) clin 6 este omonimà cu
una d.in formele (Au) verbulrri a area, toate celelalte
fiind. distincte : aoilareau, ae'ifare'i, aalarea, rsornf
arem,, aeli'fareli, aor : Dor.
Seria ooa etc. nu poate fi consideratà,verb deoarece
nu variazà, în raport cu timpul gi modul (cf. nota
de Ia 4.2.10.9.).
4.2.72.4. Formele de viitor cliscutate au structura :
{v o4#R +SD
Abserualie.Vjitorul de acest tip, d.eqipredominà, ca frecven!à,
în multe textc literare, este simlit în limba actualà ca for-
malie livrescà,, pretenlioasà, qi e în general evitat în limba
vorbità.
+.2.12.6. Alà,turi de îormele cle viitor clescrisese întrebuinleazà'
în limba romànà, actualà gi un r.iitor ale càrui fcrme sînt alcàtuite
tlintr-un lan! morfemic cu structura R+SE si un element mobilt
realizat,ca ; oi,,ei (d,i,,îij -i), a (o), om, a{i' (d'li, î,tri,otrt1,or, clar derivat
din cel înregistrat în formele discutate în 4.2.1'.2.I.-4.2.I2.+. si care,
deqi variind în raport cu persoana, sînt d.ificil d.e analizat.
4.2.12.6. Posibilitàlile d.e d.isociereale acestor forme sînt ace-
leaqi ca pentru formele de r-iitor d.iscutateîn paragrafele precedente.
Obseraali,e.Postpunerea elementului mobil se întîlneqte mai
ales, d.acànu exclusiv, atunci cînd între elementul mobil qi
restul formei cle viitor este intercalat un pronume : duce-s-a,
d,uce-l-oi,etc.
+.2.L2.7.Aceste forme de viitor au deci aceeaqi structurà, :
{"'ì +îR + sD
ca .i în cazul celor discutate în paragrafeleanterioare, d.iferen!,apri-
veqte doar realizà,rile flectivului mobil.
18 8 N,IORIOI,OGIE SlRUCTURALÀ A LIM BII R OM ÀN E
-Mofri.Din pricina lipsei elernentului inilial r'-, d.es-
prind.erea acestui flectiv de paradigma criginarà a
Ilui a area este qi mai evid.entà,.De altfel disparilia
acestui o- inilial a fost posibilà, probalril, tocmai
pentru cà la un moment dat orice relalie parad.ig-
maticà între seria care reprezintà, flectivul mobil ;i
verbul a, area, dispare. Altfel, raportarea \a a area
pà,strîr:ciu-se,ar fi fost de aqteptat ca iniliala sà,
se conscrve, una d.in caracteristicile flexiunii verbale
romàneqti fiind tenclinla de a nu altera partea ini-
lialà a secvenlei fonice care reprezintà radicalul
verbal.
4.2.72.8. Paralel cu fcrmele de viitor în care un flectiv mobil
se asociazà,unei grupàri identice cu cea de infinitiv, se întrebuinfieazà,
si forme cle viitor caracterizate prin prezenla unei por,tiuni crncnime
cu conjunctivul.
Partea omonimà, cu conjunctivul este precedatà,cle un element
invariabil o :
o sà cînt
o sà cînli
o sà, cînte
o sà, cintà,m
o sà, cîntali
o sà, cînte
+.2.72.9.Acestefctme, ca qi toate celelalteformecuflectiv rnobilo
sînt clisociabile permi!înd scinrlarea în d.ouà,pà,r!i prin intercalarea
unor elemente lexicale stràine formei d.eviitor. Ca qi în formele mai
înaint,e discutate, intercalarea este posiliilà, într-un singur punct al
lanlului, si anume la jonctura radicalului cu partea care îl precedà,:
o sd,ll. cîn,t et,c.
Ca qi în cazú prezentului conjunctiv, scind,area se realizeazú.
prin intercalarea (a) unui adverlr din seria : mai,, cam, ;i, prea: o sú.
mai cînt, o sd qi cdnt, o sd cam pl,ec, o sd prea ptiu etc. sau (b) a
u.nni element pronominal : o sd,-I aduc, o sd"mà d,ua,o sd,-i sptun etc-
+.2.12.10. Spre d.eosebirede celelalte forme cu flectiv mobil,
disocierea lanlului morfemic care reprezintà forma de viitor se reali-
zeazà, n u m a i prin intercalare, nu qi prin schimlrarca succesiunii
elementelor componente (*ad,u,co sd nu se întîlneqte).
VERB 189
Obserualie.. În limba vorbità, se întîlneqte pentru persoa,naa
III-a plural, a,là,turi d,e forma men,tionatà, cu o, o formà
crl or : (ei) ol siiícînte. Aceastà diferenli:re creeazà"qi în cazul
viitorului de acest tip o flexiune internà.
.+.2.12.11.Structura formelor acestui tip cle viitor este :
l os à,1+R +SA'+dA'
sau
{o s à,}+R +SA'+dA'
+.2.t2.1-.2.O moclalitate cle exprimare a viitorului reprezintà,
în limba romà,nà ,si un grup de morfeme, foarte asemà,nàtor cu cel
discutat în paragrafele precedente, de care se deosebeqteprin pre-
zenla, în locul elementului invariabil o, a formalor aln) ai,, are, úDe,rn)
aaeli, au, serie care corespund.eperfect ca expresie paradigmei de
ptezent, indicativ a verbului a aaea.
4.2.I2.1.3.Aceastà, particularitate, precum gi faptul cà, în
cadrul grupului discutat, formele ocurente în locul lui o invariabil
nu exclud o varialie a morfemului d.e timp, comp. (spun cd,)ar sd,
cînte qi (spuneau cd) aveau sd,cînte (a d,ou,azi), sil-aeazà, aceastà,for-
malie într-o zonà, exterioarà, morfologiei, la lirnita între formele cu
flectiv mohil qi combinalia liberà, d.e cur-inte. Trebuie precizat,
însà,, cà,,spre deosebire de alte construclii foarte obiqnuite în limba
romà,nà,în care o, úDe&, cu sensuri foarte variate, mai ales modale,
guverneazà, un conjunctiv, t o p i c a în cad.rul grupului cu valoare
cle viitor este f i x à, : a,re sd, ai,nd, echívalent cu 'ùa oem'inu poate
apà,rea cu succesiune?"sd,a'imd,are, dat are sd,oind, echivalent ctt tt'e-
bu,iesd,aind,,d,eexemplu, admite permutarea elementelor componente :
topica sd,aind, are, d.eqirarà,, este posibilà.
4.2.L2.1+.Din punctul de vedere al topicii, grupul a aaeaI
-F conjunctiv, atunci cîncl reprezintà, o modalitate de exprimare a
viitorului, manifestà, o cla"ràaiemànare cu viitorul d.etipul o sd'cîtrt.
Trebuie precizat, de asemenea, cà, grupul a aaea f conjunctiv,
cchir-alent semantic cu formele clc viitor, se cleosebegtede grupàrile
omonime qi prin posibilitàlile d.e varialie în raport cu mcrfemele
de timp qi de mod, în sensul cà,a aaeanu apare cu aceastà'r'aloare decît
la prezent sau, mai rar, la imperf ect (cf. exemplele
anterioare). Ori de cîte ori & a,aeaeste coocurent cu alte morfeme
mod.ale sau temporale, constraclta tealizeazà,ttn sens net distinct :
cî. a aaut sd, spumd.,,cLt (t"oea,
sd, spwnd, etc.
1! 0 MORIOI-OT'ID STRUCTURALÀ A LIMBII ROIVIÀNE
4.2.12.15. Particularità,tile semnalate, mai ales cele referitoare
la topicà,, sînt expresia unei clare tendinfe a construcliei în disculie
cle a se plasa la nivel morfologic.
+.2.73. Flectiaele aiitorului anterior
Yiitorul anterior prezintà o mai micà, varietate de explesie
decît viitorul. De altfel e gi mult mai pulin întrebuinlat.
,t.2.1.3.L.Yiitorul anterior se caracterizeazà, prin asociet'€iì
elementului mobil {voi} sau {oi} cu un element invariabil lfil qi
un lan.t morfemic R + S'D + SI).
4.2.1.3.2.Grupul mcrfemic reprezentînd formele de viitor ante-
rior an deci o parte omonimà cu viitorul verbului a fi (roi,/i etc.);i
o altà, parte omcnimà ru participiul. Formele de viitor anterior nu
pot fi însà,discciate în punctul lan.tului urde alare radicalul: *t:or"
fi, mai aemitw e pcsilril, deci nu pot fi descriseca fiincl alcàtuite din
,,viitorul verbului a fi, qi participiut'24.
+.2.73.3. Iran,tul morfemic reprezentîr:d formele de viitor an-
terior permite d.isociereaîn punctul de joncturà al elementului {voi}
sau {oi} cu [fi], aqa încît lfiJ+R + S'D + SDconstituie unlan,t
m orfemic indisociabiL
4.2.13.4. Disccierea se realizeazà prin intercalarea ad.verbelor
ma'i, s'i, cam, tot, prea, de exemplu : aa mai fi, oeni,t,aa qi fi, ajums, n:a
cam fi, înleles, Da,preat Ji, înlel,es.
4.2.73.5. Formele de viitcr antericr au structura :
{(v)oi}+ tfil + R + S'D J- SD
4.2.74. Flectiaele condi{ionalului perfect
Alà,turi de condi,tional prezent, limba romànà cunoaqte o para-
cligmà, de cond.ilional trecut.
+.2.\4.L. Cond"ifionalultrecut se caracterizeazà" prin prezenla
aceluiagi flectiv mobil {aD},pe care l-am înregistrat si la prezent con-
clilionai, înglobat însà, de data aceasta, într-un lan! morfemic cu altà.
structurà. Flectivul mobil {aq} este asociat, în formele d.e trecut
condifional, unui grup, constant în tcate fcrmele, alcà,tuit dintr-un
element [fi], un rad-ical verbal qi rin flectiv identic cu cel d.e parti-
crì1lu.
r{ Cf. de ex.
[2 6 ].
VERB 191
4.2.14.2. Lan.turile rnorfemice reprezentînd. formele verbale
cle trecut conclilional permit disocierea în punctul cle joncturà, dintre
flectivul {aq},sirestullanlului, au deci structura morfemicà :
[aq]+tfi l +R +S'D +SD .
4.2.74.3. Disocierea acestui lan! se realizeazà,prin introcluce-
rea în punctul de joncturà a unui aclverb d.in seria : ma,i, s,i, cam,
pre a, tot, d e exemplu : ag mai fi, cîntat, ar cam fi, cîmtnt,ar qi fi aeni,t ehc.
Disocierea prin schimbarea poziliei elementelor în cadrul
lanlului morfemic nu se produce.
+.2.1.5.Flectioele de perfect conjunetúa
Ca qi condilionalul, conjunctivul înglobeazà, clouà, timpuri :
prezentul (cf. 4.2.e.) qi perf ectul.
4.2.75.I. Perfectul conjunctiv se caracterizeazà,prin prezenla
unui element mobil invariabil fsà] asociat cu un element de a,semenea
invariabil [fi] gi o grupare morfemicà avînd structura R+S'D+SD-
Lanlul morfemic reprezentînd formele d,e perfect conjunctiv
n u confine nici un element variabil în raport cu persoana qi numàrul-
Ca atare, aceastà zonà a paradigmei verbale se caracterizeazà,prin
sincretismul persoanelor qi numerelor.
4.2.75.2. Lan.turile morfemice care reprezintà, formele de per-
fect conjunctiv sînt disociabile în punctul d.e joncturà, dintre [sà,]
qi rest. Formele de perfect conjunctiv au deci structura :
[s à,]#l fi l +R +S'D +SD .
4.2.75.3. Disocierea se realizeazà,,ca si în cazul prezentului
conjunctiv, numai prin intercala,reai unui ad.verb.
(din seria ; mai,, si,, cam, prea, tot) sau a unei forme atone oblice de"
pronume personal sau reflexiv, de exemplu: slú
mai fi, aeni,t, sd,te fò d,us, sd-l fi, d,us, sd,-i mai fi, spus etc.
+.2.15.4. Ca qi în cazttl prezentului conjunctiv, ordinea d.e suc-
cesiune a elementelol componente ale lanlului este f i x à .
+.2.76. Flectíoele tnfinitiaului perfect
Toarte rar se întîlneqte în limba contemporanà forma de infi-
nitiv perfect.
+.2.16.I. Aceastà, formà, invariabilà, ca qi cea d.e prezent
infinitiv, sub aspectul persoanei, este constituità clin [a], [fi] qi o
grupare R+S'D+SD.
 VERB 193
192 IVIORFOI,OGII STRLICTURALÀ A LIMBII ROMANE

+.2.L7.6. În acest caz formele de prezumtiv prezent au, deci,

structura :
{aq}#[fi]+R+sF
+.2.77.7. Prezumtivul prezent cunoaqte gi o paradigmà inva-
riabiló sub aspectul persoanei qi numàrului, în care partea inilialà a
prezent. lanlului morfemic este analogà cu cea a perfectului conjunctiv
4.2.76.3. Structura infinitivului perfect este dcci : ( Lsà,fil).
+.2,77,8. Disocierea se prod.uce, în acest caz, între [sà,] qi
(ta l )# tfi l +R +S 'D +SD pr
[f ] in introducerea aceloragiadverbe : sd,mai fi, crezî,nd,,
i de exernplu.
4.2.L6.4.Disccierease realizeazàprin in t e r c a i a r e a ad.- +.2.L7.9. Aceste forme de prezent prezumtiv au d.ecistructura :
verbelor menlionate Ia celelalte forme cu afix mobil si a formelor [s à,]#l fi l +R +SF
oblice pronominale (personale si reflexive), d.e exemplu : a mai fi
remit, a o fò clus, a se fi, d,us,a-i fi, spus etc. qi a ad.vlrbulli mu :'a +.2.78.Flectùueleprezurntiaului perfeat,
nt fi, aeni,t. Prezurntivul perfect cunoagte de asemenea mai multe mod.a-
litàli de realizare.
4.2.77. nlectiaele prezurntiottlui prezent 4.2.18.1. Formele prezumtivului perfect sînt omonime :
Prezumtivul prezent cunoagte în limba actualà mai multe -fie cu cele d.e tsi,itoranterior. si în acest càz àrL structura:
morlalità,li d.e realizare. [voi]#lfil+R+S'D+SD
4.2.77.I. Formele de prezumtiv prezent sînt alcà,tuiteclintr-un sau
lan! morfemic ar,-înd structura R+SF (omonim d.eci cu gerunziul) {oi }#[fi ]+R +S'D +SD
qi o grupare, morfemicà analogà cu cea a formelor d.eviitor cu {voi} - fie cu cele d.eperfect cond-i.tional,si în acest càz ùrLstructura :
sau {oi} ale verbului a, fi,.
{aq}#l fi l +R +S'D +SD
- fie cu cele de perfect conjunctiv, avînd structura :
_s àl #tfi l +R +S'D +- SD .
+.2.18.2. Disocierea se realizeazà prin intercalarea adverbelor
mai,, ,;i,, cam, prea, tot.
4.2.77.3.Aceste forme de prezumtiv prezentaud.eci structura: 4.2.79. Caneluzii
{vo i }l ttfi l +R +SF 4.2.19.1. (A\ Eormel,e l)erbal,esintetice au structuri d.estul d.e
sau variate, în care radicalul verbal este asociat unuia sau mai
multor af ixe postpuse fa!à de rad.ical.
{o i i # tfi l +R +S F (B) Afixele se grupeazà,în sufixe qi clesinenle.
4.2.77.4. Formele d.e prezumtiv prezent pot avea ca primà, (C) O formà verbalà sinteticà presupune cel pulin un
parte a lanlului o grupare morfemicà,analogà cu prezentul condilional sufix (cf. gerunziul).
a,l verbului a fi,. De cele mai multe ori însà,rad.icalul este asociat cu douà afixe,
4.2.L7.5. bisocierea formelor d.e prezumtiv prezent se produce care pot fi:
În acest caz în punctul de joncturà, între {aq} qi tfil gi se realizeazà (a) un sufix qi o desinen.tà(cf. prezentul intlicativ, imperfectul).
prin intercalareii acelorasi ad,verbe : ar cam,'fi crezînd,,de exemplu. douà' sufixe (cr' participiul)'

,, -
".::'
191 MOR}OLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE 195

(D) Radicalul qi afixele reprezentînd. diverse forme sintetice qi absenla ele'menlului mobil nu sînt posibile în generar în acelagi
alcàtuiesc la n !ur i mor f ol o gi c e in d i s o c ia b ile. context,), pe, cînd în cazul prezentu-lui conjunctiv càracterul omisibil
al elementului mobil priveqte aceleaqi contexte.
. (B). Afixele, atît sufixele, cît qi desinenfele, pot fi realizate
atît pozitiv, cît qi negativ. .(F) {o1me.le cu afix mobil se deosebescprin posibilitàlile de
ff') Afixele variazà, de la o formà verbalà, la alta gi, în caclrul disociere.Disociere.a^se poate_realiza (a) prin permutare qi
aceleiaqi zane à paradigmei, de la un grup de verbe la aitul. i n t er c a I ar e (cf.. perfectul compus, prizentul condilional etc.)
(G) Sufixele se pot grupa în sufixe cu realjzare sq,u (b) numai prin intercalare 1cf.conjunctivulprezenú
n n i c à, în toate formele unui timp qi mod - cf.rd.e exemplu, im- qi perfect etc.).
perfectul -qi suf ixe cu mai multe realizà,ri în -(b)-Formele cu afix mobil se deosebescîntre ele qi prin catego-
riile de elemente lexicaie prin intercalarea càrora se pioduce diso-
cierea.
Se p9t _intercala ad.verbe sau forme pronominale :
_(1)_rrneleforme cu afix mcbil admit nùmai intercalarea a d -
verb elor z ma,i,p,i,cam,pre.artot,(cf.perfectul .o-pou, viitorutn
,de omonimie a afixelor. Omonirnia desinenlelor poate privi acelaqi prezeltul colclilional - atunci cînd su-ccesiuneaele?nentelor în
timp q! mocl (cf. desinenlele de prezent, d.e imperfect) sau timpuri cadrul formei verbale este cea obiqnuità).
qi moduri tliferite. Omonimia sufixelor priveqte zone diferite-ale (2) Alteori se..pot-intercala íumaí.forme pronominale (cf.
^
perfectul.
paradigmei verbale qi poate fi mai extinsà sau mai restrînsà la diferite compus, viitorul, prezentul condilicnal atuìci-cina elemòn-
categorii d.e verbe. tul mobil este postpus).
4.2.19.2. (A) Iormele cu afi,n mobil, mai numeroase d.ecît cele [sà]#R+SA,+dA, admite inter_
sintetice, se caractetizeazà, toate prin posibilitatea d_e L a formelor pronominale.
disociere a lan!uIui morfematic într-un anumit punct i de intercalare prezintà formele de
qi prin prezen\a,
grupàri
în cadrul lanlului morfematic, a unei
inctisociabile de morfeme, id.enticà,
jì:ii,t"l?:'"""T,?,n11".3*
I,f,?
nu, càre este exttrior tuturor celorlalte'férme cu afix mobil. r,
(total sau parlial) cu d.iferite forme sintetice.
(B) Formele cu afix mobil se d.eosebescprin : (a) structura
grupàrilo1 indisociabile, (b) prin structwa elementului mobil, (c) CLASIFICAREA VERBELOR ÎU COU.TUGÀRI
prin posibilitàlile de disociere ale lan,tului. 4.3.0. Din examinarea para
(C) Elementul mobil poate fi reprezentat prin uniúàli anali- un inr.entar destul d.e bogat ryi dr
zabile (cf., de exemplu, perfectul compus) sau neanalizabile (cf., de bale. Aceste afixe se repartiieazè
exemplu, prezentul conjunctiv).
(D) Elementul mobil este totdeauna comun ruturor verbelor,
formele cu afix moloil cuprind d.ecio parte comunà tuturor verbelor
- ca e se reduce la elementul mobil(cf.perfectul compus, de exemplu)
sau cuprinde qi o parte (prima parte) a lanlului morfemic indiso-
ciabil (cf., de exemplu, conjunctivul trecut). orgatizeazà" în s e r i i rèprezentî
(E) Elementul mobil poate fi obligatoriu zeazú flexiunea unui verb sau a
sau omisi-
bil. Elemente mobile o mi sibile apar în structura infinitivului aceste serii cuprind afixe .o*""8, ì]r reaìizare
unicà pentru
qi a prezentului conjunctiv : in caztl inlinitivului caracterul omisibil toatc 'rerbele, precum gi afixe rearizate aiie"ii il lJiì
la altul. rmportante din punctur de vldere eiup a" verbe
al elementului mobil are în rredere situalii sintactice cliferite (prezenfa iìorfologice
"r "irritiix""ii
1 96 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMÀNE

a verbelor, al clasificàrii în conjugàri, sînt tocmai afixele cu mai

multe realizúri, pe cînd zonele reprezentate prin afixele comune sînt
nerelevante.
'il
1)
)l l l

r 'l ',
tl r l ,
v a n t e cu e:ceplia celor din formele de imperativ, ale càror parti- sl r t,
cularitàli flexionare sînt determinate, cum am và,zat, qi de ciiterii
tl 'o -
sintactice.
4.3.2. Dlîeritele serii stabilite se deosebescîntre ele numai
prin flectivele pe care le înglobeazà, ci qi prin omonimiile 'u carac- l tl r -
teristice. L u u t,
4.3.2.7.Considerà,momomimed.ouà,afixe iclentice ca

til"1:,'à
t\,2 .
'-lln
4.3.2.2. Examinînd. seriile de flective din tabettù i distingern
douà, categorii de omonimii : len-

.(a),Omonimii comune, generale, pe care le

regàsim în aproape toate seriile, cleci în orice paradlgúX vertralà,, v Druóur@ Dgrrs \uu,, rru LtluudrBUE rlrvr v uvDurgu y@
-rt..rtimà,
(ilvrrrn în ved.ere omonimiile specifice).
 trnfìniLiv(E)

-$ -+ -0 - o- j [ - ' . r ] -0- i i--'rl -t)-j -0 -rv-I [-j ] l-éz-l+ -{i [ !óz-l i -0 [-i :z -] j -{ } l -tr- 0l0
-{l- -l- [-'] -{i, t ìl -o-+i-;l -{ l -1;-' 1 -o- | i -i l i r1z-l; f-i1 [ 1 é z- ]1 -[- '] l - i z.- 1 l - i l i - ízl ; f- i l
-$--t-[-ii] { i- - [ , ] l -íi- -0 f[-:i ] -0-+ [j rrl
lrr t zr ' ì r L [-uir] i réz I I l- r 1i [- i íz- ] | [- i ] [- é z- ]- - [- à j ] [- e ú z- ]f [- fr l
ì rr[ ì c a l i v - 0 - l i '. : : ì
(.\) [- :i- ] ] [.n ] [ 1r ] - - [ - r r ] .- ',j - t,j i - 1l r I [-i ó-ì ] [ r'i 1 í-1 I 1- n1 [- j ú - l ] [- m l [é - j ]- [- tn ] [- ( j ) é I i Im ]
t à-ì+['f'] [ ' Í - ] ì [ ' i' i i -ui .-li [-i ' ] I i í-] t [-i ' i [ ó-l ' t-[ i'] I [- 1 i - l ] [- L i j t É- l- j t - lil [ - ( r ) ó- l [ ! t ]
-c- I [-':l -fi- I [-.i] i -o-l t [-ui] 0-'; [-]t:j I q:i:r-] l-irl [-!í;r-j - [-à] [- à z ]r [- à ] i [- e ó z- ]- l [-
- ir]

l)r'c zc n t c o n i u n c [ ì v ( A ' ) -0-- i -!.ì

I rnpc r f e c . l ( B ) ['q i ' ] 1 ,1

t- d -
I
i t'i 1ì-
l i- ( utó- l t - ii I

I)crfect sirni:l'-rL(C) [-:l- :ì- |

t i -à-l I_i í- i L'I [. s ó - i 1 i - ] l -ì ó-i é-t

M ei m u l l c a p e r f e c t ( i- I) [- í{ st:- ] [-h ; sc-] [-ií tst' ] [-à ] se-l 1 -i i : r ] s c -l [- i Í ]- :;e - l

ParL i c i p i r i ( D ) ['r+ L] [-il :i l- 1 I l ú rt] [-i -t r j I j:i-l- t j I r ó L]

Gerunziu qlr) [-(u)i i rd] [ '1 i r rc t] [-i n ci ] [ íl ti l [-íl rl I

iil [-ínc l ]

Ex em p l e : rra
crl r l a,'r j c pl ul :a
It ltIr'(tdtt d al ) t0PL( t a s .ttbl i tti c Ii u t)eq!ìed a c ta6
I a .r ( ìi /íf u nti nqi i a I
I Q t 11qelil!,)(:1'ltí{

v DurÉur@ Dsrrw \ud,, rru vuuu@Èlu rllur v ugDlrlguy@ uratvruruo

(avem în ved.ere omonimiile specifice).

 Tabcl ul 1
--;-, ru ì zo I 21
11 | 12 l-cat
i ,t t -íI I t-it I
l -ri rL il l- ì l I I
- 0- - l [ - ú] -il-+-s
[-i ésc-l, tr I t-esc-l
-0
|
[ - asc- lr - 0 - '- '- n
I
-s--l-a 10+-0
-eJ-+-!l -g- -l-il -0-+t-il -a-) -(l -0-+[-i]
I rrz-lI -(l -0-+[-,] - 0- + [ - il
I f rl

1-t1j l-t:, tÌ t-tlI t-í$t-l+t-tì| -o-+t-it

4lt Ìl-t

, 0- + [ - ' l -0-+t-il -0-+[-'] t-iéqt-l,r

1,,2 -lì [-'l -0--t [-'l -o-r t-"1 -{l- l- [-e] -1[-e] -0- l- [-e] -0-t [-e]
| t-e;L-t+t-cl] t-àeL-lat-'ll
l-l [-ti]
| [ 11z-
| (l)ó-l [ - m]
-o- t- [-tìl
t - i- l+ t - - l
-0-+[-à] -0-+[-ie] -0-l-[-c]

I-ml [-í-]+t-ml [-í-] | [-rn]

t-í-l-F
t-ié$t-l-r1-u1
[-í-]{t-mi I t-t t i t-mJI t-í-ì
Ft-ml -ml [- ó - ]- l [- m ]
[- é - ]I [- !']
I
1 "
- l* I - r nl [-e-]] [-m]
l - l+ [ - i']
Ie [ - c- Il [ - t ']
[-e-]-i-[-rn]
[-c-] ]- [-f'l

| (l)f-l F I - 1'l t-i-l ,Lt-ltl [-í-]+t-!'l [-í-]-t I-!'l t-í-l+t-!il -D-),-il Ir r-fr - 0- + [ - u] -a-+-fr
-0-+t-àl -0- ì- liel - g - +- g
[ -9f z-] -f [-it] - 0, + [ - i]
.p-*[-àì - 0 - - f [- c]
-0- t [-e]

I 1 - r i - ;sc- 1 [- ú ] se - l [-i r f s e-]

l- [- ú fse - ]
.sc-l sc-
[-(i)í* se-] l-1 fsc-l [-í-]s e -l I t ;+ se-l | [-í
[-í]sc-l li t-Í-l
l -tl -sc-l I
i Fr l l-r'r -.t l 1 t-ú+tl [-irf t]
[-ú -Ft]
l-(i )r f tl [ í+tl [-i .rt "1-t- ' .,t I t- i-ttt lt- í
[ -l n ú l [-înd]

[-ínctl I l-;n.rt I t-inot lt-inal

rl a lùcea înc epe a umple a face

a col)orÎ a lc(,pe|'r a plùcea

 __25 | 26 I 27 _ 31 35lrolszlro
t-el I t-"J l-f .l [-uil r--rr 1--o | -o-l r or
l0 -(Ì- l- [-LrI -0-+-g -{i-+-0 -u-l-rù -0-+|-'rl -0- t-{} -0-+-s -o-l [-u] -0-+ [-q] -o-f [-m] -0-+[-u] _g-)- -a -o-t I-uI
I [-'] -{} - +[ - il - ( Ì - +[-i ] -0-+[-,] -0-+[-,] -0-+t-il -0-+ l -' l -0- l -[-' ] -0-+t-il -{r-+t-il _0_+t - il -0-+t-i1 - 0- + [ - '] -0-+t-il
'l [-e] -o- l [-e] - 0 l [-e ] -o--l [-e] -0 ' -+[-c ] -o--f [-!c] -0-+ l -el -0-+ [-e] -0--t-fr -0-+t-àl - o- + [ - el -0-* [-l e] - 0- + [ - e] -0--l-[-ri]
e-Ji- [-m] [ -c - ] | [ - r n ] [-e -]i [ - m ] [ - e- ] f [ - m ] [ - e- ] * [ - m ] [-ie-] l [-m] Ie, j -[-m] [-e-l | [-m] t-'^ró-l+
I-*l t-à-l+t--l I - é- 11[ - m ] -0-+ [-m] [-e-]-l-[-m] 1- à-11 1- ,
j
e - l+ [ -!'] [ -c - ] - [ - ! ' ] [-c-]l- [ - f ' ] [-c-] i- l--lil [-e-]-F [-l'] [ - i c - ] f [ - ! '] [-c-]i -[-t' ] [-e-]t [-1'l [-qà-]'[-t'l [-ó-]] [-x'] t-é-l + [-1'] -0-+[-!'] t-é-l+ I-!'l t - à- l+ [ - r
-- a -0- l, [-ul -g- i-8 -a-+-ù -o-+-o -0-+ [-ql -{r-t-0 -0-+-0 -o-* [ u] -o- l [-u] -0-+t-ul -^-+t-ul -a--lral -o-*[-u]

{r + t-àl -0- | [-.t] {rl t} -g-+-0 -0-+[-à] -o-* [-ie] -0-+0

t pà-l [-rró-] t-có-l

[-sé- se-] [ -a ^ ! a . I

[-úf s e-]
[ -úf s e - ] [ - i r f sc-] [-sé-]-sc-l [-scf se-l [ - s ( r {s e - ] [-sé fse-] [-séf se-] [-uif se-] [-úf se -] w' I
( [-s éf s e-]) [-àfs e-l

[-{t -l- s] [-o*s] [-l].l'sl t-0rrl [-0+tl t ,,4

t- !tfr - r
+l
rt [-ú+t] t-ú+rl t-0+rl [- à+r ]

[-i nd] [-înd] [-înd] [-índ] [-înd]

î r Ì ccpe u face ct s|i a preda

L t ump l c a aprinde a ale.ge Q SCrrc
' uu" ada a aDed

a p u tle a dtt.te l" a sta I

 I r Ir .L
197
rt t l 'l l rl
t i l rl l l I' I
f'frffr Hînt': omonimiile dAi:d'Ai; dLr:dA:1, dA'z:d'AL, ilAn,-
l t r't I l t r
I
ilAL dA': dAL I SA : SA'.
(b) Omonimii sp e cific e ) càre cùra"ctetizeazà, un grup
llli lnare sau mai restrîns de verle, cum sînt, de exemplur omoni-
rnlilrr fl{u : dAe, SC : S'J etc.
l il i l l l r
Aceeaqi omonimie poate Îi realizatú prin diferite afixe - cf.
{ftronimia dA3 : dAu realizatà, fie prin -d : (el') cîntd: (ei') cîntd,,
rfr, trxemplu, sau prin -ie ca în (el,)apropie : (ei) apropi,e.Din aceasta
rlururge importanla primordialà, a omonimiilor în clasificà,rilemorfo-
hrgitre1441.
4.3.2.3. Omonimiile specif ice, dacà, facem ab-
rlra,cfie d.emai mult ca perfect, ale càrui flective sînt întotdeauna
rrnivoc deductibile din cele d.e perfect simplu, sînt :
.' q lr I
/illlr, Omoni,mòi,sufònal,e
| '1 I ll
(a) S-A": SB : SC : S'D : SE (ex. a cî,mta, a I'ucra)
rl r ' luf l
I r rfln ll (b) SA : SC : S'D : SE (ex. a coborî, a sd,ti,etc.)
r, l l l (c) SB : SE (ex. a pd,rea etc.)
l| l ' r r t r r l l (d) SC : S'D (ex. a pd,rea, a íncepe etc.)
., tl ltl
(e) SA : SE (ex. a rupe. a' d'uca etc.)
lll ltrt (f) SA : SE : S'D (ex. o da,, a Lua)
n rlfl rr. (g) SA' : SE (ex. a fi).
llrlitl
l l rl l !
Omoni mi,i, d,esinenli,al'e
nfl rrI (a) :
ctAs dAe (ex. a cîmta, a luua, a coborí etc.)
Irr ' lr
l l (p) alÀ.l : tlAu (ex. a putea, a, nluri, a rupe etc')
rl ur , l r
(y) ttAr : dA'e (ex. a apropia, a sui, a umple etc')
Irl rril!
ili l i l 1
(A) dAr - dA, (ex. a o,prop'ia,a sui etc.).
lri 4.3.2,4. Fiecare serie de afixe din tabelul, -Zeste caro"cteúzà'tà
il I l l 'ft d.eo parte d.in cele 11 ornonimii specifice, cum se vede din tabelul,2-
rlo t,l
4.3.2.5. Fiecare serie d.e afixe se caracterizeazú decí printr-un
rl lt t r [ numàr de omonimii sufixale (cel pulin 1 qi maximum 2) qi desinen-
(à ) ttmtlnr r nr r p' * r liale (1, 2 sau 3).
1 'ltg fl,niltrltr rr,pl' olt , 1lrlonlt
, , x r r l, iik r , r lt r r r i î n orice parad,igmà,vertrara, O singurà, serie (35) nu cunoagte nici o desinen!à omonimà,
(avem în ved.ere omonimiile specifice)'
 199
T a b e lu l 2
4.3.2.6. În numeroase cazuri, mai multe serii d.e afixe prezintÉ
Omonimii
rlc1rlg2glomonimii (acelaqi numàr qi acelaqi tip). Aga sînt :
Seria 1
1. Seriile l--3, 7 -L1. (clouà, omonimii
2. Seriile 4, 5 (trei ,,
J
3. Seria 6 (pa,tru ,,
4. Seriile 72, 73 {cLouà, ))
5 (patru
5. Seria 14 ,)
+ + 6. Seriile 75-20 (douà ,,
7 7. Seriile 27, 22 (trei
+ ))
8. Seriile 23, 25 (trei ,,
s 9. Seria 24 (patru ,t
10. Serrile 26, 27) 29, 30 (c[ouà
7I 11. Seria 28 (trei ,,
72 72. Seria 31' (trei ,,
13 + 13. Seria 32 (clouà, ,)
74 74. Seria 33 (trei
+ ,,
15 15. Seria 34 (trei ,1 )
16. Seria 35 (cIouà ,, )
I7. Seria 36 (patru ,) )
+ L8. Seria 37 (trei ), )
+ l-9. Seria 38 (douà, ,, ).
+
4.3.2.7. Grupele 13-20 cuprind cîte o singurà serie caracte-
úzatà, fiecare printr-o combinalie de omonimii strict specificà, uneori
chiar prin omonimii specifice (cf. seria 32 - omonimia (f), seria
37 -omonimia (g) ). Ca atare reprezintà, serii aberante gi
d.eci ired.uctibile.
4.3.2.8. Celelalte grupe înglobeazà,mai multe serii d.eafixe saut
în cazurile în care nu cuprind d.ecît o singurà serie, aceasta se deo-
28 I sebegte d.e seriile altor grupe prin prezenla unor omonimii suplimen-
tare. Aga sînt :
30
31 + (A) Grupul 2 fa!à cle grupul 1
(B ) ,) 3 )) ,, ,, 2
(c) )) D 1' ), ,) 4
î (D) ,, I ,, ,1 )) 8
(D) ,, 11 ,, ,, ,, 10.
Din aceastà examinare, s-ar pà,rea cà omonimiile fundamentale
sînt cele sufixale, iar dintre omonimiile tlesinenliale, omonimiilo
o( $i p.
200 MORF'OLOGIESTRUCTURALÀ A LIMIJII ROMÀNE
20î

4.9.3.1-tComlararea diferitelol serii de afixe stabilite, sub

Diferenla (privintl realizà,rile sufixului de prezent inclicativ
aspectul realizà'rii lor concrete, duce la constatarea cà, în mulúe ca,z.ùri, qi conjunctiv) clintre seriile 1-6, pe de o parte, qi 7-11, pe de alta,
diferenlele dintre seriile caracterizabe prin aceleaqi omonimii fun- nu po.ate f i redusà, la nivel f onetic, nici lexical
damentale qu privesc decît anumite zone aIe lraradigmei. (decît în cazul unui nurnàr restrîns de verbe) : în aceleaqi condilii
De multe ori, deosebirile pot fi circumscrise în termeni fonetici : fonetice, sufixul de prezent poate fi : {- 6-ii-g-}zt sau {-ó-zi-éz-},
prezenla afixelor diferite poatB fi pusó în legàturà cu o anumità,
de exemplu : itttr -fr-u fluw-ez-fr , contini- fl - u l perpeta-ez-D', apropi- A- i l
structurà, a finalei radicalului. In acest caz, avem de-a face cu a I o - su,bl,ini-ez-fretc.
morf e f onetice aleunuimorfem. Ca atare, seriile 1-6 qi 7-Ll reprezintàserii morf ologic
Alteori ocurenla unei serii nu poate fi circumscrisà,decît prin ireductibile : verbele în -a se scind.eazà, astfel în douà,clase.
raportarea la urr grup sau prin indicarea individualà a raclicalitui
Oa urmare, sufixele de prezent care caracterizeazà,cele douà
verbal: în primul caz aîixele deosebite constituie alomorf e clase trebuie considerate altfel decît s-a fàcut pînà acum: sufixul
morf ologice, înal doilea,alomorf e lexicale aleunui de _preze_nt -botcleaunapozitiv
morfem. 1ealizat {-e-éz-}, avînd. în vedere qi
realizàrile foarte diferite sub aspectul componenlei fonice, poate fi
_ Gruparea_în clase flexionare, deci în conjugd,ri,, se considerat dif erit, cleci neomonim fa!à, d.e sufixul de
bazeazà" pe alomorfe morfologi,ce. imperfect, infinitiv etc.
4.3.3.2. Examinarea seriilor de afixe care prezintà, aceleaqi (c) Seriile 12 qi 13 din grupul 4 se caracterizeazà,prin unele
omonimii, deci fac parte d.in acelea,sigrupe, sub àspectul afixelor sufixe gi desinenle diferite ([-í-] fa!à, cle l-i-J etc.), dar deosebirile
concrete pe care le cuprind. qi al ocurenlei lor, atatà, cà,: nu pot f i circnmscrise f onetic : atît [-i-], cît Dití-l
(a) Ocurenla seriilor 7) 2) 3, 4, 6 poate fi clelimitatà, fonetic sînt ocurente în condilii fonetice identice - clupà,un rad.ical terminat
în cadrul clasei verbelor în -a: în -r, de exemplu : a coborî, a suferi,.I-.leconsid.eràmcteci serii m o r -
Seria 2 se realizeazà .dupà,un radical terminat într-un grup f ologic ireductibile.
consonantic muta cum I'iqwiria sau un grup alcà,tuit din douà licÈicte-. Numà,rul restrîns al verbelor de tip a coborî face posibilà, qi
Seria 3 - dupà un rattical terminat* în -z nonalternant. includ.erea lor în clasificare prin enumerare.
Seria 4 - dupà un radical terminat în -o nonalternant. (d) În schimb seriile 13 qi 14, foarte asemànà,toaredin punctul
Seria 6 - dupà un radical cu finalà vocalicà diferità, de -w deved.erealomonimiilor, pot fi reunite la nivel f o-
qi -o nonalternante. n e t i c : seria 13 caracterizeazà,o parte din verbele în -i cu radical
Seria 5, itlenticà, din punctul de vedere al omonimiilor cu seria terminat în r, pe cînd seria 14 se realizeazà dupà, un radical cu fi-
!, lar diferità ea realizare foneticà,, se realizeazà,în paradigma ver- nalà, vocalicà,.
bului a Ttreced,a qi a încà, cîtorva verbe, avem deci dé-a facé cu alo- Seria 74 ar putea fi reunità, în condifii similare, în aceeagi
morfe lexieale. _
clasà morfologicà cu seria 12.
Seria 1 se realizeazà în celelalte cazuri. (e) Seria 16 se poate reuni cu seria 15 : seria 16 caracterizeazà,
. (b) Ocwenla seriilor 7) 8) g, 10 qi 11 poate fi de asemenea o parte din verbele în -a cu radical terminat in -è, -fi, iar seria 15
circumscrisà fonetic în cadrul clasei veibelor-în -a : unele verbe în -i cu radical terminat cu o altà consoanà.
Seria 8 se realizeazà,dupà, un radical terminat în -a nonalter-
nant, iar seria 11 dupà, un radical terminat în -e. (f) Seriile I7) 18, 19 qi 20 se delimiteazà între ele în termeni
Seria 9 - dupà, un rad.icalcu finalà,vocalicà,(diferità de -a gi -e). fonetici :
Seria 18 se realizeazà, atunci cînd rad.icalul unei categorii d.e
Seria 10 - dupà un radical terminat în /c' sau g, nonalter-
nante. verbe în id se terminà în vocalà.
Seria 7 - dupà, un radical cu finalà consonanticà, (oricare. 25 A îi xulc upl i ns îutre ac ol ade y a- à- 0-Ì, < ìe ex .. s i mbol j z eaz à a f i x u I
afarà d.e k' sau g'). m o r f o I o g i c , i ndi ferent de real i z àri l e s al e foneti c e.
 N,IORFOLOGIESTRUCTURALA A LIMBII ROMANE VERB

Seria 19 - cînd. radicalul se terminà în -ó sau -f, seria 20 cfurct
rad.icalu-l se terminà în -r, iar seria 17 în toate celelalte cazttri.
Oa qi în cazul verbelor în -a, repartilia afixelor clin diferite
4.3.4.r. Avîncl în ved.ereomonimiilecaracteristiceputem grupa
verbele earacterizateJlexionar prin seriile.de afixe r-sb
le c o n s ide r à ,vmu " l 9 . r ^ e g ù t a t e ; iqi d
î n 8 t i p u r i p a r d à i g î a"r;;
tióò
cum rezultà din tabelul S.

Deoarece toate verbele caracterizate prin sufixul d.e prezent

{-i-ósc-} au radicalul terminat în -r, finalà, care nu apare decît la
,cîteva d.in verhele în paradigma cà,rora, apàre sufixul {-í-ésc-} a ara, a continua, a apropia,
(care pot fi înregistrate lexical, ca exceplii), le putem considerà, a pl oua, a prec eda
tlomorfe fonatice ale aceluiaqi alomorf morfologi,c.
(g) Ocurenla seriilor 2l qi 22 se circumscrie fonetic în cadrul
verlrelor în -ea: seria 22 se realizeazà dupà un radical terminat în
-d. seria 21. cîncl radicalul are altà, finalà. a ac operi , a s ui
(h) Sóriile 23, 24 gi 25 se pot de asemeneareuni :
Seria 24 se realizeazà,cînd rad.icalul unor verbe în -e se terminà,
'într-un grup muta cum l,i,quida, seria 25 cîncl finala rad.icalului
este
-ó sau -d, iar seria 23 în celelalte cantri.
(i)"În aceleaqicondilii se reunesc seriile 26, 27 qi 28: seria 27
se realizeazà cînd. radicalul unor vertre în -e se terminà, în -ó sau -f, + a i s pràv i , a hotàrî
.seria28, d.upà,radical cu finala -ò, iar seria 26, în celelalte cazwi.
(j) Se delimiteazà în termeni fonetici ocurenla seriilor 29 qi 30. + ] a putea, a v edea, a gedea
Seria 30 este specificà,pentru unele verbe în -e, cu rad.ical terminat
în -ó sau -f, seria 29, pentru celelalte canlri.
Vertreleîn -e se grwpeazà, d.eciîn 3 clase f lexionare : a înc epe, a umpl e, a fac e
ultimele d.ouàse deosebescd.eprima (seriile 23, 2+r 25) prin omonimii
diferite, iar între ele prinrealizareamorfemului d.eparticipiu : SD :-s a al ege, a pri nde
-pentru unele, -t pentru altele, iar ocurenla acestor sufixe nu
a rupe, a fri ge
poate fi clelimitatà, fonetic.
4.3.3.3. Examinarea diferitelor serii cle afixe din punctul d-e
vedere al reclucliei alomorfelor ne obligà deci sà d.istingem, din pri- 4.3.4.2. Aceste 8 tipuri corespund.,d.acà,avem în ved.erea I o -
.cina particularitàlilor înregistrate la 4.3.3.1. (b) qi (f), încà, d"ouà morfele morfologice prin care se realizeazà d.iversele
omonimii importante din punct de ved.ere morfologic. omonimii, la 10 clase flexionare : tipurile o gi rr se sutrdivid fiecare
(a') SB : SC : S'D : SE (ex. a lwua, a subl,ini,aetc.) în 2 clase.
(b') SO : S'D : SE (ex. a hotd,rî,a rd,pi, etc.).
Dimpotrivà,, putem face abstraclie în clasificare de omonimiile _. Aces_teclase paradigmatice, pe care Ie putem numi cu termenu
tradilional de conjugàri, sînt:
,derivate, rezultate din combinarea în serie a anumitor alomorfe
fonetice : (1) dAr : dA's Si (A) d{:ctAz, precum qi de omonimiile Conjugareaf avînd ca afixe caracteristice :
,(f) qi (g) care caracterizeazà,seriile aberante. 1. SA : SB : SO : S'D : SE: {-ó-}
 VERB
MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

3 . S A: { - é - }
2. SF: {-înd} 4. SF: {--înil}
3. dAB : d4 : tà-Ì 5. da, - dau
Dx. : a are,, ú aphopi.a- cf. seriile 1-6. Ex. : a pd,rea,a td,cea(cf. seriile 2I, 22).
Conjugarea a II-a avînd. ca afixe caracteristice : Conjugareaa VIII-a avînd ca afixe caracteristice:
1. SC: S'D: {-ú-}
2. SA : SE: Í-e-i
3. SB : {-eó-}
4. SX': {-înd}
5. dA, : dA
0onjugarea a IIL-a avînd. ca afixe caracteristice : Ex. a 6ncepe,a umpi"e,a face (cf. seriile 23, 24, 25).
1. SA:SC:S'D:SE: {-i-} Conjugareaa IX-a avînd ca afixe caracteristice:
1. SA : SE: {-e-}
2. SB : {-eó }
3 . S C : {-{-s
ise-}-
seria 12). 4. S'D : i
0onjugareaa IV-a avînd ca afixe caracteristice: 5. SF' iind]
1. SA : SO : S'D : SD: {-í-} 6. dA, : dAe
2. SB : {-eó.} Ex.: a prind,e, a d,uce, a scrie (cf. seriile 26? 27r 28).
3. Sf' : {-inO1 Conjwgarea a X-n avînd. ca afixe caracteristice :
4. dAs :-dÀo: {-à}
Ex. : a acoperi,l a sui, @f. seriile 18, 14).
Conjugarea a V-a avînd. ca afixe caracteristice :
1. SA : SC : S'D : SE: {-í-}
2. SB : {-eó}
3. SF : {linò} 6. dAt : dAo
4. dar - dau Ex.: a rupe, ú coace(serllle 29, 30).
Ex. a sd,r,i,a fugi, (cî. seriile 15, 16).
4.3.4.3. Avîncl în vedere, deci, omomi,mi,il,e specifi,aerel,etsumte
Conjugarea a VI-a avînct ca afixe caracteristice : gi al,om,orfel,e
morfologica (iredtctibile în termeni fonetici) ale diferi-
1. SC : S'D : SE : {-í-} telor morfeme verbale, oblinem 10 conjugà,ri reprezentîncl 8 tipuri
flexionare. În cazrl a d.ouà,clase - conjugàrile l^qi YI - am inilus
qi cîteva verbe prezentînd alomorfe Lani,cal,e(a preced,a,a swcceilaetc.).
4.3.4.3.1. Considerate sub aspect cantitativ, cele 10 conjugàri.
5. dAl : d.A6 au, în limba actualà, o situalie inegalà,. Cele mai bogate - dacà
Ex. : o i,sprd,ai,,a hotd,rî (cf . seriile 17, 1.8,19, 20). ayem în vedere raportul care rezultà din repartizarea pe conjugàri
(cî. Aneua 75) a celor 450 de verbe examinate qi din indica.tiile oferite
Conjugarea a VII-a avînd ca afixe caracteristice : tle studiul acad. Gr. Moisil - sînt conjugà,rile f, a TI-a, a V-a _sia
1. SC : S'D : {-ú:} Yf-a, urmate apoi, la destul de mare clistan!à, d.econjugarea a IX-a
2. SB : SE: f-eóì
 2a6 MORFOLOGIE STRUCTURAL.{ A LIMBII ROMANE VERB 207

(din cele 6 000 de verbe examinate de acad. Gr. Moisil, 1?5 se înca- fir rrcle cuprinse în lista noastrà (a acoperi, a oferi) cr spri,ii'ni,, ú.
dreazà, în aceastà, clasà). au,.fttri,a, zt)îrl,i)) verbele : a, a,bsol,1)'i,
a ili,feri,, a (se) reÍeri,) epuizînd-
Leroasesînt : rrsl,fol categoria verbelor de acest tip.
rezentatà, în lista noastrà numai Notd,. O parte d.in verbele avînd radical cu finalà,.
lvînd în vedere lista din 16gl, p. 16, consonanticà, au trecut, d.upà, o Îazà' d.e ezitare, Ia'
rente periferice pentru vocabularul conjugarea I -cf. a d,i,zol,ai' (2 a d'i,zol'aa), arezolaí
26,màrind astfel numàrul lor la b.
(2 a rezol,aa).
Ìnd (avînd în vedere lista examinatà
coúce, a fi,erbe, a frige, a trî,nge, a În cazul unora din verbele din aceastà, categorie constatàm
[umàrul verbelor din aceaÉtà ólósà ltrozenla unor r-ariaÍrte . acoperd,qi acopere (At), acoperd qí acopd,r
(/r), suferd,qí sufere (Ar) etc., care marche zà, trecerea acestor verbe
rlrr la tipul de flexiune propriu conjugà,rii a Y-a la cel specific conju-
grl,r'ii a IY-a.
Verbele cu raclical terminat în vocalà, care aparlin conjugà,rii
rr, IY-a sînt mult mai numeroase. lVlulte dintre ele însà, prezintu\
cazul celor mai multe avem de-a valialii care dovedesc ezitarea lor între conjugarea a IV-a qi a YI-a'
ùce, ú fi,erbe etc.). - cf.. bi,rui,eqi bi,rwi,epfa (Lt), trebwi'e,1i
(Ar), cheltui'e qi chel,tui'epte
nentatà, prin 11 verbe (cî. anenu I,r'elrui,esc(Au) etc.
981, p. 2I, 22) putem adàuga încà, 4.3.4.3.3. Prin numàrul mic d.e verbe pe care îl caracterizeazà."
ù,ispdrea,a se comptrd,cea
etc.rrepre_ qi lrrin faptul cà, multe d.in aceste verbe ezitú în flexiunea lor între
a càror parte finalà, coi,ncid,e
total rlouà, conjugà'ri, prezentîncl forme paralele, conjugàrile a IIf-a, a,
lV-a $i a VII-a se d.oved.esca av€a o pozilie destul d.e qubrettà,în
Cele mai multe verlig dir. ,"";Sl;tàff-u ezità, sub raport para- Hislemul limliii actuale.
d_igrnatic._înlimba actualà, între conjugarea a vrr:; qi cori;ugaiéa a Dimpotrivà, d.eosebitde solide sînt conjugà,rilef, a V-a gi, mai'
Vrrr-a. Normele limbii literare recóùanclà, formeló ciracterizate rrlcs,a II-a qi a YI-a.
p:'T ?fi":le.conjugàrii a vrr-a, dar în rimba vorbità (chiar liierarej 4.3.4.4.I. Clasificarea în 10 conjugàri face alrstraclie d.eformele
*srnt loarte lrecvente, pentru multe din aceste verbe (mai ales în
caznl rlerivatelor), formele_cu afixe specifice conjugàrii à, yrrr-^ , oo
rrpa,re)ar.d,isplace,ne complacemetc. (ia!à de oo àpíieo, o, dirq,id,rr",
rae compld,cím etc.).
- co-njugarea a rY-a cuprinzînd 19 din cere 4b0 de verbe
discutate. Yerbele incluse în ristà noastrà nu epuizeazà,însó în mod '' af. a adormi,, a trece, a îmcepeetc. - sau chiar în acelaqi context"
evidenl aceastà,conjrrgarecare esle,fàrà,indoialà, mai bogatà,.putem - - tf. a zbura - sînt posibile ambele omonimii menlionate, aceste
adàuga a,stfel rerbe cu: a.absol,oi,, a atribul, a dljeit, *ò;*, vtrrbe ar urma sà,fie considerate ca a tredasubclasà,sau sà,fie incluse
a mormdi, n sîrîi, a spriji,tr,i etc. ifù;;"
" rfrr d,ouà,ori - atît în subclasa verbelor caractarizute prin Gz : As,
Trebuie remarcat-cà în aceastà conjugare predominà, net ver- rril; $i în cea caracterizafà"prin G - 42.
bele cu radi caL t,erminat în vóc"alà'. verbere avînd un 4.3.+.4.2. Nu pot fi cuprinse în aceastà subclasificare verbe ca,
radical cu finalà, consonanticà,sînt pu,tin nume oase. putem adàuga, u, d"uce,a face, a zi,ce,a aemi etc., care ptezintà' forme G, specifice
(rreomonimenici crt AB, nici r'u A2).
2 6 Î n l u c r . cit: se m e n lio n e a zà
g i a titb ù r t, cal e se încadrcazà însà mai cur.i nd 4.3.4.4.3. În conjugarea f $ia YI-a am inclus, în afarà de verbele
in c o n j u g a r e a a V I- a . pr"czentînd alornorfe ale d.iverselor morfeme red"uctibile la nivel
 208 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE
VERts 209

fonetic, gi cîteva r"9r!e (a preced,a,

.a succeilaetc., respectiv a feri, a
opri, etc.) prezentînd alomorfe circumscrise lexical.
Procedînd în acelaqi mod, putem reuni conjugàrile a III-a gi a
IY-a, introd.ucînd prin enumerare în conjugarea a ÍV-a cele 5 vei"be
ale conjugà,rii a III-a (cf. 4.3.4.3.2).

4.3.5.0. clasificarea astfel oblinutà diferà atît de clasificarea

traclilionalà în 4 conjugàri, cît si de clasificàrile efectuate de Atf

4.3.5.1. Rezultatele cliferite oblinute d.e acad.. Gr. lfoisil se la clasa a Y-a.
nr,mpi,e
explicà, prin faptul cà domnia sa a avut în ved.ere.flecti,aele conside- 4.3.5.4. Dacà raportàm clasificarea oblinutà, în prezenta cer-
rate glob al, sub forma lor graf ic à, pe cind.prezenta clasi- cetare la clasificarea turentà, gi trarlilionalà, a verbelor romà,neqti
ficare are ca punct de plecare diferitele afine rezultate d.in analiza în 4 conjugà,ri, constatàm :
flectivelor consid.eratesub aspectul componenlei,l,or foni,ce. Am scind.at in virtutea sufixului de prezent în 2 conjugàri
4.3.5.2. Diferenlele fa!à de clasiîicàrile menfionate, în 4 gi G
conjugà,ri, se explicà,, în primul rînd, prin extinderea bazei cle clàsi-
ficare. Clasificareaîn 4 conjugàriare în vedereun singur afix
- sufixul de infinitiv, iar la clasificarea în 6 conjugà,ri se ajunge
linînct seama nu numai de sufixul de infinitiv, ci qi de cel de prezentz?.
Introd,ucerea printre criteriile clasificàrii a acestui din urmà sufix
este, cum am và,zttt, d.eplin îndreptàlità, de repartilia sufixelor de
prezent (v.4.3.3.2), d.ar nu este suficientà, pentru a acoperi toatà va-
rietatea morfologicà a verbului romà,nesc.De aceea clasificarea pro-
pusà are în vedere toate afixele relevante. a IX-a qi a X-a.
4.3.5.3. Prin extind.erea bazei cle clasificare la întreaga para- Neschimbatà, ràmîne la prima verlere situalia v_ertrelcr ît -ea
cligmà,qi prin rezultatele la care ajunge, clasificarea noastrà se apropie (crt" *"p"ólinia, i" conjugarea a YII-a) : verbele
"i-^itiò""""-propusà,,
2? În ansamblul sàu clasificarea cunoscutului romanist suedez are în vedere, pe 28 Loc. c i t., p. 295.
lîugà afixele rnenfionate, vocalismul, consonantismul $i accentuarea radicalului - vezi ze S-ar pàrea cà autorul considerà verbe cn radicale diferite numai unele din
I 561,t 571. verbel e al càroi radi c al v ari az à s ub as pec tul nu rnàr tl l ui de el emente foni c e c om-
ponente.

74 - c,424
210 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROM,ÀNE
277

RADICALUL VERBAL

4.4.1. VERBE CU R,A.DICAL PAR'TIAI,, VAR'IABIL

(a ) c l a
calî-e
Ex.: a cd'tc-alsd'
(b) s/g
,1' MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII
ROMANE 213

{c) t lt Abseraa!,ie. Comparalia cu tatrelul d.ealternanle consonantice

Ex. : a bat-elbal-i din [29] aratà' có, în flexiunea verbalà se realizeazà numai o
{d) dlz parte din varia.tiile consonantice positrile în limba romà,nà.
Ex. : a cd,d,-eafcd,z-î,nd, Nu apar alternanlele d/j, tlAr ,il\, realizate în derivare, nici
(e) s/$ varialiile l/y (în interpretarea noastrà Ilfr), zli, f/q, înregis-
Ex.: a coas-elcos-i trate în flexiunea nominalà.
(f) s(t)/q(t) +.4.1.1.1. Examinarea alternanlelor consonantice impune
Ex. .: a gust-algugt-i rrlrrrtitoarele observalii :
(s) (q)ci(q)t
Ex. : a mupc-afmugt-i, sd mu;t_e (1) Alternanlele se realizeazà, în majoritatea covîrqitoare a
(h) sc/gt cir,zrrrilor între termeni pozitivi 30. Numai în douà, caztri - (i) qi
(,i) - unut , respectiv doi termeni consonantici pozitivi se opun unui
Ex. : cresc-î,nd,la
crest-e
(i) I. nlfr f (,1'nìen fr.
2. bls (2) Yarialiile de termeni pozitivi se realizeazà prin substituirea,
Dx. : rd,mîn-efrdrnî-i,, rd,ma_se rrrrol elemente fonologice din aceeaqi serie : numai între consoane.
Nrr apar alLernan{e cuprinzînd un termen consonantic opus unuia
îierb-elfier_se
(j) 7. clèlfr vocalic. In majoritatea caztrilar, varialia priveqte un singur element.
z. slÈlb Sirrgura exceplie o reirrezintà, alternan,ta (h) care se tealizeazà,prin
3. t,lils vrr,r:ialiaunui grup consonantic.
a- dlzlfr (3) Elementele fonologice cuprinse într-o alternan!à se pot
rlrrosebiatît sub aspectul locului, cît qi sub aspectul mod.ului d.earti-
orrlare. Se pà,streazà,însà, constant, cu o singurà, excep,tie,caracterul
nonorità,fii sau al nonsonorità,lii : în alternanlele clè, clî,|p, t/!, s/$,
xciqt etc., toate consoanelesînt surde, pe cînd în g/4, ca qi în d,lz, ambii
l,rrrmeni ai alternanlei se caracterizeazà, prin sonoritate.
Ex. coc-î,nd, Exceplia menlionatà mai sus este reprezentatà, d.e alternanla
.: f coaó-eI cop-sei g,lÈlp, care nu apare (avîncl în vedere lista noastrà, cle verbe) clecît în
(1) s/A/p
lrrrad.igma verbelor a fri,ge, o, suge qi a înfi'ge.
(4) Alternanlele consonantice pot cuprinde minimum d,oi
ryi maximum lrei l,ermeni.
Elementele unei alternanle t1e doi termeni pot fi ambele pozi-
live sau unul pozitiv qi celàlait negativ.
C:le mai frecvente sînt varialiile consonanticeîntre doi termeni
pozitivi (cî. ameua /3). Varialiile între un termen pozitiv gi unul
rregativ (n/0 qi b/0) nu apar decît în paracligmele verbelor a oemi,:
,oin-elai-i,(qi a clerivatelor sale z ú se cuuemi"', ú deaeni'etc.), a pune,
a rd,m,î,me, a, spune, a line qi a fi,erbe (fierblfi,er-se,fier-t), au d.eci un
caracter izolat (mai ales în cazul alternanlei b/0).
30 N urni m poz i ti v i tel meni i c l i feri l i de z el o.
31 A vem în v edel e c ons truc fi i pu{ i n obi ;nui te c l e îonna: nú te c uui i , i n c are d. s e
crrrrení înccteazà de a mai fi v erb uni pel s onal ,
 274 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE VERB 2t5

cum i vocalic caracterizeazà, terminaliile tipului d.e verbe cu

i c1 marcà, a infinitivului, se poate vorbi nu numai de o contlilionare
I,,rreticà, ci, în acela,Ditimp, qi de condilionare morf olo-
gicà,.

+,4.LJ2. În ce priveqte ocuren{alor, alternanlele consonantice

se caracterizeazà'în felul urmàtor :
(1) Alternanlele consonantice aîecteazà"în toate cal,;r;Lllile, îà,rà,
excep!,ie,parlea finalà a rad.icalului, se produc d.ecila jonctura dintre Notd,. Llternanla (a) nu se manifestà în paratl-tgma
rad.ical qi diferitele afixe care apar în urma acestuia. nici unui vertr din categoria -'il. t'oate verbele cu
(2) Secvenla d.e elemente fonice caîe reprezintà raclicalul nu infinitivul terminat în -éi se încadreazà' în tipul
este afectatà d.ecît de o singurà alternan!à consonanticà. -i,('esc)caràcterízàbprin lipsa alternanlelor : a boc'i,
(3) Ocurenla unuia sau altuia dintre membrii alternanlelor a toci, etc.
nu este în nici un fel condilionatà d"eaccent. Toate aceste Yerbe pà,stteazà',în cursul întregii para-
(a) Se pot stabili anumite relalii între diferilii membri ai alter- digme, [Ó] ca element final al radicalului'
nanlelor qi terminaliile diferitelor forme verbale.
La prima vedere aparifia unuia sau altuia d,in termenii alter-
nanlelor este condilionatà, de calitatea foneticà, a terminaliilor.
Aparilia celui d.e-ald.oileatermen 32al alternanlelor (a), (b), [c), (A),
(e), (f), (g), (h), (i), (j), (k) qi (t) este determinatà,cle prezenla în ime-
diata lui apropiere a unui a asilabic (una d"in realizàrile morfemului

Al tloilea termen al alternanlelor (tr), (c), (d) qi (e) apare gi

atunci_cînd. dupà, raclical urmeazà, un ,i vocalicss: fugl a fu|-i, fuf -ii, în toate celelalte situalii apare termenul pozitiv (n) aI alter-
Jufr;ind,, fufi-ise; înghitl a înghi!-i, 6nghi,!-it, înjtttt-tnd, î,ngmtr-|ss, a'imd,,aenind' et'c.
nantei : pxím)pun-d) pun-î,nd,,o'int aemea'nL,
auill a awz-i, auz-it, auz-ind,, auz-,ise1iesf a ie;-i,, i,e;-it, ieq-i,1xd,,
ieg-òse.

32 AI doilea' în modul nostru de prezentale a alternanlelor.

Ordonarea înlr-un
sens sau altul a termenilor alternanlelor este oarecurn arbitrarà gi, in fond, fàrà conse-
c i n l e p e n t r u d escr ie r e . Ale g e r e a ca p r im te r m e n al al Lel nanl ei a el ementuìui care apare
î n f o r m a d e p e r s. I sg . a p r e ze n tu lu i in d ica tiv se j usti fi cà i ntr-un fel pri n faptul cà
a c e a s t à f o r m à e ste ca r a cte r iza tà , în ca zn l ce lo r nrai mul te verbe romànesti , pri ntr-un
flectiv 0. pe care limba literarà le-a eliminat.
33 Evident' regula privegte numai verbcle în paracligma
càrora se reafweazra
: r c e s t e a l t e r n a nle ( ve r b e c^ a p r e g d ti, a p r à p à d i, a ometi , a putrezi nu i ntrà în di scul i e). e Avem in vedere Îaptul cà prezintà in flexiune aceeagi serie de Îlective.
 276 MORFOLOGIE STRUCTUR.{LÀ A LIMBII ROT,IANtr
VERB ,1'.7

(6) -w qi -î,nd,: altelnanlele (c) Èi (d) în paradigma ver'lrelor

în -ea qi a unora din ver'lrele,în -e,
(7) -s gi -f : alternanla (ir) în paradigma unui singur verb în
-e: fierbe.
Termemulal,trei,l,eaal cliverselor alternanfe, carc poate fi 0 sau
p.àpale urmat cle -s (...) qi de -f, terminaliispecificeunei categorii
restrînse cle verbc în -e (conj. a trX-a qi a X-a).
Primul, termemal alternanlelor apare în toate situaliile în care
nu apar termenii al cloilea qi al treiiea.
+.+.1.I.4. Din aceasl,à,descriere rezultà, cà acela,qitermen al
alternanlelor poate fi coocurent cu cliverse terminalii, chiar dacà,
aceste terminalii au. structurà, foneticà diferità, : comp. (1), (2),(3),
(4), (5), (6). Ocuren\a cea mai generalà a termenului al cloileaal alter-
nanlelor o replezintà, persoana a II-a singular a prezentului indicativ,
conjunctiv, qi, la unele r.erbe, imperativ, în care radicalul este urmat
de un -i nesilabic. Datorità, gerreralità,liiacestei ocurente, putem vorbi
foneticd,(degi calitatea foneticà gi fonologicà a ceea
d.e o eonili.li,onare
ce consideràm clesinen!à cte persoana,a II-a este foarte discutatà,
qi discutabilà).
Termenul al treilea al alternantei (i) este ocurenú numai înain_
tea.terminaliilor careoincep cu s: d,-sei'ate-serd, rror-iàfd,*, aplri,w De asemenea,de condilionare foneticà,putem vorbi în cazul (3).
seEi, etc. În celelalte situalii ocurenla unui anumit termen al diverselor
alternanle este condilionatà mai pulin fonetic ,simai rnult morfologic,
uneori chiar lexical.
4.4.1.1.5. Condilionarea morfologicà es1,eeviclentà,dacà,urmà,-
rim repartilia diferi-tilor termeni ai alternanlelor consonantice în
cadruL paradigmelor cliferitelor categorii de verbe.
4.:t.1.1.3. Reluînd obser.rafiile d.e mai sus le putem grupa Notd. În expunerea ca, e urmeazà,folosim abrevierile
în felul urmàtor : la care am recur,s în capitolele anterioare qi a cà,ror
listà s-a d.at la 4.2.0. (Nota). De cîte ori simbolul
care ind.icà,un anumit timp apare neînsolit d.enici o
cifrà, înseamnà, cà, timpul respectiv prezintà, un alo-
morf radical comun celor qaseforme. Deoarece pen-
tru majoritatea covîrqitoare a verbelor formele de
(3) -e : alternanlele (a), (b), (g), (h), imperativ sînt omonime cu cele de indicativ, nu
(+) -e semivocalic : alternanlete (c), (d)
,si (e) în paracligma, menliondm imperativul decît în cazurile în care se
unor verbe în -i,,
constatà, o abatere de la aceastó regulà,. Menlionàm
( 5) - & ,: alternan{ele (a) qi (b) în paracligma verbelor în _e, d.eci imperativul în cazlurile in care prezintà, un
rtt -e& qr -L,
alomorf distinct, specific numai imperativului.
 MORFOLOGIE STRUCTUR^A,LA
A LIMBII ROMANE VERB tlq

Eepnrtili,a î,n cad,rul,parad,igmoi, a termenùl,or At , Au, A'

EB r 6
I-fr
al,tern anlel,or con son ant,i,ce \ -à ,

clt'
LN, -L
A , , 4 , , Ao, Ail B, C, D, E,,F 1.ir)
l-e
(-a (
t-à' ( )
: Ar, Ar, Ao, Au, 46, B,C,D,E,F J'ì - s '
Yerbe ln -ú
î"9 slÈln@)
au, oAr r,a r ^ I - f r , - ú
t-a (
I _r 4' - '\_ în d
: A r:Aí,e [_ e I
1-
Yerbe în -o È, Ar, 4,, Ao, Au B, E {-e
t-A
f f -i
fr ( p) , C ,D f- s ( )
Verbe în -e J" : 4u,A u,A L,u,C ,D , U
l- f " O
,l ( )
l-r
,yi-eu
l.
I
: A r, A r, A n, A u,B, n { -q 1
t -a (
)
)
t
tl t

A,; an, ail au, aíru B

Verbe îrr -a, -ea, A1
clols@)
A1 -e

: &, Au,Aí
Aí,u ! A2
, Ul-fr t -înd
{-'

t al 4,, A u , a í , . { - í
Verbe în -e
a n , A-, B, U {"f
: Ar, Ar, A,
.4'4, I Yerbe în -i I

t_a( ) -i( )
Ar , An, a5 B'O'D'E'I.
' -ea( )
t{l (
tn ): c.' D /-s ) { -incl
It-r
l-t
tlils
ts l ù
o/ò

-g t' Ar At, An, Au, A u , A í , u

: A r, A r, a4
A\nn,
, 4, A 6 , B , C, D, E , t r' (
-à,
-a( Verbe în -e
Yerbe în -a
-înd. t a,, F
t-
f_ i
: A, Ai, u{-i {_r"*
g C, D {-s( )
i-l -e
tr/-| MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE
VERB

dlz
s/q
( -g
I -e
L :4, A t, A r, -a(
Verbe în -a ) CL 4, A u, A i, u , Yerbe Ìn -a, -e,
-i(
II -i (-i, numai : È 4. , At r Aot
a mirosi,)
4r, Au, Aí, u, B,O,D,E,tr'-a(
lz a2 ll
1- -ea (
S A, {-' -ind
-înd
(-g
Verbe în -e, -ea 4,, A ,, An, A' Au , Aí,u B,E
{_e( ) ;fr
(-e : numai t _à, _ea( 4,,4,, Au, Aí,u 'l-e

"l lll )
a, arede) r-à
42, c, D,
Yerbe în -i I -'
| _ì i
Ar, An A' B,c,D,E ,ul_ilt,l
[_ina
Verbe în -e & , _{r, A n, A ' A u , A í , u , B , st/gt
(numai: a -g
pi,erd,e,a adnde) - a(
A ". F I: 4 . , A u , A n ,A i l A u , A í , u, B , C ,D , E , F - e(
t_m{r în -o - a(
-încl
t-fl A, {-'
4, -{r, -4., Aí,o- {_à,
l-e qc/qt
Verbe în -d
Ar, An, Au, B, C, D, E, F tt )
-ea(
Ar, A, , An, Au,Au, B, C, D, E, F I:9r
ì - a(
) Yerbe în -a l. -înd
-inil (i
A ,, aí,ut_e
dlzlb
sc/qt

"I
-g

YerJre în -e
4,, a r, A n , Ai l Au, A:,,6,B,D
4,, . l -t
{ - - !( )
f-" ar, ar, an, Ar, 4, B, C, D, E,
-à,(
- a(

t,,
- I -încl Yerbe în -a -înd
Íi
C, D {-s( ) Ar , Ai ,u
l_"
tD MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIN{BII ROMANE VERB 223

1.4.2.0. Alterna,n,te aocalúce. Al tloilea tip de alternanle pri.

( vrrsl,rrulementele vocalice ale morfemului radical, deci elementele sus-
4,, Au, Aí ru, C, lr';rl,ilrilede a fi accenúuatesau atone. Deoareceaccenúulare caracter
lsc:
Yer"lre în -o ) rrrolril în cadrul flexiunii vertrale romà,neqti,radicalul putînd fi accen-
I
l g t, : Ar, A s . 4 4 , A E,
Irrir,l,sau aton, distingem de la început douà, serii de alternanle vo-
r,:rlicc: (I) Alternanle vocalice care se produc în condiliile menlinerii
rrl,irl,us-uluiaccentual al rad.icalului qi (II) alternanle vocalice care
I
l)r'or{lrpunmodificarea status-ului accentual al morfernului radical.
n l fr 4.4.2.\. I. Alternanle oocal,iceî,n conditri,ilemem!'ineriistutws-ulu,í.
tu'r rúual :
1. - Suir accent :
n-: A, , Ar, A+, A, , Au, Aí, r, (a) d,fazs
Verbe în -e E x . agd,{lagald, sd, agale
ard,tf nratd,, sd, arate
(b) ela
a'c,"{_,t Ex. ;ed,, geziftad,e,gadd,;
) d,ezmierrl, d,ezmierz,i, sd, deztnier tleI d,ezmi,
ar d,d,
-g (c) î,1i,
-e( Dx. aînrl, uînd,d,luinzi,, t:i,nde
Ar, Ar, AE, Au , Au , Aí, 6, B,C,D,E,F -à, (d) elea
Yerbe în -i Ex. alerg, alergi,[sd, alerge, al,eargd,
-i( )
-ea ( (e) ofaa
A, {-' Ex. rocl, roz'ì[roade, road"em
(f ) d,le[a
lìx. : addfaezi, aedelsd,aad,d,
hls spdl,lspeli,,sd, spel,elspald,
^
2. -In silabà, neaccentuatà,:
(a) óule
Ex. : apd,r, apd,rdlaperi,, sd, apere
Verbe în -e
A , A i,u, B , E , sufd,rlsufer,i, suferd, sd, sufere
(a fi,erbe)
IX. Alternante aocal,icep r esult unînd,schi,mbar ea status-ului
accentual:
c, , ) (a) à!à
"{_ì Ex. : bag, bagi,, bagd,lbdgd,m
Enpl,icali,e. Literele care urmeazà, dupà acolad.à,reprezintà ad,uug, ad,awgi, adaugd,I add,ugd,m
terminatiile asociate în formele verbale unuia sau altuia din tai. taieltd,òem
membrii alternan,telor. Cînd,o literà e urmat,à,de o parantezà : spa,rg)sp&rse, spartlspd,rgeam,spd,rsei
s( ), de exemplu, înseamnà cà, termina.tia se reduce la fo-
nemul indicat de literà, sau continuó cu alte foneme. 3é Vocala tipàrità cu cursive apare qi atunci cînd radicalul e aton.
224 MORFOLOGIE STR.UCTURALAA LIMBII ROMANE VERBI

(b) ile - Alternanlele vocalice $e realizeazà, în cadrul flexiunii

Ex. : ai.nlaeni,m nominale numai în condiliile mentinerii status-ului accentual
prezi,ntlpreBemtdm rl radicalului.
(c) trls
Ex. : uswc, usucd,fuscd,m, l.+.2.2. Deoarece parad.igma verlralà, romà,neascàse caracteri-
uscarn
llofri. Alternanla (c) nu se manifestà ctecît în para_
zr,rrzrl,Irrin mobilitatea accentului, toate verbele care prezintà o alter-
în cadrul radicalului accentuat au qi o variantà, neaccentuatà
rr:r,rr{,rì,
digma vertrului ú uscú. rr rrr,rlicirlului.Deci tipú pórtlporirtd'lpurtd,rnreprezintà,tipul normal.
(dl íl6t,llót, | )r' colc mai multe ori însà, rad.icalul neaccentuat este alcà,tuit clin
Ex.: rd,mînfr d,mase I Ird,md,sei, rrr,r,lrll,sielemente fonetice ca cel accentuat, deosebindu-sede acesta
(e) ó[o6,lt rlrn rrrrnà,numai sulr aspect accentual-cf. d-e exemplu, gédlged,ént.
Ex.: qort, ?.orlilpoqr!d,,,sd,poarteI lpturtd,m, În cpzul în care rad"icalul accentuat prezintà, fenomenul alter-
d,espoi | | ilespuiem
Id,espoaie rrrln(,ci vocalice, raclicalul neaccentuat poate a\rea o formà unicà,
înconjorlînconjorilî,nconjoard,,sd,î,nconjoare
If î,ncon- r.'rplirrzind- unul d.in lermenii alternanfei
jwrd,m '
A$a, d.e exemplu, îrt caztú alternanlei I 1 (a) : d/a, radicalul
tlorrt,contuatcuprind.e termenul d':',ard,t, ard,td,etc., agiú!,a'gdld'etc. l
urdliirrt,,ard,tdm, ard,tril et'c., agd,liim,agd'lúm, agdlút etc.
Tot termenul d, aparc în radicalul neaecentuat qi atunci cînd.
prrlr':rrligma verbului se caracterizeazà'prin alternanla I 2 (a): d'le:
úpúr | úperi,I apdrd,m, ap d,rdLm,apd,rdt' etc.
Radicalul neaccentuat al verbelor care tealizeazà' alternanlele
I I (b) : e[a qí I'1 (d) : elen crprinde întotdeauna termenul e :
;éd,, .;úd,elsed,ém, qezúi, sezind, etc.
al,érg, aledrgd,I alergú,m, al,ergúò, alergind, etc.
CìncLparadigma este caracter:izatà,prin alternanla IL (e) oloa,
irr la,d.icalul neaccentuat apare o :
ród, roúdelrod,edm,rosé'i, rozî,nd, etc.
Toate tipurile de verbe discutate mai sus prezintó, sttb aspectul
aocal'ice, un radical neaccerr\rrwt umic,
n,l,l,c,rnot;nlel,or
4.4.2.3. \'erbele care realizeazà' în paradigma lor alternanlele
I I (c) : î,li qí I 1 (f ) , 6:[elaprezintà, douà radicale neaccentuate,
uqrrr,încît in cazul vertrului a a'i'md,e ambii termeni ai alternan!"i. -
tt,tt; ;î1, cît qi ti] - apar în radicalul aton : oa,nd,,aind,efui'nd,edm,
ttî,ttdúi.
Yerbele caracterizate prin zlternanla I 1 (f ) : d'lela se grupeazà
Abseraali,e.Comparînddatele oferite tte 2.5. qi B.d. constatàm irr douà, categorii din punctul de vedere al raportului ratlicalului
urmàtoarele diferenle între flexiunea nominalà qi flexiunea n()r.ùccentuatfa!ó de termenii alternanlei :
verbalà, : (1) Yerbul a aedeaprezintà, douà forme de raclical neaccentua,tt
- În flexiunea nominalà, nu apar alternan,te vocalice cu cuprinzînd- primii doi termeni ai alternanfei:
trei termeni (exc. alternanla izotatù Aléled).' ad,d, aézi, t:ddd,lad,zrúi,uadém etc.
 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE VERB 227

(2) Celelalte verbe au o singurà, formà de radical neaccentuat (r/rr). În cazurile în care a,lternanfa se realizeazàîntre o r-ocalà,$i un
cuprinzind primul termen al alternanlei : rlill,orrg,diftongul, prin vocala pe care o inclucle,poate fi consid.erat,
spd,l,,spéli, sptdl,d,l
s1td,l,ana,
sTtdldm, sptd,l,út,spd,línd, etc. r'r, r'({)rezentînd elementul mai deschis al alternanlei.
4.4.2.4. In verbele cu rad.ical polisilatric se pot realiza douà, sau
mai multe alternanle vocalice, deoarece, cum am vàzut,, alternanlele (4) Alternanlele vocalice cuprind minimum d,oi (ard,tlaratà,)qi
vocalice se pot prod.uce atît în contliliile menlinerii status-ului accen- trrrr,xirnum t r e i termeni (sprillspeliispalà),dacà avem în vedere numai
tual (în siiabà,tonicà,, ca qi în silabà,atonà,), cît qi în cond.ifiile schim- rr,ff,r,r'rrirnlelerealizale în condiliile menlinerii status-uJui accentual.
bàrii status-ului accentual al radicalului. llrr,r,rl,ilvem în veclere gi alternanlele conclilionate de schimbarea
Din lista d.everlre, utilizatà, în aceastó d.escriere,nu reies d.ecît lrlzi(,ici accentului, alternanlele vocalice reprezintà,'rariafii între
douà, categorii de verbe al cà,ror rad.ical înregistreazà, d.otà, alternanle rrrirritrrumd.oi (baglbdgd,m)qi maximum c i n c i termeni. Acest
vocalice paralele : lrrrr,xitttumreprezintà, un caz cu totu,I izalat: ul singur verb - a
(1) Verbe în care se realizeazà, paralel alternanlele II (a): tu'lla, - realizeazà, o alternan!à, vocalicà, cuprinzînd cinci termeni :
úld, qi I2 (a) : d,le,deci: *Idlnótlefadild,loeilémlad,zlii (a spd,la qi alte verbe care realizeazú în.
6 . . .à ,1 ^. ..e ll à ,.. .ó,. nifrr,lrrl,accentuatà,alternanfa d,lélti prezintà, în radicalul neaccentuat,
Ex. : scripdrlsctiTteri,llscd,pd,rd,m Irrrrrrir,i \rocala d,: spalI s7té1,i,
i spdl,d| | spdl,am).
scdrmd,nI scdrmeni,| | scd,rmdmd,rn. .1.4.2.6. Sub aspectlul ocuren.te'ilor, alternanlele vocalice se
(2) Yerbe în al càror radical se realizeazà, paralel alternanlele lrlrircl,elizeazà,în felu-l urmàtor :
I 1 (d) : éleú qi I 2 (a) : dle, deci: (1) Alternanfele vocalice privesc partea medialà a radicaluJui"
é. . .à,1é
. . . .ele6,.
. .à,1
le. . .à,. Irr l'<rrrrterare cazuri (cf. ta-ò, td,-ia), varialia vocalicà,afecteazà,ele-
Ex. : sémd,n,[sémeni.lséamdniíl lsemd,nant, rrrrrrrl,ulfinal al radicalului. Raritatea acestei ocuren!,ea alternanlelor
lépddltépezi llrdpdd,dlllepdddm 36. r rrcir,licese explicà,prin numà,rul relativ restr'îns al verbelor cu radiean
În cazul (1) forma néaccentriatà,a ràdicalului cuprinde vocalele lr,r'rninat în vocalà, qi plin faptul cà, multe din aceste verbe prezintà,
ri sau e, realizeazà, cleci termenul d din alternan[a d,le, caracteristicà rrrr rtdical in'l-ariabil.
silabei totdeauna neaccentuate a radicalului, qi, evident, termenul
caracteristic poziliei atone, în cazul alternanlei dld, (care priveqte (2) Acelagi radical poate fi afeetat concomitent de rlouà alter-
sila,ba acoentuatà, a rad.icalului în formele cu accentul pe rattical). rrrr,rr{,r-lvocalice, privincl vocale diferite din secvenfa fonicà care
În cazul (2) rarlicalul neaccentuat cuprinde primii tirmeni din rrr;rrezintà,radica,lul. Verbele care se caracterizeazà,prin coocu.renla,
amtrele alternanle. rr, rlouà alternanle vocalice sînt pufin numeroase.
+.+.2.5. Examinarea alternanlelor vocalice înregistrate d.uce (3) Se constatà o anumità, depentlen!à, între diferite tipuri
la ulmàtoarele observalii : rlo lrlternanle r,-ocaliceqi accent : alternanlele care privesc silaba,
(1) Alternanlele -t.ocaUcese realizeazà,între termeni pozitivi, rfr,(1(ìntìr4,1à, sînt mai variate decît cele care afecteazà,silaba neac-
exceptînd a,lternanla cu totul izolatà, II (c) cuprinzînd. termenii rl lr rrl,u:ltà,ryi sînt, în acelaqi timp, diferite de acestea.
!qÍ '9. În ce plir.egte laportul clintre cliferilii termeni ai alternanlelor
(2) Yarialiile tle termeni pozitir-i se reahzeazà între elemente vo<ra,lico,1i accent, se constatà, có în pozifia atonà, apar termenii
fonologice de acela,gifel: între ì.ocale (ald,, ela etc.) sau între r-ocale rr,ll,ornanfelorcaracterizali printr-un grad. mai mic de cLeschidere(cu
gi diftongi (oloalw, elea). o singur'à,excepfie, alternanla II (b), al cà,rei termen accentuat a
(3) \'ocalele care constituie termenii cliferitelor alternanle H(!opune termenului aton e : aínfaeminu).Astfel din cei doi ternrenr
se deosebescca grad de deschidere (ùla), dar qi ca loc de articuJare rlfu--ai alternanlei I1 (a), primu.I termen reprezentatdevocala semi-
rlcsclrisà apare qi pe pozilie neaccentnatà : arà,tdm (fa!à, de aratd,)"
36 ln Itr irlternanla de trei termeni: ólodlu, termenul cel mai închis, a,
[ 2 . 1] se m e n lio n e a zà g i r e a liza r e a p a r al el àa al ter.l anl cl ot' ol oa.:i ó/e i nverbul
rz sehiopùtc. rrsl,oocurent în pozilia neaccentuatà,.
ttR MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE VEBB

, :,, _Oìncl unul din_ te:menii alternan,telor este a-vezi I 1 (a), I 1 .élÉo
(h), I 1 (f )-termenul a nu a_pareniciodatà pe pozilie nLaccentuatà az.
(4) Ocurenla terrnpnilor unora ctinîre* altàrnan.tete vocalice
p^oatefi pusà, ìn legàturà cu calitatea fonicà, a elemenielor de care
sint preced.a.trs,auurmali în secr-enlelefonice care reprezintà diferi_ e A, , Ar, Ao, Au I Aí r o , B,C, Dr E,F
V l t' l ro în -ú
tele forme verbale.
embri ai alternanlelor, foarte ràs_ ù A3, A6 { - à
lru multe verbe, clecalitatea fonicà,
succesiunede sunete: oa se reali-

i,:'u,',Tni ;"Í "7;2''":i^!:.TKi "ì;

: aleargd' în alte conditii fonetice Ar , a2' An, Ail A6, R, C, D, E7F
apare,e : arerg, arergi,,,sd, arerqe.'e V rrl l rc ìn -ea
' 'i
' rn radicalele în care o r-oóalà clin seria medialà,alternea,zà cu o
vocalà, din seria anterioarà, urmînd. unei consoane labiale,
anterióaràa,parede cite ori este urmatà,, în caarur fort*i-r-eít nt","o"rúaé Àt , Aí , u {- à
un element prepalatal ; în toate cetelaltesitualii apare vocala medialà, :
tdd[oddd,lad,ztii
úndú,i,, aínaònd' sd, aíndd,
t, aptdrúm,,apdrdt etc.
Vorlre in -e
Sió (od)lw ocurenla termenilor este
mul termen apare sub accent, al
.tiilor atone : cdrlcd,ram, sdrlsdrím Aí' u {-à
tdi,; rugdtt, scdpd,rlscd,Ttd,riim,scd,-

4.4.2.7. Repart'ili,a în, cadru,l, paradigmei tserbal,e a tarmemòl,or

al,ternanlel,or aocal,ice:,
Vcrbe în -i l"
ai^

Verbe în -a I^, 4, Àr, Ar, A*, Ail

Aí'u {-à
îli

1., Ar, À*,Aí,^- Í -à

t-e
s7 Clnd faóe parte din radicalul rinui verb care
se caracLerizeazà pr.ihtr-un radical
Verbe în -e
(numai: a
ai,ndel
ato,tl'd'

c o n s t a n t ' _ i i r v ar ia b il, a a p a r é g i în sila b e n o a ccentuate l decl arl tl ecl arúm).

38 Un numàr destul de mare de verbe prezintà
în exact aceleasi condifii:fonetice,
ar , ar , An, au,B, E {:" t I
u n r a d i c a l i n v ar ia b il; co m p .' d e e xe m p lu : p o r t, por!i , poarfti gi d.erog, dei ogt, i l erog.i i I pozllxe atond'
 230 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMtsII 23r
R,OMANE

ó'ilé16, óloit
-fl
-I

a, -à()
4' An, Au, B, c, D, Ar, LÙ An,Au,B, C, D, E, F -a(
)
Yerbe în -a -înd
pozi,tri,e0,tond'
e Azí A í,,
{_à
a 4,, Au {-à Ar , Au ,a í,.
{-3

I t-s
à, A r, A u , c, D , F {-P ( )
Verbe în 1 _ înd
I pozi,lie atond, Vrrt'beîn -e
(numai:
a aed,ea)
4,, Au, An,
oa: AarA*,Au,Aí,u,t
A í,u {-à {,: I . ' ,

éleà,
Vorbe în -i

A r,A u,A ;,.

Yerbe în -a At, Ar, An, Au ,Airu, B, c, D, E, F t :;
à,le (Pozi\ie totdeaun"
"to"Ur, _,
As, a6 {-à
!'erbe în -a f' ar,a'an,aurauB, c,D,E,t 1 -i I
[ -ina

Yer'be în -e f., a ,B ,c,D , E , F

-g
_f

-e ( )
-S
l. A'al,u
( _r
{ _u

1", Aí'u {-à

-înd
ptozi,lie atond, Verbe în -a
í^

l"
 232 MORPOLOGIE STRUC'I'URÀ,LAA LIIITBII ROMANE
233

-g
Verbeî+ -o, I ^[à;
in t A' Ar, Ar, Au, Aí, ó : A , , A r , À u , B , F { _l
u { pozilie accentuatd, f re.(
'ea', -'l' Volllc în -e
t à , An, Au , B, C, D, D, E { ?ozi,.úieatond,
(rrrrtnai : oó: A' An, À, , Ai,o E I-9
6': At, Aí,u Cr, C6,D, E [-a
Verbe în -e t { pozòlie accerl,tuatd, tt, t:0úSa)

[ à, : B, C' Cr, Co,Cu (D), f' { poai,li,eatond,

f:
ile
Ar, Ar, Ar, Au , Ai,u
\rerbe to -o, -l{i {pozi.tieaccentuatd,
Ie An, Ap, B, C, D, E, F {Ttozili,eatond,
14s
Verbe în -" A, , À, , Àr, Au , Ai, u
{poeilie accentuatd,
(numai: lu
a usca) Is 4, Au, B, C, D, E, E {pozili,eatand,
i lhló1,

Verbe in -e
(numai: n alternanlelor.
a rdmîne)
At C'u, D {-s( )
a Cr, Cr, Cs, Cu a t o n d (-s.. . )
{fozil i, e
ólo6,la
lurtrfei în ctiferitele forme ale paradigmei.
4.4.2.9. Alternanlele vócalice qi consonantice pot afecta acelaqi
lnrlical. Interferenlete înregistrate în-verbele cercetatè sînt reprezenta-
Verbe în -a în tabel'ul' 4.
à l,rr,1,o
4.4.3.0. Dxaminarea flexiunii verbale romànegti sub aspect'ul
vu,riafiilor parliale ale radicalului d,ucela concluzia cà aceste varialii
relultatè din alternanla elementelor vocalice sau consonantice
A r, A r, 4 rlitt secvenla fonicà cale reprezintà rad.icalul - sînt foarte numeroaset
{-Íl accemtuatd,
Verbe în -ea
Ar, Aí,. s0 în situaliile în care ocurenla unei caracteristici nu poate fi circumscrisà nict
i-elnozilte Irr lcrrneni fonetici, nici ìn termeni morfologici, ea poate fi consideratà fapt individual
An, Àu, B, C, D, E, Elpozi{íe atond,
l zol ul , qi , ca atare' l ex i c al .
:234 MOR!'OLOGTESTRUCT.URALAA LrMBrr ROMANE 235

iar ocurenfa lor depindg dg conditrii foneti,ce gi,morfotogzcefoarte dife-

rite de la un caz la altul. all,rrrrfie incluse în d.escriereaca atare, ci sà fie inglobate în structura
lrrrlirulului, iar varialiile acestuia al alternanlelor - sà
-rezultat
40.

I n,'li
,I t firr lrrezentate ca al,omorfe ale rad.icalului
I tp a .i 1 t^ irlg i l al n
Consideràm deci diversele secven{e fonice în care apar membrele
Alt. cons, I |
rlifolitelor alternanle ca alomorfe ale morfemului rad.icalului.
+ + Aceste al,omorfe reprezintà secvenle fonice caracterizate prin
+ T
I frr,lrlrrl cà, prezintà, o parte comunà tuturor alomorfelor qi o parte
I vnriir,bilà,, realizatà' în diferitele forme ale paradigmei de diferitele
+ + + l rrrrrnbreale alternanfelor. Deoarecealternanlele afecteazà elementele
+ pllr'l,ii firtale a radicalului, elementele din apropierea joncturii radi-
s/s r'rllulni cu terminalia, partea comunà,, invariabilà, este reprezentatà,
+ + + rlrr clementul sau elementele de la începutul sécvenlei fonice care
st/qt i
i r,orrstituieradicalul. Avînd în vedere aceastà,structurà a alomorfelor
Eci$t
tlrorfemului radical, nu putem include în categoria verbelor cu va-
r'fuf,ioparfialà a radicalu-lui verbe cale, cà a lua, prezintà în paradigmà,
sc/st -t- vrr,r:iafiiale radicalului afectînd partea lui inilialà : forme ca luam,
nlo iri rxrnlin raclicale total diferite fonetic qi se încadreazà'In categoria
vrrl'llelor cu radical total variabil, deci a verbelcr cu paradigmà
btfr
rrrplctivà,.
cleb
Abseraali,e.Yertre ca a fi, a lua, a càror paradigmà, includ.e
e/A/p forme cu rad.icale care nu pà,streazà,constant nici màcar
clel0 elementul inilial (comp. : luaf iei, estef fuse etc.), aqa încît se
poate vorbi d.e radicale complet diferite, le consideràm o
categorieaparte: a vertrelor cu radical total
variabil.
Considerarea acestor forme ca reprezentînd.o p a r a d.i
T a b e lu l :I
gmà unicà,, unanumit vertr, poate fi justificató
Cum rad.icalul unui verb poate fi afectat de mai multe alter- distribulional sau semantic. Aceastà,problemà nu intereseazà
însà,prezenta cercetare în care am consid.eratd a t e unità-
lile lexicale ryi parad.igmele lor.
l{otd,. Particularitatea de a pà,stra invariatrilà, partea
inifialà, a radicalului este, într-un fel, explicabilà,
d.acà,avem în vedere condifiile în care se manifestà
cliferitele alternante : alternanfele'consonantice afec-
teazà numaí elementele fonice care precedà,imediat
terminalia, d.eci consoanele din partea iniliaià, a
i Toate aceste observalii duc la concluzia cà, pentru a face de-
40 P t. ac el aE i mod de a pune probl ema v . s i [55] ; o ampl à j us ti fi c are a ac es tei
iscriereamai economicà,qi mai simplà, este mai juclicìos ca alternanlele
rol u(i i în descri erea v ari al i ei radi c al ul ui dà O.S . A hmanov a [2' p.52 urm.].
236 MORFOLOGTESTRUCTURALÀ A LlÌ\'rtsrr ROMÀNE 237

' radicalului nu variazà', iar cele mai mrilte verbe (e) d.estram/d.estrà,m(à,m)
I tomàneqti (fapt evident, dacà, avem în vedere lista par/pàr(em)
; i
stabilità,4l) alu ca prim element fonic o consoanó. rà,sar/rà,sàr1im)
i r, r Vocalele,,a cà,ror varialie nu este aqa de strict depen- ' sar/sàr(im).
dentó de pozilia fa!à, tLe terminalier au un compor- alomorfe ctiferite d.in punctul de ved.ere al consonantismului :
(a) aPlic/aPti0(i)
arunc/arunO(i)
juclec/judeó(i)'
(b) alunglalung(i)
cîqtig/cîqtii(i)
strig/strig(i)
(c) ajut/aju!(i)
alint/alin!(i)
simt/sim!(i)
( d) acord/acorz(i)
rburd.lzbwz(i)
( e) exist/exiqt(i)
gust/guqt(i)
manifest/maniÎeqt(i)
(f) migc/miqt(i)
muqc/mugt(i)
(s) ' oblin/ob!,i(i)
privcgle consonantistnuì. fin/!i(i).
" în ce
$i
4.4.3.2. În funclie cte alterrianlele realizate în cacirul paradig- Verbe cu tre,ù alom;orle rad,i,cnle
mei, verbele cu variafie parlialà a radicalului _pot avea, fàcîntl ab-
stra,clie d.e varialiile de accent, între 2 ';i 6 alomorfe : Alomorfe realizute prin alternq,nle vocalice :
(a) dor/doar(e)(à)/dur(ea)
Verbe cu iloud, al,omorfe rad'ical,e d esfà,qor/d.esfà,qoar(à)(e)/d esfà,qur(àm )
despo(i ) ictespoa(ie)/d'espu(iem)
Alomorfe cliferite din punctul de vedere al vocalismului : torn/toarn(à,)/turn(àm)
(a) botezll:oteaz(à')
chem/cheam(à,)
aqtern/aqtearn(à)
(b) adormiadoarm(e) (à,)
cobor/coboar(à,)(e)
(c) asà!/aea!(à,)(e) Alomorfe realizate prin alternanle consonanlice :
(d) astîmpàr /astîmper(i ) (e) (a) ajung/ajun$(i)/ajun(se)
sufór/sufer(i) (à, e) artl/arz(i)iar(se)
duc/duO(i)/du(se)
ar Vezi Anera 11. transmit /transmi! (i )/transrni(se)
238 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LI}4BII ROMANE 239

(b) frig/frig(i)/frip(se). plac /plà,c(ut)//plaó(e)/plà,i(eam)

tac ità,c(ut)[ I tua@)ltút(eam)
toc/toac(à)//to0(i)/toaó(e)
r'înd (vîndut )/vind(e) // vinz (i )/vînzîncl )
(d) aleg (alegînd)/aleag(à)//aleÈ(e)/ale(se)
merg (mergînd )/mearg(à)//mer!(e) /mer(se)
(e) ràmîn (ràmînînd)/ràmî(i)/rà,ma(se)/ràmà(sei).
În toate cazurile, cele patru alomorfe lezultà, din comJrinarca'
scakl/scà,ld(àrn)//scalz(i ) vocalice qi consonantice.
rr,ll,clnan.telor
(b) dezm.ierd/dezmiard(à,)| | dezmierz(í)
fierbffiarb(à,) //fier(t) Verbe cu ci,nc'i alailùorfe rad'i,cal,e
ies/ias(à,)i
/ieq(i)
(c) (a) rog/roag(à)/rug(àm)i /rog(i)/roaf;(e)
r'àd /vecl(e)(vedem )/'rad.(ú)| | v ez (i )' vàz(înd )
(b) fac/fà,c(ut)//faó(e)/fà,4(eam)/fà, !
rod (rotteam)/road(e)/roz(i) (rozîntt)/ro(s)/
/roa(se)
,scot(scoteam)/scoat(e)/ /sco!(i)(sco!înd)isco(s)
/scoa(se).
(d) Verbe cn guse alonzorfe rad'icale
(a) coc (cocînd)lcoac(à')l I coÓ(i)/coa0(e)/cop(sei)i
(e) coap(se)
(f) tr(e)/tor(seii(toar(se)
(s) torc (torcîncl)/toarcà,itor0(i)ltcar
(h ) (b) trag/tràg(înd)/trag(e)/trà$(eam)/tra(se)/trà'(sei)
(eam)I I raz(i) lr à'z(încl)/ra(se)/rà,(sei)'
racf"-/ràd
tr)
Yerbele cu cinci 'si sase alomorfe ale radicalului sînt pulin nu,-
Verbe cu patru, alomcrfe raili,cale nrot,oaseqi presupun, cle céle mai multe ori, o alternan!à, consonanticà,
^(diútre
rkr trei tàrineni care unul este în majoritatea cazurilor 0)"
(a)

(b)

(c)
usem et e.
eamI cd,a-
ru tl,f cd.d,-
'
- înlocuirii unui mocl prin all,ul ; a cdcl-eafcdzînd,cal'c-dl$d'j
pasc/pàsc(ut)i/pa,;t(e)ipàqr(ea rak:-e,.
)
 MORF.OLOGIE STR,UCTURAL^II A LIMBII ROMA.NE ?4\

Avîncl în ved.ere repart'izarea diferitelor alomorfe ale radicaru- culca , p$ca spurca,
d.espica publica urca
explica 30
I tr. A, :A, :1r :4.-, :A'a -A'o aqeza, îndemna
:B :C:D:E:F boteza însemna
Aa:Ao chema înqela
t"):,
întreba
4.4.3.4. Distingem sub aspectul repartizà,rii, alomorfelor ladi- tv. ar:Az =Aa:Ao:A',s:A',o cràpa Là,ia pràvà,li
calului urmàtoarele categorii de verbe cu radical parlial variabil : destràma vàtà,ma rà,sà,ri
a+ :A;: B:C :D :E:r ' încàl!a încà,pea SAII.
7. Verbe cu doud,alomorJeal,emorfemulu,i rad,ical mà,cina pàrea
* rezemù
I
f. /.1 :Aa:A4:A5: acorda lupta ' învîrti scàpa 13
À,u:A'r:d'o :B :C _- a juta manifesta
:D: V. A:B:O:D:D:F a$terne pieri
E:F alinta mà,rita
xamîna xmîna cere
A'a:A'u cerne
asculta muta obline începe
cînta sàruta line teme
Az cugeta uita
disputa zburda VI. Ar:AB:A4:Ae:Ae--A'a pune
executa :A'o+B:E:F spune
exista Az : O:D
frà,mînta 23 Vrr. Ar:r\r:d4-Ab:46-B adormi
gusta :C =D:E:F dormi
As:A'a-A'u sorbi
vIIr. A1-Az:Aa:Ar:B: 'cotrorî
Absertsali,e.
Yerbele a rnîmaryia amîna se încadreazà,în aceastà, :C:D:D:F orrorî, ^gà,ta,
rì
categorie numai dacà avem în vedere formele învechitp Àa:As:A'e:A'e
rnî,i,,amîò (:Ar).
trX. Ar:Ae :A'a:A'o fugi
II. A:Aa:A a-A o:4- alunga încurca ridica Az:ÀB:A*:4:B:
B:O:D:E :F îndupleca rumega :C:D :E:tr ' 'f.
apàm
aplica întuneca X. A 1:A B : 716: A'3=A'u , asculi minli
apuca jud.eca spinteca { _^
^
À2- À4- 45- . B:C: attzi puli
Ar :A'r:4'u arunca luneca spumega ' -D: E :p înghifi simli
astîmpàra mesteca strica
cîqtiga miqca striga Kr. A1 su{eri
cumpàra muqca supàra A z:A s=Aa: r lu: l\ : Ais:
' :]\,6:B:o:D:E:F
242 MORFOLOG]E STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE
VERB 2:43

2. Verbe cu tre'i, al,omorJeal'e morfem'ul'wi' rad'ical

v]rr. Al : As : A6 (durea) rruri
I. A1:ll4:d'E -A', -À', - aqtepta As:A's:A'e
- B -C -D:E :F certa An:Au:3:O:D:E:F
a2 derytepta
ged.ea
Àg:Ào d.ezmierda IX. A r: 4 :À 5 : l \ - B - E
ierta Ar:o:D :trr
Às:A's-A'o
n. A , : A , : A ;:B :C : aró,ta
X. Ar:À.:An-A, -4: pierde
:D -E -F înota : B : O: D : E
a2 ,\
As:À.u:A'a:A'o
A,:F
A's : A'6
III. Ar:Ar:6n-Au-Au- preceda
:B:C:D:E:F XI. Ar:Ae-Ar-4-Ae- aprinde pà,trunde
*-ÀA ' A'g-i B: E arde prinde
a2 3-À
Az:F ascunde ràspunde
A'g : A'o 1
O:D cuprinde rîde
IV. Ar:An:As:B :C:D alerga Iega deschide transmite
-n - I1 freca pleca d.eprinde trimite
Az:A'a-A'u învàta semàna închide tunde
As:Ao îneca spàla 8 întinde: ucid.e 16
V. À'1:Aa:{:.{ns:A'e Càuta tcpîezent)A CUveni XII. A:B :E:F fierbe
A2 làsa sàlta ', deveni Ns , : A ' e
ao:au:B:o:D:E:I' làuda scàlcla împà,rfi o:D
pteze}lt,ù pó'ti
ràbda veni 13 XIII. Ar :Ae-Ar :Aa :Ae -B :G-D- !ese
: E:tr'
YI. Ar:Ar:;q adàuga încàrca A2
As:A's:A'u bàga scàpàra A'e : Ano
4:Aa:B-_C-D-E-tr' cà,lca, scàrmàna
c{sca usca XIV. Ar :Aa:i,4:A5 :Ae -B -E cred.e
îmbrà,ca I Ar:Q:f încrede
-P
À'B:A'e
VII. Ar: Az 'desfàqura scula i
As:lL:À'B:A'o despuia st ecura XV. Ar:Ar:[+:As:Àe:-{'a: bate
Aa:.\:$' :O:D:E:}. I împresura turna
:À'o:E
înconjura zbtnra a2
însura I B : O:D:F
Abseraalie. Yerbele ngtate cu I se încadreazà în aceastà XVI. A1:A6:O:D:Iir creqte
categorie numai d:acù realizeazil a,Iternan\a oloalu (vezi nota As:A'a- 41-Aó:B:E petrece
d.e la 4.4.2.1.). ' '
A'g:A'e trece
 MORFOLOGIE,STRUCTUIìALA.A LIMBII ROMANE VERB 2:45

xYrr.Al-Au-A"-Alu:F aduce* frînge mulge IY. Ar:Ao putea,

a2 :A3 :A4:A- :B :E ' ajunge împinge , (ninge) a2
O :D: G atinge îrntr1unge plînge A3:4":d'u
conduce" încínge smulge a4:4:B:O:D:E:F
convinge înfige stinge
curge învinge f Btrînge V. Ar:d-A'a:A'o .. plàcea
duce* linge snge ar:ar:14):(A5):(E) tàcea
frige zicel 23 (Àn):(Au):B:(E) zó"ceù
C:D:F
Obseraa{i,e.Parantezele: (A4), (Au), (E) au în vedere ezitàrile tle
pl,a,cenl;a pi,d,cea,a place.
l,ipul ptl,d,cem,
vI. ar:ag:4:a'a:a'u cà,dea
A2 scàd.ea
xvllr. a,:An:dr-Au-B- mirosi a4:45:B:E
: C :D :E :F socoti , 2
O:D:F
A2
A':A":d'u vII. Ar:au:$-p coase
a2
XIX. Ar:Ao slobozi A 3:A+: A': 4', 3: 4', 6: E
Llr:An:Au:B:O:Di:E:F O:D
A3:A'B:A'. ,
vIIl. Ar:Ae:C:D:r' cunoaqte
XX. Ar:As:Ao ieqi Az:B
i Az:A+:A;:B:C:D:E:F A r: An : A s : D
A'e:A'o A'g : A'o
IX. Ar:Au:F alege r'ì
3. Verbe cu po'trw al,omorfe ale morfemului' radical'
A2:43:A+:A'--B:E culege
I. Ar:4":Ar:B:C:D:E:Il apasa A'e:A'u d.rege
A2 lepi,cta o:D în,telege
Aa:Ao toca l^,
merge
A's:A'u YATSA
- ];
$terge
II. Ar:As:A cà,pàta X. Ar:4:A'e:A'o na,Dte'
A2 scàpàta i', pa$te
A2:Ar:[o:As:E
a ":a r:B :o :D :E :F B
A's : A'o ,'t 2
C: D: F
'j i
IIr. A1 purta X I. A r: l\ 6: A'8- 4. '6- C- D vinde
a2 t, A2
Ag:Au-'A"a-A'o A s : Al : Ai- B: E
' A 4:A5 = -B -C :D :E:F i1
F
 IIORFOLOG]E STRUCTURAI,/TA LIMBII ROMANE
2,17

XII. A,:A3-Aa-Au-Au:A', ramrne IIf. Ar:As:4-Au-Au- rade

:.{,u _B:E:F -A ' B - A'6- E
a2 A2
Cr:Cz:Ca:Cs B
Cs:Cu:P C,:Cr:Qo:g-
4. Verbe c'u'dmci nlam,rtrfeale morfemul,ui, rad'icnl' Ct:$u:P
I. A1 ruga r.1
A2 4.4.3.5. Exarninarea r-erbelor care prezintà mai multe alo-
Aa:Ao morfe ale radicalul-rri sutr aspectul repartizàrii în cadrul paradigmei
Ac:As:B:O=D-D-F irnpune anumite observa.tii :
A'e : A'o
il. Ar:Au Yedea
A2
A3:A4:4:B :E
A'a : A'u
O:D:F
IIL A':Au:['s:A'6 face
A" : As:Ar::\-:6
B
O:D:F j
G
IY. Ar:Ao-B roade
Ar:F scoate
A;:A4:A5 -A'B -A'6 -E
CL:Oz:Cr:Cb:D
Cr:Cu
l. Verbe c'il, €aseal,omorfe al'e morfemulwi rad'ical'
r. A, : Au:p coace
A2:B întoarce
Aa:À4:45:E stoarce
A's:A'o toaxce
O1:Or:fln:Cs:D
Oe:Co (51 În ceea ce privegte verbele cup inse în ctiferite categorii
trX. Ar:Ao .-A'a--A'o iìtrage qi tipuri constatàm:
Az:Aa:Aa:Àa:E sBtìr'tie
B trage
Cr:Cz-Cr-Cr
C':Q u:P
F
 2il9
24È MORFOLOGTESTRUCTURALA A LlMBrr ROMANE

2) Din aceastà constatare rezultà cà cele mai puline varialii

ale morfemului rad.ical înregistreazà' verbele în -î: nu apar d.ecît in

cursul paradigmei, constatàm ;

(1) În cele mai multe cazuri, un anumit alomorf este ocurent
în mai multe forme ale paradigmei. radicaluJui.
(2) Situalia în care un anumit alomorf este caracteristic unei Verbe cw aaria!'ii' abera'n'teale rad'ical'ului'
singule
- forme este destuf de rarà.
De cele mai multe ori acest alomorf specific este ocurent în

VIII, lX i 4 I, II; 5 I.
În cazul a trei tipuri, 3 XI r 5 II qi 5 III, apare un alomorf rialiilor rad.icalului distingem :
radical;
specific formei tr'. (a) Yerb ul a mîlnca,.-cutrei alomorfe ale morfemului
În paratligma unui singur \.erb, a face (4III), apare un alo- :
tttd,ttî'mc A1:Ae:Aa
morf specific în forma G (imperativ pers. a If-a sing.). mdnî,)tí\-: Ar:['g:A'o
Tfn alomorf specific imperfectului (B), celor qase forme, înre' mî,,2c-: Ai:Au:B-C:D-E:F
gistreazà tipurile : 3 X; 4 III gi 5 II' III.

42 Asemenea cazuri le notàrn cu*o

a 3 C f . n o ta p r e ce d e n tà . la md'mînc, Pentru cà, :
 250 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMÀNE

- am plecat de obicei de la radicalul -lloúd. Yerbtl a ore

cuprins în Ar, imperfect, serii carl
- ?p calificat qi în alte situafii ca omisiwne Iiberà, Pentru cei r
drîerenla de.lungime a dir-erselor sec.r-enfe màne actuale - sr
care reprezintà radicalul [cf., de exem_ ralà qi unicà . areú'
plu, rd.mîn-| rdma-se, rdmî -i,'etó.\. Suprapunerea ìmPt
(b) Verbete a da ,1i a sta, cu patru alomorfe ale rnorfemului ,""r*fà, serie etim^ologicà': t:roiam, aroia'i etc' Aceste
radical : forme de imperfectf cunoscute înainte numai în
da-, sta- : Ar:Ar:11. aspectul famiÎiar al' limbii vorbite-, se ràspînd'esc
il-, st- : Ar:An:A^:(B) :D:E :F în'perioada actualà, tot mai mult, întîlnindu-se
ddd,-,slitt-: C:(B)- frecvent în limba literarà, atît în aspectul oral, cît
dea, stea: A'r-A'u qi în cel scris'
Xol1l. Yglbele da gi a_sfa prezintà la imperfect ' Yerbel e a da, a sta, a bea qt ú area,prezintà unele analogii -;
^a
dou!,,serli,de forme in_ raport ae varialié mai acòeniuate în cantl'u,ltimelor douà verbe - în varialia radi-
liberà pentru cei mafiaralele,
mutli vorbitoìi : sÀria etimo_ Aceste analogii-a nu sînt
însà de naturà sà permità cuprinderea
lgSicà, - 4o*, stam etc. _ qi seria rel,attiità din ex_ ""rrrr"i.
într-o regulà,
- -- -vatìaliile unicà, diferitelor varialii'
linderea- la imperfect a radicalului de perfect, net prezentate de radicalul acestor r-erbe consta* în :
prete"ratà,de limba,.literarà, de azi: dddeàm, stdteam oriisiunea sutr aócent a unor elemente 'rocalice. mai multe qi diferite
etc. In urma ereà,rii aeestei a doua serii. s_a ajuns, i" i, ,fomorf la' altul, omisiunea unui grup.vocalà * consoanó
în paradìgma acestor verbe, la un raOlcal (à'*Aiirl"" qi tepeta"ea blementelor consonantice care constituie
rad.icalul (red'uplicare)
tuturor formelor de trecut. "o_oí ì."t", i"ifia]ta a'secven{ei fonice reprezentîncl
(c) Yerbul a bea, cu patru alomorfe à-a"r-" sd. pte au un caracter insolit, deoarece nici una din aceste
are morfemului radical :
bea: Ar:f,,-A,:A,r:L,u de varialie a radicalului nu se-Ìnregistreazúîn paradìgma
ornisiunea
be- : Ar: (B)44 .éio"trtt" verbe : red.uplicarea este complet
-"ààfitllì ^cu nècun_oscutà,, (cft
unui element vccalià'priveqte formele radical neaccentuat
b- : .{r:d-:(B) :F:E decìt o singuri
bd,-: C:D l.+.2.i.1, iar omisiuoet' cotrsonanticà nu afecteazà
consoanà (cf' {'4.-1:1')'.
(d) Yertrul & orea, cu patru, eventual cinci, """""î;;àJié$i nu un grup vocalà *
consoanà,
alomorfe ale mor_ incluclerealor în sistemul obiqnuit clevarialie
femului radical: """Eitii,
i"gT""i, Aésctie"ea.'De altfel, unele di' aceste ver'be reprezintà,,
arecc-| A.:Ae:A'r:A,u .o- iom ved.ea,o categorie aparîe qi sub aspectul.flectivelorr ceea-ce
""
Dre-: Az:(8,)45 i"rtitiO inàl à'Aatl, p'tu*u".,i lor intr-o zonà perifericà, a sistem'lui
ar- : An:f,s=(B)2:6 -D:E-F verbal.
-
rsor-: Au (e) verbul a aaea realizeazó"morfemul raclical în patru alo-
aro- : (8)46 morfe, prezentîncl varialii qi mai deosebite :
&-:Ar :As:Àu
úr- i As'
a,'0- : a4 : Ar:B:C--D--E:I'
aib- : A.l,:A;
Yarialiite radicalului afecteazta^lu-ngimea secrenlelcl Lgli::
care reprezintà radioalut qi ar putea fi d.eci prezenbate ca oilìrsrunn
 2ic2 MORIOLOGIIÌ STRIIC'IUI{ALA A LIÌvIBII ROMÀNE VERB 253

din urmà,, Ju-seò,fa

de a evita un radicr
' urma unor influenl
'l
Dintre aceste radicale apar
xi (4): (5), (6), (7) qi (8), ceea ce
vrr,rialiepar{ialà, inlre ele' Ca atat
sc red.uc la lrei din oPt :
diferite de cele înregistrate la alternanlele obi,snuitea?.
lll fsînt.l
Verbe cu rad,icat, total, aaríabil, irÎr {liesf-1,fieEr-1,Iier-]]
i ntl i ft- 1,;tu- 1,Lr i - 1,l fos - l )
.+.!.'r._ Categoria verbelor care prezintà o paradigmà supletivà
este în limba romà,nà,foarte pulin numeroasà : în lista de la care am
pornit nu apar. decît clouà verbe de acest îeI: a fi, qí a lua gi e de
presupus cà oricît am îmbogà,li lista de,verbe examinate nu am putea
rnàri numàrul verbelor cu forme supletive.
(a) Yerbul a fi prezintà, în cursul paradigmei urmà,toarele
aspecte ale radicalului
(t) sînt- : Ar:An:A;:Ao
(2) e;t- A2
(3) est- a3 ,r€zrotà,mul! mal pnlin, numeroase
(4) er- B
(5) /18: (c)
(6) /os- D (l) i'a': A, :Aa :Ao -A" =A'o ."
(I)fi,-: A , : E :F:G (2\ ie- : A,
:) )rr
(8) lw- (c)*. izilu:A':A;:B:C:D:E':F'
comun 'i-'
Itrofui.Formele de perfect simplu cuprinzînd. radicalul Secven{,ele(l) qi (3) prez.intà1un element ini{ial în para-
/- qi cele în care apa e /a,- sînt în rapolt de varialie òré*'."d úrii"t it ale.-.Yaria\in ale apare '5i
,,oo.oi.ìt d.i-
liberà. CeIe din prima serie reprezintà formele ori- rr""be _ì i""pi, in-conailii.fonetice
"_oi" qi morfologice
,ù;;;;i;""-
-'
ginare, etimologice, qi par a fi folosite cle preferin!à i;;tt"- qi a fost menfionatà sub I 1 (b)'
în graiul oltenesc, pe cînd ceie din seria a doua sînt Putemconsideradecisecvenlele(1)gi(2).c-arezult,înd.dintr.o
preferate în aspectul scris al limbii literareso.Acestea uu"i*ti"-purfialà, u l*ai."f"f"i, numà,ru1'rídicalelor supletive redu-
cîndulse astfel la d,ouà :
(I) [tia,-],tie-,] ì " , .
.'
, ri (II),,[u-]. . ' .: ' )
mic al
se deosebeqtetle a /i' 19 nurnai pri4 numàrul mai
','.A..l,rro
serealized.zriradlcq,lu|, ttar gi prin cùîa.c'
ae cf. n"co"ot"tà, fonice p;il'*il -se manifestó
l u s ei, lr tse r st;lu se se m , fizse ;Í e tc., care obl i gà l a degaj area unui radl car fu-.
5 c P e n t r u a sp e ctu l o r a l à l lim b ii lite r a r c, ca gi pentm [àr"r*Àiììùi$"iti Àii nùi; i variafiei' care
ti ml à vorfi tà tami l i arà di n "i"rir, "t
c c l e n r a i m u l t e r e g iu n ia lc!à r ii' p e r fe ctu lsim p Ìu fa ce p artedi nforul ul gramatícal pasi o. între radicatele în raport d'e varta!'te parTlala'
 255
MORFOLOGIE STRUCIURALÀ A LIIT4BII ROMÀNE

Verbe cu radi,cal i,naariabil

4.4.6. Examinarea listei de verbe supuse cercetàrii a"ratà" cà,
pentr_u o Qun_àparte din aceste verbe anaiiza diferitelor forme ale
49,-radig-mei^_ duce la des.coperirea unui radical invariabil, r*òriri
diferitelor flective variabile.
Yerbele cara,e,terizate printr-un radical constant prezintàunele
particularità,,ti morf.ologice sau fonetice care permit gùparea lor în
mai multe categorii.
 N4ORI.OLOGIESTRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE
VI]RB 257

VERBE NEREGULATE
4.5.2. În descrierea anterioarà,au fost consid.erateca prezentînd-
prr,radigme aberante d.ouà categorii d.e verbe :
. ,.,_1:5:0, Dis.cufia din ca_pilolelepreced.enteprivind diversele mo-
,da1ità,!i de clasificare a verbelor a ar,'ut în vedeie numai o parte din
cele 450 de veirbe examinàte.
am fà,cut abstraclie în aceste capitore de un grup, destul de pulin
numeros, d.e verbe c:ì,racterizate prin anumite lariícuhritàli màr-
fologice insolite, mai mult saì mai pulin siecifice, în virtutea
"càrora am considerat aceste verbe ca pfezéntîn^d paradigme a b e-
Aspectul insolit al varialiei radicalului priveqte cleci fie t'o-
r a n t e sulr un aspect sau altul.
il'icalu,L,fie afi'nele prin care se realizeazà,parad.igma.
_ r Aceste verbe le putem considera meregulate(opunîndu-le astfel 4.5.3.0. Din categoria verbelor ale cà,ror paradigme sînt rea-
clasei verbelor regul,atT).
lizate de flectivele dil seriile (31-38) considerate aberante fac
_ verbelor in regul,ate,1i neregulate_ categorii lrarte : a l,wa(3I), a da,y a sta (3.2),a bea (33), & Dreú(34), a aaeu
^4.5.1..Grupa,rea
'derivîncl eviclent din conceptele de règutd,qi'ercepli,e,inerente struc- (;ti,;, a fri (36), a fi (37) Si a preda (38).
turii gramaticale Di c_aatare grama,ticii - o întîtnim în gramatica
"qricà,reilimbi, cu conrtilia ca, în limba respectivà, veibul ie ,iUX o,
cît de rud.imentarà, flexiune.
De olricei cele d.ouà cateEor
o prealabilà,definire a termenilor;
prin slabilirea regulilor de formar
prin d.escrierea,mai mult sau m:
4.5.3.1. Seriite aberante 31 -38 se caracterizeazà' prirr pre-
melor verbale, iar verbele neregul
ventare, clîndu-se,în toatà, extind.erea,paradigmele lor. zen{a urmà,toarelor omonimii qi afixe :
SeriaSl: alua
acest mod de prezentare a celor d.ouà,clase d.e verbe a fost Sufi're: A:B:O:D':E : [-uó-]
"adoptat qí de Gramat,ical,imbòi ror, Des'tnenle: Ar:Ao : [-q]
în care verbele regulate sînt discr A3:A'B:lyti -fr
1,t'emelor flexionaiet'52, iar verbr Seria 32 : a cla qi o súo
opozilie ca fiincl ,lacelea la care te
Sufine: A:D':E: l-ó l
date sau la care unele'timpuri prit " B: l - eó- l
b.lite,,53.
C : l - ú- l
: Ar:Au : [-q ]
Desi,nenle
E t C f . e d i t i a I si a lt- a . A'e:A'a -fr
scria 33 : a bea "
Bufine: B:E , [-gó.J
O:D': l-ú]
A: [-é-0-]
54 V erbel e apr el uaqi arel uas întderi v ateal el ui al u.Igi s eÎnc adreaz àìnac el agi
tip
tip paradigmatic. Nu Întocleauna însà clerivatul 9i Yerbul de bazà aparlin aceluiagi
fl cxi onar (cf. de cx. a da ;i a preda)'

rl 7 - c 42{
2ó8 TIORFOLOGIESTRUCìTUI?.ALA
A LIMBII ROMANE VERB 259

Desíneu;{e:
Ar:au : [-U]
Ar:A'r:4'u i -fr
Seria 34 'a*fgú

S ufi,ne:B :E : [-9 ó -]
C:D,r: [_ ú _ ]
A : [-e-l- ]
A'e - A'ui -D
Desi,netrtel
Seria 35 úaeú
Bufi,re :

l-àl
Seria 36 a gti
Bufi,re z

t-iel
Seria 37 &Íó
S u fi re : A : [-é -0 - ]
A ':B : -fr
B : i -ó -l
C: [-ú-] sau [-se-]
l)' : -fr
: A, : Le: -fr
Des'ínenle
1 - 4, . r
- 3- * a 3 - n ^, o ' L -^lc l
Seria 38 a Pr eda
Swfi,re: A:B:O:D':E : [-ó-]
Desi'nenle: At:Ao : [-g]
A'a : A'u: -D

Urmeazà, apoi seriile 33) 34, 35 qi 36.

Primele trei prezintà sufixele conjugàrii a YIf-a, dar se deo-
sebesc de aceasta prin desinenle : seria 33 prezintà, omonimia desi- --=+l++++-
: '.
nenlialà, generalà, p€ntru verbele de conjugareà aJ VII-a,,Ar:Au, ts 91. 124',!r. 2881, definilia mai sus citatà a verbè16r heregulate.
 MORFOLOGIE STI{UCTURALÀ A LII\IBII ROMÀNE

4.5.4. Nu sînt perfect echivalente nici ,,neregularitàlile" care care, în ce priveqte afixele, se caracterizeazà,nlmai prin prezen!-a
aîecleazà, pa,radigma sulr aspectul radicalului. unor desinen^lenéaqteptate, sufixele d.iferitelor forme verbale fiind,
Pare evident cà, varia!ía prin supletivism a rad"icalului (cf. toate,^ cele ale conjugàrii I.
a fi, a Lua) reprezintà o ,,neregularitate'( mai profundà, decît va- 'între
aceste doùà, extreme se egaloneazà celelalte verlre ne-
rialiile aberante, care se realizeazú conservîndu-se o parte constantà, regulate : u lua, ca, e se deosebeqtede a pred,a numai prin caracterul
a rad.icalului, red.usà,uneori, la un singur element fonic (cf. a ila, a sulletio ai varialiei raclicalului, a bea, o, Drea)a da, a sfa qi a' aaea'
sta, a bea, a Dreq,)a aaea).
De asemenea diferà, ca importan!à ,,neregularitateat' repre-
zentatà, printr-o varialie aberantà d.e tipul celei înregistrate în para- CI,ASIFICAREA ÎN CLASE PARADIG]T'IATICE
digma verbului a mîmcaqi cele care apar în paradigmele verbelor a da, A VERBELOR ROMÀNESTI
a, st&) a bea, 0' Dreút qi ú a,Deu'.
4.5.5. Oum se poate observa din enumerarea verbelor în para-
4.6.0. Flexiunea verbalà, romà,neascà,se caractetizeazú, cum
d.igma cà,rora se manifestà, cele 2 tipuri de neregularità{i' în multe
a reiersit clin aceastà, descriere, prin valialia a,ccentului în caclrul
càzrtri, aceleaqiverbe se caracterizeazà,prinparticularità,fi neaqteptate
flexiuriii (cf. 4.1.), prin .rarialia foarte complexà, q,radica^lului verbal
atît în ce priveqte radicalul, cît qi ìn ce prive,ste flectivele. urmare o
a:?.'):.C.-a
(cf,.4.2.,s1
4.5.5.1. Putem distinge d.eci de la început trei categorii de ^tle anirrniteserii deflective
fuf. a.a.) $iprin
clasificaré ansamblu trelruie sà reuneascà, clasificà,rile stabilite
verlre neregulate:
(1) Yerbe caracterizate prin aaria[ii insolite al,e railicalul'ui,, avînd. în ved.ere diversele elemente variabile, prin stabilirea echiva-
lenlelor dintre ele.
dar aparlinînd clar unei anumite conjugà,ri prin flectivele realizate
în paradigmà, (de exemplu, a rnînca56).
(2) Yerbe neregulate numai sub aspectul flectiaelor' (de ex.
a 'gti).
(3) Verbe neregulate atit swb aspectul raria!iilor rad,iealului,
cìt gi dlm pumctwl d,enedereal fleatiaelor prin care se realizeazà"para-
d.iqma.
-
Categoria a treia este în iimba romà,nà,categoria cea mai nume- flectivelor, deci am înglobat prezenla sau lipsa accentului în structura
roàsà,, cuprinzînd., avînd. în ved.ere lista examinatà,, verbele : a ltta, flectivelor.
a d,ar'a st6,,a bea, a treú) ú ú1)e&)o, fi qi a pred"a.
Aceste verbe realizeazà'd-iversegrade de neregularitate. CeI mai
neregulat este fà,rà, îndoialà, verbul a fi', caracterizat sub aspectul
rad.icalului prin 8 alomorfe'realizate prin supletivism qi prin varialii
aberante, iar sub aspectul flectivelor, prin prezenla unor afixe spe-
cifice unor serii de afixe foarte diferite. Din compara,reacelor d-ouàclasificàrirezultà' :
Cel mai pulin neregulat este verbul a preda al cà,rui rad.ical se - Clasa I cuprinde conjugàrile I, a III-a, a IY-a, a V-a ;i
realizeazà, în numai trei alomorfe rezultate d.in varialii aberante gi a VII-a ;
56 În aceastà categorie ar putea fi incadraL si verbul a usca, al càrui radical se - Clasa a II-a cuprinde conjugàrile a lf-a qi a VI-a ;
realizeazà. tot în 3 alomorfc, cleterminate rle alternanla curentir c/i ;i de alternan{a cu - Clasa a III-a coincide cu conjugareaa VIII-a;
t ot u l i z o l a t à u / 0 . De o se b ir e a d in lr e a u sca g i a m în ca pri veqte nurnai cal i tatea segmentuÌui
6misibil din radical : în paradigma lui a mînca acest segmenl este reprezentat prin grupul
- Clasa a IY-a acoperà,conjugàrile a IX-a qi a X-a.
-ri n - ( v o c a l à f c o nso a n à ) , p e cin cl in p a r a d ig m a lu i a usca, acest segment se reduce (ca Cele mai cuprinzà,toare - atît sub raport numeric, cît qi din
n cazul multor alternante) la un singur eltrmcnt fonic - vocaìa a. punctul de vedere al 'i'arietà'lii - sînt clasele I qi a II-a.
 À,{ORFOLOGIESTRUCTURALÀ A LIMBIi ROMANE VERB
262

4.6.2. MuIt mai dificilà este stabilirea unei echivalen,te între

conjugàri ,si clasele cle r.erbe caracterizate prin cliferitele tipuri de
varialie a radicalului.
Dificultatea derivà, d.in marea complexitate a fenomenului
varialiei radicalului în limba rom6,nà : varialia se realizeazà, prin
manifestarea în ca'drul radicalului a peste 25 de alternanle (înregis-
trate în 4"4.7.I.,si 4.4.2.1.),al cà,rornumà,r se dubleazà aproape dacó
avem în ved.erenu numai calitatea memlrrilor d.iverseloralternante,
ci qi repartilia lor în cadrul paradigmei diferitelor verlre(cf. 4.4.1.1.5.
qí 4.4.2.7.), iar manifestarea acestor alternan.te qi repartilia ter-
menilor lor d.epind.de condilii fonetice si morfologice, uneori lexicale,
foarte complexe (cf. 4.4.1;1.2. -+.+.1.1.ó qi 4.4.2.6-+.+.2.8.).
Mai mult d.ecît atît, raclicalul aceluiaqi verb poate fi afectat
cle d.ouà,sau chiar trei alternanle concomitente, ceea ce are ca urmare
realizarea raclicalului în úrei, pal,ru2 cinci gi chiar qase alomorfe.
4.6.2.1. Avînd în ved"ere numàrul alomorfelor radicaluiui qi
repartilia lor în cad.rul paradigmei ajungem (plecînd de la lista de
verbe examinatà, qi fàcînd abstraclie de verbele cu varialie aberantà,
sau supletivà,a rad.icalului - cî. 4.4.4. ,si a.a.5.) la 6 clase qi peste etc.).
cincizeci de subclased"everbe (cf.4.4.3.4.si 4.4.6) : o clasà,(sau sub- - ù ."n"hsa 2 XV, verbul a bate d-e conjugarea a YtrII-a
clasà) înglobeazà,ad.eseoriverbe apar.tinîncl mai multor conjugà,ri, - în suJrclasa2 XVÍ, verbe de conjugarea a YIII-a (a trrcce
tot aqa cum, d.eregulà, generalà,,vertrele aceleiaqi conjugàri se repar- etc.).
tizeazà, într-un numà,r mai mare sau mai mic de clase .si subclase. - în subclasa 2 XVII' verbe de conjugarea a IX-a (a d'uce
Examinînd. r-erbele cr rad,ical, aariabil, constatà,rn cà, se în- etc.) qi a X-a (a frige etc.)
cadreazà,: - i" *îú.hsa 2 XYIIÍ, verbe de conjugarea a V-a (a mi'rosi
- în suliclasa 1 I5z, verbe de conjugarea I (a acorda, a ujuta
etc.), d.e conjugarea a Y-a (a înaîrti,) qi a YIII-a (a obline)
- în subclasa 1 II, verbe cle conjugarea I (a alungu etc.)
- în subclasa 1 III, verbe de conjugarea I (a ageza etc.)
- în subclasa 1 IV, verbe de conjugarea I (o scd'pa etc.), d.e
conjugarea a Y-a (a sd,ri etc.) qi d.e conjugarea a YIf-a (o
î,ncd,peaetc.)
- în subclasa 1 Y, verbe de conjugarea a YIII-a (a a;terne
etc.) qi a V-a (a pi'erù etc.)
- în subclasa 1 YI, verbe de conjugarea a IX-a (a pwne etc.)
- în subclasa 1 YII, verlre d.econjugarea a V-a (a d'ormi'ebc.)
- în subclasa 1 VIII, verlre de conjugarea a III-a (a coborî
etc.) gi de conjugarea I (a agd'la etc.)
- în subclasa 1 fX, ver'lrul a fwgi de conjugarea a Y-a

5 7 P e n L l u d i v e r scle cla se si su b cla se a se ve d éa 4.4.3 4. si 4.4.5.

261 MOR}'OLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE

- în subclasa 4 If, verbul a aed,eade coniuEarea a yII_a se repa'rtizeazà'în 12 subgrupe

- \-elhele eoniusà,rii a VIII-a
- în subclasa 4 fII, verbul a face de conjireàrea a yflf-a (l r. v i 2 x, xtY, "xv. xvr; 3 vrr; vrrr, x, xr; 4 lrl qi
- în subclasa 4 IY, verbele a roade ,1i a scoatéd,e conjugarea
a IX-a
- în subclasa 5 I, verbe de conjugarea a IX-a (a toarce etc.j
qi a X-a (a coace etc.)
- în subclasa 5 If, verlre de conjugarea a IX-a (a trage etr-.)
- în subclasa 5 III, verbul a rad,é de conjugarìea a" IX-a.

d.intre care multe se reduc la un singrrr verb sau la ul numàr foarte

limitat de verhe.
or, o clasifica,recle acest fel devine în rnare màsurà echivalentà,
cu 0 enrrrnera,re$t, încetind. de a mai avea calacter generalizator qi
îqi piertne utilitatea practicà,.
organizator,'clasificare
riab_il conjugà_rilea fll-a,. a V-a, cf. qi 1681,iar conjugàrile a \rllf-a,o - La cam tot atît de complicatà, qi de neeconomicà'
o
a trx-a qi a x-a nu cuprind. decît cîte un-sing*r nénù cu radical in-
'sariabil : a umple, a scrie qi a rupe.
Destul d.enumeroase sînt verbele de conjugarea f qi a IV-ass cu
radical invariabil.
verbele de conjugarea a rr-a ,si a vr-a, d.eci r-erbele cu sufix
de _prezent realizat pozitiv în toate formele,'a:u toate radical inva-
riabil.
4.6.2.2. Rezultà,deci cà :
- verbele conjugàrii r se repartizeazà avînd în vedere varia-tiile
radicalului în 17 subgr_Epe (1-I, II, IIf, IV, yIII; 2I, II,IfI,'IV,
Y2 VI, V_l_I;-3-f, fI..III; 4 I qi verbe'cu radical ínvarîabii).
- \rerbele conjugàrii a rr-a se incadreazú toate în clasa ver-
belor cu radical invariabil. la rad.ical.
- Yerbele conjugàrii a rrr-a se încadreazú taate în s'bclasa, 4.6.3.1. Aceste indica,tii se pot introd.uce în mai multe moduri :
1 VIII. (a) Prin enumerarea- alomorfelor inclicînd-u-serepartilia fie-
cà,ruia.Aceastà,modalitate, cea mai simplà si mai directà, ate dezanan-
tajul de a fi neeconomicà,deoarecepresupune o mare cheltuialà, cle

- Verbeie conjugtii a YfI-a se repartizeazà, in T subgrupe

(1 IY; 2 YIII, IX; 3 IY, V, yI; a II).-

58 Înlista no a str à ( cî. An e r ct iJ) , n u m a i a acoperígi c suferi au racl i cal vari abi l .
'266 MORFOLOGIE S'IRUCTURALA A LIIVIBII ROMANE 267

în care sînt evitate echivocurile posibile în situaliite cînd mai multe
a,lternanle, v-ocalicer.cle exemplu (cf. a cdXtd,ta,a scd,rtrud,maetc.),
"aîecteazà,acelaqi radical.
(b) - termenul A apate în formele -Ar, $r, Ar-, Au, Br E-r-1ar
termenul c în toate celelàlte dacà verbul e d.e conjugarea a YII-a
r(cleex. : a facoe)sau a Yflf-a (cleexemplu : a pld'coe.a)'
'(2) -
c (ó)rl cór'espu'zînd" alteinan-fei clè1fr, ca^o singurà realizare:
' '
termónul ó se realizeazà,în formele A, Ar, A*, Ao, B, E, tel-
menul fr în C si D, iar termenul c în celelalte' Alternant'a se
manifestà, numai îl parad.igma verbelor d-econjugàrea à IX-a ;

4.6.3.+. Din descrierea varialiilor radicalului (cf. cap. 4.4., în

special.-4.4.L7.5 qi 4.4.1.2.6.) rezuJtà - clacà facem absiraclie' cLe
varialiile aberante qi supletive - urmàtoarele tipuri de varialii ale
rad.icalului :
(1) (ó)o - (corespuazîntL alternanlei clé) cu clouà tipuri de rea-
-c.
Iizare:
*-'
(a)_-termenul è rcaltzat în formele 1-r, L'r,u, termenul cîn realizare:
.toate celelaite, aturcr
cînd nfectcazà,tn verb de cónjugarea I (cte (a)cuaceeaqirepartiliea_termenilorCalaf'cîndatecteazù
"ex. : lt a,pucoct) verbeie'de conjugàrea I (a'acordna,de exemplu)'
 269
268 I\ÍO]IF'OLOGIES]RTJCTURALÀ A LII\4BII ROMÀNE

(18) mo- (corespunzind. alternan\eí nlÙ), cu douà tipuri cle rea'

_ lt l_ cu ac,eeaqirepartilie a termenilor ca la fo cînd. afecteazà,
verbelg de conjugareaa Y-a (de exemplt: a auzni)."
'singurà,
(10) d (z), - {corespunzînd alternanlel dlz), cu ò realizare:,
term.enul z. atpàre_în formela Az, C, D, F, d în celelalte; se
manifestà,-înparadig_maverbelor de conjugaiea a yff-a (a;ed,rea,
de exemplu) qi a VIII-a (de exemplu : a-cred,re).
(11) d (z), - {coresptmzînd.alternanlei d,lz), cu o singurà, realizare:
termenul a serealizeazà, în A, qi F, d în toaté celelalte; se de ex.).
manifestà în paradigma unor verbe cle eonjugareal à yIÍI-a (19) b0 - (corespunzînd alternanlei.blV\,.cJl o- singurà realizare:
' ' tàrmenul g^apare în C gi D, b în celelalte forme; se manifestà,
(a pi,erd,"e,de exemplu).
(72) ! (z), - (corespunzînd alternanlei itlz|fr), cu o singurà, rea- în parad.igmd verbului'a fi,erbe de conjugarea a X-a (deci a
Iizare: termenul z àpa,reîn A, $i F, fl in C qi D, d" în cele- fòerboe).
lalte forme I se manifestà
-în
pàràaigma verloelor de conjugarea abseraalie. Termenul al treilea al alternan-telor_cu trei ter-
a fX-a (de exemplt, a ard"e). meni nu apare niciodatà în forma d.e infinitiv, de aceea nu
(13) s(p)o -(corespunzînd alternanlei s/g), cu o singurà,realizare:, l-am men-tionat în sirnbolul alternanlelor.
termenul ,s apare în A, s în celelalte forrne; sé manifestà în (20) e (a)o - (corespunzînd alternan!,ei éld'), cu trei tipuri d'e rea-
p{{adigma verbelor de conjugarea f @ td,soa,de exemplu),
aY-a (a m,iroso,i,de exemplu), sal a YIII-a (a coà,soe, Ae exem-ptu).
(14) s (p)r - (corespunzînd"alternanlei s/p), cu o singurà, realizare z
termenul f .apare in A' An, A' B, C, D, E, F,-s în celelalte;
se manifestà în _paradigrna veibelor cle conjuga ea a V-a (a
,iepr'i, de exemplu).
(15) sof - (corespunzînd. alternanlei sú/sú),cu o singurà, realizare:
-t_ermenu-lsú apare în A, I se manifestà, în paradigma verbelor
de conjugarea I (a mani,fesota,de exempiq.
(16) (p)ca5e - (corespunzînclalternanlei ,sc/fr),cu o singurútealizare:
termenul pf apare în A, qi A's,u i se manifestà în paradigma rrer-
belor d.e conjugarea I (a mi,g\q de exemplu).
(17) (.s)930, (p)t, _(corespunzînd alternanlei sc/pf) cu douà, realizàri z exemplu).
tipuri d'e
(a)^termenul sú apare în A, .i A'r, u, ,scîl celelalte forme cînd. t22) d(e)l- (corespunzîncl alternanlei dle), cu douà'
"óonjugarea tealizare:
se manifestà, în paradigma verbelor dó I (a cd,sc"a,d,e
exemplu). (a) termenul e apare în-A* A'r,u, cY'în toate celelalte cînd SE
(b). termenul gú apare în A, Ar, An, A' B, E, sc în celelalte manifesîà în paradigma verbelor de conjugarea I (a apd'ora' d.e
-
forme cînd- se manifestà, în paraaig:ina -verbelor de conjugarea, à exemplu).
D, F, d în
VIII-a (a cre;t"e, de exemplu).- lb; t""-"oul e în Ar, Ar, An, Au, -A'r,u, B-, $, Qr
celehlìeforme cînd. se manifesià înparldigma verbelor de conjugarea
5s Includem în simbol cifra
3 pentru a evita confuzia cu c6r reprezetltînd alter- a IY-a (a acoperri. cle exemPlu).
^alternanlei
nanla c/i gi cu c, gi cr.
1'zS1a(òr-("ó"esponrînc1 dlélú)i cu douà tipuri d'e
bu Putem utiliza tot cifra
B, ca în simborul precedent, deoarece arternanla lui s
cu p în carlrul grupului sc este totdeauna asociatà èu variatia c/f. tealizare:.
 MORFOLOGIE S'I'RIJCTURALÀA LIMB]I ROMANE
'Jî
(a) termenul é se realizeazà,în Ar, LL, u, termenul d în A", Au,
d în celelalte forme cînd. se manifestà, în paradigma unor verbe
de conjugarea I (a spdola, de exemplu).
(b) termenul é se realizeazà,în Ar, A' An, A' B, E, d în A'u,u,
d în celelalte forme cîncl se manifestà, în paradigma verbului a uadeer,
(c-[ecia tseodea,d.eexemplu) de conjugàre^ à)YIf-a.
(24) î (i)o - (corespunzînd alternan[ei îli), cu o singurà, realizare :
termenul 'i apare în Ar, Ar, Ar., Au, B, E, î în ceielalte forme I
se manifestà în paradigma verbului a a,imde(clecia ai,ond,e) d,e
conjugarea a YIII-a.
(25) e", (e" a) -, (corespunzîncl alternanlei életi), cu douà, tipuri
de realizare :
(a) termenu). etí apare în Ar, Au, é în celelalte forme cînd. se
manifestà, în paracligma verbelor de conjugarea I (a agerza,ùe
exemplu).
(b) termentl edLapare în -4.'r,u, é (sau e) în toate celelalte cînd
se manifestà, în paradigma verbelor cle conjugarea, a) YIII-a (a
aste"r,tue,de exemplu) qi a IX-a (a d,rerge,de exemplu).
(26) oo @o a) - corespunzînclalternanlei ólod,), cu trei tipuri de
realizare :
(a) termenvl ad apare în -4.r,An qi A'r,u, d (sau o) în celelalte
forme cîncl. se manifestà în paradigma r-erbelor de conjugarea I
(a înoota,de exemplu) ryid.econjugarea a III-a (a coboorî,, d.eexemplu).
(b) termenul oa apare în A, qi L'r,u, ó (sau o) în celelalte forme
cînd se manifestà, în paradigma verbelol cle conjugarea a Y-a (a
adoormi,, cle exemplu).
(c) termenù oti apare in A' An, A' A'r,e Di E, d (sau o) în
ceielalte forme cînd se manifestà în paradigma verbelor de conju-
garea a VIIf-a (a cuttooaste, de exemplu), a IX-a (a întooarae,d.eexem-
plu) qi a X-a (a cooace,, d.eexemplu).
(27) uo - (corespunzîncl alternanlei olodlu), cu clouà, tipuri de
realizare :
(a) terrnenui d apare în A, qi A,r, oti în Ar, Au qiA'r,u, uîncele-
lalte forme cînd. se manifestà, în paradigma verbelor d.e conjugarea f
(a puorta, cle exemplu) qi a VII-a (a Ttuotea,de exemplu).
(b) termenuJ d apare în A, qi Ar,,ori in A, $i A'r,u, a în celelalte
forme cîncl se manifestà, în paradigma'r'erbelol cle conjugarea a V-a
(a nturrò, de exemplu).
(26) a (d), - (corespunzînd alterrranlei dld,), ctt clouó tiptui cle
lealizare :
(a) termenul d apare în An, A' B, C, D, E, I, rí în celelalte
forme' óînd. se manife,stà,în paiadifma verbelor de conjugarea- I
(a ad,d,urga,de exemplu), a Y-a (a sd'urirc'le exemplu), a YII-a (aîn-
cd"pca, de exemplu.).
(b) termenul ri apare în B, C, D, F, rí în celelalte lorme cînd
YIII-a (a facte,
-IX-a -(a verbelor cle conjugarea I
se maniÎestà, în paracligma
de exemplu), a ra"de, cle exernplu), a X-a (a spa"rge,d'e
exemplu).
(29) e (d)n- (corespunzînd,alternanl;ei-el'i), cu o ^singurra-reahzare:
' '
teriùnul a apare în r{n, Au, B, C, D' trl' F, z îl celelalte forme I
se manifestf în paradigma verbelor de conjugarea I (a pre-
zeumta,c1eexemplu) qi a Y-a (a tsenn'i, d.eexemplu).
(30) d161- (corespunzÎnclalternanlei il(íld), cu-o singurà,.realizare :
'
tórmenul d àpa,e in Cr.u,qi D' ri in C, Cr, Cr-si-Cu,ia\î^in
celelalte formè; se maniiestà în paradigma verbului a rd'mîne
(cteci a rdmîone) clc conjug-"'oil a IX-à.
Abserua!òe.{l) Modul cle alcà,tuire a simbolurilor alter-
nanleloi' r-ocalice este oarecum diferit de cel ú;lizat în reprer
zerltàrea,alternan{elor consonantice. Deosebirea se datoreqte
faptului cà aceea$ivocalà, poate apà,reaîntr-o.serie Întreagil
cle^alternan{,e (ve2i d sau e, c1eexemplu) manifestînd'u-se în
eondilii foarte cliferite.
(2) l{u am introdus un simbol pentru altetnnn\a ulfr,
deoareceavînd. în Yedere caracterul ei izolat' e mai economic
sà,o inciud.emîn categoria r.arialiilor aberante ale radicalului-
Poate fi inclusà în-aceastà categorie, deoarece caracteri-
zeazà,,s-ar pà,rea,un singur verb $i are o repartilie unicàr qi
alternanf,a î[rild' (simholizatà' prin do).
4.6.9.5. în cazul verbelor în al cà,ror radical se realizeazà,con*
comitent mai rnulte alternanle Yol fi notate prin simboluri t o a t e
elementele variabile - deci :'a degtegptra,a m'irooso'i,a toocoa', a I'e"-
etc.
pdrdoa, a cd,rptd,rtrra
4.6.4. Degi bazîndu-se pe acelaqi principiu, inventarul de sim-
troluri stabilit în 4.6.3.4. diferà de cel din [68]' deoarece:
am avut în vedere aspectul fonic qi nu. cel grafic al formei
verbale ; ca atare am aclà,ugatalternan{ele elt, gl{ et'c',
61 Tinîncl seama cà Í intrà ;i ìn alternanla îii (vezi 2.4).
 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE
- am reunit, reprezentînd.u-le printr-un singur simlrol, unele
alternanle diferite sub aspectul repartiliei termenilor atunci cînd.
repartilia putea fi pusà în legà,turà, cu o anurnità conjugare,
- am avut în ved.ere un numàr finit d.e verbe,
- am fàcut abstraclie cle formele d.e imperativ clatà fiinctr
structura lor aberantà,.
CONCLUZII ASUPRA FLEXIUNiII VERBALE
4.7.0. Studierea în amànunt, sub aspect morfotrogic qi clin
punct d,evedere strict sincronic, a verbelor scoate în evidenli n'ìarea
complexitate a flexiunii verbale romàne,sti, cornplexitate care nu
este redatà d.ecît insuficient prin modul obi,snu.it de prezentare a
acestei pàrli a morfologiei limbii rom6,ne în gramaticile curente.
Aceastà, complexitate priveqte în egalà, mà'su-rà radicalul qi
flectivele.
4.7.1. Examinarea flexiunii verbale sub aspectul rad.icalului
a arà,tat cà, verbele rome,neqti se grupeazà," considerate din acest
pulct de vedere, în u-rmà,toareleclase : clasa verbelor cu radical
invariabil, a verbelor cu radical parlial (regulat) 'rariabil, a verbelor
prezentînd. o varia!,ie parlialà aberantó a radicalului qi clasa verlrelor
caracterizate prin varialia supletivà a radicalului.
Din prmct de ved.ere cantitativ predominà net primele douà
clase de verbe mentionate. Clasele d.e verbe cu rad.icaL caracterízat
prin varialii aberante sau supletive cuprind un numàr restrîns de
unità,!i, care pot fi uqor prezentate într-o enumerare.
Olasa verlrelor cu varialie parfialà, a radicalului este cea care
pune cele mai multe probleme d.in cauza caracterului extrem de
oomplex al varialiilor radicalului : aceste varialii afecteazà, un
mare numàr d.e elemente fonice, iar realizarea lor clepinde de o serie
întreagà d.efactori, ceeace face cu totul insu-ficientàd.escriereaacestor
varialii sulr forma obiqnuita a inventarelor, mai mult sau mai pulin
complete, de alternanfe.
-
inventare, pentru a putea fi utile, trebuie însolite d.e
-{ceste
ind.icalii referitoare la repartilia termenilor diverselor alternanle
în raport cu tipurile de parad.igmà, precurn qi la positrilità,lile de com-
binare, în limitele unui rad.ical verbal, a elementelor fonice alter-
nante : aceastà posibilitate de combinare determinà,, în rnare màsurà,
complexitatea varialiilor radicalului verbal qi impune considerarea
alternanlelor nu numai în mod izolat, în sine,ci gi sub aspectul va-
t7q
rialiilor globale pe care le determinà, în cadrul diverselor radicale,
deci sub aspectul alomorfelor realizate prin alternanla diverselor
elemente fonice care constituie radicalul.
+.7.2. O:rcetarea de fa!à, a pus în luminà, importan.ta cond,i{io-
nd,rii morfotogice în realizarea alternanfelor, condilionare care se
manifestà,în : (a) existenla în limba romà,nà a unor alternanle proprii
numai anumitor tipuri d.eparad.igmà,(aqasînt, d.eexemplu, alternanlele
olólp, glAb, care se realizeazà,nu{nai în paradigma verbelor d.e con-
jugarea a X-a, alternan.tele cló[A, gl0lP,realizate numai în parad.igma
verbelor de conjugarea a fX-a etc.) gi (b) repartilia diferità, a ter-
menilor cliverselor alternanle în raport cu tipul morfologic în care
se încad.reazà,verbul (cf. de exemplu reparti{ia termenilor alternanlei
d,lzin parad.igma verbelor d.econjugarea I, a Y-a, a YII-a).
Se ajunge astfel la constatarea cú varialia parlialà, a radicalului
depinde de structura foni,cd,a secaen{eicúre reprezi,ntd, railicalul,
de cal"òtateafonicd, a flectitselorcaracteristice pentru diversele forme
verbale, precum qi de conjugareadin care face parte verbul.
Yarietatea factorilor care intervin în realizarea varialiei par-
liale a rad.icalului explicà faptul cà, dacà,consid.erà,mverbeie
neqti sub aspectul alomorfelor realizate prin aceste alternanle,"oina- ajun-
gem sà, stalrilim un numà,r foarte mare d.e clase qi sutrclase, dintre
care destul de numeroase sînt cele care nu cuprind decît un singur
verb sau un numà,r foarte limitat de verbe. Asemenea subclase pie-
dominà, în categoria verbelor al cà,ror radical atinge numàrul maxim
d"e 5 sau 6 alomorfe. Cele 13 vertre care prezintf 5 sau 6 alomorfe
ale radicalului se grupeazà"în 7 sutrclase d.in care 4 nu cuprind_ decît
'un singur verb. Pred.ominà,net verbele d.e conjugarea a IX-a gi a
X-a (10 din 13).
4.7.3. Examinarea verbelor din punctul de vedere al flecti-
velor - consid.eratesub aspectul pronun!àrii qi nu sub cel al formei
grafice care ascunde, în multe cazttti, structura realà,a flectivului
- a d.us la stalrilirea unui inventar de afixe, care se organizeazú,
avînd în ved.ereparadigmele în care apar, într-un numàr destul d.e
mare (38) de serii distincte. Stabilirea raporturilor dintre diferitele
serii în funclie de omonimiile specifice qi de repartilia diferitelor
afixe (avînd. în vedere calitatea fonicà, a finalei rad.icalului) a permis
 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIIVÍBII ROMÀNE
274
îrrrcHEtERE

5.0. Cercetarea substantivului, acljectivului qi verbului sub

aspectul flectivelor qi al varialiei rad.icalului a scos în eviclen!à
tràsà1,urile generale qi particularitàlile specifice ale acestor sub-
sisteme flexionare.
5.1. Flexiunea romà,neascà se realizeazà, 1n cazul celor trei
pàrli de vortrire prin aacent, prin flective ;i prin varialia radicalului.
Deosebit d.e dezvoltatà qi de complicatà se revelà, a fi flexiunea ver-
balà, care se caracterizeazà prin numàrul mare de forme cuprins în
d.iversele parad.igme qi prin varietatea mijloacelor de exprimare a
opoziliilor dintre ele.
5.2.0. În ceea ce priveqte uccentul, el seîncad.reazà,instructura
morfematicà a unei forme flexionare reprezentînd. componenta
supras,egmentalra, care, asociatà unei componente seg-
mentale, constituie un morfem.
5.2.1. Apartenen,ta componentei suprasegmentale la structura
radicalului sau a flectivelor variazà de la o parte d.evorbire la alta"
Astfel consid.erînd.în ansamblu flexiunea vérbalà, constatà,m carrac-

5.2.2. În ceea ce priveqte pozilia accentului în rad.ical, ea d.e-

pinde de lungimea silabicà, a radicalului. Se constatà însà ia toate
pà,rfile de vorbire examinate prepond.eren{araclicalelor cu accentul
 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMAN!;
ultima silabà,.
5.2.3. În parad.igma verbalà, în care accentul poate afecta qi
flectivul, el participà totdeauna la structura unui sufix; atît desi-
nenlele, cît qi afixele mobile sînt reprezentate numai printr-o com-
ponentà, pozitivà, segmentalà.
În situaliile în care sufixul este realizat ca fr sau e reprezentat,
printr-o secven!à fonicà asilabicà, accentul se încadreazà în structura
inorfemicà, a radicalului. În formele in care flectivul cuprinde rnai
mult de un element sufixal, accentul face parte, totdeauna, d.in
structura fonicà, a sufixului care urmeazà' imecliat dupà, radical.
În general deci, fie cà, face parte d.in rad.ical, fie cà aparline
flectivului, accentul se plaseazà'în apropiereA punctului d.e
joncturà, d.intre radical .;i flectir'.
5.3. Imtona'lia nrt are caracter relevant d.ecît în anumite zone
ale parad.igmelor,qi anume la imperativ în- cad,rulflexiunii
vertàle, Ia"vo cat'iv, în cadrul ceÎei nominale. În ambele cal,;rtri
e vorlra de zone catacterizate prin flective a cà,ror repartizare încalcà,
limitete clasificàrilor strict morfologice în declinàri qi conjugàri.
5.4.0. Considerate sub aspectul rad,ícalului, cele trei pàrli d.e
vorbire examinate prezintà, o caracteristicà comunà' constînd. din
faptul cà,,toate,cunosc atît parad-igmecu radical invariabil,
cît qi paradigme cu radical variabil.
5.4.1. Varialia afecteazú at'ît în cadrul flexiunii norninale, cît
qi în cadrul celei verbale, în general, partea med.ialà qi finaià a rad.i-
calului qi se realizeazà'prin alternanle vocalice qi consonantice. Ya-
rialia consonanticà' aÎecteazà totd.eauna tranga fonicà finalà a radi-
calului, din imed.iata vecinàtate a joncturii cu flectivul" Variatiile
nantice în d.iverseleparad.igme.
INCiTIìIERE
5.4.2. Deqi cea mai mare parte a alternanlelor.îm'egistrate sînt
comune flexiunii celor trei pàrli de vorbire d.escrise,se constatà,
totu,si unele d.eosebiri, atît între substantiv qi adjectiv' în cadrul
flexiunii nominale, cît mai ales între flexiunea nominalà, qi cea ver-
baià,.
Prin raport la flexiunea nominalà, cea verbalà, se reveló a fi
mai complexà, în ce priveqte varialia radicalului.
(a) Varialia rad,icalului verbal poate avea caracter p a r ! i a I
sau t o t a I, pe cîncl rad.icalele nominale nu ounosc clecît variafia,
par!ialà,.
(1r) Yarialia parlialà, a radicalului verbal se d.atoreqte unui
numà,r mai mare d.ealternanle vocalice qi consonantice.In parad.igma
verbului sînt destul de numeroase alternanlele fonologice de trei
termeni, pe cînd în flexiunea nominalà, am înregistrat un caz unic
de alternàn!à vocalicà, de trei termeni (rd'-u, rea-, re-le)-1de asemeni
sînt mult mai frecvente alternanlele care înglobeazd' tn termen
negativ alà,turi cle cei pozitivi (b1fr, nlfl etc.), pe cînd. în flexiunea
nominalà, nu am înregistrat clecît alternanla l'lU @arc nu se rea-
Iizeazà, în flexiunea verbalà,).
Alternanlele fonologice înregistrate se grupeazà deci în alter-
nanle comune celor trei pà,r!i cte vorbire examinate qi alternanle
specifice,cum se veclea din tabelul de la plg. 2?8.
Nu au fost cuprinse în tabel varialiile aberante.
(c) conctilionarea morfologicà a ropartiliei terrnenilor diverselor
alternaile este evidentà, qi foarte importantà în flexiunea verbalà,.
qi în flexiunea substan-
Ea se manifestà,destu-lde clar, în unele cal,.;ltri,
tivului. În flexiunea adjectivului, rolul sàu d.evinecu totul secund.ar.
În cadrul flexiunii nominale, în repartilia termenilor diverselor alter-
nanle predominà net elementul fonetic.
calului sub formà d.e alomorf e.
Numà,rul alomorfelor raclicaluhd vatiazú" în raport cu extinderea
paradigmei pà,rlii d.e vorbire. Astfel verbul, care are_palad"igmacea
inai laigà,, ràaLi'zeazà'un maximum cle 6 alomorfe (dacà, facem ab-
straclie-cle varialia totalà), pe cînd, în flexiunea adjectivului, acest
maximum este reprezentat de 3 alornorfe (în motl cu totul excep-
 MORFOLOGIE STRUCTURP,LÀA LIMBII ROMANE lNCFIEIERE 279
2',18

fional, în flexiunea unor adjective neregulate ca muntean se reali-

zeazà, 4 alomorfe ale radicalului).
Raportînd. numàrul de alomorfe ale radicalului la numà,rul
d.e forme distincte în cadru_l parad.igmei, constatà,m có posibilil,àlile
ALTERNANTE CONSONANTICE ALTERNANTE VOCALICE

i eai
.-.0 i *uo.,. .r".o sur;st. Adj.
i I ] I I
cle
di6

tl\
dlz .' i-* t * I * i + | +
s/9 j
- lr l_
! + i i r!"^ I . +
-i- i
"* + +
zli r lapa I I
it
st(r)/st(r) r | -l - i + I :,r " | +- +
- - il
sc/st
- i- Ti^l^T
$c/qt
i :l l i /" ì+ l
l/0
nlo
-l

| oroaro
l-*
i !
i I
---i--- -;-i
bl{1 * -'-i-l ,il^
clî.10
ctery
slga__
s/A/p
tltrl0
d,pla afixelor enclitice.
5.5.3. Ca urmare atît pentru flexiunea verbalà, cît qi pentru
cle varialie se realizeazà total nmmai la substantiv : cele mai rnulte ftrexiunea nominalà ctasi.Si,cd,ritemorfol,ogi,ceau în vedere a f i x e I e
*ofruir"iir'" cuprincl în flexiune 2 forme distincte gi, aturrci_clod p..9- e- n clit i c e, ned.isociabile.
,i"ìe raclicàl variabil, realizeazú 2 alomorfe ale radicalului. Acl- Nici afixele enclitice nu sînt toate relevante pentru aceste cla-
maximum
i*"ii""f, a càrui paracligmà, cuprinde, în limitele stabiliteo
"" sificà,ri.
A*f;";;, realizeizil, cîAd. prezlntà un radical variabil, maximurn 3 Atîr Îiexiunea nominalà,, cît qi flexiunea r.erbalà prezintà, serii
pà,r!i tle
alomorfe. de atixe c o rt u n e tuturor' elementelor aparlinînd. unei
 MORFOLOGIE STRUC URALÀ A LIMBII ROI,îANE INCI{I'IERE 281
280

vorbire (aqa sînt, de exemplu, desinen,telede imperfect, perfect simplu, sirnboluri u n i c . Elabora,rea unui asemenea sistem d.e simboluri
mai mult ca perfect la verb, afixele de determinare, d'iferite numai în presupnne luarea în consid.era\ie a tuturor _varialiilor înregistrate,
funclie d"egen, în flexiunea nominalà) gi serii de afixe s p e c if i c e fuornind. d.e la cele mai complexe, deci de la alternanlele care se
unor-clase de substantive, ad.jecti've,verbe. Acestea din urmà oferà, realizeazà' în flexiunea vertrului.
baza necesarà,clasificà,rilor morfologice.
5.6.0. Complexitatea flexiunii romà,neqti impune d.istinclia,
între tùgtut flexionar caracterizat prin anumite o m o n imi i spe-
cifice flexiunii d.iferitelor clase de cuvinte qi declinare saln eoniugare
care, subord,onate unui ti,pt, sînt d.efinite prin prezen,ta unor alo-
morfe morfologice, ired.uctibile la nivel fonetic. sistem unic, cuprinzînd, toate cuvintele flexibile, este evielent mai
5.6.1. În fleiiunea substantivu-lui am înregistrat 11 cleclinà,ri avantajos decît mai multe sisterne ad.ecvate, fiecare, unei singure
subord.onatela 4 tipuri flexionare. Raportul cantitativ este mai red-us pà,rf,icIóvorbire, chiar tlacà,aceste sisteme particulare ar fi mai simple
în flexiunea vertralà, care se organizeazà'în 8 tipuri qi 10 conjugà,ri. decît sistemul comun.
În flexiunea adjectivalà, tipul qi tleclinarea coincid, ceea ce se Iin asemenea sistem unic de simboluri se poate uqor obline
datoreqte, în primul rînd, unei extrem de mari varietàli a sincre-
tismelor.
5.6.2. Examinarea sub d.iverseaspecte a flexiunii nominaie qi
r.erbale a impus ttistinclia înt're flexiunea regul'atri qi cea neregul'atd'.
Cuvintele at Jleniune meregul,atd,în general pulin numeroase în
limba lomànà,, nu pot fi încadrate în clasele stabilite, fapt mai evi-
dent în cazurile în care caracterul aberant al paradigmei se manifestà
în flectir.e. Aceastà, particularitate impune d.escriereaqi d.iscutarea flexiunii nominale.
lol separat', ca paradigme ind.ir.iduale. Modificàrile afecteazà, mai ales simbolurile care reprezintà,,
-c.7. Caracherul complicat al flexiunii romà,neqti a impus ela- alternanlele eomune celor trei pà,r!i tte vorbire.
lrorarea unei modalità,li noi de organizare a claselor Unificarea sirnholurilor piesupune mai multe tipuri d.e modi-
d.e alo morf e, cuprinzînd într-o ierarhie alomorfele morfologicet ficàri :
fonetice qi lexicale, ierarhie în care a,lomorfele din ultimele douà,
categorii sînt subordonate celor morfologice, pe care sebazeazà'cla-
sificàrile.
Complexitatea varialiei raclicalu-Iui a impus tle asemeni ca
cel mai ad.ecvat proced.eu de clescrierea acestui aspect al flexiunii
romàneqtirnodalitateaalt ernan!elor si a alo morf elor
radlcaiului. Cuprind.ereaacestor varialii sub forma morfemelor dis-
continue ar fi d.usla o descriere infinit, mai complicatà,.
5.8. În vederea introd.ucerii informaliei referitoare la varialia
radicalului, aìosolut necesarà,în caracterizarea moffologicà, a cuvin-
telor flexibile romà,neqti, am stabilit un sistem d.esimboluri pentru ternant cu ó), pe cînd. în forma cle infinitiv se poate yeulizu rie c
fiecare parte de vorbire 'În îie ó (a faae).
(a cdlca)^,
finînd, însà,,seamà,cle faptul cà r'aria,tiile rad.icalului realizate al d.oileaiînd-, în unele cazt;;i, modificarea cifrei cup,rilse
prin alternanle sînt, pinà la un punct, analoge la cele trei pà,r{i într-un simbol, pentru a construi un simbol unic : astfel, simbolul
de volbire, este posibilà qi reprezentarea lor printr-un sistem cle sc, din sistemul ,stabilit pentru substantiv qi actjectiv va fi înlocuif
 282 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE 2E3

prin s.r_s,generalizîn4 (f""1.q a evita confuzia cu ú0 : (s)c/pf la

nume, dar cló1frla verb) simbolul lutilizat, pentru verb.
Oblinem astfel urmàtoarele simtroluri pentru alteruanlele
comune:

Tabelul se completeazà, ctt simbolurile ca,re reprezintà, alter- ANEXA I

nanlele specifice :
-pentru nume I z(j)o pentru zlj,Iopenturtll0; List a subst ant ivelorut ilizat e î n descr ier e
abur ambasudor atà
ami az l t!ùroll
ac
academie* 25 an babà
academicían angaiament bai e

5 acorrl dntúersQre 50 btìi{rl ú

act rprì bài at
ales alternanlele vocalice, cLPlicare bal tà
actiuitctte
acl i une 3O aP ri l i e bart
adàpost aranla banc à
arc 5ó bàrbrrt
trO adevàr
arg iîtt barhà
adunare
aÌrcl bàqi c à
aer
35 aripri bàq
alacere
armal ú bazit.
agenlie
armaì 60 berbec
75 agresiune artà bici.
agriculturà arti c ol bi rou
albie 40 artist blanùL
albinà al el i er bloc
alian!d uten!i e 65 boal i
20 altoi ati tttdi ne bob
aìunà -i atu boboù
concrete cuprinse în pà,rfile c1evorbire discutate sub diversele aspecte amànunt 45 aur boi er
ale varialiei lor flexionare.
-S "b'1""|i ve l eti pàri tec uc urs i s eapat' ìnl i s tel edefrec v enl asuprtt
încercare i S t:ìbi l i tede
fondttlui principal de
V. $uteu qi GÌr. Boloca"'ri^;; Jnt ..,p.'r."ìn
cuui ntedi ncareau tos tex c e.ptatec el e-' l al te' C el eprec edatedefnus Îi rti rrregi s tl atel rr
cele trei inventare de frecven!à.
352 ANEXE
BI BLI O G RAFI E

mulgle r îd te $re3rg1e
nrngle r o .,a d te tooarcre
pàtrundae sco o a tr e traB gl e
plÎn91e scr ie transmiltre
prindse sm u lg r e i' tri mi tre
punoe sp u n o e tundre
ta3d3e stingle ucidre
ràmî1nòe stooarcle zl c re
ràspundae str în g r e ' 1 F. B. Aceno, SLructural Skelch of Rumanían, in ,,Language', 34, 1958, nr. 3, Sup-
pl emerú.
2 O. S. Aun.Lxov.L, @ouonoaun, "nop{oruotoeua tt. ,vopSonoar.r.r, Nloscova, 1S6b.
Conjwgarea a X-a 3 A. Avn.rn, NeubalizcLrecLsi allernanlele fonologice, în F'D, III, 1961, p.7-t2.
4 Idem, D espre neutral íz area opoz i l i i l or l i nguts ti c e, în LR X I, 1962, p. 3 3-3b6.
cooac2e fr în g ze ' spaSr'g2e 5 L. Br-oourtnto, Lctnguage, Ne\v York, 1933.
fieoÌboe Înfigre su g?e 6 B . B r,ocu, E n gl i s h V erb Infl ec l i on, i n "Language",23,7947, p.399-418.
7 B. Br,ocu, G. N. Tn.lcBn, Oulline of Lingutslic Analgsts, Baltirnore, 1942.
frigre rupe .'Cahiers
8 .L CeNrrNnrru, .Les opposítìons significatioes în F. de Seussure", 10, 7952,
P . 11 - z l 1.
9 ldem, Le classement logique tles oppositions, .,\\'ord" XI, 1955.
10 N. Crlnoltsxr', Sgntctclic slructures, The Hague, 1957.
11 ldem, Current lssaes in Linguistic Theorg, The Hague, 1964. I
12 I. C orB .c.N u,E l r. V es rr,rv , C onl i nul gi formd tn l i mbà, în P LG II, 1960, p. 9-1S . .,
13 I. Coro.,iNu, ComLttarea ;i substitulia in ElemenIe ile ltngoisticù structurúIà, Bucure$ti;
1967.
14 P. Dr.rcoxnscu, Un mod de d.esuiere a fleùuníi nominale, cu aplícalie Ia limba ró.
mínd c onl emporanù, 7n S C L X II, 1961, nr. 2, p. 163-193.
15 ldem, Cottlribulii Ia d.efinirea gi clasificarea uerbelor regulale tn timba romdní4 ìn
S CL X I, 1960, nr. 2, p. 227 -234.
16 Idem, Pe marginea unor lucràri despre morfem, în SCL XIII, 1962, nr. 4,
p.519-541.
LI Idern, Aspecte ale declindrii cu arlícol hotdrît în limha romdnd, în SCL XVI,
196 5, nr. 1, p. 149-162.
1 8 Idem, Declinarea cu ,,articol clefinít proclitic" în limbct romdnù. Genítiu-datiuul
substanttuelor comuîre nume de persoand, în SCL XVII, 1g66, nr. b,
p. 555 -566.
19 J. Dunors, Gratnmaíre structttrole du frangais, Nom et pronom, paris, 1g6;1.
20 D. Fer-x, O problemit d.e morfologie romdnà it Omagiu Iuí Al. Rosetti, Buc. 1g65,
n.2 27-233.
21 J. For,rx,-Clasi.fication d.es uerbes roumains, în ,,Plìitologica pragensia,', VII, 1964,
nr. 3, p. 291-299.
21 a. Idem' Citeoa obserualii cu priuire Ia clcLsificareamarfologicd. a uerbelor rotníìne;ti,
în S C L \.\' 1. 196i , nr. 2. p. 2J 3 -238.
22 C . ,C . FnreS , ?fte S truc ture of E ngl i s h, N erv Y ork , 1952. ,r1
23H .A 'Gr,a.c.soNJ n.,A nIntrotIttc ti ontoD es c ri pti ue.I' i l tgtti s ttc s ,N erv Y orl i ,1953.
24 S . Gor,oper1r,r. A l l ernarl e uoc al i c e în l i mba romdnúac l ttol ù, i n FD I\-, p. 4J -61.'
25 Gramalièa límbii romd.ne, Academia Republicii populare Romàne, Bucurégti, igb4.j
26 cramatica Iimbií romóne, Academia Republicii Popularè Romàne, ecl. a II-a, Bucuregtin
19 C 3 .
27 Ar,. Gnaun, Slrrdii tle línguisticd.generalà, Bucurcsti, 1g60.

23 - c . 424
354 tsIBLIOGRAFIE
BIBiIOGIìAI'IItr 355

28 Ar, Gnlun, Note asuprapersoaneia II-a sg.a ímperafiuuluí tn romdneSte,lnSCL XII,

19 61 , p . 151- 161. 66 A. NIanrrNnr, Écrtnomie des changements phonétiques, TrLtíté de
phonologie diachro'
29 Ar,. Gn,run, Ar,. Rosnlry Esquissed'une phonologieiÌu rcumain, în BL VI, 1938, ni que , B erne, 1955.
p.5 -30 . 67 ldem, Eléments tle linguistique générale, Paris, 1960.
30 V. Gulu RouAl-o, IJneIeualori ale articolului în límba romdnù aclualù.InOmagiu lui 68 Gn. N'Iorsrr-, Frobleme puse de traducerea ctulomatd' Conjugarea ueîbelor
ín limba
Iorgu lordan, Buc., 1958, p. 365-369.
31 lclem, Fornte t,erbale compuse, în SCL XIII, 1962, nr. 2, p. tgt-t97.
32 ldena, Refleclii în legùturù cu distinclia ,,plerem-mor[ent" in conceplia glosema-
t i c d , î n SCL XIV' 1 9 6 3 , n r . 3 , p . 3 3 3 -339'
33 Idem, (Jn procetleu tlistribulionttl tle delin"Litarca paradigmelor, in SCL XV, 1964,
nr. 1, p. 59-- 68.
34 ld e m , I)escrieT'ea structuralù a oerbului romdnesc, în SCL XV, 1964, nt. 2, 4, 5 X I, 1960, nr' 1, P . 33-60.
1961' nr. 2.
q ì X V I , 1 9 6 5 , n r . I, 2 , 3 . 72 I. p.f,rnu1 , Drrpr" structuíi 9i clasificarea uerbelor rom(ìne;li, în CL VI,
35 Idem, V e r b e s in é g u lie r s ln RRL , XI, 1 9 6 6 ' n r .3, p.239-218' ?3 EM, Pernovrcr,- Eclúualenla morfologicd cr ulÍiantelor fonemelot Docalice tomane;ti,
36 Idem, S u b s l o ntíu en e r e g u la te "în L R, XVI 1 9 6 7, nr. 1, p. 15-21.
37 Idem, Distribulia in Elemente de linguislicù structuralà, Bucureqti, 1967'
38 lrlem, Artícolul gi caÍegoria determindrii in Elemente de líttguisticd. structurald,
B u c u r e q ti 1 9 6 7 '
39 R. Hrr,r,, Jn. Inlroductorg linguistics. Philadelphia-Nerv York' 1964'
40 Z. S..FIARRIS, Structural Littgttistics, Chicago, 1960, IV-ed.
41 lclern, Co-.occuffenceand ,[ransformation in Linguislic structure, ìn ,,Language"t

78 I. I. Rnvzrx, Mo)enu' flaar'na, l{oscova, 1962'

?9 F. de SlussunE, Cours de linguistíque générale, Pads 1931' ed' III'
Cohiers
B0 T. Sr,aua-C^z,1cu, L'économii et Ià reilondance dans Ia communicalion, 1n
I' 1962' P - r7 -25.
81 S. Sr..rrr, Analíza unitdlilor de conlinut, PLG, IV, 7962, p' 29 4\'
47 Icìetn, A Course in Modern Linguistics, New Yolk' 1958' 82 ldem. Caracterul sistémafic al omonimíei morfologíce,1n SCL XI, 1960, 1, p. 25-30.
48 J. Karz, P. Posr'.ll-, 7'1rcSlrucLure of a Sentantic Theorg, in ,,Language", 39, 1963, 83 Idem, Redundatt!òr,ìn LR XI' 1962, nr' 3, p' 231-24I
p.232-
P . I 7 0 - 21 0 . S+ iAem, Contertelegíamaticale în andliza structuratd, în LR XII, 1963, 'r. 3,
49 Ioncu IonìlrN, Limba romún(t contemporand, Bucureqti, 1956. 247.
85 S. K. $.turrrex, Ilpo6"'tn"w,r' n'Leopemuqeatoú fiouo'coeuu' l\{oscova'. 1962'
86 Idem, Linguistictt strttcturald în st(tdiul aòtual aI clezuoltdrii so/e, În SCL XIII'
196 2, nr' . 3' P . 313-323.
8T p. ScnrvrrcER, HLv. Éni"r, Cu príuire Ia clasificarea mecctnicù a adieclioelor, in SCL
X V IIL 1966, nr. 3' P . 315-320'
88. ' , Thè s e, ìn TC LP L + g?9,- p' ..7-29'
-866.
89 È. fnNr.r, On some Problems of Nàuftalizationin Omagiu lordan, !958'p.861
p' 85-88'
TLP, 1 9 6 ' 1 , n r . 1 , P. 1 4 5 - L 6 2 . 90 N. S. Tnouenrsr<oi, Sur Ia motphonologie, în TCLP I, 1929,
91 Idem, Pri.ncipes de phonoLogie, Paris, 1957'
p. 73 -77 .
92 En. ú^"rrr,r, Noid asupr:aneutràIizdrii opoziliilor fonematice în__FD I,.1958 ,
SB Id"-, llietode d.e a'nalízd în línguisti.ca mod.ernd, în LR IX, 6, 1960' p. 20-29.
94 Idem, Fonologia limbii romdne, Bucureqti, 1965'
95 J. VBNonYns, Le langage, Patis, 1921'

SIGI-E
urm'
BI- ,,Bulletin linguistique", Bucureqti, 1933 9i
Cahiers Cahíers tte tinguistique théorique et appliqttée, Btrcarest, 1962 9i urnr.
CL ,,Cercetàri dc tingvisticir"' Cluj' 1956 9i urm'
 MORPH OLOGIE DU ROUMAIN
STRUCTURALE
356 BIBLIOGR,ACIE

FD Foneticd gi dialectologie, Bucuregti 1958 qi urm.

G. I\'Iat. : ,,Gazela matematicà".
LR ,,Limba romànà", BucureEti, 1952 qi urm.
PLG Probleme de linguisticd generalà, Bucuregti, 1959 9i urm.
RRL ,,Revue roumaine de linguistique", Bucarest, 1956 gi urm.
SCL ,,Studii qi cercetàri lingvistice", Bucuregti, 1950 gi urm. RÉSUMÉ
S t . UBB.: Studia Uniuersitatis Babeg-Bolgai, Series Philologia, Clttj, 1956 gi ulna-
TCLC Traoaur tlu Cercle linguistique d-e Copenhague, Copenhague.
TCLP Trauaur du Cercle linguístique de Prague, Prague, 1929 qi urm.
TLP Trauaux linguistiques de Prague, Prague, 1964 gi urm.

classes parad.igmatiques - cléclinaisons et coniugaisons.

I-,a description, strictement synchronique, a en \me un inren-
taire fini des norns, atljectifs et r-erbesdes pius fréquents (cf. 1.2'1-
r .2.2) .

2. La cornplexité d.e Ia flexion d.u roumain a rendu nécessaire

un commentaire d.eclivers procéclésd.eclescription structurale'
L,a grand.eyariété des afÎixes de flexion a imposé l'élaboration
cl'une molalité d.estructurer dans une hiéIarchie, les clifférents allo-

phoniques, ni lexicalement - cf. L.4.2.-7.4.+.

Ca sont les allomorphes rnorphologiques qui offrent le foncle-
nìent des classifications molphologiques - d-éclinaisons et coniu-
gaisons.
Cas classesflexionnaires sont subordonneesèr,clest J'p e s ln o rr

de vue phonique, peu\-ent ètre différents).

r,a complexité cle la r.ariation du constituant radical clesforrnes
flexionnaires; intposé comme étant plus ad.équatepour la descrip-
tion de cet as-pectcle la flexion loumaine la moclalite clesalternances
 Pag.

275
5. ÎNCIIEIERE'
283
A n e w le f - 5 ( Su Ósla n lít' ) 320
Anerele A - 10 (Adiectit:J 332
A n e r e le 1 1 - 1 5 ( Ve r b i

353
BIBLIOGRAFIE
357
RÉSUùIÉ

RECTIFICARI

Cititorii slnt rugati ca là leclura c,irlii sà il'acù

urmatoarele rectificàri: la p. 57 r" 7 sà citeascà
Ùl-le ln loc de 0/<ie; Ia p. ?9 t. 22,23,24 sà omi[it
bara de opozitie; la p. 88 r" I de jos sà tnlor:triascl
car cu wtntl la p" L10 sà cornpletezecoloarr;tI tliir
tabelul 2 cu ex. iune; la p" 137 r' 15 sA
,ornitri
a s te r i se u l ;l a p . 1 5 6 r ^ 5 d e j o ssú ci te a scà 3 - 2 '- '1 +
ta
ln loc de 3-2-1+ i lu p" 158 qi 247 sir inlocu-
iascà.anexa 70 crr dflend ll; la p' 160 r. ti de jos
sà lnlocuiascà[-ió-] cu [-ià-]; la p" 162 r" tr3 sà
c i te a sca[ve g '- 6 - 6 1 ;l a p .1 6 4 ' r .1 4 d e i o s sa În l o -
cuiascà [-usé-] cu [-usése-]; tra p. 174 r. ? de ios
sà citeasca 'a uedea; la p' 224 t. 72 de jos sà
citeascl penultÍma; la p. 229 sà citeascà f/f, Îrr loc
rle f/f; la p.230 sà lnlocuiascà-f qi -i cu --'i i la p"
23L î. 4 de jos sà adauge-i; Ìà p' 234 sà irrlroducà
À/e ln tabelul 4; la p' 282 r' tr sà înlocuiascà co
cu cl"

Valeria Gufu fìounllo, Morfalogie lruntrtrald

G{ NA
B,edactor relponìabil : VÍE'OlflC-t
d X írnhi i tomdtte
TehúoreiJictor: I DIÀCONXSCII

d'e tiqlr 13 o3'1969' aPar ut

DaLle cúles 2t. II I26i; BúL r A de 80 slm2- lormat 16.1.
e
ís6 s."tir à i' a o 1 o t' EÙtie .sc:is
í í ^aà';h éI u""ìi,,i,i,' !],,!",1::i i, mici
t1i;,1í
2l - 75. Pl 1tt$e 1. A!
459.55.

joirq':,.f-'-";.^r:.1::,r-?oÉ;ill,f
înrreprindefea ',;í",iiî'i-"1; 'nl, .tt'
Bucuregti, >ocran
IìePutllicr

rl