Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
Un copil cu nevoi speciale poate să nu fie la fel de doritor să încerce experienţe sau
stimuli noi precum un copil obişnuit. Ar putea chiar să nu se joace şi, fără stimulare,
condiţia sa nu se îmbunătăţeşte prin experienţele zilnice.
În primele săptămâni şi luni de viaţă ale unui copil, părinţii se implică natural şi
instinctiv în jocul cu copilul. Într-un mediu normal acest comportament ajută copilul să-
şi conştientizeze corpul, să simtă siguranţă şi afecţiune. Toate acestea duc la o relaţie
minunată şi se creează bazele dezvoltării psihomotorii şi a limbajului.
Atunci când dezvoltarea unui copil este întârziată sau încetinită din cauza deficienţelor
sau a unui mediu anormal, primii ani de viaţă nu sunt suficienţi pentru un copil să-şi
conştientizeze corpul sau să se simtă în siguranţă cu sau fără alte persoane – de ex: să
înceapă să-şi dezvolte autonomia.
Definiţie :
1
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Tipuri de activităţi :
• gimnastică de încălzire,
• masaj pe diferite părţi ale corpului (braţe, antebraţe, picioare, genunchi, coate,
umeri;
• jocuri cu materiale diverse cum ar fi: lycra, mătase, figurine confecţionate manual
(ex: broaşte din mătase) – care sunt folosite pentru stimularea senzorială şi tactilă a
asistaţilor. Aceste exerciţii aduc culoare, încurajează aşteptarea rândului, cooperarea
şi oferă plăcere, bucurie.
2
Tehnici de stimulare prin arta combinata
• exerciţii de mişcare ample care să antreneze cât mai multe părţi ale corpului,
Toţi participanţii stau împreună în cerc şi dau mingea de la unul la altul, fiecare
participant trebuie să vină în mijlocul cercului. Rostogolesc mingea pe diferite părţi ale
corpului pentru a rămâne în contact permanent cu el. Mişcările trebuie să fie cât mai
încete cu putinţă şi spaţiul trebuie utilizat la maxim. La un moment dat, o persoană care
joacă “îngheaţă” şi îşi spune numele. Apoi, următoarea persoană intră în cerc, ia
mingea şi continuă prezentarea personală.
Toţi participanţii stau în cerc, pe rând fiecare persoană intră în mijloc şi folosind un
cerc de plastic va dansa încet în acel spaţiu. Când persoana din mijloc consideră că i
s-a terminat dansul, aceasta începe să învartă cercul pe podea, spunând numele
persoanei care va urma să intre în mijloc. Persoana respectivă trebuie să se mişte rapid
ca să prindă cercul înainte ca acesta să atingă podeaua. Ceilalţi continuă să danseze,
până când toţi participanţii, pe rând, vor intra în mijlocul cercului.
Spaţiul de lucru trebuie folosit într-un mod cât mai eficient, iar mişcările corpului
trebuie să fie line dar în acelaşi timp ample. Este important ca ei să-şi controleze
respiraţia pentru a evita să obosească. La sfârşitul dansului, cele două persoane găsesc
un moment potrivit pentru a “îngheţa” într-o poziţie statuară. Apoi, alte două persoane
iau mingea şi cercul şi continuă exerciţiul.
Acest exerciţiu se face în perechi, fiecare persoană ţinând o minge mică în mână.
Ascultând muzică, participanţii vor incepe să danseze, ţinând cu grijă mingea în mână.
Folosind cât mai mult spaţiu cu putinţă şi mişcări lente dar ample, persoanele care
dansează trebuie să menţină un permanent contact vizual şi o comunicare non-verbală.
La un moment dat, cele două persoane vor schimba mingile rostogolindu-le pe podea.
Apoi, vor incepe să danseze din nou până când altă pereche le ia locul şi mingile.
3
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Ca mai înainte, trebuie să avem un fond muzical relaxant. În următorul exerciţiu avem
nevoie de 3 participanţi. Vom folosi un elastic simplu şi circular. Cei 3 jucători vor ţine
elasticul în 3 puncte, ţinând braţele întinse. Cele 3 persoane se mişcă într-un spaţiu deja
stabilit producând diferite forme. Pentru ca aceste forme să fie menţinute într-o poziţie
statică pentru câteva momente, trebuie să existe o bună coordonare între jucători.
Pe rând, fiecare jucător trebuie să menţină poziţia statică în timp ce ceilalţi doi se mişcă
pentru a crea diferite forme. Apoi 2 persoane vor ţine elasticul, iar a treia persoană va
executa diferite mişcări. Celelate persoane din grup vor executa acest joc la fel.
Astfel de exerciţii sunt desfăşurate în perechi, pe un fond muzical de relaxare. Unul din
jucători îşi va pune mâna deasupra mâinii partenerului de exerciţiu si va inchide ochii.
Cel care conduce trebuie să se mişte în spaţiul pe care îl are la dispoziţie. La începutul
exerciţiului se execută mişcări simple şi uşoare, până când persoana care e condusă
începe să se încreadă în partener. După aceea, pas cu pas, mişcările devin mai ample,
folosind spaţiul într-un mod eficient. Partenerii trebuie să-şi coordoneze mişcările foarte
bine, evitând mişcări bruşte, fără a forţa persoana condusă. Apoi, partenerii vor schimba
rolurile, pentru ca persoana condusă să poată experimenta şi cealaltă situaţie.
Pe un fond muzical relaxant, două persoane dansează ţinând capetele unui voal.
Perechea trebuie să-şi sincronizeze mişcările cât mai bine cu putinţă, astfel încât să
legene voalul folosind cât mai mult spaţiu.
4
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Aparatele din lemn, au forme şi funcţii diferite, putând fi asamblate în diferite moduri
(vezi Anexa). Modul de asamblare depinde de vârsta şi de tipurile de dizabilităţii ale
beneficiarilor şi de obiectivul pe care îl urmăriţi.
• dezvoltarea echilibrului ;
• Cercurile
5
Tehnici de stimulare prin arta combinata
• Piloni
• Tunel pliant
• Paraşuta
• Săculeţii de fasole
Un circuit este format dintr-o multitudine de aparate care se pot asambla şi care au
roluri diverse în dezvoltarea psiho-motrică a copilului. Circuitele pot fi asamblate în
diferite moduri folosind aceleaşi componente de bază.
Este foarte important să varieze aceste circuite pentru a evita plictiseala copiilor
şi a personalului şi pentru a se atinge obiective diferite. Înregistraţi ceea ce s-a
făcut în trecut pentru a evita repetiţiile.
Următoarea etapă este pregătirea grupului de beneficiari. Acesta nu trebuie sa fie mai
mare de 10-15 persoane, pentru a putea fi supravegheaţi. Un alt aspect important este
cel al echipamentului beneficiarilor ; beneficiarii trebuie să fie îmbrăcaţi comod şi să fie
descălţaţi. Dacă aveţi persoane cu dizabilităţi severe este bine ca grupul să fie mai mic
şi să i se acorde atenţie specială pentru că acestea pot fi sensibile şi foarte speriate de
această nouă experienţă.
Încălzirea, este făcută prin exerciţii simple de gimnastică care pregătesc corpul pentru
gimnastica pe aparate.
Copiii care sunt mici, care au nevoi speciale sau participă pentru prima dată la acest
program, au nevoie de supraveghere la fiecare aparat de gimnastică. Aşezaţi-vă în afara
aparatelor pentru a vedea tot circuitul. Nu staţi niciodată cu spatele la echipament în
timp ce-l folosiţi.
6
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Aparatele de gimnastică care ar putea crea teamă la început, cum ar fi: tunelul, cilindrul
mare, plăcile mobile, devin treptat familiare şi sunt asociate cu bucuria şi sentimentul
de plăcere. Acest lucru constituie un progres, un pas înainte în dezvoltarea psihică şi
fizică a beneficiarilor.
Dacă aveţi vreun motiv să credeţi că circuitul de aparate nu este sub control opriţi-vă.
Spuneţi-le beneficiarilor să se aşeze, schimbaţi unele aparate care sunt mai dificile.
Liniştiţi beneficiarii şi, fie că vă concentraţi la circuitul de aparate, fie că daţi alte
sarcini încercaţi să le câştigaţi atenţia.
Când liderul schimbă grupurile amintiţi-vă că “trenuleţul” care soseşte trebuie să fie în
grija dumneavoastră. Motivaţi grupul care iese direcţionând conducătorul către noua
gară.
Scopul sesiunii de mişcare este de a menţine o atmosferă plăcută şi activă. Dacă acest
lucru se întâmplă este aproape imposibil pentru beneficiarii să se plictisească şi să
refuze colaborarea.
Încercaţi să vă concentraţi mai mult asupra întregului ansamblu decât pe o
supraveghere specifică, asupra unui singur aparat, fără a scăpa însă din ochi copiii
hiperactivi.
Unde pot fi confecţionate aparatele de gimnastică în România? Care este costul
lor?
Aparatele de lemn (scări, tobogane, etc.) pot fi confecţionate în ateliere de tâmplărie sau
mobilă iar echipamentul moale poate fi confecţionat în ateliere de tapiţerie - tiparul
poate fi pus la dispoziţie. Anumite componente pot fi înlocuite. Aparatele confecţionate
trebuie finisate, să nu aibă suprafeţe aspre sau aşchii în care să se accidenteze copiii.
După fiecare folosire aparatele de gimnastică trebuie curăţate şi uscate.
7
Tehnici de stimulare prin arta combinata
curs pot oferi doar nişte idei - dvs. trebuie să fiţi foarte creativi în folosirea
informaţiei şi în stabilirea unor standarde ridicate ale muncii.
Metode de lucru
Jocuri
8
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Fii rapid! - dezvoltarea Jucătorii aleargă. Liderul jocului dă comenzi diferite “stai jos, pe
deprinderilor călcâi, în vârful picioarelor, într-un picior” şi aşa mai departe.
motrice Aşteptăm până toţi realizează mişcarea. Jucătorii încearcă să execute
-dezvoltarea comanda imediat .
atenţiei
Tunelul -dezvoltarea Jucătorii stau în două linii în perechi, ţinându-se de mâini, astfel
mişcator atenţiei formând un tunel.
-coordonarea Perechea de la capătul liniei trece prin tunel şi se aşează la inceputul
mişcării liniei. Aceştia sunt urmaţi de celelalte perechi pe rând până când
tunelul este refăcut ( jocul se termină când toate perechile au trecut
prin tunel şi s-au intors la poziţia lor iniţială).
Şoarecele -dezvoltarea Se împart participanţii în două grupuri. Se iau parteneri, unul în
şi pisica atenţiei spatele celuilalt, astfel încât ei formează două cercuri concentrice cu
-dezvoltarea spaţiu între parteneri. Două persoane vor alerga în interiorul spaţiului,
perceptiei unul este şoarecele şi celălalt este pisica. Dacă pisica prinde şoarecele,
spaţio- rolurile sunt inversate. Dacă şoarecele nu vrea să fie prins sau este
temporale obosit, acesta se strecoară în afara cercului şi se ascunde după o
pereche. Persoana din faţă a perechii devine acum şoarecele. Jocul
continuă până când toţi şi-au jucat tura.
Buturuga -dezvoltarea Jocul se desfaşoară pe podea; 6- 7 persoane stau intinse pe jos cu
încrederii în mâinile întinse în faţa lor, cu faţa în jos. Trebuie să fie aproape unii de
grup alţii. La un semnal, vor începe să se rostogolească pe podea, în aceeaşi
-îmbunătăţirea direcţie şi mişcarea trebuie să fie înceată şi sincronizată, astfel încât
percepţiei corpurile lor să fie apropiate. Când grupul s-a sincronizat în mişcări, o
spaţiului altă persoană, se aşează deasupra celorlalţi, perpendicular pe aceştia,
-sincronizarea şi se continuă rostogolirea grupului.
de grup
Dirijorul -dezvoltarea Acest joc se realizează în cerc. O persoană este trimisă afară. În
atenţiei şi a acelaşi timp, altă persoană este aleasă să fie dirijor. Această persoană
spiritului de conduce diferite mişcări, care trebuie copiate concomitent. Apoi,
observaţie persoana care era afară, intră în cameră şi priveşte grupul, pentru a
vedea când se schimbă mişcările pentru a ghici cine este dirijorul. El
are dreptul la 3 încercări.
Joc simplu - dezvoltarea Jucătorii ţin capătul paraşutei astfel încât materialul să fie bine întins.
de mişcare deprinderilor Ei mişcă paraşuta în sus şi în jos, toţi odată. Se poate număra în
cu motrice acelaşi timp. Paraşuta poate fi condusă la ce nivel dorim, până la
paraşuta, - dezvoltarea pământ şi până sus cu braţele ridicate. Folosiţi tot spaţiul de lucru,
făra alte percepţiei simţiţi tensiunea din paraşută şi aerul împins de mişcare. Incurajaţi
materiale spaţio- jucătorii să experimenteze posibilităţile paraşutei. Încercaţi
temporale sincronizarea mişcărilor cu fondul muzical.
Jocul cu - dezvoltarea Se aşează o minge uşoară, din burete sau de plajă, pe paraşută,
mingea şi deprinderilor aproape de mijloc. Lăsaţi jucătorii să conducă mingea prin rulare
paraşuta motrice înceată în jurul paraşutei. Aceasta se realizează prin ridicarea şi
- dezvoltarea coborârea marginilor paraşutei, fără mişcări bruşte. Faceţi exerciţiul
percepţiei mai complex şi mai dificil numind participanţi la care să ajungă
spaţio- mingea, ceilalţi realizând acest lucru de dirijare înceată a mingii prin
temporale mişcări lente de ridicare şi coborare a paraşutei. Folosind o minge mai
-dezvoltarea mică decât orificiul din centrul paraşutei, se aruncă mingea în sus prin
9
Tehnici de stimulare prin arta combinata
10
Tehnici de stimulare prin arta combinata
pregătite. Multe dintre ideile care vor fi prezentate sunt elementare – cum ar fi
spunerea poveştilor – şi ne sunt familiare pentru că se bazează pe experienţa
copilăriei noastre. Chiar fără un program formal puteţi folosi o parte dintre ideile din
acest manual pentru a îmbogăţi experienţele de joacă ale copiilor şi adulţilor aflaţi în
grija dumneavoastră.
Unul dintre drepturile de bază ale copilului este acela de joc şi recreere. Însă uneori în
instituţii copiii petrec mult timp fără să facă ceva; stau pur şi simplu.
În aceste instituţii, nevoia de joc ar trebui să fie o primă necesitate (după cele de bază:
alimentaţia, căldura, îmbrăcămintea). Jocul ar trebui să fie cea mai importantă activitate
a copilului în primii ani de viaţă, şi, ca orice altă activitate dominantă este o experienţă
formativă majoră care ajută copilul să se adapteze în viaţă. Jocul dezvoltă copilul pe
plan mental, fizic, spiritual, emoţional şi intelectual.
Jocul începe din primele luni de viaţă având o importanţă deosebită în dezvoltarea
copilului. Jocul simplu de-a “cu-cu bau” este unul din primii stimuli. Jocul cu mâinile şi
degetele, cântecele dezvoltă ataşamentul atât de important pentru copilul mic şi duc la
dezvoltarea limbajului. Povestirea şi citirea poveştilor dezvoltă imaginaţia şi abilitatea
de a descrie scene şi situaţii în afara experienţei imediate a copilului sau adultului.
Pana la vârsta de trei ani, un copil care este stimulat într-un mediu favorabil, este
pregătit pentru jocul de imitare. Copiii încep să se joace cu adultul şi apoi cu alţi copii.
Copiii care nu au parte de această perioadă valoroasă a dezvoltării lor au ulterior mari
dificultăţi de învăţare şi par a suferi de o nervozitate ce-i împiedică să se implice într-un
proiect creativ. Au o încredere scăzută în alţi oameni şi au un vocabular mai redus de
cuvinte şi idei.
Definiţie:
Astfel, stimularea prin joc este inclusă în practicile lor de tot mai mulţi consilieri din
şcolile elementare şi terapeuţi din practica privată.
11
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Limbajul copiilor rămâne în urma dezvoltării lor cognitive, iar ei comunică prin joacă
ceea ce inteleg din lumea care îi înconjoară. Astfel, jucariile sunt percepute drept
cuvinte, iar jocul ca limbaj.
Scopul principal al utilizării stimulării prin joc este de a realiza dezvoltarea la
nivel maxim a potenţialului restant al beneficiarilor.
Obiective principale ale stimularii prin joc :
Învăţarea prin joc este o abordare foarte accesibilă pentru copii şi persoane cu
dizabilităţi şi poate deveni o experienţă plăcută. Aceştia TRĂIESC jocul, nu doar AUD
despre joc.
12
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Acum copilul dobândeşte controlul asupra sa şi a obiectelor din jur. Copilului îi place
mişcarea şi învaţă să-şi stăpânească şi să-şi coordoneze abilitatea motorie astfel încat în
timpul jocului el începe să exerseze şi să-şi controleze mişcările, să exploreze lumea
imaginilor, sunetelor, şi efectele pe care le poate produce asupra lor. Ei se joacă în
paralel cu copiii de vârsta lor.
Copilul se joacă folosind simboluri sau interpretează anumite situaţii. Jocul include
elemente de fantezie, de simulare, copilul întrebuinţează cuvintele sau obiectele în mod
simbolic. El colaborează cu alţi copii.
Gândirea copilului devine mai logică, jocurile şi activităţile includ reguli. La început îşi
stabilesc propriile lor reguli, dar, mai târziu, pe parcursul dezvoltării lor, devin capabili
să respecte “regula jocului”.
Adolescenţii
Tinerii din instituţii au mult mai puţine experienţe de viaţă. Cei cu dificultăţi de
învăţare vor fi întârziaţi în dezvoltare şi au nevoie de experienţe din perioadele timpurii.
Activităţile creative le pot oferi o modalitate de a descoperi propriile lor nevoi şi de a-şi
exprima dorinţele.
Adulţii
Dar există în acelaşi timp şi o legătură între joc şi visatul cu ochii deschişi, între actele
de joc şi cele creative şi între joc şi teatru. În engleză acelaşi cuvânt este utilizat pentru
spectacol în teatru şi activitatea de joc a copiilor. Legătura este conştientizată în
13
Tehnici de stimulare prin arta combinata
În jocurile sale copilul imită într-un mod specific viaţa şi activitatea adulţilor. La
această vârstă, cunoştinţele şi deprinderile copiilor sunt limitate. Această contradicţie
dintre dorinţele copilului pe de o parte şi posibilităţile reale pe de altă parte este
rezolvată pe calea jocului.
Jocul poate fi formal sau informal, structurat sau nestructurat, într-o încăpere
sau afară. Este important ca:
14
Tehnici de stimulare prin arta combinata
15
Tehnici de stimulare prin arta combinata
16
Tehnici de stimulare prin arta combinata
17
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Definiţie :
Stimularea prin muzică reprezintă folosirea muzicii în cadrul relaţiei lucrator –
beneficiar, cu scopul de a încuraja dezvoltarea fizică, mentală, socială, emoţională
şi starea de bine în general.
Spre deosebire de alte forme artistice muzica se adresează şi este receptată de oameni în
mod direct. Lumea sunetelor este universală. Are elemente care reflectă toate stările
sufleteşti: manifestările de bucurie, melancolie şi dor, atingând practic toate aspectele
fundamentale ale sensibilităţii umane.
• muzica poate avea un efect liniştitor asupra individului, reduce tensiunile individuale
şi interpersonale şi poate oferi consolare.
• muzica poate avea efect activator, mobilizând pentru activitate şi imprimând ritm
acesteia
18
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Mulţi oameni văd muzica în contextul învăţării unui instrument muzical, cântatul
într-un cor şi interpretarea vocală. Pentru copiii cu nevoi speciale şi dificultăţi de
învăţare muzica are un alt rol. Pentru ei, unitatea sunetului, a mişcării şi a limbajului au
un rol central în joc şi în procesul de învăţare.
Toţi copiii au nevoie de joacă. Prin joacă copiii îşi dezvoltă abilităţile sociale,
intelectuale, fizice şi creative. În cadrul unei activităţi muzicale, copiii explorează,
cercetează câte sunete poate scoate un instrument. Acest mod de abordare prin
investigaţie se face prin folosirea corpului sau a sunetelor vocale, vocii şi mediului.
Copiii devin motivaţi să experimenteze şi să înveţe lucruri noi.
Pentru multe persoane cu nevoi speciale limbajul este dificil iar situaţiile în care trebuie
folosit poate reprezenta o ameninţare. Dar în procesul de stimulare prin muzică se poate
folosi limbajul non-verbal. Limbajul şi cuvintele nu sunt necesare şi acest lucru poate
constitui o experienţă mai accesibilă şi mai satisfăcătoare pentru un copil sau un adult
cu dificultăţi de comunicare.
Materialul de bază al muzicii este sunetul, aşa cum pentru dans materialul de bază este
mişcarea. Înţelegerea abilităţii de a folosi sunetele corpului şi ulterior un instrument îi
oferă copilului un sens pozitiv al interacţiunii cu el însuşi, iar apoi cu ceilalţi prin
cântatul la instrumente şi crearea propriei sale muzici.
• este non-verbală
• nu necesită abilităţi sau o pregătire muzicală
• este sigură, un mod neameninţător de a fi în prezenţa altei persoane
• dezvoltă o relaţie bazată pe muzică între doi sau mai mulţi oameni.
19
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Lucrul cu emoţiile
Când lucrăm cu copii sau adulţi comunicăm cu propriile lor emoţii. Ceea ce exprimă ei
folosind sunetul şi/sau liniştea este o exteriorizare a lumii lor interioare.
Ascultând muzica unui copil/adult devenim sensibili la starea lor emoţională. Prin
muzică, cântând sau nu, ei pot exprima sentimente ca: tristeţe, furie, reţinere sau o lume
interioară haotică. Când copilul/adultul nu se cunoaşte bine pe sine şi are o percepţie
slabă asupra propriei persoane muzica acestuia poate fi doar o tentativă sau imitaţie.
Când o persoană nu este capabilă să experimenteze emoţiile, sau poate nu ştie ce sunt
emoţiile, se poate spune că este “Paralizată Emoţional”. Această paralizie poate fi
diminuată prin muzică.
Deasemenea Lucrătorul prin Arte discută cu persoana care petrece cel mai mult timp cu
beneficiarul (educatorul, infirmierul) referitor la comportamentul său zilnic.
Sesiunile de lucru individual diferă de cele în grup. Lucrătorul prin Arte acordă
beneficiarului întreaga atenţie, acţionează în concordanţă cu reacţiile acestuia pentru a-
i câştiga încrederea, îl face să se simta liber să se exprime aşa cum doreşte.
20
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Rolul Lucrătorului prin Arte în sesiunile de lucru individual are o importanţă mai mare
decât în cele de grup. El observă atent clientul şi îl stimulează cu multă sensibilitate şi
fineţe în special în primele sesiuni. Pe parcurs, beneficiarul evoluează şi răspunde tot
mai mult stimulilor si se poate încerca o integrare a sa într-un grup, Lucrătorul prin
Arte continuând să se concentreze pe libertatea de exprimare a beneficiarului.
Pentru a ilustra o sesiune de lucru individual de stimulare prin muzică vă vom prezenta
exemplul unui copil cu care am lucrat.
La începutul sesiunilor de stimulare prin muzică Elena a fost evaluată. După evaluarea
iniţiala s-au stabilit obiectivele în funcţie de principalele nevoi ale Elenei.
În primele sesiuni s-a jucat cu instrumentele şi cu această ocazie i-am prezentat fiecare
intrument. Apoi ne-am concentrat pe o serie de activităţi pentru” sunetul de
sintetizator”, o perioada în care am lucrat mai mult cu tobele şi un cinel. După acestea
au urmat o altă serie de activităţi bazate pe diferite teme: instrumente de percuţie;
instrumente de suflat; jocul cu xilofonul; cântece; activităţi pentru învăţarea parţilor
corpului care au inclus mişcări şi un oarecare ritm.
Următorul pas a fost integrarea Elenei într-un grup de 3 copii, cu scopul de a dezvolta
capacitatea de realizare a unor sarcini împreună cu alţi copii şi de a diminua
hiperactivitatea acesteia.
În prezent Elena are o evoluţie pozitivă, s-au diminuat mişcările stereotipe, are o
capacitate îmbunătăţită de concentrare a atenţiei, a început să dezvolte capacitatea de a
menţine un ritm şi a început să imite gesturi. Ea a colaborat bine cu lucrătorul precum
şi cu grupul de copii. S-a notificat progresul din spontaneitatea răspunsurilor, starea de
spirit s-a schimbat, a devenit mai calma şi iniţiază tipuri de joc; instrumentul ei favorit
este maracas.
S-a remarcat o apropiere faţă de grupul în care lucra iar emoţiile ei sunt exprimate prin
instrumentele pe care ea le foloseşte.
Acesta este doar un exemplu. Lucrătorul prin Arte trebuie să observe atent
copilul/adultul şi să acţioneze în funcţie de acesta, să improvizeze ceea ce pare a fi mai
21
Tehnici de stimulare prin arta combinata
potrivit în anumite situaţii. Intuiţia adultului are un rol major aici. Acesta se transpune
emoţional în starea sufletească a adultului/copilului împărtăşindu-i sentimentele.
Lucrătorul prin Arte urmăreşte copilul/adultul, este condus de acesta pe cât posibil, în
special în lucrul individual. Chiar dacă ne-am gândit dinainte la un anumit mod de a
structura sesiunea, ne vom adapta în funcţie de starea beneficiarilor cu care lucrăm. Un
cântec de “Salut” poate fi acelaşi o săptămână întreagă, dar poate fi interpretat diferit,
mai rar sau mai repede în funcţie de cel pe care îl salutăm. În lucrul individual, structura
este mai puţin clară, punctul de plecare fiind ceea ce face copilul/adultul.
1 Cântecul de salut
• poate fi folosit orice cântec de salut dar este bine ca pentru o perioadă să se
folosească acelaşi cântec pentru ca membrii grupului să se familiarizeze cu el
• când salutaţi grupul, făceţi-o cu calm fără a impune grupului starea voastră de spirit
şi acordaţi aceeaşi atenţie tuturor
Răspunsul înseamnă conştientizarea a tot ceea ce copilul sau adultul face. Poate fi doar
o mică reactie. Aşteptând discret şi răspunzându-le într-un mod similar dăm importanţă
acelui sunet muzical şi la ceea ce ar putea însemna. În acest fel, copilul/ adultul
realizează că a fost ascultat, că i s-a acordat întreaga atenţie.
22
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Unui copil/adult care nu cântă la instrument i se poate cânta uşor, folosindu-i numele
într-un mod care sugerează doar simpla voastră prezenţă. Nu este indicat să folosim o
modalitate care să sugereze că s-ar aştepta ceva de la beneficiar.
Timpul acordat fiecărui membru este stabilit intuitiv, în funcţie de felul în care
răspunde copilul/adultul. Dacă acesta răspunde foarte puţin sau deloc, încercaţi să nu
plecaţi de lângă el imediat pentru că ar putea da impresia că nu sunteţi interesaţi sau
mulţumiţi de ce a făcut.
În timp ce noi încercăm să acordăm fiecărui membru atenţie individuală, ceilalţi pot
deveni nerăbdători: îşi părăsesc locurile, cântă la instrumente, se mişcă în jur. Încercaţi
să direcţionaţi cât mai puţin. Sunt moduri de a minimaliza obstrucţiile, de ex: luarea
beţelor de la un membru care le-a smuls altcuiva sau căruia nu i-a venit încă rândul,
spunând “Mulţumesc!”. În situaţiile în care lucrează mai mult de un practician cu
acelaşi grup, cealaltă persoană poate încuraja membri mai nerăbdători să se uite sau să
asculte.
Atenţia acordată individual este importantă, dar să nu uităm că fiecare individ este o
parte a grupului şi trebuie să ne asigurăm că avem timp suficient pentru lucrul în grup.
3 Improvizaţia de grup
Aceasta este a treia parte a sesiunii care implică toţi membri grupului şi practicianul în
acelaşi timp.
• liderul observă cum funcţionează grupul ca un tot, dacă este sau nu unitate între
membri. Este deasemenea interesant de observat dacă membrii rămân în grup sau
pleacă.
23
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Copiii selectaţi pentru acest grup sunt: Cosmina – 6 ani, Marcel – 7 ani şi Laurenţiu – 7
ani. Toţi au probleme de comunicare, Cosmina nu vorbeşte deloc doar ţipă. Toti copii
uneori sunt agresivi; au reacţii neaşteptate. Marcel este venit de puţin timp la Grădiniţa
Specială dintr-un Centru pentru copii cu dizabilităţi severe.
După mai multe sesiuni copiii învaţă să comunice între ei. Marcel şi Laurenţiu îşi
vorbesc mai mult, uneori comunică prin alternanţa de sunete cu ajutorul instrumentelor
muzicale. Laurenţiu are un simţ al ritmului deosebit, îi place mult să folosească toba sau
să bată în diferite obiecte din cameră (uşă, dulapuri etc.); uneori cântă ceva învăţat mai
demult, mergând neîncetat prin cameră, luând câte un instrument fără a încerca să
atragă atenţia practicianului, când îi surprinde privirea zâmbeşte. Nu menţine contactul
vizual pentru mult timp.
Cosmina este retrasă, nu acceptă comunicarea cu cei doi membri ai grupului, se supără
foarte tare atunci când i se ia un instrument, ţipă şi aruncă cu tot ce găseşte în cale. Are
momente când se apropie de practician, îi place să fie în preajma acestuia, îi place să
fie ţinută în braţe, să i se cânte. Alteori cânta tare la instrumente, loveşte cu
putere talgerul mare/cinelul, toba mare. Specialistul îi răspunde cu aceeaşi intensitate,
Cosmina ascultă şi parcă vărsându-şi o furie ascunsă începe din nou să bată. Această
alternanţă de sunete intense între specialist şi Cosmina durează câteva minute după care
Cosmina se retrage şi ia un alt instrument fără a-l folosi.
La un moment dat, după câteva sesiuni se creează acea apartenenţă de grup, copiii deja
se cunosc mai bine, cooperează, fac schimb de instrumente, uneori chiar cântă la acelaşi
instrument. Încep să comunice mai bine. Deasemenea se poate vorbi de existenţa unei
legături între specialist şi grup. Copiii încep să cunoască instrumentele muzicale şi să
aibă preferinţe.
24
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Iată deci câţiva paşi pozitivi în evoluţia grupului ca urmare a improvizaţiei muzicale.
Fiecare grup este diferit şi răspunde în mod diferit. Specialistul va adopta o poziţie
potrivită pentru fiecare grup în funcţie de nevoile copiilor.
Deoarece nu toate instrumentele muzicale folosite de noi pot fi găsite la noi în ţară şi
pentru că ele costă foarte mult, o parte dintre ele pot fi confecţionate, improvizate.
Instrumentele create vor emite un sunet asemănător şi copiii/adulţii le vor folosi ca
atare.
Exemple:
Dacă sunteţi inventivi puteţi crea obiecte din materiale diferite care să placă copiilor şi
să nu vă coste nimic. O parte din instrumentele muzicale pot fi găsite la magazinul
“Muzica” din Bucureşti.
După cum am mai amintit, principalele obiective ale programului de stimulare prin
muzică sunt socializarea şi comunicarea, aspecte deosebit de importante în dezvoltarea
acestora. De aceea s-a urmărit în timp evoluţia participanţilor, micile progrese
înregistrate începând cu primele sesiuni.
Astfel, în cazul unui copil/adult care la început este retras, timid şi nu comunică, se
observă că după câteva sesiuni de stimulare prin muzică copilul progresează şi în afara
25
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Copilul/adultul capătă mai mult curaj, începe să aibă iniţiativă în abordarea celorlalţi,
răspunde stimulilor externi mai mult decat înainte. Aceasta reprezintă un progres în
dezvoltarea socială şi a comunicării, progres care continuă cu fiecare sesiune, dar poate
fi influenţat şi de mediul în care trăieşte copilul.
Copilul/adultul este mândru când a creat ceva, o jucărie sau un obiect util. Aceasta îi dă
un sentiment stimulator, revigorant care îi sporeste încrederea în sine.
Vârsta de trei - patru ani este o etapă importantă în dezvoltarea exprimării artistice şi a
deprinderilor de modelare. Este timpul întrebărilor şi al achiziţiei rapide de noi
deprinderi. Modelajul cu materiale flexibile aduce copilului noi concepte şi un limbaj
nou permiţând imaginaţiei sale să reproducă obiectele din jur şi din natură.
În sesiunile obişnuite de artă copiii îşi dezvoltă observaţia şi învaţă să reproducă ceea
ce văd sau simt. Ei îşi dezvoltă o mai bună coordonare oculo- manuală şi motricitatea
fină prin dactilo-pictură, desen şi modelaj.
Copiii îşi dezvoltă deprinderi specifice prin mânuirea materialelor folosite în aceste
activităţi - creioane, pensule, beţişoare, vopsea, plastilină, argilă, lipici etc. - şi o mai
bună conştientizare a mediului inconjurator printr-o observare de aproape a naturii şi
frumosului. Creativitatea şi imaginaţia se îmbunătăţesc.
Progresul are loc în etape. Activităţile simple pot fi urmate de reproducerea anumitor
idei prin ruperea hârtiei şi colaje. Copiii învaţă să reproducă diferite culori din natură
26
Tehnici de stimulare prin arta combinata
începând cu cele de bază: roşu, galben, albastru, verde în desene şi picturi, din
imaginaţia lor sau la o temă dată.
Definiţie :
Dezvoltarea exprimării creatoare ajută fiecare individ să fie flexibil şi creator în gândire
şi acţiuni, îl ajută să comunice în mod pozitiv cu alţi indivizi, să aibă încredere în sine,
simpatie pentru ceilalţi.
Rolul lucrătorului prin arte combinate este să ajute copiii să vorbească despre arta lor
într-un mod narativ pentru a facilita exteriorizarea gândurilor, experienţelor,
sentimentelor acestora.
Tematica producţiilor artistice ale copilului, mărimea, forma, presiunea liniei,
27
Tehnici de stimulare prin arta combinata
intensitatea culorii şi alte detalii ne oferă informaţii valoroase despre universul său
afectiv.
Stimularea prin artă vizuală utilizează toate formele expresive: pictura, sculptura,
muzica, literatură şi poezia ca mijloace de punere în valoare şi îmbogăţire a
personalităţii fiecăruia, ajutându-l să exprime emoţiile profunde şi dificultăţile pe care
le întâmpină.
Modalităţi de realizare
Pentru o bună sedinţă de stimulare prin pictură în grup avem nevoie de o cameră
calduroasă şi bine iluminată în care beneficiarii să se simtă bine şi în siguranţă.
Materiale necesare: carton, vopsele, pensule, bandă adezivă şi pentru crearea unei
atmosfere plăcute nişte casete şi un casetofon. Daca avem un grup mai mare, avem
nevoie să unim bucăţile de carton pentru a obţine o suprafaţă adecvată de lucru.
28
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Dupa ce ne-am asigurat că avem spaţiul adecvat şi materialele de lucru necesare pentru
şedinţă, aducem grupul de participanţi şi ne asigurăm că stau confortabil şi liniştiţi.
Sedinţa începe cu un cântec de Salut pentru fiecare participant. După aceea vom face
câteva exerciţii pentru a relaxa degetele şi mâinile. Când considerăm că sunt destul de
încălziţi, îi informam clar şi precis asupra programului. Astfel le spunem că acest
program reprezintă o modalitate de a-şi exprima în mod liber ceea ce simt. Pentru a
ajunge la o stare de relaxare, participanţii trebuie să asculte muzică pe toată perioada
şedinţei şi să lase liberă imaginaţia. Astfel ei pot picta orice le trece prin minte sau orice
simt sau visează în acel moment.
Grupul este încurajat să picteze întreaga suprafaţă, folosind chiar spaţiul altei persoane,
fără limite. Eventual ei pot completa desenele altei persoane doar dacă se pun de acord
asupra acestui aspect. În acest program sunt încurajaţi să comunice între ei. Lucrătorul
prin arte combinate poate participa activ în această activitate intervenind din când în
când, încurajând beneficiarii să folosească toate culorile şi întreaga suprafaţă. Când s-a
acoperit tot cartonul se consideră că şedinţa a luat sfârşit. Lucrătorii prin arte trebuie să
anunţe terminarea şedinţei cu câteva minute înainte şi să roage beneficiarii să pună jos
pensulele. Ceea ce a rezultat în urma acestei şedinţe este o pictură unică şi foarte
interesantă care dă posibilitatea unei contemplări din mai multe puncte de vedere, chiar
dacă a fost realizată doar din simple pete de culoare.
Modelaj
29
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Deprinderile tehnice de bază sunt formate modelând plastilina sau argila, realizând
diferite forme, lipindu-le prin împreunarea capetelor.
În cadrul oricărui grup va exista o gamă largă de diferite abilităţi, unii pot fi inhibaţi de
faptul că li s-a spus anterior că nu pot să deseneze, alţii sunt complet absorbiţi de
a-şi lăsa amprentele (mărcile de expresie), unii pot avea talent, dar aproape toţi se
amuză că pot folosi diferite materiale şi acest proces îi captează.
Unui adult care face acelaşi desen i se poate sugera schimbarea materialului cu care
lucrează (o hârtie cu altă formă, o pensulă mai lată, etc.).
30
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Colaj mozaic
Beneficiarii participanţi la acest program sunt invitaţi afară pentru a aduna elemente din
natură ( beţe, frunze, crengi, muşchi, etc). După aceea sunt duşi în interior unde au la
dispoziţie carton, aracet, foarfece. Lucrătorul le va spune o poveste simplă, astfel încat
beneficiarii să poată realiza un colaj cu elementele adunate. Materialele respective vor
fi lipite pe coala de carton astfel încat să fie redată cât mai bine acţiunea poveştii.
Aceeaşi tehnică de mai sus, poate fi aplicată folosind în locul hârtiei creponate, lână de
diferite culori tăiată foarte fin care se lipeşte prin presare pe bucata de carton conturată.
Pictura pe pânză
31
Tehnici de stimulare prin arta combinata
exprimându-se liber. După terminarea lucrărilor, aceste bucaţi pot fi aplicate pe o pânză
mare la alegerea beneficiarului. Lucrarea colectivă va fi expusă într-un loc în care
beneficiarii au acces mai des.
Cartonul poate fi în orice mărime şi cu ajutorul lipiciului lipim cojile de ouă deja
uscate, presându-le pe carton. Dupa ce am acoperit întreaga suprafaţă a cartonului,
lăsăm să se usuce bine timp de o zi. A doua zi, putem începe sa pictăm pe această
suprafaţă. La sfârşit când se înrămează, obţinem o pictură deosebit de interesantă,
deoarece folosirea cojilor de ouă îi conferă o notă de originalitate.
Folosind bucăţi mici de aţa tăiată în locul bucăţilor de ziare, putem realiza acelaşi tip de
desene. Apăsând bine, bucăţile de aţă sunt fixate pe carton. Conturul desenului trebuie
urmat cu stricteţe pentru ca nu mai folosim marker-ul pentru a-i da forma definitivă.
Prin aceeaşi metodă putem realiza desene înlocuind bucăţile de ziare sau de aţă cu
hartie creponată de diferite culori, pe care o modelam sub forma unor biluţe. Aceste
forme se pot decupa şi folosi ca decor pe pereţi.
La baza muncii noastre cu adulţii se află credinţa că fiecare persoană are abilitatea de a
răspunde în mod creator la stimuli. Fiecare individ are de oferit foarte multe lumii
înconjurătoare.
Desene in faină
32
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Beneficiarii sunt aşezaţi pe scaune, în semicerc astfel încât să îi putem vizualiza pe toţi.
În faţa lor se aşează pe podea prima dată învelitoarea din nylon. Restul materialelor
trebuie ţinute la îndemâna Lucrătorului, fără ca benficiarii să aibă acces la ele. În
continuare se aşează cartonul negru în centrul învelitorii iar Lucrătorul ia cu sita făina
albă şi o cerne uniform, în strat subţire pe tot cartonul. Lucrătorul comunică puţin cu
beneficiarii, numind doar activitatea pe care o face în fiecare etapă (ex. acum punem
cartonul negru, acum cernem etc) accentul fiind pe vizualizare şi pe concentrare.
Lucrătorul desenează cu degetul diferite contururi- ex. nişte feţe şi expresii faciale. La
fiecare detaliu spune beneficiarilor ce reprezintă exemplificând cu propria persoana-
ochiul, capul etc- sau imită starea expresiei desenate (plânge tare sau râde în hohote) iar
beneficiarii sunt antrenaţi să facă la fel.
Pentru un nou exerciţiu făină se îndepărtează de pe coală. Noul exerciţiu este realizat cu
aceleaşi etape, invitându-se şi fiecare beneficiar pe rând să îşi exprime trăirile.
Pe acelaşi carton negru se pot pune câteva figurine din hârtie, decupate anterior (de ex.
5 peştişori) pe care sunt lipite nişte agăţători. Pe deasupra tuturor se cerne făină. Fiecare
figurină se numerotează alături, cu degetul.
Beneficiarii sunt invitaţi să ridice figurinele, pe carton rămânând formele lor în negru.
După ce toată lumea conştientizează câte forme sunt pe carton, ele sunt acoperite una
câte una cu făina cernuta. În acest timp beneficiarii sunt antrenaţi să numere câte forme
mai sunt pe carton.
Folosind tot un carton negru, Lucrătorul are la îndemână câteva păhăruţe de diverse
dimensiuni şi o cutie cu făină. El ia cu paharul făina, o presează în pahar bine după care
răstoarnă forma rezultată pe carton, având grijă ca aceasta să nu se împrăştie (în cazul
în care se împrăştie se reia procedura).
După ce toate formele sunt aşezate, o parte dintre beneficiari sunt chemaţi pe rând să le
dărâme, una câte una. Ei sunt încurajaţi să îşi exteriorizeze trăirile şi dorinţa de a le
împrăştia.
Beneficiarii sunt aşezaţi în semicerc într-o singură parte a nylonului. Cele 4 bucăţi de
carton negru sunt lipite între ele liniar, ca şi cum ar forma o potecă, pe mijlocul
nylonului.
Lucrătorul cerne făina uniform peste “potecă”, începând din partea în care se află
beneficiarii, având grijă să lase intactă suprafaţa cernută. Şi beneficiarii pot fi încurajaţi
să cearnă pe anumite porţiuni, până este acoperită toată “poteca”.
Beneficiarii sunt invitaţi unul câte unul să traverseze “poteca” de făină, în urma lor
rămânând amprenta specifică a încălţămintei sau chiar amprenta tălpii. Beneficiarul
33
Tehnici de stimulare prin arta combinata
trebuie să îşi conştientizeze amprentele (acestea îi sunt arătate, are voie să pună mâna
pe ele etc).
După trecerea fiecărui beneficiar “poteca” este acoperită cu făină din nou, pentru
următorul participant la exerciţiu.
Beneficiarii sunt aşezaţi câte 3 la fiecare masă împreună cu un lucrător. Pe fiecare masă
avem: 1 castron cu amidon, 1 pahar cu apă, sticluţe cu coloranţi de diferite culori şi un
pic de ulei volatil.
Beneficiarii sunt încurajaţi să toarne singuri apa peste amidon, în cantităţi mici, până
când acesta are consistenţă unei creme. Substanţa obţinută se răstoarnă pe masă iar
beneficiarul trebuie să interacţioneze cu ea: să o strângă în mâini, să o ridice şi să o lase
să curgă, să facă diverse forme. Din când în când se toarnă câte puţin colorant din
sticluţe, pe anumite porţiuni din amestecul de amidon, pe care din nou îl explorează
tactil, în diferite modalităţi.
Cu aceleaşi materiale menţionate mai sus la care adăugăm un set de punguţe alimentare
de mărime medie, lucrătorul pregăteşte înaintea sesiunii o cantitate de amidon
amestecată cu apă caldă, astfel încât să rezulte o substanţă de aceeaşi consistenţă ca cea
menţionată anterior.
Din substanţa respectivă el tornă în punguliţe, cam cât să umple jumătate din fiecare.
Pungile, fără a fi înnodate la gură, sunt date astfel încât fiecare beneficiar să primească
câte 2, ei fiind aşezaţi în pereche la câte o masă. Lucrătorii trebuie să supravegheze
beneficiarii să nu umble la conţinut. Lucrătorul întreabă beneficiarii ce culori să toarne
în fiecare punguţă. După turnarea culorii, punga este înnodată. Beneficiarii primesc
pungă să o preseze şi să o exploreze tactil, până cand în interior se omogenizează
culoarea. La final, un colţ al pungii este decupat iar prin presare, beneficiarii pot crea
diverse forme din substanţă care curge, direct pe suprafaţa mesei. Dacă vor, substanţa
de pe masă o pot modela cu mâinile, creând diverse forme.
Spuma colorată
34
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Beneficiarii stau în semicerc pe scaun, cu faţa spre nylon. Lucrătorul aşează cele 3 colii
de hârtie albă, distanţate unele de altele. Pe fiecare coală se aşează câte o sticlă.
Anterior, în partea de sus a sticlei se perforează câteva orificii cu un cuţitaş. Într-unul
din orificii se introduc 3 paie lungi, unul lângă altul (un pai lung se formează din 3 paie
obişnuite puse cap la cap).
În faţa beneficiarilor lucrătorul toarnă pe rând în fiecare sticla apă, câte puţin colorant şi
detergent, până sub orificiile create. Etapele de lucru trebuie marcate clar, implicând
beneficiarii (de. ex. îi întrebăm dacă să mai turnăm apă, le explicăm când adăugăm
fiecare ingredient ce este şi cât punem şi astfel de întrebări interactive despre activitate).
Lucrătorul începe să sufle într-o sticlă, cu ajutorul paielor, astfel încât spuma colorată să
se reverse prin orificiile create. Beneficiarii, sub supraveghere sunt invitaţi să sufle în
apa colorată din celelalte sticle.
Impactul vizual al exerciţiului este deosebit, spuma creată fiind abundentă, de diverse
nuanţe. Beneficiarii de pe margine pot primi spuma în mână să se joace cu ea.
Desenând cu stropitoarea
Necesar: colorant alimentar albastru şi galben, o învelitoare din nylon/ celofan alb de
circa 2m ² , o bucată de carton rotund cu diametrul de 50 cm, 1 stropitoare mică, apă, 3
tuburi de tempera- roşu, verde, galben, 2 -3 pămătufuri din bumbac, o cutie de plastic
transparentă.
Beneficiarii stau în semicerc pe scaun, cu faţa spre nylon. Pe nylon, Lucrătorul aşează
cartonul rotund în partea superioară a acestuia, în plan îndepărtat faţă de locul în care
stau beneficiarii. Lucrătorul pune apa în stropitoare peste care toarnă colorantul
albastru. Stropind cu culoare acoperă în strat subţire doar partea superioara a nylonului
în care este plasat cartonul rotund; pot participa şi beneficiarii. După acoperire
lucrătorul ridică cartonul rotund cu grijă. El schimbă apa din stropitoare, punând nuanţa
de galben şi stropeşte interiorul amprentei de carton rămase.
Separat, în cutia de plastic se prepară culoarea verde cu tempera pe care o aplică prin
tamponare cu pămătufurile, pe nylon, sub partea stropită cu albastru. Beneficiarii sunt
încurajati să participe. Cu celelalte 2 tuburi de tempera, prin presare sunt desenate
floricele, în partea cu verde. La final rezulta un tablou inedit.
Pungile înspumate
35
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Necesar: câteva pungi înguste dar adânci(circa 1 metru adancime), 1 ac, colorant
alimentar de diverse culori, detergent de vase, un recipient transparent, apă, o
învelitoare din nylon/ celofan alb de circa 2m ².
Beneficiarii stau în semicerc pe scaun, cu faţa spre nylon. Pe nylon, Lucrătorul aşează 5
-6 pungi. Cu ajutorul recipientului toarnă pe rând în fiecare pungă apă de diverse nuanţe
(cam un sfert din pungă) amestecat cu o anumită cantitate de detergent de vase, astfel
încât să producă cât mai multă spumă. La final punga este legată bine la gură. Fiecare
etapă este clar explicată către beneficiari, implicându-i cât mai mult (sunt întrebaţi ce
culoare să toarne, cât să toarne, ce cred ei că se va întâmpla cu apa etc).
Beneficiarii sunt ordonaţi în perechi fiecare pereche priminând câte o pungă. Ei sunt
încurajaţi să se joace cu pungile, să le balanseze şi să le agite. După ce creează spuma,
Lucrătorul înţeapă o dată cu un ac fiecare pungă.
Ulterior beneficiarul, prin presare, scoate spuma din pungă făcând desene cu ea pe
învelitoarea albă.
Acest exerciţiu se poate efectua şi în aer liber agaţându-se pungile de crengile copacilor
iar beneficiarii se pot juca cu ele.
Nota importantă
Pot fi pictate pahare şi vaze din sticlă sau ceramică. Sticla/ ceramica se degreseazǎ cu
spirt sau diluant, pe partea unde se face desenul.
„Vopsele pentru vitralii” pot fi folosite fie aşa cum sunt, fie uşor diluate cu un lac
incolor de acelaşi tip, fie chiar puternic diluate cu un solvent corespunzător
(terebentină). Nu este nici o problemă să se amestece culorile din aceeaşi gamă. Nu se
recomandă amestecarea diferitelor mărci de vopsele.
În tehnica picturii pe sticlǎ, culorile sunt vii, luminoase, formele sunt simplificate, iar
tratarea suprafeţei este decorativǎ. Se pot crea compoziţii cu motive florale, vrejuri,
figuri geometrice, s.a.
36
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Pictura pe vase şi sticle constituie o activitate atractivă. Se pot folosi atât vase
transparente, cât şi opace. Se pot folosi sticle cu gât lung, borcane, vaze, sticluţe de
parfum, pahare etc.
Dacă modelul gasit are o marime ce nu se potriveşte, se poate mări sau micşora la
fotocopiator. Se transferă desenul pe sticlă.
Când se picteaza, se începe cu nuanţele deschise, apoi se trece la cele mai închise. Dacă
se depăşeşte conturul, se curăţă vopseaua cu un diluant înainte de a se usca.
Panouri de sticlă
Pentru acesta activitate se pot folosi bucăţi de geam obişnuit. Totuşi, o sticlă mai
subţire, cum este cea folosită la înrămarea tablourilor, este la fel de bună şi poate fi
chiar mai ieftină. Se pot copia de mână sau la xerox multe modele diferite din cărţile de
colorat. Se poate micşora sau mări desenul la xerox pentru a se potrivi cu mărimea
geamului.
Mai întâi se lipeşte modelul cu bandă adezivă pe spatele geamului. Se transferă apoi pe
faţa geamului, folosind o pensulă subţire şi vopsea neagră sau un marker permanent
(acesta fiind mai uşor şi mai rapid de manevrat). Trebuie reţinut că partea pe care se
realizează transferul va fi în cele din urmă dosul picturii.
După ce s-a terminat transferul, sticla este gata de pictat. Când pictura este uscată bine,
se acoperă spatele geamului cu poleială colorată sau folie de aluminiu, pentru a avea un
fond strălucitor. Se poate mototoli puţin folia înainte de a o folosi.
Metoda folosită pentru acest tip de pictură este aceeaşi ca cea descrisă mai sus, cu
deosebirea că lipseşte conturul şi se foloseşte o singură culoare, de obicei negru, pentru
întreaga pictură.
Pentru o atmosferă placută de lucru, lucrătorul prin arte are în vedere mereu
crearea unui cadru cât mai armonios, pe un fundal muzical.
5. Stimularea prin teatru
Înca din primul an de viaţă, copilul este capabil de a imita expresia mamei. Acestă este
numit răspunsul dramatic (Jennings 2008) iar acest răspuns duce la mimica şi ecolalia
de mai târziu. Mama şi copilul pornesc pe rând o conversaţie. Dacă conversaţia este
oprită brusc, sunt înregistrate expresii de dezamăgire pe chipul copilului. Această
37
Tehnici de stimulare prin arta combinata
comunicare poate avea loc între adulţi şi bebeluşi încă de foarte devreme şi încurajează
exprimarea prin mişcare şi sunet.
Este important pentru jocul dramatic şi pentru cei care folosesc teatru ca metodă de
stimulare să recunoască rădăcinile ataşamentului în jocul senzorial şi jocul dramatic, şi
să fie atenţi la aceste procese care încep în timpul sarcinii, în primele ore şi săptămâni
după naştere.
Definitie :
Stimularea prin teatru se ocupă de aplicarea tehnicilor şi proceselor specifice teatrului
în procesul de intervenţie asupra grupurilor de persoane cu nevoi speciale.
Stimularea prin teatru este o activitate de grup dar poate fi aplicată şi în lucru
individual.
38
Tehnici de stimulare prin arta combinata
• ascultarea instrucţiunilor
• acţiune conform instrucţiunilor
• cooperare şi comunicare
• conştientizarea spaţiului
• vocabularul,
• controlul fizic şi mental
• încrederea în sine şi încrederea în alţii
• conştientizarea motivaţiilor altor persoane şi a diferitelor situaţii.
Poveştile sunt legate de jocul creativ. Ele alimentează imaginaţia, explorează speranţele
şi temerile, măresc cunoştinţele participanţilor despre lume. Citirea şi spunerea
poveştilor creează o relaţie caldă şi intimă cu beneficiarul. În acest fel împărtăşiţi
împreună o călătorie în care îi puteţi călăuzi în siguranţă. Dacă aveţi la dispoziţie o
cameră confortabilă şi caldă unde ei se pot aduna în jurul dumneavoastră aceasta ar fi
ideală pentru spunerea poveştilor. Poveştile pot fi dezvoltate şi animate prin
introducerea muzicii, efectelor sonore sau a păpuşilor. Ele pot deasemenea implica în
mod activ copiii să ia parte la acţiunea poveştii prin a li se cere să contribuie la
desfăşurarea acţiunii.
Acesta este primul pas spre teatru. Spectacolul nu este ceea ce doresc ei să facă, ei vor
să joace poveşti sau situaţii imaginare pentru ei înşişi. Povestile au rolul de a-l ajuta pe
copil să asimileze experienţele trăite şi realitatea în general. Copilul învaţă să dea sens
lumii din afara lui dar şi să-şi structureze gîndurile.
Puteţi interpreta această poveste sau alte poveşti bine cunoscute pentru un grup. Oricine
va susţine sesiunea trebuie să acţioneze ca regizor şi animator pentru a face grupul să
trăiască acea poveste. Adultul citeşte mai întâi povestea cu voce tare şi apoi spune:
39
Tehnici de stimulare prin arta combinata
“Acum să vedem ce putem face noi. Cine vrea să fie Păcală ?” şi cineva se oferă
voluntar. La fel se procedează şi pentru boier, soţia acestuia, căruţă şi cai. Apoi adultul
cere grupului să se gândească la o muzică potrivită pentru acompanierea poveştii, se
aleg instrumente muzicale şi se repetă până când sunt pregătiţi să interpreteze povestea.
Păcală şi boierul
A fost o dată ca niciodată într-un sat un om iute la minte şi tare glumeţ, care păcălea
mereu pe cei întâlniţi în cale. Sătenii i-au spus atunci Păcală. Şi i s-a dus vestea lui
Păcală prin toate satele din jur.
Un boier din vecini, care se credea mare şi tare deştept, aflând de Păcală râdea în barbă
şi-şi spunea:
Şi zicând acestea îşi luă boieroaica, curtenii, vizitiul şi se urcară cu toţii în trăsură să
plece în căutarea lui Păcală.
În timpul acesta Păcală se odihnea la umbra unui copac. Auzind deodată o trăsură
apropiindu-se, se ridică în picioare şi se rezemă cu o mână de copacul gros. Boierul
porunci vizitiului să oprească lângă copac.
40
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Boierul: “Apăi urcă-te în trăsură şi du-te mai repede c-am ostenit de pe-acuma.”
În timpul ăsta, boierul şi ai lui asudau care mai de care, împingând copacul.
Vizitiul luă o mână de pe copac să-şi şteargă năduşeala. Boierul strigă la dânsul:
Boierul: “Vai, vai, vai! Vai de capul meu! M-o păcălit şi pe mine Păcală.”
Şi astfel rămase Păcală cu trăsura boierului şi cred că se mai plimbă şi acuma. Ia uitaţi-
vă pe fereastră: nu-i el ?
Necesar: cremă de corp, ulei volatil de diverse esenţe, un mic pulverizator, pernuţa.
Un beneficiar stă faţă în faţă cu Lucrătorul, pe scaun, într-o poziţie comodă. Se
pulverizează apa amestecată cu esenţă, în cantitate foarte mică, deasupra capului
beneficiarului. Apoi se începe masajul. De ex. pernuţa este aşezată sub cotul
beneficiarului. Lucrătorul lucrează cu mâna respectivă. El aplică crema, masând cu
mişcari delicate de la cot până la vârful degetelor, pe amblele feţe ale mâinii circa 5
minute. Masajul se face după aceea şi pentru fiecare deget, în parte, circular.
41
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Pe spatele beneficiarului prin masaj imităm diverse forme (ex. cifre, inimioare) sau
acţiuni (mersul personajului, săritul personajului) relatate în povestea pe care lucrătorul
o prezintă cu voce tare.
Lucrătorul spune “Şoricelul Chiţ Chiţ Chiţ”- lucrătorul masează circular conturul
spatelui beneficiarului;
Lucrătorul spune “merge la plimbare” –lucrătorul presează palmele alternativ pe spatele
beneficiarului imitând mersul.
Lucrătorul spune “Ceasul face Tic- Tac:- lucrătorul apasă alternativ palmele presând
uşor diverse părţi ale spatelui beneficiarului.
Lucrătorul spune “Este ora 1” – lucrătorul masează spatele în forma de cifra 1.
Exerciţiul se repetă de mai multe ori, până la ora dorită. Pentru fiecare oră se creează o
activitate/ formă care poate fi imitată prin masaj pe spate. (ex. o inima şi săritura
şoricelului, un caşcaval şi ronţăitul, o grădină cu flori şi alergatul prin grădina etc).
Efectul este de relaxare şi amuzament. Beneficiarul poate fi întrebat ce “să mai facă
şoricelul”.
Teatru forum
Teatrul forum este un instrument de intervenţie sociala.La prima vedere, Teatrul Forum
ar părea o formă de teatru; dar nu orice fel de teatru, ci forum. Principiul teatrului
forum este simplu : teatrul nu păstrează o linie de demarcaţie atît de clară între actori şi
spectatori, spectatorii devin actori şi fantezia scenei se întrepătrunde cu realitatea.
Atunci când este bine făcut, teatrul captează atenţia spectatorilor, îi fascinează, îi
introduce în lumea pe care o prezintă. El provoacă audienţă, o determină să-şi
concentreze atenţia asupra subiectului expus, o instigă să se implice activ în experienţă.
Implicarea activă a oamenilor într-o situţie dată presupune că nu numai mintea este
pusă în mişcare, dar şi emoţiile sunt investite în acel moment. Această caracteristică
specială a teatrului de a provoca emoţii în oameni este ceea ce îi permite acestei metode
să aducă în prim plan reflecţii, idei şi trăiri, într-o manieră pe care educaţia tradiţională
nu o poate face.
Însă, condiţia de bază pentru acest lucru să se întâmple rămîne de a găsi un limbaj pe
care spectatorii să îl înţeleagă şi care să le fie familiar.Teatrul Forum îşi propune să
ilustreze o situaţie de opresiune la care protagonistul nu ştie cum să facă faţă şi prin
urmare are parte de un sfârşit tragic.Spectatorii sunt apoi invitaţi să înlocuiască
protagonistul şi să exprime –jucând, nu rămânând pe scaun –soluţiile posibile pentru
rezolvarea situaţiei. Actorii trebuie în consecinţă să răspundă atitudinii spectatorilor
improvizând reacţii la atitudinea lor. Pe scenă se creează treptat o nouă realitate a
personajelor. Este ceva ce oamenii înţeleg. Spectatorii văd, gândesc, simt,participă,
corectează, creează.
42
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Teatru Forum permite analiza sinceră a modului în care pot fi folosite în viaţa reală
sugestiile primite.Toţi spectatorii au dreptul de a interveni propunându-şi părerile,
ideile, strategiile menite să producă schimbarea spre bine.
Teatrul Forum este o formă de teatru interactiv ,care porneşte de la o situaţie dată în
rezolvarea căreia încearcă să implice publicul spectator.Acesta poate opri desfăşurarea
piesei în orice moment, propunând soluţii de rezolvare pe care este apoi invitat să le
joace chiar el pe scenă.
Una dintre regulile “de fier”ale Teatrului Forum este de a concentra atenţia asupra ideii
că schimbarea poate şi trebuie să pornească în primul rând de la noi înşine.
Teatrul Forum poate fi folosit în şcoli, centre comunitare, asociaţii şi fundaţii, etc.
În loc de a rămâne pasivă, audienţa devine activă -spectatorii devin ”actori“- care
creează soluţii alternative şi controlează acţiunea dramatică. Scopul forumului nu este
de a găsi soluţii ideale la problemele sociale existente, ci de a inventa noi variante de
rezolvare a situaţiei date.
Folosirea păpuşilor
Pe măsură ce copilul creşte, jocul imaginativ devine teatru şi teatrul începe să devină
spectacol. Jocul cu păpuşi este o metodă înţeleasă de beneficiari.
43
Tehnici de stimulare prin arta combinata
Când facem o poveste cu un grup putem începe întrebând cine sau ce le-ar place să fie
dintr-o temă aleasă. Apoi ei trebuie să conştientizeze acea persoană sau lucru ori de câte
ori apare în poveste, printr-o acţiune simplă cum ar fi ridicarea în picioare. Pe parcursul
poveştii alţi membri ai grupului vor avea idei noi de adăugat în anumite situaţii, deci
povestea va fi dezvoltată de fiecare. Ascultând fiecare partea sa de poveste există
certitudinea că ei se concentrează, toţi având cel puţin o parte minimă de jucat în
poveste.
Treptat, învăţaţi beneficiarii să se prezinte pe sine şi ideile lor unui grup restrâns de
colegi. Beneficiarii învaţă să vorbească pentru ei înşişi, să prezinte ceva ce are sens
pentru ei şi să comunice şi altora.
Improvizaţia
Improvizaţia se dezvoltă direct din jocul creativ şi poate fi rezumată într-un citat al
poetei americane Marianne Moore, “ Noi vrem grădini imaginare cu broaşte adevărate
în ele.”
44
Tehnici de stimulare prin arta combinata
defini starea morală a grupului. Aceste exerciţii au o valoare educaţională mult mai
profundă decât jocul.
Beneficiarii care au experimentat jocurile teatrale, improvizaţia sau teatrul de păpuşi pot
deveni, în timp, gata să joace pentru alţii. Dacă aceste spectacole sunt plăcute ele vor
demonstra realizările persoanelor cu dizabilităţi şi vor avea un impact pozitiv. Acest
lucru este necesar pentru a se începe schimbarea atitudinii opiniei publice în ceea ce
priveşte dizabilitatea. Oricum, spectacolele pot fi folosite pentru a arăta problemele cu
care se confruntă persoanele cu dizabilităţi şi să dezvăluie o parte din dorinţele şi
ambiţiile lor în viaţă. Ei încep să vorbească în numele lor, în modul lor personal. Pentru
spectacolele formale de acest tip, este nevoie de obicei de un specialist pregătit în teatru
sau artă care să ajute la prezentare.
45