SINTEZE

PEDAGOGIE I
FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI. TEORIA ŞI
METODOLOGIA CURRICULUM-ULUI

Postuniversitar
 1. Pedagogia – ştiinţă a educaţiei
1.1. Pedagogie şi educaţie

educaţia – obiectul de studiu al pedagogiei

1.2. Trăsăturile şi funcţiile educaţiei

fenomen specific uman, aplicabil doar la specia umană

caracter social – istoric

caracter naţional

caracter universal

caracter prospectiv

caracter permanent

1.3. Funcţiile educaţiei

funcţia culturală (cognitivă)

funcţia economică (de pregătire pentru viaţa activă)

funcţia axiologică (formarea individului pentru integrarea în viaţa socială)

funcţia psihologică

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 1. Pedagogia – ştiinţă a educaţiei
1.4. Structura acţiunii educaţionale

S = subiectul educaţiei;

O = obiectul educaţiei;

S’= subiectivitatea obiectului educaţiei;

F.E. = finalităţile educaţiei (ideal, scopuri, obiective);

D.E. =dispozitiv educaţional;

M = mesaj educaţional;

C.O. = comportamentul obiectivat (de răspuns);

C.I.I. = conexiune inversă internă;

C.I.E = conexiune inversă externă

S.E. = situaţie educaţională / C.P.S. = câmp psihosocial;

A.E. = ambianţă educaţională;

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 Structura acţiunii educaţionale

S.E.
M.E.

S O
I.E.
S.E. D. C.O. S’
O.E. C.I.I.

C.I.E.
A.

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 1.5. Formele educaţiei
FORMELE EDUCAŢIEI - Definiţii
FORMALĂ NON-FORMALĂ

Cuprinde influenţele
Valorifică influenţele
intenţionate şi formative, educative a
organizate, care au altor forme de
loc în instituţiile organizare a
şcolare, cu scopul educaţiei, în afară şi
formării şi dezvoltării după etapa
şcolarităţii.
personalităţii.

Se realizează în afara

Se realizează în instituţiei şcolare, în
instituţii specializate instituţii culturale,
(şcoli de diferite organizaţii de copii şi
tipuri). tineret.
Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
INFORMALĂ

Include influenţele
neintenţionate, cu
care se confruntă
individul şi care nu
sunt organizate
pedagogic.

Cele mai semnifi-
cative mesaje sunt
emise de mass-
media (ziare,
reviste, internet).
 FORMELE EDUCAŢIEI - Activităţi
FORMALĂ NON-FORMALĂ

activităţi formale:
activităţi
- lecţie; extraşcolare:
- activitate practică;
- în afara clasei
- curs; (olimpiade, cercuri
- seminar; pe discipline);
- activitate în - în afara şcolii
laborator; (spectacole;
- activitate în excursii;
cabinete şcolare conferinţe);
- după integrarea
profesională (de
formare continuă)
Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
INFORMALĂ

activităţi de relaxare,
de antrenare în
situaţii cotidiene:
- lectură;
- vizionare TV;
- documentare
internet;
- jocuri diverse în
familie, cu prietenii;
- discuţii pe diferite
teme;
- vizite la muzee cu
familia etc.
 FORMELE EDUCAŢIEI – Avantaje şi dezavantaje

FORMALĂ NON-FORMALĂ INFORMALĂ

(+) Asigură
(+) Valorifică
(+) Determină un

introducerea posibilităţi, interes de
elevului în munca resurse, căutări cunoaştere, în urma
intelectuală locale.
organizată. contactului cu
mediul ambiant.

(-) Predomină
(-) Există pericolul
informarea asupra scăderii valorii
(-) Se poate crea un
aspectelor pedagogice, conflict cu finalităţile
calitative ale ştiinţifice, educaţiei morale,
schimbării. formative. estetice.

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 2. Educaţia în contemporaneitate
2.1. Problematica lumii contemporane şi soluţii educative: noile educaţii

definiţie: noile educaţii reprezintă „cel mai pertinent şi mai util răspuns al sistemelor
educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane”

exemple de noi educaţii:
- educaţia ecologică
- educaţia pentru pace
- educaţia interculturală
- educaţia pentru schimbare
- educaţia pentru drepturile omului
- educaţia pentru timpul liber
- educaţia pentru comunicare şi mass-media
- educaţia demografică
- educaţia pentru tehnologie şi progres

2.2. Educaţia permanentă - de la necesitate la posibilitate

Educaţia permanentă nu este o „nouă educaţie”, ci o schimbare de abordare a educaţiei pe tot
parcursul vieţii

autoeducaţia:
- derivă din educaţia permanentă;
- activitate conştientă, constantă, sistematică, direcţionată spre formarea propriei
personalităţi

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 3. Componentele educaţiei
3.1. Educaţia intelectuală: 3.4. Educaţia tehnologică:

dimensiunea cognitivă a activităţii de

ansamblu de activităţi instructive care îi
formare-dezvoltare a personalităţii umane;
pregăteşte pe copii pentru stăpânirea şi

obiective:
dezvoltarea tehnicii;
- informare intelectuală;
- formarea intelectuală
obiective:
- formarea orizontului cultural-profesional;
3.2. Educaţia morală: - formarea unor capacităţi şi deprinderi

formarea profilului moral; practice;

obiective:
- familiarizarea elevilor cu diferite profesiuni
- formarea conştiinţei morale;
- formarea conduitei morale şi a trăsăturilor
de voinţă şi caracter 3.5. Educaţia fizică:

conţinuturi:
activitate de formare-dezvoltare corporală
- Educaţia civică necesară pentru asigurarea şi cultivarea
- Educaţie religioasă valorilor sănătăţii omului;

obiective:
3.3. Educaţia estetică:

„educaţie prin şi pentru frumos”;
- întărirea sănătăţii, dezvoltarea şi fortificarea
fizică a organismului;

obiective:
- instruirea estetică a elevilor (teoretic); - dezvoltarea din punct de vedere psihic şi
- receptarea frumosului (aplicativ) formarea personalităţii umane

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 4. Elemente de cercetare pedagogică

4.1. Definiţie 4. 3. Etapele cercetării pedagogice

„o strategie proiectată şi realizată în scopul de a
surprinde relaţii şi fapte noi între componentele  identificarea şi formularea problemei
acţiunii educaţionale şi de a elabora, pe aceasta  documentarea
bază, soluţii optime pentru problemele procesului
educaţional”  formularea ipotezei/ipotezelor şi a
obiectivelor
4. 2. Tipologia cercetării pedagogice  stabilirea metodologiei folosite în

după scopul fundamental în raport cu care se realizarea cercetării
desfăşoară:
- cercetare fundamentală (cu scop general de  realizarea propriu zisă a cercetării
cunoaştere, fără intenţii practice specifice);
- cercetare concretă, aplicativă (care răspunde unor  analiza, prelucrarea şi interpretarea
necesităţi practice imediate); rezultatelor
- cercetare de dezvoltare (cu scopul introducerii  elaborarea formei finale a rezultatelor
inovaţiilor în procesul educaţional)

după funcţia pe care o îndeplineşte: cercetării
- cercetare constatativă (cunoaşterea şi descrierea  aplicarea rezultatelor în optimizarea
unei situaţii educative);
teoretică sau practică a educaţiei
- cercetare ameliorativă (îşi propune intervenţii şi
verificarea eficienţei inovaţiilor introduse)

după metodologia adoptată:
- cercetare observaţională (neexperimentală) (în care
se urmăresc diferite aspecte ale activităţii educative cu
scopul optimizării acesteia);
- cercetare experimentală (declanşează acţiuni
educaţionale originale)

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 5. Finalităţile educaţiei
5.1. Delimitări conceptuale
a) Idealul educaţional

reprezintă finalitatea educaţională de
maximă generalitate;

defineşte „un model” sau tipul de
personalitate solicitat de condiţiile sociale
ale unei etape istorice, pe care educaţia
trebuie să-l formeze în procesul
desfăşurării ei;
b) Scopurile educaţiei

sunt finalităţi de generalitate medie
determinate de idealul educaţional;
c) Obiectivele educaţiei

reprezintă categoria de finalităţi
pedagogice cu grad mai mare de
concreteţe, care asigură orientarea
activităţii la nivelul procesului de
învăţământ
Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
5.2. Clasificarea obiectivelor educaţiei
a) după gradul lor de generalitate:

obiective generale;

obiective specifice (intermediare);

obiective concrete, operaţionale
(comportamentale, microobiective)
b. după domeniile
psihocomportamentale:

cognitive - asimilarea de
cunoştinţe, deprinderi intelectuale;

afective - formarea convingerilor,
sentimentelor, atitudinilor;

psihomotorii – însuşirea comporta-
mentelor bazate pe acţiune manifestă
 5. Finalităţile educaţiei

5.3. Formularea obiectivelor operaţionale Exemple

a) Definiţia operaţionalizării: strategie de
analiză a finalităţilor procesului de învăţământ
de cadrul didactic prin intermediul a două Tema lecţiei: Substantivul
acţiuni complementare:

deducerea obiectivelor concrete din obiectivele
generale şi specifice;
OC (Cognitiv): să identifice cel

definirea obiectivelor concrete (sarcini puţin trei substantive în textul din
didactice).
fişa de lucru
b) Modelul lui Mager:

descrierea comportamentului final –
verbe concrete (să descrie, să
OPM (Psiho-motor): să sublinieze
definească, să enumere) şi NU abstracte cu creionul substantivele din fişa
(să înţeleagă, să ştie, să cunoască);

precizarea criteriului performanţei de lucru;
acceptabile:
- cantitativ (cel puţin două, integral);
OA (Afectiv): vor participa activ la
- şi/sau calitativ (clar, expresiv, cursiv); identificarea substantivelor din

determinarea condiţiilor (instrumentele) –
cu ajutorul, pe baza, având la dispoziţie textul scris pe fişa de lucru

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 6. Curriculum şi educaţie
6.1. Delimitări conceptuale
Curriculum:

sens restrâns – curriculum desemnează
conţinutul procesului educativ „ansamblul
documentelor şcolare care reglementează
desfăşurarea activităţii şcolare: plan de
învăţământ, programă şcolară, manuale etc”;

sens larg – curriculum desemnează întregul
program al acţiunilor educative, cu toate
componentele şi interacţiunile dintre ele, „un
traseu de învăţare bine definit”
Concepte-cheie:

Conţinutul învăţământului devine o
componentă a curriculum-ului;
- conţinutul educaţional,
- conţinutul curricular

Plaja orară - numărul minim şi maxim de ore
prevăzute pentru o disciplină de studiu

Profil de formare
- descrie aşteptările societăţii;
- sintetizează principalele cunoştinţe,
capacităţi, aptitudini şi atitudini pentru fiecare
absolvent la finele parcursului şcolar
Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011

Arii curriculare - grupează obiectele de
studiu :
- Limbă şi comunicare (Lb. şi lit. română);
- Matematică şi ştiinţe (Matematică,
Informatică, Biologie, Fizică, Chimie);
- Om şi societate (Geografie, Istorie, Religie,
Cult. Civică, socio-umane);
- Educaţie fizică şi sport
- Tehnologii (Educaţie tehnologică, TIC)
- Arte (Educaţie muzicală, Educaţie plastică)
- Consiliere şi orientare

Cicluri curriculare - periodizări ale
şcolarităţii, grupând mai mulţi ani de studiu:
- achiziţii fundamentale (0-III);
- dezvoltare (III-VI);
- observare şi orientare (VII-IX);
- aprofundare (X-XI);
- specializare (XII-XIII)
 6. Curriculum şi educaţie

Tipuri de curriculum 6.2. Elementele componente ale

Noul Curriculum naţional – N.C.N.: conţinutului curricular

curriculum nucleu – „trunchiul comun” (C.N.):
numărul minim de ore de la fiecare disciplină
cunoştinţe
obligatorie din planul cadru de învăţământ;

deprinderi

curriculum la decizia şcolii (C.D.Ş.) - acoperă
diferenţa de ore dintre curriculum nucleu şi numărul
priceperi
maxim de ore pe săptămână, pe discipline şi ani de
studiu. Curriculum-ul la decizia şcolii se poate
atitudini
elabora în 3 variante:

valori
- curriculum nucleu aprofundat (C.N.A.) -
diversificarea activităţilor de învăţare până la
comportamente
acoperirea numărului maxim de ore din plaja orară a
disciplinei respective;
- curriculum extins (C.N.E.) - parcurgerea în 6.3. Trăsăturile curriculum-ului
întregime a programei, adică atât a segmentului
obligatoriu cât şi a celui suplimentar, marcat prin *;
caracter social-istoric
- curriculum elaborat de şcoală (C.E.Ş.) - implică
amplificare
diferite tipuri de activităţi opţionale:
- opţional la nivelul disciplinei;
diversificare şi specializare
- opţional la nivelul ariei curriculare; continuă
- opţionalul la nivelul mai multor arii
curriculare
caracter naţional

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 6. Curriculum şi educaţie

6.4. Criterii de selecţie a conţinuturilor
Manualul şcolar - reprezintă un

criterii filosofice instrument orientativ pentru profesor şi

criterii ştiinţifice
principalul instrument de lucru pentru

criterii psihologice

criterii pedagogice elev;
- funcţii: de informare, de formare, de
6.5. Documente curriculare autoinstruire, de antrenare;

Planul – cadru de învăţământ - structurează - exigenţe: ştiinţifice, psihopedagogice,
conţinuturile învăţământului pe ani şcolari, pe
profiluri de învăţământ, indicând numărul igienice, estetice, economice
minimal şi sau maximal de ore pentru fiecare
disciplină de învăţământ sau arie curriculară;
Auxiliarele curriculare (curriculum

Programa şcolară - structurează suport) - integrează ansamblul
conţinuturile învăţământului pe fiecare materialelor didactice aflate la
disciplină şcolară;
- structura programei şcolare pentru
dispoziţia profesorului şi elevilor:
învăţământul primar: obiective-cadru, culegeri, ghiduri metodologice, caiete
obiective de referinţă, activităţi de învăţare, speciale, planşe, atlase
sugestii metodologice, evaluare;
- structura programei şcolare pentru
învăţământul gimnazial şi cel liceal:
competenţe generale, competenţe specifice,
conţinuturi, atitudini, valori

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 Bibliografie orientativă

Bocoş, M., Jucan, D. (2008). Fundamentele pedagogiei.

Teoria şi metodologia curriculum-ului. Repere şi instrumente
didactice pentru formarea profesorilor. Bucureşti: Editura
Paralela 45.

Cojocariu, V.M. (2009). Fundamentele pedagogiei. Teoria şi
metodologia curriculum-ului. Bucureşti: Editura V&I Integral.

Cristea, S. (1998). Dicţionar de termeni pedagogici.
Bucureşti: E.D.P., R.A.

Dumitriu, C., Sacară, L., Pedagogie I : Suport pentru curs şi
seminar, Editura Alma Mater, 2007.

Mâţă, Liliana (2010). Ghid de pregătire psihopedagogică
pentru gradele didactice. Bacău: Editura Alma Mater.

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
 Adrese

Blog:
pedagogie-dppd.blogspot.com

E-mail:
pedagogiedppd@yahoo.com