 

   


 

Cuprins

1 Introducere 5
1.1 Ramurile astronomiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.2 Descrierea sumară a părţii accesibile a Universului . . . . . . . . . . . . . . 7
1.3 Astronomia geodezică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

2 Elemente de trigonometrie sferică 11

2.1 Triunghiul polar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2 Formulele lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.2.1 Determinarea unghiurilor ı̂n funcţie de laturi ı̂ntr-un triunghi sferic 19
2.2.2 Determinarea laturilor ı̂n funcţie de unghiuri ı̂ntr-un triunghi sferic 21

3 Astronomie sferică 23
3.1 Sfera cerească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
3.2 Sisteme generale de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
3.2.1 Coordonate geografice (φ, L) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
3.2.2 Sistemul de coordonate orizontale - (A, z ), sau (A, h) . . . . . . . . 30
3.2.3 Sistemul de coordonate orare (δ, H ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.2.4 Sistemul de coordonate ecuatoriale (α, δ ) . . . . . . . . . . . . . . . 32
3.3 Relaţiile dintre coordonatele cereşti şi coordonate geografice . . . . . . . . 34
3.4 Mişcarea anuală aparentă a Soarelui şi consecinţele ei . . . . . . . . . . . . 35
3.4.1 Coordonate ecliptice (β, λ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.4.2 Coordonate galactice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.5 Transformări de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

1
 

3.5.1 Transformarea coordonatelor orizontale ı̂n coordonate orare . . . . 40

3.5.2 Transformarea coordonatelor orare ı̂n coordonate ecuatoriale. . . . 41
3.5.3 Transformarea coordonatelor ecuatoriale ı̂n coordonate ecliptice . . 42
3.6 Răsaritul şi apusul aştrilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3.7 Culminaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3.8 Trecerea aştrilor la primul vertical . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3.9 Elongaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

4 Timpul 53
4.1 Timpul sideral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.2 Timpul solar adevărat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
4.3 Timpul solar mediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
4.4 Timpul universal. Timpul legal. Convenţia fuselor orare . . . . . . . . . . 57
4.5 Calendarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
4.6 Metode de determinare a timpului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

5 Fenomene care modifică poziţiile aştrilor pe bolta cerească 65

5.1 Refracţia astronomică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
5.2 Aberaţia luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
5.3 Paralaxe şi distanţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
5.3.1 Paralaxa diurna şi determinarea distanţelor ı̂n sistemul solar . . . . 71
5.3.2 Paralaxa anuala şi determinarea distanţelor stelare . . . . . . . . . 73
5.4 Precesia şi nutaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

6 Aplicaţii 79
6.1 Metode de determinare a timpului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
6.1.1 Metoda măsurării unei distante zenitale . . . . . . . . . . . . . . . . 79
6.1.2 Metoda ı̂nălţimilor egale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
6.1.3 Metoda ı̂nălţimilor egale a două stele . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
6.1.4 Metoda trecerii stelei la meridian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
6.2 Determinarea azimutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85

2
 

6.2.1 Metoda măsurării distanţei zenitale a unui astru . . . . . . . . . . . 85

6.3 Determinarea latitudinii şi longitudinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
6.3.1 Determinarea latitudinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
6.3.2 Determinarea longitudinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

7 Elemente de mecanică cerească 93

7.1 Problema celor două corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95

Index 100

Bibliografie 103

3
 

4
 

Capitolul 1

Introducere

Astronomia este ştiinţa care se ocupă cu studiul mişcării, structurii, originii şi evoluţiei
corpurilor cereşti, a sistemelor de corpuri cereşti precum şi interactiunii acestora cu di-
versele câmpuri ı̂n care ele se găsesc. Cuvântul astronomie provine din cuvintele greceşti
astron -astru şi  nomos -lege. Totalitatea corpurilor cereşti, a materiei dintre corpuri şi a
câmpurilor fizice care interactionează formează  Universul. Materia poate fi privită ca
fiind alcatuită din:

-   substanţă  reprezintă acea forma a existenţei cosmice care se compune din particule
cu masă de repaus (protoni şi neutroni);

-   câmp  celelate forme in care particulele nu au masa de repaus (fotonii)

sau din alt punct de vedere materia este:

-   materia organizată- reprezintă acea parte a existentei cosmice care se manifestă

sub forma unor corpuri cu o structură bine determinată şi de mare stabilitate

(i)   stele   O stea este ı̂n general un corp ceresc, masiv şi strălucitor, de formă
aproximativ sferică, alcătuit din plasmă ı̂n oarecare echilibru hidrostatic, şi
care a produs ı̂n trecut sau ı̂ncă mai produce şi azi energie pe baza reacţiilor
de fuziune nucleară din interiorul său.

(ii)   planetele  O planetă este un corp ceresc de masă considerabilă care orbitează
ı̂n jurul unei stele şi care nu produce energie prin fuziune nucleară. Din această

5
 

cauză, planetele sunt mult mai reci decât stelele, şi nu au şi nu emit lumină
proprie, ci doar pot reflecta lumina stelelor.

(iii)   quasari Quasi-stellar Radio Source   Acestea emit enorme cantităţi de energie.

-   materia neorganizata   - reprezintă acea parte a existentei cosmice care nu are

structură bine determinată şi nici stabilitate (materia interstelara, praful şi gazul
interplanetar, materia meteoritică, materia intergalactică)

Metodele de studiu ale astronomiei sunt:

1.   Observaţia   Reprezintă metoda fundamentală a astronomiei care furnizeză fapte

şi date ce permit explicarea fenomenelor astronomice ı̂n urma prelucrării şi inter-
pretării unui număr mare de măsurători de mare precizie, pe baza unor calcule
laborioase;

2.   Metoda modelelor teoretice  Se realizează modele ale fenomenele astronomice.

Modelele se confruntă cu fenomenele real-observate. Metoda modelelor a dat rezul-
tate bune ı̂n numeroase domenii ale astronomiei;

3.   Metoda experimentală  In ultima perioadă a dobândit o pondere din ce ı̂n ce mai
mare ı̂n cercetarea corpurilor cereşti astfel s-au produs comete artificiale, seisme pe
lună, etc. Observaţiile de la sol au ı̂nceput să fie completate cu observaţii obţinute
din spaţiu (din sateliţi artificiali sau nave cosmice), de o mai mare precizie şi ı̂n
domenii spectrale inaccesibile de la sol.

1.1 Ramurile astronomiei

Astronomia contemporană se ı̂mparte ı̂n mai multe ramuri strâns legate ı̂ntre ele şi anume:

1.   Astronomia clasică

(a) Astrometria sau astronomia fundamentală studiază poziţia corpurilor cereşti,

distanţa dintre corpurile cereşti precum şi determinarea timpului;

6
 

(b) Astronomia sferică elaborează metode matematice de determinare a poziţiilor

aparente şi a mişcărilor aparente ale corpurilor cereşti, faţă de diferite sisteme
de referinţă;

(c) Astronomia practică studiază tehnicile şi tehnologiile de observaţie astromet-

rică, precum şi erorile corespunzătoare.

2.   Mecanica cerească  se ocupă cu mişcarea corpurilor cereşti sub acţiunea diferitelor
forţe şi a atracţiei universale Astronomia modernă:

3.   Astrofizica  - studiază structura, materia fizică şi compoziţia chimică a corpurilor

cereşti

4.   Astronomia stelară  - se ocupă cu legile generale ı̂n distribuţia şi mişcarea stelelor
a sistemelor stelare (roiuri stelare şi galaxii) şi a materiei interstelare (inclusiv neb-
uloasele).

5.   Cosmogonia   cercetează problemele originii şi evoluţiei corpurilor cereşti, inclusiv

a Pământului.

6.   Cosmologia- studiază originea şi evoluţia universului la scară largă. ı̂ntre aceste
ramuri ale astronomiei nu există o delimitare riguroasă, astfel mai multe probleme
sunt cercetate simultan de mai multe ramuri.

1.2 Descrierea sumară a părţii accesibile a Universu-

lui
Metagalaxia   reprezintă partea Universului accesibilă observaţiei astronomice. Meta-
galaxia este alcatuit din circa 200 de miliarde de galaxii. Galaxia este un sistem cu
masă, unit de forţe de atractie, alcătuit dintr-o aglomeraţie de stele, praf şi gaz inter-
stelar. Galaxiile tipice conţin ı̂ntre 10 milioane şi un 1012, sau chiar mai multe stele,
toate orbitând ı̂n jurul unui centru de gravitaţie comun. Galaxiile conţin un număr mare
de sisteme stelare, de clustere stelare şi de tipuri variate de nebuloase (Daca densitatea

7
 

Soare 15000al

90000 al

Figura 1.1: Secţiunea meridiană a Căii Lactee

prafului şi a gazului interstelar este mare se formeaza o nebuloasă (nor)). Majoritatea
galaxiilor au un diametru cuprins ı̂ntre câteva zeci şi câteva sute de mii de ani lumină
şi sunt de obicei separate una de alta prin distant
¸e de ordinul câtorva milioane de ani
lumină. Unele galaxii mari cuprind ı̂n structura lor complexă şi un număr de galaxii mai
mici, numite galaxii satelit.
Calea Lactee, este galaxia gazdă a sistemului nostru solar şi a altor aproximativ
100-400 miliarde de stele cu planetele lor, precum şi a peste 1.000 nebuloase. Galaxia are
o formă circulară cu un bulb central numit nucleul galxiei.   În secţiune meridiană (Fig
1) Soarele aparţine aproximativ planului ecuatorial la o distantă de 30000 a.l de centrul
galaxiei.
Sistemul Solar  apartine galaxiei Calea Lactee prinicipalele elemente sunt:

1.   Soarele  constituie principala sursă de energie

2.   Planetele  sitemului solar sunt  Mercur,  Venus,  Pământ,  Marte,  Jupiter,  Sat-
urn,   Uranus,   Neptun. La a XXVI- aı̂ntâlnire generală a Uniunii Astronomice
Internaţionale din august 2006 s-a decis ca Pluto să nu mai fie considerată planetă.
Pământul are diametrul mediu de 6371km şi gravitează ı̂n jurul Soarelui la o distanţă
medie de 149 597 870.691km

3.   Sateliţii   Sateliţii naturali reprezintă corpuri cereşti care se mişcă pe o orbită ı̂n
 jurul unei planete sau corp ceresc mai mic care se numeşte corp primar.

8
 

Tabelul 1.1: Sateliţii planetelor Sistemului Solar ( www.nasa.gov)

Planeta Număr de satelţi

Jupiter 63
Saturn 60
Uranus 27
Neptun 13
Marte 2
Pământ 1
Venus 0
Mercur 0

4.   Asteroizii  reprezintă ”planete mici”-bucaţi de rocă care pot varia ı̂n diametru de
la câţiva metri la căteva sute de kilometri (cel mai mare asteroid Ceres, 950 km).
Asteroizii se ı̂ntâlnesc ı̂n special ı̂ntre orbitele lui Marte şi Jupiter (brâul asteroizilor).
Cei mai mici se numesc meteoriţi .

5.   Cometele  sunt bile de piatră şi gheaţă, cărora li se formează cozi când se apropie
Soarele pe orbitele lor foarte eliptice. Comete se ı̂ncălzeasc, gazele şi praful sunt
expulzate, Soarele luminează acest traseu, determinând o strălucire. Trasee stralu-
citoare sunt vizibile pe cerul nopţii.

6.   Materia meteoritică  reprezintă fragmente de asteroizi.

7.   Materia interplanetară  este reprezentată de praf şi gaz.

1.3 Astronomia geodezică

Astronomia geodezică este disciplina care se află la intersecţia a două ştiinţe fundamentale:
Astronomia şi Geodezia reprezentând tehnica determinării poziţiei locului de observaţie
ı̂n raport cu diferiţi aştrii de pe bolta cerească [3].
Rolul astronomiei geodezice este de a determina latitudinea şi longitudinea punctelor
geodezice, precum şi azimutele direcţiilor terestre. De asemenea, astronomia geodezică

9
 

modernă constituie suportul tehnologiilor geodezice satelitare şi contribuie la crearea şi
dezvoltarea sistemelor de referinţă precum şi a formării şi ı̂ntreţinerii scărilor de timp.
Printre aplcaţiile astronomiei ı̂n geodezie se amintesc:

- introducerea unui elipsoid de referinţă, naţional, specific fiecărei ţări;

- introducerea unui elipsoid local;

- elemente de constrângere sau compensare a reţelelor geodezice (ı̂n special azimutele

astronomice);

- studiul deviaţiei verticale cu utilizări directe ı̂n: orientarea astronomo-geodezică a

unui elipsoid local, conversia ı̂ntre azimutele astronomice şi azimutele geodezice,
reducerea direcţiilor şi unghiurilor orizontale la elipsoid, reducerea direcţiilor zeni-
tale la elipsoid, transformarea coordonatelor astronomice ı̂n coordonate geodezice şi
viceversa, determinarea diferenţelor de ı̂nălţime din măsurători de unghiuri zenitale
şi distanţe ı̂nclinate.

10
 

Capitolul 2

Elemente de trigonometrie sferică

Pentru studiul aştrilor pe bolta cerească trigonometria folosită până acum nu mai poate fi
folosită, de aceea trebuie introduse noţiuni specifice trigonometriei sferice. Dintre acestea
se amintesc următoarele noţiuni ilustrate in figura 2.1
Cerc mare  pe sferă este intersecţia sferei cu un plan care trece prin centrul sferei. Două
puncte de pe sferă care sunt extremitţile aceluiaşi diametru determină ı̂n mod unic un
cerc mare.
Distanţa sferică  dintre două puncte pe sferă este lungimea celui mai mic arc de cerc
mare care trece prin cele două puncte. Se numeşte   pol   sau centru sferic al unui cerc
mare punctul de intersecţie cu sfera a diametrului perpendicular pe planul cercului mare
ı̂n centrul sferei. Un semicerc mare care conţine polii se numeşte  meridian  . Se numeşte
 π
ecuator al unui punct de pe sferă, cercul mare care se află la distanţa de   faţă de punct.
2
Se numeşte unghi sau fus sferic  una din cele două părţi ı̂n care o sferă este impărţită de
două semicercuri mari având diametrul comun. Pe sferă orice fus sferic are două elemente,
unghiurile şi laturile (semidiscurile). Laturile fusului sferic sunt identice pentru aceeaşi
sferă, rezultă că fusul sferic este determinat doar de unghiul său.

Observaţia 2.0.1  Aria fusului sferic de unghi   A  este 

S A  = 2R2 A.   (2.1)

Intuitiv sfirmaţia de mai sus poate fi verificată folosind regula de trei simplă. Dacă unghiul
2π -intreaga sferă are aria 4πR 2 atunci fusul sferic determinat de un unghi A are aria S 

11
 

Figura 2.1: Fusul sferic

de unde S A  = 2R2 A.
Se consireră trei puncte pe o sferă de rază arbitrară şi trei arce de cercuri mari necon-
curente. Acestea se intersectează după trei puncte A, B, C . Se numeşte triunghi sferic
figura formată de arcele care unesc cele trei puncte. Elementele triunghiului sferic sunt
ilustrate ı̂n figura 2.2. Unghiurile  Â,  B̂,  Ĉ   si laturile sale a, b, c. Corpul OABC se numeşte
triedrul asociat triunghiului sferic  indextriedrul asociat triunghiului sferic.

c b

B C
a

Figura 2.2: Triunghiul sferic ABC 

 π
1. Dacă unghiul unui triunghi sferic este   atunci triunghiul se numeşte dreptunghic .
2

2. Triedul asociat triunghiului sferic este corpul OABC .

12
 

 π
3. Dacă o latură are măsura   atunci triunghiul se numeşte rectilater .
2

Triunghiurile sferice dreptunghice pot avea unul, două sau trei unghiuri drepte, iar tri-
unghiurile sferice oarecare pot avea unul două sau trei unghiuri obtuze. Dacă intr-un
triunghi sferic, cel puţin o latură este egală cu un sfert din cerc, atunci triunghiul se
numeşte cuadrantic. Dacă din vârfurile triunghiului sferic ABC ducem raze la centru şi le
prelungim până la intersecţia cu suprafaţa sferei atunci, unind două câte două punctele
obţinute prin arce de cerc mare, obţinem un triunghi sferic opus celui dintâi, care se
numeşte triunghi simetric triunghiului dat .

2.1 Triunghiul polar

Definiţia 2.1.1   Triunghiul  A ′ B ′ C ′ se numeşte  triunghi polar al unui triunghi sferic
dat  ABC  un triunghi pentru care fiecare latur˘ 
a are ca pol unul din vˆ 
arfurile triunghiului 
ABC.

Lagăturile ı̂ntre elementele triungiului sferic şi triunghiul iniţial sunt date ı̂n propoziţia
de mai jos.

au polar   A′ B ′ C ′ , atunci au 

Propoziţia 2.1.1   Fie triunghiul sferic   ABC  şi triunghiul s˘ 
¸iile:
loc relat 
a′ = π − A, b′ = π − B, c′ = π − C 

respectiv 
a = π − A′ , b = π − B ′ , c = π − C ′

Demostraţie:   Latura a ′ se va scrie ı̂n funcţie de elementele triunghiului ABC . Deoarece

 π
triunghiul   A′ B ′ C ′ este triunghi polar pentru  ABC   rezultă din figura 2.3   MC ′ =   şi
 π 2
B ′ N   =   deci
2

a′   =   B ′ C ′ = B ′ M   + M C ′ = B ′ N   − MN   + M C ′ =
 π  π
a′   =  − MN   +   = π − MN   = π − A.   (2.2)
2 2

13
 

A’

  C
B

B’

N C’
M

Figura 2.3: Triunghiul polar

La fel se obţin relaţiile:

b′ = π − B, c′ = π − C    (2.3)

precum şi
a = π − A′ , b = π − B ′ , c = π − C ′ (2.4)

Propoziţia 2.1.2   Intr-un

ˆ  triunghi sferic   ABC  au loc urm˘ 
atoarele relat 
¸ii:

0 < a + b + c < 2π, π < A + B + C < 3π   (2.5)

unde   a, b, c  sunt laturile triunghiului sferic şi   A, B, C   sunt unghiurile triunghiului sferic.

Demonstraţie:  Folosind proprietăţile triunghiului sferic rezultă că

a < b + c,   (2.6)

Din (2.6) scrisă pentru triunghiul polar, (2.2) şi (2.3) rezultă

B + C < A + π   (2.7)

Din 0 < a + b + c < 2π şi (2.7) rezultă

π < A + B + C < 3π

Fie triunghiul sferic ABC  şi trunghiul polar asociat A′ B ′ C ′ atunci triunghiul polar asociat
triunghiului sferic A′ B ′ C ′ este triunghiul sferic ABC .

14
 

Definiţia 2.1.2   Se numeşte  exces sferic  diferent 

¸a 

ε = A + B + C  − π   (2.8)

Deci suma unghiurilor unui triunghi sferic este mai mare de 180◦ .
Aplicaţie   Să se determine aria triunghiului sferic ABC   situat pe sfera de centru O  şi
rază R.
Rezolvare:   Se consideră fusele sferice determinate de două câte două cercuri mari ale
laturilor triunghiului sferic ABC   precum şi vârfurile triunghiului polar A ′ B ′ C ′ din figura
2.4. Se observă că fusele sferice cu diametrele  AA′ ,   BB ′ şi  CC ′ şi unghiurile   a,   B,   C 
acoperă o jumatate de sferă de rază R şi de două ori aria triunghiului ABC . Deci din
(2.1) rezultă

A
C’

B’
B

A’

Figura 2.4: Arie triunghi sferic

2πR 2 + 2S ABC    = 2R2A + 2R2 B + 2R2 C   ⇒

S ABC    =   R2 (A + B + C  − π). Din (2.8) ⇒

 πR 2
S ABC    =   R2 ε sau S ABC  =  ε
180

15
 

2.2 Formulele lui Gauss

În această secţiune se vor determina formulele fundamentale pentru un triunghi sferic
analoage celor din trigonometria clasică. Pentru aceasta se considră o sferă de rază r şi
două sisteme de coordonate carteziene Oxyz   respectiv Oxy ′ z ′ cu centrul ı̂n centrul sferei.
Deci sistemul Oxy ′ z ′ se obţine prin rotirea ı̂n jurul axei Ox a sistemului iniţial cu unghiul
θ, deci axa Oz ′ trece prin vârful B al triunghiului ABC  din figura 2.5
z
A
z’ c
B b

a C

y’

O   y

f 

C’

Figura 2.5: Transformări de coordonate

Dacă se proiectează punctul C   ı̂n planul xOy  rezultă

 z   = r cos θ
 y = r sin θ cos ϕ (2.9)
 x = r sin θ sin ϕ

Dacă se proiectează punctul C   ı̂n planul xOy ′ rezultă

 z ′ = r cos θ
 y′ = r sin θ′ cos ϕ′ (2.10)
 x′ = r sin θ′ sin ϕ′

Proiectând triunghiul ABC   pe planul ecuatorial faţă de A şi tinând cont de θ = b rezultă

 π
ϕ = A − . Din aceleaşi considerente proiectând triunghiul ABC   pe planul ecuatorial
2

16
 

faţă de B  
x = r sin b sin A x′ = r sin a sin B
 y = r sin b cos A ,
 y ′ = r sin a cos B (2.11)
 z  = r cos b
 z ′ = r cos a
Folosind [1] şi ţinând cont că cele două sisteme de coordonate sunt rotite cu unghiul c
rezultă       
x 1 0 0 x′
 y
 
= 0 cos c   − sin c
  y′
 (2.12)
 z 
  0 sin c   cos c
 z ′

De asemenea (2.13) se poate scrie şi
 x′
  1 0 0
 x

 y′
 
= 0 cos c   sin c
  y
 (2.13)
 z ′
  0   sinc   cos c
 z 

Înlocuind (2.11) ı̂n (2.13) se vor obţine relaţiile de mai jos cunoscute sub numele de
formulele lui Gauss  :
 sin a sin B = sin b sin A
 cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A (2.14)
 sin a cos B = cos b sin c − sin b cos c cos A

Fiecare relaţie din formulele lui Gauss se poate scrie şi pentru celelalte elemente ale
triunghiului sferic iar ı̂n literatura de specialitate acestea se grupează astfel:

Teorema 2.2.1 Teorema sinusurilor Fie   ABC  un triunghi sferic atunci:

sin a   sin b   sin c
 =  =   (2.15)
sin A sin B sin C 
Teorema 2.2.2 Teorema cosinusurilor Fie   ABC  un triunghi sferic atunci:

cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A

cos b = cos a cos c + sin a sin c cos B (2.16)
cos c = cos a cos b + sin a sin b cos C 

În trigonometria sferică din combinarea relaţiilor (2.16) se obţin relaţiile color cinci ele-
mente:

17
 

Observaţia 2.2.1 Formula celor cinci elemenete Fie  ABC   un triunghi sferic atunci:

sin a cos B = cos b sin c − sin b cos c cos A

sin a cos C   = cos c sin b − sin c cos b cos A
sin b cos C   = cos c sin a − sin c cos a cos B
(2.17)
sin b cos A = cos a sin c − sin a cos c cos B
sin c cos A = cos a sin b − sin a cos b cos C 
sin c cos B = cos b sin a − sin b cos a cos C 

Teorema cosinusului şi formulele celor cinci elemente se scriu şi pentru unghiurile unui
triunghi sferic. Pentru aceasta (2.16) şi (2.17) se vor scrie pentru elementele triungiului
sferic polar şi se va ţine cont de (2.3) şi (2.4) de unde rezultă:

cos A = − cos B cos C   + sin B sin C  cos a

cos B = − cos A cos C   + sin A sin C  cos b (2.18)
cos C   = − cos A cos B + sin A sin B cos c

precum şi

sin A cos b = − cos B sin C   + sin B cos C  cos a

sin A cos c = − cos C  sin B + sin C  cos B cos a
sin B cos c = − cos C  sin A + sin C  cos A cos b
(2.19)
sin B cos a = − cos A sin C   + sin A cos C  cos b
sin C  cos a = − cos A sin B + sin A cos B cos c
sin C  cos b = − cos B sin A + sin B cos A cos c

 π
a triunghiul sferic   ABC  are unghiul   A =
Consecinţă 2.2.1   Dac˘  , atunci 
2

cos a = cos b cos c =  ctg   B   ctg   C 

sin b = sin a sin B =  tg  c  ctg   C 
sin c = sin a sin C   =  tg  b  ctg   B (2.20)
cos B = cos b sin C   =  tg  c  ctg   a
cos C   = cos c sin B =  tg  b  ctg   a

18
 

 π
Consecinţă 2.2.2   Dacă triunghiul sferic   ABC  este rectilater cu latura   a = , atunci 
2

cos A = − cos B cos C   = −ctg   b  ctg   c

sin B = sin A sin b =  tg  C   ctg   c
sin C   = sin A sin c =  tg  B  ctg   b (2.21)
cos b = cos B sin c = −tg   C   ctg   A
cos c = cos C  sin b = −tg   B ctg   A

2.2.1 Determinarea unghiurilor ı̂n funcţie de laturi ı̂ntr-un tri-

unghi sferic

Aplicând Teorema 2.2.2 rezultă

 cos a − cos b cos c

cos A =   .   (2.22)
sin b sin c

Deci

  sin b sin c − cos a + cos b cos c

1 − cos A   =   =⇒
sin b sin c
 a + b − c  b − c − a
 A −2sin   sin
2sin2   = 2 2  ,
2 sin b sin c
 a + b + c
dacă p =   rezultă
2

 A
  sin( p − b)sin( p − c)
sin   =   (2.23)
2 sin b sin c

Analog rezultă

 A
  sin p sin( p − a)
cos   =   (2.24)
2 sin b sin c
Din (2.23) şi (2.24) rezultă

 A
  sin( p − b)sin( p − c)
tg   =   (2.25)
2 sin p sin( p − a)

Procedând ca mai sus pentru celelalte unghiuri din triunghiul sferic rezultă:

19
 

 B
 
sin( p − a) sin( p − c)  C 
 
sin( p − a)sin( p − b)
sin   =   sin   =
2 sin a sin c 2 sin a sin b

 B
 
sin p sin( p − b)  C 
 
sin p sin( p − c)
cos  =   cos  = (2.26)
2 sin a sin c 2 sin a sin b

 B
 
sin( p − a)sin( p − c)   C 
 
sin( p − a) sin( p − b)
tg  =   tg  =
2 sin p sin( p − b) 2 sin p sin( p − c)

Formulele (2.23), (2.24), (2.25) şi (2.32) se mai regăsesc ı̂n literatura de specialitate sub nu-
mele de  formulele lui Delambre  . De asemenea sunt folosite ı̂n practică şi următoarele
formule care completează formulele lui Delambre [9].

 A − B  a + b
cos sin
2 2
 C 
=  c ,
sin sin
2 2

 A + B  a + b
cos cos
2 2
 C 
=  c ,
sin cos
2 2
(2.27)
 A − B  a − b
cos sin
2 2
 C 
=  c ,
cos sin
2 2

 A + B  a − b
cos sin
2 2
 C 
=  c .
sin sin
2 2

Folosind formulele lui Delambre se obţin  formulele lui Neper   sau Napier [9]

20
 

 A − B  a − b
tg sin
2 = 2 ,
  C   a + b
ctg sin
2 2

  A + B  a − b
tg cos
2 = 2 ,
  C   a + b
ctg cos
2 2

 a − b  A − B (2.28)
tg sin
2 2 ,
 c =  A + B
tg sin
2 2

  a + b  A − B
tg cos
2 2 .
 c =  A + B
tg cos
2 2

2.2.2 Determinarea laturilor ı̂n funcţie de unghiuri ı̂ntr-un tri-

unghi sferic

Pentru exprimarea laturilor triunghiului sferic ı̂n funcţie de unghiuri se va aplica (2.23)
ı̂n triunghiul polar şi se va ţine cont de (2.3) şi (2.4). De asemenea dacă

ε = A + B + C  − π = 2E    (2.29)

va rezulta

 π − a
 sin(B − E ) sin(C − E )
sin   =   ,   adică
2   sin B sin C 
 a sin(B − E ) sin(C − E )
cos   =   (2.30)
2 sin B sin C 

şi de asemenea

 a
  sin E  sin(A − E )  a
   sin E  sin(A − E )
sin  =   tg  =   (2.31)
2 sin B sin C  2 sin(B − E ) sin(C − E )

Procedând ca mai sus pentru celelalte unghiuri din triunghiul sferic polar rezultă:

21
 

 b
 
sin(A − E ) sin(C − E )  c
  sin(A − E ) sin(B − E )
cos  =   cos  =
2 sin A sin C  2 sin A sin B

 b
 
sin E  sin(B − E )  c
  sin E  sin(C − E )
sin  =   sin  = (2.32)
2 sin A sin C  2 sin A sin B

 b
   sin E  sin(B − E )  c
    sin E  sin(C − E )
tg  =   tg  =
2 sin(A − E ) sin(C − E ) 2 sin(A − E ) sin(B − E )

Excesul sferic se exprimă ı̂n funcţie de laturile triunghiului sferic, iar relaţia dintre acestea
este cunoscută ca  formula lui L‘Huiller  [9].

 ε  p  p − a  p − b  p − c
tg2  = tg   tg   tg   tg   (2.33)
2 2 2 2 2

22
 

Capitolul 3

Astronomie sferică

3.1 Sfera cerească

Dacă se observă cerul ı̂nstelat din orice punct al Pământului ı̂ntotdeauna se pare că
toţi aştrii se află la aceeaşi distanţă faţă de observator, pe suprafaţa interioară a unei
sfere numite   bolta cerească   . Ziua cerul senin are culoarea albastră datorită difuziei
luminii Soarelui. Uneori ı̂n timpul zilei se observă şi Luna iar seara şi dimineaţa planetele
mai strălucitoare mai ales Venus (Luceafărul). Noaptea pe bolta cerească se observă
stelele, planetele, Luna, cometele şi alţi aştrii. Dintr-un punct oarecare de pe Pamânt
cu ochiul liber se pot observa aproximativ ı̂ntre 3000 şi 6000 de aştrii. Pozit
¸iile relative
ale stelelor pe bolta cerească nu se schimbă sensibil (pentru ochiul liber) ı̂n sute sau
chiar mii de ani datorită acestui fapt se folosesc stelelor pentru orientare. Constelat
¸iile
reprezintă grupuri de stele vizibile pe cerul nocturn. Sunt identificate 88 constelat
¸ii.
Numele constelaţiei se referă atât la grupul de stele, cât şi la ı̂ntreaga regiune de pe
cer pe care o ocupă aceste stele. Constelaţiile au nume de animale (Ursa Mare, Taurul,
Leul,...) de eroi mitologici (Andromeda, Hercule, Perseu,...), de figuri geometrice ( Seată,
Triunghi, Balanţă, ...). Stelele individuale din constelatii s-au identificat folosind litere
greceşti şi numele constelaţiei, astfel steaua Vega din coonstelaţia Lyra se mai numeşte
şi α  Lyra. Constelaţiile sunt figuri aparente şi ı̂n general ı̂ntre stelele unei constelaţii nu
există legături fizice.
Calea Lactee e situată ı̂n zona centrală a bolţii cereşti şi apare ca un brâu des cu stele.

23
 

Bolta stelară diferă după anotimp, cu excepţia unor stele numite  stele fixe, care servesc
ı̂n geodezie sau la orientare ı̂n navigaţia maritimă. Constelaţiile din emisfera nordică
cunoscute azi au fost ı̂nregistrate de către J. Helvelius ı̂n 1687. Distanţa de la Pământ la
cea mai apropiată stea este de aproximativ 109 raza medie terestră, deci raza Pământului
poate fi neglijată ı̂n comparaţie cu aceasta. Cea mai apropiată stea este α Centauri la
aproximativ 4 a.l. de Pământ Următoarea stea este la 30 a.l de Pământ şi se afla ı̂n
constelaţia Vega. Din aceste consideraţii ı̂n astronomia sferică Pământul va constitui
centrul sferei ceresti a cărei raza este arbitrară; astfel determinarea pozitiei aparente a
astrilor pe sfera cerească va presupune determinarea direcţiilor fată de un anumit punct.

Cs

E
R
N   S
A
Ci
V

Q’

P’

Z’

Figura 3.1: Elementele sferei cereaşti percepute de un observator la o latitudine medie

din emisfera nordică

Dacă s-ar observa cerul ı̂nstelat pentru câteva ore s-as avea impresia ca sfera cerescă
se roteşte de la răsărit la apus cu o perioadă de 24 de ore. Acest fenomen se numeşte

24
 

miscarea de rotaţie diurnă aparentă a sferei cereşti . Miscarea reală a Pământului

fiind de la Apus la Răsărit. Fenomenul se poate observa cu o cameră foto ı̂ndreptată spre
Steaua polară; fiecare stea va descrie in câteva ore un arc de cerc, toate arcele au centrul
ı̂ntr-un punct numit  polul nord ceresc  notat cu P . Toate elementele ce sunt descrise
mai jos sunt reprezentate ı̂n Figura 3.1. Punctul de pe sfera cereasc˘
a diametral opus este
Polul sud ceresc  notat cu P ′ . Diametrul care uneşte cei doi poli se numeşte axa lumii.
Dacă se observă miscarea diurnă a stelelor, ı̂n emisfera nordică, se constată că rotaţia
diurnă aparentă se efectuează ı̂n sens retrograd (invers trigonometric) de la Răsărit la
Apus.

Prin prelungirea planului ecuatorial terestru pe bolta cerească se obţine planul ecuatorial
ceresc iar curba imaginară dintre acest plan şi bolta cerească reprezintă ecuatorul ceresc
notat cu Q şi Q′ .

Direcţia gravitaţiei ı̂ntr-un punct oarecare pe Pământ determină   verticala locului.

Punctul ı̂n care verticala locului ı̂nţeapă bolta cerescă se numeşte   Zenit, notat cu  Z .
Punctul diametral opus pe bolta cereasca faţă de zenit se numeşte  Nadir, şi se notaeză
cu Z ′ . Planul perpendicular pe verticala locului de pe suprafat
¸a globului Pamântesc se
numeşte  orizontul punctului de observaţ ie. Planul perpendicular pe verticala locu-
lui care intersectează sfera cerească se numeşte  planul orizontului astronomic  şi se
notează cu N, S . Acest plan este diferit de planul orizontului aparent, adică frontiera
aparentă dintre cer şi Pământ.

Un plan care contine verticala locului se numeşte  plan vertical. Dacă   M   reprezintă
pozitia unui astru la un moment dat, semicercul mare Z MZ ′ se numeşte semicerc vertical
sau  vertical al astrului.   Planul determinat de axa lumii şi vericala locului se numeşte
planul  meridianului ceresc al locului. Curba după care acest plan meridian al locu-
lui intersectează sfera cerească se numeşte meridianul ceresc al locului sau  meridianul
locului. Acest meridian se proiectează pe suprafaţa Pământului după meridianul terestru
corespunzător locului de observaţie. Intersecţia dintre planul meridianului şi planul ori-
zontului este dreapta N S   numită meridiana locului  care defineşte Nordul (N ) şi Sudul
(S ) ı̂n punctul considerat. Dintre cele două puncte, punctul cel mai apropiat de Polul
Nord ceresc este N  iar celălat punct este S . Planul ecuatorului ceresc intersectează planul

25
 

orizontului ceresc după o dreaptă perpendiculară pe meridiana locului care intersectează

sfera cerească ı̂n punctele cardinale Est si Vest şi reprezintă intersecţiile ecuatorului cu
orizontul. Verticalul care trece prin punctul cardinal E   se numeşte  primul vertical  iar
cel ce trece prin punctul cardinal Vest se numeşte al treilea sau ultimul vertical  .
În miscarea diurnă aparentă a sferei cereşti fiecare astru descrie un cerc paralel cu ecu-
atorul ceresc numit  paralelul ceresc  sau   paralelul diurn al astrului  . Există două
tipuri de aştrii:

- aştrii al căror paralel intersectează orizontul ı̂n două puncte punctul de răsărit (R)
şi punctul de apus (A) numiţi  aştrii cu răsărit şi apus;

- aştrii al căror paralel cersc nu intersectează orizontul numiţi şi astrii circumpolari.

Aplicaţii directe ı̂n geodezie are c Steua Polară sau α-Carul mic.

Paralelul diurn al unui astru intersectează meridianul locului ı̂n două puncte:   C s
culminaţia superioară   arcul   RCsA   din Figura 3.1 se numeşte   arcul diurn al as-
trului   iar   C i   reprezintă culminaţia inferioară, arcul   RCiA   din Figura 3.1 se numeşte
arcul nocturn al astrului .
Ecuatorul ceresc intersecează meridianul ceresc al locului ı̂n două puncte: punctul superior
al ecuatorului  Q   cel mai apropiat de Zenit, arcul  PZQMP ′ din figura 3.1 se numeşte
meridian superior, respectiv punctul inferior al ecuatorului Q′ , arcul P NQ′ P ′ din figura
3.1 se numeşte  meridian inferior.
Modul de aparitie al mişcării diurne a unui astru depinde de emisfera din care se fac
observaţiile. Figura 3.2 arată miscarea astrului pentru un observator de la Polul Nord.
Pentru un observator de la Polul Sud se modifică sensul miscării astrului.
Modul ı̂n care este perceput un astru cu răsărit şi apus respectiv circumpolar depinde de
locul ı̂n care se face observaţia de pe suprfaţa terestră. Aşa cum rezultă din figura 3.2
dacă observatorul este situat la poli atunci toţi aştri sunt circumpolari.
Cazul mişcării astrului pentru observatorul situat la ecuator este redat ı̂n figura 3.3.
Rezultă ca dacă observatorul este situat la ecuator toţi aştrii sunt cu răsărit şi apus.
Pentru aştrii paralele diurne precum şi punctele de răsărit şi apus nu se schimbă de la
o zi la alta; acestea se modifică foarte puţin ı̂n perioade foarte lungi de timp iar pentru

26
 

P, Z

M1

N, Q’
S,Q

M2

P’, Z’

Figura 3.2: Miscarea diurna a unui astru pentru un observator situat la Polul Nord

Z, Q

M1

M2

N, P S, P’

Z’, Q’

Figura 3.3: Miscarea diurnă a unui astru pentru un observator aflat la ecuator

27
 

a se evidenţia aceste modificări trebuie realizate măsurători de mare precizie. Soarele şi
Luna prezintă variaţii vizibile ale mişcării diurne, punctele lor de răsărit şi apus precum
şi paralele diurne variază continuu, astfel Soarele se deplasează printre stele cu aprox. 1◦
pe zi, iar Luna se deplasează printre stele cu aproximativ 13◦ pe zi, datorită miscii pe
care o efectuează Pământul.

3.2 Sisteme generale de coordonate

Una din problemele de bază ale geodeziei o constituie  determinarea pozit 
¸iei unui punct 
pe suprafat  a . Se vor introduce ı̂n continuare sistemul de coordonate geografice şi
¸a terestr˘ 
sitemele de coordonate cereşti precum şi trecerea dintr-un sistem de coordonate ı̂n altul.
Acest lucru este util din considerente practice ı̂n funct
¸ie de ce se poate măsura şi ce se
poate determina din acele măsurători aşa cum sunt prezentate ı̂n Capitolul 6.

3.2.1 Coordonate geografice  (φ, L)

În continuare se presupune că Pământul are formă sferică cu raza de 6371km Pământul
execută o miscare completă de rotaţie cu o perioadă de 24 ore - rotaţie ı̂n jurul axei
sale care intersectează suprafaţa terestră ı̂n două puncte: polul nord geografic p  şi polul
sud geografic   p′ . Polul nord geografic este cel din care se observă rotaţia Pământului
efectuându-se in sens trigonometric direct. Planul perpendicular pe axa de rotat
¸ie este
planul ecuatorului iar cercul după care se intersectează acest plan cu suprafaţa terestra
este ecuatorul terestru.  q, q′ . Cercurile mici de pe suprafaţa terestră paralele cu ecuatorul
terestru se numesc paralele geografice. Se noteaz˘
a cu O locul de observaţie de pe suprafaţa
terstră arcul pOOe p′ se numeşte meridianul geografic al punctului O. Meridianul pGG e p′
al observatorului astronomic Greenwich se numeşte meridian zero sau meridian origine.
Prin antimeridian se intelege meridianul din acelaşi plan cu meridianul Greenwich dar din
partea opusă a Pământului. Meridianul zero si antimeridianul său impart Pământul ı̂n
două emisfere estică şi vestică.
Pentru a determina ı̂n mod unic un punct pe o sferă avem nevoie de ungiurile la cen-
tru,astfel pe suprafaţa terestră un punct este determinat ı̂n mod unic prin:

28
 

Z
p

phi
q’ T q

L
Ge   Oe

p’

Figura 3.4: Coordonate geografice

(i)  latitudine geografică  φ din Figura 3.4 ce reprezintă unghiul format de verticala
locului cu planul ecuatorului terestru. Pentru Pământ considerat sferic verticala
locului OZ   trece prin centrul Pământului T . Sensul pozitiv este de la ecuator către
Polul Nord şi negativ de la ecuator la Polul Sud geografic.

Deci
φ = O e T O ∈ [−900 , 900 ].

(ii)   longitudinea geografică   L  din Figura 3.4 reprezintă unghiul diedru format de
planul meridianului geografic al locului de observaţie cu planul meridianului Green-
wich. Sensul este cel al rotaţiei Pământului-de la meridianul origine spre Est.

Deci
L = G e T Oe  ∈ [00 , 3600 ]

Coordonate cereşti
Poziţia unui punct ı̂n spaţiu se determină folosind coordonate carteziene (x,y,z ) sau co-
ordonate sferice (r,θ,φ). Semnificaţia unghiurilor coordonatelor sferice este exemplificată
ı̂n Figura 2.5 iar trecerea de la un sistem la altul este dată de(2.9).
Deoarece raza sferei cereşti este arbitră (o determiare exactă se va face atunci când se vor
studia fenomenele care modifică poziţia aştrilor pe sfera cerească Capitolul ca:fen-mod)
poziţia astrului va fi dereminată de cele două unghiuri la centru.   În astronomie exită

29
 

mai multe tipuri de coordonate sferice, acestea diferenţiindu-se prin alegerea planului
fundamental xOy, a axei fundamentale Oz  si a sensului pozitiv ı̂n care se face măsurarea.

3.2.2 Sistemul de coordonate orizontale -  (A, z ),  sau  (A, h)

Pentru a defini aceste coordonate se consideră

•   planul fundamental planul orizontului matematic  SN   cercul mare corespunzator

va fi orizontul matematic;

•   axa fundamentală verticala locului ZZ ′ ;

•   sensul pozitiv se defineste pentru fiecare unghi ı̂n parte.

Planul meridianului locului coincide cu planul Figurii 3.5. Intersecţia dintre planul merid-
ian şi planul orizontului este meridiana locului, deci pentru cazul considerat meridiana
locului este dreapta SN . Fie un astru M   al carui verical ZMZ ′ intersectează orizontul
matematic ı̂n   M o . Se presupune astrul punctiform ce emite radiatii in spectrul vizibil
şi raza de lumină se consideră raza vectoare deci raza vectoare reprezintă rază vizuală.
Direcţiile care determină coordonatele orizontale sunt:

(i)  ı̂nălţimea astrului  notată cu h = M o OM   reprezintă unghiul dintre raza vectoare
a astrului si planul orizontului matematic,  h ∈ [−900 , 900 ] unde  h > 0 reprezintă
ı̂nălţimea deasupra orizontului şi h < 0 reprezintă depresiunea sub orizont. Practic
este greu de măsurat ı̂năltimea si se consideră complementara acesteia   z  numită
distantă zenitală  folosită ı̂ndeosebi pentru măsurători terestre z   ∈ [00 , 1800 ].

z  + h = 900

(ii)   azimutul  reprezintă unghiul diedru format de planul meridianului locului cu planul
vertical al astrului se notează cu A = SOM o  ∈ [00 , 3600 ].

Cercul paralel cu orizontul matematic care trece prin astru se numeste şi cerc de ı̂n˘
alţime
al astrului sau  almucantarat.   În astronomie azimutul se măsoară de la S  catre N   (adică

30
 

P Z

H z A
Cs

Ci

d Q
h

N Oc Me S

Q’ V
Mo

P’
Z’

Figura 3.5: Coordonate orizontale

retrograd-invers trigonometric) iar ı̂n geodezie se măsoară de la N   şi este numit  azimutul
geodezic. .
Coordonatele orizontale sunt uşor de determinat folosind teodolitul şi depind de locul de
observaţie de aceea se mai numesc şi coordonate locale. Aceste coordonate mai depind
şi de timp deci nu sunt coordonate caracteristice pentru un astru dat.

3.2.3 Sistemul de coordonate orare  (δ, H )

Pentru a defini aceste coordonate se consideră

•   planul fundamental planul ecuatorului ceresc;

•   axa fundamentala axa lumii P P ′ . Orice plan care conţine axa lumii se numeşte
plan orar. Cercul mare determinat de P, P ′ si astrul M  se numeşte  cercul orar al
astrului  sau  cerc de declinaţie;

•   sensul pozitiv se defineşte pentru fiecare unghi ı̂n parte.

Direcţiile care determină coordonatele orare sunt:

(i) Declinaţia  δ   din Figura 3.6 reprezintă unghiul format de raza vectoare cu planul
ecuatorului, se măsoară pe cercul orar de la ecuator spre poli.

31
 

P Z

H z A
Cs

Ci

d Q
h

N Oc Me S

Q’ V
Mo

P’
Z’

Figura 3.6: Coordonate orare

δ   = M OM e  ∈ [−900 , 900]

(ii) Unghiul orar H  din Figura 3.6 reprezintă unghiul format de planul orar al astrului
cu planul meridianului locului şi se măsoară pe ecuator de la meridian spre punctul
cardinal vest in sens retrograd.  H   ∈ [00 , 3600] sau H   ∈ [0h , 24h ]

Deoarece ı̂n mişcarea diurnă aparentă astrul descrie un cerc paralel cu ecuatorul declinat
¸ia
este constantă, unghiul orar variind cu timpul depinzănd de locul de observaţie prin poziţia
meridianului, deci aceste coordonate sunt coordonate semilocale. Unghiul orar variază
proporţional cu timpul reflectând uniformitatea rotaţiei terestre. Exista cazuri ı̂n care ı̂n
loc de declinaţie se foloseşte distanţa polară p   unghiul dintre raza vectoare a astrului si
axa lumii, deci p + δ  = 900 ,   00 ≤ p ≤ 1800

3.2.4 Sistemul de coordonate ecuatoriale  (α, δ )

Aceste coordonate au fost introduse din nevoia de a rămane fixe unghiurile (direcţiile)
introduse ı̂n raport cu timpul şi cu locul efectuării măsurătorii. Astfel se va introduce un
punct fix pe ecuator ı̂n raport cu care să se poată efectua măsuratoarea. Acest punct fix se
va numi  punct vernal  γ   care participă la mişcarea diurnă ı̂m preună cu astrul. Punctul
vernal γ   este punctul ı̂n care traiectoria aparentă a Soarelui intersecteaz˘
a ecuatorul ceresc,

32
 

când trece din emisfera sudică (australă) ı̂n cea nordică (boreală); reprezentând punctul
echinocţiului de primăvară.

•   planul fundamental reprezintă planul ecuatorului ceresc cu QQ′ - cerc fundamental;

•  axa fundamentala reprezintă axa lumii P P ′ ;

•   sensul pozitiv se defineste pentru fiecare unghi ı̂n parte.

Diferenţa ı̂ntre coordonatele orare şi ecuatoriale const˘

a ı̂n faptul că pentru unghiul
măsurat ı̂n planul ecuatorului se alege o altă origine şi se schimbă sensul de măsurare.
Astfel coordonatele ecuatoriale sunt:

(i)   Declinaţia  a fost definită pentru sistemul de coordonate orare;

(ii)  Ascensia dreaptă  notată cu α reprezintă unghiul format de planul orar al astrului
cu planul orar al punctului vernal. Se măsoară pe ecuator, de la punctul vernal
ı̂n sens direct sau sensul invers mişcării diurne aparente adică sensul trigonometric
Figura 3.7.

α = γOM e ,   00 ≤ α ≤ 3600

Deoarece punctul vernal participă şi el la mişcarea diurnă aparentă odată cu astrul,
ı̂n seamnă că ascensia dreaptă este constantă, fiind o coordonată caracteristică a astrului,
ca şi declinaţia .
Timpul sideral  notat cu θ reprezintă unghiul orar al punctului vernal γ , deci

θ = α + H.   (3.1)

Dacă astrul trece pe la meridian unghiul orar este H  = 0 şi deci timpul sideral coincide
cu ascensia dreaptă θ = α.
Relatia (3.1) este utilă când se cere determinarea timpului sideral pentru un astru care
trece pe la meridian cunoscându-se ascensia dreaptă. Sau se pot determina ascensiile
drepte cănd se cunoaşte timpul sideral.
Sistemul (α, δ ) constituie un  sistem absolut de coordonate  folosit pentru intocmirea
cataloagelor şi hărţilor cereşti.

33
 

Z
P
H A
Cs

Ci alpha   M

delta Q

Me
N S

V Mo
Q’
Ve

P’

Z’

Figura 3.7: Coordonate ecuatoriale

3.3 Relaţiile dintre coordonatele cereşti şi coordo-

nate geografice
Între coordonatele cereşti şi cele geografice există relaţii utile care permit trecerea de la un
¸ii asupra aştrilor,
tip la altul. Astfel se pot determina poziţii terestre pornind de la obsrvat
fie reciproc ı̂n cazul ı̂n care observat
¸iile se fac din puncte terestre cu coordonate cunos-
cute. Pentru a reliefa relaţiile ı̂ntre coordonarte trebuie avut ı̂n vedere faptul că centrul
sferei cereşti poate fi ales ı̂ntr-un punct arbitrar.   În funcţie de problema studiată acest
¸ie şi atunci sfera cerească este  sfera
centru se poate alege tocmai ı̂n punctul de observat
cerească topocentrică  , sau ı̂n centrul Pamantului şi atunci sfera cerească va fi  sfera
cerească geocentrică  sau ı̂n centrul Soarelui rezultând  sfera cerească heliocentrică.
Transformările se fac ţinand cont de teoremele de mai jos.

Teorema 3.3.1   Latitudinea geografic˘  ¸ie   φ   este egal˘ 

a a locului de observat  a cu ı̂nalt 
¸imea 
polului ceresc   P   deasupra orizontului   h(P ). De asemenea declinat 
¸ia zenitului locului de 
¸ie   δ (Z )  este egal˘ 
observat  a cu latitudinea geografic˘ 
a a locului de observat 
¸ie. Adic˘ 
a 

φ = h(P ) = δ (P ) (3.2)

Demonstrarea teoremei se găseşte ı̂n [12].

Dacă se notează cu z m   distanţa zenitală meridiană a unui astru de declinaţie δ   observat
la culminaţie ı̂ntr-un loc de latitudine geografică φ, atunci are loc următoarea teoremă.

34
 

Teorema 3.3.2  Pentru un astru aflat la culminat 

¸ia superioar˘ 
a are loc relat 
¸ia 

φ = δ  ± z m   (3.3)

Se consider˘ 
a  +  pentru culminat 
¸ia la sud de Zenit şi  − pentru culminat 
¸ia la nord de Zenit.
Pentru un astru aflat la culminat 
¸ia inferioar˘ 
a are loc relatia 

φ = 1800 − (δ  + z m ) (3.4)

Demonstrarea teoremei se găseşte ı̂n [12].

¸a unghiurilor orare ale unui astru   M   oarecare, pentru unul şi 
Teorema 3.3.3   Diferent 
a de două puncte diferite de pe suprafat 
acelasi moment, fat˘  ¸a P˘ 
amˆ 
antului este egal˘ 
a cu 
¸a longitudinilor geografice ale celor dou˘ 
diferent  a puncte. Dac˘ 
a   A şi   B   sunt cele dou˘ 
a 
puncte din care se observ˘ 
a astrul ı̂n acelaşi moment de timp atunci:

H A − H B  = L A − LB   (3.5)

Demonstrarea teoremei se găseşte ı̂n [12].

3.4 Mişcarea anuală aparentă a Soarelui şi

consecinţele ei
Fenomenele care atestă existenţa mişcării anuale a Soarelui sunt:

•   Dacă se urmărete poziţia aparentă a Soarelui timp de un an de zile şi se măsoară

ı̂nălţimea sa deasupra orizontului se constată că aceasta se modifică semnificativ ı̂n
acest interval de timp;

•  Modificarea zilnică a punctelor de răsărit şi apus ale Soarelui;

•  Schimbarea continuă a aspectului cerului nocturn.

Pentru a stabili existenta mişcării anulale aparente a Soarelui se va realiza măsurarea

zilnică a coordonatelor ecuatoriale a Soarelui la trecerea lui la meridian. Astfel, dac˘
a se

35
 

măsoară distanţa zenitală meridiană z m  a Soarelui se obţine declinaţia δ S  = φ − z m  şi se

constată că aceasta variază ı̂ntr-un an de zile ı̂ntre −230 27′ şi +230 27′
Ecliptica   reprezintă locul geometric al poziţiilor aparente ale Soarelui timp de un an
de zile pe sfera cerească. Acest loc geometric constituie un cerc mare al sferei cereşti
(εε′ ), al cărui plan formează cu ecuatorul (EE ′ ) un unghi φ   = 230 27′ . Soarele descrie
ecliptica mişcăndu-se ı̂n sens direct. Planul eclipticii este inclinat fată de ecuatorul ceresc
cu ε = 230 27′ aşa cum se vede din Figura 3.8

P
Pi

M
beta

Autumnal 23 IX
Epsilon 22VI

Q’
O Q
Mepsilon
lambda

Epslon’ 22XII Vernal 21 III

Pi’
P’

Figura 3.8: Coordonatele ecliptice

Diametrul sferei cereşti este perpendicular pe planul ecliptcii şi se notează cu ΠΠ′ şi se
numeşte  axa polilor ecliptici. Punctele principale de pe ecliptică sunt:

(i) planul eclipticii intersectează planul ecuatorului ceresc după o dreapta numită linia
nodurilor notată   γω. Punctele  γ  şi   ω   reprezintă punctele echinocţiale şi anume:
punctul vernal γ   ı̂n care Soarele se află la 21 martie, trecând din emisfera sudică
(australă) ı̂n cea nordică (boreală), şi respectiv punctul autumnal ω, ı̂n care Soarele
se află la 23 septembrie, când trece din emisfera nordică ı̂n cea sudică. Denumirea

36
 

de echinocţiu (echinox) provine din faptul că, atunci când Soarele se află ı̂n unul din
aceste puncte γ   sau ω, o jumătate a drumului său diurn este deasupra orizontului,
iar cealaltă jumătate sub orizont şi deci ziua este egală cu noaptea. Axa γω  se mai
numeşte şi linia echinocţiilor.

(ii) Punctele ı̂n care ecliptica intersectează meridianul locului, sau declinaţia Soarelui
δ S   are valoare maximă, reprezintă solstiţiul de vară   δ s   = +230 27′ punctul   ε   din
Figura 3.7 şi respectiv punctul ı̂n care declinaţia Soarelui este minimă δ s  = −230 27′
reprezintă solstiţiul de iarnă adică punctul ε′ din Figura 3.7

Denumirea de solstiţiu provine de la faptul că, ı̂n apropierea solstiţiilor, Soarele mişcându-
se pe ecliptică aproape paralel cu ecuatorul ceresc, pare că stă pe loc câteva zile, având
la meridian aceeşi ı̂nălţime. Aceste patru puncte principale ı̂mpart ecliptica ı̂n patru arce
and un
aproximativ egale, timpul necesar Soarelui pentru a parcurge fiecare arc reprezentˆ
anotimp; astfel primăvara are 93 de zile, vara 93 zile, toamna 90 de zile şi iarna 89 de zile.
Fenomenele mişcării aparente a Soarelui se explică ı̂n ı̂ntregime prin cele două mişcări
reale ale Pământului. Intervalul de timp mecesar trecerii Soarelui de două ori consecutiv
pe la punctul vernal se numeşte an tropic  şi stă la baza calendarului.
Zona de pe sfera cerească, cu o lăţime de 180 din jurul eclipticii se numeşte  zodiac.
În această zonă se găsesc 12 constelaţii zodiacale pe care Soarele le parcurge ı̂n miscarea
sa anulă aparentă. In medie o constelaţie este parcursă ı̂ntr-o lună. Ordinea lor este dată
după cum Soarele trece prin ele, astfel:

•  Primăvara: Peşti, Berbec, Taur;

•   Vara:  Gemeni, Rac, Leu;

•   Toamna:  Fecioara, Balanţa, Scorpion;

•   Iarna:   Săgetător, Capricorn si Vărsătorul.

Dacă revenim la aparenţa mişcării, se spune că ı̂n realitate planul eclipticii este de fapt
planul orbitei Pământului ı̂n mişcarea sa ı̂n jurul Soarelui. Axa de rotaţie a Pământului
este ı̂nclinată faţă de planul orbitei cu un unghi de 6633′ . Deci, aşa cum ecuatorul ceresc

37
 

zona temperata de nord

zona

calda

zona temperata de sud

Figura 3.9:   Zonele climatice

este de fapt intersecţia planului ecuatorului terestru cu sfera cerească, aşa si ecliptica este
intersecţia orbitei Pământului cu sfera cerească, deci unghiul de ε = 23027′ este ı̂nclinarea
orbitei Pământului faţă de ecuatorul ceresc.

Observaţia 3.4.1   Consecint 

¸ele mişc˘ 
arii aparente a Soarelui sunt:

(i) Succesiunea anaotimpurilor;

(ii) Existent 
¸a zonelor climatice aşa cum apare ı̂n Figura 3.9 

(iii) Inegalitatea zilelor şi a noptilor.

¸a zonelor climatice   Declinaţia Soarelui variază ı̂ntre −ε ≤ δ S  ≤ ε. Paralelul

Existent 
terestru pentru care φ = ε se numeşte tropicul Racului. Paralelul de latitudine φ = −ε
se numeşte   tropicul Capricornului   . Paralelul de latitudine φ = 900 − ε se numeşte
cercul polar de nord  . Paralelul de latitudine φ = −(900 − ε) se numeşte cercul polar
de sud.
¸ilor  Compunând mişcarea anuală aparentă a Soarelui cu
Inegalitatea zilelor şi a nopt 
mişcarea diurnă aparentă va rezulta o mişcare aparentă pentru Soare pe sfera cerească ı̂n
spirală.  În fiecare zi Soarele va descrie o spiră cuprinsă ı̂ntre paralele limită cu declinaţii ı̂n

38
 

intervalul [−ε, ε]. Proiecţia unei spire pe planul meridianului va fi un segment aproximativ
paralel cu ecuatorul ceresc. Intersecţia acestuia cu orizontul matematic NS   arată că la o
latitudine oarecare φ ziua şi noaptea vor avea durate diferite care variaz˘
a atât cu δ S   cât
şi cu φ. Variaţia ı̂n raport cu δ S  dau ziua cea mai lungă respectiv ziua cea mai scurtă la
solstiţii. Variaţia ı̂n raport cu φ dau ca şi cazuri limită ziua egală cu noaptea la ecuator
şi la poli o zi polară de 6 luni şi o noapte polară de 6 luni, acestea alternând ı̂ntre ele.
Între ecuator şi poli sunt zile şi nopti normale.

3.4.1 Coordonate ecliptice  (β, λ)

Pentru sistemul de coordonate ecliptice se consideră

•  planul fundamental ca fiind planul eclipticii εε′ ı̂n Figura 3.8;

•   axa fundamentală se consideră dreapta ππ′ perpendiculară pe acest plan care se mai

numeşte axa polilor ecliptici;

•  sensul de măsurare va fi dat pentru fiecare unghi ı̂n parte.

Punctele Π şi Π′ se numesc poli ecliptici. Meridianul astrului  σ   conţine axa ΠΠ′ ca
diametru şi se numeşte  meridian ecliptic.

(i)   Latitudinea ecliptică  sau cerească ,β  este unghiul format de raza corespunzătoare
astrului M  cu planul eclipticii, adică β  = M OM ε . Acesta se măsoară ı̂ntre 00 şi 900
spre polul nord ecliptic Π şi ı̂ntre 0 şi−900 spre polul sud ecliptic Π′ ca ı̂n Figura
3.8.

(ii)   Longitudinea ecliptică  sau cerească λ = γ OM ε  reprezintă unghiul diedru dintre
planul meridianul ecliptic al punctului vernal şi planul meridianul ecliptic al astrului
σ, se măsoară ı̂n sens direct ı̂untre 00 şi 3600 .

Coordonatele ecliptice nu depind de rotaţia sferei cereşti. Ele nu se măsoară cu in-

strumente, ci se deduc folosind coordonatele ecuatoriale prin calcul. Utilitatea lor este
evidenţiată la studiul mişcării Lunii şi a planetelor, care au planele lor orbitale ı̂n
vecinătatea eclipticii.

39
 

3.4.2 Coordonate galactice

Se utilizează ı̂n special ı̂n astronomia galactică, dinamica stelară şi alte sisteme de corpuri
cereşti şi nu fac obiectul astronomiei geodezice. Pentru amănunte se poate consulta [7].

3.5 Transformări de coordonate

Există situaţii ı̂n care se cer coordonatele unui astru ı̂ntr-un anumit sistem de coordonate,
care nu se pot măsura direct, dar ı̂n acelaşi timp se cunosc coordonatele acelui astru ı̂ntr-
un alt sistem de coordonate. Pentru aceasta este nevoie de o trecere de la un sistem de
coordonate la altul.

3.5.1 Transformarea coordonatelor orizontale ı̂n coordonate

orare

Presupunem că s-au măsurat cu teodolitul coordonatele orizontale (A, z ) ale unui astru M 
ı̂ntr-un loc de latitudine geografică φ la un moment sideral θ, atunci coordonatele orare
pot fi determinate folosind triunghiul de poziţie al astrului M  numit şi triunghi paralactic
figura3.10.

90-phi
Z
P H
180-A

z
90-delta

Figura 3.10:  Triunghiul de poziţie pentru transformarea coordonatelor orizontale ı̂n coordonate
orare

Se consideră pe sfera cerească, un astru M . Coordonatele orizontale ale lui M   sunt az-
imutul A şi h sau z . Coordonatele orare ale lui M ,H   şi δ . Considerăm separat triunghiul
P ZM   care se numeşte triunghi de poziţie al astrului şi notăm laturile ı̂n funcţie de coor-
donatele orizontale şi orare: latura P Z   = 90 − φ, latura ZM   = z , latura P M   = 90 − δ .

40
 

Aplicând formulele lui Gauss (2.14) ı̂n triunghiul P ZM  se obţine

sin δ    = cos z sin φ − cos φ sin z cos A

cos δ cos H    = cos z cos φ + sin φ sin z cos A

cos δ sin H    = sin z sin A   (3.6)

sau scrise matriceal

 cos δ sin H 
  1 0 0
 sin z sin A

 cos δ cos H 
 =
 0 sin φ   cos φ
  sin z cos A
 (3.7)
 sin δ 
  0   − cos φ   sin φ
 cos z 

Observaţia 3.5.1   Dac˘ 
a se cunosc coordonatele orizontale ale unui astru, coordonatele 
ecuatoriale sunt date de relatia 3.10 
 sin z sin A
  1 0 0
 cos δ sin H 

 − sin z cos A
 =
 0   − sin φ   cos φ
  cos δ cos H 
 (3.8)
 cos z 
  0 cos φ   sin φ
 sin δ 

3.5.2 Transformarea coordonatelor orare ı̂n coordonate ecua-
toriale.

Deoarece declinaţia δ  rămâne constantă trebuie exprimată ascensia dreaptă ı̂n funcţie de

unghiul orar. Pentru acesta se ţine cont de relaţia

θ = α + H    (3.9)

Astfel din (3.7) şi (3.9) coordonatele ecuatoriale se exprim˘

a cu ajutorul coordonatelor
orizontale folosind Observaţia 3.5.2.

Observaţia 3.5.2   Dac˘ 

a se cunosc coordonatele orizontale ale unui astru, coordonatele 
ecuatoriale sunt date de relatia 3.10 
 cos δ cos α
  sin φ cos θ   sin θ   cos φ cos θ
 sin z cos A

 cos δ sin α
 =
 sin φ sin θ   − cos θ   cos φ sin θ
  sin z sin A
 (3.10)
 sin δ 
  − cos φ   0 sin φ
 cos z 

RAMAS

41
 

3.5.3 Transformarea coordonatelor ecuatoriale ı̂n coordonate

ecliptice

La fel ca şi ı̂n cazurile precedente se va considera triunghiul sferic ΠP M  avand ca vâfuri
polul ecliptic Π, polul nord ceresc P  şi astrul considerat.
P

epsilon 90+aplha
90-delta

90-lambda

Pi
90-beta

Figura 3.11: Transformarea coordonatelor ecuatoriale ı̂n coordonate ecliptice

Laturile triunghiului sfreric sunt: ΠP   = ε, P M   = 900 − δ   şi M Π = 90 − β , unghiurile
aceluiaşi triunghi sunt P ΠM   = 900 − λ, ΠP M   = 900 + α şi atunci folosind formulele lui
Gauss şi scriind ı̂n formă matricială aceste relaţii are loc observaţia de mai jos.

a se cunosc coordonatele ecuatoriale ale unui astru   M   coordo-

Observaţia 3.5.3   Dac˘ 
natele ecliptice se obt 
¸in folosind relat 
¸ia de mai jos:
 cos β cos λ
  1 0 0
 cos δ cos α

 cos β sin λ
 =
 0 cos ε   sin ε
  cos δ sin α
 (3.11)
 sin β 
  0   − sin ε   cos ε
 sin δ 

Pentru a obţine coordonatele ecuatoriale atunci când se cunosc coordonatele ecliptice se
va folosi observaţia de mai jos.

Observaţia 3.5.4   Dac˘ 

a se cunosc coordonatele ecliptice ale unui astru   M   coordonatele 
ecuatoriale se obt 
¸in folosind relat 
¸ia de mai jos:
 cos δ cos α
  1 0 0
 cos β cos λ

 cos δ sin α
 =
 0 cos ε   − sin ε
  cos β sin λ
 (3.12)
 sin δ 
  0 sin ε   cos ε
 sin β 

Trecerea de la relaţiile (3.11) la relaţiile (3.12) şi invers se obţine prin determinarea ma-
tricei inverse pentru matricea 3 × 3.

42
 

3.6 Răsaritul şi apusul aştrilor

Abilitatea de a determina vizibilitatea pentru orice stea este fundamentală ı̂n astronomia
geodezică. Pentru a stabili un program de observaţii asupra unei stele trebuie ştiut dacă
aceasta este deasupra orizontului ı̂n intervalul orar ales [11].
Răsăritul şi apusul aştrilor sunt determinate de intersectarea paralelului de declinat
¸ie al
astrului cu orizontul adevărat. Avem răsărit când astrul trece din emisfera invizibilă ı̂n
cea vizibilă şi apus la trecerea acestuia din emisfera vizibilă ı̂n cea invizibilă. Punctul de
răsărit şi punctul de apus al unui astru sunt două puncte ale orizontului, simetrice faţă
de punctul cardinal Sud. Aştrii cu răsărit şi apus se deplasează pe o porţiune de arc de
paralel de declinaţie ı̂n emisfera vizibilă, numit arc diurn şi pe o porţiune de arc de paralel
de declinaţie ı̂n emisfera invizibilă, numit arc nocturn.
Se consideră un observator aflat la latitudinea φ   care studiază un astru de coordonate
ecuatoriale (α, δ ). Paralelul diurn al unui astru M   intresectează orizontul ı̂n două puncte:
de răsărit şi apus.   În continuare se vor determina timpul sideral şi azimutul pentru
punctele unde răsare şi apune steaua M   de coordonate ecuatorilae (α, δ ) ı̂ntr-o localitate
de latitudine φ. Pentru a determina momentele de mai sus se va folosi Figura 3.12.
Determinarea timpului sideral de apus şi r˘  arit a astrului   M 
as˘ 
În triunghiul P ZA se aplică teorema cosinusului Teorema 2.2.1 şi se obţine:

cos z   = sin φ sin δ  + cosφ cos δ cos H,   dar cos z   = 0 =⇒   (3.13)

cos H   = −tgδ   tgφ   (3.14)

Pentru determinarea lui H  trebuie rezolvată ecuaţia (3.14) ı̂n care se consideră soluţia cu
+ pentru apusul astrului şi soluţia cu − pentru răsăritul astrului. Deci timpul sideral al
răsăritului unui astru este
θr  = α − H    (3.15)

şi timpul sideral al apusului unui astru este

θa  = α + H    (3.16)

Analizând ecuaţia se observă că nu ı̂ntotdeauna aceasta are soluţie. Pentru ca

  tg δ 
cos H   = −  ∈ [−1, 1]
tg(90 − φ)

43
 

90-phi Z

P 180-A
H

     a
       t
90=z
        l Cs
     e
        d
   -
        0
        9
Q
R

N O S

Ci
Q’ A

P’

Z’

Figura 3.12: Determinarea răsăritului şi apusului unui astru

trebuie ca
|δ | ≤ (900 − |φ|) (3.17)

Deci aştrii care ı̂ndeplinesc condiţia (3.17) au răsărit şi apus restul fiind circumpolari adică
nu apun sau nu răsar niciodată ı̂n locul considerat.  În funcţie de latitudinea observatorului
şi declinaţia astrului, aştrii se ı̂mpart ı̂n:

•   aştrii cu răsărit şi apus , adică răsar şi apun atunci când trec prin orizontul
adevărat al observatorului şi verifică |δ | ≤ (900 − |φ|).

•   aştrii circumpolari  care nu taie orizontul adevărat, nu răsăr şi nu apun ci par a
se roti ı̂n jurul polului ceresc ce are acelaşi nume cu declinaţia astrului, atunci cand
|δ | > (90 0 − |φ|) cu condiţia ca şi δ   să fie de acelaşi semn cu φ. Aştrii circumpolari
se ı̂m part ı̂n

-   aştrii circumpolari vizibili  Aceşti aştrii au declinaţia mai mare decât colat-
itudinea şi cu acelaşi nume cu latitudinea observatorului. Aştrii circumpolari
vizibili au culminaţia superioară şi inferioară cuprinse ı̂n emisfera vizibilă.

44
 

-   aştrii circumpolari invizibili  sunt aştrii care se menţin tot timpul ı̂n em-
isfera invizibilă cu condiţia ca şi  δ   să fie de semn contrar cu φ. Adică aştrii
circumpolari invizibili au declinaţia mai mare decât colatitudinea şi de nume
contrar cu latitudinea observatorului.

Determinarea azimutului pentru apusul şi răs˘ 

aritul astrului   M 
În triunghiul P ZA din Figura 3.12 se aplică teorema cosinusului Teorema 2.2.1 pentru
latura P A şi se obţine ı̂n urma efectuării calculelor:
sin δ    sin δ 
cos A = −  = −   (3.18)
cos φ sin(900 − φ)
Rezolvând ecuaţia (3.18) se consideră cu − azimutul punctului de răsărit a unui astru şi
cu + azimutul punctului de apus a unui astru. Analizând ecuaţia amintită din punctul
de vedere al existenţei cosinusului se vor determina aceleaşi condiţii din punct de vedere
a existenţei răsăritului şi apusului   |δ | ≤   (900 − |φ|), respectiv a aştrilor circumpolari
|δ | > (90 0 − |φ|).

Observaţia 3.6.1   Pentru determinarea momentelor de r˘ 

as˘ 
arit şi apus formulele sunt 
aproximative deoarece nu s-a ¸inut
t  ¸ie la orizont. Astfel distant 
cont de refract  ¸a zenital˘ 
a 
atoare apusului nu este   900 ci   900 + refract 
corespunz˘  ¸ia este de aproximativ   35′ .
¸ia; refract 

Observaţia 3.6.2  Pentru aştrii cu disc aparent (Soare, Lun˘ 

a) se va considera influent 
¸a 
discului aparent şi a paralaxei diurne orizontale. Acest lucru este foarte important pentru 
Lun˘ 
a.

a la latitudinea   φ = 460 şi 

Exemplul 3.6.1  Fie un observator situat ı̂n emisfera nordic˘ 
¸ii   δ 1  = 350 şi   δ 2  = 500 . S˘ 
 fie aştrii de declinat  a se determine dac˘ 
a sunt aştrii cu r˘ 
as˘ 
arit şi 
apus şi ı̂n caz afirmativ s˘ 
a se determine unghiul orar şi azimutul.

Rezolvare  Pentru observaţiile realizate din emisfera nordică relaţia (3.17) se mai scrie şi

φ − 900 < δ < 90 − φ   (3.19)

Astfel pentru φ = 460 rezultă că aştrii cu răsărit şi apus trebuie să aibă declinaţia

−440 < δ < 44 0 .

45
 

Deci doar astrul cu declinaţia  δ 1   = 350 poate fi folosit pentru observaţii astronomice.
Astrul cu declinaţia  δ 2   = 500 >   440 nu apune niciodată şi este un astru circumpolar
vizibil ı̂n emisfera nordică. Din (3.14) pentru primul astru rezultă

cos H   = −tg350 tg460 (3.20)

Rezolvând (3.20) se obţine

H apus   = 1360 .4759 = 9h 05m 54s .22 (3.21)

H răsărit   = 24h − H apus  = 14h 54m 05s .78 (3.22)

Pentru determinarea azimutului se va folosi (3.18) şi se obţine

sin 350
cos A = −   (3.23)
cos460

Din rezolvarea (3.23) se obţine

Aapus   = 3250 39′ 32′′ .36 (3.24)

Arăsărit   = 340 20′ 27′′ .64 (3.25)

a   δ > 00 limitele momentelor de 

Observaţia 3.6.3   [8] Pentru aştrii din emisfera nordic˘ 
r˘  arit şi apus sunt date ı̂n Tabelul 3.1
as˘ 

R˘  arit    12h < H < 18 h

as˘  00 < A < 90 0
Apus    6h < H < 12 h 2700 < A < 360 0

Tabelul 3.1: Răsăritul şi apusul aştrilor ı̂n emisfera nordică

3.7 Culminaţia
Se consideră un observator aflat la latitudinea  φ  care studiază un astru de coordonate
ecuatoriale (α, δ ). Atunci când cercul orar al unui astru M  coincide cu meridianul locului
de observaţie se spune că astrul este la  culminaţie.   Culminaţia superioară  C s   este
cea care se află pe semicercul determinat de Zenit şi axa lumii ı̂n Figura 3.13 , ı̂n timp ce
culminaţia inferioară  C i  este situată ı̂n celălalt semicerc al meridianului locului.

46
 

Z
Cs
zm
P phi
z pentru Ci delta

Q
Ci

N S
O

Q’

P’
Z’

Figura 3.13: Culminaţia unui astru

Exact ca ı̂n cazul răsăritului şi apusului aştrilor trebuie determinat momentul sideral pen-
tru C s  şi C i  pentru un astru căruia ı̂i cunoaştem coordonatele ecuatoriale (α, δ ). Folosind
Teorema 3.3.2 şi Figura 3.13 rezultă

φ   =   δ  + z   pentru C s   (3.26)

φ   = 1800 − (δ  + z ) pentru C i   (3.27)

Observaţia 3.7.1   In
ˆ  cazul culminat 
¸iei 

•  Unghiul orar pentru culminat  a este  H  = 0  şi  H  = 12h pentru culminat 

¸ia superioar˘  ¸ia 
inferioar˘ 
a.

•  Azimutul pentru culminat  a   A   = 00 , iar la culminat 

¸ia superioar˘  a   A   =
¸ia inferioar˘ 
1800 .

Dacă se ţine cont de Observaţia 3.7.1, atunci

θC    = 12h + α

i
  (3.28)

θC    =   α
s
  (3.29)

a la latitudinea   φ = 460

Exemplul 3.7.1   Pentru un observator situat ı̂n emisfera nordic˘ 
s˘ 
a se determine distant 
¸a zenital˘ 
a pentru culminat 
¸iile inferioare şi superioare a aştrilor de 
¸ii   δ 1  = 350 şi   δ 2  = 500 .
declinnat 

47
 

Rezolvare  Din (3.26) şi (3.27) se obţin distanţele zenitale pentru cei doi aştrii:

(z 1)C    = 110
s
(3.30)

(z 1 )C    = 990

i
(3.31)

(z 2)C    = 40
s
(3.32)

(z 2 )C    = 840

i
(3.33)

3.8 Trecerea aştrilor la primul vertical

Se consideră un observator aflat la latitudinea  φ  care studiază un astru de coordonate
ecuatoriale (α, δ ). Primul vertical   se defineşte ca fiind verticalul punctului cardinal
Est, verticalul punctului Vest fiind numit al treilea vertical.   În literatura de specialitate
anglo-saxona nu există noţiunea de al treilea verical ci doar de prim vertical care trece
prin E   sau prin V , [11].

Observaţia 3.8.1   (i) Pentru ca un astru s˘ 

a trec˘ 
a pe la primul certical trebuie ca 

00 < δ < ϕ   (3.34)

and un astru trece pe la primul vertical ı̂n  E  azimutul este  A = 900 , iar la trecerea 
(ii) Cˆ 
prin   V   azimutul este   A = 2700 .

În continuare se vor determina distanţele zenitale ale unui astru care trece pe la primul
vertical ı̂n E   şi V , precum şi unghiurile orare corespunzătoare. Figura 3.14 ı̂mpreună cu
formulele lui Gauss (2.14) aplicate ı̂n triunghiul sferic M P Z   sunt folosite pentru deducerea
formulelor distanţei zenitale şi a unghiurilor orare.
Din Teorema cosinusului aplicată laturii 900 − δ   din triunghiul sferic P ZM   din Figura
3.14 se obţine
  sin δ 
cos z   =   (3.35)
sin φ
Atât pentru E   cât şi pentru V   se obţine aceeaşi distanţă zenitală. Pentru determinarea
unghiurilor orare din Teorema cosinusului aplicată laturii  z   din triunghiul sferic P ZM 
din Figura 3.14 se obţine
cos H   = tg δ   ctg φ   (3.36)

48
 

90-phi Z
P z=?
Z H
90-delta 180-A
P
M
M

E Q

N S
O
Me
Q’
V

P’
Z’

Figura 3.14: Trecerea astrului pe la primul vertical

Observaţia 3.8.2   In
ˆ  cazul ı̂n care  H  ∈ (18h , 24h )  astrul trece pe la primul vertical ı̂n Est 

a   H   ∈ (0h , 6h )  astrul trece pe la primul vertical ı̂n Vest 

şi dac˘ 

a la latitudiea   φ = 460

Exemplul 3.8.1  Pentru un observator situat ı̂n emisfera nordic˘ 
s˘ 
a se determine distant 
¸a zenital˘ 
a şi unghiurile orare pentru trecerea astrilor pe la primul 
meridian atunci cˆ  ¸ii   δ 1  = 350 şi   δ 2  = 500.
and astrii au declinnat 

Rezolvare:   Se va folosi condiţia (3.34) pentru a se verifica dacă aştii trec sau nu pe la
primul meridian. Astrul cu declinaţia  δ 2   = 500 >   460 =   φ deci nu trece pe la primul
vertical.  În continuare se vor determina unghiul orar şi distanţa zenitală pentru astrul de
declinaţie δ 1  = 350 . Acesta va avea azimutul de A = 900 la primul vertical ı̂n E   , iar la
trecerea prin V   azimutul este A = 2700. Din (3.35) rezultă
 sin350
cos z 1  =   = 370 07′ 14′′ .8 (3.37)
sin460
Pentru determinarea unghiului orar din (3.36) rezultă

cos H 1   = tg 350 ctg 460 =⇒

H 1V     = 470.45397

= 3h 09m 48s .9 deci corespunde trecerii la prim vertical la Vest (3.38)

H 1E    = 24h 0m 0s − 3h 09m 48s .9

= 20h 50m 11s deci corespunde trecerii la prim vertical la Est (3.39)

49
 

3.9 Elongaţia
Se consideră un observator aflat la latitudinea  φ  care studiază un astru de coordonate
ecuatoriale (α, δ ). Fenomenul de  elongaţia  apare atunci când unghiul paralactic P MZ 
din Figura 3.15 este de 900 . Acest lucru ı̂nseamnă că planul verticalului astrului şi planul
cercului orar al astrului sunt perpendiculare. Elongat
¸ia poate apare ı̂n ambele părţi ale
meridianului locului dar doar pentru aştrii ce nu intersectează primul vertical deci condiţia
pentru elongaţie este:
δ>φ   (3.40)

P
90-phi
P 24-H
90-deta
A
90 z Z
90
Z M
M
N

Q’ Q
O

S
V

Z’

P’

Figura 3.15: Elongaţia aştrilor

Pentru un astru aflat la elongaţie se vor determina azimutul, distanţa zenitală şi unghiul
orar. Pentru aceasta se vor folosi formulele lui Gauss (2.14) aplicate ı̂n triunghiul P ZM 
din Figura 3.15. Astfel din Teorema sinusurilor se obţine:

  cos δ 
sin A = .   (3.41)
cos φ

Pentru elongaţie estică 00 < A < 90 0 , iar pentru elongaţie vestică 2700 < A < 360 0.

50
 

Pentru determinarea distanţei zenitale se va folosi Teorema cosinusurilor pentru latura

90 − φ şi se va obţine
 sin φ
cos z  =  .   (3.42)
sin δ 
Pentru determinarea unghiului orar se va folosi Teorema cosinusurilor pentru latura z   şi
relaţia (3.42) de unde va rezulta

cos H   = tg φ ctg δ.   (3.43)

Pentru elongaţia vestică H E  = 24h − H V  .

a la latitudiea   φ = 460

Exemplul 3.9.1  Pentru un observator situat ı̂n emisfera nordic˘ 
¸ie   δ 1   = 350 şi   M 2   de declinat 
a se determine care din aştrii   M 1  de declinat 
s˘  ¸ie  δ 2   = 500
sunt la elongat 
¸ie şi ı̂n caz afirmativ s˘ 
a se determine azimutul, distant 
¸a zenital˘ 
a şi unghiul 
orar corespunz˘ 
ator.

Rezolvare:   Folosind condiţia (3.40) rezultă că doar pentru astrul  M 2   poate avea loc
elongaţia (δ 1  < φ). Pentru acest astru M 2  se obţin:

(i) azimutul:
  cos500
sin A2   =   =⇒
cos460
′

AE 
2
  = 67043 04′′ .7
′

AV  
2
  = 3600 − AE 
2
 = 2920 16 55′′ .3

(ii) distanţa zenitală:

  sin460
cos z 2   =   =⇒
sin502
′

z 2   = 200 06 37′′ .3

(iii) unghiul orar

cos H 2   = tg 460 ctg 500 =⇒

hV  
2
  = 290 .66733 = 1h 58m 40s .2 =⇒

hE 
2
  = 24h − hV  
2
  = 22h 01m 19s .8

51
 

52
 

Capitolul 4

Timpul

Mişcările principale ale Pământului de rotaţie şi de revoluţie dau şi unităţile de măsură
pentru măsurarea timpului: ziua şi anul.  În vechime se presupunea uniformitatea mişcării
diurne aparente; ı̂n prezent se admite numai ı̂n primă aproximaţie uniformitatea rotaţiei
Pământului. Cauze geofizice şi deplasări ale maselor de aer şi apă pe suprafaţa Pământului
ı̂i modifică puţin perioada de rotaţie. Pe această bază se va considera unghiul orar al unui
astru ca fiind o mărime proporţională cu timpul, deci poate fi utilizat pentru măsurarea
timpului. Există diferite denumiri pentru timp, după astrul sau punctul de pe sfera
cerească a cărui mişcare diurnă o urmărim. Trebuie precizat că timpul, ca măsură a
duratei a fenomenelor materiale este unic deci diferă numai unitatea sau originea de
măsurare a timpului.

4.1 Timpul sideral

Timpul sideral   reprezintă unghiul orar al punctului vernal  γ . Unitatea de timp este
ziua siderală şi reprezintă timpul scurs ı̂ntre două culminaţii superioare consecutive ale
punctului vernal. Submultiplii zilei siderale sunt ora, minutul şi secunda siderală. Timpul
sideral se notează cu θ şi
θ = H γ    (4.1)

Timpul sideral se poate determina cu ajutorul aştrilor a căror ascensie dreaptă se cunoaşte
atunci când aceştia trec pe la meridian. Pentru păstrarea timpului sideral se folosesc

53
 

orologii siderale. Datorită fenomenului precesiei, ziua siderală diferă cu 0s .8 faţă de pe-
rioada de rotaţie a Pământului. Punctul vernal γ   este un punct fictiv de pe bolta cerească
deci trecerile sale la meridianul superior al locului nu pot fi observate iar unghiul său orar
H  este imposibil de măsurat direct. De aceea, din locul considerat se urmăreşte trecerea
la meridianul superior al locului a unei stele cunoscute M  şi apoi, ı̂ntr-un moment diurn
oarecare, se determină unghiul orar H   al stelei, a cărei ascensie dreaptă α  se cunoaşte,
astfel ı̂ncât timpul sideral va fi dat de  θ  = αM  + H M . Măsurarea timpului cu ajutorul
zilelor siderale   şi al fracţiunilor de zile siderale este foarte simplă şi comodă ı̂n rezolvarea
problemelor de astronomie, dar este incomodă pentru viaţa cotidiană a oamenilor, a căror
activitate este legată de poziţiile aparente diurne şi anuale ale Soarelui pe sfera cerească.
Astfel dacă la echinocţiul de primăvară ziua solară va ı̂ncepe odată cu culminaţia supe-
rioară a Soarelui, peste şase luni ziua siderală va ı̂ncepe odată cu culminaţia inferioară a
Soarelui.

4.2 Timpul solar adevărat

Un alt timp legat de viaţa practică este cel definit prin intermediul mişcării aparente a
Soarelui.
Timpul solar adevărat   reprezintă unghiul orar al centrului Soarelui. Ca unitate de
măsură se utilizează  ziua solar˘ 
a adev˘ 
arat˘ 
a , adică timpul scurs ı̂ntre două culminaţii su-
perioare consecutive ale centrului Soarelui. Ziua solară adevărată ı̂ncepe ı̂n momentul
culminaţiei superioare a centrului Soarelui (la miezul zilei). Timpul solar adevărat se
notează cu ta  şi are loc
ta  = H ⊙   (4.2)

Datorită mişcării sale anuale aparente, ı̂n mişcarea pe paralelul său diurn, Soarele rămâne
ı̂n urmă ı̂n fiecare zi cu aproximativ un grad faţă de stele, de unde rezultă o decalare
zilnică de 3m 56s (unităţi de timp sideral) a zilei siderale faţă de ziua solară mijlocie. Deci,
ı̂nceputul zilei siderale are loc ı̂n momente diferite ale zilei solare, fapt care face timpul
sideral necorespunzător pentru viaţa practică. Dar şi mişcarea Soarelui are un neajuns
pentru determinarea timpului, ı̂ntrucât nu este uniformă, din următoarele motive:

54
 

N O
HSoare S

H gamma

Q’
gamma V
Soare

P’

Z’

Figura 4.1: Timpul solar adevărat

•  Soarele adevărat, ı̂n mişcarea sa anuală aparentă, descrie ecliptica ı̂n mod neuniform
datorită mişcării neuniforme a Pământului ı̂n jurul Soarelui;

•   Mişcarea diurnă a Soarelui ı̂n jurul axei lumii este neuniformă datorită ı̂nclinaţiei
eclipticii faţa de ecuatorul ceresc.

Din aceste motive se consideră un  Soare fictiv  numit Soare mijlociu  cu ajutorul căruia
se va defini un timp care are unităţi egale ı̂ntre ele.

4.3 Timpul solar mediu

Se numeşte   Soare mijlociu   sau   Soare mediu ecuatoriual   un punct fictiv care se
mişcă uniform pe ecuatorul ceresc şi trece prin punctul vernal γ  odată cu Soarele adevărat.
Timpul mijlociu sau  timpul solar mediu   reprezintă timpul măsurat prin unghiul orar
al Soarelui mijlociu. Unitatea de timp mediu este   ziua solară medie, care reprezintă
intervalul de timp scurs ı̂ntre două culminaţii inferioare consecutive ale Soarelui mijlociu
la meridianul locului. S-a ales culminaţia inferioară pentru ca ı̂nceputul zilei să aibă loc
ı̂n perioada de ı̂ntuneric. Timpul mijlociu se notează cu tm  şi are loc

tm  = H ⊙m + 12h (4.3)

55
 

unde H ⊙m  reprezintă unghiul orar al Soarelui mijlociu. Soarele mijlociu, fiind o fict
¸iune,
nu se poate observa, dar poziţia lui se poate calcula. Unghiul orar al Soarelui mijlociu
diferă de unghiul orar al Soarelui adevărat cu o anumită cantitate numită ecuaţia timpului
(ecuaţie se foloseşte ı̂n sensul de corecţie) de unde rezultă că

tm − ta  = H ⊙m − H ⊙ + 12h = E  + 12h (4.4)

iar ecuaţia timpului E   este o cantitate variabilă, a cărei valoare este dată pentru fiecare
zi de anuarele astronomice [2], valoarile lui E  ∈ [−17′′ , +17′′ ].
Ziua solară mijlocie, la fel ca cea siderală, se divide ı̂n 24 de ore, ora ı̂n 60 de minute şi
minutul ı̂n 60 de secunde (de timp mijlociu). Ziua are 86400 secunde. Perioada de rotat
¸ie
a Pământului este mai mică decât o zi solară medie şi are 86164 secunde. Cu ale cuvinte
este mai mică tocmai cu 3m 56s .
Anul tropic  este intervalul dintre două treceri consecutive ale Soarelui la punctul vernal
γ.
Anul tropic are 365, 2422... zile medii, adică 365z 5h 48m 46s .045.  Într-un an tropic punctul
vernal execută 366.2422 rotaţii ı̂n jurul axei lumii adică cu o rotaţie ı̂n plus faţă de numărul
de rotaţii efectuate de Soarele mijlociu. Rezultă că

1 an tropic = 366.2422 zile siderale = 365, 2422 zile solare medii (4.5)

De aici rezultă că ı̂ntre subunităţile de măsură ale timpului solar mediu şi subunităţile de
  1
măsură ale timpului sideral, definind µ =   = 0.00273791 au loc relaţiile date ı̂n
365.2422
Tabelul 4.1.

1z.m.= (1+µ)z.s.=1z.s. +3m 56s .555 u.s.

1h.m.= (1+µ)h.s.=1h.s. +9s .856 u.s.
1m.m.=(1+µ)m.s.= 1m.s. +0s .164 u.s.
1s.m.=(1+µ)z.s.= 1s.s. +0s .003 u.s.

Tabelul 4.1: Transformarea unităţilor siderale ı̂n unităţi medii

  1
Definind ν   =  = 0.00273043, transformările inverse sunt date ı̂n Tabelul 4.2.
366.2422

56
 

1z.s.=(1-ν )z.m.= 1z.m.−3m 55s .909 u.m.

1h.s.= (1-ν )h.m.=1h.m.−9s .83 u.m.
1m.s.=(1-ν )m.m.= 1m.m.−0s .164 u.m.
1s.s.= (1-ν )s.m.=1s.m.−0s .003 u.m.

Tabelul 4.2: Transformarea unităţilor medii ı̂n unităţi siderale

  1
Relaţia dintre  µ şi  ν  este 1 + µ   =
. Se consideră ca un eveniment a avut loc la
1 − ν 
un moment sideral θ pentru un punct dat de pe suprafaţa terestră. Pentru determinarea
momentului de timp mediu tm  pentru acelaşi punct şi acelaşi θ se consideră:

tm0   corespunzător lui   θ0.

Atunci intervalului tm − tm0 ı̂i corespunde   θ − θ0

deoarece o unitate de timp sideral este echivalentă cu 1 − ν   unităţi de timp mediu rezultă

tm − tm0  = (1 − ν )(θ − θ0 ) (4.6)

Originea timpului mediu se consideră miezul nopţii medii deci tm0  = 0 şi rezultă

tm  = (1 − ν )(θ − θ0 ) (4.7)

Anuarele astronomice dau valoarea θ0G  pentru Greenwich şi atunci pentru un punct ter-
estru de longitudine L se obţine

θ0G − θ0  = 9s .856L   (4.8)

Pentru transformarea timpului mediu ı̂n timp sideral se foloseşte:

θ − θ0  = (1 + µ)t0G   (4.9)

4.4 Timpul universal. Timpul legal. Convenţia

fuselor orare
Timpurile definite anterior sunt timpuri locale deoarece au fost definite prin intermediul
unghiurilor orare. Pentru toate localităţile situate pe acelaşi meridian geografic timpurile

57
 

locale de acelaşi fel sunt egale, ı̂nsă pentru orice două localităţi situate pe meridiane
diferite acestea diferă.
Se pune problema schimbării timpurilor locale de acelaşi fel odată cu schimbarea longi-
tudinii geografice. Fie două localităţi Aşi B  de longitudini geografice LA  şi LB   faţă de
meridianul de la Greenwich. Unghiurile orare ale unui astru M  observat din A şi B   se
norează cu H A  şi H B . Din Figura 4.2 rezultă:

H A − H B  = L A − LB .   (4.10)

LA-LB
p

A   B

HA-HB

Figura 4.2: Legătura dintre timpul local şi longitudine

Deoarece timpul sideral, timpul solar adevărat şi timpul solar mediu sunt date de relaţiile
(4.1), (4.2), respectiv (4.3) prin aplicarea relatiei (4.10) rezultă

θA − θB  = L A − LB ,
tαA − tαB  = L A − LB , (4.11)
tmA − tmB  = L A − LB .

Din (4.11) rezultă că toate timpurile de mai jos depind de longitudine. pentru eliminarea
acestor dificultăţi se defibneşt timpul universal.

58
 

Se numeşte  timp universal   notat   T U   sau   GMT   Greenwich Mean Time   timpul solar
mediu al meridianului de la Greenwich. Deci

T U   = t mG .   (4.12)

Deci cunoscând timpul universal, timpul solar mediu al oricărei localităţi de longitudine
L se determină după formula:
tm  = T U   + L.   (4.13)

Timpul solar mediu este dificil de utilizat ı̂n practică. Dacă o persoană se deplasează pe
suprafaţa Pământului de la est spre vest sau invers, ar fi nevoiţă să mute continuu acele
ceasornicului pentru a se raporta la ora meridianului pe care ı̂l travers˘
am. Pentru a se
ı̂nlătura acest inconvenient, ı̂n 1884 a fost introdusă  convenţia fuselor orare. Astfel,
uuprafaţa Pământului a fost ı̂mpărţită ı̂n 24 de fuse orare, fiecare fus având largimea de
150 sau 1h . Toate localităţile din interiorul fusului au acelaşi timp, timpul meridianului
central al fusului. Fusul initial numit şi  fusul zero  are ca meridian central, meridianul
localităţii Greenwich, fusul 1 - meridianul de longitudine estica 150 , fusul 2 - meridianul
de longitudine estică 300 etc.
Se numeşte   timp legal, notat  tl , timpul solar mediu al meridianului central al fusului
orar respectiv. Deci toate localităţile situate ı̂n interiorul fusului n, n ∈ 0, 1, 2, ...,  23, au
timpul legal:
tl  = T U   + nh (4.14)

Din motive de ordin practic, ora se mută ı̂nainte cu o unitate pentru lunile de vară
(aprilie-octombrie). Acest timp se mai numeşte şi ora oficială de vară.
Folosirea fuselor orare a impus introducerea  liniei de schimbare a datei  care coincide
cu antemeridianul localităţii Greenwich. Orice zi nouă ı̂ncepe la vest de linia de schimbare
a datei.
Următorul exemplu este util pentru trecerea de la timpul legal la timpul sideral şi
invers.

Exemplul 4.4.1  [9] Din Cluj-Napoca s-a observat un satelit artificial al Terei la momen-
tul   t = 17h 35m 43s , 2  S˘ 
a se determine timpul sideral al observat 
¸iei ştiind c˘ 
a longitudinea 

59
 

¸ii Cluj-Napoca este  L = +1h 34m 23s , 46 iar timpul sideral la miezul nopt 
localit˘ 
at  ¸ii la Green-
wich a fost   θ0G  = 11 3m 32s , 6.

  1z.s  365.2422
Rezolvare:  Din (4.5) se defineşte µ ′ =  =   şi se obţin relaţiile din Tabelul
1z.m 366.222
4.1 respectiv din Tabelul 4.2. De asemenea din (4.14) rezultă

T U   = t m − 2h (4.15)

Dacă ı̂ntr-un anumit loc de pe Pământ momentului mediu  tm   ı̂i corespunde momentul
sideral θ, iar miezului nopţii mijlocii ı̂i corespunde momentul sideral θ0 , rezultă că iter-
valului de timp mediu t − 0 ı̂i corespunde intervalul de timp sideral (θ − θ0), deci

tm − 0 = (θ − θm )µ′ aplicată la observatorul Greenwich =⇒   (4.16)

tmG   =   T U   = µ ′ (θG − θ0G )   ⇐⇒   (4.17)

  1
θG   = T U   − θ0G   (4.18)
µ′

Din relaţia (4.10) rezultă

θCj = θ G − LCj   (4.19)

Din (4.15) rezultă

T U   = 17h 35m 43s , 2 − 2h = 15h 35m 43s
1
T U   = 15h 38m 16s , 91
µ′
Din (4.18) rezultă θG  = 16h 51m 49s , 51
Din (4.19) rezultă θCj  = 18h 26m 12s , 97

4.5 Calendarul
De-a lungul timpului trei mişcări au influenţat viaţa omului. Fiecare dintre acestea, au
furnizat câte o unitate de timp:

arii diurne a Soarelui   a dat   ziua solară medie  sau mica unitate de
(i)   Perioada mişc˘ 
timp;

60
 

(ii)  Repetarea fazelor Lunii   a furnizat unitatea mijlocie de timp sau luna  . Perioada de
revoluţie sinodică a Lunii (intervalul scurs ı̂ntre două faze de acelaşi fel) are durata
de 29.53 zile medii;

a a Soarelui pe ecliptica   a dat unitatea mare de timp, anul  . Această

(iii)   Mişcarea anual˘ 
perioadă are la bază anul tropic care are durata de 365,2422 zile solare medii.

O problemă importantă a unităţilor de timp de mai sus o reprezintă faptul că acestea nu
sunt comensurabile. Atât anul cât şi luna nu conţin un număr ı̂ntreg de zile.  Problema
calendarului   constă ı̂n găsirea unei unităţi convenţionale de timp numită   an calen-
daristic, care să cuprindă un număr ı̂ntreg de zile ce poate varia cu cel mult o zi, ı̂n aşa
fel ı̂n cât succesiunea lor să reproducă succesiunea anilor tropici sau a lunilor sinodice.
Cronologic primele calendare au fost calendare solare.

•  Cel mai vechi calendar solar este cel egiptean, care cuprindea 365 de zile grupate
ı̂n 12 luni de câte 30 de zile, urmate de 5 zile suplimentare. Fiind prea scurt faţă
de anul tropic, ı̂n cursul a 1508 ani avansează cu un an faţă de succesiunea anilor
tropici.

•   În 46 i.H. Iulius Caesar decretează utilizarea calendarului iulian  (stil vechi). Du-
rata anului iulian era de 365,25 zile, considerând ı̂n practica trei ani a câte 365 zile
şi un an bisect de 366 zile. Fiind prea lung, ı̂n 384 de ani ı̂ntârzie cu 3 zile.

•   În 1582, Papa Grigore al XIII-lea realizează reforma calendarului, cunoscut astâzi
sub numele de  calendar gregorian  (stil nou). Această reformă consta ı̂n:

(a) adăugarea a 10 zile ı̂n calendar pentru eliminarea decalajului calendarului iulian
faţă de anul tropic. Astfel, după 4 octombrie 1582 a urmat 15 octombrie 1582;

(b) suprimarea a trei zile la 400 de ani neconsiderând că ani bisecţi anii seculari al
căror număr nu este divizibil cu 4 (1700, 1800, 1900, 2100 etc.).

Rămâne astfel o ı̂ntârziere faţă de anul tropic de o zi la 3300 ani.

61
 

4.6 Metode de determinare a timpului

Problema măsurării timpului s-a studiat, sub aspect teoretic ı̂n continuare se va descrie
practic cum se determină timpului -ora exactă. Această determinare se efectuează cu
ajutorul instrumentului de treceri. El constă dintr-o lunetă care se poate roti n jurul
unei axe orizontale aşezată pe direcţia Est-Vest. Luneta este cotită, ocularul găsindu-se
la un capăt al axei orizontale (o prismă deviază mersul razelor). La celălalt capăt al axei
orizontale se află dispozitivul de iluminat câmpul ocularului.  În planul focal al lunetei se
află mai multe fire reticulare cu ajutorul cărora se determină momentul trecerii unei stele
prin meridianul locului. Pe axa orizontală se află un cerc gradat, cu ajutorul căruia se
orientează luneta. Capetele axei orizontale se sprijină pe un suport greu metalic, iar acesta
cu ajutorul unor picioare şuruburi - pe un stâlp de beton. Cu ajutorul manivelei, luneta
poate fi rotită cu 1800 . Principiul determinării orei exacte este descris ı̂n continuare.
Fie o stea fundamentală de coordonate ecuatoriale (α, δ ) cunoscute. Fie θ timpul sideral
şi H  unghiul orar al stelei la un moment dat.  În momentul când steaua trece la meridian,
H   = O, deci θ  = α. Fie s c  timpul indicat de pendulă (orologiu) ı̂n momentul când steaua
trece la meridian (timpul citit - sau citirea). Atunci corecţia păstrătorului de timp
(pendulă, orologiu, cronometru etc.  C  p , va fi dată de diferenţa

C  p  = s − sc  = α − sc   (4.20)

Citirea sc   se poate determina prin diferite metode: vizuală, automată, fotoelectrică. Fie
sc1, sc2 , ..., sc  citirile la cele n fire reticulare. Citirea sc  va fi media lor aritmetică
n

n
 1 ∑
sc  = sci   (4.21)
n i=1

Astfel determinarea orei exacte revine la determinarea corecţiei păstrătorului de timp.  În
determinările de mare precizie ı̂n formula (4.20) trebuie să se mai introducă câţiva ter-
meni corectivi care iau ı̂n considerare influenţa erorilor instrumentale asupra determinării.
Având ora siderală exactă se foloseşte formula (2.20) din [12] şi se poate obţine ora solară
medie, iar cu formulele (4.12), (4.14) ora legală. Ora exactă se poate determina ı̂n mod
analog şi cu luneta meridiană [12].

62
 

Cunoaşterea orei exacte este importantă pentru toate domeniile activităţii umane. Pentru
asigurarea orei exacte marile observatoare astronomice, organizează aşa-numitele ”Servicii
ale orei” (sau ”timpului”), care determină prin observaţii şi difuzează ora exactă pentru
toată lumea.

63
 

64
 

Capitolul 5

Fenomene care modifică poziţiile

aştrilor pe bolta cerească

ca:fen-mod
Există unele fenomene care modifică poziţiile aştrilor pe bolta cerească. Acestea sunt:

(1) Fenomenul optic al refracţiei astronomice;

(2) Fenomenul optic al mişcărilor Pământului: aberaţiile diurnă, anuală şi seculară;

(3) Fenomenul geometric al mişcărilor Pământului: paralaxele diurnă, anuală şi secu-
lară;

(4) Deplasarea planelor de referinţă ale Pământului: precesia şi nutaţia;

(5) Mişcările proprii ale stelelor.

5.1 Refracţia astronomică

Razele de lumină ale aştrilor, trecând prin atmosfera Pământului, sunt refractate din ce ı̂n
ce mai mult, după o curbă, astfel ı̂ncât direcţia după care ajung pe suprafaţă Pământului
este deviată spre zenitul observatorului Figura 5.1

65
 

Z
M’ (pozitia observata a astrului)

M (pozitia reala a astrului)

z
z’
O

Figura 5.1: Refracţia astronomică

Se numeşte refracţie astronomică , unghiul dintre direcţia ı̂n care se vede aparent astrul
şi directia după care se propagă razele de lumină ı̂n afara atmosferei terestre.

R = z  − z ′ (5.1)

Observaţia 5.1.1  [6] Efectele refract 

¸iei astronomice asupra unui astru sunt:

(i) Refract 
¸ia astronomic˘ 
a ridică astrul deasupra orizontului;

(ii) Refract 
¸ia astronomic˘  a azimutul   A  al astrului;
a nu modific˘ 

(iii) Refract 
¸ia astronomic˘ 
a depinde de ı̂n˘ 
alt 
¸imea astrului deasupra orizontului şi de 
parametrii de stare ai atmosferei (densitate, presiune, temperatura);

(iv) Valoarea exact˘ 

a a refract 
¸iei astronomice este dat˘ 
a printr-o formul˘ 
a integral˘ 
a.

În cele ce urmează se va stabili o formulă aproximativă pentru refracţia astronomică,

refracţie corespunzătoare valorilor medii ale presiunii şi temperaturii atmosferei ı̂ntr-un
loc dat. Această formulă este aplicabilă doar pentru distanţe zenitale mai mici de 700 .
Se presupune că suprafaţa terestră este plană, iar atmosfera este ı̂mpărţită ı̂n straturi
paralele cu suprafaţa terestră, având indicii de refracţie n0, n1 , ..., nm  şi unghiurile de
refracţie i0   = z ′ , i1 , ..., im   = z   corespunzătoare fiecărui strat al atmosferei ilustraţi ı̂n
Figura 5.2.

66
 

  im=z
nm=1

i_(m-1)

n0 i_0=z’

Figura 5.2: Refracţia razelor de lumină

Se aplică legea Snellius-Descartes rezultă

nk sin ik  = nk − 1sin ik − 1, k = 1, ..., m   (5.2)

se deduce
nm sin im  = n 0 sin i0 .   (5.3)

Dar
nm  = 1, im  = z  şi i0  = z ′ (5.4)

Din relaţiile (5.1), (5.3) şi (5.4) se obţine

sin(R + z ′ )
  = n 0   (5.5)
sin z ′
Indicele de refractie n0   se determină din măsurători, iar z ′ din observaţii. S-a observat
că pentru  z ′ ∈   [00 , 700 ], refracţia astronomică are valori mici, deci se fac următoarele
aproximări:

  R′′
cos R = 1,   sin R = R rad  =   (5.6)
206264.8
unde R′′ reprezintă  refracţia astronomică  exprimată ı̂n secunde de arc. Relaţia (5.5)
devine
R′′
  ctg z ′ + 1 = n 0 ,   (5.7)
206264.8
de unde rezultă
R′′ = (n0 − 1)206264.8 tg z ′ (5.8)

67
 

Coeficientul  k   = 206264.8(n0  − 1) se numeşte   coeficient de refracţie   şi are valoarea

58′′ .3 pentru valori medii ale temperaturii şi presiunii:  T   = 100 C, p = 760mmHg.
Formula (5.8) nu este adevărată pentru z ′′ > 700 . Spre exemplu, dacă z ′ = 900 astrul se
află ı̂n orizont cu R′′ = +∞. S-a determinat că la orizont R = 35′ .
[6] Refracţia astronomică se manifestă prin următoarele fenomene:

(a) răsăritul şi apusul aştrilor, prelungind durata drumului aştrilor deasupra orizontului;

(b) turtirea discului Soarelui şi discului Lunii ı̂n apropierea orizontului;

(c) modificarea coordonatelor orare, ecuatoriale şi ecliptice ale aştrilor.

Exemplul 5.1.1   [9]   Intr-o

ˆ  zi la momentul sideral   θ   = 18h 43m 46s .5   s-a observat din 
Cluj-Napoca ( φ  = 460 45′ 34′′ ) un obiect cosmic determinˆ 
andu-se coordonatele ecuatoriale 
aparente  α 1  = 12h 04m 34s .5,  δ 1  = +520 53′ 05′′ . S˘  ¸iile  dα  şi  dδ  datorate 
a se determine corect 
refract  a   dz  = R = A  tg   z ′ unde   A = 58′′ .3
¸iei astronomice ştiind c˘ 

Rezolvare:   Pozitia reală ı̂n coordonate ecuatoriale a astrului este (α, δ ) , iar poziţia
observată este (α1 , δ 1 ). Efectele refracţiei asupra coordonatelor ecuatoriale ale unui astru
sunt date de
  R sin q 
dαs = (α1 − α)s = (5.9)
15 cosδ 1
dδ ′′ ′′
= (δ 1 − δ ) = R cos q    (5.10)

unde q   este unghiul paralactic. Etapele care trebuie parcurse sunt:

(1) determinarea lui H 1  folosind (3.1) =⇒   H 1  = 990 48′ ;

  tgφ  cos φ cos H 1
(2) Se notează cu tg M   = şi m =   şi se calculează unghiul M ;
cos H 1 cos M 
  tgH 1 cos M 
(3) Se calculează unghiul q   folosind tg q  = ;
sin(M   − δ 1 )
 tg (M   − δ 1)
(4) Se calculează z 1  folosind şi tg z 1  =   ;
cos q 
(5) Se calculează dαs şi dδ ′′ folosind (5.9) şi (5.10).

Se obţine:  dαs = 8s .52 şi dδ ′′ = 60′′ .81.

68
 

5.2 Aberaţia luminii

Fenomenul aberaţiei a fost descoperit ı̂n 1725 şi explicat ı̂n 1729 de astronomul J. Bradley.
Acest fenomen constă ı̂n deplasarea aparentă a direcţiei unui astru ca urmare a mişcării
relative a observatorului faţă de astru şi vitezei finite a luminii. Fie observatorul ı̂n T ,
având ı̂mpreuna cu Pământul viteza v faţă de steaua M  ca ı̂n Figura 5.3
M
M’

M’

O
O’

theta

T’’   T   T’

Figura 5.3: Aberaţia luminii

Se presupune că observatorul cu o lunetă având obiectivul ı̂n O şi ocularul ı̂n  T   urmăreşte
steaua M . Datorită vitezei finite a luminii notate cu c, ı̂n timpul  τ   cât lumina parcurge
distanţa OT  - lungimea lunetei, observatorul se deplasează ı̂n T ′ . Deci pentru a observa
astrul ı̂n  T   trebuie deplasat ocularul ı̂n T ′′ , T T ′′ = T T ′ . Steaua se va vedea ı̂n directia
T O′ . Se notează cu θ direcţia aparentă la stea şi cu dθ unghiul dintre T O şi T O′ numit
unghi de aberatie . Aplicând teorema sinusului ı̂n triunghiul T OO ′ se obţine:
sin dθ  sin θ
  =   (5.11)
vτ  cτ 
Unghiul dθ fiind mic aproximăm sin dθ = dθ, sau ı̂n secunde de arc
 v
dθ = 206264.8sin θ.   (5.12)
c
Dacă direcţia aparentă a stelei este perpendiculară pe direcţia mişcării Pământului, θ =
900 , dθ are mărimea
 v
k = 206264.8.   (5.13)
c
numită  constanta de aberaţie.

69
 

Observaţia 5.2.1   [6]  ˆ 

In practic˘ 
a 

(1) Fiecare mişcare a P˘ 

amˆ 
antului diurn˘ 
a, mişcarea de revolut 
¸ie şi mişcarea proprie a 
Soarelui (ı̂n directia stelei Vega) produce cˆ 
ate o aberat 
¸ie diurn˘ 
a, anual˘ 
a, respectiv 
secular˘ 
a;

(2) Considerˆ  ¸ie, pentru   v = 29, 78km/s,   c = 299792km/s

and doar mişcarea de revolut 
¸ie este  k = 20′′ .50. Pentru o stea aflat˘ 
valoarea constantei de aberat  a ı̂n polul eclipticii 
(θ   = β   = 900 ), pozit 
¸ia aparent˘ 
a a stelei   M   va descrie ı̂n jurul pozit 
¸iei adev˘ 
arate 
un cerc de raz˘  a cu   20′′ .50. Stelele aflate ı̂n planul eclipticii descriu mişc˘ 
a egal˘  ari 
a cu  41 ′′ .   In
oscilatorii de-a lungul arcului de lungime egal˘  ˆ  alte direct 
¸ii, stelele descriu 
and semiaxa mare de   20′′ 50   şi semiaxa mic˘ 
elipse numite   elipse de aberaţie avˆ  a 
20′′ .50sin β .

5.3 Paralaxe şi distanţe

Determinarea distanţelor reprezintă una dintre problemele importante ale astrometriei, ı̂n
particular, şi astronomiei ı̂n general.  Întrucat distanţele dintre aştri sunt mari comparativ
cu unitaţile de măsură utilizate ı̂n viata cotidiana, ı̂n astronomie sunt utilizate ı̂n mod
frecvent urmatoarele unitati:

(a)   raza terestra ecuatoriala  R0  = 6378.137km;

(b)   unitatea astronomică   1U.A.   = 149.6106Km   şi reprezintă distanţa medie

PământSoare;

(c)   anul lumina   1a.l.   = 6, 32104U.A.   = 0, 307 pc şi reprezintă distanţa parcursă de

lumină, ı̂n vid, ı̂n timp de un an;

(d)   parsecul  reprezintă 1 pc = 206264, 8U.A. = 3, 26a.l.

Dea lungul timpului au fost imaginate mai multe metode pentru determinarea distanţelor
ı̂n sistemul solar şi Univers. Una dintre acestea o reprezinta   metoda paralactica.
Deplasarea reală a observatorului ı̂n spaţiu induce o schimbare a direcţiei astrului numita
deplasare paralactica  ilustrată ı̂n Figura 5.4.

70
 

Deplasare paralactica

Luna

Sfera cereasca

Pamant

Figura 5.4: Deplasarea paracaltică

În funcţie de deplasarea observatorului se deosebesc:

(i)   paralaxe diurne   sau geocentrice Acestea se datorează mişcării de rotaţie a

Pământului iar efectele sunt resimţite doar ı̂n interiorul sistemului solar;

(ii)   paralaxe anuale  sau heliocentrice Paralaxele anuale sunt produse de mişcarea de
revoluţie a Pământului ı̂n jurul Soarelui;

(iii)   paralaxe seculare, datorate mişcării de translaţie a sistemului solar.

5.3.1 Paralaxa diurna şi determinarea distanţelor ı̂n sistemul

solar

Se numeste  paralaxa diurna   sau geocentrică unghiul sub care se vede din astru raza
Pământului; grafic acest lucru este ilustrat ı̂n Figura 5.5
Se aplică teorema sinusului in triunghiul OT M ′ , adica
sin p′  sin z ′
  =   (5.14)
R ∆
şi ţinând cont ca paralaxa p′ este un unghi mic se aproximează sin p′ = p ′ şi se obţine
 R sin z ′
 p′ =   (5.15)
∆
Din relatia (5.15) rezultă că paralaxa depinde de distanţa zenitală şi de raza Pământului.
Paralaxa este maxima atunci când R reprezinta raza ecuatoriala a Pământului, iar z ′ =
900 , adica astrul se afla ı̂n orizont.

71
 

M’

p’

Delta

z’

R
z

Figura 5.5: Paralaxa diurnă de ı̂nălţime

Se numeste paralaxa diurna orizontală ecuatorială  unghiul sub care se vede din astru
raza ecuatoriala a Pământului atunci cand astrul se afla la orizont.
Notând cu R0   raza terestra ecuatoriala şi cu p0  paralaxa diurna orizontala ecuatoriala,
din (5.15) se deduce

 R0
 p0  =   (5.16)
∆
Din Figura 5.5 se observă că
z   = z ′ − p′ (5.17)

Observaţia 5.3.1  [6] Au loc urm˘ 

atoarele:

(1) Coordonatele aştrilor determinate din observat 

¸ii care se realizeaz˘ 
a pe suprafat 
¸a 
P˘ 
amˆ 
antului se numesc topocentrice. Acestea sunt diferite pentru puncte diferite de 
pe suprafat  antului, chiar pentru acelasi moment. Diferentele sunt observabile 
¸a Pămˆ 
doar la aştrii din sistemul solar. Din acest motiv se considera fundamental˘ 
a, direct 
¸ia 
care porneşte din centrul P˘ 
amˆ 
antului. Aceasta direct 
¸ie indică pozitia geocentrica.

(2) In baza relatiei (5.17) se obt 

¸ine formula 

  206264.8
∆= R0   (5.18)
 p′′ 0

72
 

cu ajutorul căreia se determin˘ 

a distant 
¸ele ı̂n sistemul solar, cunoscˆ 
and paralaxa 
orizontala   p′′ 0  exprimat˘ 
a ı̂n secunde de arc.

Paralaxa   p′′ 0   se determina prin diverse metode. Spre exemplu: pentru Luna se 
determina prin observatii simultane, masurˆ 
andu-i distant 
¸a zenital˘ 
a din dou˘ 
a local-
itati situate pe acelaşi meridian geografic. Pentru determinarea paralaxei Soare-
lui se foloseşte planeta mica Eros care se apropie mai mult de P˘ 
amˆ 
ant asigurˆ 
and 
ari. Pentru Luna se obtine   p′′ 0   = 57′ 2′′ .5   şi 
o precizie mai mare ı̂n determin˘ 
∆ = 384.4 ×  103 km , ı̂n timp ce pentru Soare   p′′ 0   = 8′′ .79   şi   ∆ = 149.6 × 106
km.[9] 

(3) Pentru m˘ 

asurarea distant 
¸elor ı̂n sistemul solar se utilizeaz˘ 
a unitatea astronomica,
1U.A. = 149.6 × 106 km.

5.3.2 Paralaxa anuala şi determinarea distanţelor stelare

Se numeşte paralaxa anuală  sau heliocentrică a unei stele, unghiul sub care se vede din
stea raza medie a orbitei terestre când aceasta este perpendiculara pe direcţia Pământ
stea, aşa cum este ilustrat ı̂n Figura 5.6 şi notată cu pa .

pa

Delta

S a   T

Figura 5.6: Paralaxa anuală

Din triunghiul MST   rezultă

 a
sin pa  =   (5.19)
∆

73
 

unde a = 1U.A., iar ∆ este distanţa Soare stea. Deoarece paralaxele heliocentrice sunt
mai mici decât o secunda de arc, rezultă
 a
 pa  =   cu p a  exprimat ı̂n radiani (5.20)
∆
de unde se detrmină distanţa ∆:
  206264.8   206264.8
∆= a = U.A.   (5.21)
 pa
′′
 p′′a
Datorită mişcării de revoluţie a Pământului, astrul descrie pe bolta cerească o elipsa
numită  elipsă de paralaxă anuală  ilustrată ı̂n Figura 5.7.

M Sfera cereasca
Elipsa de paralaxa

Orbita terestra

Figura 5.7: Elipsa de paralaxă

Observaţia 5.3.2  [6] Au loc urm˘ 

atoarele observat 
¸ii:

(1) Determinarea paralaxelor anuale se face din observat 

¸ii efectuate ı̂n punctele orbitei 
care sunt separate de   6  luni, obt 
¸inˆ 
anduse dublul paralaxei anuale;

(2) Odat˘ 
a determinat˘ 
a paralaxa anual˘ 
a, se determin˘ 
a distanta   ∆. Spre exemplu, pentru 
steaua Proxima Centauri,   p′′a   = 0′′ .76, iar   ∆ = 272000U.A.   Prima paralax˘ 
a a fost 
a de F.W. Bessel in 1838. El a determinat paralaxa stelei 61 Cygni ca 
determinat˘ 
 fiind   p′′a  = 0′′ .3.

(3) Deoarece paralaxele stelelor sunt de ordinul secundelor de arc, unitatea astronomica 
a mult prea mica. Din acest motiv, s-au introdus alte unit˘ 
este o distant˘  at 
¸i de ma-
¸elor extrasolare. Parsecul (pc) reprezinta distant 
sura pentru determinarea distant  ¸a 

74
 

corespunzatoare unei paralaxe de o secunda, 1 pc = 206264, 8U.A., iar anul lumina 

1a.l. = 63240U.A. = 0, 3067 pc.

(4) Elipsa de paralax˘ 

a constituie o dovad˘ 
a a mişcarii anuale a P˘ 
amˆ 
antului ı̂n jurul 
Soarelui.

5.4 Precesia şi nutaţia

Întrucât majoritatea corpurilor sistemului solar orbitează ı̂n planul eclipticii, acestea ac-
tionează gravitaţional asupra proeminenţei ecuatoriale a Pământului. Efectele cele mai
ı̂nsemnate le produc Soarele şi Luna. Deoarece Pământul se roteşte ı̂n jurul axei sale,
forta mareică nu modifică ı̂nclinaţia ecuatorului relativ la ecliptică, ci face ca axa de
rotaţie să se deplaseze ı̂ntr-o direcţie perpendiculară pe axa de rotaţie şi pe direcţia forţei
mareice. Astfel, axa de rotaţie a Pământului descrie un con odată la aproximativ 26000
ani. Aceasta rotaţie lentă a axei de rotaţie se numeste precesie  şi este ilustrată ı̂n Figura
5.8.

Polul Nord al Eclipticii

Polul Nord Ceresc

Figura 5.8: Precesia

Ca efect al precesiei, punctul vernal se deplasează pe ecliptică ı̂n sens retrograd (sensul
acelor de ceasornic) cu 50′′ .2 pe an. Prin urmare, longitudinea ecliptica  λ  a unei stele
creşte ı̂n fiecare an cu aceasta rată, ı̂n timp ce latitudinea ecliptica β  rămâne neschimbată.

75
 

În cele ce urmează se vor determina corecţiile ı̂n ascensie şi declinaţie ca urmare a acestui
fenomen. Pentru aceasta se procedează astfel. Se aplică formula cosinusului pentru latura
900 − δ   ı̂n triunghiul sferic  P ΠM   din Figura 5.9 şi formula sinusului ı̂n acelaşi triunghi.

P
epsilon
90+alpha
90-delta
90-lambda
P Pi
90-beta
Pi M

epsilon
M’’

Q’   Q
O
M’

E’
gamma

Figura 5.9: Triunghiul paralactic pentru determinarea precesiei

Se deduc relaţiile:

sin δ    = cos ε sin β  + sin ε cos β  sin λ,   (5.22)

cos α cos δ    = cos β cos λ   (5.23)

Se considerand δ ,  α şi λ variabile şi β ,  ε constante.Se diferenţiază relaţiile (5.22) şi (5.23),

se obţine:

dδ    = sin ε cos α dλ   (5.24)

cos δ sin α dα   = (−cos2 α sin δ sin ε + cos β sin λ) dλ   (5.25)

se aplică formula celor cinci elemente din relaţiile lui Gauss

cos β  sin λ = sin δ sin ε + cos δ cos ε sin α   (5.26)

76
 

Din (5.25) şi (5.26) rezultă

dα = (tg δ sin ε sin α + cos ε) dλ   (5.27)

Deoarece ε = 230 27′ se calculează coeficienţii care nu depind de stea fiind constanţi pentru
toţi aştrii şi rezultă [6]

m   = cos ε dλ = 3s .07 (5.28)

n   = sin ε dλ = 1s .33 (5.29)

Din (5.24), (5.27), (5.28) şi (5.29) rezultă

d α   = 3s .07 + (1s .33) sin α tg δ    (5.30)

d δ    = 20′′ cos α   (5.31)

Observaţia 5.4.1  [6] Au loc urm˘ 

atoarele 

(1) Formulele (5.30) şi (5.31) dau o aproximat 

¸ie suficient˘ 
a, dac˘ 
a este vorba de intervale 
de timp de ordinul a   15 − 20  de ani;

(2) Formulele (5.30) şi (5.31) sunt valide pentru stelele nu foarte apropiate de polul 
aci atunci tg   δ   devine foarte mare;
eclipticii, c˘ 

(3) Unul dintre punctele de intersect 

¸ie ale axei de rotat 
¸ie a Pamˆ 
antului cu bolta cereasca 
- Polul Nord ceresc se afl˘ 
a la mai putin de un grad de Steaua Polara. Peste aproxi-
mativ   12000  ani, Polul Nord ceresc va fi ı̂n direct 
¸ia stelei Vega.

Pe lângă mişcarea de precesie, s-a observat că Polul Nord ceresc are şi o mişcare periodică
ı̂n timp de 18.6 ani. Fenomenul este numit   nutatie   şi se datorează precesiei planului
orbital al Lunii cu aceeaşi perioadă de 18.6 ani. Polul lumii care se miscă ı̂n urma precesiei
numit şi pol mediu este centrul unei elipse cu semiaxa mare egală cu 9′′ .21 şi semiaxa mică
de 6′′ .86 pe care se mişcă polul adevărat ı̂n sens retrograd [6].

77
 

78
 

Capitolul 6

Aplicaţii

În acest capitol sunt prezentate câteva din aplicaţiile astronomiei ı̂n geodezie.

6.1 Metode de determinare a timpului

Pentru determinarea timpului, se cunosc mai multe metode. În cele ce urmează se tratează
câteva metode mai des ı̂ntrebuinţate [4].

6.1.1 Metoda măsurării unei distante zenitale

Măsurarea distanţei zenitale asupra unei stele

Metodă ce va fi descrisă ı̂n continuare constă ı̂n determinarea timpului prin măsurarea
distanţei zenitale a unei stele situate ı̂n apropierea primului vertical şi cu unghiul de
declinaţie mic. Se reaminteşte că un astru este ı̂n apropierea primului vertical atunci
când azimutul A = 900 . Condiţiile precizate asigură ca rezultatul determinării timpului
să aibă o precizie maximă. Se consideră triunghiul paralactic al astrului dat ı̂n Figura
6.1.
Se aplică formulele lui Delambre (2.32) ı̂n triunghiul P ZM   cu laturile   P Z   = 900 − φ,
P M   = 900 − δ   şi se obţine

  H 
 
sin(ε − φ)sin(ε − δ )
tg  =   (6.1)
2 cos ε cos(ε − z )

79
 

90-phi Z

180-A

H
P

90-delta

Figura 6.1: Triunghiul paralactic

 δ  + φ + z 
unde ε =   . Cu relaţia (6.1) se calculează unghiul orar al stelei H . Valoarea lui
2
z   ı̂nainte de a se introduce ı̂n calcul se corectează cu corecţia de refracţie. După cum se
observă H   este ı̂n funcţie de z , φ şi δ   primele două mărimi fiind afectate de erori; φ ı̂n cazul
aştrilor este invariabil şi se consideră fără eroare. Pentru a se determina erorile asupra lui
H  trebuie determinate erorile asupra lui z   şi δ ; astfel se va proceda ca ı̂n secţiunea 5.4.
Se aplică teorema cosinusului corespunzătoare laturii MZ  din triunghiul paralatic şi se
obţine:

cos z    = sin φ sin δ  + cos φ cos δ cos H   diferenţiind =⇒   (6.2)
  dz    cos q dδ    dφ
dH    =  +  +   (6.3)
cos φ sin A cos φ sin A cos φ tg A

Pentru a se obţine (6.3) s-au folosit regulile de diferenţiere a unei funcţii de mai multe
variabile [1], teorema sinusurilor şi relaţia celor cinci elemente aplicate ı̂n triunghiul par-
alactic.

Eroarea asupra lui H  este mică dacă măsurătorile se fac pentru aştrii situaţi ı̂n apropierea
primului vertical şi cu unghiul de declinaţie mic. Astfel ı̂n relaţia (6.3) dacă   A   = 900
rezultă că cel de-al treilea termen tinde către 0 când A → 900 iar sin A → 1. De asemenea
dacă declinaţia este mică cos δ  → 1

Cumulând observaţiile de mai sus asupra relaţiei (6.3) se obţine că eroarea supra lui H   este
mică şi se poate considera că tinde către 0 pentru măsurătorile efectuate asupra stelelor
apropiate de orizont. Conform transformărilor arătate mai sus pentru unghiul orar H şi

80
 

ţinând cont de (4.7) rezultă că ı̂n punctul de observaţie B se pot stabili următoarele:

tmC  = (1 − ν )(θB − θ0B ) (6.4)

Dacă momentul observaţiei a fost notat printr-un cronometru de timp legal notat t′ l  atunci
corecţia cronometrului este
t = t l − t′ l .   (6.5)

Măsurarea distanţei zenitale asupra Soarelui

Timpul poate fi calculat şi pe baza observaţi ilor solare iar pentru a mări precizia
măsurătorilor de distanţe zenitale observaţiile se fac pe marginea superioară şi inferioară a
discului Soarelui. Distanţele zenitale măsurate direct se corectează de refracţie, paralaxă
şi raza soarelui. Formulele de calcul pentru unghiul orar H  sunt aceleaşi ca ı̂n cazul stelei,
timpul civil determinându-se cu formulele:

tmC  = t 0 − E ± 12h (6.6)

precum şi relaţia (4.14). Corecţia cronometrului se stabileşte din relaţia (6.5). Pentru
cazul examinat este important să se ţină seama că Soarele are declinaţia variabilă şi deci
trebuie lucrat cu declinaţia soarelui mediu.

6.1.2 Metoda ı̂nălţimilor egale

Cazul stelelor

Această metodă [4] constă ı̂n vizarea unei stele ı̂nainte şi după trecerea la meridian sub
acelaşi unghi, deci la aceeaşi ı̂nălţime ca ı̂n Figura 6.1.2
Practic ı̂nainte de meridian şi cât mai departe de el (dacă este posibil chiar ı̂n primul
vertical), se vizează o stea, se măsoară distanţa ei zenitală   z  şi se citeşte la ceasornic
timpul u.
Avansul şi ı̂ntârzierea ceasornicului este ∆u, ora adevărată fiind   u + ∆u. Se prinde
apoi steaua ı̂n aparat ı̂n aceeaşi poziţie dincolo de meridian când la ceasornic avem u′ .
Unghiul orar se calculează pentru poziţiile   M   şi   M ′ obţinându-se  H   şi   H ′ . Cele două

81
 

M
M’
   n
   a
     i
     d
     i
   r
   e
   m

H   H’

Figura 6.2: Metoda ı̂nălţimilor egale - cazul stelelor

poziţii sunt simetrice faţă de meridian deci unghiurile orare sunt egale şi de semn contrar.
Determinarea lui H   se face folosind (6.1).
Timpul sideral se obţine cu formulela (3.1) şi se compară cu valorile θ şi θ ′ citite la pendula
siderală. Deci

u + ∆u   =   α + H    (6.7)

u′ + ∆u   =   α + H ′ =⇒   (6.8)
′ ′
 H  + H   u + u
∆u   =   α +   −   dar H   = H ′ =⇒   (6.9)
2 2
 u + u′
∆u   =   α −   (6.10)
2

Relaţia (6.10) reprezintă corecţia ceasornicului şi este adevărată atunci când ceasornicul
dă timpul sideral. Dacă ceasomicul dă timpul legal va trebui să se transforme ı̂n timp
sideral, sau pe α ı̂n timp legal.

Observaţia 6.1.1   Dac˘ 

a nu se poate prinde ı̂n aparat steaua la aceeaşi ı̂n˘ 
alt 
¸ime de ambele 
p˘ 
art 
¸i ale meridianului locului, va trebui s˘ 
a se introduc˘  ¸ie   dH .
a o corect 

Expresia corecţiei dH   se obţine diferenţiind ı̂n raport cu z   şi H   egalitatea:

cos z   = sin φ sin δ  + cos φ cos δ cos H 

de unde
  sin z 
dH   = dz    (6.11)
cos φ cos δ sin H 
unde:   dz   = z − z ′ şi z   respectiv z ′ reprezintă distanţele zenitale ale astrului ı̂n poziţiile
M  respectiv M ′ .

82
 

u0

u u’’ u’
1 3
(z) 2
(z)

H’ dH
H

Figura 6.3: Metoda ı̂nălţimilor egale - cazul Soarelui

(i) Dacă z > z ′ atunci

 u + u′ + dH 
∆u = α −   (6.12)
2

(ii) Dacă z < z ′ atunci

 u + u′ − dH 
∆u = α −   (6.13)
2

Cazul Soarelui

Soarele ı̂n afară de mişcarea aparentă diurnă mai are o mişcare pe ecliptică care face ca
declinaţia să nu fie constantă; declinaţia variază prin creştere vara şi prin scădere iarna.
Dacă Soarele are declinaţia δ   ı̂n creştere, ı̂n seamnă că vizarea lui pentru aceeaşi distanţă
zenitală z   nu se face ı̂n poziţia 2 ci ı̂n poziţia 3 din Figura 6.3.
În continuare se determină expresia corecţiei de cronometru ı̂n cazul Soarelui. Înregistrând
timpul pentru poziţiile 1şi respectiv 3 ale Soarelui, se va obţine u + ∆u respectiv u ′ + ∆u.
Fie unghiurile orare H   şi H ′ pentru poziţiile Soarelui 1 şi 2 atunci

u + ∆u   =   α + H    (6.14)

u′ + ∆u   =   α + H ′ + dH   =⇒   (6.15)

′ ′
 H  + H   dH   u + u
∆u   =   α +   +  −   dar H   = H ′ =⇒   (6.16)
2  2 2 
u + u′  dH 
∆u   =   α −   −   (6.17)
2 2

83
 

În cazul Soarelui corecţia cronometrului va fi dată de (6.17). Pentru determinarea lui dH
diferenţiem relaţia de mai jos ı̂n raport cu H   şi δ 

cos z   = sin φ sin δ  + cos φ cos δ cos H 

şi se obţine  
tg φ   tg δ 
dH   =  − dδ    (6.18)
sin H  tg H 
Pentru dδ   se caută valoarea lui δ   ı̂ntr-o zi, se calculează variaţia orară care se ı̂nmulţeşte
cu H  şi află variaţia dδ  corespunzătoare lui H , ı̂n secunde. Pentru a afla dδ   ı̂n secunde de
timp se ı̂mparte dδ   la 15 deci (6.18) devine:

dH   =
 1
 tg φ   tg δ 
 −

dδ    (6.19)
15 sin H  tg H 
Dacă ceasormicul dă timpul legal se vor face transformările corespunzătoare ı̂n timp
sideral.

6.1.3 Metoda ı̂nălţimilor egale a două stele

Această metodă este cunoscută şi sub numele de metoda Zinger. Este aproximativ identica
cu metoda precedentă deosebirea constă ı̂n faptul că această metodă foloseşte observaţii
asupra a două stele ı̂nainte şi după meridian la aceeaşi ı̂nălţime z . Se utilizează teorema
cosinusului pentru doi aştrii şi se obţine

cos z    = sin φ sin δ  + cos φ cos δ cos H    (6.20)

cos z    = sin φ sin δ ′ + cos φ cos δ ′ cos H ′ (6.21)

Se scad relaţiile (6.20) şi (6.21) şi ı̂n urma efectuării calculelor se obţine
 δ − δ ′  δ  + δ ′  δ  + δ ′  δ − δ ′  H  + H ′  H  − H ′
tg φ sin   cos   = cos   cos   sin   sin   +
2 2 2 2 2 2
 δ  + δ ′  δ − δ ′  H  + H ′  H  − H ′
+ sin   sin   cos   cos   (6.22)
2 2 2 2
De asemnenea au loc relaţiile (6.7) şi (6.8) unde u  şi u ′ sunt citirile la cronometru. Dacă
se notează ∆u = x ı̂n urma efectuării calculelor [4] se onţine
  A + A′
tg   sin A′
dx   = 2   dφ +   sin A du − du′ −
cos φ sin A − sin A
′
sin A − sin A
′

  cos q    cos q ′

− dδ  + dδ ′ (6.23)
cos φ(sin A − sin A)
′
cos φ(sin A − sin A)
′

84
 

Din relaţia (6.23) rezultă, că   dx   este minim când măsurătorile sunt făcute ı̂n primul
vertical adică azimutul A şi A′ să fie de 900 respectiv de 2700 , unghiurile paralactice q   şi
q ′ şi declinaţiile δ  şi δ ′ sunt apropiate ı̂ntre ele.

6.1.4 Metoda trecerii stelei la meridian

Această metodă necesită a se cunoaşte direcţia meridianului locului de observaţie. Se fac

ı̂n mod obişnuit măsurători asupra multor stele. Atunci când steaua trece la meridian se
ştie că timpul sideral este egal cu ascensia dreaptă a stelei θ  = α. Dacă timpul arătat de
cronometru este u, atunci α = u + ∆u unde ∆u este corecţia cronometrului care măsoară
timpul sideral. Dacă u este dat ı̂n timp legal va trebui transformat ı̂n timp sideral sau
α ı̂n timp legal. Astfel metoda presupune exact trecerea stelei la meridian, se citeşte la
cronometru timpul u care se scade din ascensia stelei şi obţinem corecţia ∆u.

6.2 Determinarea azimutului

Determinarea azimutului se referă la calculul unghiului pe care-l face direcţia zenit-astru
cu direcţia meridianului ı̂n punctul de observaţie. Problema determinării azimutului se
concretizează ı̂n cele din urmă prin stabilirea direcţiei meridianului [4]. Sunt cunoscute şi
ı̂n acest caz mai multe metode dintre care metoda măsurării distanţei zenitale pentru un
astru va fi prezentată ı̂n continuare.

6.2.1 Metoda măsurării distanţei zenitale a unui astru

Pentru determinarea azimutului se consideră Figura 6.1, iar ı̂n triunghiul paralactic P ZM 
din aceeaşi figură cu aceleaşi valori pentru laturi şi unghiuri se aplică formulele (2.25) şi
(2.22) aplicate unghiului orar H   şi azimutului A conduc la relaţiile:

 A
 
sin(ε − φ)cos(ε − z )
tg   =   (6.24)
2 cos(ε − δ ) cos(ε)

  H 
 
sin(ε − φ)sin(ε − δ )
tg   =   (6.25)
2 cos ε cos(ε − z )

85
 

Steaua asupra căreia s-au efectuat observaţiile a fost Arcturus. Măsurarea s-a executat
la data de 6 mai 1961 cu un teodolit centesimal de precizie. Datele observate sunt:

•  Ora la care s-a citit:  u = 20h 30m 00s ;

•  Unghiul zenital măsurat:   z   = 530 00c 60cc grade centesimale;

•  Latitudinea locului φ petrosani  = 450 , 25′ ;

•  Longitudinea locului L petrosani  = 1h 33m ;

•   Declinaţia stelei Arcturus:  δ  = 190 23′ 02′′ .5;

•  Ascensia dreaptă:   α = 14h 13m 54s .48;

•   Soarele a trecut la meridian ı̂n ziua de 6 mai 1961, la ora 12h 12m 11s ı̂n Bucureşti.
Pentru a găsi ora la care soarele trece la meridian ı̂n Petroşani se aplică corecţia de
+27m şi se obţine ora 12h 39m 11s ;

•   Ecuaţia timpului:   E   = 3m 24s ;

•   Timpul sideral:   θ0  = 14h 54m 26s .4

Toate datele privitoare la astru observat (declinaţia, rectaascensiunea, ora la care soarele
trece la meridian la Bucureşti, valoarea ecuaţiei timpului, timpul sideral ) au fost luate
din anuarul astronomic al anului 1961. De asemenea, tot din anuar au fost luate corect
¸iile
ce trebuie aplicate datelor de timp (ora trecerii la meridian a soarelui ı̂n Petroşani).
În continuare se dau câteva etape din calculele necerare determinării azimutului. Deter-
minarea completă presupune şi efectuarea corecţiilor de timp. Pentru aplicarea formulelor
(6.24) şi (6.25) trebuie convertite valorile unghiurilor ı̂n grade sexagecimale şi se obt
¸ine:
Înlocuind ı̂n (6.24) valorile de mai sus rezultă

A = 730 30′ 31′′ .2804 (6.26)

şi

86
 

z  = 470 48′ 20′′

φ = 450 25′ 00′′
δ  = 190 23′ 02′′
2ε = 1120 30′ 22′′
ε = 560 15′ 11′′

ε − z   = 80 32′ 51′′

ε − φ = 100 50′ 11′′
ε − δ  = 360 52′ 09′′

Tabelul 6.1: Calculul unghiurilor pentru determinarea azimutului

Determinarea meridianului locului

Odată determinat azimutul se poate materializa cu acesta direcţia meridianului locului.

In acest scop faţă de un reper fix din teren se măsoară şi unghiul orizontal corespunzător
poziţiei astrului pentru care s-a măsurat distanţa zenitală, unghiul respectiv fiind notat
cu β şi ilustrat ı̂n Figura 6.4.

Reper

directia meridianului
O
A
beta

omega
Astru

Figura 6.4: Determinarea meridianului locului

Astfel direcţia meridianului este dată de

ω = A + β    (6.27)

Se revine la cazul studiat mai sus. Unghiul A  determinat de (6.26) reprezintă unghiul de
azimut pe care ı̂l face faţă de direcţia nord o direcţie oarecare.  În cazul studiat ı̂n momen-
tul ı̂n care s-a măsurat unghiul zenital, prin vizarea stelei Arcturus, s-a măsurat şi un unghi
azimutal ı̂ntre direcţia stelei şi un semnal de teren. Pentru a materializa direcţia merid-
ianului pe teren, după calcul se va viza din nou direcţia dată ı̂n teren punând gradaţia

87
 

00 00c 00cc pe ea. Apoi se va descrie cu luneta unghiul de azimut  A   = 730 30′ 31′′ .2804
pichetând pe direcţia respectivă. Aceasta rezolvă determinarea astronomică a meridian-
ului locului.
În continuare se va determina timpul exact la care steua Acturus trece pe la meridian
la ora u = 20h 30m 00s . Unghiul orar H   = 3h 15m 09s s-a determinat folosind valorile din
Tabelul 6.1 şi relaţia (6.25). Folosind relaţiile din Sectiunea 6.1 se obţine

θ0P etrosani  = θ 0 + 15s .4 = 14h 54m 11s (6.28)

unde s-a aplicat inclusiv ecuaţia timpului iar +15s .4 reprezintă corecţia dată ı̂n tabele;
θ0P etrosani   reprezintă timpul sideral pentru Petroşani atunci când Soarele se găseşte la
meridianul Greenwich. Se parcurg etapele descrise ı̂n Sectiunea 6.1 se obt
¸ine ora legală la
Petroşani tlP etrosani  = 20h 28m 12s .48 şi deci există o ı̂ntârziere de 1m 47s .52 faţa de ceasul
operatorului.

Observaţia 6.2.1  Mai există şi alte metode de determinare a azimutului dintre care o
parte sunt prezentate ı̂n [4] 

6.3 Determinarea latitudinii şi longitudinii

Latitudinea si longitudinea formează o pereche de valori care definesc ı̂n mod unic un punct
pe suprafaţa terestră. Deci ı̂n cadrul problemelor geodezice este inclusă şi determinarea
acestor valori pentru un punct dat. Folosind latitudinea si longitudinea se va realiza
trecerea la coordonate plane atât ı̂n proiecţiile Gauss cât şi ı̂n cele stereografice.

6.3.1 Determinarea latitudinii

Există mai multe metode de determinare a latitudinii; cele mai utilizate sunt prezentate
mai jos.[4]

88
 

Măsurarea distanţei zenitale a unei stele

Măsurătorile se realizează ca şi ı̂n cazul determinării azimutului folosind distanţa zenitală.
În acelaşi triunghi sferic P ZM  din Figura 6.1 are loc relaţia:

cos z   = sin δ sin φ + cos δ cos φ cos H    (6.29)

Pentru o exprimare sintetică a calculelor se folosesc notaţiile

sin δ    =   m cos N    (6.30)

cos δ cos H    =   m sin N    (6.31)

Înlocuind (6.30) şi (6.31)ı̂n (6.29) se obţine

 cos z 
sin(φ + N ) =   (6.32)
m

Pentru a putea determina latitudinea folosind (6.32) trebuie determinate in prealabil

mărimile  m si N . Din (6.30) şi (6.31) de unde:

  ctgδ 
tgN  =   (6.33)
cos H 

Din relaţia de mai sus rezultă N .  Înlocuind ı̂n (6.30) şi (6.33) se obţine

  sin δ  √ 
m =  = sin2 δ  + cos2 δ cos2 H    (6.34)
cos N 

Din acelaşi triunghi sferic, folosind din relaţiile lui Gauss relaţia celor cinci elemente ı̂n
care este implicat si azimutul şi folosind relaţiile de mai sus se obţine:

sin z cos A = −m cos(φ + N ) (6.35)

Se ţine cont şi de (6.32) de unde rezultă

 ctgz 
tg(φ + N ) = −   (6.36)
cos A

Pentru a stabili condiţiile de aplicare se va studia modul ı̂n care variază latitudinea, adică
se va calcula difereţiala dφ.

89
 

Pentru aceasta diterenţiind (6.29) ı̂n raport cu z   ı̂n membrul stâng şi in raport cu δ ,  φ şi
H   ı̂n membrul drept se obţine ı̂n urma calculelor:

  dz    dφ   cos qdδ 

dH    =  −  + =⇒
sin A cos φ cos φtgA sin A cos φ
  dz    cos q 
dφ   =  + dδ − cos φtgA dH.   (6.37)
cos A cos A

Analizând (6.37) rezultă că variaţia latitudinii este minimă când A = 0, deci   observaţiile
trebuie făcute ı̂n apropierea meridianului.

Metoda trecerii stelei la meridian

În momentul trecerii stelei pe la meridian H   = 0 deci (6.29) devine

cos z   = cos(δ − φ) (6.38)

De unde

z  = δ  − φ sau φ = δ  − z   adică steua este la nord de Zenit (6.39)

z   = −δ  + φ sau φ = −δ  + z   adică steua este la sud de Zenit (6.40)

Cazul dat de (6.39) corespunde stelei polare - adică odata cu stabilirea direcţiei meridi-
anului, prin determinarea momentului de trecere la meridianul superior al stelei polare se
măsoară şi distanţa zenitală cu care se obţine latitudinea.
Dacă se poate determina distanţa zenitală şi deci ı̂n alţimea h  a stelei la culminaţia supe-
rioară şi inferioară se poate determina latitudinea fără a cuoaşte declinaţia stelei.
Astfel din Teorema 3.3.2

φ   =   δ − z ms   (6.41)

φ   = 180 − (δ  + z mi ) (6.42)

Adunând (6.41) ı̂n (6.42) şi ţinâmd cont de relaţia dintre ı̂nălţime si distaţa zenitală se
obţine
 z ms + z mi  hs  + hi
φ = 90 −   =   (6.43)
2 2

90
 

Metoda prin măsurători circummeridiane

Este o metoda de determinare precisă a latitudinii. După cum se ştie formulele pentru
determinarea latitudinii la nord de zenit si respectiv la sud de zenit sunt date ı̂n Teorema
3.3.2
În relaţiile (6.41)-(6.42)  z   reprezintă distanţa zenitala ı̂n momentul trecerii astrului pe
la meridian. Practic observaţiile se fac ı̂n apropierea meridianului, deci trebuie făcute
corecţii ce se vor nota cu r numite  reducerea la meridian . Astfel

z   = z 0 − r

unde z 0  este distanţa zenitală măsurată. Pentru stabilirea corecţiei se aplică aproximaţii
sucesive; astfel se va ţine cont de (6.29). Considerând cazul unui astru aflat la meridian
se obţine
2
 H 
 z 0 − z  cos φ cos φa sin 2
sin   = (6.44)
2  z 0 + φ− δ 
sin
2
unde

z 0- distanţa zenitală măsurată;

z - distanţa zenitală care se deduce;

φa   - latitudinea aproximativă;

δ   - declinaţia stelei;

H  - unghiul orar al stelei care se determină din timpul citit la un cronometru corectat
ı̂n momentul observaţiei.

Cu ajutorul relaţiei (6.44) se deduce z   cu care se determină:

φa  = z  + δ 

care se va folosi pentru a se obţine un nou φ ı̂m bunătăţit. Se va aplica acelaşi algoritm

până atunci când noua valoare nu diferă cu mult de precedenta.

91
 

6.3.2 Determinarea longitudinii

Longitudinea geografică se determina de asemenea cu ajutorul lunetei meridiane sau cu

luneta de treceri. Determinarea longitudinii geografice se bazeaz˘
a pe relaţia dintre tim-
purile locale şi longitudine, reducându-se la determinarea timpului (orei exacte). Fie tloc
unul din timpurile locale introduse (θ, tα  sau tm ). Dacă ı̂n acelaşi moment de timp fizic,
din punctele terestre A  de longitudine L A   necunoscută şi B  de longitudine LB   cunoscută
¸iilor
se determină timpul local ı̂n acelaşi sistem de timp, atunci se scrie, conform relat
Teoremei 3.3.3
tlocA − tlocB  = L A − LB   (6.45)

de unde rezultă longitudinea necunoscută,  LA . Pentru a măsura timpul local ı̂n acelaşi
moment, ı̂n cele două puncte  A,   B, trebuie observat un fenomen ceresc vizibil ı̂n am-
bele puncte. Mult timp s-au utilizat ı̂n acest scop eclipsele satelitilor planetei Jupiter;
ı̂n prezent problema determinării longitudinii geografice este facilitată prin transmiterea
semnalelor orare. Din observaţiile asupra Soarelui se obţine timpul solar mediu (local),
tm , conform relaţiei (4.4)
tm  = H ⊙  + E  + 12h (6.46)

Recepţionând semnalele orare de la Greenwich se cunoaşte timpul universal T U   rezultă

longitudinea geografică L,
L = t m − T U    (6.47)

Dacă se recepţionează semnalele dintr-un loc situat ı̂ntr-un fus oarecare n atunci T U   =
T n − nh şi se ı̂nlocuieşte ı̂n (6.47) pentru determinarea longitudinii.

Observaţia 6.3.1  Coordonatele geografice se pot determina simultan folosind metoda lui 
Sumner [12].

92
 

Capitolul 7

Elemente de mecanică cerească

Mecanica cerească este necesară ı̂n geodezie pentru studiul orbitelor satelit
¸ilor şi
informaţiilor care pot fi luate de la aceştia ı̂n ceea ce priveste pozit
¸ionarea pe suprtafaţa
terestră. Această ramură a astronomiei s-a dezvoltat ı̂ncepând cu rezultatele remarcabile
obţinute de Johann Kepler (1571-1630). Utilizând observaţiile astronomice ale astrono-
mului danez Tycho Brahe (1564-1601), asupra planetei Marte, Kepler stabileşte trei legi
importante ı̂n ceea ce priveşte mişcarea planetei Marte. Aceste legi au fost extinse la
orice mişcare ı̂ntr-un câmp gravitaţional. Mai târziu Newton stabileşte legile dinamicii
care stau la baza mecanicii. Cele treu legi ale lui Kepler se enunţa astfel:

1. Planetele descriu ı̂n jurul Soarelui elipse, Soarele găsindu-se ı̂n unul din focare.

2. Ariile descrise de raza vectoare care uneşte planeta cu Soarele sunt proport
¸ionale
cu timpurile ı̂n care au fost descrise.

3. Pătratele perioadelor de revoluţie sunt proporţionale cu cuburile semiaxelor mari:

T 12  a31
= 3 (7.1)
T 22 a2

Aceste trei legi sugerează faptul că Soarele ı̂mpreună cu planetele formează un sistem
unitar, ı̂n care mişcările sunt guvernate de o forţă unică.
În continuare [7] se consideră un spaţiu absolut, un timp absolut, independente ı̂ntre ele
şi fără nici o relaţie cu materia care umple spaţiul fizic, ı̂n următorul sens:

93
 

(i)   În R 3 se consideră un sistem de referinţă al mişcării numit reper inerţial astfel ı̂ncât
să fie verificate principiile fundamentale ale lui Newton;

(ii) simultaneitatea, succesiunea şi durata ı̂n timp a evenimentelor sunt independente
de loc, de observator şi de momentul considerat.

Legile fundamentale ale mecanicii sunt:

Legea I. principiul inerţiei  Orice corp ı̂şi păstrează starea de repaus sau de mişcare
rectilinie şi uniformă, dacă nu este constrâns de forţe exterioare să-şi schimbe starea.
Această lege a fost stabilită exeperimental de Galilei.
Legea II.  Variaţia mişcării este proporţională cu forţa motoare imprimată şi este dirijată
după dreapta ı̂n lungul căreia este imprimată forţa. Prin mişcare se ı̂nţelege cantitatea
⃗v . Matematic această lege poate fi scrisă:
de mişcare m

⃗ F  =   d (m
⃗v )
dt

valabilă şi pentru mase variabile. Dacă m =constant, atunci avem legea a II-a, utilizată
ı̂n cazuri concrete, exprimată sub forma:

⃗ F   = m
⃗a.

Legea III.  Acţiunile reciproce a două corpuri sunt egale şi dirijate ı̂n sensuri contrare.
Acestor trei legi le sunt adăugate alte două legi sau principii.
IV. Principiul condiţiilor iniţiale (Cauchy).   Mişcarea unui corp este determinată
de cunoaşterea poziţiei şi vitezei iniţiale.
V. Principiul compunerii forţelor.   Forţele se compun după regula paralelogramului.
Din legile lui Kepler şi folosind cele trei legi de mai sus, Newton a stabilit tipul de
forţe care apar ı̂ntre două corpuri pentru a produce un anumit tip de mişcare. Astfel se
enunţă  legea atracţiei universale:
Oricare două puncte materiale se atrag reciproc cu o fort
¸ă direct proporţională cu produsul
maselor şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele; ilustrată ı̂n Figura 7.1

⃗ F   = ⃗g m1m2   (7.2)

r2

94
 

unde g  este constanta atracţiei universale şi are valoarea:

 1
g =  · 10−2  ∼
=  0.000295912.
15

z
M2

m2
r
M1

m1

O y

Figura 7.1: Legea atracţiei universale

7.1 Problema celor două corpuri

Se consideră un punct  P   de masă   m  care se mişcă sub acţiunea unui corp  S   de masă
M . Forţele sunt cele de atracţie gravitaţională şi se neglijează alte forţe interioare sau
exterioare.   S   este  corpul central   şi se mai numeşte centru atractiv. Mişcarea lui  P 
faţă de  S   o raportăm la un sistem inerţial cu centrul ı̂n  S  şi ı̂l notăm cu   Sxyz , reper
ortonormat.
Se consideră un sistem de referinţă absolut OXYZ cu axele de coordonate paralele cu axele
sistemului Sxyz   precum ı̂n Figura 7.2. Mişcarea punctului P   faţă de sistemul OXYZ este
mişcarea absolută, iar faţă de sistemul   Sxyz   este   mişcarea relativă. Vectorul de
poziţie al lui P   faţă de S   se notează cu ⃗r , faţă de O cu⃗   R, iar vectorul de poziţie al lui S 

faţă de OXYZ cu ⃗   R0 . Avem următoarea relaţie: ⃗    R = ⃗ 

 R0 +⃗r .

Faţă de sistemul absolut OXYZ, asupra lui P   acţionează forţa de atracţie a lui S 

⃗ F   = −g Mm  ·⃗r ,

r2 r

95
 

P, m
r
F

F1
y
R
x
Z

R0

Figura 7.2: Problema celor două corpuri

⃗r 
unde  este versorul vectorului de poziţie.
r
⃗a  =⃗ 
Din legea a doua a dinamicii m  F , obţinem:

d2⃗ R Mm ⃗r   d2⃗ R M 
m   = −g   ·   sau   = −g 3⃗r.   (7.3)
dt 2
r 2
r dt 2
r

Ecuaţia mişcării lui S  faţă de sistemul absolut OXYZ sub acţiunea forţei de atracţie a lui
 F 1  = g Mm⃗r   are forma:
P  asupra lui S   cu o forţă egală şi de semn contrar⃗ 
r3

d2⃗ R0 m
  = g ⃗3r.
dt 2
r

Dacă notăm µ = g(M   + m) şi ţinând cont că ⃗r  =⃗ 

 R −⃗  R0  obţinem:

d⃗r2 ⃗r  .
  = −µ   (7.4)
dt2 r3

Se notează componentele vectorilor de poziţie cu :

⃗ i + y ⃗ k,  ⃗ R = X 

⃗  j + z  ⃗ k   şi   r = ⃗r| | =
⃗  j + Z 
⃗ i + Y 
⃗r  = x
√ 
x2 + y 2 + z 2

se obţine următorul sistem:  d2 x  x

  = −µ 3
dt 2
r
d2 y  y
   = −µ 3 (7.5)
 dt2 2 r
d z   z 
  = −µ 3
dt2 r

96
 

µ
Dacă se introduce funcţia de forţă   u   =   −   şi se ataşează condiţiile iniţiale, se obţine
r
forma scalară completă a sistemului:
 ∂u
 ẍ =
 ∂x
 ∂u
ÿ =
 ∂y
 ∂u (7.6)
z̈   =
 ∂x
 x(t0) = x 0, y(t0 ) = y 0, z (t0) = z 0
ẋ(t0) = ẋ0,   ẏ(t0 ) = ẏ0,   ż (t0) = ż 0

Teorema centrului de greutate.

Centrul de greutate al corpurilor S   şi P   de mase M   şi m se mişcă rectiliniu şi uniform
sau este fix.
 m⃗ R + M ⃗ R
  0
⃗ ρ  =   sau  ⃗ ρ  =⃗c 1 t +⃗c 2   (7.7)
M   + m
  ⃗a
unde ⃗ ρ  este vectorul de poziţie al centrului de greutate a celor două corpuri, ⃗c 1  = ,
M  + m
⃗ b
⃗c 2  = , iar ⃗a  şi⃗ b sunt constante de integrare.
M  + m
Legile lui Kepler rezultă din problema celor două corpuri, [5] exprimate ca integrale
prime ale sistemului de ecuaţii diferenţiale care descriu mişcarea ı̂n problema celor două
corpuri.
Legea a doua a lui Kepler. Integrala ariilor.   Considerăm sistemul de ecuaţii
diferenţiale ı̂n formă vectorială cu condiţii iniţiale date:
d⃗r2 ⃗r 
   = −µ
 dt2 r3
⃗r (t0 ) = ⃗r 0 (7.8)

⃗r ˙ (t0 ) =⃗r ˙ 0

Se consideră cazul ı̂n care ⃗r 0  şi⃗r  ˙ 0   = ⃗v 0  nu sunt coliniari, adică ⃗r 0 ×⃗v 0̸=
  ⃗  0.   Înmulţind
 d
vectorial la stânga ı̂n (7.8) cu ⃗r  obţinem ⃗r( ×⃗v ) =⃗ 0, iar prin integrare rezultă:
dt
⃗r ×⃗v  =⃗c   (7.9)

unde ⃗c  este un vector constant.

Se obţine o integrală primă care se mai numeşte  integrala momentului cinetic   sau
integrala ariilor. Dacă notăm ⃗ 
 H   = m
⃗v   cantitatea de mişcare, atunci momentul cinetic

97
 

⃗ K   = ⃗r × m
⃗v , de unde rezultă că ⃗r ×⃗v  =⃗c . Deci mişcarea este caracterizată de momentul
cinetic constant, care implică faptul că mişcarea este plană ı̂ntr-un plan perpendicular pe
⃗c . Un calcul simplu ne arată că ⃗r · ⃗r( ×⃗v ) = ⃗r ⃗·c  = 0, deci ⃗r  şi ⃗c  sunt perpendiculari.
Ecuaţia planului este c1 x + c2 y + c3 z   = 0, plan care conţine punctele S   şi P .
Se notează cu⃗ 
 A viteza areolară, atunci

d⃗ A  1
  = ⃗r( ×⃗v )
dt 2
 ˙
din care rezultă 2⃗ A =⃗c,  adică  viteza areolară  este constantă, ceea ce reprezintă legea a
doua a lui Kepler.
Legea I-a a lui Kepler.  Se consideră ecuaţia mişcării relative:

d⃗r2 r 
  = −µ⃗ 3 .
dt 2
r
2
Înmulţind scalar această ecuaţie cu ⃗2r ˙   şi folosind notaţiile⃗r  ˙   =⃗v  ,⃗r  ˙ =⃗v  2,⃗r  2
=   r2,
r2 = x 2 + y 2 + z 2 , obţinem:
d 2   d 2µ( )
(v ) = ,
dt dt r
care prin integrare conduce la:
 2µ
v2 =   + h   (7.10)
r
unde h este constanta de integrare, cunoscută şi sub numele de constanta energiei.
Dacă se consideră masa unitară m = 1, rezultă

v2 µ
( )  h
 + − =
2 2 2

care exprimă legea de conservare a energiei. Din acest motiv relaţia (7.10) se mai numeşte
integrala energiei .
Pentru a deducerea primei legi a lui Kepler, se va utiliza această integrală şi sistemul de
coordonate polare ı̂n plan (r, θ) şi relaţiile cu coordonatele carteziene
 x = r cos θ
 y = r sin θ.

Traiectoria lui P   ı̂n coordonate polare r = r(θ). Deoarece v 2 = ẋ2 + ẏ2 , integrala ariilor
⃗xy − ⃗yx  = C  are următoarea expresie ı̂n coordonate polare:  r 2 θ̇  = C . Integrala ariilor ı̂n

98
 

 2µ
coordonate polare devine: ṙ2 + r 2 θ̇2 =   + h. Se obţine astfel sistemul de ecuaţii:
r
 dθ
r 2   = C 
dt
dr 2
 ( ) ( ) dθ 2
 2µ
+ r 2 =   + h.
dt dt r
Între aceste două ecuaţii se elimină variabila t şi se oţine:
C 
dθ r2
 =   .
dr ± 2µ 2
  −   C    + h
r r2

Separând variabilele şi integrând rezultă:

C 
r
  −   C 
µ
θ − θ0  = arccos   .
µ2
h +   C 
2

Din această relaţie rezultă:

C 2
µ
r =   .
2
1+ 1 +   C µ h  · cos(θ − θ0 )
2

Se notează  
 C 2  C 2 h
 p =  , 1+   = e,
µ µ2
obţinem expresia unei conice ı̂n coordonate polare:
  p
r = .
1 + e cos(θ − θ0 )
Această ecuaţie reprezintă ecuaţia conicelor ı̂n coordonate polare şi este, de fapt, prima
lege a lui Kepler generalizată. Forma conicei depinde de semnul constantei h şi anume,
dacă

(i)   h < 0 ⇐⇒ e < 1, elipsă;

(ii)   h = 0 ⇐⇒ e = 1, parabolă;

(iii)   h > 0 ⇐⇒ e > 1, hiperbolă.

Legea a III-a a lui Kepler.   Deoarece pentru deducerea acestei legi sunt necesare
cunoştinţe suplimentare, se dă numai expresia generalizată pentru această lege:
T 2 (M   + m)  4π 2
  =  .
a3 g

99
 

Index

A polar de nord 38
aştrii polar de sud 38
cu răsărit şi apus 26 constelaţie 23
an tropic 37 coordonate
an tropic 56 ecliptice 39
anul lumina 70 geografice 28
anul 61 locale 30
asteroid 9 orare 31
astrii circumpolari 26 orizontale 30
astru semilocale 31
circumpolar 45 corpul central 95
cu răsărit şi apus 44 culminaţie 47

axa polilor ecliptici 36 inferioară 47

azimut superioară 47

geodezic 31
D
azimut 30
determinare azimut
măsurare distanţă zenitală pentru un
B
astru 85
bolta cerească 23
determinare timp
C ı̂nălţimi egale pentru două stele 84
calendar ı̂nălţimi egale
gregorian 61 cazul stelelor 81
calendarul iulian 61 ı̂nălţimi egale
cerc cazul Soarelui 83
mare 11 măsurarea distanţei zenitale

100
 

asupra unei stele 79 Legea I-a a lui Kepler 98

măsurarea distanţei zenitale
asupra Soarelui 81
trecerea stelei pe la meridian 85
Determinarea meridianului locului 87
distanţa sferică 11
legile lui Kepler 93
linia de schimbare a datei 59
Longitudinea ecliptică 39
longitudinea geografică 29
luna 61

E M
ecuator 11 meridian 11

ecuatorul ceresc 25 meridianului ceresc al locului 25

elongaţia 50 meteorit 9

exces sferic 15 miscarea de rotaţie diurnă aparentă a sferei

cereşti 25
F
N
formula celor cinci elemenete 17
Nadir 25
formula lui L Huillier 22
formulele lui Delambre 20 P
formulele paralaxe

lui Gauss 17 anuale 71

lui Neper 20 diurne 71

fus sferic 11 seculare 71

paralelul diurn al astrului 26
I parsecul 70
inalţimea astrului 30 planetă 6
integrala ariilor. 97 planul orizontului astronomic 25
integrala momentului cinetic 97 pol 11
precesie 75
L
primul vertical 26
latitudine geografică 29
primul vertical 48
latitudinea ecliptică 39
punct vernal 33
Legea a III-a a lui Kepler 99
legea atracţiei universale 94 R

101
 

raza terestra ecuatoriala 70 triunghi polar 13

refracţie astronomică 66 tropicul
Capricornului 38
S
Racului 38
satelit 8
sfera cerească U
geocentrică 34 unitatea astronomică 70

heliocentrică 34 V
topocentrică 34 verticala locului 25
Sistem Solar 8 viteza areolară 98
sistem
Z
absolut de coordonate 34
Zenit 25
Soare mijlociu 55
ziua solară medie 60
Soarele 8
zodiac 37
stea 5

T
Teorema centrului de greutate 97
timpul
legal 59
mijlociu 55
sideral 53
solar adevărat 54
solar mediu 55
universal 59
treilea sau ultimul vertical 26
triunghi paralactic 40
triunghi sferic
dreptunghic 12
rectilater 13
triunghi sferic 12

102
 

Bibliografie

[1] F. Aldea,   Matematici aplicate ı̂n ştiint 

¸ele agricole şi silvice , Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2006.

[2]  Anuarul astronomic 2014   realizat de Institutul Astronomic al Academiei Române,

Bucureşti Editura Orion, 2014.

[3] R. Ţiteica, Z. Karniopol, C. Neumann,   Dicionar Politehnic , Editura Tehnică, 1976

[4] N. Dima, Geodezie, Edituta Universitas, Petroşani 2005.

[5] G. M. Fihtenholţ,   Calcul diferent 

¸ial şi integral , (3 volume), I(1963), II(1964),
III(1965), Ed. Tehnică Bucureşti, (traducere din limba rusă).

[6] C. Gales, Notit 
¸e de curs 

[7] N. Lungu, Astronomie geodezic˘ 

a   Editura U.T. Press, Cluj-Napoca, 2010.

[8] I.I Muller,  Spherical and practical astronomy as applied to geodesy , Frederick Ungar
PublisherCo. New York 1969.

[9] A. Pal, V. Pop, V. Ureche,  Astronomie, Culegere de probleme cu solutii , Presa Uni-
versitara Clujeana, 1998

[10] A.Pal, V. Ureche,   Astronomie , Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1982.

[11] D.B. Thomson, Introduction to geodetic astronomy , Lecture Notes University of New

Brunswick, 1997.

[12] V. Ureche, Universul, Vol I , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982.

103