Grupul Şcolar Industrial "Horea", Deva

PROIECT PENRTU CERTIFICAREA

COMPETENŢELOR PROFESIONALE
NIVEL 3

2011

1
EXPLOATAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI
REPARAREA
TRANSFORMATOARELOR DE
PUTERE

CUPRINS:

2
Argument.....................................................................................................................................4

Capitolul 1:

EXPLOATAREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE......................................................5

1.1 GENERALITĂŢI................................................................................................................... 5

1.2. TRANSFORMATOARE DE PUTERE....................................................................................6

Capitolul 2:

ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE............................8

2.1. INTRETINEREA TRANSFORMATOARELOR....................................................................8

2.2 REPARAREA TRANSFORMATOARELOR.........................................................................9

Capitolul 3:

ÎNCERCĂRILE TRANSFORMATORULUI DUPĂ REPARARE...................................................15

ARGUMENT

Mecanizarea proceselor de producţie a constituit o etapa esentială în dezvoltarea

tehnologie şi a condus la uriaşe creşteri ale productivităţii muncii. Datorită mecanizarii s-a
redus considerabil efortul fizic depus de om in cazul proceselor de productie, intrucat

3
masinile motoare asigura transformarea diferitelor forme de energie din natura in alte
forme de energie direct utilizabile pentru actionarea masinilor unelte care executa
operatiile de prelucrare a materialelor prime si a semifabricatelor.
După etapa mecanizarii, omul îndeplineste în principal funcţia de conducere a
proceselor tehnologice de productie. Operatiile de conducere nu necesita decat un efort
fizic redus, dar necesita un efort intelectual important. Pe de alta parte unele procese
tehnice se desfasoara rapid, incat viteza de reactie a unui operator uman este insuficienta
pentru a transmite o comanda necesara in timp util. Se constata astfel ca la un anumit
stadiu de dezvoltare a proceselor de productie devine necesar ca o parte din functiile de
conducere sa fie transferate unor echipamente si aparate destinate special acestui scop,
reprezentand echipamente si aparate de automatizare. Omul ramane insa cu
supravegherea generala a functionarii instalatiilor automatizate si cu adoptarea deciziilor si
solutiilor de perfectionare si automatizare.
Prin automatizarea proceselor de productie se urmareste asigurarea tuturor
conditiilor de desfasurare a acestora fara interventia nemijlocita a operatorului uman.
Aceasta etapa presupune crearea acelor mijloace tehnice capabile sa asigure evolutia
proceselor intr-un sens prestabilit, asigurandu-se productia de bunuri materiale la parametri
doriti.
Etapa automatizarii presupune existenta proceselor de productie astfel concepute
incat sa permita implementarea lor mijloacelor de automatizare, capabile sa intervina intr-un
sens dorit asupra proceselor asigurand conditiile de evolutie a acestora in deplina
concordanta cu cerintele optime.
Lucrarea de fata realizata la sfarsitul perioadei de perfectionare profesionala in
cadrul Grupului Scolar "GRIGORE MOISIL" Structura " HOREA " – Deva consider ca se
incadreaza in contextul celor exprimate mai sus. Doresc sa fac dovada gradului de
pregatire in meseria de „tehnician in instalatii electrice", cunostinte dobandite in cadrul
disciplinei de invatamant studiate in liceu.
Lucrarea cuprinde trei capitole conform tematicii primite.
În Capitolul 1 este prezentată exploatarea transformatoarelor de putere având în
vedere punerea în funcţiune a transformatoarelor, montarea si verificarea acestora, procese
ce presupun mai multe etape de executare.
În Capitolul 2 este redată întreţinerea şi repararea transformatoarelor de putere din
punct de vedere al controlului, care este efectuat de către personalul de exploatare ce
vizează starea tuturor elementelor componente ale transformatorului
În Capitolul 3 se poate observa scopul încercărilor transformatorului după reparare,
care este de a controla calitatea reparaţiei şi de a preciza parametrii transformatorului
reparat.

Capitolul 1:
EXPLOATAREA TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE

1.1 GENERALITĂŢI

4
 În activitatea de exploatare se disting două aspecte diferite:
- operaţiile si manevrele ce se execută prin punerea sau scoaterea din
funcţiune a transformatoarelor;
- supravegherea funcţionării transformatoarelor.
La punerea în funcţiune a transformatoarelor se vor respecta etapele procesului de
montare: montarea căruciorului; montarea radiatoarelor; montarea conservatorului şi
accesoriilor; montarea izolatoarelor; montarea accesoriilor de pe cuva şi capac; montarea
circuitelor auxiliare de protecţie şi măsurare; umplerea cu ulei.
După montare se fac o serie de încercări si verificări , iar dacă se cuplează în paralel
două trafo se respectă condiţiile de cuplare în paralel.
La executarea manevrelor de cuplare sau decuplare trebuie respectate următoarele
reguli:
- scoaterea de sub tensiune a trafo se face prin deschiderea mai întâi a
întreruptorului si apoi a separatorului iar la cuplare se face invers;
- deconectarea trafo echipate cu întreruptoare în ambele circuite se face mai
întâi pe partea sarcinii apoi pe partea alimentarii, iar conectarea în ordine inversă;
- în cazul în care nu este prevăzut întreruptor în circuitul primar, mai întâi se
deconectează secundarul după care se manevrează separatorul din primar.
În timpul funcţionării, în exploatare, a trafo se efectuează următoarele operaţii de
supraveghere:
a). supravegherea curentă care se referă la gradul de încărcare; tensiuni şi curenţi;
sarcini active si reactive; frecvenţa; temperaturi; relee de protecţie şi semnalizare; citirea
instrumentelor de măsură;
b). supravegherea periodică prin examinare vizuală se referă la starea cuvelor si a
elementelor de circulaţie a uleiului; starea uleiului şi a nivelului; starea silicagelului din
filtrul de aer; starea izolatoarelor, legăturilor la borne, zgomotelor.
La o verificare periodică se urmăreşte: curentul primar şi cel secundar; tensiunea
primară si cea secundară; temperatura uleiului; etanşeitatea cuvei; starea izolatoarelor;
nivelul şi culoarea uleiului; funcţionarea releelor de protecţie; legătura la priza de pământ;
starea barelor şi cablurilor de legătură precum şi a celorlalte legături electrice aferente
transformatorului. Personalul de exploatare urmăreşte executarea în termen a tuturor
probelor si verificărilor prevăzute de normative.
1.2. TRANSFORMATOARE DE PUTERE

Transformatoarele de putere coborâtoare din dotarea consumatorului şi pe care

acesta are dreptul sa le exploateze, prezintă următoarele caracteristici:
- trifazate, cu doua înfăşurări, cu miez magnetic cu trei coloane;

5
 - gama de puteri aparent nominale: S = 100 ... 1600 kVA;
- grupele de conexiuni: Y – Z0 – 5; Y – Y0 - 12; ∆ - Y0 – 12;
- răcirea în ulei, naturală;
- reglajul tensiunii fără sarcină ±5%;
- gama de tensiuni de partea primară: 6 ... 20 kV;
- tensiunea pe partea de joasă tensiune: 380/220 V;
- instalarea în boxele de transformator din postul de transformare al consumatorului
(PT);
- gama tensiunilor procentuale de scurtcircuit: 4 ... 6%;
- gama curenţilor procentuali de mers în gol: 1.7 ... 3.4%;
- gama pierderilor la mersul în gol: 480W ... 3500W;
- gama pierderilor la mersul în scurtcircuit: 2760 ... 20200W.
a). Funcţionarea în paralel
În funcţie de puterea cerută de consumator, în postul de transformare pot funcţiona în
paralel mai multe transformatoare, fie în mod permanent, fie în mod intermitent, cuplate la
barele colectoare prin dispozitivele de anclanşare automate a rezervei (AAR) sau prin
sistemul de reglaj automat al puterii transferate (SRAP) în funcţie de curba de sarcină a
consumatorului.
Pentru funcţionarea lor in paralel trebuie respectate următoarele condiţii:
- grupe de conexiuni cu acelaşi indice numeric;
- rapoarte de transformare egale;
- tensiuni de scurtcircuit diferite cu maximum +10% faţă de valoarea medie la toate
unităţile ce trebuie sa funcţioneze în paralel;
- raportul puterilor nominale: sub 3:1.
Transformatoarele aparţinând grupelor de conexiuni, cu indici numerici 5 si 11 pot
funcţiona in paralel în cazul când conexiunile sunt transpuse în mod corespunzător.

b). Regimul economic de funcţionare al transformatoarelor

Puterea cerută de receptoarele racordate la postul de transformare uzinal variază în
cursul a 24 de ore, fiind diferită în perioada de vară faţă de cea de iarnă.
Daca în post sunt instalate mai multe transformatoare, nu se menţin toate conectate
în permanenţă, ci la o reducere a sarcinii, o parte dintre acestea se deconectează, la

6
creşterea sarcinii, din contră ele se conectează. Momentele conectării si deconectării se
stabilesc pe baza regimului economic al funcţionării transformatoarelor. Se consideră drept
regim economic, acel regim de lucru la care pierderile active si reactive de putere si
energie din transformatore sunt minime.
c). Reglajul tensiunii în reţea cu ajutorul comutatorului cu ploturi al transformatorului
În ipoteza unei tensiuni constante pe barele de medie tensiune ale postului de
transformare, pe barele de joasa tensiune si in punctul de racord al consumatorului
tensiunea variază in raport cu sarcina datorită pierderilor de tensiune din transformator şi
linie. Pentru a o păstra in limitele admisibile este necesara variaţia numărului de spire
,care se face cu ajutorul comutatorului cu ploturi cu care este dotat transformatorul. Din
acest punct de vedere exista doua tipuri de transformatoare:
- cele la care comutatorul se poate manevra de la distanţă in orice moment, sub
sarcina
- cele la care comutatorul se poate manevra numai cu scoaterea lui de sub
tensiune, de la fata locului.
d). Supraîncărcarea transformatoarelor de putere
In exploatare se practica metoda de supraîncărcare a transformatoarelor pe o
durata limitata pentru a face fata unor vârfuri de sarcina .
Capacitatea de supraîncărcare temporara a transferului depinde de: sarcina iniţiala,
temperaturile agenţilor de răcire, valorile maxime admisibile ale înfăşurărilor.
e). Regimuri anormale de funcţionare
Funcţionarea îndelungata a transformatoarelor este garantata de furnizorul de
echipament numai daca ,in exploatare sunt respectata condiţiile prevăzute în catalogul
constructorului. Funcţionarea transformatorului la sarcina asimetrica nu prezintă un interes
special,chiar in limitele care merg pana la curentul nominal.
Din contră, scurtcircuitele, in special cele asimetrice, prezintă un interes practic,
întrucât valoarea curentului ce parcurge înfăşurarea depăşeşte frecvent cu peste
40%valoarea curentului nominal. Menţinut pe o durata mare, el conduce la deteriorarea
transformatorului,prin temperaturile ridicate ce apar in înfăşurare ,precum si prin efectele
electrodinamice asupra miezului magnetic si a bobinajelor.
De asemenea pentru izolaţia transformatorului prezintă un pericol mare apariţia unor
unde de supratensiune in reţeaua de alimentare. De aceea se prevăd încă din faza de
proiectare a instalaţiei respective dispozitive de protecţie reglate sa sesizeze si sa
acţioneze in acest sens.

Capitolul 2:
ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA TRANSFORMATOARELOR DE
PUTERE

7
 2.1. INTRETINEREA TRANSFORMATOARELOR

Pe parcursul funcţionării transformatoarelor de putere ,personalul de exploatare are

obligaţia ca in timpul fiecărei ture sa facă un control exterior al stării tuturor elementelor
componente ale transformatorului, atât vizual, cat si prin aparatele indicatoare
(ampermetre, voltmetre, termometre, indicatoare de nivel ale uleiului).
Controlul are in vedere:
- starea cuvei (daca nu exista găuri ,turtiri, rugină, scurgeri de ulei, calitatea
etanşărilor);
- starea radiatoarelor (analog cuvei, in plus starea robinetelor, a dopurilor);
- starea conservatorului de ulei (analog radiatoarelor, in plus starea indicatorului de
nivel al uleiului);
- starea expandorului (analog radiatorului, in plus integritatea membranei şi starea
dopului de aer);
- starea capacului (analog cuvei, in plus starea buloanelor de strângere);
- starea bornelor (izolatoarelor de trecere de înalta si joasa tensiune, etanşeitatea,
spargeri ale porţelanului);
- starea instalaţiei de răcire;
- starea aparatelor de pe transformator (siguranţele de străpungere. releul de gaze,
termometrele)
- starea dispozitivului de acţionarea a comutatorului (deteriorării exterioare, pierderi
de ulei pe la flanşa )
- starea circuitelor secundare (de protecţie, măsura, semnalizare si comanda); ale
transformatorului respectiv;
- apariţia zgomotului inadmisibil in miezul magnetic (care presupune: slăbirea
presării îmbinărilor, străpungerea sau distrugerea garniturilor izolante la îmbinări).
La apariţia unui defect in interiorul transformatorului trebuie sa acţioneze in funcţie
de tipul defectului fie prin semnalizare, la depăşirea mărimilor electrice prescrise si care
previn personalul de exploatare in vederea luării unor masuri operative,fie prin trimiterea
impulsurilor de comanda la bobinele de declanşare ale întrerupătoarelor, deconectând
transformatorul de pe sistemele de bare pe care funcţionează.

2.2 REPARAREA TRANSFORMATOARELOR

Repararea transformatoarelor se efectuează numai după retragerea lor din

exploatare, în baza foii de manevră, de către personalul de exploatare al staţiei sau al

8
postului respectiv. Apoi se eliberează autorizaţia de lucru echipei de reparaţii, precizându-
se defectele observate în timpul exploatării sau indicându-se tipurile de protecţii care au
acţionat la deconectarea transformatorului.
Procesul tehnologic al reparării cuprinde următoarele faze importante:
- izolarea electrică a transformatorului de restul instalaţiei;
- desfacerea legăturilor electrice de la borne;
- deplasarea transformatorului din boxă sau celula la atelierul de reparaţii;
- demontarea transformatorului;
- încercări;
- refacerea legăturilor la instalaţia electrică;
- reinstalarea transformatorului în boxă sau în celulă;
- ridicarea izolării;
- cuplarea la reţea prin executarea operaţiilor indicate în foaia de manevră întocmită
în acest scop.

Tipul defectului Modul de recunoaştere a Cauzele posibile

defectului

scurtcircuitarea locală a lucrează releul de gaze îmbătrânirea lacului izolant al

tolelor de oţele tolelor, deteriorarea tolelor

scurtcircuit între spire funcţionează protecţiile: de deteriorarea izolaţiei între spire

9
 gaze, diferenţială. Maximală datorită îmbătrânirii în urma
uzurii normale sau a
suprasarcinilor de durată sau a
insuficienţei răcirii.

întreruperea în funcţionează protecţia de distrugerea capetelor de ieşire

înfăşurări gaze din cauza arcului care
apare în punctul de
întrerupere

străpungerea la masă funcţionează protecţia de defectarea izolaţiei principale

gaze iar la transformatoarele datorită îmbătrânirii sau
cu neutrul legat la pământ şi existenţei fisurilor, umezirea
protecţia diferenţială uleiului

scurtcircuit între funcţionează protecţiile: de aceleaşi cauze ca în cazul

înfăşurările fazelor gaze, diferenţială şi maximală precedent: în plus, scurtcircuit
la borne sau la comutatorul de
prize

topirea suprafeţelor funcţionează protecţiile de defectele de montaj,

contractelor la gaze, diferenţială şi maximală supraîncălziri datorită curenţilor
comutatoarele cu ploturi de scurtcircuit din zonă

defectarea izolaţiei între semnalizează protecţia de deteriorarea buloanelor

toluri gaze miros specific strângere, a izolaţiei între tole
pătrunzător sau lipsa garniturilor la jug

a). Demontarea transformatorului

Demontarea transformatorului comportă următoarele operaţii:
- evacuarea uleiului;
- deşurubări şi desfacerea legăturilor electrice;
- demontarea subansamblelor;
- decuvarea şi demontarea părţii active;
- demontarea radiatoarelor.
Pentru identificarea acestor părţi
componente, în figura 1 se
reprezintă un transformator în
ansamblu.

Fig. 1. Vedere de ansamblu a unui

transformator de putere de 1000
kVA, 100 kV.

10
1-capac; 2-cuvă cu radiatoare; 3-cărucior de transport; 4-bornă de punere la pământ; 5-
buşon pentru curăţirea cuvei; 6-robinet golire; 7-buşon pentru luarea probelor de ulei; 8-
izolator IT; 9-izolator JT; 10-termometru cu mercur; 11- conservator; 12-nivelă de ulei; 13-
filtru de aer; 14-termometru de contacte; 15-cutie de borne.

 Evacuarea uleiului se poate face total sau parţial în funcţie de starea lui şi de
caracterul volumul reparaţiei. În cazul evacuării parţiale, acesta se scurge până la nivelul
jugului de sus al miezului magnetic.

 Deşurubarea începe cu capacul cuvei, apoi se desfac legăturile de izolatoare de

trecere, precum şi la comutatorul de prize.

 Demontarea subansamblurilor începe prin demontarea izolatoarelor care până la

35kV, se face după ce s-a desfăcut legătura de la partea inferioară, prin demontarea
piuliţelor care strâng clemele de presare ale izolatoarelor. Apoi se demontează expandorul
prin desfacerea legăturii sale de la partea superioară, se leagă cu frânghie şi se agaţă de
cârligul macaralei după care se deşurubează buloanele de pe flanşa inferioară, ridicându-
se ţeava de pe capac.

 Decuvarea înseamnă scoaterea părţii active din interiorul cuvei şi aşezarea ei pe

suporţii din traverse de cale ferată, punându-se dedesubt o tavă din tabla de oţel pentru
colectarea uleiului ce se prelinge de pe partea activă. În timpul ridicării, cu ajutorul
macaralei este necesar sa se supravegheze ca nici o parte să nu se agaţe de pereţii
cuvei.

 Demontarea părţii active începe cu demontarea prizelor şi a comutatorului de prize.

Se recomandă ca în prealabil să se schiţeze poziţia prizelor şi a pieselor de fixare, atât în
partea de înaltă tensiune, cât si în cea de joasă tensiune şi să se numeroteze atât prizele
cât şi plăcile de fixare, în care scop se leagă de ele etichete cu numerele
corespunzătoare.
Pentru scoaterea înfăşurărilor se utilizează nişte gheare ca cele din figura 2, care se
aşază în cruce una faţă de alta. Ghearele trebuie introduse exact sub coloane distanţatori,
în care scop înfăşurare se ridică puţin cu o rangă în acel loc, astfel încât gheara să prindă
numai înfăşurarea respectivă. Între tijele ghearelor şi înfăşurare se introduc făşii de carton
preşpan şi apoi se leagă toate ghearele împreună cu înfăşurarea, cu ajutorul unei funii, la
intervale mici în sensul înălţimii. Se aduce cârligul macaralei la centrul înfăşurării şi se
agaţă de el înfăşurarea cu ajutorul funiei legate de gheară în aşa fel încât în timpul ridicării
să atârne de cârlig strict vertical. După scoaterea tuturor înfăşurărilor, se scoate de pe
miezul magnetic toată izolaţia inferioară,
aşezându-se în ordinea scoaterii pe stelaj.

Fig. 2. Dispozitiv pentru scoaterea şi montarea

înfăşurărilor

11
 a-gheară; b-cruce; 1-prezon; 2-tija ghearei din cornier; 3-placă pentru întărirea
ghearei; 4-nervură; 5-cornierele crucii; 6-corniere laterale de consolidare.

 Demontarea radiatoarelor (cele detaşabile). Ele se scot după scoaterea părţii

active. Mai întâi se închid robinetele radiatoarelor, se deşurubează cele patru piuliţe ale
flanşei inferioare şi ale celei superioare. Se deplasează radiatorul cu atenţie de pe
prezoane, se ridică, se transportă şi se aşază pe podea. Pe flanşele radiatoarelor se
montează fie flanşe oarbe, fie dopuri de lemn.

b). Repararea miezului magnetic

 Măsurarea pierderilor în gol, folosindu-se o înfăşurare de control, care sa

asigure magnetizarea completă a miezului aşezată pe coloanele miezului peste care în
prealabil se înfăşoară foi de carton de preşpan cu grosimea de 2 mm şi se fixează cu
bandă groasă de bumbac.

 Măsurarea tensiunii între tolele marginale si pachetele miezului magnetic

(figura 3) înfăşurarea de control fiind sub tensiune.

Fig. 3. Schema de măsurare a tensiunii pe pachetele

miezului magnetic

 Măsurarea rezistenţei în c.c. a izolaţiei între tolele diferitelor pachete

c). Repararea înfăşurărilor

Pentru remedieri, înfăşurările transformatorului sunt supuse unei tehnologii de
reparaţie care constă în:

 Pentru scoaterea izolaţiei de pe conductor, acesta se trece printr’o clemă

corespunzătoare secţiunii conductorului.

12
  Reizolarea conductorului se face manual sau cu maşini de izolat dacă
(pentru izolare se utilizează hârtie de cablu cu grosimea de 0.05 mm)

 Rebobinarea înfăşurărilor – transformatoarele de putere aduse la reparat

pot avea înfăşurări de diverse tipuri (continue, spiralate, în galeti, bobine spiralate scurte,
etc.). În figura 4 este reprezentată o bobină cilindrică în doua straturi cu doua conductoare
în paralel. Bobinarea se execută pe şabloane sau direct pe cilindrul de pertinax, care
constituie izolaţia faţă de miezul transformatorelor. După bobinarea primului strat, se
asază izolaţia între straturi din hârtie de cablu, consolidându-se spirele marginale cu
hârtie, peste care se trec spirele stratului următor ca în figura 5.

Fig. 4. Bobina cilindrică în două straturi

Fig. 5. Consolidarea cu hârtie a spirelor marginale

la înfăşurarea cilindrică stratificată: 1-cilindru de
pertinax; 2-izolaţia dintre straturi; 3-conductor; 4-
hârtie de cablu pentru consolidarea spirelor
marginale.

 După confecţionarea înfăşurărilor urmează uscarea, presarea definitivă,

impregnarea şi coacerea. La locurile de reparaţie, de regulă, aceste operaţiise fac în cuva
transformatorului, realizând încălzirea prin metoda pierderilor prin inducţie în pereţii cuvei.
Înainte de coborârea înfăşurării în cuvă, aceasta se curăţă în interior minuţios, se
îndepărtează rămăşiţele de ulei, se şterge cu o cârpă uscată care nu lasă scame. Înainte
de închidere, se instalează termocupluri sau termometre cu o rezistenţă în interior, iar în
exterior termometre. Se racordează cuva la o instalaţie de vid, conform schemei din figura
6.

13
 Fig. 6. Schema instalaţiei de vid
pentru uscare sub vid: 1-
transformator; 2-înfăşurare de
magnetizare; 3-condensator de
vapori; 5-vacuummetru; 6-ventil de
reducere; 7-pompă de vid; 8-
termometre.

 Remontarea înfăşurărilor pe miezul magnetic - remontarea se face după

releveul întocmit la demontarea înfăşurărilor.

d). Remontarea transformatorului

După asamblarea părţii active, sunt revizuite, reparate si pregătite pentru montare
toate părţile exterioare ale transformatoarelor, adică: cuva, conservatorul de ulei,
expandorul, radiatoarele, capacul, bornele, comutatorul, instrumentele de măsură,
robinetele, roţile, garniturile de etanşare, etc.

Capitolul 3:
ÎNCERCĂRILE TRANSFORMATORULUI DUPĂ REPARARE

Scopul acestor încercări este de a controla calitatea reparaţiei şi de a preciza

parametrii transformatorului reparat. Aparatele de măsurat trebuie să aibă clasa de
precizie 0.2 sau 0.5. În timpul încercărilor trebuie luate toate măsurile de NTS. Încercările
transformatorului trebuie să se efectueze în ordinea prezentării lor:

14
 a). măsurarea rezistenţelor de izolaţie a înfăşurărilor
Rezistenţa de izolaţie de măsoară între fiecare înfăşurare şi masă între înfăşurări
(figura 8). Indicaţiile megohmmetrului se citesc după 15 şi 60 de s. Raportul acestor citiri,
R60/R15 se numeşte coeficient de absorbţie, fiind unul dintre criteriile de stabilire a gradului
de umiditate a înfăşurărilor . Valorile măsurărilor se compară cu cele indicate de
întreprinderea constructoare.

Fig. 8. Montaj pentru măsurarea

rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor
transformatorului.

b). Verificarea raportului de

transformare
Se face pe toate fazele şi toate prizele
transformatorului. Pe partea de înaltă
tensiune, unde nu se poate măsura tensiunea de fază , se face măsurarea tensiunii între
faze. Raportul de transformare nu trebuie să difere de cel indicat de întreprinderea
constructoare cu mai mult de 0:5%.
Raportul de transformare se determină cu ajutorul montajului din figura 9 şi valoarea
să se obţină făcând raportul între tensiunea fazei din primar şi cea din secundar (măsurată
la bornele omoloage), la mersul în gol al
transformatorului, trecând comutatorul de
prize prin toate poziţiile sale.

Fig. 9. Montaj pentru măsurarea raportului

de transformare K=V1/V2

c). Verificarea grupei de conexiuni

Se scurtcircuitează bornele A-a şi se alimentează bornele de înaltă tensiune cu o
tensiune de 200 … 400 V, măsurându-se pe rând, tensiunile între bornele: b-B, b-C, c-B,
c-C.
Luându-se o anumită scară pentru tensiuni, se trasează topograma tensiunilor între
faze de pe primar şi cu vârful compasului în B şi cu deschiderea b-B se trasează un arc de
cerc; apoi cu vârful compasului în C şi cu deschiderea b-C se trasează cel de-al doilea arc
de cerc; intersecţia lor determină vârful b al triunghiului tensiunilor din secundar. În mod
analog, se determină şi vârful c, vârful a fiind suprapus peste A. Măsurând cu raportorul

15
unghiul a dintre doua laturi omoloage din primar şi secundar se determină grupa de
conexiuni împărţind această valoare a unghiului la 30 o (fig. 10).

Fig. 10. Topograma tensiunilor

d). Verificarea rigidităţii dielectrice la izolaţiile transformatorului

Această încercare are drept scop verificarea izolaţiei unei înfăşurări faţă de masă sau
faţă de alte înfăşurări. Proba se execută după trecerea a cel puţin 3 ore de la umplerea cu
ulei a transformatorului.
Verificarea se face în doua feluri:
- cu tensiune aplicată;
- cu tensiune indusă.
În figura 11 este arătată prima metodă, fiind cea mai utilizată pentru
transformatoarele de putere din dotarea consumatorilor. Tensiunea de încercare se aplică
în modul următor: se aplică brusc 50% din valoarea tensiunii de încercare, apoi treptat,
până se atinge valoarea tensiunii de încercare; acesta se menţine un minut, apoi se scade
treptat până la 0.
Transformatorul se consideră bun, dacă în timpul probelor nu se produc conturări sau
străpungeri, care se manifestă atât prin zgomote caracteristice, cât şi prin oscilarea
pronunţată a acelor aparate de măsură.

Fig. 11. Montaj pentru verificarea rigidităţii dielectrice a izolaţiei transformatorului prin
metoda tensiunii aplicate: TP-transformatorul de încercat; T-transformator ridicător; AT-
eclator; R-rezistenţă de protecţie.

e). Încercarea de scurtcircuit

16
 Se face cu scopul de a verifica tensiunea procentuală de scurtcircuit u sc% şi
pierderile în scurtcircuit Psc;
Montajul este cel indicat în figura 12. Tensiunea aplicată se creşte treptat, până când
indicaţiile ampermetrelor ating valoarea curentului nominal. În acest moment se citesc:
tensiunea de scurtcircuit Usc în V şi Psc în W (prin metoda celor doua wattmetre).

Fig.12. Montaj pentru încercarea în scurtcircuit a transformatorului: TR-

transformator trifazat reglabil; 1TC, 2TC-transformatoare de curent; W 1, W2-wattmetre;
A1A2-ampermetre; TP-transformator de încercat.

f). Încercarea de mers în gol

Se face cu scopul de a determina curentul procentual de mers în gol i 0[%] şi pierderile
de mers în gol P0 în W.
Montajul este cel indicat în figura 12. Se aplică tensiunea nominală pe partea de
joasă tensiune, bornele de înaltă tensiune fiind în gol.

Fig.12. Montaj pentru încercarea în gol a

transformatorului: TP-transformator de
încercat; 1TC, 2TC-transformatoare de
curent; A1, A2, A3-ampermetre; W1, W2-
wattmetre.

17
 g). Măsurarea rezistenţelor înfăşurărilor în c.c.
Se face cu ajutorul punţii duble Thomson, punţii universale Wheatstone sau prin
metoda ampermetrului si voltmetrului.
Rezistenţa se măsoară pe fiecare înfăşurare, pe fiecare fază şi pe fiecare priză.
Rezistenţele înfăşurărilor diferitelor faze pe acelaşi plot nu trebuie să difere între ele sau
faţă de datele prevăzute de întreprinderea constructoare cu mai mult de 2%.
La măsurarea prin metoda ampermetrului şi voltmetrului (figura 13) se procedează
astfel: se scoate reostatul R2 şi se introduce R1; apoi se conectează K şi se stabileşte
valoarea curentului în limitele scalei aparatului.

Fig.13. Montaj pentru măsurarea rezistenţei în c.c. a înfăşurărilor transformatorului:

TP-transformatorul de încercat; B-baterie; R 1, R2-rezistenţe reglabile; K1-comutator cu
doua poziţii; A-ampermetru; mV-milivoltmetru.
h). Măsurarea unghiului de pierderi dielectrice a izolaţiei înfăşurărilor
Această măsurare (figura 14) se efectuează cu puntea Scherring. Puntea, având
tensiunea de 10 kV, este utilizată numai pe partea de înaltă tensiune a transformatorului.
Tangenta unghiului de pierderi dielectrice serveşte drept criteriu pentru stabilirea gradului
de umiditate a înfăşurărilor. Aceasta nu trebuie să depăşească cu mai mult de 30%
valoarea dată de întreprinderea constructoare.

Fig.14. Montaj pentru determinarea

tangentei unghiului la transformatorul
de putere.

i). Determinarea raportului C2/C50

18
 În afară de coeficientul de absorbţie R 60/R15 şi de tangenta unghiului un alt criteriu
pentru aprecierea umezelii înfăşurărilor îl constituie şi raportul capacităţilor la frecvenţele
de 2 şi 50 Hz, adică C2/C50. Măsurarea se face cu dispozitivul pentru controlul umidităţii,
conform instrucţiunilor de folosire a acestuia. Înainte de măsurarea raportului C 2/C50,
trebuie să se măsoare rezistenţa de izolaţie a înfăşurării transformatorului, deoarece la
valori reduse ale acesteia dispozitivul dă erori inacceptabile.

Bibliografie:

1. Nicolae Mire, Constantin Neguş, “Instalaţii si echipamente electrice”,

Clasa a XI, XII – a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.

19