PUBLICAȚIE ON-LINE PENTRU CADRELE DIDACTICE ȘI NU NUMAI

DEVA
ANUL I , NR. 3 , MAI 2011
ISSN 2069 – 282X
ISSN-L 2069 – 282X

COORDONATORI :
INST. DANIELA CIUREA
PROF. GABRIELA BERBECEANU
PROF. ADRIANA PETRAȘ

TEHNOREDACTOR
INST. DANIELA CIUREA

ADRESA DE CORESPONDENȚA :
Mail : dana.gros@yahoo.com
 Vă invităm să răsfoiţi electronic şi aceste publicaţii .
Felicitări realizatorilor !

http://www.scribd.com/doc/47914936/primavara-copilariei-nr-15

http://www.scribd.com/doc/52427341/Magia-copilariei

http://www.scribd.com/doc/47470765/DASCĂLUL

http://www.scribd.com/doc/53333656/Parfum-de-primavara

Spor in tot ceea ce faceţi !

 DESPRE ACTUL MANAGERIAL ŞI CALITATE
Director prof. Bădulescu Livia -C.S.E.I. Medias, Jud.Sibiu

Activitatea în cadrul unui sistem educativ presupune o serie întreagă de acte

manageriale desfăşurate.Ceea ce înseamnă să acţionezi ca şi manager,în baza funcţilor
manageriale.
Conducerea unei instituţii de invăţămant, oricare ar fi aceea, formează obiectul
managementului instituţiilor scolare.Predarea-învăţarea la nivelul unei discipline presupune
obiectul managementului acelei discipline,obligatorii sau opţionale.Conducerea unei grupe,
clase de copii, elevi, de către un educator, învăţător ,institutor ,profesor diriginte,formează
obiectul managementului grupului clasei.Indentificarea, gestionarea şi stingerea, aplanarea
unui conflict apărut la nivelul instituţiilor de învăţămînt şi a celor ce fac parte sau iau parte la
educarea tinerilor formează obiectul managementului de conflict.Şi mai putem adăuga
managementului: resursele umane ,managementul resursele materiale ,managementul de
proiect.
Astfel spus,tot ceea ce inseamnă proiectare, coordonare ,evaluare şi autoreglare în
sistemul educativ determină derularea unui act managerial care mai inseamna
comunicare,interacţionare, interelaţionare, muncă în echipă şi cate altele.Drept care ,orice
cadru didactic este si un manager pe nivel diferit, în situaţii sau momente diferiteiar un
manager va fi apreciat întotdeauna ca fiind bun sau mai puţin bun in fucţie de calitatea actului
managerial presat; apreciat de elevi,de părinţi,de colegii din sistem,de toţi ceilaţi, şi
preferabil,mai ales de el însuşi.Actul managerial şi calitatea s-au însoţit şi se vor însoţi
întotdeauna.Un bun act managerial a determinat la nivelul sistemului educativ, un salt
calitativ. Iar unul slab a produs de cele mai multe ori nemulţumiri,a provocat discuţii sau şi
mai rău nu au produs nimic.Calitatea actului managerial va determina un caştig sau pierdere
pentru aceeaşi categorie declarată în centrul atenţiei: elevii ,copii noştri.
Este conştient dascălul nostru de misiunea sa managerială?.Realizează dimensiunea
actului său ? Simte că este egalul oricărui manager,chiar dacă instrumentele sau condiţiile nu
sunt întotdeauna aceleaşi;realizează fineţea operaţiei pe care o îndeplineşte ţinand cont de
beneficiarul elev-copil şi care nu este un beneficiar adult.
Înclinăm să spunem DA pentru majoritatea dascălilor. Dar am lăsat loc unei îndoieli
prezente în acest editorial prin acel presupune.
Îndoiala nu este determinată de o suspiciune asupra dascălilor că nu ar fi capabil să
deruleze un bun şi de calitate act managerial ,ci de netrecere încă la un alt nivel de
mentalitate.Nivelul presupus are tot mai multe şanse de atingere ,alinierea europeană,
angajamentul financiar şi legislativ al sistemului educativ,dar mai ales dorinţa de a rămîne tot
asa. Depinde numai de noi să facem tăcerea.
Ştiu că perfecţiunea aparţine numai lui Dumnezeu, dar dorinţa de perfecţiune rămâne
un atribut uman.

COMPETENŢE DIDACTICE ŞI MANAGERIALE

Ed. Costea Agnes - S.A.M. Tarnava, Jud. Sibiu

Învăţământul preşcolar asigură dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a

personalităţii copilului potrivit ritmului propriu şi trebuinţelor sale, sprijinind formarea
autonomă şi creativă a acestuia.
Educaţia preşcolară asigură stimularea diferenţiată a copilului în vederea dezvoltării
sale în plan intelectual, socio-afectiv şi psihomotric, ţinând cont de particularităţile de vârstă
şi specifice ale acestora.
Calitatea procesului instructiv – educativ depinde în cea mai mare măsură de gradul de
pregătire şi utilizare a resurselor umane, de rolul creator şi dinamizator al factorului uman.
Managementul resurselor umane reprezintă ştiinţa şi arta elaborării şi implementării
strategiei şi politicii de personal, în vederea realizării cu maximum de eficienţă a obiectivelor
unităţii de învăţământ.
Unitatea noastră îşi propune ca finalitate sprijinirea copilului preşcolar pentru a dobândi
cunoştinţe, priceperi, capacităţi şi atitudini necesare integrării cu succes în clasa I, precum şi
vieţii sale ulterioare în societate.
Educatoarea trebuie să-şi pună în aplicare competenţa profesională pentru a înţelege
nevoile şi trebuinţele fiecărui copil în parte. Cea mai importantă nevoie este cea de a fi iubit.
Copilul are nevoie să fie alintat, mângâiat, să se simtă aproape de tine, să i se ofere căldură şi
confort emoţional, să se simtă înţeles pentru a-şi descoperi propria identitate şi să-şi formeze o
imagine de sine pozitiva.
Elaborarea Regulamentului de ordine interioară bine structurat, cu sarcini precise a
determinat evaluarea obiectivă a performanţelor profesionale individuale, precum şi creşterea
calitativă a procesului de învăţare.
Principiile generale ce stau la baza organizării şi funcţionării procesului instructiv – educativ
sunt: principiul educaţiei globale şi individualizate, principiul asigurării integrale a drepturilor
copilului şi a respectului faţă de copil, principiul colaborării cu familia şi comunitatea locală,
ca parteneri egali în educaţia copilului.
Părinţii iau parte la diferite activitaţi organizate cu copiii, drumeţii, excursii, aplicaţii, astfel
părintele se apropie tot mai mult grupei şi nu va mai fi aşa străin. Acest lucru este benefic şi în
procesul educativ al copilului. Tot aşa se poate proceda şi cu instituţiile din jurul grădiniţei
care au totusi la bază un program educativ, astfel se pot încheia parteneriate cu muzeul, cu
şcoala (dacă grupa este pregătitoare), se poate apela şi la autorităţile locale: primărie, poliţie,
pompieri care se pot deplasa la grădiniţă sau dacă nu mergem noi şi vedem acţiunile lor.
În toată activitatea elaborată se respectă dreptul copilului la joc ca formă de activitate,
metodă, procedeu şi mijloc de realizare a demersurilor de învăţare.

UN BUN MANAGER
Director prof.Todoran Mariana-Şcoala Ighisu-Nou,jud.Sibiu

Activitatea de conducere se defineşte ca o activitate complexă ce are drept scop

eficientizarea eforturilor oamenilor în procesul muncii. Exercitarea procesului de conducere
presupune existenţa unor persoane care efectuează activităţi specifice procesului de
mamagement, aceste persoane fiind denumite, manageri.
Exista opinii diferite în ceea ce priveste definirea managerului (cadru de conducere ).
P.Drucker consideră că managerii sunt atat conducătorii propriu-zişi cât şi specialiştii şi alte
persoane care pot lua decizii cu influenta asupra activitatii intreprinderii, exceptându-i însă pe
maiştri.
P.Bolinet susţine ca un conducător este o persoana care-şi obţine rezultatele prin alţii.
Definiţia adoptată de majoritatea specialiştilor este: orice persoană care ocupă o funcţie de
conducere într-o organizaţie socio-economică reprezintă un manager (cadru de conducere),
indiferent de treapta ierarhică pe care se află.
Un manager se confruntă cu o triplă răspundere: profesională (de conducere si
coordonare), juridică (sunt necesare cunoştinţe de legislaţie, ca unul care semnează
documente oficiale), morală.
În conformitate cu aria sa de autoritate, un manager este răspunzător de tot ceea ce se
întâmplă în zona sa, indiferent că a ştiut sau nu. Pentru a-şi atinge obiectivele, managerii
trebuie să apeleze la autoritate. Nu trebuie confundată autoritatea cu forţa.
Logica şi coerenţa sunt necesare pentru că munca zilnică a unui director nu este atat de
specială încât să nu poată fi făcută de altcineva, chiar daca nu e în funcţie de conducere.
Directorul trebuie să păstreze logica şi coerenţa în business-ul pe care îl conduce pe termen
aproape nelimitat, ceea ce – sublinieaza Butunoiu - nu este la îndemâna oricui. Ca manager
trebuie să ştiu de unde am plecat şi mai ales drumul pe care l-am parcurs până aici. Trebuie să
fiu obiectivă, să-mi accept greşelile, să dau dovadă de disciplină. Voinţa, tăria de caracter şi
setul de principii valoroase nu au cum să-i lipsească unui bun manager.

Viziunea este lucrul care mă ajută să ştiu unde am de mers, cât mai durează până ajung
acolo şi care sunt sacrificiile pe care trebuie să le fac pentru a ajunge. O altă trăsătură şi
caracteristică este carisma. Trebuie să fi carismatic pentru ai putea face pe ceilalţi
(subordonaţii) să te urmeze. Ar mai fi înţelepciunea, cu ajutorul căruia pot lua oamenii aşa
cum sunt şi cu ajutorul căruia îmi pot da seama de ce se poate schimba şi ce nu se poate
schimba. Să pot identifica punctele tari şi să le dezvolt, să pot fi în stare să le doresc succes şi
celor din unitatea pe care o conduc, să nu mă gândesc numai la propriile beneficii şi dacă va fi
cazul să îmi pot asuma greşelile făcute. Să aleg înţelepciunea şi să pot merge mai
departe.Gândirea analitică, inteligenţa emoţională, capacitate de evaluare a echipei cu care
lucrez, cunoaşterea aproape de perfecţiune a domeniului în care activez, atenţia la
oportunităţi şi un al şaselea simţ pentru mişcările specifice sunt caracteristici la fel de
importante pentru un manager ca şi celelalte mai sus menţionate. Ca să fii un bun manager
lista calităţilor trebuie să fie lungă.
Managerul trebuie să fie un personaj suficient de carismatic, inteligent, atent cu
ceilalţi, bine pregătit profesional astfel devine în mod natural lider şi este cunoscut ca liderul
informal. O astfel de conducere, informală, creează un mediu în care atât angajaţii cât şi
managementul lucrează pentru acelaşi scop, având cu toţii un grad de confort psihic ridicat
vizavi de relaţiile de muncă.
 LIFELONG LEARNING PROGRAMME
SUBPROGRAMUL COMENIUS
TIPUL ACŢIUNII PARTENERIATE
ACŢIUNEA PARTENERIATE ŞCOLARE MULTILATERALE
2010 - 2012
TITLUL PROIECTULUI
« À la recherche d´une identité culturelle européenne au travers de nos peintres »

Coordonator proiect profesor Greta Predoi

Scoala cu clasele I-VIII Butea , comuna Butea, judeţul Iaşi

“Arta este efortul necontenit de a concura frumuseţea florilor “

Marc Chagall
În parteneriatul nostru Comenius sunt implicaţi elevi şi profesori din 5 ţări având
drept scop schimbul intercultural în concentrul comunităţilor aferente , sub sloganul « À la
recherche d´une identité culturelle européenne au travers de nos peintres » .
În timpul derulării proiectului elevii vor învăţa să "picteze în stilul pictorului
................ “( utilizand diverse procedee tehnice precum reproducerea, cromatismul , etc).
Activităţile vor conduce la dezvoltarea gustului pentru artă şi a creativităţii acestora.
Secvenţele de cercetare a vieţii tuturor pictorilor selectaţi în proiect , din cele 5 ţări partenere,
vor avea ca rezultat dobândirea de informaţii despre artă, istorie, literatură şi geografie. Elevii
vor avea posibilitatea de a-şi exercita abilităţile lor în materie de citit şi scris în limba
franceză şi de comunicare folosind TIC. Profesorii, la rândul lor vor învăţa să folosească TIC
ca un instrument de comunicare şi învăţare, vor dobândi noi competenţe lingvistice în
contactele cu colegii din ţările partenere.
Activitatea din primul an se va concentra pe crearea unui site care va fi alimentat prin
schimburi interactive rezultate în urma cercetării, producţiei şi documentaţiei aferente .
În al doilea an vom viza organizarea unei expoziţii de picturi cu tendinţe europene
realizate de către elevii din cele 5 ţări. Aceasta va avea loc în ţară coordonatorului , Spania,
şi va fi asociată cu vânzarea lucrărilor în beneficiul net al unei organizaţii umanitare non-
profit din Albania.
Prin intermediul proiectului Comenius, vrem să relevăm şi să dezvoltăm identitatea
noastră în conceptul european .
Dorim să oferim o şcoală prietenoasă copiilor participanţi , în care să-şi dezvolte
creativitatea şi să poată învăţa jucându-se . Acest proiect doreşte ca elevul să-şi consolideze
încrederea în sine şi să-şi formeze o imagine pozitivă despre sine.
Din punct de vedere educaţional, credem că descoperirea specificaţiilor altor culturi va
deschide mintea şi sufletul către toleranţă şi respect faţă de ceilalţi.
Ne aşteptăm ca acest proiect să creeze un nou spaţiu de dialog între elevi , profesori ,
părinţi şi membri ai asociaţiilor locale (cercuri culturale, artistice şi istorice), care urmăresc,
de asemenea dezvoltarea artistică şi culturală a regiunilor lor.
Şcolile partenere :
Spania - C.E.I.P. CERVANTES 650 elevi şi 50 cadre didactice
Belgia - Ecole Libre Subventionnée de Ochain-Clavier 110 elevi şi 10 cadre didactice
Vrije Basisschool Anzegem 313 elevi si 24 cadre didactice
Franţa - École primaire Marcel Pagnol 150 elevi şi 7 cadre didactice
Turcia - KARABUK FEVZI CAKMAK ILKOGRETIM OKULU 300 elevi şi 25 cadre
didactice
România – Şcoala cu clasele I-VIII Butea 350 elevi şi 25 cadre didactice
Obiectivele proiectului:
Pentru elevi:
¾ Să-şi dezvolte abilităţile manuale şi creativitatea pictând în maniera celor 5 pictori
aleşi .
¾ Să-şi dezvolte gustul şi sensibilitatea pentru artă , prin descoperirea lucrărilor
artiştilor selectaţi şi prin cercetarea biografiilor lor, tendinţelor lor artistice,
contextelor lor spaţio-temporale şi a tehnicilor folosite.
¾ Să-şi dezvolte abilităţile de citire şi scriere în limba proiectului şi în limbile ţărilor
partenere .
¾ Să-şi dezvolte şi consolideze competenţe civice şi sociale .
¾ Să înveţe să lucreze în echipă .
Pentru profesori:
¾ Să se familiarizeze cu TIC ca un instrument de comunicare şi de învăţare pentru elevi.
¾ Să dezvolte noi competenţe de comunicare în limba proiectului şi în limbile ţărilor
partenere .
¾ Să exploreze alte sisteme de educaţie şi alte practici de predare.
¾ Să înveţe să lucreze în echipă .
Rezultatele aşteptate:
¾ Prezentarea de către fiecare şcoală a biografiilor pictorilor aleşi .
¾ Colecţie de activităţi literare şi artistice .
¾ Abecedar multilingvistic de pictură şi ghid de conversaţie în limbile ţărilor partenere.
¾ Realizarea de picturi “ în maniera lui.... ..." (pentru fiecare artist din ţările partenere).
¾ Albumul lucrărilor realizate de elevii celor 5 ţări partenere .
¾ Expoziţie de pictură în fiecare ţară parteneră .
¾ Site web al proiectului ( www.coloreurope.com).
¾ Expoziţie internaţională în Spania .
Implicarea partenerilor în proiect:
Sarcini/responsabilităţi ale partenerilor:
Spania: coordonare, organizarea expoziţiei internaţionale .
Belgia şi Turcia: crearea site-ului www.coloreurope.com .
Franţa şi Belgia francofonă : redactarea proiectului în limba franceză.
Belgia Flamandă : administrarea forumului proiectului.
Romănia : editarea abecedarului multilingvistic şi a ghidului de conversaţie .
Fiecare şcoală va face cunoscute pe web- situl proiectului ţara , şcoala şi
pictorul naţional , activităţile realizate şi lucrările elevilor .De asemenea va organiza
cel puţin o întâlnire de proiect pentru a asigura bunul mers al proiectului şi, în acelaşi
timp pentru a prezenta specificităţi ale sistemului de învăţământ din ţările lor.
 Vom organiza conferinţe video şi periodic, va fi consultat web-situl
proiectului pentru a se verifica respectarea angajamentelor fiecărui partener .
Coordonatorul de proiect va colecta la fiecare întîlnire mapele cu materialele realizate
de ţările partenere , rapoartele de la întâlnirile de proiect şi va elabora rapoartele
intermediare şi final.
Durabilitatea proiectului
1. Transferul de expertiză trebuie să garanteze durabilitatea acestui proiect, prin
consilierea şi participarea implicită a directorilor din şcolile limitrofe/ sau altele în
diseminarea activităţilor / rezultatelor şi întocmirea altor proiecte Comenius .
2. Site web-ul proiectului trebuie aplicat ca un instrument comun de informare şi
comunicare interactivă între instituţiile şi persoanele interesate de tema proiectului şi
după ce proiectul va fi încheiat.
3. Abecedarul multilingvistic de pictură şi ghidul de conversaţie vor fi folosite drept
auxiliare didactice, atăt de şcolile partenere cât şi de alte instituţii şcolare interesate.
Expertiză şi capacitate operaţională
Proiecte Comenius derulate
2006- 2007 Comenius 1.2 « Legendes et traditions sur le printemps »
Coordonator Şcoala cu clasele I-VIII Butea
Partener Istituto «E.Vitorini » Gela,Italia
2007-2009 EFTLV Comenius « Mythes et legendes sur les travaux agraires »
Coordonator Şcoala cu clase V-VIII Butea
Partener Istituto «Corinaldesi » Senigalia ,Italia

Bibliografie:
Site – ul proiectului www.coloreurope.com
Onlinegallery.ro
http ://ro.wikipedia.org – Muzeul de artă al României
Jaques Lassaigne , 1972, Ştefan Luchian, Editura Meridiane, Bucure
 ROLUL ŞCOLII ÎN EDUCAŢIA MULTICULTURALĂ ŞI
INTERCULTURALĂ AL ELEVILOR

Primar comuna Tîrnava Găban Nicolae

Educaţia în perspectiva deschiderii către valori multiple reprezintă un demers pe

deplin justificat, întrucât vizează o mai bună inserţie a individului într-o lume spirituală
polimorfă şi dinamică. Acest demers formativ vine atât în întâmpinarea dezideratelor
individualităţii, prin valorizarea unor trăsături particulare, unice, ce merită a fi recunoscute
sau amplificate, cât şi în profilul societăţii, asigurându-i un anumit grad de coerenţă,
solidaritate şi funcţionalitate. Solidaritatea comunitară este potenţată prin felul cum se
gestionează reproducerea marilor simboluri în interiorului spaţiului socio-cultural respectiv,
dar şi prin modul cum este reglată deschiderea spre alte formaţiuni socioculturale.
Noţiunea de educaţie multiculturală desemneaza totalitatea programelor educaţionale
ce răspund necesităţilor impuse de coexistenţa într-un mediu multietnic. Scopul educaţiei
multiculturale este de a facilita acomodarea grupurilor etnoculturale minoritare şi, în aceeaşi
măsură, acomodarea şi deschiderea societăţii majoritare la modelurile culturale specifice
grupurilor minoritare. Programele educaţionale multiculturale sunt fundamentate pe principiul
diversităţii culturale şi a deschiderii societăţii contemporane; educaţia şi predarea
interculturala sunt menite să concentreze atenţia elevilor spre propria identitate, cât şi spre
valorile umane universale, egalitatea oportunităţilor educaţionale pentru toate grupurile din
interiorul societăţii. Educatia multiculturală este considerată a fi, prin demersurile antirasiale,
antixenofobe, antidiscriminative şi de relativizare a culturilor existente, garantul unei societăţi
multiculturale viabile, factor de stabilitate democratică şi de diminuare a conflictualităţii.
Educaţia interculturală presupune o nouă abordare a orizontului valorilor. Problemele
care se pun acum sunt cele legate de negocierea valorilor, de interpretarea lor, de juxtapunerea
şi complementaritatea lor. Din recunoaşterea egalităţii valorice a culturilor nu trebuie trasă
concluzia că toate sunt la fel şi că dispar unele diferenţe sau chiar divergenţe. Şcoala trebuie
să releve şi să cultive aceste diferenţe, revalorizând noile expresii culturale în contextul mai
larg, al comunităţii în care fiecare îşi găseşte locul potrivit.
Obiectivul principal al educaţiei interculturale rezidă pregătirea persoanelor pentru a
percepe, accepta, respecta şi experimenta alteritatea. A face educaţie interculturală presupune
ca însuşi procesul educaţional să se realizeze într-un mediu interacţional, prin punerea alături
sau faţă în faţă a purtătorilor unor expresii culturale diferite.
Multiculturalismul european este o bogăţie potenţială cu condiţia să nu diminueze sau
să anuleze identitate fiecărei culturi, şi se poate converti într-un veritabil interculturalism.
Politicle educative şi culturale se cer a fi deschise nu numai în ceea ce priveşte valorile
naţionale, ci şi cele internaţionale, căci cooperarea economică şi politica a devenit imposibilă
dacă nu se aliază cu spiritul de comprehensiune şi cooperare în domeniile culturii şi educaţiei.
O educaţie aptă să se fondeze pe diferenţă şi să se deschidă în faţa diverselor valori este
singura capabilă să răspundă nevoilor Europei de astăzi şi de mâine.
Sarcina şcolii de astăzi este de a forma elevilor o conştiinţă europeană. Încă din clasele
primare se impune cultivarea respectului şi solidarităţii faţă de cultura altor popoare. În acest
sens, însă elevii trebuie în primul rând centraţi cultural, trebuie să cunoască foarte bine
valorile propriei culturi, ca apoi să fie în stare a primi informaţii despre o altă cultură. Aşadar,
rezultă că „şcoala trebuie să fie mai întâi culturală şi apoi interculturală. Trebuie mers spre
intercultural prin cultural.”
Educaţia inter şi multiculturală se constituie în noi dimensiuni ale educaţiei, destinate
formării la şcolari a unei conştiinţe europene, cultivării respectului şi solidarităţii faţă de
cultura altor popoare, dezvoltarea unor comportamente şi atitudini inter şi multiculturale,
implicând simultan afirmarea fiecărei culturi cu normele sale specifice, dar şi deschiderea
către alte culturi, în perspectiva constituirii unei noi civilizaţii comune.
Conceperea şi abordarea educaţiei din această dublă perspectivă duce la formarea unor
comportamente specifice:
• aptitudinea de a comunica eficient;
• întărirea respectului de sine şi al altora;
• toleranţă faţă de opiniile diferite;
• adaptarea continuă la diversitatea cultura;
• fructificarea diferenţelor culturale şi a valorilor spirituale, locale şi generale, în beneficiu
personal şi social;
• recunoaşterea egalităţii valorice a culturilor.
Concluzionând, putem afirma că atâta timp cât societatea noastră devine din ce în mai
pluriculturală, educaţia inter- şi multiculturală au un rol bine determinat în dezvoltarea
personalităţii elevilor în calitate de subiecţi ai învăţâmântului românesc.
 CONCLUZII

Realităţile sociale în care trăim se caracterizează prin coexistenţa în acelaşi spaţiu a

unei diversităţi culturale: etnice, lingvistice, religioase, de vârstă, de origine socială etc.
Adesea diferenţele sunt văzute întro manieră negativă, devenind sursă de conflict şi
justificare a discriminării. Construirea unei societăţi democratice bazată pe valorile
democraţiei trebuie să aibă ca punct de plecare recunoaşterea şi punerea în valoare a
acestor diferenţe, ca sursă unică la supravieţuire şi coexistenţă în pace.
Prin educaţie multiculturală şi interculturală derulată în cadrul procesului de educaţie
al elevului/tânărului urmărim ca subiectul să devină:
*persoană deschisă către ceilalţi, conştiinţă de valoarea pe care o au ceilalţi şi capabilă să
contribuie la dezvoltarea comunităţii din care face parte;
*o persoană care construieşte relaţii cu ceilalţi, în spiritul solidarităţii şi al toleranţei;
*o persoană care doreşte să comunice şi caută soluţii de rezolvare a problemelor, împreună cu
ceilalţi;
*o persoană care are principii de viaţă, capabilă să dialogheze cu ceilalţi, să trăiască împreună
cu ceilalţi într-un climat de respect, solidaritate şi acceptare a diversităţii;
*o persoană care ştie să se integreze responsabil în comunitate;
*o persoană integrată în cultura poporului său, în acelaşi timp deschisă spre alte culturi,
capabilă să accepte şi să-i respecte pe ceilalţi.
Însuşirea unor elemente de educaţie multiculturală, dobândirea unor deprinderi,
atitudini şi comportamente bazate pe toleranţă şi respect reciproc constituie paliere reale de
inserţie comunitară şi socială a tuturor indivizilor.
 DIFERENŢIERE ŞI INDIVIDUALIZARE ÎN ACTIVITATEA CU PREŞCOLARII
Ed. Bozdog Silvia-Grăd.”Bucuria Copiilor”Mediaş ,jud.Sibiu

În contextul învăţământului modern actual, se pune tot mai mult necesitatea învăţării
diferenţiate şi individualizate.
În primul rând, natura umană îşi spune cuvântul, cu diferenţele sale psihice şi psiho-fizice. Pe
de altă parte nu trebuie pierdut nici o clipă din vedere idealul educaţional, care este acela al
formării unei personalităţi armonioase şi creatoare de bunuri materiale şi spirituale, capabilă
să realizeze rolurile cu care o investeşte societatea.
De aceea astăzi se încearcă adaptarea mai accentuată a învăţământului la particularităţile
psihologice individuale şi de vârstă ale copiilor, în vederea dezvoltării cât mai depline a
personalităţii acestora şi asigurării de şanse egale pentru toţi copiii.
În activitatea instructiv-educativă din grădiniţă, trebuie să evităm uniformizarea
personalităţilor copiilor şi să le dezvoltăm la maximum propriile capcităţi.
Responsabilitatea educatoarei este uriaşă, pentru că de felul cum îl modelează pe copil
depinde formarea sa ulterioară ca individ în societate.
Diferenşierea şi individualizarea nu înseamnă învăţare individuală, ci reprezintă adaptarea
activităţii de învăţare la particularităţile copilului. Activitatea individualizată este o activitate
personalizată.
Actul didactic trebuie privit în ceea ce priveşte conţinutul, formele de organizare,
metodologia didactică, astfel încât educatoarea, în funcţie de aceste particularităţi individuale
ale copiilor cu care lucrează, să coordoneze influenţele pozitive, să-i modeleze, să-i
transforme, în vederea formării personalităţii lor.
Folosind diferenţierea şi individualizarea invăţării în activitatea didactică, ne putem
bucura de unele aspecte foarte importante:
- facilităm drumul spre realiazarea idealului educaţional
- putem descoperii aptitudini şi interese ale copiilor, pe care le putem stimula ulterior
- vom obţine rezultate mult mai buneşi mai durabile în activitatea de învăţare
- putem evita momente de suprasolocitare sau subsolicitare a copiilor
- prevenim situaţii de nereuşită în actul didactic
- se dezvoltă capacitatea cognitivă a copilului, el cucereşte pas cu pas cunoştinţele,
ajunge singur la înţelegerea fenomenelor, parcurge materia într-un ritm propriu
 - copilul îşi va forma deprinderi de muncă fizică şi intelectuală, se va obişnui să aibă
responsabilităţi, îşi va forma trăsături de personalitate, va căpăta mai multă forţă în
puterile proprii şi o mai largă autonomie în comportament.
De asemenea copilul îşi va dezvolta spiritul de iniţiativă şi va şti să-şi organizeze mai bine
munca.
Pus în faţa unor sarcini de muncă individuală, copilul îşi dezvoltă curiozitatea, va fi
determinat să caute mijloace de informare şi se crează astfel permise pentru educaţia
permanentă; îşi va forma deprinderi de muncă independentă, iar un copil independent este un
copil fericit.
Toate acestea nu sunt altceva decât câteva asemănări dintre diferenţiere şi individualizare.
Educatoarea trebuie să cunoască şi să stăpânească bine strategia diferenţierii şi
individualizării,să dea dovadă de tact pedagogic, pentru a evita anumite aspecte nedorite care
se pot ivi pe parcurs.
Tratarea diferenţiată înseamnă, în primul rând respectul pe care trebuie să îl acordăm
individului în societatea de astăzi, punerea lui în valoare în contextul social actual.

ÎNVĂŢAREA ACADEMICĂ

Director prof.Bădulescu Sorin-Şcoala de Arte şi Meserii Tîrnava,jud.Sibiu

Raportandu-se la nivelele initiale ale procesului managerian profesorii-manageri

trebuie sa-si elaboreze stategii educationale de dezvoltare cognitiva, afectiv-motivationala,
volutiv-comportamentala a elevilor.
Drept urmare voi prezenta o structura a capacitatii de invatare a elevilor.
1. Resurse intelectuale care se refera la:
a. informatia stocata in meseria de lunga durata,
b. algoritmi de operare cu informatiile,
c. strategii de gandire.
2. Resurse reglatorii care constau in:
a. trebuinte de diferite niveluri,
b. motive de diferite intensitati si forme,
c. interese,
d. insusiri ale vointe
3. Resurse comportamental-instrumentale ca: deprinderi, comportamente, conduite.
Pornind de la cunoasterea structurii capacitatii de invatare a elevilor sai profesorul din punct
de vedere managerial trebuie sa:
-orienteze resursele intelectuale ale elevilor spre idile ancora, capabile sa fie organizate in
sisteme informationale complexe,
-dezvolte acele strategii de gandire comlexe bazate atat pe gandirea convergenta cat si pe cea
divergent-euristica, atat pe cea cristalizata cat si pe cea fluida,
-antreneze nivelele superioare ale trebuintelor de natura socio-culturala,
-stimuleze motivatia intrinseca pozitiva, creativa,
-dezvolte structurile volitive, neglijate de pedagogia clasica, bazate pe adevar, convingere,
initiativa, performanta,
-formeze derprinderi, priceperi, capacitati, componente potrivit cerintelor practice-aplicative
ale pedagogiei moderne,
-dezvolte conduite moral-superioare in unitate cu constiinta morala.
Coparticiparea la realizarea sarcinii se produce intre elevi si profesori. Treptat se
contureaza doua tipuri de culturi: cultura profesorilor, cultura elevilor. Cultura profesorilor se
edifica pe valorile educatiei, ale scolii si ale modelarii personalitatii elevilor. Cultura elevilor
nu are totdeauna tendinta de a se supune culturii active, de modelare a personalitatii elevilor
de catre profesori. Ca urmare nu de putine ori cultura profesorilor intra in contradictie cu cea a
elevilor. Dimensiunea intrumental-executiva este in sransa legatura cu dimensiunea
operationala care se concentreaza pe punerea in practica a dimensiunii normative a clasei de
elevi. Contradictiile si conflictele dintre cele doua tipuri de culturi pot fi rezolvate prin
modalitati de interventie:
-strategia de dominare vizeaza in mod special pedeapsa. Dar de cele mai multe ori
dominarea elevilor de catre profesori prin constrangere, prin metode punitive si agresive nu da
rezultate benefice. Pedeapsa poate fi aplicata doar in anumite conditii: imediat dupa savarsirea
greselii, daca relatia dintre profesor si elev este calda si apropiata, daca pedeapsa este
echilibrata fata de fapta comisa. Pedagogia clasica, de tip magister dixit a fost o pedagogie de
dominare a elevului de catre profesor. Aceasta dominare se realizeaza prin statutul
profesorului, prin centrarea activitatii didactice pe profesor, pe relatia autoritarista profesor-
elev. Pedagogia moderna, inlocuieste dominarea elevului de catre profesor cu parteneriatul,
metodele autoritariste cu cele activ-participate, pedeapsa cu motivarea si stimularea elevilor.
-negocierea este o forma de intalnire dintre doua parti, dintre elevi si profesori si este de
cele mai multe ori eficienta. Negocierea poate fi explicata, deschisa dar si implicita, ascunsa.
Daca prima forma de negociere este benefica si eficienta cea de a doua se apropie de
manipulare, fiind negativa, nonpedagogica. Dar negocierea eficienta se poate invata prin
cursuri de perfectionare, in domeniul consilierii, al managementului conflictului si crizei.
Negocierea este o strategie tranzactionala de rezolvare a conflictelor interpersonale, care
presupune anumite atitudini de receptivitate, ascultare activa, foloseste metode diferite dintre
care cea mai eficienta este cea de tip victorie-victorie, se poate desfasura intre doua sau mai
multe persoane. Profesorul-manager trebuie sa invete sa fie un bun negociator, pentru a putea
rezolva nenumaratele conflicte si chiar crize care apar in spatiul educational.
- fraternizarea profesorilor cu elevii scoate in evidenta o anumita neputinta a profesorilor, ca
urmare profesorul se alieaz acu elevii generand un univers interactional inadevcat. De multe
ori elevii doresc sa vada in profesor un frate mai mare sau chiar un al doilea parinte. aceste
persepctive nu sunt chiar cele mai fericite, daca profesorul renunta constient sau nu la statutul
lui legitim, la autoritatea sa profesionala, comportandu-se ca egalul elevilor. Profesorul nu
este egal cu elevii din punct de vedere al varstei, al pregatirilor profesionale, al experientei de
viata, dar el poate folosi in mod adecvat strategia empatica a comportamentului. Noile roluri
ale profesorului recomandate de pedagogia moderna, cele de moderator, consilier sau mai
adecvate pentru relatia profesor-elev de tip democratic dar si eficient.
- terapia ocupationala cand elevii sunt stimulati de rolul organizator al activitatii atractive si
interesante. Pedagogia moderna pune un accent deosebit pe activitatile educationale atractive,
interesante, bazate pe descoperirea cunostintelor, pe conversatia euristica cu elevii, pe jocul de
rol, pe dezbatere, lucrul pe grupe, brainstorming, metode care sa modeleze intreaga
personalitate a elevilor.
-strategia de sustinere morala cand profesorul incearca sa imbine reusita sociala cu
reusita scolara. Cele doua tipuri de reusita nu sunt totdeauna in relatie de echilibru. De multe
ori elevii foarte buni la invatatura nu sunt la fel de performanti pe plan social, intampinand
dificultati de relationare cu ceilalti si invers elevii slabi la scoala, cu rezultate submediocre au
un numar mare de relatii sociale, sunt preferati de colegi pe plan social sau in activitatile
extrascolare. Meritul profesorului-manager, diriginte, consilier este de a identifica aceste
situatii, de a realiza o analiza sistematica a lor, cu cauze, manifestari si solutii individualizate
pentru realizarea echilibrului intre cele doua tipuri de reusita .
 RELIGIA - UN IMPERATIV ÎN ÎNVĂŢĂMÎNTUL ROMĂNESC?
Prof. Munteanu Laura Adela-Şcoala de Arte şi Meserii Tîrnava,jud.Sibiu

Angajarea societatii romanesti in contemporaneitate a oferit educatiei religioase

posibilitati largi de manifestare in scoala si familie.
Astfel sub impulsul innoirilor in care este angajat invatamantul romanesc, si religia si-a
capatat un loc bine stabilit in educatia generatiilor viitoare, asta fara sa uitam rolul
invatamantului traditional care au format generatii de intelectuali si mai mult sa nu lasam
deoparte rolul personalitatilor bisericesti care au avut o contributie importanta la dezvoltarea
culturii romanesti, precum si la formarea invatamantului romanesc.
Procesul de predare-invatate a religiei in scoala este complex, continutul si metodologia prin
care se realizeaza acest proces in scoala romaneasca presupune transformari in optica gandirii
pedagogice, precum si in tehnologia didactica, inteleasa prin abordarea actului didactic dupa
scopuri si obiective. riguros elaborate, strategii adecvate, corect selectate si evaluari care sa
determine controlul cunostintelor si masurarea obiectiva a acestora.
Integrarea religiei in sistemul de invatamant romanesc, procesul de predare - invatare a
religiei in scoala este o obligatie inscrisa in Legea invatamantului prin care se poate dovedi
ca, intre religie si celelalte discipline de invatamant, exista o legatura organica.
Statutul dobandit de religie in scoala ii ofera acesteia reale posibilitati de aplicare a
conceptelor si dogmelor Bisericii crestine, in general, de cunoastere si stapanire temeinica a
continuturilor programelor scolare de religie de catre elevi si de cultivare a sentimentelor lor
fata de traditiile scolii romanesti, fata de credinta in care s-au nascut, precum si dobandirea
unor comportamente morale in conformitate cu normele crestine .
Preceptele moralei crestine si practicile religioase au ocrotit sanatatea morala a
poporului nostru, puritatea sa morala si fiinta nationala.
Educatia religioasa a avut si are drept obiectiv cultivarea si dezvoltarea religiozitatii
persoanei, religiozitatea, asa cum sustine pedagogul C. Cucos, este o stare psihica derivata,
din credinta, intr-un principiu suprem, etern, imuabil.
Pedagogul ceh J. A. Comenius, si-a intemeiat sistemul sau pedagogic pe invatatura
crestina. El arata ca omul este o fiinta perfecta care a fost corupta si a deprins moravuri rele,
care numai prin educatie se poate indrepta. Scopul educatiei dupa Comenius, este cultivarea
virtutilor crestine : intelepciunea, cumpatarea, curajul si dreptatea.
 Acest proces complex, instructie si educatie este modul prin care religia poate
contribui la insanatosirea constiintei umane, la cresterea spiritual-crestina a tineretului din tara
noastra.
In ultimii ani s-au conceput noi metode de ordin metodico pedagogic, bazate pe
interactiunea convingatoare dintre profesor si elev. Aceasta este calea noua pe care trebuie sa
o urmeze procesul de predare la toate disciplinele, inclusiv religie.
Este o realitate ca religia este o disciplina care se preda in toate scolile, insa un rol
important il ocupa profesorul deoarece el trebuie sa inspire incredere, fiind un exemplu pentru
elevi, iar modernizarea procesului de educatie religioasa nu mai poate fi considerata la
inceputul sec XXI ca o chestiune de optiune pedagogica, a devenit o necesitate.
Optimizarea procesului de predare - invatare a religiei este o cerinta actuala care
trebuie impulsionata si sprijinita permanent de surse metodico-didactice.

NORMATIVITATEA INSTRUIRII . APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE /

ALE INSTRUIRII IN PROIECTAREA INSTRUIRII
Ed. Bozdog Silvia – Grădinita „Bucuria copiilor” Mediaş

1.LECŢIA DE TRANSMITERE DE NOI INFORMAŢII ŞI ÎNSUŞIRE DE NOI

CUNOŞTINŢE se utilizează la începutul unei unităţi de învăţare sau pentru a preda un
conţinut nou.
Structura(etape):
- Moment organizatoric

- Reactualizarea unor cunoştinţe şi structuri dobândite anterior

- Captarea atenţiei, pregătirea pentru lecţia nouă

- Anunţarea temei lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Comunicarea noilor conţinuturi

- Fixarea noilor cunoştinţe

- Aprecierea, asocierea, generalizarea

 - Activitatea suplimentară

- Încheierea

2.LECŢIA DE RECAPITULARE, CONSOLIDARE ŞI SISTEMATIZARE A

CUNOŞTINŢELOR – se realizează la sfârşitul unei unităţi de învăţare, unui semestru, unui an
şcolar.
Structura( etape ):
- Moment organizatoric

- Verificarea temei de casă şi a cunoştinţelor dobândite anterior

- Anunţarea titlurilor lecţiilor ce urmează a fi recapitulate şi prezentarea obiectivelor

propuse

- Recapitularea, sistematizarea şi sinteza cunoştinţelor

- Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Realizarea unor lucrări pe baza cunoştinţelor/structurilor recapitulate

- Activitatea suplimentară

- Concluzii, încheierea .

1. Pentru  LECTIA    DE  TRANSMITERE  DE  NOI  INFORMATII  SI  ÎNSUSIRE  DE  NOI  CUNOSTINTE    se 
aplica urmatoarele principii didactice

Etapele lecţiei 1. Principii didactice implicate

- Moment organizatoric - principiul participării conştiente şi active a
elevilor
- Reactualizarea unor cunoştinţe şi structuri - principiul conexiunii inverse
dobândite anterior - principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor
- principiul sistematizării şi continuităţii
- Captarea atenţiei, pregătirea pentru lecţia - principiul participării conştiente şi active a
nouă elevilor în activitatea de învăţare
 - Anunţarea temei lecţiei noi şi prezentarea - principiul accesibilităţii
obiectivelor propuse - principiul legării teoriei de practică

- Comunicarea noilor conţinuturi - principiul participării conştiente şi active a

- Fixarea noilor cunoştinţe
- Aprecierea, asocierea, generalizarea
elevilor în activitatea de învăţare
- principiul accesibilităţii
- principiul conexiunii inverse
- principiul participării conştiente şi active a
elevilor în activitatea de învăţare
- principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor
- principiul conexiunii inverse
- principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor

- Activitatea suplimentară - principiul sistematizării şi continuităţii

- principiul participării conştiente şi active a
elevilor în activitatea de învăţare

2. Pentru LECŢIA DE RECAPITULARE, CONSOLIDARE ŞI

SISTEMATIZARE A CUNOŞTINŢELOR se aplică următoarele principii
didactice:

Etapele lecţiei 2. Principii didactice implicate

- Moment organizatoric - principiul participării conştiente şi active a
elevilor
- Verificarea temei de casă şi a cunoştinţelor - principiul conexiunii inverse
dobândite anterior - principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor
- principiul sistematizării şi continuităţii
- Anunţarea titlurilor lecţiilor ce urmează a - principiul accesibilităţii
fi recapitulate şi prezentarea - principiul legării teoriei de practică
obiectivelor propuse

- Recapitularea, sistematizarea şi sinteza - principiul participării conştiente şi active a

cunoştinţelor elevilor
- principiul sistematizării şi continuităţii
- principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor
 - principiul conexiunii inverse

- Aprecierea, asocierea, generalizarea - principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor

- Realizarea unor lucrări pe baza - principiul sistematizării şi continuităţii

cunoştinţelor/structurilor recapitulate
- Activitatea suplimentară
- Concluzii, încheierea .
- principiul legării teoriei de practică
- principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor
- principiul conexiunii inverse
- principiul sistematizării şi continuităţii
- principiul participării conştiente şi active a
elevilor în activitatea de învăţare
- principiul conexiunii inverse
- principiul sistematizării şi continuităţii

VALORIFICAREA FOLCLORULUI ÎN ACTIVITATEA LA CLASĂ

FOLCLORUL SUB FORMĂ DE OPŢIONAL SAU ALTE TIPURI DE ACTIVITĂŢI

Prof. Bărăgan Rodica

Prof. Simon Estera
Grăd. P.N. Liceul de Muzică şi Arte Plastice
Deva
„Păstrarea tradiţiilor şi nealterarea caracterului naţional sunt forţe care asigură
popoarelor mici o existenţă permanentă, într-o lume în care cei mari vor să-i asimileze pe cei
mici” – Victor Duţă
Folclorul însoţeşte pe copil în toate manifestările, dezvoltându-se de-a lungul
secolelor în strânsă legătură cu jocurile lui şi cu educaţia pe care o primea în familie. Natura
şi funcţia social – artistică a folclorului au necesitat o structură literară- muzicală proprie,
potrivit gradului de dezvoltare psihică a copilului. Particularităţile de interpretare a versurilor
- recitate într-un anumit ritm, cântate sau gesticulate în strânsă legătură cu jocul cât şi
tematica şi procedeele de creaţie artistică ,cristalizate de-a lungul timpului în practica,
colectivă, dovedesc importanţa valorificării folclorului în activităţile desfăşurate cu copiii la
clasă.
În secolul nostru, folclorul copiilor a reuşit să se impună prin rezultatele
incontestabile, ceva mai mult, să-şi dobândească un loc bine determinat în literatură prin rolul
educativ pe care-l are.
Noul curriculuim naţional are în vedere valorificarea maximă a potenţialului fiecărui
elev prin expunerea sa la situaţii variate care să-i dea ocazia de a se manifesta plenar în
domeniile în care capacităţile sale sunt cele mai evidente. Ponderea ridicată a opţionalelor
facilitează valorificarea tipurilor de inteligenţe mai puţin relevante şi insuficient exploatate.
Copiii cu o inteligenţă preponderent lingvistică gândesc în cuvinte, au nevoie să
citească , să povestească, să joace jocuri de cuvinte, iar copiii cu o inteligenţă preponderent
muzicală gândesc prin ritm şi melodii şi au nevoie să cânte sau să asculte cântece. Acestor
copii le plac cu siguranţă creaţiile noastre populare atât cele din genul liric , cât şi cele din
genul epic. La fel de îndrăgit este dansul popular de copiii cu o inteligenţă preponderent
corporal – kinestezică, care gândesc prin ritm şi melodii şi care au nevoie să danseze.
Create într-un trecut mai îndepărtat, cântecele formulă sunt desprinse din cântecul
magic împotriva forţelor ostile ale naturii reluate de copii, în procesul complex de transmitere
a tradiţiei şi-au pierdut sensul şi funcţia iniţială, devenind auxiliare ale jocului. Aici se disting
două straturi , unul vechi şi unul nou, ale căror elemente de expresie şi imagini se
întrepătrund. Procedeul artistic frecvent este invocarea: a soarelui, a lunii, a ploii, a unor
vietăţi şi plante ( fluture, gărgăriţă, barză,cioară, arici, păpădie,) a unor lucruri neînsufleţite (
fluer, flori, fum etc.) a unor personaje cu atribute pozitive sau negative ( aura – paraura,
dracul, auraş- păcuraş) a unor boli personificate (frigura – migura, frigurile, furnică). Copilul
invocă luna nouă pentru a-i da sănătate şi bani, dar foloseşte elemente realiste:
“Lună, lună nouă
Taie pâinea-n două
Şi ne dă şi nouă
Ţie jumătate
Mie sănătate”
Prin aceste jocuri se urmăreşte ca elevul să intoneze corect cântecul, să pronunţe corect
sunetele, să alcătuiască corect propoziţii cu anumite cuvinte din text.
G. Călinescu spunea că “ jocurile se caracterizează prin vitalism şi exuberanţa lor,
pe tendinţa de a învăţa imitând sau parodiind; valoarea lor pedagogică fiind foarte mare.
Ele pun în mişcare trupul şi sufletul”
 S-a intamplat in 1989

Profesor Istorie Rusu Ovidiu Daniel-Sc.cu cls.I-VIII Hoghilag,jud.Sibiu

Pregatirea Revolutiei 18 – 20 decembrie

Evenimentele de la Timisoara au fost afisate pe diferite cai (posturi de radio straine,
studenti veniti in vacante, telefoane intre rude si prieteni). Astfel s-au format mai multe
grupuri de actiune fara sa stie unele de altele, pentru a scoate populatia Sibiului pe strazi in
solidaritate cu Timisoara:
1. Grupul Balanta, care in 20 decembrie ’89 a pregatit iesirea in strada pentru data de 21
decembrie ’89. Astfel strungarul Lantos Vasile aprinde o lumanare pe strung in memoria
victimelor si striga: “Nu va e frica, Ceausescu pica!”. Muncitorul Iacob Marius Florin rupe
carnetele UTC.
2. Grupul IUPS – maistrul Fesan Puiu Nicolae, in noaptea de 20 decembrie 1989 aduna 81 de
muncitori in sectia 100 si scriu cantecul “Desteapta-te romane” facand peste 250 de fluturasi
si pregatesc iesirea in strada pentru 21 decembrie ’89.

Desfasurarea revolutiei

In dimineata zilei de 21 decembrie ’89 ora 8.30, muncitorii din Balanta se aduna in fata
intreprinderii unde au loc discutii aprinse. In acelasi timp, mai multi oameni din intreprinderi
sibiene se aduna in Piata Unirii. La ora 8.30 Fesan Nicolae, ia legatura cu Oana Ionut si, dupa
un scurt plan de actiune incep sa cante “Desteapta-te romane”, mergand in jurul rondului de
flori din fata magazinului “Dumbrava”. Dupa aceasta au strigat diferite lozinci impotriva
conducerii comuniste si de solidaritate cu Timisoara. Au venit fortele de represiune si cele 28
de persoane au fost batute in fata a peste 400 de oameni care priveau din apropiere
nepunticiosi la aceste momente dramatice. Oana Ionut este arestat. In acest timp, grupul de la
Balanta, aproximativ 35 de muncitori, pleaca spre Piata Mare. In drumul lor cheama la lupta
muncitorii de la intreprinderile IPL, IRES si Mecanica care s-au alaturat mai tarziu. Ajunsi in
fata Liceului “Gheorghe Lazar ”, acestia sunt batuti si o parte dintre ei arestati (Calin Ghe.
Constantin, Pascaru Daniel, Pascaru Daniel, Catalinoiu Ioan, Frohlich Adolf). Cei care au
scapat din fata magazinului “Dumbrava” si din fata Liceului “Gheorghe Lazar” s-au intalnit in
Piata Mare. Doua autoturisme ARO si un autoturism Dacia au inconjurat grupul din Piata
Mare facand arestari. Militienii din autoturismul ARO de culoare albastra au arestat 3
persoane plecand cu viteza. Autoturismul 1-SB-3634 a demarat in viteza printre revolutionari,
cerand respectarea ordinii si linistii publice. Autoturismul ARO 1-SB-1425 a fost intors cu
rotile in sus si a fost incendiat de catre o tanara. O ora si 20 de minute piata a fost libera, mai
precis a revolutionarilor. O mare masa de oameni care au cantat “Desteapta-te romane”,
“Hora unirii” si lozinci de solidaritate cu Timisoara. La ora 10.25, de pe str. Gheorghe Lazar
au venit aproximativ 120 de elevi militari de ka UM 01512, condusi de ofiterul Cristian
Teodorescu si s-au aliniat la aproximativ 15 m de statuia lui Gheorghe Lazar, cu fata spre
Cofetaria Perla, Casa Albastra. Dupa cateva secunde ofiterul da comanda de foc si fiecare
soldat executa in plan vertical un sector de cartuse de razboi. In acest timp cade prima jertfa
pe altarul libertatii: Mititel Ioan, 34 ani, impuscat in piept de un grup de persoane mai in
varsta imbracate in uniforme albastre si kaki, fara grade si epoleti aflati in flancul drept al
militarilor. Piata a fost inconjurata de trupele MI si M Ap N. Revolutionarii au fost udati de
catre pompieri, s-au aruncat gaze lacrimogene, fumigene si petarde, dar nu s-a parasit piata
pana cand un grup masiv a inceput sa strige: “Sa mergem in Judet”. Au plecat la Judet fara
alte distrugeri materiale, luand in grupul lor, care crestea vazand cu ochii, toata populatia care
se afla pe strada Nicolae Balcescu. De la cateva zeci de persoane grupul a crescut ajungand la
cateva sute. La Universitatea de pe B-dul Victoriei au fost intampinati de soldati cu caini si
arme. Rupand acest baraj, multimea a ajuns in fata Consiliului Judetean, unde au cerut un
dialog intre ei si conducerea acestuia, lucru care nu le-a fost acceptat. Nemultumiti,
revolutionarii au plecat sa scoata intreprinderile in strada mergand pe traseul Spitalul Judetean
– unde au fost intampinati cu flori de catre personalul medical si bolnavi, la gara – unde au
fost date jos pancardele comuniste. Ajunsi in fata intreprinderii “Independenta”, acestia au
fortat poarta intreprinderii, unde au doborat pancardele comuniste si au luat cu ei muncitorii
din aceasta intreprindere. Pe tot acest traseu li s-a alaturat un numar foarte mare de persoane,
iar in jurul orei 13, au intrat din nou in Piata Mare manifestand pasnic in tot orasul, dupa care
au plecat la Militie sa ceara eliberarea arestatilor. S-au purtat discutii cu comandantii Militiei
si Securitatii, lasand un grup de 9 persoane sa cerceteze aceste institute. Manifestantii au fost
eliberati, iar marsul a continuat pe strazile Sibiului, ridicand la lupta tot orasul. Seara au venit
si muncitorii din Marsa, iar in jurul orei 21, in fata Militiei s-au tras focuri de arma (Diaconu
Vasile mort in 21 decembrie, ora 21, la intersectia strazii Moscova cu Armata Rosie) deoarece
revolutionarii au incendiat cateva autoturisme ale militienilor, protestand impotriva fortelor de
represiune. Victimele au fost duse la spital, iar pe tot timpul noptii s-au format pichete de
veghe, mentinand in alerta toate fortele de represiune. In dimineata zilei de 22 decembrie ’89,
muncitorii din intreprinderile sibiene au iesit organizat in strada. La ora 9.20, la indemnul
unor tineri si sub presiunea strazii, directorul Casei de Cultura a Sindicatelor monteaza pe
copertina acestia statii de amplificare si se organizeaza o mare adunare populara, unde iau
cuvantul si vorbesc liber revolutionarii: Sucuturdean Nicolae, Maxim Aurel – fost detinut
politic, preotul Streza Nicolae din Rasinari, care a dat citire unui manifest politic, prof.
Marginean, prof. Mihon Constantin, care a invitat cate 10 reprezentanti din fiecare
intreprindere pentru a forma o noua conducere a judetului. La ora 10.15, in Casa de Cultura a
Sindicatelor a luat fiinta Forumul Democratic al Judetului Sibiu, care in acele clipe dramatice
si-a scris platforma – program ce a fost citita de pe copertina in fata multimii, s-a format
conducerea Forumului Democratic al judetului Sibiu, nominalizandu-se 16 persoane ce s-au
intitulat Comitetul de Aparare al FD al judetului Sibiu.
La Sibiu în 1989 a fost baie de sânge. Armata a tras din toate poziţiile, a jucat toate
rolurile posibile, înainte şi după 22 decembrie. Cei care au semănat însă teroarea în oraş sunt
"oamenii în negru", ascunşi printre demonstranţi şi în podurile caselor. Câţiva au fost prinşi şi
rapid eliberaţi, după ce au prezentat legitimaţii de grăniceri.
Bilanţul tragic al Revoluţiei de la Sibiu cuprinde 99 de morţi şi aproape 200 de răniţi.
Consumul de muniţie a fost imens: peste un milion de cartuşe. În anii care au urmat, situaţia a
fost analizată în tot soiul de comisii, iar justiţia a instrumentat mai multe dosare voluminoase.
Cu toate acestea, Revoluţia de la Sibiu are şi acum enigmele sale, rămase încă neelucidate.
În ultimele zile ale anului 1989, Sibiul a fost "scena" pe care s-au derulat unele dintre
cele mai dramatice episoade ale Revoluţiei. O tragedie care a avut la bază un scenariu ciudat
în care Armata, acţionând unitar, asemenea unui personaj colectiv, a jucat, rând pe rând, atât
rolul eroului negativ, cât şi pe cel al eroului pozitiv. Aflate sub comanda lt.col. Aurel
Dragomir, care avea funcţia de şef al garnizoanei, unităţile militare din oraş au participat, între
21 şi 22 decembrie, la reprimarea mişcărilor de protest ale localnicilor.
Apoi, începând cu după-amiaza de 22 decembrie 1989, aceiaşi militari au trecut brusc de
partea Revoluţiei şi s-au implicat masiv în straniul război dus contra "teroriştilor". În anii care
au urmat, Aurel Dragomir a parcurs şi el o "traiectorie" la fel de întortocheată. Mai întâi a fost
considerat un adevărat erou, simbol al luptei contra "teroriştilor".
Ceva mai târziu, a ajuns pe mâna justiţiei care, după anchete deosebit de complexe, care
au durat câţiva ani, l-a transformat în inculpat, trimis în judecată pentru comiterea unor fapte
deosebit de grave. Rechizitoriul dosarului 59/P/1998, precum şi declaraţiile multora dintre
sibienii care au participat la Revoluţie, constituie o "radiografie" complexă a acelei perioade
dramatice.
EXTEMPORAL LA "MATERIA" TIMIŞOARA
La scurt timp după declanşarea manifestaţiilor de protest de la Timişoara, toate forţele
armate au fost introduse în starea de alarmă. La Sibiu, indicativul "Radu cel Frumos" a intrat
în vigoare la 17 decembrie când, în jurul orei 19:00, generalul Ion Hortopan, comandantul
Infanteriei şi Tancurilor, i-a ordonat locotenent-colonelului Aurel Dragomir, comandantul
garnizoanei Sibiu şi al UM 01512, declanşarea alarmei de luptă în toate unităţile din oraş.
Cam în acelaşi timp, la Inspectoratul Judeţean MI a sosit ordinul prin care toate unităţile de
profil au intrat în "stare de necesitate".A doua zi după cuvântarea televizată a lui Nicolae
Ceauşescu, adică în dimineaţa zilei de 21 decembrie, Dragomir a dispus adunarea tuturor
cadrelor şi a elevilor din UM 01512 pe platoul şcolii. Aici, după ce a făcut apologia regimului
comunist şi a lui Ceauşescu, a dat cuvântul unora dintre subalternii săi, care au condamnat
demonstraţiile din Timişoara. După această adunare "ad-hoc", elevii din Şcoala Militară au
fost duşi în sălile de curs, unde au fost obligaţi să dea un extemporal cu tema "Poziţia
partidului şi statului nostru, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu faţă de evenimentele din
Timişoara". Mai mulţi martori au afirmat că, în tot acel timp, Aurel Dragomir a susţinut în
mod public necesitatea utilizării armamentului împotriva demonstranţilor.

"FORTĂREAŢA" SIBIU
La sfârşitul anului 1989, garnizoana Sibiu dispunea de o forţă redutabilă, constituită din
11 unităţi militare, de arme diferite, ale căror cadre erau hotărâte să acţioneze contra propriilor
concetăţeni în cazul în care aceştia ar fi ieşit în stradă. În dimineaţa de 21 decembrie, primele
grupuri de manifestanţi sibieni ieşite în oraş s-au confruntat, mai întâi, cu formaţiunea
"Scutul", grupare din subordinea miliţiei, ai cărei membri erau instruiţi special pentru
intervenţii de restabilire a ordinii.În scurt timp "Scutul" s-a dovedit a fi însă ineficient, iar
Dragomir, aflat aproape tot timpul în preajma lui Nicu Ceauşescu, i-a cerut acestuia să fie de
acord cu intervenţia Armatei, sub motiv că "ăştia de la Miliţie nu sunt buni de nimic". Având
acordul ministrului Vasile Milea şi al generalului Hortopan, "Nicu" a acceptat oferta lui
Dragomir, căruia i-a ordonat ca, începând cu ora 10:00 a zilei de 21 decembrie, să scoată
militarii în oraş, organizaţi în dispozitive speciale.

FORUL DEMOCRATIC
Primul care a vorbit despre "terorişti" a fost chiar Nicolae Ceauşescu, care i-a adus "în
scenă" asociaţi cu "huliganii" ce provocau dezordine la Timişoara. Ignorat timp de câteva zeci
de ore, termenul a fost reluat abia în seara de 22 decembrie, când Ion Iliescu a vorbit despre
"teroriştii securişti, superinstruiţi, care trag din orice poziţie", rămaşi loiali dictatorului. În
mod ciudat, peste tot, aceştia nu şi-au făcut apariţia decât după ce revoluţionarii din stradă au
început să se asocieze în diferite organizaţii locale, altele decât Frontul Salvării Naţionale.În
acelaşi timp, "teroriştii" au apărut pe fondul unei adevărate psihoze colective rezultate în urma
nenumăratelor dezinformări lansate prin intermediul televiziunii, autobotezate "Libere". La
Sibiu, acest "scenariu" a inclus o mare parte dintre aceste etape. În dimineaţa de 22
decembrie, muncitorii de la toate întreprinderile au ieşit în stradă. La 9:20, la Casa de Cultură
a Sindicatelor, directorul Emil Strătulat a montat o staţie de amplificare şi acolo a început
prima "Adunare Populară Liberă".

Peste o oră, în acelaşi loc s-a înfiinţat Forul Democratic al Judeţului Sibiu, printre ai
cărui iniţiatori s-a numărat şi preotul Nicolae Streza. La 12:10, în Sibiu a început un coşmar
care, cu unele întreruperi, avea să dureze până în primele zile ale anului 1990. În tot oraşul a
început să se tragă de peste tot: dinspre Miliţie, dinspre UM 01512, dar şi din cele mai
neaşteptate locuri din oraş. Acela a fost şi momentul în care au început să apară cei mai mulţi
morţi şi răniţi.

Faptul că pe toate "canalele media" se vorbea din ce în ce mai des despre "terorişti" şi
despre prezenţa şi acţiunile lor în Sibiu a complicat şi mai mult situaţia de aici. Ca peste tot, şi
în acest oraş, Armata s-a angajat într-un război, pe viaţă şi pe moarte, cu un adversar invizibil,
care nu a fost descoperit nici până în ziua de astăzi. Sub paravanul atotstăpânitoarei terori, pe
24 decembrie, în sediul fostului Consiliu Judeţean Sibiu s-a înfiinţat Frontul Salvării
Naţionale.Din nucleul său de bază (care număra doar 25 de oameni) a făcut parte şi lt.col.
Dragomir, cel care, aşa cum am văzut, începuse prin a participa activ la reprimarea
demonstranţilor. A doua zi, FSN Sibiu avea deja 100 de membri. În scurt timp, preotul
Nicolae Streza şi câţiva dintre cei adunaţi în jurul său, în Forul Democratic, au fost arestaţi,
sub presupusa acuzaţie de terorism. Bătuţi bine, ei au fost eliberaţi după doar câteva zile, timp
în care FSN-ul luase deja conducerea peste tot.

RĂZBOIUL CONTRA "TERORIŞTILOR"

Aşa cum spuneam, războiul dus contra presupuşilor "terorişti" a fost alimentat şi a
căpătat proporţiile unei isterii colective, mai ales prin zvonurile venite pe cele mai diverse căi.
Astfel, la urechile sibienilor au ajuns informaţii care mai de care mai înfricoşătoare: "Apa este
otravită", "În cazărmi au pătruns terorişti îmbrăcaţi în haine militare", "Se anunţă atac cu
desant aerian asupra Sibiului", "A fost aruncată în aer conducta principală de alimentare cu
apă a oraşului", "La ora 24:00, Bucureştiul şi Sibiul vor fi bombardate".

În Sibiu, toate aceste zvonuri au circulat între 22 şi 31 decembrie 1989. Iar rezultatele
lor au fost dramatice. Cei mai mulţi dintre morţii şi răniţii din acest oraş au fost înregistraţi
exact în aceste zile de haos. Tot atunci, în Sibiu s-a declanşat acţiunea "Bazinul UM 01512",
unul dintre cele mai infernale episoade ale unei perioade care nu a dus lipsă de momente
dramatice. Peste 600 de persoane, foşti angajaţi ai MI, dar şi oameni simpli, de pe stradă, au
fost luaţi cu japca, adeseori bătuţi crunt şi apoi aruncaţi în acel bazin de beton unde au fost
ţinuţi zile şi săptămâni la rând în cele mai inumane condiţii cu putinţă.

Acum, după atâţia ani, când vedem cum infractori periculoşi sunt lăsaţi în libertate doar prin
invocarea unor mărunte vicii de procedură sau pentru că susţin că sunt atât de bolnavi încât nu
suportă detenţia, ni se pare greu de crezut că cele câteva sute de oameni au putut fi aruncate
într-un adevărat infern, fără mandate de arestare şi fără respectarea celor mai elementare
drepturi juridice. Şi totuşi, aşa s-a întâmplat.

UNDE SUNT TERORIŞTII

Cu toate acestea, în acea perioadă, în tot oraşul s-au produs nenumărate episoade care
păreau să confirme existenţa "teroriştilor". În cartea "Şase zile care au zguduit România -
Ministerul de Interne în decembrie 1989", semnată de generalii Gheorghe Florea, Ion
Pitulescu, Marin Lazăr şi Ion Constantin, există declaraţia martorului Ioan Sisterli, referitoare
la prezenţa unor persoane neidentificate care au tras din podurile unor clădiri.

Iată declaraţia lui Sisterli: "La data de 21 decembrie 1989, fiind acasă cu soţia mea, în
jurul orei 10:00, a început să se tragă cu foc de armă automată sau mitraliera, din podul casei
unde locuiesc eu. (...) Menţionez în mod expres că în toată perioada când s-a tras am auzit
zgomote în pod şi mi-am dat seama că sunt două sau trei persoane, întrucât trăgeau atât
concomitent, cred, cu mitraliera, cât şi separat. (...) Prin trei orificii din pod mi-am dat seama
că s-a tras, întrucât praful de pe grindă era şters, iar în orificiul îndreptat spre Piaţa Republicii
am găsit banda de la cartuşele de mitralieră, dar şi aproape 200 de tuburi goale de la banda de
mitralieră".

În aceeaşi carte este publicată şi o declaraţie a lui Nicu Ceauşescu, dată în contextul
evenimentelor care începeau să se desfăşoare la Sibiu: "(...) dacă la noi se întâmplă ceva vom
trage în ei şi nu ne vor învinge ei pe noi. Nu voi, securiştii şi miliţienii de la Sibiu, veţi trage -
că sunteţi proşti - şi nu ştiţi să trageţi, o să-mi chem specialiştii mei din Bucureşti". După
această afirmaţie, Nicu Ceauşescu ar fi cerut imediat să i se facă legătura telefonică cu fostul
ministru de Interne Tudor Postelnicu.

La scurt timp, pe aeroportul din oraş a aterizat un ROMBAC din care au coborât 42 de
tineri, cu alură de sportivi, echipaţi în costume negre. Localnicii povestesc şi acum despre ei,
dar nimeni nu ştie vreun amănunt legat de motivul real al sosirii lor în oraş. Despre tragerile
executate de anumite persoane, rămase necunoscute, din podurile caselor ne-au relatat şi mai
mulţi revoluţionari. Clădirile din Sibiu au lucarne în stil săsesc, locuri în care martorii care ne-
au relatat astfel de episoade au văzut că se trăgea cu mitraliera.Unul dintre aceşti revoluţionari
ne-a declarat că, pe 29 decembrie '89, în podul unei clădiri de pe Str. Tipografilor, în dreptul
unei lucarne, a fost găsită o lunetă de la o puşcă semiautomată. De asemenea, revoluţionarii
povestesc şi acum că, începând cu după-amiaza de 22 decembrie, în podurile clădirilor din
oraş au fost descoperiţi şi reţinuţi mai mulţi militari care păreau să aparţină trupelor de
grăniceri. Erau îmbrăcaţi în echipament de culoare neagră, şi aveau asupra lor acte care le
atestau apartenenţa la această armă.

Apoi, toţi au dispărut fără urmă şi de atunci nu s-a aflat nici ce căutau în Sibiu, nici ce s-
a mai întâmplat cu ei după Revoluţie. Localnicii sunt convinşi că în Sibiu au "funcţionat" şi
celebrele "simulatoare de foc", aparate electronice, nu foarte complicate, amplasate prin
podurile caselor, dar şi pe anumite clădiri oficiale, care stârneau panica printre oameni prin
emiterea unor zgomote similare rafalelor de armă automată.

EPILOG
De la acele evenimente dramatice au trecut 20 de ani. Tot ce s-a reuşit să se afle despre
ele este cuprins în câteva cărţi şi între coperţile câtorva dosare penale. Cel mai mare dintre
acestea este cel prin care Aurel Dragomir, în calitatea sa de "organizator" al iadului din
"Bazinul UM 01512" a fost trimis în judecată sub acuzaţia de "instigare improprie la omor
deosebit de grav" şi "aplicarea unor tratamente neomenoase". Alături de alţi câţiva militari, el
a început să fie judecat în anul 1998.Procesul s-a târât ani la rând, prin câteva instanţe, pentru
ca, în urmă cu ceva timp, întregul dosar să fie restituit la Parchetul Militar, "pentru
completarea cercetării penale". Şi, cel puţin până acum, nu prea există semnale că vreun
procuror se mai oboseşte să afle vreo "noutate", despre acele evenimente încâlcite despre care
nu ne mai aducem aminte, formal, doar în ultimele zile ale fiecărui an.
Epilog

99 de morţi, peste 270 de răniţi, peste 2 milioane de cartuşe trase, reprezintă pentru istoria
modernă a Sibiului cel mai tumultos moment al sec. al XX-lea. Un burg medieval liniştit se
transformă în contextul revoluţiei anticeauşiste din decembrie 1989, într-un oraş aproape de
război civil.
Tributul său de vieţi omeneşti a fost cel mai mare din întreaga ţară raportat la numărul
de locuitori. Alături de Timişoara şi Bucureşti, Sibiul a fost un oraş-cheie al desfăşurării
revoluţiei. Povestea evenimentelor din Sibiu nu trebuie uitată sau ignorată. Momentul 1989 şi
tranziţia statului român de la societatea comunistă la cea capitalistă, devine pe zi ce trece o
răscruce a istoriei mai importantă decât s-a crezut.
În contextul recunoştiintei Revoluţiei române din 1989, Sibiul a rămas, din păcate, un
oraş marginalizat.

POZIŢIA VALORILOR
CE TRANSMITEM GENERAŢIILOR VIITOARE?
Ed. COSTEA AGNES-S.A.M.Tarnava,jud.Sibiu

,,Nu toate situaţiile a căror existenţă

o acceptăm pot fi schimbate,
dar nici una nu poate fi schimbată
dacă nu acceptăm că există.”
James Baldwin

Majoritatea dintre noi avem, dincolo de dorinţa de a transmite mai departe viaţa
(uneori cu reţinere şi prudenţă), şi nevoia de a transmite valori, de a lăsa o urmă, de a avea o
influenţă, oricât de măruntă, fie în timpul vieţii noastre, fie după ce vom părăsi lumea aceasta.
Altădată, oamenii lăsau ca moştenire bunuri (atunci când aveau), cunoştinţe (atunci
când le dobândeau), credinţe (de care erau ataşaţi).
 În concepţia lui Parsons societatea pune mai mai mult accentul pe norme şi
colectivitate, lăsând în urmă valorile, care în concepţia lui fac legătura între trei
sisteme:sistemul social, sistemul cultural şi într-un final cel al personalităţii.
Valorile trebuiesc amintite în plan pricipal, deoarece ele constituie existenţa unei fiinţe, fără
valori nu am putea exista. În concepţia lui Parsons toată societatea este împărţită în
subsisteme iar valorile sunt doar puncte de legătură, de trecere între anumite sisteme.
Nici în societatea noastră de astăzi lucrurile nu sunt cu mult mai diferite decât la concepea
Parsons.
Într-adevăr se pune mare accent pe valori şi ceea ce transmitem generaţiilor următoare,
însă acest accent este superficial, doar cu vorbe, căci faptele nu prea spun acest lucru.
Astăzi, în ceea ce priveşte valorile fiecare dintre noi trebuie să vadă care sunt cele pe
care le pune în practică, care sunt noile valori necesare pentru a da un sens vieţii sau cele care
se schimbăşi trebuie să fie descoperite, acceptate sau refuzate.
Fără să ne dăm seama, suntem contaminaţi într-un mod subtil, dar perseverent, de
valori efemere, comerciale, pline de injuncţii, de ordine, suntem antrenaţi în raporturi de forţe
care ne bulversează, suntem tentaţi să adoptăn nişte valori parazitare ce sunt vehiculate printr-
o publicitate omniprezentă, prin televiziunea invadatoare şi prin filmele seducătoare.
Sunt valori care ne îndepărtează de aspiraţiile noastre profunde, de nevoile noastre vitale, mai
ales atunci când credem că prin ele încercăm (în zadar) să împlinim ceea ce credem noi că
sunt dorinţele noastre.Oare ce putem noi să transmitem azi celor din jurul nostru, copiilor
noştri, celor care ne vor supravieţui după ce noi nu vom mai fi?
Cred că le putem lăsa ca moştenire un singur lucru: SPERANŢA. Speranţa unui nou
început, a unei renaşteri. Gustul pentru căutare, pentru o investigare a sinelui, pentru a înlesni
apariţia unui om nou, eliberat de sechelele copilăriei, care îi imobilizează încă majoritatea
actelor şi gândurilor sale.
Deoarece nu mai putem transmite certitudini, acestea sunt perimate, devitalizate de
dinamica schimbărilor tehnologice. Ne este greu să transmitem credinţe, deoarece acestea s-au
diluat la contactul cu o realitate din ce în ce mai desprinsă de real. Convingerile noastre cele
mai puternice au devenit fragile, schimbătoare, prea efemere, deoarece nu mai sunt validate
de rezultate suficient de stabile pentru a constitui repere ale propriei noastre existenţe.
Oare prin ce mijloace, prin ce mesaje putem să transmitem speranţa generaţiilor
următoare?Oare cu ce entuziasm, cu ce pasiune, cu ce credinţă vom reuşi să trezim o speranţă
durabilă, stabilă, pentru a păstra vie această planetă care ne-a primit, pentru a ajuta toate
popoarele lumii să înceteze luptele, pentru a avea grijă ca fiecare fiinţă umană să aibă
asigurată hrana, somnul, să se poată dezvolta, să fie sănătoasă şi să crească în siguranţă?
Putem face acest lucru doar prin mărturia propriei noastre existenţe, a propriei noastre
investigaţii, printr-o implicare simplă în viaţa de fiecare zi.
Putem să stabilim anumite repere, să dezvăluim posibile căi de urmat, să propunem puncte de
sprijin prin măruria propriei noastre vieţi, mai degrabă decât prin idei, decât prin felul nostru
de a fi în acord cu lumea, în coerenţă cu propriile noastre valori de viaţă.
Sunt conştientă de faptul că nu am nici o influenţă asupra oamenilor politici care
guvernează ţara noastră sau pe cele din jurul nostru, nu am nici o influenţă asupra liderilor
religioşi care atrag fanatismul credincioşilor lor, nu am nici o influenţă asupra cercetărilor
anumitor savanţi, care sunt prea preocupaţi de propriul lor ego decât de binele umanităţii.
Cu toate acestea vreau să împărtăşesc speranţa pe care o am, care mă animă, care mă
determină să mă trezesc dimineaţa pentru a mai creşte puţin.
Vreau să transmit anumite valori precum TOLERANŢA, NON-VIOLENŢA şi
RESPECTUL faţă de celălalt şi faţă de propria persoană.
Sunt doar câteva seminţe pentru un viitor mai însufleţit, care ar trebui să se elibereze
de un trecut care îl poate agresa.
,,Nu te pot conduce spre un viitor dacă priveşti într-o oglindă retrovizoare."
ANON
,,E nevoie de exerciţiu ca bunul-simţ să devină o bună obişnuinţă."
CATHERINE DE VRYE
 ŞANSE EGALE PENTRU TOŢI COPIII IN GRADINIŢĂ
Ed. Boambă Alexandra , Grăd. Liceul Pedagogic „Sabin Drăgoi” Deva

Toti avem nevoie de educatie,nu numai unii dintre noi.Comunitatea din care facem parte
isi ia identitatea si specificul de la noi toti, fie ca suntem educati sau mai putin educati.
Vazuta ca o provocare a pedagogiei moderne,educatia pentru toti nu poate fi inteleasa
fara o schimbare a perceptiilor,imaginilor si ideilor traditionale despre educatie.
Fiecare om are drepul de a beneficia de sprijin pentru formarea si integrarea lui sociala si
individuala.Toti copiii au dreptul de a se dezvolta si forma cat mai adecvat pentru a-si
manifesta unicitatea si de a participa la identitatea sociala si culturala din care fac parte.
Educatia pentru toti presupune formarea tinerei generatii dintr-o perspectiva noua,a
drepturilor individuale si a valorii fiecarui om.
Argumentul cel mai important in favoarea educatiei pentru toti este impus de diversitatea
si complexitatea lumii moderne.Sa nu uitam ca societatea nu este formata numai din unii
oameni,ci din toti,fiecare cu particularitatile,caracteristicile,capacitatile si competentele pe
care le are.
Fenomen socoial caracterizat prin proiectare,planificare si organizare,educatia este firesc
sa se adreseze tuturor, pentru ca societatea este alcatuita din toti.
Ideile unei educatii de calitate pentru toti copiii,se pot realiza cel mai bine pornind de la
gradinita,iar materializarea lor se observa tot mai mult in practicile zilnice ale multor
educatoare care isi desfasoara activitatea cu daruire.
Vorbind de educatia pentru toti copiii ne referim la programa de educatie cat mai
inclusiva,adica programa care sa puna in valoare diversitatea si sa acorde atentie fiecarui copil
in parte,asigurand accesul si participarea tuturor.
Principiile promovate de educatia inclusiva,pentru toti,se potrivesc perfect in gradinita
noastra.
”Sprijin si educatie pentru toti,grija si atentie pentru fiecare“-aceasta este politica
promovata de cadrele didactice din gradinita noastra.
Crezul meu este acela ca educatoarea este cea care detine cheia reusitei copilului.Ea este
cea care face ca gradinita sa fie o institutie placuta si respectata,in care copiii si parintii
pasesc cu drag,De ea depinde daca copilul,cu modul sau propriu de dezvoltare,cu influentele
socio-familiale ce actioneaza asupra sa,reuseste sa se puna cu adevarat in valoare.
 Printr-o buna cunoastere a fiecarui copil,educatoarea este in masura sa adapteze
curriculum-ul astfel incat sa sprijine dezvoltarea adecvata a tuturor copiilor.Modelul
etalon,perfect promovat de practicile educationale anterioare este fals.Noi stim ca nu toti
copiii sunt la fel si atunci acest criteriu ar deveni un criteriu de separare.
Noi,educatoarele am simtit nevoia de a ne schimba in mod pozitiv atitudinea,limbajul si
metoda pedagogica,cu mult inainte de a se promova conceptul de educatie pentru toti.Marea
diversitate a copiilor si a situatiilor intalnite ne-a facut sa acordam atentie modului cum
vorbim cu fiecare copil,cum reactionam,mai ales in situatii dificile.
Daca educatoarea reuseste sa gaseasca locul si rolul adecvat prin care fiecare copil sa se
puna in valoare dupa fortele si posibilatile sale,atunci putem spune ca in gradinita se
realizeaza educatia pentru toti.
Intrebarea care se pune este:reusesc toate educatoarele sa se adapteze diversitatii si
unicitatii copiilor?Copiii sunt diferiti,capacitatile lor sunt diferite,tot atat de diferite trebuie sa
fie si metodele si procedeele pe care educatoarea le va folosi pentru a facilita participarea
tuturor copiilor la programul educativ.
Grupurile au fost intotdeauna eterogene sub aspectul varstei.La realizarea temei sau
sarcinii pe care fiecare grup o are de indeplinit fiecare copil isi aduce aportul dupa capacitatile
si dupa puterile sale.Produsul final este rezultatul muncii tuturor si acesta este lucrul cel mai
important.
Foarte important a fost intotdeauna conduita mea.Conteaza foarte mult aprecierile
educatoarei,apelativele,modul pozitiv sau negativ de a reactiona la actiunile copiilor.
In timp ce lucreaza impreuna, copiii invata unii de la altii,se ajuta unii pe altii,se
completeaza,se critica.Educatoarea poate interveni cu aprecieri pozitive,incurajeaza,remarca
si subliniaza efortul fiecarui copil.In felul acesta copilul se simte important,capata incredere in
sine.
Jocurile, indiferent de felul lor,sunt de fapt activitati in grup care pun copiii in situatia de
a relationa intre ei ,ii activeaza din punct de vedere cognitiv,afectiv si motor.Dramatizarea,
genereaza situatii problematice,sprijina intelegerea complexa a situatiei si determina
participarea activa a copiilor.Jocul reprezinta o metoda eficienta de formare rapida si corecta a
convingerilor si comportamentelor.
Un sfert din numarul copiilor din grupa mea au fost copii de etnie rroma.Exista inca
preejudecati cu privire la aceasta etnie.Copiii,exprima adesea,cu sinceritate parerile si
conceptiile parintilor.Cea mai mare problema cu care m-am confruntat a fost acceptarea
copiilor rromi de catre unii copii din grupa.Remarci de tipul “Tu locuiesti in Cosbuc”-aluzie
la cartierul insalubru in care locuiesc sau “Esti neagra pentru ca esti tiganca” sau “Mi-a spus
mama sa nu ma joc cu Alina pentru ca este tiganca”.m-au facut sa ma intreb “Ce este de
facut?”In primul rand am stat de vorba cu parintii copiilor impreuna,dar si cu fiecare familie
in parte
.Am avut grija sa apreciez si sa evidentiez in permanenta prezenta agreabila a acestor
copii:curati,frumos imbracati,fetitele pieptanate totdeauna ingrijit,cu fundite si agrafe
colorate.
Norocul meu a fost ca acesti copii erau rude intre ei si proveneau din familii care se
ocupau de ei.Desi cu situatii materiale precare faceau eforturi pentru a le face copiilor viata
cat mai buna.Nu erau niste copii timorati ci dimpotriva constienti de valoarea lor.
Le-am acordat atentie pozitiva acestor copii laudand si apreciind in fata celorlalti toate
realizarile lor.
Un alt exemplu:Daniel i-a spus intr-o zi Larisei,cu ironie,ca a vazut-o pe bunica ei
maturand pe strada.Le-am spus copiilor ca orice meserie e importanta,apoi,cu prilejul unei
plimbari le-am atras atentia asupra locurilor curate si a celor murdare din oras si i-am rugat
sa-si spuna parerea.Bineinteles ca au apreciat pozitiv curatenia si au criticat pe cei care nu o
pastreaza.
Le-am spus ca de curatenia orasului au grija multi oameni printre care si bunica Larisei.I-
am intrebat ce s-ar intampla daca nimeni nu ar matura strada si nu ar aduna
gunoiul.Raspunsurile lor au evodentiat faptul ca orice meserie are importanta ei.
In primavara acestui an,parintii au participat alaturi de educatoare si copiii la actiuni de
curatenie in curte.Bunica Larisei a venit cu o matura mare care a starnit curiozitate si
interes.Ei au vazut cum bunica a maturat foarte repede aleea din fata gradinitei si cat de bine
arata aceasta acum.Sau adunat in jurul ei punand intrebari:”De ce e matura asa de mare?Din
ce este facuta?Este grea ?Tu de ce poti sa o ridici?Tu de unde stii sa faci curatenie in
oras?”Unii,chiar au incercat sa mature.Era evident faptul ca nu mai priveau ceea ce facea
“buna Catinca” ca pe o munca rusinoasa,ba dimpotriva o priveau cu admiratie.
Au fost multe ocaziile de care am profitat pentru a demonstra ca fiecare copil are un
loc,un rol si o valoare.Nu ratez niciodata intalnirile zilnice cu parintii.Este imposibil sa nu
gasesc sa-i spun fiecarui parinte ceva bun despre copilul sau,este in beneficiul amandurora.Nu
vreau sa uit sa amintesc ca evit sa fac etichetari si comparatii intre copii si i-am sfatuiet pe
parinti sa nu o faca nici ei.
 Educatia pentru toti este o cerinta ferma si clara a epocii noastre,determinata de nevoile
acute ale timpului prezent.Depinde de fiecare educatoare in parte,de responsabilitatea si
implicarea tuturor ca ea sa devina o realitate din care fiecare sa invete si sa se dezvolte.

Bibliografie:
1. Traian Vrasmas – “Invatamantul integrat si /sau inclusiv”,Editura Aramis,Bucuresti,2001.
2. Revista Invatamantul prescolar”,nr.1-2,Bucuresti 2006
3. “Psihopedagogia copilului”,Editura Reprograph,craiova,2003
4. “Revista Laborator metodic”,Editura Miniped,Bucuresti,2005

COMPORTAMENTUL DEVIANT LA ELEVI

Prof.înv.primar Lavinia Pripon
Şcoala cu cls.I-VIII,,M.Kogălniceanu’’ Sebeş

Este bine cunoscut faptul că un număr relativ mare de elevi au un comportament

necorespunzător, care se abate de la normele considerate normale, adică un comportament
deviant.
Această categorie de elevi pune o serie de probleme cadrului didactic.
Manifestările de devianţă, în special cele ale minorilor, au fost analizate şi cercetate cu
mare interes în ultimul sfert de secol, ca rezultat al unor interacţiuni în care indivizii se
situează în cadrul realităţii sociale, efecte ale unor variabile legate de personalitatea acestora,
dar şi ale unor contexte şi fapte.
Deviaţiile de comportament sunt determinate de tulburarea echilibrului afectiv al
individului. Acest dezechilibru afectiv duce la manifestări aggresive, nonconformism,
negativism, apatie şi chiar la conduite antisociale.
În familie, în şcoală, în societate este necesar să ne supunem unui comportament
continuu de adaptare şi remodelare în funcţie de cerinţele şi exigenţele fiecărui mediu în parte.
Putem spune că o persoană are un nivel de adaptare mai ridicat cu cât are mai multe
schimbări interpersonale echilibrate cu cei din jur.
Persoana dezadaptată respinge sau ignoră cerinţele şi exigenţele exterioare şi îşi
satisface dorinţele şi trebuinţele individuale.
 Dezadaptarea şcolară constituie o formă a dezadaptării sociale şi reprezintă
nerealizarea concordanţei între cerinţele obiectivelor instructiv-educative şi răspunsul
elevului, al comportamentului său faţă de acesta.
Şcoala impune elevilor un caracter uniform al comportamentelor sociale şi
intelectuale. Unii elevi, în special cei din clasa I, care ies din mediul familial ocrotitor şi intră
in comunitatea şcolii prezintă probleme de adaptare. Ei nu pot face faţă acestor obligaţii, nu se
pot supune cerinţelor şi exigenţelor şcolii.
Elevul în formare este influenţat, sub aspectul personalităţii, de mediul familial, şcolar
şi de anturaj.
Familia îşi pune amprenta asupra existenţei şi dezvoltării copilului prin condiţiile
economice, materiale, de hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, culturale şi de integrare socială.

O mare parte dintre copiii care prezintă comportament deviant suferă de carenţă
afectivă. Cu cât acestea se instalează mai de timpuriu şi este de durată mai îndelungată, cu atât
efectele sunt mai dăunătoare şi pot avea caracter ireversibil.
La fel de dăunătoare ca şi carenţa afectivă poate fi şi dragostea exagerată revărsată
asupra copilului. De multe ori, din prea multă dragoste, copilului îi este permis să facă orice,
părinţii uitând de importanţa educaţiei. Copiii astfel crescuţi sunt obişnuiţi ca ei să primească
totul şi să câştige în fiecare situaţie dată..
Copiii trebuie învăţaţi de mici faptul că în viaţă greutăţile nu trebuie evitate, ci învinse.
Ei trebuie făcuţi conştienţi că fericirea vine întotdeauna atunci când sunt învingători într-o
situaţie, nu atunci când o evită.
Există şi părinţi care sunt foarte exigenţi faţă de copiii lor, pretinzând ca aceştia să
înveţe mai mult şi să aibă rezultate mult mai bune decât sunt capabili. Această exigenţă
provoacă copiilor irascibilitate şi chiar agresivitate în raport cu sarcinile uşoare.
Mediul şcolar poate avea influenţe pozitive, de adaptare şi asigurare a succeselor
elevilor sau poate avea influenţe negative care să determine fenomene de dezadaptare şcolară.
Printre posibilele influenţe negative ale şcolii se pot menţiona:
a)Sub- si supra-aprecierea capacităţilor reale ale elevilor.
b)Dezacordul în ceea ce priveşte motivaţiile conduitei elevilor.
c)Conflictele individuale în cadrul clasei de elevi.
Anturajul în care copilul îşi petrece timpul liber are, de asemenea, o puternică
influenţă asupra lui.
 Cu cât copilul are un psihic mai labil, cu atât influenţele negative ale anturajului îşi
pun amprenta mai puternic asupra lui. Din dorinţa de a fi la fel cu ceilalţi membrii ai grupului,
de a le atrage simpatia, de a-şi dovedi curajul, copiii sunt tentaţi să săvârşească fapte dintre
cele mai rele.
Devierile comportamentale, cum sunt: minciuna, violenţa, copiatul la ore, fumatul
ostentativ, refuzul de a saluta, absenteismul,etc. sunt situaţii frecvent întâlnite cu care se
confruntă cadrele didactice.
Activitatea de prevenire si profilaxie a comportamentului deviant presupune o bună
cunoaştere a cauzelor şi a condiţiilor care generează tulburările comportamentale, precum şi
eliminarea lor.
Copilul poate să refuze efortul din cauza subalimentaţiei, a oboselii, a unor deficienţe
de vedere, etc. sau a unor factori de natură psihologică: complex de inferioritate, sentiment de
deprivare afectivă, iar corecţia nu se poate face prin măsuri severe, ci se poate observa că
interesul pentru activitate reapare atunci când condiţiile fizice sau psihice s-au ameliorat.
Aşadar, activitatea de combatere şi prevenire a deficienţelor comportamentale este o
sarcină complexă care presupune mult tact, răbdare şi consecvenţă atât din partea cadrului
didactic cât şi a elevilor în discuţie.

ADOLESCENŢĂ ŞI CONFLICTUL ORIGINALITĂŢII

Proiect educativ regional
consilier şcolar Murariu Cristina
Lic. Pedagogic CD Loga Caransebeş

DOMENIUL ŞI TIPUL DE ACTIVITATE:

Educaţie pentru dezvoltarea personală – Comunicare
TIPUL DE PROIECT: regional
Argument
Proiectul educativ Adolescenţa – o vârstă a dilemelor! se derulează la nivel regionl, în
cadrul activităţilor Cabinetului de consiliere şi orientare şcolară din sept. 2008, perioadă în
care am asimilat experienţe şi am descoperit nevoile concrete ale adolescenţilor în înţelegerea
identităţii sinelui, în formarea structurii personale şi a importanţei rolului şcolii în
determinarea profilului său psihologic.
Proiectul educativ a stimulat în primul rând interesul elevilor în implicarea lor în
activităţile educative extraşcolare, dar şi implicarea mult responsabilizată a cadrelor didactice,
a diriginţilor şi a conducerii şcolii. De asemenea, realizarea grupurilor de discuţii, a
seminariilor şi a dezbaterilor, chestionarele predictive şi evaluative, lucrările creative pe tema
adolescenţei, orele de dirigenţie, au contribuit esenţial în deschiderea unor noi punţi spre o
îmbunătăţire a comunicării între profesori – elevi, elevi – elevi, elevi – părinţi şi părinţi –
şcoală.
Motivaţia în contextul general:
• Mulţi adolescenţi sunt lăsaţi singuri acasă, părinţii acestora plecând în străinătate la
muncă;
• Elevii sunt derutaţi de schimbările majore ce se produc în viaţa lor în perioada
adolescenţei;
• Vârsta adolescenţei coincide cu perioada de studiu în liceu;
• Prezenţa a multor întrebări ce par a fi fără răspunsuri şi prea puţina implicare a şcolii
şi cabinetelor de consiliere în a da posibile soluţii;
• Manifestarea unei superficialităţi la nivel comunicativ în şcoală şi familie, carenţă ce
modifică negativ personalitatea adolescentului;
• Impactul mass-mediei asupra tinerilor
De ce un program de educaţie pentru dezvoltarea personală şi socială?
Pentru că adolescenţa, vârsta marilor dileme, perioadă în care dezvoltarea individului,
la nivel personal şi social, este extrem de importantă.
DESCRIEREA PROIECTULUI:
Obiectivul general: Înţelegerea identităţii sinelui (adolescentului), ca parte şi întreg;
Perioada propusă spre desfăşurare:
sept 2008 – iunie 2012
Resurse umane: elevi şi profesori
Grup ţintă: grupuri de elevi ( vârsta cuprinsă între 14-18 ani)
Activităţi propuse spre desfăşurare:
• Seminarii interactive /Discuţii
• Chestionare predictive şi de evaluare finală
• Lucrări creative pe tema adolescenţei (eseuri literare, expoziţii de afişe, desene)
 • Dezbateri în cadrul orelor de dirigenţie
• Chestionare /Sondaje de opinie în rândul tinerilor elevi
• Realizarea unor clipuri promo (reclame) pentru a atrage atenţia asupra situaţiei
adolescenţilor lăsaţi singuri acasă
• Întâlniri, excursii, drumeţii, tabere şi vizite de lucru
Posibilă tematică de abordare a programului:
• Adolescenţa, o vârstă a dilemelor
• Comunicarea în familiile noastre
• Comunicarea la şcoală ( cu prietenii, colegii, profesorii noştri)
• Cine sunt eu? Ce vreau? Şi ce pot?
• Drepturile copilului
• Drogurile de la experiment la dependenţă
• Tinerii, sexualitatea încotro?
• Despre îndrăgostire
• Valoarea vieţii
• Prietenie şi familie
• Impactul mass-mediei asupra tinerilor
• Rolul şcolii în formarea tinerilor
Parteneri implicaţi:
Şcoala cu cls I – VIII nr 3 Oţelu Roşu
Asociaţia cadrelor didactice de pe Valea Bistrei
Biserica (preoţi, profesori de religie)
Medici
Poliţie
Mediatizare: Se va realiza prin:
• Afişaj (şcoală şi instituţiile partener)
• Pliante
• Mass-media locală
Rezultate scontate (Obiective):
• Schimbarea atitudinii adolescenţilor faţă de problemele existenţiale;
• Conştientizarea importanţei comunicării la nivel şcolar (elev-profesor, elev-elev) şi
familie;
 • Câştigarea încrederii în sine şi cadrele didactice ce doresc o colaborare directă cu
elevii;
• Trezirea interesului pentru problematizare şi soluţionare;
MONITORIZARE ŞI EVALUARE: la nivelul şcolii – consilierul educativ, coordonatorul
proiectului, un elev desemnat
Evaluare internă a proiectului
Procesul de evaluare va fi strâns legat de procesul de monitorizare. Rezultatele
proiectului vor fi evaluate luând în considerare următorii indicatori privind rezultatele:
Indicatori privind activităţile desfăşurate în unitatea şcolară:
• Numărul de activităţi realizate de către unităţile şcolare;
• Date statistice cu privire la activităţile implementate în liceu;
• Chestionare;
• Discuţii, dezbateri pe tema proiectului;
• Realizări majore ale proiectului;
• Obstacole în derularea proiectului ;
• Rezultate calitative;
• Diseminare si mediatizare;
• Modalităţi si activităţi de diseminare-metode si calendarul activităţilor de diseminare;
II. Evaluare externă a proiectului (indicatori)
Procesul de evaluare va fi strâns legat de procesul de monitorizare. Rezultatele
proiectului vor fi evaluate luând în considerare următorii indicatori privind rezultatele:
• Materiale de promovare;
• Impact-feed back concret;
• Parteneriat cu mass-media si comunitatea locală.
SUSTENABILITATEA PROIECTULUI:
Proiectul educativ Adolescenţa – o vârstă a dilemelor! este o oportunitate în
desfăşurarea orelor de dirigenţie, de consiliere şi orientare şcolară, ce promovează prin
intermediul activităţilor obiectivele şi competenţele regăsite în programele şcolare pentru
disciplina Consiliere şi orientare şcolară.
 ANALIZA SWOT A PROPRIULUI STIL DE ÎNVĂŢARE
Prof. Rusu Cristina-Şcoala de Arte şi Meserii Tarnava,jud.Sibiu

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

- dorinţa de performare - neatenţia generată de elementele din

- perseverenţa jur: TV, gălăgie
- credinţă în forţele proprii - lipsa de concentrare în astfel de
- ambiţia situaţii
- răbdarea
- voinţa
- caracter aplicativ
- interesul manifestat pentru lucrurile
noi
- participarea la cursurile de formare
- colaborarea cu persoane cu pregătire
mai mare
- seriozitatea
- deschidere către nou
- stabilirea relaţiilor interpersonale
profesor – elev; director – elev
- plăcerea lecturării
OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI

- disponibilitatea şcolilor pentru - sensibilitatea emoţională

schimburi de experienţă - oboseala
- varietatea cursurilor de perfecţionare - programul supraîncărcat
şi formare continuă - descurajarea de rezultatele mai puţin
- noutăţile în domeniu bune
- oferte educaţionale atractive - lipsa posibilităţilor financiare
- rutina
- instabilitatea
 PERIOADA PREALFABETARĂ

Prof. înv. primar Pătru Elena Diana

Şcoala cu clasele I - VIII Segarcea Dolj

DE- A LUCRURILE ŞCOLARULUI

Obiectiv: Cunoaşterea obiectelor necesare şcolarului şi a modului în care trebuie păstrate.

Poveste dialog:
Era odată o fetiţă care se numea Ancuţa. Avea şapte ani şi trebuia să meargă, ca şi
voi, la şcoală, în clasa I. Ea şi- a aşezat de cu seară toate lucrurile în ghiozdan şi apoi a pus
ghiozdanul pe un scăunel, lângă pătuţul ei. De acolo se uita cu drag la ghiozdanul nou şi
frumos, până ce a adormit. Şi ce credeţi că a visat? S- a făcut că ghiozdanul a crescut mare,
mare, şi, tiptil- tiptil s- a apropiat de patul ei şi i- a spus:
 Eu sunt un ghiozdan mare şi vreau să- ţi arăt ce am în căsuţele mele.
El se deschise încet şi un obiect cu multe foi şi ilustraţii frumos colorate ieşi afară.
Ce credeţi că era?
Cum v- aţi dat seama că e abecedarul?
Scoateţi- l uşor din ghiozdan şi ridicaţi- l în mâna dreaptă.
Puneţi- l pe bancă.
Ancuţa visă mai departe că din ghiozdan a mai ieşit o carte frumos colorată şi cu
multe numere.
Ce carte credeţi că era?
Puneţi cartea de matematică pe bancă.
Şi, mai departe, Ancuţa visă că din ghiozdan au mai ieşit două obiecte: unul cu foi
liniate şi altul cu foi desenate cu pătrăţele.
Ce obiecte erau acestea?
Scoateţi şi voi caietele din ghiozdan, fără zgomot, şi ţineţi- le astfel: pe cel cu
foi liniate în mâna stângă, iar pe cel cu pătrăţele în mâna dreaptă.
 Pe cel cu foi liniate, din mâna stângă, îl aşezaţi pe abecedar, iar pe cel cu
pătrăţele, din mâna dreaptă, îl aşezaţi pe matematică. (Li se explică pe care caiet scriu la
abecedar şi pe care caiet vor scrie la matematică.)
Deodată, din ghiozdanul Ancuţei sări într- un picior un băieţel vesel. El alunecă pe
hârtia albă cu vârful său ascuţit şi lăsă în urma lui dungi negre.
Aveţi şi voi în ghiozdan un asemenea băieţel cu vârful bine ascuţit?
Arătaţi- l! Cum se numeşte? Puneţi- l pe bancă!
Îndată alergară după el alţi şase băieţei, tot într- un picior. Ei aveau hăinuţe
colorateşi, când alergau pe hârtia caietului, rămâneau în urma lor dungi colorate.
Cine erau acei băieţei cu hăinuţe colorate?
Arătaţi- le! Puneţi- le pe bancă!
Şi iată că din ghiozdan apăru o fetiţă grăsuţă şi şterse toate dungile făcute de
băieţei pe caiete.
Cine era? Arătaţi- o! Puneţi- o pe bancă!
Ieşi cu grijă, pe urmă, un băieţel foarte inteligent şi liniştit care, după ce şi- a dat
cu atenţie şapca jos de pe cap, a început să se plimbe cu mare, mare grijă pe paginile
caietului, lăsând în urmă urme subţiri şi albastre de cerneală.
Aveţi şi voi în ghiozdan un asemenea băieţel? Arătaţi- l!
Cum se numeşte? Puneţi- l pe bancă!
Apoi, din ghiozdan se ivi o cutiuţă foarte frumos colorată care- i invită pe toţi
băieţii să se adăpostească în cămăruţele ei, pentru a nu se rătăci şi a nu cădea pe jos.
Aveţi şi voi în ghiozdan o asemenea cutiuţă? Arătaţi- o!
Cum se numeşte? Puneţi- o pe bancă!
Apoi, obiectele care au ieşit din ghiozdan au început să se prezinte în faţa
Ancuţei.( Învăţătorul le arată elevilor pe rând obiectele ).
─ Eu sunt ABECEDARUL şi vreau să te- nvăţ să scrii şi să citeşti, dar tu trebuie
să mă înveleşti frumos şi să mă ţii curat !
─ Şi pe mine trebuie să mă- nveleşti, că te- nvăţ să socoteşti! Zise matematica.
─ Şi pe noi trebuie să ne- nveleşti! Strigară caietele. Tu n- ai voie să ne- ndoi foile
la colţuri şi nici petele de cerneală nu ne plac deloc!
Creionul, băieţelul vesel, spuse sărind într- un picior:
─ Dacă vrei să scrii frumos, trebuie să ai grijă să fiu totdeauna bine ascuţit!
Mica şi grăsuţa radieră spuse:
 ─ Pe mine nu trebuie să mă foloseşti prea mult, căci mă voi face tot mai mică şi
vei rămâne fără mine!
Se prezentară apoi şi cele şase creioane colorate ( Elevii arată, pe rând, creioanele
care se prezintă ) .
─ Eu sunt creionul roşu şi colorez macul!
─ Eu sunt creionul albastru şi colorez cerul şi apa.
─ Eu sunt creionul galben şi colorez soarele!
─ Eu sunt creionul verde şi colorez frunzele!
─ Eu sunt creionul negru şi colorez un căţeluş!
─ Eu sunt creionul alb şi colorez ghiocelul!
Se prezentă la urmă şi băieţelul cel inteligent şi liniştit:
─ Eu sunt stiloul! Cu ajutorul meu vei învăţa să scrii! Dar, ţine minte! Dacă nu mă
vei folosi cu grijă îţi voi păta foile caietelor cu cerneală! Să fii atent!!!
Apoi, băieţeii şi grăsuţa radieră îşi ocupară locurile , în linişte, în cutiuţa frumos
colorată ( Elevii pun creioanele în penar în linişte ). Apoi, toate obiectele o zbughiră fără
zgomot în ghiozdan ( Învăţătorul îi învaţă să- şi aranjeze lucrurile în ghiozdan). Fermoarul se
închise şi fugi pe uşă afară.
Ancuţa s- a speriat aşa de tare, încât s- a trezit. Ce mult s- a speriat când a văzut
ghiozdanul aşezat cuminte pe scăunel, lângă pătuţ, unde- l pusese înainte de culcare!
( Elevii aşază ghiozdanul în bancă )

DE- A OBIECTELE
Varianta I :
Li se cere elevilor să aşeze frumos pe bancă toate obiectele din ghiozdan.
Învăţătorul spune:
a) Eu îl văd, îl văd! b) Eu îl văd, îl văd!
Stă pe bancă frumos pus, Stă pe bancă frumos pus,
Ridicaţi creionul sus! Ridicaţi abecedarul sus!

c) Eu o văd, o văd! d) Eu le văd, le văd!

Stă pe bancă frumos pusă, Tot în ghiozdan sunt aduse,
Ridicaţi matematica sus! Stau pe bancă frumos puse
Şi după cum v- am mai spus,
Ridicaţi caietele- n sus!
e) Eu le văd, le văd!
Stau pe bancă frumos puse,
Tot în ghiozdan sunt aduse,
Şi după cum v- am spus,
Ridicaţi creioanele colorate în sus!

Varianta a II – a :
Obiectele sunt orânduite pe catedră. Un elev se duce, ridică un obiect şi spune:
─ Hai cu toţi, mari şi mici,
Ia ghiciţi, ce am aici?
Copiii ghicesc pe rând obiectele.

Varianta a III – a :
Se pun creioane colorate pe catedră. Vine un elev, ia un creion, îl arată colegilor şi
spune:
─ Eu cunosc un băieţel care colorează cerul şi se mişcă vesel într- un picior.
Cine- i?

Varianta a IV- a :
Un elev este aşezat într- un colţ al clasei, cu spatele la colegi. Se pun obiectele
şcolare în locuri nepotrivite. Este chemat elevul care a stat cu spatele să găsească ce nu e în
ordine şi să le pună la locul lor.

Varianta a V – a :
GHICITORI
Are multe ilustrate Are multe ilustrate
Şi poveşti prea minunate, Foarte frumos colorate,
Ne învaţă să scriem şi să citim Ne învaţă să gândim
Şi frumos să povestim. Şi bine să socotim.

Din fâş sau din piele,

Mă purtaţi în spate.
Uşurel şi totuşi plin de greutate.
 Iarna, pe ger aspru,
Vara, pe căldură,
Merg cu voi alături
La învăţătură.

PITICUL ÎN CLASĂ

Învăţătorul va avea un pitic în mână, îl va ridica în sus, îl va înclina în faţa clasei şi,
schimbându- şi vocea, va zice:
─ Bună ziua, copii!
─ Bună ziua! răspund copiii.
─ Vreţi să ne jucăm împreună?
─ Da!
Piticul le poate propune elevilor diferite jocuri: „Eu spun una , tu spui multe”, „ Eu
spun multe tu spui una”, „ Să alintăm cuvintele”, „ Cuvinte prietene”, „ Cuvinte
certate”, etc.

EU NU ŞTIU MAI DEPARTE. VOI ŞTIŢI?

Învăţătorul spune propoziţii lacunare, iar elevii trebuie să spună propoziţia completă.
Exemple:
Zăpada este _____________. Ursul mănâncă ___________ .
Mărul este ______________. Muşuroiul este căsuţa ______________ .
Balerina este ____________: Lângă sobă toarce _____________ .

CINE FACE?
Cine coase hainele? Cine conduce maşina?
Cine conduce avionul? Cine face pâine?
Cine vinde cărţi? Cine consultă bolnavii?

UNDE LUCREAZĂ ?
Unde lucrează croitorul?
Unde lucrează tipograful?
Unde lucrează librarul?
Unde lucrează bibliotecarul?
DE- A TELEFONUL
În cadrul lecţiilor în care se discută despre anotimpuri sau despre un anumit anotimp,
învăţătorul pregăteşte cîteva ilustraţii, pe care poştaşul le distribuie elevilor. Elevii desfac
plicurile, scot ilustraţiile, le observă cu atenţie ţi aţteaptă întrebările.
Învăţătorul spune:
─ Alo, Ileana, ce anotimp este la tine?
─ Este toamnă.
─ După ce ai recunoscut?
În funcţie de răspunsurile date, se formulează celelalte întrebări.

EXERCIŢII ONOMATOPEICE
A) Cine face aşa?
Ham! Ham! Bee! Bee! Muu! Muu! Miau! Miau!

Groh! Groh! Piu! Piu! Cotcodac! Cotcodac! Etc.

B) Cum face?
Pasărea, cocoşul, gâsca, raţa, pupăza, cucul, calul, vaca, oaia, porcul, maimuţa, ploaia,
vântul,toba, clopoţelul, etc.
C) Cine este?
Oac! Oac! Chiţ! Chiţ! Mor! Mor! Guiţ! Guiţ!
Etc.

FRĂMÂNTĂRI DE LIMBĂ
„ Scara are trei trepte rupte.”
„ În tâmplăria unui tâmplar s- a întâmplat o întâmplare.”
„ Şase sape late
Şi- ncă şapte sape late.”
„ Un vultur stă pe pisc
Cu un pix în plisc.”
GHICEŞTE OBIECTUL !
Jucătorii trebuie să ghicească numele unui obiect ales de conducătorul jocului, fără a- l
putea vedea, având voie să pună 3 întrebări despre obiectul ce trebuie identificat.
Jucătorul care ghiceşte obiectul, conduce jocul în continuare.
CE S-A SCHIMBAT ?
Acest joc permite trecerea de la o atenţie instabilă, atrasă de culori, formă şi mişcare,
la o atenţie voluntară.
Pe o masă sau pe catedră sunt aşezate câteva obiecte cunoscute de copii ( un ceas, o
radieră, o piesă de şah, o monedă, un pahar, o frunză, etc. ) .
Obiectele vor fi acoperite. La comandă, obiectele vor fi descoperite, copiii fiind lăsaţi
să le privească cu atenţie timp de 1 minut, după care vor fi din nou acoperite. Li se cere să- şi
amintească şi să denumească obiectele văzute. Pentru fiecare obiect denumit corect, se acordă
1 punct.
Jocul poate fi continuat.
Varianta I :
În timp ce copiii se întorc cu spatele, se ascund 2- 3 obiecte. Cele rămase li se arată din
nou, tot timp de 1 minut, după care li se cere să indice denumirea obiectelor care lipsesc.
Pentru fiecare răspuns bun primesc 1 punct; pentru fiecare greşeală pierd 1 punct.
Varianta a II – a :
La numărul obiectelor existente se adaugă 3- 4 obiecte, copiii fiind puşi să le
recunoască.

PĂSĂRI CĂLĂTOARE
Este un joc de atenţie. Li se citeşte copiilor o scurtă istorioară.

PĂSĂRI CĂLĂTOARE
de Lucia Mantu

În ţara noastră, iarna e aspră. Spre sfârşitul verii, păsările se pregătesc de plecare.
Gâzele mor sau se ascund. Rândunelele nu mai găsesc hrană. Trebuie să plece. Dar:
Vrăbii, sticleţi, pitulici
Zic: „ Noi rămânem aici !”
Şi rămân, căci se mulţumesc şi cu seminţe şi firimituri. Iar cu frigul s- au deprins de
bine, de rău.
Într- o bună dimineaţă, vezi pe cer nişte puncte negre. Pleacă în stoluri cocorii. În
frunte zboară cel mai voinic cocor. Când osteneşte, altul îi ia locul.
Rândunelele se adună de asemenea în stoluri. Stau la sfat pe sârmele de telegraf.
Rândunelele bătrâne le spun celor tinere:
 ─ Vine frigul şi trebuie să ne pregătim de plecare, să nu ne apuce vremea rea.
Nici gâştele, nici răţuştele sălbatice nu mai au de ce sta lângă lacurile îngheţate. Nu
vor mai găsi peştişori.
Păsările călătoare pleacă în stoluri. Cu cât se unesc mai multe păsări tinere şi bătrâne,
cu atât e mai bine, căci drumul lor lung e plin de primejdii. Nu se ştie niciodată de unde apare
duşmanul. Dacă sunt multe, înseamnă că sute de ochi pândesc duşmanul şi sute de ciocuri
sunt gata să înfrunte atacul. Care dintre păsări îl vede cea dintâi pe duşman, scoate îndată un
piuit, un ţipăt. La semnalul acesta, întregul stol se împrăştie, ca astfel să atace din mai multe
părţi duşmanul. În stol este o lege: „Unul pentru toţi şi toţi pentru unul” .
După audierea povestioarei, învăţătorul spune:
─ Pleacă, pleacă, pleacă, cine pleacă?
─ Care păsări zic: „ Noi rămânem aici!” ?
─ Zboară, zboară! Cine zboară?

Bibliografie:
Elvira Creţu, Constanţa Iliescu, Silvia Nichita, Stela Popescu, „Îndrumător metodic –
dezvoltarea vorbirii la clasele I, a II-a şi a III-a şi activităţi recreative la clasa I”, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
 Prof. Lazăr Elena Lucia
Prof. Costan Rodica
Prof. Ilie Elena

ARGUMENT

Animalele sălbatice, modul lor de trai, modul de hrănire a trezit mullt interes în rândul
copiilor de aceea ne-am hotărât ca timp de o săptămână să studiem aceste animale pentru a
afla cât mai multe lucruri despre ele.

SCOPUL: Stimularea capacităţii de a observa şi de a întelege că există viaţă în orice

colţ de pe pământ; dezvoltarea capacităţii de exprimare orală şi plastică a emoţiilor şi
sentimentelor trăite în explorarea pădurilor din ţară şi alte ţării; educarea atitudinii grijulii faţă
de animale.
TIPUL PARTENERIATULUI: de colaborare, formare continuă, dezvoltare.

DURATA PROIECTULUI: o saptămână.

LOCUL DE DESFĂŞURARE: în ambele structuri.

OBIECTIVE SPECIFICE:
Cercetarea şi descrierea animalelor din pădurile noastre şi din alte ţări.
Compararea mediul de viaţă din pădurile noastre cu cel din alte ţări.
Denumirea /clasificarea animalelor pe baza unor însuşiri comune.
Dezvoltarea capacităţii de comunicare şi de muncă în echipă.
Stimularea interesului şi motivarea copiilor de a se implica activ în formarea
şi dezvoltarea personalităţii copiilor.

RESURSE:
Materiale:
-Atlas cu animale din ţară;
-Atlas cu animale din alte ţări;
-Imagini şi lecturi luate de pe internet;
-Calculator;
-Materiale pentru activităţile plastice şi practice;
-Aparat foto;

Umane:

-Preşcolarii grupelor: ”Mămăruţele”, “Stelţele”, “Piticii”şi “Florile”.

-Cadrele didactice: Prof. Iosif Daniela, Prof. Costan Rodica, Prof. Moţ Cornelia,
Prof. Petraş Adriana, Prof. Ilie Elena, Istrate Marinela, Prof. Ciurea Daniela şi
prof. Sandu Viorela.
-Comitetul de părinţi.
De timp : o săptămână

ECHIPA DE LUCRU A PARTENRIATULUI EDUCAŢIONAL:

Structura Grăd. P.P. nr. 4:

Grupa “Mămăruţelor”-prof. Iosif Daniela
-prof. Costan Rodica
Grupa “Steluţelor”-prof. Moţ Cornelia
 -prof. Petraş Adriana
Grupa “Piticilor” -prof. Ilie Elena
-ed. Istrate Marinela
Structura Grăd. P.P.nr. 7:
Grupa “Florilor”-prof. Ciurea Daniela
-prof. Sandu Viorela
FORME DE REALIZARE:
Activităţi pe domenii experienţiale.
Activităţi în cadrul ariilor de interes.
Concurs între grupele participante.
Dramatizare: “Mănuşa” şi ”Ursul păcălit de vulpe”.

REZULTATE AŞTEPTATE:
- Recunoaşterea animalelor sălbatice din ţara nostră şi din alte ţări;
- Descrierea mediului de viaţă a animalelor sălbatice din ţara nostră dar şi a celor din
celelate ţări;
- Compararea mediului de viaţă a animalelor sălbatice din ţara noastră cu a celor din
alte ţări;
- Formarea unei atitudini pozitive faţă protejarea a animalelor şi a mediului de viaţă
a acestora;
INVENTAR DE ACTIVITĂŢI

JOCURI ŞI ALTE ACTIVITĂŢI LA ALEGERE DOMENII EXPERIENŢIALE

ŞTIINŢĂ CUNOAŞTEREA MEDIULUI

-Curiozităţi din viaţa animalelor din -Despre animale sălbatice - vizionare
pădure. CD
-Animale din pădure –observare.
-Vizionăm CD cu viaţa animalelor EDUCAREA LIMBAJULUI
din pădure. -Povestire-“Mănuşa”.
BIBLIOTECA
-Lectura după imagini-“Viaţa ACTIVITĂŢI MATEMATICE
animalelor sălbatice” “Numărăm şi socotim animalele”.
 -Minunata lume a animalelor
sălbatice. EDUCAŢIE PENTRU SOCIETATE
-Ghici-ghicitoarea mea? -„O faptă bună” –lectura educatoarei
JOC DE MASĂ
-Puzzle- Animalele din pădure ACTIVITĂŢI PRACTICE
-Mama îşi caută puiul. -“Animalele din pădure” – Lucrare
-Găseşte drumul iepuraşului. colectivă
JOC DE ROL
„De-a pădurarul” ACTIVITĂŢI ARTISTICO-PLASTICE
„De-a vânătorii”
„De-a ursul la iernat” - “Măşti de animale“ - pictură
CONSTRUCŢII
-Cabana pădurarului EDUCAŢIE MUZICALĂ
-Copacul veveriţei - Cântec „Vulpea” –joc „Căsuţa din
-Vizuina vulpii pădure”
ARTĂ EDUCAŢIE FIZICĂ
-Ursul –pictură. - „Mergem la carnavalul animalelor
-Animalul preferat –modelaj. din pădure”-joc.
-animale din pădure -lucrare
colectivă.

MODALITĂŢI DE EVALUARE:

-Expoziţie cu lucrările copiilor.

-Machetă ”Animalele din pădure”.
-Popularizarea pe site-ul www.didactic.ro.
-Album foto cu imagini din timpul derularii proiectului.
-Parada animalelor din pădure-măşti.
 PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ
“ BUCURIILE PRIMAVERII”

Ed. ROBU RODICA

GRĂDINIŢA P.N.NR.1 SIMERIA
JUDEŢUL HUNEDOARA

Nivel I(grupa mijlocie)

Tema anului: CÂND, CUM ŞI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ
Tema activităţii: BUCURII DE PRIMĂVARĂ
Tipul activităţii: Evaluare de cunoştinţe
Forma de realizare:Activitate integrată la nivelul ADE(DŞ+DOS)
DŞ-Cunoaşterea mediului
DOS-Activitate practică
Mijloc de realizare:Joc didactic
Forma de organizare:frontală, în grupuri
Scopul activităţii:
Verificarea,consolidarea şi sistematizarea cunoştinţelor referitoare la anotimpul primăvara,
sărbătorile de la începutul primăverii, flori specifice, jocurile copiilor, munca oamenilor,
schimbările petrecute în natură.
Valorificarea deprinderilor de lucru manual însuşite, prin realizarea unor lucrări practice
inspirate din natură .
Obiective operaţionale:
Cognitive: -să enumere caracteristici ale anotimpului primăvara;
-să recunoască aspectele legate de tradi iile române ti-“Măr isor”;
-să recunoasca aspecte legate de sărbătoarea celei mai dragi fiin e-
Mama;
-să recunoasca legume i flori de primăvară;
-să descrie imaginile alese de pe masă
-să ordoneze imaginile în func ie de categoria din care fac parte:
legume, flori de câmp; flori de grădină;
-să sesizeze greşelile în aşezarea imaginilor
Psihomotori -să grupeze jetoanele şi să le aşeze la panou;
-să folosească corect materialele de lucru pentru realizarea tablourilor.
afective: -să coopereze în grup pentru realizarea sarcinii de lucru;
-să participle afectiv la activităţi ;
-să realizeze tablourile estetic şi creativ.
Sarcina didactică: Copiii iau de pe masa imaginile şi le descriu . În complicarea
joculuiaşază imaginile la panou legume, flori de câmp i flori de
grădină.
Reguli de joc: se ia de pe măsu ă câte o imagine şi se descrie;
se stabileşte ce aspect important reprezintă;
se aşaza imaginile la panou.
Elemente de joc: surpriza, aplauze, închiderea şi deschiderea ochilor, versuri
mobilizatoare, recompense.
Stategii didactice:
Metode şi procedee: observaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, învaţarea prin cooperare,
problematizarea, învătarea prin descoperire, munca în echipă, turul galeriei.
Material didactic:
 DS jetoane cu imagini de primăvară: 1 martie, 8 martie, legume de primăvară,flori specifice
de câmp i de grădină, pomi înmuguri i i înflori i, jocurile copiilor , munca oamenilor,
panou magnetic, ecusoane, o scrisoare.
DOS hârtie creponată, flori decupate din material textil, mălai, gris, nucă de cocos, foi de
desen, lipici.
Bibliografie :Curriculum pentru învăîământ preşcolar, Bucureşti 2009;
Revista Invăţământ preşcolar 3-4/ 2008.

EVENIMEN CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC STRATEGIA EVALUAR

DIDACTICĂ EA
DIDACTIC

Moment Aerisirea sălii de grupă. Observarea

organizatori Măsuţele sunt aşezate pe două grupuri pentru comporta-
c activitatea practică. mentului
Copiii se grupează după ecusoane formând echipa copiilor
ghioceilor i echipa lalelelor, care se a ază pe
scăunele în semicerc în mijlocul clasei.
Pe o măsu ă în fa a lor sunt imagini cu aspecte de
primăvară i un panou magnetic.
Captarea Voi deschide în fa a lor o scrisoare prin care Expunerea Evaluarea
atenţiei suntem invita i să participăm la un concurs despre capa- cităţii
anotimpul primăvara. de atenţie
voluntară
Reactualizar Ce anotimp urmează după anotimpul iarna? Conversaţia, Chestionarea
ea Ce ti i despre primăvară? orală
cunoştinţelo
r
Enunţarea Astăzi vom desfă ura activitatea : Bucuriile explicaţia Evaluarea
temei şi primăverii”, în care cu ajutorul acestor imagini ne capacităţii de
obiectivelor vom juca un joc în care vom vorbi despre atenţie
primăvară, iar la măsuţe din materialele pregătite voluntară
veţi realiza tablouri: “Flori de câmp i de
grădină”pentru concurs.
Prezentarea Se explică regulile de joc: Fiecare copil din fiecare
conţinutului echipă va lua de pe măsu ă o imagine şi o va Explicaţia
şi dirijarea descrie. Copiii trebuie să gândească, să coopereze exerciţiul
învăţării între ei pentru ca fiecare echipă să răspundă cât mai
corect.
Executarea jocului de probă:
Un copil din echipa ghioceilor ia de pe măsu ă o
imagine i o descrie.
Executarea jocului de către copii Aplică
Un copil din fiecare echipă alege câte o imagine i Exercitiul cunoştinţele
o descrie. Copiii trebuie să fie atenţi să se exprime individuale
corect. şi în grup
Se aplaudă răspunsurile corecte.
 Varianta de joc
În scrisoarea primită ni se cere să organizăm un
concurs.
Obţinerea Voi cere ca echipa ghioceilor să-mi aleagă
performanţe imaginea care reprezintă prima zi de primăvară. Evaluarea
i Copiii vor coopera i vor alege imaginea cu Învăţarea prin felului cum
mărti oare, apoi un reprezentant o va descrie. cooperare cooperează
Echipa lalelelor va trebui să aleagă imaginea care pentru
reprezintă sărbătoarea celei mai dragi fiin e. alegerea
Copiii vor coopera, vor alege imaginea cu ziua Învăţarea prin imaginilor
mamei si vor stabili un reprezentant care să o descoperire cerute i
descrie. cum le
La fel se vor lua toate imaginile pe rând de către descriu.
fiecare echipă: legume i flori; pomii înmuguri i
i înflori i; jocurile copiilor i activitatea
oamenilor.
To i copiii sunt atenţi să nu se facă greşeli.
Pentru răspunsurile coecte fiecare echipă va primi
buline.
Complicarea jocului Evaluarea
Un reprezentant al echipei ghioceilor va trebui să Învăţarea prin modului cum
a eze la panoul magnetic florile de câmp, iar un descoperire grupează la
reprezentant al echipei lalelelor va a eza florile de panou flori
grădină. de câmp i
de grădină

V-aţi gândit, v-aţi consultat,

Asigurarea Şi răspunsuri bune-aţi dat, Versuri
retenţiei şi Dar timpul a expirat. mobilizatoare
transferului Şi acum ne ridicăm,
Mâinile să ni le dăm,
Un cerc mare să formăm,
Să sărim ca iepura ii, Tranzi ie
Să zburăm ca flutura ii,
Ne- nvârtim ne răsucim
Pentru că tim să muncim.
“Primăvara” noi cântăm,
La măsu e ne- a ezăm.
Se atrage atenţia ca fiecare după ecuson să se aşeze
la masa cu florile pe care le reprezintă( de câmp i
de grădină).
Voi explica ce au de lucrat fiecare:
La mesele cu flori de câmp ve i lipi bobi ele explicaţia
mototollite de voi pe imaginea ghiocelului i a
brându ei.
La mesele cu flori de grădină, unii ve i lipi lalele
decupate din materiale textile i frunze din hârtie
creponată.
Al ii veti pune lipici pe petalele narcisei apoi veti
pune gris sau nucă de cocos.
 În mijlocul narcisei veti pune mălai, iar frunzele le Exerci iul
veti face cu gris pe care-l colorăm verde.
Voi încuraja şi ajuta copiii să termine tablourile. Apreciez
Fiecare copil î i va lua lucrarea i se va deplasa modul
cu ea la panoul pentru expozi ie. cum lucrează
Toate lucrările vor fi a ezate pe panou, apoi cu copiii
ajutorul copiilor vom alege trei dintre cele mai Aprecierea
frumoase lucrări pentru a fi trimise la concurs. lucrărilor
proprii şi ale
colegilor
Încheierea Voi face aprecieri referitoare atât la activitatea de Evaluez
activităţii cunoaşterea mediului, cât şi a lucrărilor practice. munca şi
Se stimulează copiii. comportarea
copiilor

ASPECTE DIN ACTIVITATEA INTEGRATA

 prof.înv. primar :
Pătru Elena Diana

TOTI putem proteja si salva vieti fie ca suntem MARI fie ca suntem MICI.

Şcoala cu clasele I-VIII SEGARCEA DOLJ Punct Ambulanta SEGARCEA

Director : Cioromela Cornelia Medic : Preda Cornelia

Coordonatorii proiectului: instit. Patru Elena Diana – Şcoala cu cls. I-VIII Segarcea
Instit. Mazilu Mariana – Şcoala cu cls. I-VIII Segarcea
Instituţii partenere: Şcoala cu clasele I-VIII Segarcea Dolj
Staţia de Salvare Segarcea Dolj
Durata: noiembrie 2010 – iunie 2011
Argument:
Un elev de 12 ani a murit la şcoală, înecat cu o napolitană

Un elev de 12 ani din comuna ieşeană Răducăneni a murit azi (28.11.2007), în timpul
recreaţiei, înecat cu o napolitană, transmite NewsIn.

Colegii de clasă ai copilului decedat spun că elevul se afla pe iarbă şi se odihnea

după ce a alergat. În timp ce mânca napolitana s-a înecat, a căzut şi a început să se sufoce.
Imediat, ceilalţi elevi au alertat profesorii. Aceştia au încercat, timp de un sfert de oră,
manevre de resuscitare însă nu au avut succes.

Medicii au declarat că elevul ar fi putut fi salvat dacă s-ar fi folosit "manevra

Heimlich", o măsură de prim ajutor care se efectuează în cazuri de înec cu bol alimentar.
"Ambulanţa a fost solicitată, dar s-a constatat decesul copilului. Victima ar fi putut fi salvată
dacă se aplica manevra de resuscitare Heimlich", a precizat dr. Ioan Calistru, din cadrul
Serviciului Judeţean de Ambulanţă Iaşi.

(sursa – ziarul Adevărul - 28.11.2007)

Mii de oameni mor sau suferă anual datorită necunoaşterii măsurilor de prevenire
a situaţiilor de urgentă sau a modalităşilor de aplicare ale acestora şi a lipsei cunostinţelor
necesare pentru a gestiona problemele de sănătate si comportamentul riscant, sau pentru că în
situaţii de urgenţă n-au beneficiat de asistenţa corespunzătoare sau nu le-a fost acordată in
timp util.

Fiecare poate proteja si salva o viată . Oricine este vulnerabil

Primul ajutor este o stare de spirit, o atitudine orientată spre acţiune şi un set de acţiuni şi
practici care urmaresc sa previna, sa pregateasca pentru si sa ofere un raspuns la situatiile de
urgenta. Aceste situatii pot include boli, epidemii, atacuri de cord, accidente de circulaţie,
răniri domestice, etc. Primul ajutor promovează simţul solidaritătii, generozităţii si al
altruismului care există in fiecare dintre noi si dă o nouă dimensiune spiritului de comunitate.
Dar căci exista unul….. totul trebuie să aibă un inceput şi pentru că toţi suntem vulnerabili ,
totuşi toţi putem proteja si salva vieţi fie ca suntem MARI fie ca suntem MICI.

Scopul proiectului: însuşirea de către elevi a unor reguli şi principii de bază privind
acordarea primului ajutor în cazul producerii unor accidente.
 Grupul ţintă:

• Beneficiari direcţi: 35 de elevi ai claselor a III-a B şi I A de la Şcoala cu clasele I –

VIII Segarcea Dolj
• Beneficiari indirecţi: familiile celor 35 de elevi ai claselor a III-a B şi I A de la
Şcoala cu clasele I – VIII Segarcea Dolj
• Locaţii: Şcoala cu clasele I-VIII Segarcea Dolj
Punct Ambulanta Segarcea Dolj
Resurse:
1. umane:
- medic Preda Cornelia
- elevii clasei a III-a B - Institutor Patru Elena Diana
2. materiale:
- instrumentar medical de instruire;
- videoproiector, calculator, CD-uri;
Obiective:
a. familiarizarea elevilor cu instrumentarul din trusa medicală de prim-ajutor;
b. utilizarea de către elevi a instrumentarului aflat în trusa medicală de prim-ajutor;
c. acordarea primului ajutor în caz de accidente provocate de diferite cauze;
d. familiarizarea elevilor cu situaţiile în care pot acorda primul ajutor;
e. implicarea elevilor în activităţi interesante cu pronunţat caracter practic - educativ;
f. implicarea părinţilor în organizarea de activităţi extracurriculare;
g. stimularea elevilor pentru a desfăşura activităţi care să contribuie la propria lor
formare;

Calendarul activităţilor

Nr.Crt. ETAPE ŞI ACTIVITAŢI DATA LOCAŢIA

- Vizita la Punctul de Ambulantă Segarcea Dolj

- scurt istoric Crucea Roşie
- “112” Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri decembrie 2010 Punct Ambulantă
1. de Urgenţă Segarcea Dolj
- observarea dotarii unei ambulante
 - familiarizarea elevilor cu instrumentarul din
trusa medicală de prim-ajutor

Primul ajutor definiţie

- tipuri de prim ajutor
- principii de acordare a primului ajutor Şcoala cu clasele I -
2. Starea de conştienţă definiţie ianuarie 2011 VIII Segarcea Dolj
- cauze ale pierderii stării de conştienţă
- verificarea stării de conştienţă
- primul ajutor în starea de inconştienţă
- transportul victimelor în starea de
inconştienţă
3. Respiraţia
- noţiuni elementare despre respiraţie
- cauze ale afectării respiraţiei Şcoala cu clasele I -
- obstrucţia căilor aeriene superioare februarie 2011 VIII Segarcea Dolj
- stopul cardiorespirator
- manevra HEIMLICH
- respiraţia artificială
Circulaţia sângelui Şcoala cu clasele I -
- noţiuni elementare de circulaţia sângelui VIII Segarcea Dolj
4. - cauze ce pot afecta circulaţia sîngelui martie 2011
- stopul cardiac
- primul ajutor în cazul stopului cardiac
Hemoragii - definiţie
- tipuri de hemoragii
- acordarea primului ajutor Şcoala cu clasele I -
5. - compresiunea manuală aprilie 2011 VIII Segarcea Dolj
- pansamentul compresiv
- garoul
Fracturi - definiţie
- tipuri
6. - acordarea primului ajutor Şcoala cu clasele I -
- suspiciunea lovirii coloanei vertebrale mai 2011 VIII Segarcea Dolj
- transportul victimelor cu fracturi

Evaluarea proiectului:

Analiza desfăşurarii proiectului se va face în luna iunie 2011 şi se va stabili nivelul

realizării obiectivelor propuse.
Evaluarea se va face sub forma unui concurs la care vor lua parte mai multe echipaje
constituite din elevii colectivului de elevi

FANTEZIE, DIBĂCIE, CREATIE

Proiect finalizat în cadrul programului SUSTIN EDUCATIA
Prof. Ana Grămescu
Grădinita PP nr. 7, structura Grădinita PP nr. 2 Deva

ARGUMENT:
Copiilor preşcolari le place sã deseneze, sã modeleze, sã decupeze din hârtie
diferite siluete, însã în jurul nostru sunt foarte multe materiale cu ajutorul cãrora se pot crea
imagini artistice interesante. Acestea sunt materiale din naturã: frunze, petale de flori, coji,
seminţe, fructe, resturi de blanã, piele, sârmã si altele. Lumea din jur este atât de bogatã si
variatã, încât multe obiecte, fenomene, fiinţe nu numai cã ne atrag sã le admirãm, dar ne
trezesc dorinţa de a le repeta, a le înmulţi, atingând perfecţiunea naturii.
Aportul activităţilor creatoare şi al îndeletnicirilor practice ale preşcolarilor
contribuie într-o mare măsură la formarea personalităţii acestora. Opţionalul îşi propune să
răspundă dorinţei copiilor de a munci şi de a-şi vedea rezultatul muncii.
Mânuind un material variat ca forma, culoare, mãrime, aşezându-l în diferite
poziţii spaţiale, tratându-l prin tehnici simple specifice activitãţilor practice, copiii vor gândi
independent şi vor folosi tehnici si procedee variate de lucru. In final, toate duc la crearea
unor lucrãri originale, care înlãturã monotonia si tipizarea in lucru si conduc la dezvoltarea
spiritului estetic si creativitãţii copiilor.
OBIECTIVE CADRU
¾ Formarea şi consolidarea unor abilităţi practice specifice nivelului de
dezvoltare motrică;
¾ Îmbogăţirea cunoştinţelor despre materiale şi caracteristicile lor, precum şi
despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor
produse simple;
¾ Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor
desene,picturi,modelaje;
¾ Realizarea unor corespondenţe între diferitele elemente de limbaj plastic şi
forme,obiecte din mediul înconjurător (natură, artă şi viaţa socială);
¾ Stimularea expresivităţii şi a creativităţii prin desen, pictură,modelaj;
OBIECTIVE DE REFERINTA
• Să cunoască şi să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activităţi practice.
• Să cunoască diferite materiale de lucru, din natură ori sintetice
• Să efectueze operaţii simple de lucru cu materiale din natură şi sintetice
• Să fie capabil să realizeze lucrări practice inspirate din natură şi viaţa cotidiană,
valorificând deprinderile de lucru însuşite.
• Să obţină efecte plastice, forme spontane şi elaborate prin tehnici specifice picturii.
• Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice.
• Să cunoască şi să diferenţieze materiale şi instrumente de lucru, să cunoască şi să aplice
reguli de utilizare a acestora
• Să utilizeze un limbaj adecvat cu privire la diferitele activităţi plastice concrete
• Să compună în mod original şi personal spaţiul plastic.
• Să interpreteze liber, creativ lucrări plastice exprimând sentimente estetice.
OBIECTIVE SPECIFICE
- Sa denumeasca ustensilele de lucru accesibile varstei;
- Sa selecteze in mod adecvat uneltele in functie de activitatea concreta;
- Sa observe caracteristicile materialelor din natura si sa le gaseasca
utilitatea;
- Sa rupa hartia, sa taie cu foarfeca, sa lipeasca, sa trateze suprafetele
realizand diferite colaje estetice si functionale;
 - Sa lipeasca obiecte din natura;
- Sa plieze prin indoire repetata o suprafata de hartie;
- Sa-si dezvolte increderea in fortrlr proprii si sa manifeste stabilitate si
perseverenta in activitate;
- Sa gaseasca utilitate tuturor obiectelor realizate (decor, expozitie,
jucarie, masca).
EVALUARE
• Frontala si individuala
• Aprecieri verbale ale activitatilor proprii si ale celorlati, convorbiri, discutii
• Realizarea unor proiecte de grup
• realizarea unui portofoliu cu lucrarile copiilor;
• realizarea unor expozitii periodice cu obiectele realizate de prescolar;
• aprecierea rezultatelor prin premii, laude, incurajari.
SEMESTRUL I

Data Tema propusa Materiale folosite Metode si

procedee

Legume de toamna Scoici, cochilii, seminte de dovleac, boabe de porumb,

boabe de fasole, orez, gris, malai, seminte de ardei, de
mac, coli de carton.

Mere, pere in Ghinda, coji de alune, orez, boabe de fasole, seminte de

panere... coriandru.
CONVERSATI
Buchet de tufanele Frunze presate, fire de ata, seminte de dovleac, de floarea A
soarelui, boabe de porumb
OCTOMBRIE

Peisaj de toamna - Carton, frunze uscate, seminte, deseuri textile

macheta EXPLICATIA

Toamna in padure Carton, frunze uscate, seminte, deseuri textile, acuarele

NOIEMBRIE

Hora frunzelor - Frunze uscate, presate de diferite forme si nuante, carton,

Balerinele placaj DEMONSTRA
 Casuta Tartacute in forma de para, fire de PNA, carioca, capace TIA
greierasului de plastic sau ambalaje PET, frunze presate

Casa mea Plastilina, acuarele, pensule

EXERCITIUL
Felicitari pentru Carton colorat, carioca, lipici, margele, poliestiren
Craciun
DECEMBRIE

Decoram bradul de Crengute de brad, conuri, globuri, lumanari

MUNCA IN
Craciun
ECHIPA
La derdelus Cutii de chibrituri, carton colorat, lipici, aracet,
JOCUL
poliestirem, fire textile

Oameni de zapada Vata, gheme, deseuri textile, ata, lipici

Covoras taranesc Hartie glasata, carioca, lipici, fire textile MODELAREA

IANUARIE

Peisaj pe piatra Piatra, tempera, lac de mobila

SEMESTRUL AL II-LEA

Data Tema propusa Materiale folosite Metode si

procedee

La Polul Nord - Boluri din plastic, poliestiren, figurine din carton, Pet-
macheta uri, capace, aracet

Barcute, avioane, Hartie colorata, foarfece, modele decupate cu CONVERSATIA

rachete perforatorul

Martisoare Scoici, fire textile, aracet, carton, plante uscate, pietre

MARTIE FEBRUARIE

colorate decorative, foarfece, carioca cu sclipici,

figurine

Coliere pentru Argila, macaroane, tempera, lipici cu sclipici, fire EXPLICATIA

mama colorate, panglici
 Flori pentru Hartie glasata, foarfece, carioca cu sclipici, figurine
mama - origami

Buchetul florilor Lemn, carton, bucati de poliestiren colorate, foarfece,

de primavara carioca cu sclipici, figurine

Randunica si Carton, frunze, seminte de dovleac, boabe de mustar,

cuibul de porumb, deminte de artar DEMONSTRATIA

Hristos a inviat! Carton colorat, lipici, margelute,seminte

Iepurasi si puisori Oua, carton, hartie colorata,seminte, carioca

Album de moda Carton, hartie glasata, PET-uri, materiale reciclabile EXERCITIUL

Casuta si broasca Nuci, carton, hartie glasata, aracet

APRILIE

testoasa JOCUL

Buburuza Carton colorat, nuca, acuarela, lipici

Berzele pe lac Frunze de diferite marimi, aracet, hartie glasata

Tava cu cescutele Ghinda, burete, hartie colorata,staniol, capce de la

papusii ambalaj de branza topita
MUNCA IN
La multi ani, Carton colorat, lipici, hartie glasata ECHIPA
copii!
MAI

Inimi pentru toti Carton, staniol, frunze de diferite culorisi

copiii forme,seminte de dovleac, de mustar, poliestiren
colorat
MODELAREA
Expozitie cu Materialele adunate pe parcursul anului scolar sunt
vanzare expuse pentru parini, acestia putand rasplati munca
IUNIE

celor mici.
 PROGRAM DE SERBARE
ADIO GRĂDINIŢĂ, PALAT AL COPILARIEI MELE
Inst.Cimponerescu Titiana
Grăd.P.P.Nr.25, Timişoara

- copiii sunt costumaţi în prinţi şi prinţese, decorul este unul de basm;

- intrarea copiilor se face pe melodia Blue Danube, se valsează;
O fetiţă: Impăraţi şi împărătese
Prinţi şi prinţese
Noi astăzi ne-am adunat
La un bal minunat
Un băiat: Şi iată că-n această zi cu soare
Ne-am adunat cu mic cu mare
Împăraţia poveştilor să serbăm
Pentru ultima dată,
Căci de mâine plecăm
Aşadar, prinţi şi prinţese
Să ne prezentăm:
-pe melodia Bobbon de Vienne Strauss, copiii se prezintă;
O fetiţă: Povestea noastră minunată
A-nceput cu ,,a fost odată,,
O lume cu poveşti şi jucării
În care prinţii şi prinţesele
Eram, noi, copiii.
Cântec: O lume minunata
Doi copii: Şi-au trecut anii cum nu s-a mai văzut
Cât alţii in şapte
Într-un an noi am crescut.
La balul din acestă zi
Cu drag noi ne amintim
De anii petrecuţi aici
Şi de ei să vă vorbim
Clipe dulci şi minunate
Aici cu toţii am petrecut
 Amintiri multe păstrate
Cât noi pe aicea am trecut.
Cântec: Şcolărei şi scolăriţe.
Un băiat: Jucării frumoase
Noi azi vă părăsim
Şi clasa noastră dragă
Altor copii o dăruim
Deşi de fiecare în parte
Noi ne vom aminti
Peste ani şi ani
Când nu vom mai fii copii.
O fetiţă: Păpuşa mea,
Cu ochii ca de smoală
Eu de mâine plec la şcoală,
Într-o altă împărăţie
Şi ea plină de bucurie
Mi-ai fost ca o surioară
În zilele de odinioară
La tine mă voi gândi
Chiar şi mare când voi fii.
Un baiat: Ursleţul meu de pluş
Să îţi spun ce se va întâmpla acuşi:
Voi fii şcolar, şcolar adevărat
Pe drumul şcoliii eu am plecat,
Pe tine te voi lăsa
Altor copii, ca mine aşa
Să te iubescă aşa de mult
Aşa cum şi eu am făcut.
Cântec: Eu voi fii mâine şcolar
O fetiţă: Clasă dragă, minunată şi alte jucării
De mâine veţi fii în povestea altor copii
Şi ei buni de vor fii
Vă vor păstra, vă vor iubi.
Cu greu eu mă despart de voi
 Lucruri dragi din clasa mea
Şi asta e dorinţa mea
Să vă amintişi şi voi de noi.
Un băiat: Voi pleca la şcpală
Spre un alt tărâm
Că prinţul din poveste
Are şapte ani acum.
Ştiu să numar bine
Nu greşesc deloc
Am învăţat la grădi
Cum să socotesc
Le ştiu ca pe apă
Hai să ţi le spun: 1-2 păpuşoi, 3-4 lapte acru….
O fetiţă: Chiar şi litere vom ştii
În abecedar le vom descoperii
Cu poze colorate cât mai frumos
Despre lucruri minunate
Vom citi duios.
Cântec: Cărticica mea
Un băiat: Adio grădiniţa mea
Lăcaş al bucurie mele
De acum eu te voi păstra
În toate gândurile mele
Mă îndrept spre şcoală
Cu ghiozdanul în spate
Cu caiete şi penar
Si cărţi minunate.
Cântec: Pe vaporul clasei I
Un băiat: Înainte de plecare
Venim să ne cerem iertare
Celor ce ne-aţi educat
Pentru când v-am supărat
Ne-aţi crescut pe fiecare
Cu dragoste şi răbdare
 Aţi ştiut să vă purtaţi
Ca nişte părinţi adevăraţi.
- copiii dansează pe melodia Trisch Trasch Polka
O fetiţă: Rămâi cu bine grădiniţă
Cu mult regret vă părăsim
Dar şi la şcoala noastră
Păstra-vom neâncetat
Poveştile frumoase
Ce aici le-am învăţat.
Toţi copiii: Vremuri minunate şi pline de poveşti
Clipe fără griji şi amuzante
Azi sunteţi rememorate
De noi, copiii cei frumoşi.
Câte un copil:
- Era frumos să fim copii, să alergăm prin curtea grădiniţei noastre dragi;
- Cea mai mare recompensă era bulina roşie din pept, era ca o madalie al olimpiadă;
- Când ne cădea un dinte, eram eroii grupei;
- Era inerzis dar şi atrăgător să te joci la chiuveta din baie..
- Era inetresant în jocul de-a hiţii şi vardiştii să fii mai degrabă hoţ decât vardist..
- Moş Crăciun era darnic de fiecare dată..
- Să fii adus jucării în buzunar ca să ai cu ce te juca în timpul activităţilor însemna un
drum lung până la dulap..
- Durerea după o căzătură trecea usor cu un sărut şi o îmbrăţişare..
- Joaca în timpul orelor de somn era amuzantă şi vai de cel ce era prins..
- Hotărârile importante se luau în joacă..
- Să construim cu lego ne găcea fericiţi o zi întragă..
- Dulciurile şi ciocolata erau alimente de primă necesitate..
- Era frumos să ai măcar doi , trei buni preieteni..
- Numeni din lume nu era mai frumoasă decât mama..
- Să mănânci tot din farfurie era obligatoriu..
- La serbare eram adevărate vedete..
- Tetrul de păpuşi era mereu bine venit la noi..
- Plimbările prin oraş erau adevarate escapade..
- Ne îndrăgosteam în fiecare zi..
 - Era foarte frumos sa fim copiii..
Toti copiii: Spectacolul copilăriei
Cu aceasta a luat sfărşit
Feţi frumoşi şi cosânzene
Adunaţi aici cu toţii
Vă spunem într-un glas: La revedere
- Copiii valseaza din nou pe Valurile Dunării, ies din sală;
- Se intră din nou pe melodia We are the champions -Quenne, se aşează la locuri, se
citeşte catologul grupei, copiii se îmbrăţişează pe melodia Friends, will be friends-
Quenne.

ACTIVITATEA INTEGRATĂ

Inst. Cimponerescu Titiana

Grăd. P.P. Nr.25, Timişoara

Activitatea integrată este activitatea specifică reformei curriculare propusă de noul

Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Aceasta se desfăşoară atât ca activităţi în cadrul
unui proiect tematic, cât şi în cadrul proiectării pe teme săptămânale.
Maniera integrată presupune abordarea realităţii printr-un demers globalizat, în cadrul
căreia tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor ştiinţe, dispărând graniţele dintre
variatele categorii de activităţi.
Tipurile fundamentale de învăţare au evoluat de la simplul „a învăţa să ştii pentru tine”
la „a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi”. Prin abordarea activităţilor în formă integrată,
educatoarea organizează învăţarea ca un regizor, un moderator, ajutându-i pe copii să
înţeleagă, să accepte şi să stimuleze opinii personale, emoţii, sentimente, să fie parteneri în
învăţare. Desfăşurând activităţi integrate, copilul are posibilitatea de a-şi exprima păreri
personale, de a coopera cu ceilalţi în elaborarea de idei noi, în rezolvarea sarcinilor, în
argumentare, devenind mai activ şi câştigând mai multă încredere în sine. Integrarea se va
face prin împletirea într-un scenariu bine închegat a conţinuturilor corespunzătoare celor două
arii curriculare implicate. Evident, conţinuturile propuse au un subiect comun, care urmează a
fi investigat şi elucidat în urma parcurgerii acestora şi a realizării obiectivelor propuse.
Prin abordarea integrată a activităților în grădiniţă, facem ca graniţele dintre tipurile şi
categoriile de activităţi să dispară şi studiem tema aleasă cu ajutorul mijloacelor de investigare
a mai multor ştiinţe. Activitatea se desfăşoară pe grupuri, nu cu întreaga grupă. Reuşita
acestor activităţi se bazează pe un scenariu unitar foarte bine întocmit de către educatoare, cu
obiective clare, cu o repartizare a sarcinilor zilnice în fiecare sector de activitate şi asigurarea
unei palete variate de opţiuni care duc la atingerea obiectivelor propuse.
Scenariul unei activităţi integrate începe întotdeauna cu o întâlnire în grup, motivul
fiind o poveste, o întîmplare sau un personaj şi chiar dacă conţinuturile aparţin unor domenii
diferite au totuşi un subiect comun care urmează să fie studiat în urma realizării obiectivelor
propuse.
Situaţiile de învăţare în activităţile integrate, prin cooperare aduc un plus în antrenarea
copiilor prin:
- oferirea posibilităţilor copiilor de a utiliza şi relaţiile interpersonale
(atracţie, prietenie, sprijin reciproc, colaborare, empatie, aspiraţii) în
rezolvarea unor sarcini de învăţare, pe lângă alte teme de colaborare (vizite,
activităţi în cercuri);
- solicitarea grupului fie la rezolvarea unor sarcini comune pentru toate
grupurile formate în grupa de copii (cu sau fără sprijinul educatoarei), fie la
rezolvarea subsarcinilor derivate din cea generală, echivalente ca dificultate
întâi, apoi cu sintetizarea lor.
În ambele situaţii, fiecare copil lucrează independent, individual, într-un timp dat,
urmând dezbaterea rezolvării la nivelul grupului, adoptarea unei soluţii comune care va fii
comunicată grupei de către copilul desemnat.
Activitățile integrate sunt de patru feluri în funcție de elementele de conţinut. Astfel,
avem:
- activitate integrată care cuprinde toate activitățile din cadrul unei zile;
- activitate integrată care integrează ALA (activități liber alese) și ADE (activităţi pe domenii
experienţiale);
- activitate integrată care cuprinde activităţile pe domenii experenţiale dintr-o zi;
-activitate integrată în care sunt înglobate mai multe domenii experienţiale, indiferent de
programul zilei;
 Explozia de informaţii din diferitele domenii determină confruntarea copilului cu o
serie de aspecte problematice si dificultăţi care derivă dintr-o cunoaştere limitată, iar realitatea
trebuie tratată cu precizie, la momentul potrivit, atât din perspectivă teoretică cât şi din
perspectivă practică. Astfel că , această realitate poate fii înfăptuită de către educatoare prin
metoda proiectului. Reforma educaţională, prin implementarea metodei proiectului permite
dobândirea de către copil a unor deprinderi şi abilităţi prin care, ulterior se poate realiza
înţelegerea şi producerea unor raţionamente autentice, devenind astfel participanţi activi în
viaţa comunităţii. Se face astfel, trecerea de la modelele tradiţionale, care limitează uneori
realizarea cunoaşterii, la cunoaşterea în cadrul unei cerecetări practice care le oferă copiilor
posibilitatea de a exploata în profunzime domeni noi, de a acumula cunoştinţe în mod
independent şi de a dezvolta competenţe precum creativitatea, spiritul de iniţiativă,
capacitatea de a comunica şi de a lucra în echipă.
Caracteristica principală a proiectului este că plasează copilul în centrul proiectării
didactice, asigură o mai bună corelare între gândire şi învăţare iar pe noi ne pune în situaţia de
a reflecta asupra răspunsurilor la anumite întrebări: Cum predăm?, Cum îi vom face pe copii
să-şi activeze experienţele, informaţiile pe care le deţin despre subiectul propus?, Cum îi vom
motiva să se informeze, să caute , să investigheze?, Cum îi facem să interacţioneze în mod
activ cu noile informaţii şi cu ceilalţi membrii ai grupului?;
Educatoarea face primul pas, care, acceptând ideea de schimbare şi adaptându-se cu
uşurinţă acesteia poate adduce schimbări în modul de a gândi şi de a acţiona al copilului, al
părinţilor acestora şi chiar al sistemului educaţional.
Al doilea pas este necesat a se face în direcţia metodelor de predare folosite la grupă şi
rolul educatoarei în procesul didactic, care, trebuie să fie legate de vârsta copilului şi să se ţină
cont de creativitatea şi încrederea în sine a fiecăruia dintre cei doi factori implicaţi ân procesul
didactic.
Ultimul pas este necesar în regândirea şi potenţarea valenţelor formative ale mediului
educaţional. Aproape tot ce se află în mediul în care se mişcă copilul poate constitui obiectul
unei imense curiozităţi din partea acestuia şi, în acelaşi timp, poate fii ceva interesant, din care
el poate învăţa.
Bazându-se pe acesti paşi esenţiali, educatoarea încercă să contureze schimbarea în
procesul didactic prin folosirea metodelor de grup, selctate şi gândite cu ajutorul copiilor şi al
părinţilor. Prin aceasta metodă, copiii intră în contact direct cu realitatea cercetată, iar
obiectele, fenomenele, procesele sunt investigate în dimensiunile şi caracteristicile reale, aşa
cum se manifestă în realitatea concretă.
 Scopul proiectului este de a-l face pe copil să cunoască mai mult despre subiect decât
să caute răspunsulo la întrebarea pusă de educatoare. Proiectul îi implică pe copii în
conducerea investigaţiei în mediul imediat asupra evenimentelor si fenomenelor despre care
doresc să înveţe mai mult.
Metoda proiectului integrat este o strategie de învăţare şi evaluare care se concentreză
pe efortul deliberat al copilului de a cerceta, de a depista şi de a înţelege subiectul în întreaga
sa amploare.
În desfăşurarea activităţilor integrate este necesară un demers didactic adecvat care să
cuprindă trei etape aflate în interdependenţă: evocarea, realizarea sensului şi reflecţia.
Evocarea - face apel la cunoştinţele însuşite de copii despre o temă sau un anumit subiect;
Realizarea sensului - asigură înţelegerea noilor informaţii şi a semnificaţiei acestora fiind
în aceelaşi timp etapa întrebărilor: educatoare-copil, copil-educatoare, copil-copil;
Reflecţia - integrează noile cunoştinţe în sistemul celor vechi, asigurând legătura dintre
ele, dând posibilitatea expunerii libere a “noului” aflat;
Prin abordarea activităţilor în formă integrată, educatoarea organizează învăţarea ca
un regizor, un moderator, ajutându-i pe copii să înţeleagă, să accepte şi să stimuleze
opinii personale, emoţii, sentimente, să fie parteneri de învăţare.
Educatoarea trebuie să stabilească cu claritate obiectivele şi conţinuturile activităţilor
zilnice, pentru ca pe baza acestora să găsească un scenariu al zilei, care să motiveze şi să
canalizeze atenţia copiilor pe ceea ce vor investiga.
În concluzie, abordarea integrată este o împletire a conţinuturilor într-o formă
atractivă, flexibilă, mobilizatoare, care conduce activitatea copilului spre investigare şi
aplicare practică a celor învăţate.
Întregul program se realizează prin joc, dar nu un joc întâmplător, ci unul organizat, în
care copilul are prilejul să exploreze medii diferite şi să îndeplinească sarcini, fie
individual, fie în grupuri mici.
Maniera de lucru prin activităţi integrate trebuie să aibă în vedere capacitatea educatoarei
de a realiza un liant de obiective care să conducă la o activitate plăcută de copil.

Bibliografie - Activitatea integrată din grădiniţă, Ghid pentru cadrele didactice, Didactica
Publishing House, Bucureşti, 2008

- Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Didactica Publishing House, Bucureşti, 2009

- Revista învăţământului preşcolar Nr. 3 – 4 / 2003

 INTERDEPENDENTA DINTRE FORMELE EDUCATIEI
Educatoare Costea Agnes –Scoala de Arte si Meserii Tarnava,jud.Sibiu

Formele educaţiei reprezintă ansamblul acţiunilor şi al influenţelor pedagogice

desfăşurate, succesiv sau simultan, în cadrul activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii
umane ( educaţia formală, educaţia nonformală, educaţia informală).
Relaţia dintre educaţia formală, educaţia nonformală şi educaţia informală nu
este una de competiţie, ci de complementaritate.
Clasificarea formelor educaţiei angajează două categorii de criterii:

a) criteriul proiectării: educaţie institutională / cu obiective specifice instituţionalizate

(educaţia formală-nonformală); educaţie noninstituţională / realizată implicit, fară obiective
specifice institutionalizate (educaţie informală);

b) criteriul organizării: educaţie realizată pe baza unor acţiuni explicite şi influenţe implicite
(educaţia formală-nonformală); educaţie realizată doar pe baza unor influenţe implicite
(educaţia informală).

Educaţia formală reprezintă ansamblul acţiunilor (şi al influenţelor) pedagogice

proiectate instituţional prin structuri organizate sistemic, pe niveluri şi trepte de studii (şcoli,
universităţi, centre de perfecţionare etc.) în cadrul unui proces de instruire realizat cu
maximum de rigurozitate în timp şi spatiu (plan, programe, manuale, cursuri, materiale de
învăţare etc.). Educaţia formală este organizată instituţional în cadrul sistemului de
învăţământ, sub îndrumarea cadrelor didactice de specialitate, care asigură dirijarea conştientă
a raporturilor funcţional-structurale dintre "educator" şi "educat" realizate într-un context
metodologic de predare-învăţare-evaluare, favorabil reuşitei pedagogice. Educaţia formală
dezvoltă urmatoarele obiective generale, multiplicabile în conţinuturi specifice, operabile la
nivel moral – intelectual – tehnologic – estetic – fizic:

a) dobândirea cunoştinţelor fundamentale în interdependenţa lor sistemică;

b) exersarea aptitudinilor şi a atitudinilor umane într-un cadru metodic stimulativ, deschis,

perfectibil;
c) aplicarea instrumentelor de evaluare socială la diferite niveluri şi grade de integrare
şcolară-postşcolară, universitară-postuniversitară.

Educaţia formală reflectă, în acelaşi timp, următoarele coordonate funcţionale,

valabile la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ:

a) proiectarea pedagogică organizată pe bază de planuri, programe, manuale şcolare, cursuri

universitare, materiale de stimulare a învăţării etc.;

b) orientarea prioritară a "finalităţilor" spre parcurgerea "programei", pentru asigurarea

succesului unui număr cât mai mare de elevi şi studenţi;

c) învăţarea şcolară/universitară sistematică, realizată prin corelarea activităţii cadrelor

didactice de diferite specialităţi la nivelul metodologic al unei "echipe pedagogice";

d) evaluarea pe criterii socio-pedagogice riguroase, realizată prin: note, calificative,

aprecieri, caracterizări etc.

Educaţia nonformală completează educaţia formală într-un cadru instituţionalizat

situat în afara sistemului de învăţămant dar şi în interiorul acestuia, activat prin "organisme
şcolare conexe", extradidactice sau extraşcolare. Ea constituie astfel "o punte între
cunoştinţele asimilate la lecţii şi informaţiile acumulate informal" (vezi Vaideanu, George,
1988, pag. 232).

Educatia nonformală sprijină, direct şi indirect, acţiunile şi influenţele sistemului de

învăţământ, pe două circuite pedagogice principale:

a) un circuit pedagogic situat în afara clasei: cercuri pe discipline de învăţămant, cercuri

interdisciplinare, cercuri tematice / transdisciplinare; ansambluri sportive, artistice, culturale
etc.; întreceri, competiţii, concursuri, olimpiade şcolare/universitare;

b) un circuit pedagogic situat în afara şcolii:

- activităţi perişcolare, organizate pentru valorificarea educativă a timpului liber: cu resurse

tradiţionale: excursii, vizite, tabere, cluburi, universităţi populare, vizionări de spectacole
(teatru, cinema etc.) şi de expozitii etc.; cu resurse moderne: videotecă, mediatecă, discotecă;
radio, televiziune şcolară; instruire asistată pe calculator, cu reţele de programe nonformale
etc.;

- activităţi paraşcolare, organizate în mediul socioprofesional, ca "soluţii alternative" de

perfecţionare, reciclare, instruire permanentă, instituţionalizate special la nivel de: presă
pedagogică, radio-televiziune şcolară; cursuri, conferinţe tematice - cu programe speciale de
educaţie permanentă etc.

Activităţile de educatie nonformală au un caracter instituţional. Ele probează - în

comparaţie cu activităţile de educaţie formală - cateva note specifice:

- proiectarea pedagogică neformalizată, cu programe deschise spre interdisciplinaritate si

educaţie permanentă - la nivel general-uman, profesional, sportiv, estetic civic, etc.;

- organizarea facultativă, neformalizată cu profilare dependentă de opţiunile elevilor şi ale

comunităţilor şcolare şi locale, cu deschideri speciale spre experiment şi inovaţie;

- evaluarea facultativă, neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără note

sau calificative oficiale.

Structura acţiunii educaţionale de tip nonformal are un plus de flexibilitate si de

deschidere în raport cu influenţele câmpului psihosocial care concentrează şi multiplică
numeroase efecte centrale şi secundare, dependente de stilul activităţii de formare-dezvoltare
a personalităţii, proiectat şi realizat în timp şi spaţiu. Aceasta structură parcurge două
coordonate funcţionale specifice educaţiei nonformale, coordonate prezentate uneori ca
obiective generale "de vocatie": sprijinirea elevilor şi chiar a adulţilor cu şanse reduse de
acces la o şcolaritate normală; stimularea dezvoltarii socioeconomice şi culturale a
personalităţii umane şi a comunităţilor locale . Pe acest fond sunt relevate şi obiectivele
specifice educaţiei nonformale: dezvoltarea unor sectoare socioeconomice particulare;
valorificarea adecvată a resurselor locale; alfabetizarea funcţională, în special a grupurilor
sociale defavorizate; formarea si perfecţionarea profesională; educarea generaţiilor pentru o
existentă sănătoasă în plan moral – intelectual – tehnologic – estetic –fizic.

Dezvoltarea educaţiei nonformale angajează "noile mass-media" care intervin din ce în

ce mai eficient, urmare a unor progrese tehnologice permanente: presa scrisă, radio-
televiziunea, sistemele de reţele video şi de calculatoare – cu profil şcolar, universitar etc.
 Obiectivele specifice educaţiei/instruirii nonformale vizeaza: a) ridicarea nivelului
general al educaţiei prin "difuzarea programelor în şcoli izolate sau încadrate
necorespunzător"; b) creşterea nivelului de pregatire al cadrelor didactice, din unele şcoli sau
zone, prin calitatea exemplară a modelelor pedagogice propuse; c) extinderea proceselor de
învăţare sistematica până la nivelul organizarii programelor universitare prin intermediul
televiziunii; completarea cunoştinţelor în domenii care solicită un grad ridicat de operativitate
a informaţiei: limbi străine, stiinţe socioumane, matematica, biologie etc.; d) stimularea
"alfabetizarii funcţionale" în domenii productive care solicită perfecţionarea şi chiar
(re)calificarea profesională continuă.Educaţia informală include ansamblul influenţelor
pedagogice exercitate spontan asupra personalităţii de la nivelul familiei, mediului social
(cultural, politic, economic, religios etc.), (micro)grupurilor sociale, comunităţii (locale,
teritoriale, naţionale), mass-mediei (presa scrisa, radio, televiziune etc.).

Educaţia informală nu angajeaza o acţiune pedagogică, bazată pe instituţionalizarea

corelaţiei "subiect-obiect". Ea evolueaza în câmp psihosocial, preluând direct sau indirect
influenţele cu efecte pedagogice rezultate din contextul situaţiilor şi al activităţilor cotidiene
"care nu îşi propun în mod deliberat atingerea unor ţeluri de ordin educativ" Societatea
contemporană extinde aria de influenţe a educaţiei informale care este sustinută de "o masă
informaţională enormă ca volum dar eterogenă, foarte variată şi inegală de la zi la zi, de la
persoană la persoană". Această "masă informaţională enormă" include un ansamblu de
influenţe neorganizate, (provenite din diferite medii sociale: familie, strada, cartier, localitate,
(micro)grup etc.) şi organizate (provenite de la nivelul instituţiilor mass-media care nu
angajează răspunderi pedagogice explicite, deosebite de instituţiile mass-media specializate în
educaţie – vezi presa, radio-televiziunea şcolară/universitară).

Interdependenţa formelor de educaţie asigură creşterea potenţialului pedagogic al

activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane în plan individual şi social, la
nivel didactic şi extradidactic.

Interpretările clasice evidenţiază rolul prioritar al educaţiei formale care "ghidează,

completează şi corectează achiziţiile obţinute prin intermediul educaţiei ocazionale (
informale) şi nonformale", exercitând "o funcţie integrativă de sinteză a diferitelor experienţe
trăite" .
 Interpretările moderne evidenţiază posibilitatea preluării unor priorităţi şi pe terenul
educaţiei nonformale care oferă un camp motivaţional mai larg şi mai deschis procesului de
formare-dezvoltare a personalitaţii, având o capacitate rapidă de receptare a tuturor
influenţelor pedagogice informale, aflate, altfel, într-o expansiune cantitativă greu
controlabilă.

Interpretările postmoderne – realizabile din perspectiva paradigmei curriculumului –

evidenţiază necesitatea integrării educaţiei informale în activitatea de proiectare a conţinutului
instruirii în vederea valorificării efective a resurselor informaţionale ale acesteia şi a
experienţei de viaţă a elevului / studentului.

Instituţionalizarea interdependenţelor dintre cele trei forme ale educaţiei solicită "o
abordare holistică", realizabilă pe două coordonate pedagogice: o coordonată orizontală
şi o coordonată verticală (vezi Cerghit, Ioan) . Pe de altă parte, reprezentarea
concentrică a celor trei forme evidentiază rolul educaţiei formale de nucleu central care
asigură baza valorificării optime a resurselor de instruire nonformală şi informală aflate
în continuă expansiune cantitativă şi calitativă .

În această perspectivă pot fi proiectate mai multe modalităţi de articulare a celor trei
forme de educaţie/instruire, realizabile în mediul şcolar şi extraşcolar: lecţii tematice; lectiile
deschise (bazate pe informaţii provenite din mediul informal, organizate interdisciplinar;
bazate pe informaţii provenite din mediul informal, organizate de echipe
pluridisciplinare);activităţi de sinteză (capitol, trimestru, an, ciclu şcolar etc.); activităţi
interdisciplinare în domeniul ştiinţelor socio-umane, organizate la nivel didactic; activităţi
educative / ore de dirigenţie etc., organizate în echipe interdisciplinar si pluridisciplinare (care
valorifică informaţiile de tip nonformal-informal); activităţi de învăţare independentă;
activităţi extradidactice şi/sau extraşcolare de tip cercuri ştiinţifice, excursii didactice etc.
Importanţa educaţiei este deosebită, întrucât sistemul educaţional se bazează pe premisa că
fiecare individ poate fi ajutat să treacă de la o etapă la alta, atâta timp cât influenţele educative
se adresează “zonei proximei dezvoltari“ .
Izvorul dezvoltării psihice îl constituie, după cum se ştie, contradicţiile interne care
apar ca urmare a solicitărilor externe. Crearea mijloacelor necesare pentru depăşirea şi
rezolvarea acestor contradicţii revine, în primul rând, educaţiei. Pe de o parte, educaţia ofera
conţinuturile ce urmează să fie asimilate, pe de altă parte ea se preocupă de modul în care să
fie asimilate, de formarea capacităţilor omului. Rolul conducător al educaţiei apare în
intervenţia acesteia în crearea unui climat educaţional favorabil, cu valenţe educative
puternice asupra formării personalităţii umane.
De aceea, nu este deloc greşită sau inoportună afirmaţia că “ educaţia este o artă “.
Educaţia, prin intermediul învăţământului, realizează cel mai important “produs” - omul
pregătit şi creativ, factorul esenţial al dinamizării progresului şi dezvoltării societăţii.
Ţelul fundamental al educaţiei este dezvoltarea armonioasă a personalităţii
elevilor/studenţilor urmărindu-se toate componentele acesteia: dimensiunea cognitivă, cea
afectivă, psihomotrică şi dimensiunea morală.

În concluzie: Relaţia dintre educaţia formală, educaţia nonformală şi educaţia

informală nu este una de competiţie, ci de complementaritate. Ele alcătuiesc un sistem
unitar şi ca atare se presupun logic unele pe altele. Ele interacţionează între ele,
condiţionându-se unele pe altele. Fiecare din formele şi tipurile educaţiei îşi are raţiunea ei
de a fi şi câmpul propriu de acţiune în ansamblul procesului de educaţie. Toate sunt produsul
epocii în care trăim şi răspund nevoilor reale ale educaţiei şi civilizaţiei. Ele au ceva specific
de îndeplinit. Aşa cum preciza S. Cristea, interdependenţa formelor educaţiei reprezintă o
necesitate obiectivă în contextul finalităţilor pedagogice propuse la nivelul modelului
cultural al societăţii postindustriale, informatizate, care validează paradigma de proiectare
curriculară a activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane pe termen scurt, mediu şi
lung. De fapt, această articulare a tuturor surselor şi resurselor proprii educaţiei formale,
nonformale şi informale asigură creşterea potenţialului pedagogic al oricărei activităţi
pedagogice, indiferent de cadrul în care este concepută şi realizată.
 VALORI COMUNE EUROPENE
Prof. limba franceză Calotă Rodica
Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu” Târgu-Jiu , jud. Gorj

Acesta este titlul proiectului Comenius, coordonat de prof. român de lb. engleză
Teodora Dragotă şi prof. de lb. engleză din Turcia, Esra Büyükşahin, în cadrul căruia 22 elevi
ai C.N.T.V. Tg-Jiu, însoţiţi de patru cadre didactice , au desfăşurat un amplu program de
activităţi împreună cu elevii Colegiului Cihangir din Istanbul, Turcia, în perioada 10-22
aprilie 2011 .
Între cele două unităţi şcolare s-au stabilit legături durabile, în urma activităţilor şcolare
conjugate(elevii români au asimilat un lexic minimal în limba turcă iar elevii turci au învăţat
cuvinte esenţiale în vorbirea curentă românească), prin intermediul limbii engleze. Am fost
încântaţi să descoperim un fond lexical comun sau foarte asemănător din punct de vedere al
grafiei ori al foneticii: biberon, brokoli, bardak, cüzdan, çorba, doktor, limuzin, masa,
meydan, göl, pirasa, patlican (patlăgea vânătă), sakiz, short, yatak, vodka etc.
În timpul competiţiilor sportive (football, handball, paintball) ,elevii s-au mobilizat, fără
nicio reticenţă, pentru realizarea acestor plăcute şi utile obiective; s-au felicitat reciproc pentru
rezultatele obţinute, împărtăşindu-şi tehnici de joc, cu o veselie molipsitoare, chiar şi în
timpul servirii unor feluri de mâncare tradiţională turcească.
În holul acestui impozant colegiu, elevii români au amenajat o expoziţie cu piese
vestimentare şi unelte de bucătărie specifice artei populare româneşti, stârnind interesul şi
admiraţia pentru meticulozitatea şi priceperea realizării acestora, din partea colegilor turci şi a
profesorilor acestora, bineînţeles cu ajutorul conducerii acestei instituţii care a asigurat cadrul
necesar acestei prezentări.
În decursul celor două săptămâni de experienţă şcolară şi culturală, elevii români şi-au
îmbogăţit cunoştinţele de istorie, geografie, artă, inclusiv artă culinară, vizitând numeroase
obiective turistice de interes internaţional precum Miniatürk, o adevărată corolă de bijuterii
arhitectonice în miniatură; au parcurs străzile îngrijite bordate cu lalele, a căror carnaţie
fragedă hrănea privirile hulpave ale vizitatorilor; au alunecat pe apele misterioase ale
Bosforului extaziaţi de magnificele palate de pe ţărm care le captau râsetele zglobii,
transformându-le în eternitate .
Am încremenit în faţa strădaniei şi imaginaţiei atâtor făurari de frumuseţi ale arhitecturii
turceşti, vizitând palatul Dolmabahçe sau palatul Topkapi, construit de Mahomed al II-lea, în
care s-au depănat, în perioada de aur a Imperiului, destinele a aproximativ patru mii de
persoane; au admirat veşmintele sultanilor care exultau de elocvenţă din toată trama lor de
brocard, mătase şi catifea, despre zbuciumul perlelor de a fi dezghiocate şi încorporate acestor
obiecte, despre valurile de smaralde şi safire care încarcă ochii şi sufletele privitorilor, pradă
luxuriantelor vitrine.- cât or fi costând aceste podoabe? – vociferează fragil sinapsele bietului
călător sosit de la mii de kilometri, spre a se izbi de masivitatea plăcilor de aur care îmbracă
tronul sultanului, spre a fi înghiţit de apele vorace ale unui diamant cat oul de struţ. Încercările
de răspuns sunt superflue, se aud doar respiraţiile strivite de parapetul neputinţei de a calcula
în mizerele noastre unităţi de măsură, atâta grandoare. Rămânem sculptaţi de o minunată
spaimă. Afară, fântânile murmură poveşti de dragoste şi surghiun, de suferinţe înabuşite de
necruţătorul mers al istoriei.
Îngreunaţi de atâta nepermisă frumuseţe şi o oarecare vinovăţie colaterală, ne curăţăm
sufletele împingându-le ca pe nişte inflorescenţe de păpădii, spre cupolele Hagiei Sofia, cea
care împarte înţelepciunea divină acelora care o caută. Văzduhul limpede pătrunde năvalnic
prin toate cele patruzeci de ferestre, dând impresia vizitatorului că se află într-o navă. Parcă se
aude glasul divin al lui Iisus Christos: „Pace vouă.Eu sunt lumina lumii.” , slove din
Evanghelia pe care o ţine în mâna stângă, cu dreapta binecuvântându-ne.
Încă o dată am constatat că, la confluenţele acestei culturi, participă elemente ale culturii
greceşti, prin coloanele de granit aduse din Efes şi nişele circulare din fiecare colţ cu opt
coloane din porfir provendind din templul lui Apollon din Baalbek. Doar obrazul crispat al
mării Marmara ne poate revela câtă marmură a fost transportată pe suprafaţa apelor sale
vânjoase. Sau poate privirea blajină a Moscheei Albastre, atât de limpede încât îmbată orice
privitor.
La încheierea stagiului, elevii români au reuşit să-i impresioneze pe colegii şi prietenii
lor turci, prin excelenţa prestaţiei lor, în cadrul unui program artistic cuprinzând piese din
folclorul românesc, atât clasic, cât şi contemporan. Atât unii, cât şi ceilalţi, îmbogăţiţi de
aceste experienţe, au lăsat sa se vadă melancolia clipelor de despărţire vremelnică până în
2012, când bucuria revederii şi a retrăirii acestor momente mirifice le va hrani din nou
imaginaţia, sentimentele şi nevoia de comunicare şi împărtăşire a experienţelor.
 UN CONFLICT DIN SFERA EDUCATIONALA
Director prof.Todoran Mariana -Scoala cu clasele I-VIII Ighisu-Nou,jud.Sibiu.

Prima impresie pe care o sugerează acest cuvânt te duce cu gândul la aspecte negative:
resentimente, animozitate, agresivitate, insatisfacţie, frustrare, stres, randament scăzut, etc.
Conflicte de tot felul apar, inerent, şi în spaţiul educaţional. Cauzele sunt în general aceleaşi:
divergenţe de opinii, atitudini, scopuri, interese, motivaţii, statut social sau material, moduri
de acţiune, prejudecăţi, comunicare insuficientă, …
Orice conflict parcurge mai multe etape: el există iniţial în stare de latenţă, la un
moment dat este conştientizat, observant, apoi resimţit prin acumularea de tensiuni. O dată ce
a izbucnit se manifestă prin confruntări mai mult sau mai puţin agresive (depinde de gradul de
conştiinţă al părţilor ). Stingerea conflictului necesită rezolvarea lui prin schimbarea
condiţiilor care l-au generat, iar urmările pot fi realmente benefice pentru grupul de elevi şi
instituţia şcolară, dacă o situaţie conflictuală apărută se gestionează cu pricepere.
Dascălului/ dirigintelui îi revine rolul de a negocia şi rezolva conflictele care apar în
sau între grupurile pe care le conduce. Generate de dimensiunea umană, principalele
competenţe necesare în acest sens ar fi:
- capacitatea de a identifica sursele conflictului
- abilitatea de a corecta percepţiile greşite ale situaţiilor de fapt, determinate de prejudecăţi,
diferenţe de intenţii şi interese
- capacitatea de a delimita fără echivoc ariile de autoritate şi responsabilitate
- aptitudinea de a defini clar criteriile de performanţă
- abilitatea de a stimula competiţia constructivă şi nu pe cea dublată de agresivitate
exacerbată, de a stabili practici care încurajează cooperarea
- priceperea de a distribui echitabil resursele limitate şi de a reduce diferenţele de
mediu/ambianţă
- capacitatea de a gestiona stările conflictuale dintre elevi, profesori-elevi, profesori-părinţi…
Profesorul-diriginte/consilier cunoscându-si clasa pe parcursul mai multor ani are
cele mai multe informatii pentru a anticipa problemele potentiale si a le preveni
declansarea. La orele de dirigentie/consiliere se poate aplica metoda simularii acelor
situatii problematice în care sa fie implicati elevii cu diferite tipuri de probleme de
invatare, motivationale, comportamentale, relationale etc. Investirea acestora cu roluri
diferite, chiar opuse celor pe care le au în realitate îi poate conduce la solutionarea
propriilor probleme.
 Activitatea decizionala a profesorului nu este una simpla. Factorii care determina
dificultatea luarii deciziilor educationle cele mai eficiente sunt mediul educational
complex în care doar o parte din influente sunt controlate, personalitatea în formare a
elevilor cu particularitatile lor de vârsta si individuale, personalitatile diferite ale
profesorilor de la clasa, problematica resurselor financiare si materiale, comunicarea etc.
Cauzele conflictului :
În clasa a VIII-a apare o situaţie conflictuală între doi elevi pe tema unor telefoane
mobile. Fiecare dintre elevi susţine că telefonul său este mai performant. La început discuţia a
fost amiabilă, au apărut apoi contradicţiile, ajungându-se în final la îmbrânceli şi lovituri
reciproce între ei. Colegii de clasă asistă la această altercaţie fără să intervină şi fără să anunţe
profesorul de serviciu sau pe dirigintele celor doi copii implicaţi. Animozităţi între cei doi
sunt de ceva vreme, în pauze şi ori de câte ori au prilejul de a se ciondăni. În sala de clasă, în
timpul desfăşurării stării conflictuale, s-au format grupuri de opinie între colegii celor doi,
fiecare grup susţinând pe unul dintre ei. Situaţia a degenerat cand unul dintre ei s-a ales cu
arcada spartă. Acest fapt nu a mai putut fi ignorat de colegii spectatori, profesorul de serviciu
a fost anunţat, elevul vătămat a fost transportat la spital pentru îngrijirile medicale necesare,
iar celălalt a fost dus la direcţiune pentru a fi lămurite împrejurările care au determinat disputa
însoţită de lovituri.
Îngâmfarea, invidia, lipsa de onestitate, nemulţumirea, rivalitatea pentru obţinerea
statutului de lider în grupul lor de elevi, intenţia comună de a-şi rezolva fiecare dintre ei
complexul de inferioritate, au determinat şi amplificat o situaţie care, din nefericire, a
degenerat şi în vătămări corporale.
Dacă colegii de clasă ar fi anunţat din timp acest incident, şi nu s-ar fi complăcut în a
fi spectatori împărţiţi în două tabere, această stare conflictuală ar fi putut fi aplanată de către
diriginte sau alte cadre didactice. Din păcate, acest gen de conflicte se întâlnesc tot mai des în
şcolile noastre.
Efectele conflictului:
Elevii noştri au devenit duşmani, grupurile susţinătoare şi-au manifestat vădit, şi ele,
ostilitatea. Situaţia tensionată din clasă nu a dispărut, părerile au rămas împărţite între colegii
din cele două tabere, iar discuţii contradictorii încă se făceau auzite, fiecare dintre ei nefiind
cu adevărat dispus să asculte pe cei din tabăra adversă. Percepţia fiecărui act sau opinie venită
din tabăra cealaltă fiind distorsionată şi evaluată a priori negativ.
Cei doi elevi au fost sancţionaţi de către comisia de disciplină, iar colegii de clasă au
fost mustraţi, deoarece puteau evita situaţia conflictuală dacă ar fi anunţat dirigintele de
existenţa unor animozităţi între cei doi, sau dacă ar fi înştiinţat profesorul de serviciu din acea
zi.
Strategie de rezolvare:
- Înţelegerea profundă a cauzelor generatoare de conflict, din partea personalului didactic şi a
părinţilor, implicaţi şi ei în procesul educativ al propriilor copii .
- Dirigintele va proceda cu tact în prezenţa elevilor vanituoşi evitând să le stârnească această
trăsătură de caracter şi încercând să sprijine relaţia cu ei pe elemente positive din structura lor
de personalitate, pe care trebuie să le descopere şi să le stimuleze. Deasemenea va stimula
discuţiile deschise pe bază de argument, chiar dacă sunt discuţii contradictorii, nu va încuraja
discuţiile neloiale în absenţa celor criticaţi, şi va sprijini cu tact pe cei care au dreptate
ajutându-I discret să şi-o câştige pe bază de argumente, şi nu prin adeziunea “şefului” sau
grupului la opiniile lor. Îi va îndruma pe elevi să evite cu tact conflictul personal cu alţii, iar
dacă nemulţumirea totuşi persistă şi-o vor manifesta clar, deschis, cu argumente şi drept.

MANAGEMENTUL MOTIVĂRII ÎNVĂŢĂRII

PENTRU ORA DE RELIGIE
Prof. Diana Nichita
Şc. 08 „Dimitrie Cantemir” – Oradea

Segmentul primordial al succesului şcolar este motivaţia de a învăţa. Sursele care

declanşează motivaţia sunt multiple şi totodată complexe. Ideea conform căreia factorii
intrinseci şi cei extrinseci condiţionează şi influenţează motivaţia pentru învăţare este
promovată de către literatura de specialitate. De regulă, elevii învaţă mai productiv şi mai
intensiv atunci când sunt motivaţi.

I. „FORŢELE” INTERNE ALE MOTIVAŢIEI ÎNVĂŢĂRII

a) Curiozitatea
Behavioriştii operează cu termeni ca „recompensă” şi „pedeapsă”. Termenii sunt utilizaţi
în planul învăţării, pentru a descrie dimensiunile cu cea mai mare influenţă asupra reuşitei
şcolare. Comportamentul elevilor poate fi orientat, astfel, spre realizarea unor acţiuni
pentru obţinerea remunerării. Fiind vorba de elevi, remunerarea ar putea fi notarea, lauda,
încurajarea, aprecierea schimbării atitudinii şi comportamentului la ora de religie (în
general, la orice ore).

Profesorului de religie îi revine sarcina majoră de a educa şi a creşte curiozitatea

elevilor, de a o cultiva considerând-o un potenţial motiv de învăţare. Elevilor trebuie să li
se ofere stimuli inediţi pentru a le stimula curiozitatea: folosirea unor fragmente de texte
(povestiri moral-religioase) pentru a exemplifica un comportament adecvat la şcoală;
profesorul va preciza că acest comportament trebuie să fie extins şi la alte ore şi în viaţa
cotidiană. Atunci când prezentăm elevilor fapte concrete în ceea ce priveşte
comportamentul religios-moral (de exemplu, fapte care se referă la violenţa fizică sau
verbală) este de preferat să nu facem afirmaţii categorice şi să încercăm să le dăm exemple
concrete cunoscute şi de ei; sau putem să le adresăm întrebări, să creem situaţii-problemă
în funcţie de particularităţile de vârstă ale copiilor, de nivelul clasei etc. Altfel spus, atunci
când vorbim cu ei să reuşim să le atragem curiozitatea despre subiectul în discuţie. De
exemplu, atunci când le vorbim despre Patimile Domnului, putem folosi imagini adecvate
(fotografii de la locurile sfinte, fragmente de filme care au ca subiect viaţa şi patimile
Domnului etc.) Într-o astfel de situaţie putem să implicăm cât mai mulţi elevi, care să
primească sarcini concrete. Aşadar, curiozitatea este un motiv intrinsec de a studia şi, ca
urmare, învăţarea nu rămâne a fi dependentă doar de „răsplata” profesorilor în sine.

b) Autoeficienţa
Puterea de a gândi pozitiv ar putea defini termenul de „autoeficienţă”. Autoeficienţa
elevilor creşte în situaţiile în care elevii au avut succes şi îşi amintesc cu plăcere de acele
situaţii (de exemplu, o piesă cu tematică religioasă dramatizată cu ocazia Sărbătorilor de
iarnă sau a Învierii Domnului; mai poate fi o piesă care ilustrează un comportament
religios-moral din Pilda fiului risipitor, piesă pusă în scenă în perioada în care se studiază
această pildă sau o excursie care le-a plăcut foarte mult, pornind de la organizarea ei şi
până la locurile vizitate). Temelia oricărei educaţii pare a fi, indiscutabil, exemplul
personal.

Cel mai bun exemplu pentru elevi, în acest sens, este ceea ce Iisus Hristos a făcut
neîncetat prin cuvintele, faptele şi pildele Sale. Învăţăturile Sale, chemările Lui trimit
direct la concreteţea experienţei personale: să fim desăvârşiţi - (Matei 5.48); să ne iubim şi
să ne respectăm semenii - (Matei 19.19); să fim credincioşi şi buni – (Ioan 14.6); să nu
facem altora ceea ce nici nouă nu ne-ar face plăcere - (Matei 7.12); să fim smeriţi, să nu
 ne lăudăm - (Matei 23.11-12). Sursa finală posibilă a autoeficienţei este starea psihologică
– adică acele sentimente şi trăiri interioare care „asigură” elevul de iminenţa eşecului sau
de obţinerea succesului.

c) Atitudinile

În realitate, atitudinea este o comoditate iluzorie. Cauza o constituie faptul că, de cele
mai multe ori, atitudinile sunt iscusit menajate sau chiar disimulate. Deseori, între atitudine şi
comportamentul ostentativ nu există coincidenţă. Aş dori să exemplific cu următorul
exemplu: sunt frecvente situaţile în care un elev oarecare poate avea o atitudine negativă faţă
de un anume profesor; însă atunci când se întâlneşte cu acesta în afara orei se comportă
respectuos, chiar manifestă o „atitudine binevoitoare”, atitudine pe care nu ar manifesta-o şi în
discuţie cu fratele sau alte persoane apropiate. Pornind de la acest exemplu, ajungem la
concluzia că pentru profesorul de religie este foarte important să cunoască care este atitudinea
elevilor săi, cu referire, în special, la conţinutul disciplinei sale. Atitudinea elevului poate fi
modificată spre bine dacă profesorul va reuşi să ofere elevilor săi un mesaj persuasiv şi foarte
bine argumentat, să modeleze şi/ sau să încurajeze comportamentele dezirabile şi pertinente şi
să inducă disonanţă între componentele cognitive, afective şi comportamentale ale
atitudinilor.

d) Necesităţile

Necesităţile unui elev diferă enorm de cele ale altora. Cea mai cunoscută clasificare în
acest sens şi cea mai des utilizată este ierarhia necesităţilor realizată de A. Maslow; acesta le
împarte pe cinci niveluri distincte. Atunci când sunt satisfăcute necesităţile de la un nivel mai
inferior, necesităţile care influenţează comportamentul, cu pregnanţă, sunt cele de la nivelul
imediat următor. Aşadar, scopul final al educaţiei ar consta în structurarea activităţilor astfel
încât realizarea acestora să conducă la satisfacerea necesităţilor de la nivelurile superioare.

e) Competenţa
Competenţa este în corelaţie directă cu autoeficienţa. Atunci când fac ceva foarte bine,
fiinţele umane simt plăcere foarte mare. Pentru unii elevi, însă, doar succesul nu este
suficient. Profesorul de religie trebuie să ofere elevilor care manifestă o carenţă a
sentimentului de autoeficienţă situaţii în care aceştia ar obţine succes; el mai trebuie să le
creeze oportunităţi de a-şi asuma sarcini provocatoare pentru a demonstra sie însuşi că le
pot realiza cu succes. Altfel spus elevul trebuie învăţat să „pescuiască” pentru a avea ce
mânca întreaga lui viaţă.
 II. MOTIVAŢIA EXTRINSECĂ

Mediul stimulativ este asigurat prin participarea activă a elevilor, precum şi prin angajarea
acestora în activităţi. Toate acestea contracarează plictiseala şi anulează posibilitatea
reacţiei negative a elevilor în timpul orei. Strategiile de instruire folosite la ore ar trebui să
fie flexibile, creative şi, nu în ultimul rând, antrenante. Este ştiut faptul că un mediu
stimulativ de învăţare oferă o gamă largă de stiluri de prezentare, de metode de învăţare şi
materiale suport. În situaţiile plictisitoare elevii vor învăţa doar în baza unor motive foarte
cunoscute şi vehiculate: frica, presiunea profesorilor, a părinţilor, ameninţarea sau alte
scopuri extrinseci (statutul profesional al părinţilor, prestigiul care-l are elevul în şcoală,
„vânarea” de note bune şi foarte bune etc.). În comportamentul elevilor factorii
motivaţionali extrinseci joacă un rol inestimabil doar în cazurile când profiturile externe
sunt dezirabile, acceptate, şi valorificate de către aceştia.

II.1. Modelul ARCS

Motivaţia este concepută, deseori, ca o secvenţă de evenimente, care constă din: atenţie,
relevanţă, încredere şi satisfacţie: attention – A, relevance – R, confidence – C, satisfaction
- S. Spre exemplu, la început profesorul de religie captează Atenţia elevilor; apoi oferă
Relevanţă celor predate în corespundere cu scopurile personale ale elevilor şi necesităţile
acestora. În momentul în care procesul instructiv-educativ se desfăşoară eficient, elevul
capătă încredere în sine şi în profesor. Elevul obţine Satisfacţia în urma cunoştinţelor
recent asimilate; acestea asigură continuitatea procesului de învăţare şi tot aşa.

II.1.1. Modelul ARCS şi aplicaţiile sale

1. Obţinerea şi susţinerea atenţiei: folosiţi abordări neobişnuite sau chiar neaşteptate

de către elevi. Apoi, stimulaţi mereu curiozitatea elevilor folosind acele probleme care invocă
mister şi, nu în ultimul rând, variaţi structura prezentărilor realizate pentru ei.
2. Creşterea relevanţei: daţi-le prilejul, elevilor, să-şi valorifice experienţele
anterioare; accentuaţi familiaritatea subiectului; relaţionaţi-l cu experienţele anterioare ale
elevilor. Apoi, dezvoltaţi convingerea elevilor asupra modalităţii în care subiectul predat este
în concordanţă cu scopurile lor.
3. Consolidarea încrederii în sine: elaboraţi scopuri educaţionale accesibile, creaţi
aşteptări pozitive; oferiţi elevilor posibilitatea de a-şi folosi competenţele recent dobândite;
creaţi consecinţe care să fie cât de fireşti. Elevii trebuie să primească ocazia să se
autocontroleze.
4. Generarea satisfacţiei: folosiţi remunerări pozitive simbolice, în absenţa
consecinţelor fireşti; menţineţi standarde consistente şi corespundeţi rezultatele cu
expectanţele elevilor.

III. PRINCIPIILE DE MODIFICARE A ATITUDINILOR ŞI „CONSTRUCŢIA”

MESAJULUI
Adaptarea modelului de comunicare la situaţiile de învăţare poate fi explicată prin
principiile procesului de modificare a atitudinilor. Acesta ar consta din: sursă/ emiţător
(profesor religie), mesaj (subiectul predat), canal de transmitere (situaţia de învăţare) şi
receptor (elevii). Din păcate, de cele mai multe ori conţinutul mesajului este în centru atenţiei
pentru profesorul debutant. Elevii (receptorii), cât de interesaţi sunt, oare, de subiectul
discuţiei (mesaj)?

a) Contribuţia emiţătorului la modificările atitudinale

Dacă receptorul (elevul) percepe emiţătorul (profesorul) ca fiind sursă credibilă şi
atractivă totul se va repercuta asupra atitudinii receptorului. Motivaţia receptorului este
influenţată considerabil de relaţia dintre emiţător şi receptor.

b) Contribuţia mesajului la modificările atitudinale

Mesajele persuasive precum şi cele motivatoare, tehnicile lor de elaborare pot fi învăţate de
la persoanele care alcătuiesc mesajele din spoturile publicitare. Mesajul este astfel elaborat
încât asigură corespunderea dintre ceea ce se comunică şi interesele grupului-ţintă
(receptori).

c) Contribuţia canalului la modificările atitudinale

Două aspecte importante definesc termenul „canal”: mijloacele utilizate pentru a transmite
mesajul (suporturi audio - casete cu tematică specifică, video - filme, CD-uri şi DVD-uri,
postere – filme celebre etc.) şi capacităţile senzoriale ale elevilor (auzul, văzul şi simţul
tactil). Rezultatele empirice afirmă cu toate acestea, că – comunicarea - face-to-face deţine
superioritate faţă de cea mediată.
d) Contribuţia receptorului la modificările atitudinale
În ceea ce priveşte activitatea didactică, profesorii ar putea învăţa multe lucruri utile
dacă şi-ar analiza şi cunoşte foarte bine elevii. Este ştiut faptul că, fiecare elev (receptor) are
propriul său set de atitudini şi experienţe de viaţă; acestea influenţează, mai mult sau mai
puţin conştient, interpretarea şi decodificarea mesajului emis de către profesor. Din această
cauză cunoaşterea elevilor este un imperativ al reuşitei profesorului.

IV. ÎNCURAJAREA ELEVILOR ÎN MANIFESTAREA

INTERESULUI FAŢĂ DE ACTIVITĂŢILE DESFĂŞURATE

Încă de prima dată vorbiţi elevilor despre entuziasmul/ interesul dumneavoastră faţă de
tema abordată şi de modalitatea în care aceasta vă afectează personal. Căutaţi modalităţi de
abordare prin care să faceţi legătura între tema propusă şi viaţa elevilor cu care lucraţi. De
exemplu, se apropie perioada sărbătorilor de iarnă; în funcţie de clasa la care intru – în
această perioadă, atunci când le vorbesc de Naşterea Domnului, de anumite momente din
viaţa lui Iisus le exemplific cu autori celebri sau oameni de ştiinţă care au demonstrat că
toate evenimentele amintite în Biblie apar confirmate şi în documente istorice sau alte
surse.

Gândiţi-vă la ce întrebări le-aţi putea adresa elevilor dumneavoastră pentru ca ei să

gândească asupra subiectului în discuţie, chiar dacă nu au citit nimic referitor la tema
discutată. Aici, cu elevii claselor mai mari folosesc problematizarea sau studiul de caz.

În cadrul discuţiilor folosiţi tehnici eficiente de facilitare a acestora.

Dezvoltaţi elevilor dumneavoastră „necesitatea de a şti”. Apoi, în momentul în care vă

pregătiţi pentru oră, puneţi-vă întrebarea „Ce ar trebui şi ce le-ar face place elevilor să ştie
la acest subiect ?”. Aceasta v-ar ajuta foarte mult să concepeţi materialul în termeni care să
se potrivească, să coincidă cu experienţa de viaţă a elevilor.

IV.1. Elevii apatici - ce facem cu ei?

Încercaţi să consolidaţi o relaţie interpersonală cu aceşti elevi. Învăţaţi numele elevilor

şi utilizaţi-le în comunicarea cu ei; elevii vor înţelege cât de interesat sunteţi în obţinerea
succesului la ora respectivă. Faceţi astfel încât elevii dezinteresaţi şi iresponsabili să se
convingă de faptul că doriţi cu adevărat să-i ajutaţi. Încercaţi să aflaţi care este motivul
apatiei elevilor: este în depresie, supărat sau plictisit, are probleme personale.

Cuantificaţi progresul elevilor la etape timpurii şi în mod sistematic, astfel încât aceştia
să aibă ideea clară despre situaţia lor academică. Antrenaţi în abordarea elevilor apatici pe
acei din clasă care sunt foarte motivaţi şi interesaţi.

Aflaţi cât mai multă informaţie despre elevii dumneavoastră – cei apatici şi cei
interesaţi – care vă va ajuta să stabiliţi o comunicare eficientă între ei.

V. MOTIVAREA ELEVILOR – SUGESTII

Explicaţi de câte ori este cazul – studii recente au demonstrat faptul că elevii sunt mai
puţin interesaţi de participare sau de evaluare dacă nu înţeleg ce trebuie să facă sau ce ar
trebui să facă. Profesorii de religie ar trebui să acorde mai mult timp explicării: de ce
învăţăm ceea ce învăţăm; de ce o anumită activitate este importantă, folositoare şi
interesantă etc.

Remuneraţi (răsplătiţi) – elevii care nu au consolidat încă un set motivaţional intrinsec

de a învăţa pot fi ajutaţi prin motivaţie extrinsecă – adică remunerarea; aceasta poate fi
psihologică sau materială. Este indicat (şi am observat din propria experienţă) că este mult
mai bine să se remunereze comportamentele corecte precum şi răspunsurile bune, decât să
blamăm, să criticăm distructiv un oarecare comportament sau răspuns neadecvat. De
exemplu, la sfârşitul unui semestru am dat diplome elevilor mei – celor consideraţi dificili
– în care îi recompensam pentru faptul că şi-au schimbat atitudinea, comportamentul la ora
de religie. Efectul a fost surprinzător; elevii care-au primit diplomele au rămas constanţi în
comportamentul lor. Elevii din ciclul primar pot primi cărticele cu povestiri morale, cu
imagini din Noul Testament, cărţi de colorat cu imagini din Biblie, creioane de colorat,
seturi de carioci şi aşa mai departe. Oricui îi place să fie apreciat şi recunoscut;
remunerările pentru o activitate realizată bine produc trăiri emoţionale plăcute şi de neuitat
pentru mult timp sau pentru ... totdeauna.

Umanizarea comportamentelor şi a acţiunilor – am observat că elevii sunt mai

motivaţi să comunice cu profesorii care sunt mai „umani” şi cărora pare să le pese de
interesele şi scopurile lor. Pentru a le arăta că ne pasă de ei, putem să ni-i „apropiem”
povestindu-le diverse istorioare din viaţa personală, recunoscându-ne greşelile pe care le-
am făcut când eram copii sau chiar ca adulţi (depinde de situaţie). E bine să discutăm cu
elevii şi în afara orelor de curs, să ne interesăm care le sunt planurile de viitor, idealurile,
ce şi-ar dori să devină, unde intenţionează să-şi petreacă vacanţa, ce hobby-uri au şi aşa
mai departe.

Implicarea elevilor în activităţi – implicarea elevilor în propriul proces de instruire,

constituie unul din factorii majori ai motivaţiei. Este mult mai bine să implicăm elevii în
diverse activităţi: dezbateri, studii de caz, situaţii-problemă, discuţii în grup etc. O oră
despre biserică ar avea o mai mare eficienţă dacă s-ar desfăşura în cadrul instituţiei de cult.
Mai mult decât atât elevilor le place să se simtă utili. Spre exemplu, se pot alege câţiva
elevi care să ne ajute la selectarea bibliografiei, la pregătirea sălii pentru desfăşurarea unei
activităţi demonstrative cu asistenţă, aranjarea planşelor cu tematică religioasă etc.
Activităţile acestea vor spori considerabil stima de sine a elevilor şi vor intensifica şi
motivaţia acestora pentru studiul religiei.

Predarea inductivă –Încercaţi să prezentaţi mai întâi exemplele, apoi cereţi elevilor să
generalizeze cele prezentate şi la final să elaboreze concluzii (învăţături morale). De
exemplu, foarte uşor se poate lucra în acest mod când se predau copiilor pildele
Mântuitorului. Această metodă va da „roade”, sporind interesul elevilor şi menţinându-l pe
tot parcursul activităţii. Asemenea activităţi contribuie foarte mult la la dezvoltarea
abilităţilor de analiză şi sinteză.

Satisfacerea nevoile elevilor – aceasta este o metodă primară de menţinere a

interesului elevilor precum şi a stării lor de bine. E mai greu şi cere mult timp, dar
identificaţi nevoile cele mai importante pentru fiecare elev şi încercaţi să ţineţi cont de
asta. E foarte important lucrul acesta.

Foloseşte emoţiile pozitive cu scopul de a creşte productivitatea şi motivaţia –

psihologii susţin că starea emoţională trăită de subiect în momentul memorării este în
relaţie directă cu o memorie bună şi de lungă durată. Deci, dacă învăţarea este „însoţită” de
emoţii plăcute elevii învaţă mult mai bine. Fără a exagera, folosesc umorul la ore şi
stabilesc relaţii pline de afecţiune între mine şi elevi.

VI. MATERIAL BIBLIOGRAFIC

1. Cozma Irina, Lica Mioara, Muha Corneliu, Opriş Dorin, Opriş Monica, Sava Valentina
(2007), „Primăvara credinţei”, Colecţia „Educaţia religioasă”, Editura Sfântul Mina, Iaşi.
2. Opriş Dorin, Opriş Monica (2006), „Metode active de predare-învăţare Modele şi
aplicaţii la religie”, Colecţia „Educaţia religioasă”, Editura Sfântul Mina, Iaşi.

3. Bocoş Muşata, Opriş Dorin, Opriş Monica (2006), „Cercetarea în domeniul educaţiei
religioase şi al educaţiei morale”, Colecţia „Educaţia religioasă”, Editura Sfântul Mina,
Iaşi.

4. Romiţă B. Iucu, „Managementul clasei de elevi-aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de

criză educaţională (2006), Editura Polirom, Bucureşti.

5. Ioan Jinga, „Educaţia şi viaţa cotidiană” (2005), Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,
Bucureşti.

6. Volum coordonat de Andrei Cosmovici şi Luminiţa Iacob (2005), „Psihologie şcolară”,

Editura Polirom, Iaşi.

7. Marcu, V., Filimon, L. Şi alţi autori (2003), „Psihologie pentru formarea profesorilor”,
Editura Universităţii din Oradea, Oradea;

8. Bontaş Ioan, „Tratat de pedagogie” – ediţia a V – a (2001), Editura All, Bucureşti.

9. Cucoş Constantin, „Educaţia religioasă-repere teoretice şi metodice” (1999), Editura

Polirom, Iaşi.
 TEORII DESPRE JOC
Prof inv.primar Toşa Gabriela
Şcoala cu clasele I-VIII Căiuti , Bacău
Prof. Hustiuc Nicoletta
Grădinita P.N. Vinerea , Cugir

În literatura de specialitate se poartă numeroase discuţii contradictorii, dat fiind faptul

că au apărut numeroase teorii ce încearcă să explice jocul şi funcţiile sale în viaţa noastră de la
începutul până la sfârşitul ei .
Jean Piaget – consideră că jocul fiind un proces de asimilare are două
caracteristici :
-asimilare de impresii si reacţii din timpul jocului;
-de acomodar;
Concluzia articolului “Logica genetică şi sociologie“ este că viaţa socială
reprezintă o condiţie necesară dezvoltării individului în însăşi natura sa, făcându-l să treacă de
la starea autistă, la starea de personalitate . El vede cooperarea ca un proces generator de
raţiune deşi diferenţele dintre indivizi au legatură cu ereditatea biologică în sensul că
niciodată nu a putut ridica gradul de inteligenţă al unui individ, chiar de nivel mediu debil
Piaget atribuie o funcţie importantă coordonarilor şi reglărilor sociale precizând că inteligenţa
umană se dezvoltă la individ în funcţie de interacţiunile sociale, în general prea neglijate 1.
Perspectiva piagetiană poate fi caracterizată prin trei trăsături dominante :
-dimensiunea biologică;
-interacţionismul factorilor: subiect – mediu;
-constructivismul psiho-genetic;
Piaget clasifică epistemologia sa genetică drept “naturalistă, fără a fi pozitivistă“ şi
consideră conduitele cognitive ca un produs al unui organism înzestrat cu structuri ce se
manifestă prin puterea lor de asimilare şi acomodare 2.
Constructivismul psiho-genetic consideră secvenţele dezvoltării ca fiind reglate de
nişte mecanisme de echilibrare de origine endogenă, dar fără a fi predeterminate de factorii
ereditari în ceea ce priveşte conţinutul sau finalizarea structurilor de echilibrare .

1
J. Piaget, - ,,Structurile matematice şi structurile operatorii” în ,,Caiete de pedagogie moderne nr. 5”,
EDP., Bucuresti, 1973, pg. 139;
2
J. Piaget - ,,Structurile matematice şi structurile operatorii” în ,,Caiete de pedagogie moderne nr.
3”, Bucureşti, 1971, pag. 88
 Teoria genetică a pus în lumină un factor căruia anumite concepţii despre învatare
nu-i acordaseră nici o atenţie, acela al mecanismelor de auto-reglare sau de echilibru .
Reproşul fundamental adus concepţiei psiho-genetice şi sistemului stadial al lui
Piaget, dincolo de varietatea formulării, pare a fi aceasta :
-încrederea prea mare în natura umana pe fondul unei indiferenţe vizibile faţa de
“puterea educaţiei“.
Psihologii ruşi i-au reproşat lui Piaget o anumită cantonare în determinismul
biologic, genetic şi epi-genetic care i-ar fi permis să vadă marea maleabilitate şi
nondeterminismul fundamental al psiho-genezei .
Lehman şi Witly scot în evidenţă, faptul că prin joc conţinutul este dependent de
mediul social al copilului, însuşindu-şi cunoştinte, privind profesiuni, activităţi .
Edward Claparede este de părere că jocul reprezintă o adevărată muncă pentru
copil, fiind un mijloc cu ajutorul căruia îşi poate dezvolta eu-l său psihologic. Claparede a
descris un sistem psihogenetic cu trei stadii:
-stadiul de achiziţie şi experimentare;
-stadiul de organizare şi evaluare;
-stadiul de producţie şi muncă;
Karl Buhler consideră că, copilul se joacă doar pentru plăcerea pe care o simte în
timpul jocului indiferent de rezultatul lui .
Adler susţine că jocul este o formă de manifestare a copilului neajutorat, de
exprimare a incapacităţii acestuia de a se afirma în viaţă .Jocul devine o cale prin care
individul fuge din faţa realităţii .
N. Leontiev defineşte jocul ca o activitate fundamentală ce are un rol hotărâtor în
evoluţia copilului ce constă în reflectarea şi reproducerea vieţii reale Este o activitate bio-
psiho-socială având originea legată de resorturile biologice .
Jocul îşi are originea în concepţia lui Leontiev, în decalajul care există între
cerinţele puse în faţa copilului, faţa de mediul şi posibilităţile de care dispune pentru a
răspunde acestora .
C . V . Plehanov ca fenomen social, jocul este generat de muncă şi are trăsături
comune cu aceasta. Plehanov arată că atât conţinutul, cât şi caracterul jocului sunt determinate
de mediul social surprinzându-se influenţa societăţii în general şi a clasei sociale în special 3.

3
I. Cerghit , - ,,Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă”, E.D.P., Bucuresti, 1976, pag. 166-215;
 În teoria atavismului jocurile se înfăţişează ca fiind reflectarea unei însuşiri
moştenite, copilul fiind considerat o “recapitulare“ a filogeniei.4
Jocul constituie un mijloc de înnobilare a unor instincte înnăscute . Prin jocurile de
ficţiune, de achiziţie de construcţie, copilul va anticipa viitoarea sa viaţă de adult, folosind
mijloacele de care dispune şi în limitele impuse de mediu. Jocurile copiilor şi ulterior, ale
adulţilor contribuie la formarea şi dezvoltarea personalităţii. Jocul nu exclude efortul,
oboseala, caracterul serios. Un copil care nu se joacă nu este un copil normal, iar viaţa sa
ulterioară, de adult va avea de suferit. Dimpotriva a folosi jocul, adaptat formelor sale
exterioare la scopuri educative precise, înseamnă a canaliza în scopuri benefice una dintre
energiile cele mai profunde ale copilăriei.
Activitatea ludică constituie o bună parte, daca nu totalitatea activităţii diurne a
copilului . Jocul reprezintă o forţă puternică, o formă spontană de pregatire pentru viaţa
matură şi fixează multe achiziţii pe care le creează. Prin joc se perfecţionează activitatea de
învăţare a diverselor ramuri.
Prin jocul didactic le cultivăm elevilor dragostea pentru studiu, le stimulăm
efortul susţinut şi îi deteminăm să lucreze cu plăcere, cu interes, atât în cadrul lecţiilor,
cât şi în afara lor.
Să nu uităm spusele poetului Blaga, atribuind copiilor versurile ,,Înţelepciunea -
ţi iubirea mea e jocul” 5.
Organizat şi desfăşurat metodic, jocul didactic are o profundă implicaţie în
viaţa elevilor şi o valoare instructiv-educativă deosebită.

4
J. Piaget ., – ,,Structurile matematice şi structurile operatorii ale inteligenţei” în ,,Caiete de pedagogie
moderne”, 1971, pag . 87
5
L. Blaga - ,,Versuri”, Editura Ion Creangă, Bucuresti, 1998, pag. 147;
 CONTRIBUTIA ACTIVITATILOR EXTRACURRICULARE LA FORMAREA
ATITUDINII POZITIVE FATA DE NATURA

Inst. Dan Sanda

Grădiniţa P.P.6 Deva

Activitatile extracurriculare au o deosebita influenta formativa asupra dezvoltarii

personalitatii copilului si formarii unei atitudini de protejare si conservare a mediului natural
apropiat, prin toate formele de actiuni turistice : plimbarile, vizitele, excursiile, taberele.
In cadrul tuturor activitatilor desfasurate in mijlocul naturii si a vietii sociale, copiii
observa realitatea printr-o percepere activa, investigatoare, prin actiuni directe asupra
obiectelor, fenomenelor din mediul inconjurator, a unor zone geografice si locuri istorice .
Exemplific excursiile organizate cu copiii la Parcul Dendrologic Simeria, la Aerodromul din
Saulesti, la Gradina Zoologica din Hunedoara , la Manastirea Prislop .
In timpul acestor excursii, copiii dobandesc o mare cantitate de informatii despre
natura inconjuratoare , campiile cu grau si maci infloriti, isi formeaza reprezentari despre
structura si conditiile de viata a unor pomi, specii rare, unicate in Europa, plante cataratoare,
conditiile lor de viata despre legi obiective ale succesiunii anotimpurilor ( primavara, vara ,
toamna, iarna ) si evolutia lor de la un anotimp la altul, despre frumusetile si bogatiile
parcului , despre trecutul istoric al poporului roman.
In cadrul acestor actiuni turistice desfasurate in aer liber, copiii isi formeaza un
sentiment de respect si dragoste fata de natura (frumoasa si nealterata de gunoaie si mizerii),
fata de munca omului de a curata si intretine frumusetea parcului , a padurilor, respect fata de
oameni, copii si realizarile lor.
Copilul invatat de mic ca natura trebuie pastrata in curatenie, iar deseurile trebuie
stranse de fiecare data pentru a ramane la fel de frumoasa si la fel de curata si pentru alti
turisti , acel copil la randul sau va invata si pe alti copii sa se comporte civilizat, sa fie un
exemplu pozitiv fata de cei din jurul sau, devenind astfel un bun prieten al naturii ,apoi
protectorul ei .
Copiii trebuie invatati sa admire frumusetea naturii si a culorilor ei, sa asculte susurul
apei de izvor si cantecul pasarelelor, sa observe munca depusa de oameni, dar si de
vietuitoarele naturii ( insecte, gaze, furnici); sa admire si sa observe melcii care merg cu
casuta in spinare, sa stie cata rabdare depune o randunica pentru a construi cuibul puisorilor,
apoi a-i hrani. Atunci el va intelege ca a omori insectele mici, neajutorate inseamna a face
fapte urate care vor afecta mediul natural.
A intelege natura ,a o respecta si a o iubi trebuie sa devina comportamente interiorizate,
manifestate prin orice fapta sau gand bun, la orice varsta. Didactic vorbind, educatia
ecologica inseamna a exprima un concept de viata raportat prin comportamente aparte nu
numai la nivel individual ,ci si social, comportamente de care depinde existenta societatii
umane si a planetei Pamant.
Actiunle turistice intreprinse cu copiii contribuie la imbogatirea continutului jocurilor
si a celorlalte forme de activitate din gradinita.Astfel, copiii pot reda cu mai multa
creativitate si sensibilitate imaginea realitatii in cadrul activitatilor artistico-plastice, iar cu
materialele culese din natura (frunze, flori , matisori de nuc, seminte de tot felul) isi
imbogatesc simtitor jocurile de creatie si activitatile practice.Ex. de teme realizate:,,Zana
toamnei”, Zana primaverii”, peisaj de primavara si toamna ,coronite cu flori si frunze presate).
De asemenea , vizitele la muzee,expozitii si monumente sau locuri istorice, case
memoriale,manastiri, organizate selective, constituie un mijloc de a intuit si pretui valorile
culturale, folclorice si istorice ale poporului roman.
 La varsta prescolara ,copiii sunt foarte receptivi la tot ce vad , li se arata si se spune in
legatura cu mediul, fiiind dispusi sa actoineze in acest sens( sa faca cutatenie,sa stranga
ambalaje si hartiile din spatuil verde ,pentru a fi frumos si curat.Educatoarea trebuie sa ofere
im mod gradat si in acord cu particularitatile de varsta , cunostintele specifice care motiveaza
CONDUITELE SI NORMELE ECO-CIVICE, sa creeze activitati educative privind
protejarea mediului, curatenia parcului, a padurilor si a spatiului de joaca, ocrotirea unor
animale mici, amenajarea coltului ,,naturii vii”.
Impreuna cu copiii grupei , noi am facut probe de germinatie cu seminte de griu si de fasole,
unde am putut observa si urmari incoltirea semintelor si evolutia plantelor sub influienta
factorilor de mediu :apa , lumina si caldura.
VIZIONARILE SI SPECTACOLELE constitue o alta forma de activitate extracurriculara
in gradinite,prin care copilul intra in contact cu lumea minunata a povestilor, valoarea lor
deosebita rezida din faptul ca ele constituie o sursa inepuizabila de impresii puternice si
apeleaza permanent la afectivitatea copilului.
SERBARILE reprezinta un nesecat izvor de satisfactii si bucurii, creaza buna dispozitie si
favorizeaza dezvoltarea copiilor atat fizic cat si psihic.Importanta lor educativa consta in
continutul artistic variat, in atmosfera de sarbatoare, in educarea simtului artistic.
Totodata, toate aceste activitati desfasurate cu copiii , valorifica si dezvolta interesele si
aptitudinile copiilor si contribuie la dezvoltarea personalitatii lor.
CONCLUZII
Excursiile, taberele,vizitele, plimbarile in mediul natural asigura:
*cunoasterea active-participativa a realitatii;
*permite adaptarea si armonizarea reactiilor copiilor la mediu;
*favorizeaza relatiile de colaborare intre copii, intre copii si adultii di jur;
*copiii capata initiativa , interes pentru cunoastere si isi formeaza o conceptie de sine
pozitiva.

MESALUL ECO
,,COPII, OCROTITI SI INGRIJITI NATURA !
EA REPREZINTA CEL MAI FRUMOS SI PLACUT LUCRU CREAT DE DUMNEZEU
PENTRU NOI.”

Caracterul etern al naturii zeiese din versurile:

,,Codrule cu rauri line,

Vreme trece ,vreme vine,
Tu din tanar precum esti,
Tot mereu intineresti.”

BIBLIOGRAFIE:
*Revistele de pedagogie , 2005-2009;
*Ghid pentru proiectele tamatice”Humanitas Educational bucuresti 2005-
Preda V.Pletea M.Grama F. Cocos A.
 TOLERANTĂ ZERO LA VIOLENTĂ

Autor: Medrea Flavia, clasa a X-a A

Coordonator: prof. Ghilea Sorina
Liceul Teoretic „Silviu Dragomir”, Ilia, jud. Hunedoara

Violenta ... ce sentiment vă trezeste acest cuvânt? Frică, lasitate, durere, brutalitate...
Si atunci de ce suntem impasibili la aceste trăiri, la suferintele oamenilor? Dacă
Dumnezeu ne-a creat oferindu-ne dragoste si compasiune, de ce nu ne folosim de ele?
Violenta se naste de cele mai multe ori din lipsa de comunicare. Atunci de ce nu
încercăm să diminuăm această insuficientă?
Violenta are mai multe ramuri distincte: fizică, psihică, verbală.
Agresiunea fizică îti răneste corpul, cea verbală sufletul ... atunci care este mai
dureroasă?
În opinia mea violenta verbală este mai dureroasă din cauza urmărilor ei. Ea aduce
odată cu sine si violenta psihică. O rană corporală se vindecă în câteva zile, dar o rană
sufletească rămâne pentru totdeauna ... chiar si amintirea ei ne va face să suferim.
Un proverb irlandez spune că „flămânzii nu vor fi niciodată întelesi de cei sătui”. În
cazul nostru cei afectati de violetă nu vor fi niciodată întelesi cu adevărat de cei care nu au
suferit din această cauză. Persoanele violente vor să demonstreze prin comportamentul lor
coleric faptul că doar ei detin controlul.
Persoanele maltratate prin violentă sunt deseori de sex feminin. V-ati întrebat vreodată
de ce? Pentru că femeile sunt considerate inferioare, pentru că sunt efeminate, firave, lipsite
de apărare. Cum rămâne atunci cu zicala „să nu lovesti o femeie nici măcar cu o floare?” Am
stat vreodată să ne gândim ce e în sufletul unei persoane, fie ea copil sau femeie, când e
lovită, agresată? Ce simte ea în acel moment? Frică, panică, groază?
Dar printre toate acestea nu există oare si putină sperantă? Speranta că poate persoana
care o maltratează se va schimba, că va regreta ceea ce a făcut?
Un exemplu elocvent este violenta în scoală, un fenomen care se răspândeste pe zi ce
trece tot mai mult. Una din formele cele mai des întâlnite ale agresiunii în institutiile de
învătământ este discriminarea. Aceasta se împarte în trei categorii: elev – elev, în care un elev
sau mai multi îl consideră pe altul inferior, comportându-se cu el ca atare, profesor – elev si
elev – profesor.
 În cazul discriminării profesor – elev, profesorul este cel care nu tine seama de
drepturile unui elev, le încalcă. Cealaltă categorie, discriminarea elev – profesor este cauzată
de părerea gresită a elevului că ele îi este superior celui care îl formează pentru viitor.
În cazul adolescentilor, violenta se poate mosteni din familie. Comportamentul agresiv
al unui elev poate fi rezultatul unei vieti trăite sub tensiune, acesta însusindu-si valori gresite.
În cadrul scolii se vorbeste mai mult de violentă verbală, existând reguli stricte în ceea
ce priveste disciplina, comportamentul agresiv al elevilor sau al profesorilor fiind sanctionat.
Ne punem uneori întrebarea: Am putea trăi într-o lume linistită, lipsită de violentă si
agresivitate? Când va fi în sfârsit Dumnezeu mândru de noi? Totul depinde de noi, de
capacitatea de a ne tolera unii pe altii, de vointa noastră.
Nu este mai bine să îi dăruiesti celui de lângă tine un zâmbet în locul unui
comportament agresiv? Un zâmbet sau violentă? Ce este mai bine? Cu sigurantă depinde
numai de noi calea pe care o alegem.
 Creatii de suflet ale copiilor

Prima fiică a anului trimite cu dărnicie raze calde spre pământul de catifea. Incet-încet
soarele cald si vesel mângâie clopotelul
de argint, solul primăverii. Căldura sa
dezmierdă mugurii copacilor.
Păsările călătoare înnegresc
văzduhul la întoarcerea lor din tările
calde. Rândunica cea voioasă se
întoarce la cuib. Barza călătoare se
întoarce si ea la cuibul de pe stâlpul de
telegraf, părăsit în urmă cu sase luni.
Natura se trezeste la viată si
îmbracă o haină nouă, verde. Plesnesc
mugurii copacilor. Gâze de tot neamul ies din crăpăturile scoartei copacilor. Albinele zumzăie
si zboară din floare în floare. Copiii zburdă si ei pe afară.
Cât de frumos este anotimpul primăvara si câtă bucurie si veselie aduce în sufletele
noastre!

Desenul cu cuibul rândunelelor este colorat de elev la

calculator în programul Paint.

DETESAN SEBASTIAN ANDREI

Cls. A III-a
Step by Step
Gimnaziul de Stat „Traian“, Târnăveni, jud. Mures
Prof. înv. primar, DETESAN MIRELA CAMELIA
Bună-dimineata, PRIMĂVARĂ!

Bună-dimineata, PRIMĂVARĂ!
Te-ai întors din nou în tară
Si-ai adus soarele iară,
Se joaca cu noi pe-afară.

Ai dat viată mugurului

Si glas cucului.
Ai adus păsări si flori,
Cântec de privighetori.

BUNEA ANGEL ANDREI

Cls. a II-a
Structură: Gimn. De Stat „Decebal“, Bobohalma, jud. Mure
Prof. înv. primar, DETESAN MIRELA CAMELIA
Sărbătoarea Paştelui

Azi in zi de sărbătoare,
Răd ferestrele în soare
Sărbătoarea Învierii,
În mijlocul primăverii.

Copii cu hăinuţe noi,

Merg la biserica vioi.
Şi ,noaptea când revin acasă,
Lumina sfânta pun pe masă.

Creştinii când se întâlnesc,

Cu bucurie se privesc
Si spun: - „ Hristos a înviat!”
- „Adevărat a înviat!”

Enăşoiu Alin Andrei

Clasa a II a B
Şcoala cu clasele I – VIII
Segarcea Dolj
Inv: Pătru Elena Diana
FRUNZA GIGANT ŞI FLOAREA GIGANT
Danc Mihaela Elena
Grădiniţa P.N.SÎRBI
Metode de lucru:
Pasul 1
Decuparea din polistiren a unei frunze gigant şi a unei flori cu tulpină şi frunză
Pasul 2
Pictarea lor de către copii
Pasul 3
Buburuzele confecţionate din coajă de nucă pictată cu roşu,iar după ce se usucă, se pictează
şapte bulinuţe negre.
Se lipesc cu aracet pe frunze decupate din carton verde.
Se prind, apoi, cu ace pe frunza gigant

Pentru floare se pregătesc fluturaşi, astfel:

Se decupează fluturaşi din carton colorat,partea de jos mai mare iar cea de sus mai mică,
astfel vor fi dubli. Se lipesc la mijloc şi se ridică aripioarele.
Se decorează aripioarele cu lipici cu sclipici si se fac ochişorii cu negru.
Se prind, apoi, pe floarea gigant cu ace.
Aceste lucrări le-au realizat preşcolarii din grupa pregătitoare de la Scoala de Arte si Meserii
Tarnava,jud.Sibiu

Educatoare COSTEA AGNES ILDICO

Materiale folosite:
- hârtie autocolantă (culori diferite), hârtie glasată , lipici, foarfecă.
 Mulţumim tuturor colaboratorilor !
Almanah de dascăl , Nr. 3

Responsabilitatea pentru originalitatea şi conţinutul articolelor revine în exclusivitate

autorilor acestora .

ISSN 2069 – 282X

ISSN-L 2069 – 282X

Prof. Bădulescu Livia , prof. Costea Agnes ,

prof. Todoran Mariana , primar Găban Nicolae
, ed. Bozdog Silvia , prof. Bădulescu Sorin ,
Va asteptam in numarul urmator !
prof. Munteanu Laura Adela , prof. Bărăgan
Rodica , prof. Simon Estera , prof. Rusu Ovidiu
Daniel , ed. Boambă Alexandra , prof. Lavinia
Pripon , cons. sc. Murari Cristina , prof. Rusu
Cristina , prof. Pătru Elena Diana , prof. Costan
Rodica , prof. Ilie Elena , prof. Ana Grămescu ,
inst. Cimponerescu Titiana , prof. Calotă
Rodica , prof. Diana Nichita , eleva Medrea
Flavia , prof. Ghilea Sorina , elev Deteşan
Sebastian Andrei , prof. Deteşan Mirela
Camelia , elev Bunea Angel Andrei , elev
Enăşoiu Alin Andrei , prof. Danc Mihaela
Elena , prof. Greta Predoi , prof. Lazăr Elena
Lucia , Prof. Toşa Gabriela , Prof. Hustiuc
Nicoletta , inst. Dan Sanda , ed. Robu Rodica.

Vă aşteptăm în numărul viitor !