3.

ARBORI SI OSII

Arborii sunt organe de masini simple aflate în miscare de rotatie, solidarizate cu

piesele montate pe acestea (roti, volanti) si care se sprijina prin intermediul lagarelor pe
structuri relativ fixe (sasiuri, batiuri, carcase).
Tronsoanele arborilor care se sprijina pe lagare de rostogolire (rulmenti) sau pe
cuzinetii lagarelor cu alunecare cu ungere mixta sau fluida se numesc fusuri.
Arborii sunt solicitati la torsiune si la încovoiere, spre deosebire de osii care au doar
solicitarea de încovoiere.
Osiile pot fi fixe sau rotitoare. În primul caz rotile aflate pe osii se rotesc în raport cu
acestea, iar în al doilea caz osiile se rotesc împreuna cu rotile cu care sunt solidarizate.
În Tabelul 3.1 sunt prezentate criteriile de clasificare si categoriile de arbori si de osii.

Criterii de clasificare
Dupa forma axei geometrice
Dupa variatia sectiunii
Dupa forma sectiunii
Tabelul 3.1
Categorii
Arbori si osii cu axa dreapta
Arbori si osii cu axa curba
Arbori si osii cu axa frânta (arbori cotiti)
Arbori si osii de sectiune constanta
Arbori si osii de sectiune variabila (cazul cel mai frecvent)
Arbori si osii cu sectiune circulara plina
Arbori si osii cu sectiune inelara

3.1 Materiale

Materialele pentru arbori si osii trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

- rezistenta mecanica ridicata;
- modul de elasticitate ridicat, pentru ca deformatiile flexionale si torsionale sa fie
cât mai mici si vibratiile sa aiba amplitudine redusa;
- prelucrabilitate buna si cost redus.
Pentru solicitari usoare sunt utilizate oteluri carbon obisnuite de rezistenta ridicata (OL
50, OL 60), pentru ca asigura o mare rigiditate arborilor si osilor si prezinta avantajul costului
minim.
Pentru solicitari medii sunt recomandate otelurile de calitate OLC 35, OLC 45, OLC
50 îmbunatatite, având avantajul tehnologicitatii superioare; în plus, prin tratamente termice
de calire si revenire joasa se poate obtine o rezistenta ridicata la rupere (de peste 800 MPa) si,
simultan, se mareste duritatea superficiala a fusurilor.
Pentru solicitari importante se recomanda oteluri aliate, ca de exemplu: 30Mn16,
33MoCrNi11, 31MoCr11 îmbunatatite.
Atunci când fusurile trebuie durificate si rectificate întreg arborele se realizeaza din
OLC15, 18MnCr10 sau 18MoCrNi13.
Arborii de forma complicata (arborii cotiti, de exemplu) se realizeaza din oteluri
turnate sau din fonte cu grafit nodular, de mare rezistenta.
Avantajul utilizarii fontelor rezulta din urmatoarele :
- sunt mai putin sensibile la efectul concentratorilor de tens iuni;

107
 - amortizeaza mai bine vibratiile;
- sunt mai apte decât otelurile sa preia abateri de forma (de coaxialitate, de
exemplu).

3.2 Calculul osiilor

În figura 3.1 este reprezentat ansamblul cuprinzând osia unui vehicul, inclusiv lagarele
care permit realizarea miscarii relative. Evident ca exista osii fixe, ca în cazul mentionat, dar
exista si osii rotitoare în jurul axei proprii (figura 3.2).

Osie

Lagar Lagar

Roti pentru
rulare

F F

F a l a F

Mi

F⋅a

Figura 3.1

Se admite ipoteza ca osia din figura 3.1 este încarcata cu doua forte concentrate F.
Ca urmare, pe baza diagramei de momente încovoietoare, se poate calcula tensiunea
maxima cu relatia

108
 F⋅a
σ= ≤ σa i
π ⋅ d3 (3.1)
32

Punând conditia ca tensiunea de încovoiere sa atinga tensiunea admisibila, relatia de

mai sus devine relatie de dimensionare, pentru sectiunea cea mai solicitata aflata în trosonul
central.
Pentru sectiunea de încastrare a fusului, dimensionarea se face în aceleasi conditii,
tinând cont de valoarea locala a momentului de încovoiere.
Dupa dimensionarea fusului la încovoiere, urmeaza verificarea la strivire si verificarea
puterii specifice pierdute prin frecare (produsul presiune-viteza: p⋅v), asa-numita verificare la
“încalzire” [1].

Roata dintata
Osie

Lagar Lagar

F x F
l l
2 2
2 2

Mi

F⋅l
4
Figura 3.2

Pentru osia reprezentata în figura 3.2 pentru care s-a adoptat ipoteza încarcarii cu o
singura forta concentrata, se poate pune conditia de egala rezistenta pentru sectiunea centrala
cu diametrul d (cu solicitare maxima) si o sectiune oarecare de diametrul dx

F l F
⋅ ⋅x
2 2 = 2
3 3 (3.2)
π ⋅d π ⋅dx
32 32

109
 b

Figura 3.3

Rezulta legea de variatie a diametrului osiei:

2⋅ x
dx = d ⋅ 3 (3.3)
l

Functia astfel obtinuta este caracteristica osiei de egala rezistenta reprezentata în

figura 3.3.a). Întrucât aceasta forma este greu de obtinut tehnologic si inutilizabila practic,
osiile, si prin extindere arborii, se realizeaza în trepte (fig. 3.3.b).

3.3 Calculul arborilor

3.3.1 Predimensionarea la solicitarea de rasucire

Pentru determinarea momentului de rasucire care se transmite prin arbore se pleaca de

la una dintre relatiile cunoscute:

D1 D
M t = Ft1 ⋅ ; M t = Ft 2 ⋅ 2
2 2
(3.4)
P
M t = 9,55 ⋅ 10 6 ⋅
n

în care D1 si D2 sunt diametrele rotilor montate pe arbore.

Urmeaza determinarea diametrului arborelui într-o sectiune în care exista atât
solicitarea de torsiune cât si cea de încovoiere:

16 ⋅ M t
d≥3 (3.5)
π ⋅ τ at

Pentru ca arborele este solicitat si la încovoiere, iar dimensiunile longitudinale ale

acestuia nu sunt cunoscute în aceasta faza a dimensionarii, predimensionarea la torsiune se
face adoptând o valoare foarte mica pentru tensiunea admisibila, astfel: τat = 15 ... 30 MPa.

110
 3.3.2 Predimensionarea la deformatie torsionala

Arborii sistemelor tehnice de precizie (arbori pentru masini- unelte, arbori cu came,
arbori de comanda etc.) trebuie sa aiba deformatii torsionale cât mai mici, strict controlate. Ca
urmare, determinarea diametrului acestor arbori se face punând conditia nedepasirii unghiului
de rasucire admisibil ? a , astfel:

32 ⋅ M t ⋅ l
d≥ 4 (3.6)
π ⋅ G ⋅ θa

 1 1
θ a =  ...  o → pentru arbori obisnuiti
 4 2 m
θ a = 5 ' m → pentru arbori de masini- unelte.

3.3.3 Proiectarea constructiva

Predimensionarea tronsoanelor intermediare poate fi facuta constructiv, tinând cont de

necesitatile de montaj. În figura 3.4 este reprezentat un arbore cu doua roti dintate rezemat pe
doua lagare de capat. Dupa cum s-a aratat, s-a determinat initial diametrul d pentru sectiunea
cea mai solicitata (tronsonul central, în exemplul luat).
Urmeaza, apoi, faza proiectarii comstructive, adica stabilirea diametrelor pentru toate
tronsoanele arborelui, pornind de la constatarea ca momentul de încovoiere scade dinspre
tronsonul central spre capete, ceea ce înseamna ca solicitarea compusa (încovoiere si torsiune)
scade, de asemenea.
Proiectarea constructiva înseamna si proiectarea canalelor de pana, a degajarilor si
altor forme care permit pozitionarea rotilor dintate si a lagarelor.

3.3.4 Calculul de verificare la solicitare compusa

Pentru arbori de turatie redusa, este suficienta verificarea la solicitare compusa, adica
încovoierea si rasucirea, folosind una dintre teoriile de rezistenta pentru compunerea de
eforturi, pentru aflarea tensiunii echivalente s ech.
Se calculeaza si se traseaza diagrama momentului de rasucire si diagramele
momentelor de încovoiere în plan vertical si în plan orizontal, ca în exemplul din figura 3.4.
Se calculeaza, apoi, pentru fiecare sectiune momentul echivalent cu o relatie preluata
din teoria a III-a de rezistenta, astfel:

M ech = M i2tot + (α ⋅ M t ) 2 ; M i tot = M i2V + M i H 2 (3.7)

Relatia 3.7 include factorul de corectie a care tine cont de faptul ca momentul de
încovoiere se produce dupa un ciclu alternant simetric (indice III) – asa cum este sugerat în
figura 3.5, iar momentul de torsiune este constant (indice I) sau pulsatoriu (indice II). Ca
urmare, a < 1 având în vedere ca cele doua solicitari au cicluri diferite.

111
 Ft1 d

Fr1

D1

D2
A B
1
2

Fr2
Fa2
Ft2

Mt

VA Fr1 Fr2 VB

D2
M = Fa 2 ⋅
2

MiV

HA Ft1 Ft2 HB

MiH

Figura 3.4

112
 F

Figura 3.5

Se defineste factorul de corectie:

ciclul încovoierii
σai III
α= (3.8)
σai I, II

ciclul torsiunii

Urmeaza verificarea la solicitare compusa:

32 ⋅ M ech
σ ech = ≤ σ ai III (3.9)
π ⋅ d3

3.3.5 Calculul de verificare la oboseala

Pentru arbori de turatie medie sau ridicata, de peste 600 rot/min, verificarea la
oboseala se face în toate sectiunile cu concent ratori de tensiune (salturi de diametru, canale de
pana, degajari etc.).
Pentru sectiunea de calcul aleasa, se determina momentul de încovoiere total, pe baza
caruia se calculeaza tensiunea de încovoiere maxima – ca amplitudine a ciclului alternant
simetric – s v . Tensiunea de încovoiere medie s m este nula.
Corespunzator ciclului de variatie al momentului de torsiune, de exemplu pentru ciclul
pulsator, se determina tensiunile t max, t v si t m.
În final, se calculeaza coeficientii de siguranta la oboseala pentru solicitarea de
încovoiere cs , respectiv de torsiune ct . Coeficientul de siguranta echivalent – c se compara cu
valorarea admisibila ca.

32 ⋅ M i max ( total)
σ V = σi max = ; σm = 0 (3.10)
π ⋅ d3
τ max 16 ⋅ M t
τ V = τm = ; τ max = (3.11)
2 π ⋅ d3
σ−1 1
cσ = ; cτ =
β Kσ β Kτ τ V τ m (3.12)
⋅ σV ⋅ +
εσ ⋅ γ ε τ ⋅ γ τ −1 τ c
c ⋅c
c = σ τ ≥ c a = 1,5 ... 2,5 (3.13)
2 2
cσ + cτ

113
 Câtiva dintre coeficientii concentratorilor de tensiuni sunt prezentati în Tabelul 3.2.

Tabelul 3.2
Concentratorul
Reprezentarea grafica β kσ β kτ
de tensiuni

Caneluri
1,4 3
triunghiulare

Caneluri
1,3 1,5 … 2,7
dreptunghiulare

1,7
Canal pentru (freza disc)
1,9
pana paralela 2,5
(freza deget)

Strângerea cu
1,8 1,2
pene inelare

Butuc
1,7 … 2 1,5
presat

g
Gaura
d

1,7 2,5
transversala
g/d ≅ 0,1
50°
Crestatura
2,5 −
inelara

Canal
2,2 1,8
inelar

114
 3.3.6 Solutii constructive pentru micsorare a concentratorilor de tensiune

În figura 3.6.a - i sunt prezentate câteva solutii pentru micsorarea concentratorilor de

tensiune dati de prezenta saltului de diametru, solutii care permit cu usurinta montarea rotilor
pe arbori.

60°

a) b) c)

d) e) f)

g) h) i)

Figura 3.6

În figurile 3.7 … 3.10 sunt prezentate solutii pentru diminuarea efectului

concentratorului de tensiuni dat de strângerea dintre butuc si arbore.

σs max

Figura 3.7 Figura 3.8

115
 Figura 3.9

Figura 3.10

3.3.7 Calculul la deformatii elastice torsionale

Cunoscând valorile admisibile pentru unghiul de rasucire ? a (vezi paragraful 3.3.2), pe

baza diagramei momentului de rasucire ca, de exemplu, cea prezentata în figura 3.11 se
calculeaza unghiul efectiv ? care se compara cu valoarea admisibila impusa de necesitati
functionale.

l1 l2 l3

Mt3
Mt2
Mt1

Figura 3.11

1  M t1 ⋅ l 1 M t 2 ⋅ l 2 
θ= ⋅ + + L (3.14)
G  I p1 Ip 2 


116
 3.3.8 Calculul la deformatii elastice flexionale

Majoritatea arborilor trebuie dimensionati astfel încât sa nu se derformeze sub

actiunea sarcinilor transversale mai mult decât limitele acceptate de functionalitatea
ansamblului din care face parte arborele respectiv.
Prin metodele cunoscute din rezistenta materialelor, în functie de încarcare si de
rezemare se determina sageata maxima pe care o are arborele în sectiunile în care sunt
montate roti dintate sau alte organe de masini care sunt sensibile la deplasari transversale.
Valorile obtinute se compara, apoi, cu sagetile admisibile fa.

 2 3 
f a ≤  5 ... 5  ⋅ l , unde l este distanta dintre reazeme
 10 10 

De asemenea, se calculeaza unghiul de rotire în reazeme f care se compara cu

valoarea admisibila:

ϕ a ≤ 0,001 rad

3.3.9 Calculul la vibratii flexionale

Se ia în considerare, pentru exemplificare, un arbore de sectiune constanta cu reazeme

simple la capete (reazeme libere, articulatii sau încastrari) ca în figura 3.12.

A B ∂T
T+ ⋅ dx
T A B ∂x
M &y&
∂M
dx M+ ⋅ dx
∂x

Figura 3.12

Aplicând principiile lui D’Alembert:

∂T
⋅ dx + Fi = 0 (3.15)
∂x

∂M ( x ) ∂2 y
T= ; Fi = − A ⋅ dx ⋅ ρ ⋅ 2 (3.16)
∂x ∂t

Întroducând pe (3.16) în (3.15) rezulta

∂ 2 M(x ) ∂ 2y
= ρ⋅A ⋅ (3.17)
∂x 2 ∂t 2

Folosind ecuatia fibrei medii deformate:

117
 ∂2 y M(x )
=− (3.18)
∂x 2 E ⋅ I zz

Rezulta prin integrare

∂ 2y
M ( x ) = − E ⋅ I zz ⋅ (3.19)
∂x 2

si înlocuind în (3.17) se obtine

∂2  ∂2 y  ∂ 2y
− ⋅ E ⋅ I zz ⋅  = ρ ⋅ A ⋅ (3.20)
∂x 2  ∂x 2  ∂t 2

Solutia ecuatiei este y(x , t ) = X( x ) ⋅ cos(ωn ⋅ t + θ ) care, înlocuita în (3.20), conduce la

d4X
= k4 ⋅ X (3.21)
4
dx

în care

ρ⋅ A
k4 = ⋅ ω 2n (3.22)
E ⋅ I zz

Solutia ecuatiei (3.22) este:

X = A ⋅ [cos(k ⋅ x ) + ch (k ⋅ x )] + B ⋅ [cos(k ⋅ x ) − ch (k ⋅ x )] +
+ C ⋅ [sin (k ⋅ x ) + sh (k ⋅ x )] + D ⋅ [sin (k ⋅ x ) + sh (k ⋅ x )]

Pentru determinarea constantelor A, B, C si D se cunosc:

- sageata este proportionala cu X si este nula pe reazeme;
- rotirea este proportionala cu X’ si nula pe reazemul încastrat;
- momentul încovoietor este proportional cu X” si este nul pe capatul liber sau
articulat;
- forta taietoare este proportionala cu X” si este nula pe capatul liber.
Pentru conditii la limita obisnuite, doua dintre constante sunt nule, ramânând în
discutie doua ecuatii omogene cu doua constante. Din conditia de existenta a unor solutii
diferite de cea nula se obtine ecuatia pulsatiilor având necunoscuta marimea k. Dupa
rezolvare, se introduce k în relatia (3.22) si se determina valorile frecventelor proprii

E ⋅ I zz
ωn = k2 ⋅ (3.23)
ρ⋅ A

Arborii pot functiona în regimuri cu frecvente subcritice sau supracritice, trecerea prin
frecventele de rezonanta facându-se în timp foarte scurt.

118
 3.3.10 Vibratiile flexionale ale unui arbore verical fara masa proprie solidar cu
un disc cu masa excentrica

Conform figurii 3.13, discul de masa m este montat accidental excentri – cu

excentricitatea e. Forta centrifuga duce la aparitia sagetii dinamice fdin care este echilibrata de
forta elastica.

l
2
CM m

fdin e
l
2 ρ

Figura 3.13

Fcf = m ⋅ ω2 ⋅ ρ = m ⋅ ω2 ⋅ (f din + e ) (3.24)

48 ⋅ E ⋅ I
Fel = c ⋅ f din ; c= (3.25)
l3

în care c este rigiditatea flexionala.

Egalând Fcf cu Fel, rezulta:

m ⋅ ω2 ⋅ e
f din = (3.26)
c − m ⋅ ω2

Atunci când fdin → ∞; ω = ωcr

Pulsatia critica este, deci, la rezonanta:

c
ω cr = (3.27)
m

Reprezentarea din figura 3.14 pune în evidenta faptul ca, pentru arborii rigizi, sageata
dinamica relativa creste odata cu cresterea turatiei, iar pentru arborii elastici aceasta scade cu
cresterea turatiei, pâna la valoarea fdin = e.

119
 f din
REZONANTA
e

1
ω ωcr
0 1 ω

arbori arbori
elastici rigizi

Figura 3.14

f din
Atunci când = 1 , se produce autocentrarea.
e
ω
Pentru a se evita fenomenul de rezonanta se recomanda ca 1,2 ≤ ≤ 0,8 .
ω cr
Observatii care permit completarea celor deja prezentate:
1. Arborele are de obicei masa, uneori distribuita excentric;
2. Sageata dinamica apare chiar daca arborele este orizontal;
3. Daca masa m nu este concentrata în planul de simetrie transversal al discului apar
si vibratii în raport cu alte axe;
4. Rezemarea influenteaza frecventa critica;
5. Turatia critica nu depinde de excentricitate;
6. Sageata dinamica depinde de excentricitate.

Pentru arbori orizontali, turatia critica de determina cu relatia:

30 g
n cr = ⋅ (3.28)
π f static

3.3.11 Aspecte constructive privind arborii

Capetele de arbori sunt standardizate: STAS 8724/1-71, STAS 8724/2-71, STAS

8724/4-71 (capete cilindrice) si STAS 8724/3-71 (capete conice).

Figura 3.15 Figura 3.16

120
 Gaurile de centrare care se practica la capetele arborilor au menirea de a asigura
precizia la strunjire, dar si la rectificarea fusurilor sunt standardizate prin: STAS 1361-82
(gauri nefiletate) si SR ISO 8189-1995 (gauri filetate).
Inele elastice (STAS 5848/2-88) din figura 3.15 sunt folosite pentru fixarea axiala a
rotilor, ca în reprezentarea din figura 3.16.
Exista doua tipuri de inele elastice: inele elastice pentru arbori si inele elastice pentru
alezaje.

3.4 Bibliografie

1. Pavelescu, D., Radulescu, Gh., Gafitanu, M., Gheorghiu, N., Organe de masini,
Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1985.
2. Manolescu, N., Andrian, A., Costinescu, V., Manualul inginerului mecanic, Editura
tehnica, Bucuresti, 1976.
3. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. I, Editura Tehnica, Bucuresti, 1970.
4. Decker, K. H., Machienenelemente, Carl Hanser Verlag München Wien, 1997.
5. Shigley, J. E., Mechanical Engineering Design, McGraw-Hill Book Company, New
York, 1986.
6. Mladinescu, T., Rizescu, E., Weinberg, H., Organe de masini si mecanisme, Editura
didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972.
7. Buzdugan, Gh., Rezistenta materialelor, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1986.
8. Filipoiu, I. D., Raseev, M., Voica, I., Organe de masini, Vol. I, Universitatea
“POLITEHNICA” Bucuresti, 1994.

121