Observarea în clasă de educație specială

Dezvoltarea copilului 150-4131

Profesor: Janet Young

Tamekia Jernigan

6 iunie 2012

0
 INFORMAȚII GENERALE

Observația a avut loc în:

Districtul școlar unificat Beverly Hills

La: Școala Hawthorne

624 North Rexford Drive
Beverly Hills, CA 90210
(310)229-3675

Pe: 23 mai 2012

De la: 10:00 la 14:00

Copiii observați au fost incluși pe deplin în sălile de clasă obișnuite și au fost

diagnosticați cu:

 Autismul copilariei
 ADHD (tulburare cu deficit de atenție și hiperactivitate)
 TOC (tulburare obsesiv-compulsivă)

În această clasă sunt 29 de elevi, 1 profesor și 2 asistenți cu nevoi speciale. Elevii sunt

în clasa a V- a și au 9-11 ani.

În scopul acestei observații, am ales să mă concentrez pe unul dintre copiii cu nevoi

speciale care sunt incluși pe deplin în clasă. Michael este diagnosticat ca având autism

în copilărie, ADHD și TOC. Michael are o echipă de asistență pentru profesori. Are un

asistent cu nevoi speciale (SNA) care îl observă și îl urmărește pe tot parcursul zilei de

școală. SNA lui Michael ia notițe și îl ajută să aibă un comportament adecvat pe

parcursul zilei. El este, de asemenea, scos din sala de clasă pentru a vedea o dată pe

săptămână un logoped/limbaj și un psiholog școlar. De asemenea, participă la educația

fizică adaptată (APE), care se concentrează pe predarea abilităților în timpul orelor de

educație fizică. Toți ceilalți studenți (cu excepția unuia) erau de obicei studenți în curs

de dezvoltare.

1
 OBSERVARE

Cadrul fizic

Sala de clasă este formată din birouri individuale poziționate astfel încât profesorul să

fie vizibil la fiecare scaun din clasă. Pereții sunt viu colorați și acoperiți cu lucrări ale

studenților, unde studenții au excelat, ceea ce le dă un sentiment de mândrie. Există

cuvinte de vocabular și fapte matematice postate pentru referință studenților. Există 2

calculatoare în clasă și o mică bibliotecă la care copiii pot consulta pentru materiale

suplimentare de lectură. Utilizarea computerului este controlată de profesor, precum și

cărțile folosite în secțiunea bibliotecă a clasei. Organizarea este o componentă

importantă a acestei săli de clasă. Există dosare individuale pentru munca elevului și

containere pentru temele/temele finalizate ale elevilor. „Dificultățile de organizare pot

afecta sarcinile cele mai superficiale sau activitățile cognitive cele mai complexe.” (Hunt

& Marshall, 2005) Organizarea în acest cadru va permite acestor copii să se dezvolte și

să arate progrese, rămânând la sarcină și fiind capabili să identifice ceea ce este

necesar în continuare. „...O mare parte din materialul esențial pentru teste și

promovarea cursului provine din capacitatea elevului de a identifica și organiza

informații importante din ceea ce este prezentat oral sau în manual.” (Hunt & Marshall,

2005) Pe spatele fiecărui scaun este un sac de scaun pentru ca fiecare student să

plaseze surplusul de muncă și rechizite, astfel încât să rămână organizat. Pe piciorul

fiecărui scaun există o minge de tenis care este folosită pentru a minimiza zgomotul în

mișcare a scaunului, ceea ce poate distrage atenția studenților cu ADHD.

Lecții și activități specifice

2
În această zi, lecția predată a fost despre cartea George Washington Socks de Elvira

Woodruff. Această lecție a învățat unele aspecte ale abilităților sociale, în timp ce au

discutat despre simpatia unul față de celălalt. De asemenea, a învățat unele abilități

cognitive în întrebări care au început cu „ce ar fi dacă”. În această etapă operațională

concretă, așa cum a propus Piaget, „copiii pot efectua operații concrete și pot raționa

logic atâta timp cât își pot aplica raționamentul la exemple specifice sau concrete”.

(Santrock, 2009, p. 385) Profesorul le-a cerut elevilor să folosească abilitățile de

gândire critică pentru a înțelege mai bine textul și pentru a formula întrebări de inferență

despre ceea ce s-ar fi putut întâmpla în poveste. „Elevii cu dificultăți de învățare pot

întâmpina dificultăți în înțelegerea citirii, deoarece le lipsesc abilitățile necesare pentru

înțelegerea textului și au abilități slabe de analiză a cuvintelor.” (Hunt & Marshall, 2005)

În această clasă, instructorul era sigur că va explica cuvintele de ortografie și cuvintele

dificile, astfel încât clasa să fie mai capabilă să înțeleagă textul în întregime prin

înțelegerea acestor cuvinte provocatoare.

Programe speciale de învățare

Se fac modificări pentru elevii cu nevoi speciale pentru a rezolva orice probleme pe care

le poate avea elevul în perceperea, îngrijirea și organizarea informațiilor. „Una dintre

cele mai bune modalități prin care profesorii pot răspunde nevoilor elevilor cu dificultăți

de învățare este să adapteze instrucțiunile și materialele.” (Hunt & Marshall, 2005)

Michael are nevoie de modificări minime în sala de clasă. Pentru lucrări precum știința

în care trebuie urmați pași specifici sau este necesară o cercetare extinsă, profesorul va

oferi o misiune alternativă, astfel încât să poată finaliza o astfel de misiune cu succes. O

astfel de muncă este prezentată într-o formă diferită față de colegii săi în curs de

3
dezvoltare. Aceste modificări sunt importante pentru a oferi un record pozitiv de succes,

precum și pentru a încuraja abilitățile de gândire de nivel superior. Programul de

educație fizică adaptată (APE) permite elevilor cu nevoi excepționale să învețe abilități

de rezolvare a problemelor și abilități sociale în timp ce participă la educație fizică.

Acest program este utilizat împreună cu instruirea obișnuită de educație fizică pentru a

permite elevilor să găsească modalități de a face față agresiunii, împărtășirea, luarea pe

rând și învățarea cum să rezolve conflictele. Studenții înscriși în acest program vor

participa cu un SNA prezent și un instructor APE specializat. În această locație sunt 8

studenți cu nevoi speciale, un instructor APE și 8 SNA.

Managementul clasei

Această clasă a fost gestionată cu un instructor principal și doi SNA care au lucrat

individual cu elevii cu nevoi speciale. Unele dintre provocările cu care s-a confruntat

instructorul au fost incapacitatea de a menține concentrarea elevilor cu nevoi speciale

asupra sarcinii în cauză. SNA au fost foarte eficienți în a oferi sprijin elevului respectiv și

în menținerea echilibrului în clasă. Doamna Marenda (SNA lui Michael), de exemplu, a

fost foarte eficientă în a răspunde la multe întrebări pe care Michael le-a adresat

profesorului, ceea ce l-a împiedicat pe elev să-și ia timp de la instruire. Multe dintre

întrebările pe care le avea Michael erau cele care fuseseră deja discutate de către

instructor, dar nu au fost auzite de Michael din cauza incapacității sale de a păstra

atenția ca urmare a ADHD-ului său. Acest „mediu cel mai puțin restrictiv” îi oferă lui

Michael oportunitatea unei „interacțiuni directe între elevul cu dizabilități și colegii fără

dizabilități”. (Hunt & Marshall, 2005) Sala de clasă a fost bine gestionată datorită muncii

în echipă a instructorului principal și a celor doi SNA prezenți.

4
Comportamentele copiilor

Managementul comportamentului este, de asemenea, o mare parte din obiectivele lui

Michael și doamnei Marenda. În acest caz, „instruirea unor comportamente noi care să

ia locul celor nepotrivite” (Hunt & Marshall, 2005) este un obiectiv principal pentru

Michael să fie un student de succes. „Intervențiile de această natură pot implica

predarea studenților strategii de rezolvare a problemelor pe care să le folosească atunci

când încep să se simtă supărați sau supărați.” (Hunt & Marshall, 2005) Doamna

Marenda reușește să-l scoată uneori pe Michael din sala de clasă pentru o plimbare de

5 minute până la grădina campusului. În acest timp, ei discută modalități preventive de

a aborda probleme similare în viitor. Această plimbare de cinci minute permite elevului

să se calmeze, să abordeze problemele și să se întoarcă în sala de clasă gata să

învețe. Michael este pe deplin interactiv cu elevii care se dezvoltă în mod obișnuit în

sala de clasă și participă la recrește, la prânz și la educația fizică obișnuită cu acești

elevi. Când Michael este frustrat, își smulge părul sau poate lovește uneori o persoană.

Când începe să-și tragă de păr, doamna Marenda vorbește cu el pentru a-l calma și îi

sugerează să deseneze, deoarece acesta este un mecanism de calmare pentru el.

Acesta este un exemplu excelent de exersare a răspunsurilor adecvate în

redirecționarea comportamentului negativ.

Tehnici speciale

O tehnică specială pe care am observat-o a fost luarea notițelor făcute de doamna

Marenda în timpul orelor de curs în numele lui Michael. Din cauza incapacității lui de a

menține atenția în întreaga clasă, ea a fost instruită să ia notițe și să le consolideze în

5
timpul pauzei pentru o mai bună reținere. „Pentru activități de înțelegere mai avansate,

cum ar fi interpretarea textului, evaluarea acțiunilor dintr-o poveste, prezicerea

consecințelor și legarea textului cu experiența personală, elevii cu dificultăți de învățare

pot întâmpina dificultăți din cauza abilităților de asumare a rolurilor necesare în unele

dintre aceste sarcini și reticența de a depăși ceea ce este specificat în mod specific în

text.” (Hunt & Marshall, 2005) Doamna Marenda este capabilă să stea cu Michael și să

evalueze în mod specific fiecare secțiune a acestui conținut pentru a asigura o mai

bună înțelegere. Luarea notițelor este o parte cheie a acestei tehnici pentru a-i permite

lui Michael o mai bună înțelegere a materialului necesar pentru a învăța.

Echipament special

Această școală este dotată cu rampe și calculatoare concepute pentru a ajuta elevii cu

dizabilități. Băile erau ușor accesibile, iar ușile erau ușoare și ușor de deschis. „Odată

cu adoptarea Legii americanilor cu dizabilități în 1990, toate facilitățile și clădirile publice

trebuiau să fie fără bariere până în 1994” (Hunt & Marshall, 2005) Această școală

primară respectă pe deplin această lege. Există birouri prezente în fiecare clasă care

sprijină un copil care este legat în scaun cu rotile. În zona de prânz, mesele sunt

așezate astfel încât să fie confortabile pentru un student în scaun cu rotile sau pentru

unul care ar putea avea nevoie de un premergător accesibil. Există o asistentă în

campus care este capabilă să administreze medicamente dacă este nevoie de un

student. Michael este un student care ia medicamente în timp ce este în campus pentru

ADHD. Când este necesar, se duce la cabinetul asistentei pentru a-și lua

medicamentele și apoi se întoarce în sala de clasă. Michael nu are nevoie de alt

echipament special pentru ziua de școală.

6
Hrănire și toaletă

„Întreținerea sănătății implică asistarea studenților să mănânce, să bea și să folosească

baia.” (Hunt & Marshall, 2005) Prânzul este oferit clasei în ansamblu într-o zonă de

prânz utilizată special pentru masă. Elevii se aliniază și introduc un cod de acces pentru

a primi prânzul oferit de școală sau pentru a le oferi un prânz acasă. Elevii trebuie să

folosească singuri baia și sunt responsabili pentru spălarea mâinilor după aceea.

Michael nu a fost confortabil să-și mănânce prânzul până când și-a curățat el însuși

zona de luat masa. El se asigură că folosește un prosop de hârtie cu apă pentru a-și

șterge zona de mâncare înainte de a se așeza să-și mănânce prânzul. Îi întreabă pe

colegii săi care stau lângă el dacă s-au spălat pe mâini. Deși unii ar putea vedea acest

lucru ca pe o provocare, în acest mediu este de așteptat și normal, deoarece Michael

se pregătește pe sine și împrejurimile lui pentru a lua parte la o experiență culinară.

Este sârguincios în a se asigura că toate lucrurile sunt aliniate și în ordine înainte de a

merge mai departe în hrănirea sau folosirea toaletei. Este foarte sanitar și insistent la

comandă și consecvent pe tot parcursul zilei.

OBSERVAȚIA NATURALISĂ A UNUI COPIL

1. 9:45 am Michael desenează în caietul său în timp ce profesorul trece la cursul de

matematică.

2. 09:46 Michael începe să vorbească cu voce tare deranjand profesorul.

3. 9:47 SNA îi cere lui Michael să asculte pe profesor.

4. 09:48 Michael pune o întrebare SNA. SNA răspunde la întrebare.

7
 5. 9:49 am Michael începe să scrie lucrări scrise pe tablă de profesor.

6. 9:50 Michael lucrează la problemă cu ajutorul SNA.

7. 9:51 am Michael încetează să-și facă treaba și se uită la un student de dincolo

de cameră, care bate cu creionul.

8. 09:52 Michael se uită prin hârtii pentru a găsi ceva despre care crede că îi

lipsește. Este îndrumat de SNA să-și îndrepte atenția asupra profesorului.

9. 9:53 am Michael începe din nou să facă munca încredințată de profesor.

10. 09:54 Michael pune SNA o altă întrebare care nu are legătură cu misiunea.

INTERVIU CU UN MEMBRU DE PERSONAL

Doamna Marenda, Asistenta pentru nevoi speciale (SPA)

1. Care credeți că sunt cele mai importante obiective pentru acești copii?

R: Cel mai important obiectiv al lui Michal este integrarea socială. El trebuie să

fie mai interactiv cu semenii săi și să știe să se comporte și să reacționeze în

situații sociale.

2. Cum sunt planificate programele pentru copiii cu nevoi speciale?

R: Programele sunt planificate în funcție de ceea ce poate sau nu poate face

studentul. Luăm în considerare nevoile sale fizice, emoționale, psihologice și

dizabilitățile sale de învățare.

3. Care sunt recompensele și frustrările jobului tău?

8
 R: Recompensele sunt că îl văd pe Michael învățând și atingându-și obiectivele.

Îl văd că are succes. Frustrările sunt de a vedea cum alți copii din școală nu

acceptă diferențele lui. Ei îl privesc ca pe un străin.

4. Dacă ar fi să schimbi programul în vreun fel, care ar fi câteva dintre

lucrurile care ar fi pe lista ta?

R: Aș pune mai multe activități bazate pe dizabilitatea lui. Aș dori ca studenții să

interacționeze cu el în ansamblu. De exemplu, dacă alege să nu participe la o

activitate, nu trebuie să participe. Aș face ca el să participe și să interacționeze

cu clasa. Mi-aș dori ca el să fie mai interactiv cu toți elevii din clasa sa și din

școală în ansamblu.

5. Includerea deplină a afectat clasa dvs.?

R: Da, Michael este un produs al incluziunii depline. Are autism, ADHD și TOC.

Dacă nu ar fi inclus, ar fi la o clasă de educație specială.

6. Care sunt avantajele și dezavantajele IEP?

R: Avantajele sunt că puteți vedea creșterea și dezvoltarea într-un IEP. Puteți

identifica următoarele obiective ale elevului și puteți lucra cu părintele pentru a

atinge aceste obiective. Este important ca părintele și profesorul să lucreze

împreună pentru a atinge aceste obiective. Dezavantajele sunt că părinții văd

adesea și IEP într-un mod negativ. Ei cred că arată toate aceste lucruri care nu

se fac. În schimb, ei ar trebui să ia în considerare toate lucrurile pe care elevul le

poate și le-a realizat.

7. Cum reacționează profesorul principal la întrebările pe care le are Michael

în clasă?

9
 R: Doamna Mead îl susține foarte mult pe Michael. Ea îl încurajează să pună mai

multe întrebări și se asigură că abordează orice probleme pe care le poate avea.

8. Ai menționat că Michael are TOC. Folosești liste pentru a-l ajuta să treacă

peste zi?

A: Da. Când am fost prezentat pentru prima dată cu Michael, el mi-a spus „ai

nevoie de o carte ca să-mi poți scrie programul”. Îi place să folosească liste

pentru a menține lucrurile în ordine și în ordine. Mi se pare că el învață cel mai

bine așa. Dacă lucrurile nu sunt în ordine, el devine frustrat și se va trage de păr.

Are cel mai îngrijit birou din clasă.

9. Michael a fost vreodată violent fizic cu tine?

Un nu. Cu toate acestea, a fost violent cu alți elevi de la școală și cu sora lui,

care frecventează și ea această școală. Într-un incident când a devenit violent, l-

am întrebat de ce nu s-a dus să spună unui adult că are o problemă cu un alt

student. Michael a răspuns „ar fi durat prea mult să spun cuiva și am vrut să

meargă la bal înainte să se încheie prânzul”. Lucrăm cu el la rezolvarea

conflictelor.

10. Ai învățat de la Michael ceva care te-ar beneficia în viața ta?

R: Am învățat să fiu mai organizat. Am acasă un copil care are nevoi speciale.

Organizarea geanta cu cărți, cărțile și programul ei i-a permis să prospere și a

făcut-o o elevă mai bună. De asemenea, folosirea listelor cu ea m-a ajutat să

păstrez controlul și o împiedică să devină frustrată. Când este frustrată, se

oprește. Aceste liste o ajută să știe ce se va întâmpla în continuare pentru a

10
 preveni o problemă. Așadar, întâlnirea cu Michael și sfaturi de la el m-a ajutat în

viața mea personală cu fiica mea.

CONCLUZIE

Eforturile, consecvența, sprijinul și dedicarea sunt necesare pentru a contribui la

experiența de învățare a unui elev cu nevoi speciale. Pentru ca elevul să fie un succes,

este concepută o echipă care este dedicată observării și mișcării elevului într-o direcție

pozitivă pentru a observa creșterea și progresul către asimilare. În timpul observației

mele, am văzut un angajament de echipă și un efort în sprijinul acestui student orientat

către sprijin comportamental, integrarea și instruirea abilităților sociale, sprijinirea vorbirii

și limbajului, progresia cognitivă și sprijinul psihologic. El este pe deplin integrat într-o

clasă de studenți care se dezvoltă în mod obișnuit și are un asistent cu nevoi speciale

care îl urmărește pe tot parcursul zilei pentru a-l menține pe drumul cel bun și în direcția

succesului. Această școală are mai mulți elevi cu nevoi speciale și este capabilă și

dispusă să ofere tot sprijinul și îndrumarea necesare pentru ca acești elevi să aibă

succes în obiectivele lor individuale. Când am intrat în clasă și am văzut doi SNA și doi

elevi cu nevoi speciale într-o sală de 29 de elevi, m-am temut că vor fi cu siguranță o

distragere a atenției pentru mediul de învățare al celorlalți 27 de studenți cu dezvoltare

tipică. Ceea ce am văzut, totuși, a fost că SNA-urile erau pe deplin capabile să mențină

ordinea în sala de clasă cu ajutorul instructorului, iar timpul petrecut pentru

redirecționarea atenției studenților cu nevoi speciale ar fi putut cu ușurință să-l petrec

redirecționând un elev cu dezvoltare tipică care era perturbator. Am văzut că a avea o

11
sală de clasă complet inclusă nu înseamnă că elevii sunt înșelați de o educație. Mai

degrabă, ei sunt prezentați altor copii cărora poate nu le-au fost prezentați altfel. Acest

tip de incluziune le permite să fie expuși la diferiți indivizi și să învețe cum să

interacționeze cu elevii cu nevoi speciale.

Mi-ar plăcea să lucrez la Hawthorne School. Sunt impresionat de echipa pe care au

creat-o pentru studenții cu nevoi speciale și mi-ar plăcea să fac parte dintr-o astfel de

echipă. A avea o echipă dedicată înseamnă diferența dintre succes și eșec pentru un

student cu nevoi speciale. Când aveți toate părțile care lucrează constant pentru un

obiectiv comun, aveți garanția că veți avea un rezultat de succes. Progresul în direcția

corectă vine cu o perspectivă pozitivă asupra capacităților elevului, precum și cu munca

în echipă dedicată cu personalul școlii, precum și cu părinții. Acest tip de sprijin oferă o

echipă de majorete care sunt gata să te prindă atunci când cazi și să te plaseze în

siguranță înapoi în direcția corectă a triumfului. Toți studenții cu nevoi speciale au

nevoie de o astfel de echipă cu mare dăruire și entuziasm pentru atingerea obiectivelor

lor.

Dacă copilul meu ar avea nevoi speciale, m-aș simți confortabil plasându-l aici la

Hawthorne School. Personalul este prietenos și gata să facă față oricăror provocări

care le sunt prezentate. Echipa care înconjoară IEP este pe deplin angajată să-și

determine elevii să-și atingă obiectivele. Simt că orice elev care se află în prezent la

școala Hawthorne este capabil de succes cu ajutorul părinților și consecvența acasă. A

fi constant în viața unui copil cu nevoi speciale și a înainta fără încetare este forța

necesară pentru a permite victoria și cel mai bun rezultat posibil pentru acel elev în

12
parte. Toți acești factori mi-au fost arătați la școala Hawthorne, în timp ce am observat

personalul și sistemul de sprijin în vigoare la această instituție.

Un lucru pe care l-am învățat în timpul acestei ore a fost că intervenția timpurie poate fi

exact lucrul de care aveți nevoie pentru a avea un impact enorm în viața unui copil cu

nevoi speciale. În textul nostru suntem expuși la multe studii despre copiii cu nevoi

speciale. „Harris și Handleman (2000) au descoperit că toți copiii care au primit

programe intensive de analiză a comportamentului aplicat începând cu vârsta de patru

ani au arătat atât câștiguri clare în IQ, cât și o probabilitate crescută de plasare în

clasele de educație generală.” (Hunt & Marshall, 2005) Identificarea faptului că copilul

nu se dezvoltă în mod obișnuit și abordarea problemei oferindu-i copilului ajutorul

necesar îi va permite acestuia să obțină beneficii maxime și să crească extraordinar. Un

alt lucru care mi-a fost prezentat la această clasă a fost că „o tulburare de limbaj implică

dificultăți în folosirea limbajului vorbit - adică limbajul expresiv - și, uneori, în înțelegerea

limbajului vorbit al altora - limbajul receptiv”. (Hunt & Marshall, 2005) Nu știam că o

tulburare de limbaj este atât receptivă, cât și expresivă. Adesea credem că elevii cu

bariere lingvistice pot înțelege ceea ce spunem, dar pur și simplu nu se pot exprima.

Am învățat că nu este cazul. De asemenea, învățând că „mai mult de 50% dintre copiii

cu tulburări de limbaj manifestă probleme semnificative cu rezultatele școlare pe

parcursul carierei lor școlare (Nelson, 1998)” (Hunt & Marshall, 2005) era o preocupare

majoră pentru mine. Din nou, cu intervenția timpurie aș dori să cred că aceste cifre ar

putea fi reduse dramatic. Cu perseverență și dăruire am putea modifica aceste

constatări, astfel încât aceste probleme să nu-i urmeze pe acești studenți, iar obstacolul

să poată fi doborât și depășit. Un ultim lucru pe care îl pot retrage atât din observație,

13
cât și din clasă este că copiii excepționali sunt subreprezentați și subestimați. Am

învățat să nu judec un individ după înfățișarea lui exterioară, ca atunci când discutam

despre studenții cu dizabilități fizice. Acum pot spune că doar pentru că un student

poate avea o dizabilitate fizică nu înseamnă că are dizabilități de învățare. Am învățat

că „indiferent de gravitatea oricărei afecțiuni, este responsabilitatea dumneavoastră să

evaluați și să abordați în mod continuu nevoile educaționale ale fiecărui copil”. (Hunt &

Marshall, 2005) Asta înseamnă pentru mine că trebuie să privesc dincolo de exterior și

să cunosc copilul ca individ care are nevoi și dorește să obțină cea mai bună educație

disponibilă. Trebuie să-l cunosc pe acest student și să decid ce obiective i se potrivesc

cel mai bine și care sunt realizabile. De asemenea, trebuie să păstrez mintea deschisă

pentru că acest student poate avea mai multe să mă învețe decât trebuie să-l învăț eu.

Această clasă m-a făcut să privesc copiii excepționali într-o lumină nouă, cu un nou

respect pentru determinarea lor de a face cele mai bune alegeri pentru ca ei să

avanseze în viața lor în cel mai bun mod în care știu să facă.

14
 Bibliografie

Harris, S., & Handelman, J. (2000). Age and IQ at intake as predictors of placement for
young children with autism: A four- to six- year follow-up. Journal of Autism and
Developmental Disorders, 30, 137-142.

Hunt, N., & Marshall, K. (2005). Exceptional Children and Youth. Belmont: Patricia A.
Coryell.

Nelson, N. (1998). Childhood language disorders in context: Infancy through

adolescence (2nd ed.). Boston: Allyn and Bacon.

Santrock, J. W. (2009). Children. New York: Michael Sugarman.

15