OAMENI VS. VILLACORTA, G.R. Nr.

186412 (2011)

FAPTE:
Villacorta a fost acuzat de crimă . Informațiile au declarat că Villacorta, înarmat cu un băț de
bambus ascuțit, cu intenția de a ucide, trădare și premeditare evidentă, l-a atacat intenționat,
ilegal și criminal, l-a atacat și înjunghiat pe Danilo Cruz, provocându-i astfel răni grave care au
provocat moartea imediată. După acuzare, Villacorta a pledat nevinovat.

Imediat după ce a fost înjunghiat de Villacorta, Cruz a fost dus de urgență și tratat ca
ambulatoriu la Centrul Medical Tondo. Abia după 22 de zile, Cruz a fost internat la Spitalul San
Lazaro pentru simptome de infecție severă cu tetanos, unde a murit a doua zi. Dr. Belandres,
șeful departamentului de tetanos de la Spitalul San Lazaro, a mărturisit că, folosind fișa
medicală și diagnosticul lui Cruz, a reușit să determine că Cruz a murit de infecție cu tetanos
secundară rănii de înjunghiere. Acuzarea nu a prezentat dovezi ale tratamentului medical de
urgență pe care Cruz l-a primit la Centrul Medical Tondo, vizitele ulterioare ale lui Cruz la
Centrul Medical Tondo sau la orice alt spital pentru tratamentul medical ulterior al rănii sale de
înjunghiere sau activitățile lui Cruz în cele 22 de zile.

RTC: Villacorta vinovat de crimă, calificat prin trădare. El a fost condamnat să sufere pedeapsa
recluziunii perpetua și să plătească moștenitorilor lui Danilo Cruz de P50.000 ca
despăgubire civilă plus costurile procesului.
CA: Afirmată in toto hotărârea RTC împotriva Villacorta. Prin urmare, prezentul recurs în fața
CS.

PROBLEMĂ: Dacă Villacorta ar trebui condamnat pentru crimă? – NU, doar leziuni fizice ușoare

AVUT LOC:
Cauza proximă a morții lui Cruz este infecția cu tetanos, și nu rana de înjunghiere. Cauza
proximă este "acea cauză care, într-o succesiune naturală și continuă, neîntreruptă de nici o
cauză eficientă de intervenție, produce vătămarea și fără de care rezultatul nu s-ar fi produs".

SC se confruntă cu aceleași îndoieli ca și în cazul Urbano vs. IAC, care îl obligă să anuleze
condamnarea lui Villacorta pentru crimă. A existat un interval de 22 de zile între înjunghiere și
data la care Cruz a fost dus de urgență la Spitalul San Lazaro, prezentând simptome de infecție
severă cu tetanos. Dacă Cruz a dobândit tetanos sever din înjunghiere, atunci simptomele ar fi
apărut mult mai devreme de 22 de zile mai târziu. Astfel cum a arătat Curtea în Hotărârea
Urbano, infecția severă cu tetanos are o perioadă scurtă de incubație, mai mică de 14 zile; Iar
cei care prezintă simptome cu 2-3 zile de la accidentare, au mortalitate 100%. În cele din urmă,
putem deduce doar că rana de înjunghiere a lui Cruz a fost doar cauza îndepărtată, iar infecția
ulterioară cu tetanos ar fi putut fi cauza proximă a morții lui Cruz. Infectarea plăgii de înjunghiere
a lui Cruz cu tetanos a fost o cauză eficientă de intervenție mai târziu sau între momentul în
care Cruz a fost înjunghiat și momentul morții sale.

Urbano v. IAC: Urbano a făcut apel la SC, susținând că atunci când rana lui Javier a fost
examinată pentru prima dată, medicul nu a găsit nicio infecție cu tetanos și că Javier ar fi putut
dobândi tetanos când s-a întors să lucreze la ferma sa la 2 săptămâni după ce și-a suferit
rănirea.
 Perioada de incubație pentru tetanos și durata de timp dintre incidentul de hacking și
manifestarea tetanosului sever au creat îndoieli în mintea Curții că Javier a dobândit
tetanos sever în urma incidentului de hacking.
  Regula este că moartea victimei trebuie să fie consecința directă, naturală și logică a
rănilor provocate de acuzat. Dovada că acuzatul a cauzat moartea victimei trebuie să
convingă o minte rațională dincolo de orice îndoială rezonabilă. Cu toate acestea,
descoperirile medicale conduc la o posibilitate distinctă ca infecția plăgii cu tetanos să fi
fost o cauză eficientă de intervenție. Infecția era, prin urmare, distinctă și străină de
crimă.

Villacorta nu este total lipsită de răspundere penală. Villacorta se face vinovat de vătămări
corporale ușoare în temeiul articolului 266 alineatul (1) din RPC pentru rana prin înjunghiere pe
care a provocat-o. Deși acuzația este pentru omor, se poate constata vinovăția pentru
infracțiunea mai mică de vătămare corporală ușoară, deoarece cea de-a doua infracțiune este
în mod necesar inclusă în prima – ingredientele esențiale ale vătămărilor fizice ușoare fac parte
din cele care constituie crima. Nu putem trage la răspundere penală Villacorta pentru tentativă
sau crimă frustrată, deoarece procuratura nu a putut stabili intenția lui Villacorta de a ucide. De
asemenea, nu au existat dovezi care să stabilească faptul că Cruz a fost incapabil pentru
travaliu și / sau a necesitat asistență medicală pentru mai mult de 9 zile. Fără astfel de dovezi,
infracțiunea este doar răni fizice ușoare.

Apreciem în continuare trădarea ca circumstanță agravantă, fiind suficient invocată în Informare

și dovedită în timpul procesului. Trădarea există atunci când un infractor comite oricare dintre
infracțiunile împotriva persoanelor, utilizând mijloace, metode sau forme care tind direct sau mai
ales să asigure executarea acesteia, fără riscuri pentru autorul infracțiunii, care decurg din
apărarea pe care partea vătămată ar putea să o facă.

DISPOZITIV:
Decizia CA care o afirmă pe cea a RTC din Malabon este INVERSATĂ și ANULATĂ. Se
introduce o nouă hotărâre care îl găsește pe Villacorta VINOVAT dincolo de orice îndoială
rezonabilă de infracțiunea de VĂTĂMARE CORPORALĂ UȘOARĂ în temeiul articolului 266 din
RPC și condamnat să sufere pedeapsa de 30 de zile arresto menor. Având în vedere că
Villacorta a fost încarcerat dincolo de perioada pedepsei impuse, se dispune eliberarea sa
imediată. Villacorta este obligată să plătească moștenitorilor lui Danilo Cruz daune morale în
valoare de 5.000 P.