CREȘTERE 3y4

REÎNNOIRE CARISMATICĂ CATOLICĂ ÎN DUHUL
SFÂ NTUL
Creșterea în
spirit Pașii 3 și
4
PENTRU NOI BOTEZATI IN DUHUL
Digitizare: Gabriel Rendón email: greccco@gmail.com

04/10/2009
Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com
„Iată MIELUL LUI DUMNEZEU”
Ținând cont de nevoile comunității noastre din San Juan Bautista, vă

prezentăm acest nou Manual „CREȘTEREA ÎN DUHUL”, pentru Cursurile
de creștere 3 și 4, pe care l-am experimentat deja în formarea oamenilor
care cresc în cunoașterea Domnului. .
În aceste Cursuri prezentăm mai multe subiecte, în concordanță cu tot cu
Sfânta Scriptură și cu doctrina sănătoasă a Bisericii, care sperăm să fie
material suficient pentru a-și îndeplini misiunea de a ajuta la predarea
pentru Înnoirea în grupurile Duhului Sfânt. Dumnezeu să binecuvânteze
lucrarea tuturor colaboratorilor în această lucrare, pe care o punem în
mâna Mariei, mama lui Dumnezeu și a mamei noastre, pentru ca ea să o
prezinte Tatălui, Fiului și Soțului ei și rodul pe care îl așteptăm, nu numai
în această Comunitate, care a fost binecuvântată supraabundent pentru
care îi mulțumesc Domnului, dar și în toate acele grupuri care au ocazia
să o citească și să o folosească, să o mediteze și să o pună în practică.
Fray Salvador García, OFM

Parohia San Juan Bautista, Coyoacan, Mexic.

INTRODUCERE
După ce am văzut primirea favorabilă pe care Manualul pentru Creșteri 1
și 2 numit „Primii Pași” a avut-o în rândul comunităților de limbă spaniolă,
am decis să publicăm continuarea acestuia, adică Manualul pentru
Creșteri 3 și 4 la care am avut numit „CREȘTEREA ÎN DUHUL”, în care
am încercat să urmăm stilul pe care l-am folosit în Manualele anterioare,
incluzând după fiecare curs Chestionarul corespunzător, care ajută
participanții să revizuiască cursurile și conducătorii să își dea seama de
gradul de interes. fiecărei persoane.
La fel ca și în cazul „Primii pași”, acest manual „Creșterea în Duh”, l-am

experimentat în Comunitatea noastră de un an de zile și credem că a fost
de un adevărat ajutor pentru creșterea oamenilor botezați în Duhul Sfânt,
în căutarea lor constantă a Domnului. Aceste creșteri au fost, de
asemenea, utile pentru a-i conduce pe oameni către un angajament mai
ferm față de Domnul prin intermediul comunității noastre.
Ca și în cazul precedent, considerăm această lucrare ca pe o încercare

pe care o punem în slujba celorlalte Comunități, sperând că le va fi de
folos, în timp ce Duhul Sfânt inspiră. Publicarea lucrurilor mai bune.
Îi cerem Domnului să binecuvânteze în mod special pe fiecare dintre

oamenii care folosesc acest Manual pentru ca drumul lor „Creșterea în
Duhul” să devină o realitate în Împărăția sa de Iubire.
Mexic, D. F., 8 decembrie, 1975, ziua Imaculat

Concepţie.
ECHIPA DE. PREDAREA COMUNITĂŢII SAN JUAN BAPTISTA

CREȘTE ÎN SPIRIT
CREȘTEREA III și IV
A. SCOP
Scopul de bază al acestor două Cursuri este de a afirma cunoștințele
obținute în Cursurile de Creștere I și II, aprofundând în ele și aplicându-le
în viață, dobândind unele cunoștințe noi și, mai presus de toate, mergând
cu pași mai fermi pe calea propriei sfințiri, prin iubire și unire cu
Dumnezeu, făcând parte, în acest fel, din Poporul lui Dumnezeu.
B. - CONȚINUT
Fiecare curs este programat pentru 8 cursuri, 2 convivialități și o liturghie
de mulțumire, după cum urmează:
1a. Săptămână ............ cel. Clasă.
2a.Săptămână .............. 2a. Clasă.
5a. Săptămână ............ CONVIVĂȚINĂ DE IMPARTE
8a.Săptămână .............. 7a, Clasă.
10a. Săptămână .......... CONVIVĂȚINĂ DE IMPARTE
11a. Săptămână ............ MASA mulțumirea
Săptămâna următoare va avea loc o retragere spirituală pentru

conducători, în care aceștia se vor gândi în lumina Domnului la
deficiențele care au apărut în Curs și vor cere intens ca El să fie cel care
să conducă următorul Curs).
C. - DURATA.
După cum s-a menționat în secțiunea anterioară, adică în CONȚINUT,
fiecare dintre Curs este programat pentru 11 săptămâni, ceea ce ne oferă,
dacă intenționăm să începem Cursurile la fiecare 3 luni, una sau două
săptămâni gratuit, să pregătim carduri, să facem înscrieri sau alte lucruri
necesare. Totuși, trebuie să fim foarte docili față de Duhul Sfânt și să fim
atenți să ne dăm seama dacă grupul poate urma ritmul orelor menționate
mai sus, iar dacă nu, acestea pot fi împărțite în două, sau repetate, sau
intercalate unele clase cu motivații pentru trăiește pe deplin anotimpul
liturgic în care cineva este prezent (avertizez, Crăciun, Paște etc.).
Motivele prelungirii cursului pot fi:
1) Lăsați unele petreceri să fie intercalate în ziua în care urmează cursul

sau în vacanțe.

2) Că prezentarea în clasă nu a fost clară (deoarece subiectul nu a fost
asimilat corespunzător, fie de grup, fie de tema în sine, fie din cauza unei
deficiențe în prezentarea Profesorului, fie din alte cauze).
3) Că există o problemă de importanță deosebită care ar trebui abordată

în locul unei clase, cum ar fi: Rezumatul unui Congres, explicarea
angajamentului față de Comunitate etc.).
Ceea ce trebuie asigurat, pentru a nu lăsa oamenii mult timp fără cursuri,
este că Cursul durează fie cele 3 luni programate, fie 6 luni, pentru că
astfel ordinea Comunităţii nu va fi întreruptă.
D. ECHIPA CARE VA MUNCA

Dacă Comunitatea este deja veche, fiecare Curs va fi condus de un Lider
și Învățător responsabil, unul sau doi lideri secundari, de asemenea,
Învățători, și un grup de pastori care pot sluji fiecare între 5 și 10
persoane.
Dacă Comunitatea este încă nouă, aceiași oameni care urmează Cursul
pot fi folosiți ca pastori, alegându-i dintre cei care în Creșterile I și II au dat
dovadă de mai mult entuziasm, fidelitate, capacitate și dăruire față de
Domnul.
De asemenea, trebuie să existe un asistent sau un administrator de curs,

care va avea următoarele obligații:
a) Preluați controlul asupra păstorilor, asigurându-vă că aceștia preia

controlul asupra oilor. (Prezența, îndeplinirea sarcinilor, livrarea
chestionarelor completate).
b) Vezi că există chestionare de clasă.
c) Chemați pastorii la întâlnirea echipei.
d) Asigurați-vă că sala de clasă este disponibilă și curată, că există o
tablă și tot ce este necesar.
e) Anunțați în timp util, mai ales când există o schimbare în programul
planificat.
Obligațiile pastorilor vor fi aceleași ca în Creșterile I și II.
E. ÎNTÂLNIRI DE ECHIPĂ
La o oră convenită în prealabil, care va fi în general cu o oră înainte de
Curs, trebuie să aibă loc ședința de echipă, la care vor participa
conducătorii, asistentul și pastorii și care va avea următoarele obiective:
a) Roagă-te profund pentru ca Clasa să ajungă la fundul
inimile participanților.
b) Faceți comentarii despre ultima clasă, spunând cu toți
claritate, din dragoste, dacă au existat defecte, limpezime slabă sau

defecte asemănătoare, pentru ca, la nevoie, clasa să poată fi repetată sau
lămurită.
c) Deoarece toți cei prezenți trebuie să fi studiat clasa care va fi
susținută în acea zi, comentați dacă există ceva ce nu au înțeles, revizuiți
întrebările din Chestionarul care va fi distribuit pentru a vedea dacă este
clar în acord cu clasa, revizuiți-le. au răspuns proprii Chestionare din
ultima Clasă, cu ajutorul cărora îl vor putea corecta pe cel al oilor.
d) Comentați, fără a da nume, orice problemă apărută în rândul celor
care urmează Cursul, atâta timp cât problema în sine nu dezvăluie
persoana în cauză.
e) Rugați-vă pentru profesorul (profesorii) de clasă ai zilei.
F. - ANGAJAMENT
După finalizarea Cursului de Creștere III, fie în prelungiri, fie la începutul
Creșterii IV, se poate lua în considerare faptul că participanții sunt deja de
un an în Comunitate (Cursul de Inițiere și cele 3 Cursuri de Creștere),
discutați cu ei despre Comoditatea de a face un angajament serios (în
scris) față de Domnul, de a-L sluji în cadrul Comunității. Acest angajament
va fi făcut de fiecare comunitate așa cum îl inspiră Domnul, dar clasele de
creștere IV pot fi foarte utile pentru ca fiecare persoană să înțeleagă mai
bine ce este un angajament și dacă dorește sau nu să aparțină comunității
în care urmează. pași.Cursuri. Se presupune că la sfârșitul Creșterii IV,
toți oamenii vor fi luat deja decizia dacă vor continua sau nu în
Comunitate, iar liderii vor ști și dacă se pot baza pe ei pentru a lucra în
vreo Slujire pe care Domnul o indică. lor.
G. LABORATOR
Odată ce Creșterea IV este finalizată, oamenilor li se poate cere să-și
întrerupă Cursurile și să se dedice slujirii fraților lor, deoarece credem că
acest lucru îi va ajuta în Creșterea lor în Domnul la fel de mult sau mai
mult decât studierea (Fapte 20:35). Pe parcursul acestor două Cursuri,
Creștere III și Creștere IV, conducătorul va putea, după ce s-a rugat mult,
să ofere pastorilor și chiar Semaselor participante, mici bucăți din cursuri
pe care să le predea, cu ajutorul cărora va putea descoperi dacă există
oameni noi care au Carisma Profesorilor și care, prin urmare, pot fi lideri
într-un alt Curs mai târziu.

În această perioadă de laborator ne vom da seama de dăruirea și
dragostea fiecăruia față de frați, de aptitudinile și carisma lor, și astfel vom
putea indica linia în care Comunitatea crede că ar trebui să slujească.
CLASELE SI SCOPUL LOR. CRESTEREA 3
CLASE GOOLURI
1. DOMNUL LUI ISUS Faceți o revizuire astfel încât să
vă dați seama dacă Isus este într-
adevăr Domn al întregii tale vieți
sau dacă există părți din ea care
nu ți-au fost date.
2. ORIGINEA ȘI DESTINAȚIA Știind că venim de la Dumnezeu

NOASTRĂ și El se duce și că tot ceea ce nu
ne duce la El este inutil.
3. CARTEA DOMNULUI Dă-le o explicație amplă a Bibliei,

a cărților din care ea constă, a
scriitorilor sacri.
ÎN Așa cum trebuie Cuvântul
4. CUVÂNTUL LUI
Domnului
DUMNEZEU VIAȚA
influențează întreaga noastră
NOASTRA
existență, are o lecție pentru
toate cazurile și situațiile.
5. CREDINTA Ce este credința. Dă-le niște
norme ci și exemple pentru a trăi
prin credință, încrezându-ne în
promisiunile și puterea Domnului.
Știi, de jumătatede
6. IUBIREA DE DUMNEZEU
cel
Cuvântul Domnului, care este să-
L iubești pe Dumnezeu cu toată
7. RUGACIUNE Pentru a reveni la trata
această problemă
vital încercând să-i convingă de
importanța ei pentru a putea
crește în viața lor spirituală.
8. LĂSAȚI-VĂ CĂLAUZIȚI DE Fă-i să înțeleagă că nu pot hai sa
DUHUL SFÂNTUL dam S.U.A do nimic
în viața noastră spirituală, fără
ajutorul și îndrumarea Duhului lui
Dumnezeu.

CLASELE SI SCOPUL LOR. CREȘTERE 4
CLASE GOOLURI
1. DUMNEZEU ÎȘI CHEAMĂ Să vadă cum Domnul face alianțe
OAMENII din ce în ce mai intime cu noi, dacă
permitem și dorim, pentru o mai
mare dedicare reciprocă.
Învățați-i cum ne vorbește Domnul
2. CINE ARE URECHI, SĂ prin mijloace foarte diferite și
ASCULTE atenția pe care trebuie să-i
acordăm acesteia. Nevoia unei
3. RUGAȚI-VĂ ÎNTOTDEAUNA, rugăciuni cu continuă și să aibă
SEPARĂ PENTRU A RUGA momente de intimitate cu Domnul.
Arată că sfințenia constă în a face
4. ÎMPLINIREA VOIA TATĂLUI acea Voință, așa cum ne învață
Isus.
5. NU GHICI DUHUL SFANT Care sunt lucrurile care ne privează
de a primi inspirațiile Duhului
6. DARUL DUHULUI SFANT Domnului.
(Prima parte) Arată-le o imagine generală a
7. DARUL DUHULUI SFANT acestor daruri, virtuți, fericiri.
(A doua parte) Explicați cum acționează fiecare
dintre daruri, virtuțile care ajută la
dezvoltarea acestuia, viciile care îi
sunt atribuite.
ei se opun.
8. - ROCILE DUHULUI În ce constau, cum se realizează- SFÂNT
ei cântă Fructul principal.
Durata fiecărei ore va fi de maximum 45 de minute și va începe cu o

rugăciune și cântece comunitare, care pot dura până la 10 minute. La
sfârșitul orei, va exista o oră de grupuri mici, în care se vor clarifica
îndoielile, vor putea împărtăși experiențele cu privire la clasa anterioară și
vor lua rezoluții pentru săptămâna.
H. - CONVIVINTE
Aceste conviețuiri de împărțit sunt la fel de importante ca și orele. Aceștia
trebuie să fie dirijați de lider, care poate urma orice sistem sau dinamică
pe care Domnul îl inspiră, dar ținând cont de faptul că obiectivul lor
principal este să se oprească pentru a trece în revistă, la mijlocul și la
sfârșitul Cursului, dacă acesta își îndeplinește obiectiv în fiecare persoană
și că fiecare, fie în ansamblu, fie într-un grup restrâns, se îmbogățește
prin contribuțiile celorlalți.

Deși credem că este mai ușor să se realizeze un schimb de experiențe în
grupuri mici, au fost momente când întregul grup a primit mari beneficii în
aceste zile de schimb spiritual. Includem întrebările pentru conviețuirea
finală.
I. CALITATILE PASTORILOR
Practic sunt aceleași ca la Cursurile de Creștere I și II, dar ținând cont că
se vor ocupa de oameni care sunt deja mai maturi în Spirit, așa că ei
înșiși trebuie să aibă maturitate spirituală și o anumită experiență, pentru
a putea rezolva îndoielile. a oamenilor din grupurile lor mici. Ei trebuie să
fie foarte punctuali la cursuri și întâlniri de echipă, abordând mereu în
acestea dificultățile doctrinare sau spirituale care au apărut pentru ei sau
pentru grupurile lor, pentru a fi siguri că vor sfătui corect. Dacă nu sunteți
sigur de răspunsul la întâlnirea echipei, trebuie să mergeți la Preotul
responsabil.
J. LIDERII
Ei trebuie să aibă calități de pastori și, de asemenea, să aibă carisma unui
Învățător, adică să fie o persoană pe care Domnul o folosește pentru a-și
transmite învățăturile, ceea ce va fi fost dovedit dând mici porțiuni de curs
la cursurile anterioare.
Viața conducătorului trebuie să fie transparentă, fără nimic care să se

preteze la scandal sau la lipsă de edificare, deci nu trebuie să fie o
persoană divorțată și recăsătorită, care are vreun viciu etc. (Eu Tim. 3:1-
7).
Mai presus de toate, liderul trebuie să-L caute pe Domnul cu toată ființa
sa, recunoscându-i limitările și incapacitatea de a transmite viața
Domnului altora dacă nu lucrează liber în propria viață și trebuie să caute
în clasele sale, mai presus de toate. din toate, slava lui Dumnezeu. Prin
urmare, el trebuie să poată suporta cu bucurie criticile și dezamăgirile, cu
privirea mereu ațintită asupra lui Dumnezeu. El va fi interesat de instruirea
întregii Comunități, făcând parte dintr-un întreg, fără individualism.
Va fi atent la toate detaliile Cursului, participanții, pastorii, asistentul,

mereu cu drag. El trebuie să pună în aplicare ordinea Comunităţii, dar fără
rigiditate sau asprime. Mai presus de toate, trebuie să fii atent la mișcările
Duhului Sfânt, care trebuie să fie întotdeauna adevăratul director al
Cursului.
Fiecare să pună în slujba altora harul primit, ca buni administratori ai

diferitelor haruri ale lui Dumnezeu. (Eu Pet. 4:10).

CREȘTERE Nr. 3

CREȘTERE Nr. 3 CLASA Nr. 1
DOMNUL LUI ISUS
Sunt o persoană a cărei viață este sub domnia lui Hristos. Ce înseamnă
asta în mod concret? Există o modalitate de a privi asta, pe care am fost
învățați din viața în Duhul:
eu HRISTO
S
Unii dintre noi tocmai L-am întâlnit pe Domnul Isus, dar cei mai mulți
dintre noi au crescut în Biserică și Hristos a fost în viața noastră.
Cercul reprezintă totalitatea vieții. Există un tron în centrul fiecărui cerc.

Ce înseamnă un tron?
Este centrul de control, putere, autoritate. Toată viața ta, tu sau lucrurile
tale ai fost pe tron. Isus Hristos a fost în viața ta, dar nu a controlat-o.
Viața ta s-a concentrat asupra ta; Poate că a fost o viață frumoasă, o viață
fericită; dar tu ai regizat-o, tu ai fost autoritatea. Într-o zi, I-ai cerut să preia
stăpânirea tronului și te-ai îndepărtat de el. Acum întreaga ta viață se
concentrează în jurul lui Isus. Deci cine ești tu? Cineva a cărui viață este
sub domnia lui Isus Hristos.
Primind botezul în Duhul Sfânt, te-ai îndepărtat de tronul vieții tale și L-ai
așezat pe Hristos.
Iată un alt mod de a-l privi:
Imaginează-ți că ești proprietarul unei case cu multe camere. Într-o zi L-ai

invitat pe Isus Hristos în sufrageria ta și ești fericit să-L ai ca oaspete în
casa ta, dar El nu rămâne în sufragerie. Treci prin casă, intrând în toate
camerele.
Ești surprins, tulburat, neliniştit; apoi vine criza. Își pune mâna pe o clanță,
o ușă de dulap încuiată, care nu se deschide. Se întoarce spre tine ca să
poți deschide dulapul care este încuiat.
Casa aceea este viața ta. Acel dulap încuiat este o zonă secretă a vieții
tale pe care te-ai hotărât să o ții sub controlul tău. Atâta timp cât menții
posesia acelui dulap, ești stăpânul vieții tale. Când îi deschideți această
ușă lui Isus Hristos, El va deveni Domnul vieții voastre.

Fiecare dintre noi are un fel diferit de dulap; dar fiecare dintre noi are acea
zonă închisă, pe care nu vrem să o deschidem nimănui, cu atât mai puțin
să predăm Cheia.
Isus Hristos este Domnul nostru în totalitate sau nu este. Prin urmare,
trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să ne întrebăm: Care este situația
noastră reală? Este Isus Hristos Domn? I-am cerut cu adevărat, cu tărie,
să ia direcția în toate părțile vieții noastre?
Numai atunci El ne poate umple cu adevărata Sa viață. Deci tot ceea ce

facem are această bază:
ISUS ESTE DOMNUL

Ai cântat vreodată la duș? Da? Apoi, acolo începe să cânte laude lui
Dumnezeu. Să facem un cântec.
Mulțumesc, Doamne, pentru trupul meu, Îți mulțumesc pentru mintea mea.
.. De ce acest mic cântec? Pentru că exersăm: „Isus este Domnul.” Și
cum rămâne cu mașina ta? Rugați-vă și lăudați în timp ce conduceți: „Isus
este Domnul” În fiecare minut al fiecărei zile de acum înainte, trebuie să
repetăm același lucru, pentru că acesta este adevărul: Isus este Domnul.
Acum nu mai este momentul să îndepărtezi murdăria, este timpul să-L
lăudăm.
Poți vedea la ce ne referim? Că trebuie să avem o viață de rugăciune fără

încetare, de rugăciune constantă.
Fiecare clipă și fiecare energie va fi trăită proclamând constant Domnia lui

Hristos.
Vom avea o viață foarte activă, plină de bucurii. Cerându-i să preia
tronul... Deschizându-i lui Isus acea ușă care era închisă.
Și acesta va fi „doar începutul vieții noastre cu El...

De multe ori se întâmplă ca, după ce L-am așezat efectiv pe Iisus pe
tronul vieții, după ce i-am dat cheia acelei camere sau camere secrete, la
câteva luni după aceasta, să descoperim o altă cameră ascunsă despre
care nu știam că există. Și suntem triști, uneori descurajați și deprimați.
Că nu i-am dat lui Isus controlul asupra tuturor? spunem; poate că nu am

făcut-o. Iată o altă cameră despre care nu știam nimic. Deci, acea dată,
nu a fost o capitulare completă, cu adevărat totală. Și simțim că trebuie
să-l invităm din nou pe Isus să fie Domnul vieților noastre în întregime.
Dar asta nu este necesar. L-ai invitat cu adevărat să fie Domnul întregii
tale vieți. Amintiți-vă că una dintre funcțiile Duhului Sfânt este să fie
Lumină. Pentru că Îi aparțineți în totalitate și pentru că El cel mai mult ți-a
cerut să fii complet plin de propriul Său duh (Botezul în Duhul Sfânt a fost
acest fel de plinătate), propria Sa lumină a trecut încet peste tine. Vedeți
lucruri pe care nu le-ați văzut niciodată sau pe care nu le-ați putut vedea
înainte. Nu te teme, te-ai dat cu adevărat Lui, I-ai dat tot ce știai că există
în tine. Acum, pur și simplu, lumina sa blândă îți arată acea cameră
ascunsă pe care nu o cunoști și răspunsul tău poate fi: „Te laud,
Doamne”. „Tu ești și Domnul acestei zone”; Înainte, nici nu știam că
există. „Îți mulțumesc, Doamne, pentru ceea ce vrei să faci în această
nouă cameră din viața mea.” Și mai târziu, când descoperi o altă cameră,
roagă-te la fel.
Vom aștepta cu nerăbdare ceea ce vom experimenta în această

săptămână prin această instrucțiune de creștere în Spirit. Adevărata
muncă va fi în timpul săptămânii, în mijlocul vieții noastre obișnuite.
Fiecare dintre noi, în grupul nostru mic, va împărtăși” lucrarea pe care

Dumnezeu o face în viața lor zi de zi.
În aceeași săptămână, trebuie să începem să petrecem timp cu Domnul,
zilnic. Când te trezești dimineața, începe să-L lauzi pe Domnul și asta
înainte ca picioarele tale să pună piciorul pe pământ. Imbraca-te si
ingrijeste-te stiind ca vei intalni o Persoana: Hristos. Vei stabili ora acestei
întâlniri în funcție de Domnul și de ocupațiile tale. Apoi stai linistit intr-un
singur loc si lauda pe Domnul, intens, in propria ta limba si in noua ta

limba. Cinci minute nu sunt suficiente. Ce zici de 15, 20, 30 de minute?
Poți crește timpul treptat, ceva va exploda în interiorul tău dacă vei
continua să-L lauzi pe Domnul. Așadar, deschide-ți Biblia către un pasaj
familiar și semnificativ. Un verset sau două din psalmi vor fi de ajuns.
Acesta nu este un timp pentru a studia, este un timp pentru a mesteca, a
digera Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să fim deschiși să-L ascultăm și,
prin fiecare învățătură, fiecare dialog cu El, fiecare moment de iubire, vom
învăța să trăim mai profund noul adevăr pe care l-am cunoscut:
ISUS ESTE DOMNUL
Domnul va arăta în tine încetul cu încetul oamenii pentru care El vrea să

te rogi în mod regulat. Acesta este un moment bun pentru a le oferi unul
câte unul și a le pune în mâinile Lui.
Oferă-i lumea întreagă continuu, continent după continent, și spune-i să te

învețe cum să te rogi. Îi place să o facă.
Chiar acum vom face o melodie NOUĂ, pe care să o cântăm data viitoare
la duș. (Fiecare persoană face o linie, creându-și propria melodie, poate fi
o notă repetată și propriile cuvinte. Apoi, restul grupului se alătură.
Continuați până când toți cei care doresc au contribuit cu inspirația lor.)
Ex. „Mulțumesc Doamne, pentru brațele care se mișcă și lucrează”,

„Binecuvântează toate brațele și toată lucrarea lumii întregi”.
Acest timp distractiv este un exercițiu despre modul în care poți, practic,
cu bucurie, să-l faci pe Isus Domn al vieții tale în timpul zilei. După cum
am spus mai devreme, un astfel de cântec îl mărturisește într-adevăr ca
fiind SEROR.
„CA FĂCĂ ÎN NUMELE LUI ISUS Orice GENUNCHI SĂ se îndoaie în

ceruri, în pământ și în prăpastie, și orice limbă să mărturisească că
HRISTOS ISUS E DOMNUL SLA LUI DUMNEZEU TATĂL” (Filipeni
2:10-). 11)

CHESTIONAR DE CREȘTERE 3 Nr. 1
1. — Este viața mea într-adevăr sub domnia lui Isus? (ROM. 10:9-10)
2. — Ce domeniu din viața mea nu i-am dat Domnului? (Fată. 5:19-21)
3. — Sunt sincer cu mine însumi? (I Ioan. 1:8-9)…………………………………….
4. — Dacă sunt, ce lucruri din viața mea nu am vrut să mi le mărturisesc?
5. —Cum pun în practică ceea ce am învățat până acum? Cu Dumnezeu? .

Cu mine insumi? ...............................................................................................
Cu restul. ……………………………………………………………………
6. — În ce părți ale vieții mele a luat Isus o direcție totală?
7. — Este Isus cel care îmi umple viața sau este încă egoismul meu?
8. — Unde mă duce viața mea așa cum o duc în prezent?
9. — Ce se întâmplă după acest curs să dau în mod special Domnului, pentru ca

El să-l conducă și să-l schimbe?
10. — Sunt conștient de prezența lui Dumnezeu, în interiorul și în afara mea?

a) Când simt cel mai viu prezența ta interioară?.........................................
................................. b) Și exteriorul? ....................................................
11. — Care a fost ideea centrală a acestei clase? ..............................................
Acest Chestionar nu trebuie citit de nimeni; Este făcut pentru ca fiecare

om să-și revizuiască viața, singur cu Dumnezeu.

(21)
ORIGINEA NOASTRĂ ȘI DESTINAȚIA NOASTRĂ

Lăudați pe Domnul din ceruri, lăudați-L în cele de sus.
Lăudați-l, toți îngerii lui, toate oștirile lui, lăudați-l.
Lăudați-l, soare și lună, lăudați-l toate stelele luminii,
lăudați-l cerurile cerurilor și apele care sunt deasupra
cerurilor. Să laude Numele Domnului; pentru că El a
poruncit și au fost creați; Le-a fixat pentru totdeauna,
timp de secole, a dat o lege ca nu va trece. (Psalmul
148)
ORIGINEA NOASTRA
În ultima clasă am văzut că Isus trebuie să fie DOMNUL întregii noastre vieți.
În aceasta vom vedea care este originea noastră și care este destinul
nostru.
Lumea în care trăim vine de la Dumnezeu. El este Creatorul și Domnul. El

a dat naștere Universului, plantelor, animalelor și oamenilor și El îl face să
se dezvolte conform planului Său etern. Dumnezeu a creat lumea și tot ce
există în ea și lucrează constant la ea; Creația nu este încă terminată.
Dumnezeu nu creează, ci creează în fiecare moment.
Știința naturii și religia adevărată nu sunt în niciun fel în contradicție, ci se

completează reciproc.
Albert Einstein, fondatorul teoriei relativității și laureat al Premiului Nobel,

spune: Știința fără religie este șchioapă; Religia fără știință este oarbă.
Povestea creației o găsim în cartea Geneza: cele șase zile ale creării lumii
și povestea creației omului sunt imagini care nu descriu științific cursul
creării lumii, ci mai degrabă anunță, chiar și pentru omul de astăzi, gloria
și unicitatea Creatorului și măreția, varietatea și bunătatea lucrării sale.
Expresia „la început” nu sugerează că lumea așa cum o vedem astăzi a

venit în întregime de la Dumnezeu la un moment dat.
Nu există nicio ezitare în a admite o evoluție lentă a ființelor în aspectul lor

și un progres constant spre forme din ce în ce mai perfecte. Ceea ce se
afirmă este că începutul tuturor, începutul inițial, este în Dumnezeu.

Dumnezeu a spus: Să facem om după chipul și asemănarea noastră.
Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său; După chipul lui Dumnezeu l-a
creat, bărbat și femeie i-a creat și Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a zis:
Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți-l. (Gen. 1:26-28).
După ce a creat stelele, plantele și animalele, Dumnezeu a creat în sfârșit
omul, care este creatura lui Dumnezeu. Primul lucru care reiese din
povestea biblică este că a fost un moment în care omul a început să
existe datorită unei intervenții speciale a lui Dumnezeu. Este adevărat că
este Praful pământului (Gen. 2:7), este adevărat că el este Adam, adică
om al pământului, dar are și suflet spiritual. Este chipul lui Dumnezeu. În
Psalmul 8:6, se spune despre 61: „L-ai pus doar puțin sub Dumnezeu”.
Evoluția speciilor, sau orice altă explicație a formării rasei umane, poate fi
acceptată, atâta timp cât se respectă acțiunea specială a lui Dumnezeu în
originea spirituală a omului.
În ce constă această acțiune specială a lui Dumnezeu? Să distingem trup

și suflet. În raport cu sufletul, acțiunea lui Dumnezeu a fost adevărata
creație și întrucât sufletul este ceea ce este specific omului, se poate
spune bine că omul a fost creat de Dumnezeu.
Cuvintele profesorului Juan Pablo Tamayo se potrivesc aici: „Obiectivul

Bibliei nu este să predea știința, ci viața spirituală; nu să ne spună cum a
fost creat omul, ci mai degrabă ce este omul”. Omul, spune Biblia, este
chipul și asemănarea lui DUMNEZEU și a fost creat de Dumnezeu pentru
slava Lui Însuși”.
Adevărata umanitate se naște în fiecare zi în Hristos. „Oricine crede că

Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu” (I In. 5:1).
O idee centrală poate fi derivată din învățătura Genezei: VOCAȚIA

omului; Din această vocație rezultă că:
1) Omul vine de la Dumnezeu. (1:1).
2) Omul este vârful Creației. (1:26),
3) Omul este un mijlocitor, situat între lumea materială și Dumnezeu
(Gen. 2:19-20).

4) Omul este chemat la muncă. (3:17).
5) Omul este chemat la o viață de comunitate; de aici importanța
căsătoriei și a familiei. (1:28).
6) În cele din urmă, omul este chemat la intimitate cu Dumnezeu.
DESTINUL NOSTRU
Vatican II i-a reamintit omului de astăzi „că a fost creat de Dumnezeu
pentru un destin fericit situat dincolo de granițele mizeriei pământești”
(Constituția Pastorală despre Biserica în lumea de azi nr. 18). Și o explică
astfel: „Motivul cel mai înalt al demnității umane constă în vocația omului
la unirea cu Dumnezeu. Încă de la naștere, omul este invitat la dialog cu
Dumnezeu. Ea există pur și simplu pentru dragostea lui Dumnezeu, care
a creat-o și pentru dragostea lui Dumnezeu care o păstrează.
Și nu se poate spune decât că trăiește în plinătatea adevărului, atunci

când recunoaște în mod liber acea iubire și se încredințează în întregime
Creatorului său” (Constituția Pastorală despre Biserica în lumea de azi nr.
19).
Unde mergem? În aceeași Constituție nr. 38, Vatican II ne îndrumă

spunându-ne: „Nu știm timpul în care va avea loc desăvârșirea pământului
și a omenirii. Nici nu știm cum va fi transformat Universul. Figura acestei
lumi, desfigurată de păcat, trece, dar Dumnezeu ne învață că El ne
pregătește un cămin nou și un pământ unde sălășluiește dreptatea” (2
Cor. 5:2) „și a cărui binecuvântare este capabilă să satisfacă și să
depășească toate dorințele de pace care se ridică în inima omului.
Atunci, după ce au biruit moartea, copiii lui Dumnezeu vor învia în Hristos,
iar ceea ce a fost semănat sub semnul slăbiciunii și al stricăciunii va fi
îmbrăcat cu nestricăciune și, ramânând caritatea și faptele ei, vor fi
eliberați de slujirea deșertăciunii, toate creaturile pe care Dumnezeu le-a
creat cu gândul omului”.
Trebuie să înțelegem înțelepciunea maximei evanghelice, care ne
avertizează că nu este de nici un folos omului să câștige lumea întreagă
dacă pierde (Mat. 16:26), deoarece destinația noastră finală este
Dumnezeu. Fiecare zi ne aduce mai aproape de El.
Prin urmare, obiectul acestei clase este să ne punem în locul nostru;
realizați că suntem în centrul unei căi; că venim de la Dumnezeu și
mergem la El și că tot ceea ce ne îndepărtează de acel drum ne este
dăunător. Trebuie să-i mulțumim Domnului în orice moment pentru că ne-
a creat, care continuă constant acțiunea sa creatoare asupra noastră și
care ne pregătește să mergem la El. Și dacă ne dăm seama că ne
îndepărtăm de lumina Lui și de iubirea Lui, amintiți-vă cuvintele Sfântului
Augustin: „Tu m-ai făcut, Doamne, pentru Tine și inima mea va fi
neliniștită până mă voi odihni în Tine”.

DE LA DUMNEZEU VENIM SI EL MERGE

1. — Ce înseamnă pentru tine să fi fost creat după chipul și asemănarea lui

Dumnezeu?
2. — Ce ar trebui să înțelegem cu privire la crearea omului în povestea Genezei?
3. — Poate fi acceptată evoluția speciilor sau orice altă explicație a formării

omului? În ce condiție?
4.............— În Iosua, capitolul 1:5, Domnul ne spune să nu o facem................

...............copii...................................................................................................... în
timpul pelerinajului vieţii noastre.
5. — Psalmul 139 din versetele 7 și 8 confirmă ce idee importantă din clasă?
6. —Dumnezeu intervine în toate pentru binele celor care Îl iubesc. Ce aplicare

practică dați acestor cuvinte ale Sfântului Pavel din II Cor. 8,21?
7. — Potrivit Consiliului de TVA. II, în Const. Pastorala despre Biserica în lumea

de azi nr. 19, Când se poate spune că omul trăiește în plinătatea adevărului?
8. — Ce deduceți din maxima din Matei 16:26 pentru viața ta? .......................
9. — După ce ați reflectat la această clasă, gândiți-vă dacă ar trebui să schimbați

ceva în: Serviciul vostru pentru Domnul.........................................................
Îmbunătățirea ta spirituală: .......
Familia ta:.......................................................................................................
Mediul dvs. de muncă și social: ....................................................................
10. — Care este ideea centrală a acestei clase?
Acest Chestionar nu trebuie citit de nimeni; Este făcut pentru ca

fiecare om să-și revizuiască viața, singur cu Dumnezeu.

CARTEA DOMNULUI
Cuvântul Biblie provine din grecescul „byblos”, care înseamnă pagină

scrisă, carte. Biblia, este setul de cărți.
Conform doctrinei Bisericii, adevărurile revelate sunt conținute în scrierile

sacre și în tradiția orală. Nu toată doctrina a fost scrisă, dar o parte din ea
și o parte a fost păstrată de tradiția orală. (Ioan. 21:25).
Timp de 14 secole, doctrina a fost în general dată oral. (2 Tes. 2:14) (2

Tim. 2:2).
Setul de cărți sau scrieri sacre constituie Biblia sau Sfintele Scripturi.
Ceea ce deosebește Biblia de toate celelalte scrieri și îi conferă sfințenia
și autoritatea ei este, mai presus de toate, inspirația divină. Dumnezeu
este autorul principal al Bibliei, deoarece El și-a dat inspirația diferiților
scriitori ai ei. El luminează înțelegerea și mișcă voința hagiografului, astfel
încât să scrie ceea ce vrea El să ne comunice pentru Mântuirea noastră,
dar lasă hagiografului liber să adapteze forma de exprimare a adevărului
inspirat. Prin urmare, autorii sau hagiografii umani se aflau sub influența
Duhului Sfânt în lucrarea lor; Lucrarea lui personală și, de asemenea,
lucrarea lui Dumnezeu.
Acțiunea lui Dumnezeu asupra lumii, asupra poporului său, precum și

cunoașterea pe care o aveau unii aleși despre această situație a lui
Dumnezeu, constituie conținutul Bibliei. Biblia nu este atât un set de
adevăruri, ci mai degrabă manifestarea activității divine. Adică ne prezintă
istoria mântuirii pe care Dumnezeu o promite și o proiectează dinainte, a
cărei realizare o inițiază și a cărei desfășurare completă ne permite să o
întrezărim.
Această mântuire, care nu constă în altceva decât în Hristos, este

promisă și „prefigurată” în Vechiul Testament, care ne descrie alegerea

poporului lui Dumnezeu, prosperitatea și decăderea lui politică, purificarea
lor succesivă, profeții, sfinții săi. și eroi, cultul lor și instituțiile lor și
manifestă realizarea inițială a mântuirii și, în același timp, arată spre acea
Mântuire care este Hristos și pe care El o va aduce. Cel mai iubitor
Dumnezeu, căutând și pregătind mântuirea întregului neam omenesc, a
ales un popor căruia i-a încredințat promisiunile sale. El a făcut un
legământ cu Avraam (Geneza 15:18) și cu poporul lui Israel prin Moise
(Ex. 24:8) și s-a revelat prin fapte poporului Său ales ca singurul
Dumnezeu adevărat și viu.
Israel a experimentat care sunt planurile lui Dumnezeu pentru om.

Vorbind prin profeți, el i-a apărat printre neamuri.
Vechiul Testament trebuia să pregătească și să anunțe profetic venirea lui

Hristos Răscumpărătorul Universal. (Eu Pet. 1:10, 11), (Lc. 24:44), Ioan.
5:39).
Cărțile Vechiului Testament manifestă tuturor cunoașterea dintre

Dumnezeu și om și modul de a acționa a lui Dumnezeu, drept și milostiv,
cu oamenii. Dumnezeu este inspiratorul și autorul ambelor testamente:
Noul Testament este latent în Vechiul, iar Vechiul în Noul.
Noul Testament este, în primul rând, istoria acestei mântuiri manifestată

în persoana, misiune, propovăduire, moarte, înviere și slăvire a lui Hristos;
temelia Bisericii sale (Evanghelii și Fapte), și este și expresia cunoașterii
care crește progresiv datorită influenței Duhului Sfânt (Scrisorile) și
mântuirii totale rezervate Bisericii, în timpurile recente. (ROM. 15:4).
Biblia constă din 73 de cărți: 46 din Vechiul Testament și 27 din Noul
Testament. Fiecare carte este împărțită în capitole. Această diviziune este
opera Episcopului de Canterbury, F. Langdon la începutul secolului al
XIII-lea.
Împărțirea capitolelor în versuri datează din 1551 și a fost adoptată de
tiparul Roberto Estrenne. Cea mai mare parte a Vechiului Testament este
scrisă în ebraică, iar originalele Noului Testament sunt în întregime în
greacă. Autografele au dispărut. Copiile au ajuns la noi în papirus sau
pergament.
Pot fi sugerate trei metode principale pentru citirea Bibliei:

a) Urmăriți în ordine etapele istoriei mântuirii: de la Vechiul la Noul
Testament.
b) Citiți mai întâi Noul Testament și apoi treceți la Vechiul.
c) Lectură combinată.
Scrierea Sfintei Scripturi a avut loc din anul 1.250 î.Hr care a fost atunci
când Moise, căruia i se atribuie scrisul unei mari părți din Pentateuh, a
trăit până în anul 98 după Hristos, când Sfântul Ioan a scris Apocalipsa,

adică i-a luat aproximativ 1.300 de ani să scrie.
În scrierea Sfintei Scripturi au fost implicați cel puțin 50 de scriitori,
principalii în Vechiul Testament fiind Moise, David, Ezra și în Noul
Testament Sfântul Matei, Sfântul Marcu, Sfântul Luca, Sfântul Ioan și
Sfântul Pavel. Să luăm în sfârşit în considerare documentul emanat de la
Conciliul Vatican II, care după ce a stabilit oportunitatea credincioşilor de
a avea acces larg la Sfânta Scriptură, recomandă cu tărie citirea cărţii
sfinte:
„La fel, Sfântul Sinod îndeamnă cu insistență și cu ardoare pe toți

credincioșii, în special pe cei religioși, să învețe eminenta știință a lui Iisus
Hristos (Fil. 3:8), prin citirea frecventă a Scripturilor divine.
Amintiți-vă, citându-l pe Sfântul Ambrozie, că citirea Bibliei trebuie să fie
însoțită de rugăciune.
„Amintiți-vă că rugăciunea trebuie să însoțească citirea Sfintei Scripturi,
pentru ca între Dumnezeu și om să se stabilească o convorbire; pentru că
atunci când ne rugăm, Îi vorbim, și Îl ascultăm când citim oracolele
dumnezeiești”. (Const., Dogmatica asupra revelației divine, Cap. v. 25).
Nu vrem să încheiem fără să vă recomandăm să citiți zilnic Sfânta

Scriptură, să aveți un timp dedicat acestei lecturi în fiecare zi din planul
vostru de viață. De asemenea, vrem să recomandăm, ca metodă
combinată de citire biblică și rugăciune, citirea zilnică a Misalului lunar,
adică lecturile biblice pe care Biserica le aduce în fiecare zi la Liturghie.
Dacă ne facem timp în fiecare zi pentru a citi epistola și Evanghelia zilei și

dacă nu înțelegem pe deplin sensul vreuneia dintre aceste lecturi, citiți
întregul capitol din Biblie și acea lectură ne ajută să începem să ne
rugăm, Gândindu-ne mai întâi la ce vrea Dumnezeu să ne spună în ea și
apoi pornind o conversație cu El despre același punct, vom vedea că
rugăciunea noastră progresează în fiecare zi și că întregul mediu eclezial
și liturgic ne ajută să ne concentrăm pe unitatea spirituală. De asemenea,
vă recomandăm să citiți întreaga Constituție Dogmatică despre Revelația
Divină, din Conciliul Vatican II.

1. — Care sunt cărțile Pentateuhului?
a) Câți? ...............................................
b) Dintre ei, pe care le-ați citit? ...............................................................
2. — Crezi că Biblia este o carte inspirată de Dumnezeu? ...............................
3. — Citiți Biblia zilnic? ......................................................

a) Vechiul Testament? .............................................
b) Noul Testament? ..................................................
c) Ambii? ..........................................
d) Cât timp citești zilnic Biblia? .............................................................
4. — Care și câte sunt cărțile profeților? ...........................................................
5. — Câți psalmi are Biblia? ..............................................................................
6. — Care sunt numele celor patru Evanghelişti ai Noului Testament?
7. — Care sunt epistolele Sfântului Pavel?
8. — Știți de ce se numesc Epistole? ................................................................
9. — Cine a scris Apocalipsa? ...........................................................................
10. — La ce concluzie practică ai ajuns la această clasă? ................................

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ÎN VIAȚA NOASTRA
În clasa anterioară am văzut ce este Biblia, cum este alcătuită, conținutul

ei, împărțirile ei, din câte cărți este alcătuită, metode de citire a ei și cum
recomandă Biserica ei citirea. În această clasă, vom vedea cum ne
influențează Biblia, adică Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a realiza acest
lucru, ne vom asigura că însuși Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cum
acționează în noi, cum, dacă suntem docili, dacă permitem acelui Cuvânt
să pătrundă în noi, ne poate crește credința, încrederea, devotamentul
nostru lui Dumnezeu Doamne, într-un cuvânt, schimbă-ne viețile.
Dacă citim Ioan 1, de la 1 la 5, observăm că Cuvântul Domnului a existat

întotdeauna, că totul în lume s-a făcut prin el, că viața era în ea și că viața
era lumina care strălucește în întuneric fără. Îl pot învinge. Adică
înțelegem că prin cuvânt existăm, prin el suntem creați, prin el cunoaștem
și avem lumină. Acest cuvânt al lui Dumnezeu este ISUS.
Continuăm să citim de la 9 la 12: că adevărata lumină a fost în lume și

lumea a fost făcută prin ea; cei care au primit-o nu au primit-o, dar celor
care au primit-o, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu.
Cu aceasta am avea motive și material să medităm mult timp; Fiecare
frază este o clasă întreagă pe care o vom înțelege din ce în ce mai mult,
singuri cu Domnul. Ea, Cuvântul, dacă îl primim, ne face Copii ai lui
Dumnezeu... Întreaga lume din jurul nostru există din cauza ei, iar acest
lucru îl putem completa citind Geneza, în care vedem că atunci când
Dumnezeu SPUNE să facem ceva, se face. (Gen. 1:3, 6, 9. 11, 14, 20,
24, 26).
Cuvântul Domnului ne creează, ne face Copii ai lui Dumnezeu.
Și acum să ne gândim, cum ne vine acel cuvânt? În Înțelepciunea 18:15,

vedem că Cuvântul sare din cer, ca un războinic necruțător, ca o sabie
ascuțită care sfâșie totul. Și în Isaia 55:10-11, vedem că Cuvântul Său nu
se va întoarce la El gol, fără să fi împlinit ceea ce dorește, fără să
înmuieze și să fertilizeze ceea ce Dumnezeu îl trimite. Ea vine de la
Dumnezeu cu putere și nu se întoarce niciodată goală.
Cuvântul Domnului este puternic pentru a ne arăta vocația, pentru a ne

îndepărta frica atunci când suntem TRIMISI de Dumnezeu într-o misiune
specială. În Ieremia 1:4-10, vedem că Domnul îi spune să nu se teamă
pentru că este băiat, căci El și-a pus cuvintele în gura Lui și îi dă putere
asupra împărățiilor să distrugă și să reconstruiască. . . iar mai târziu, în
17-19, îi spune să nu leșine, pentru că Îl face fortăreață, zid de aramă
etc., și promite că nici preoții, nici regii nu-l vor putea învinge, pentru că
Domnul este cu el.

Pe de altă parte, vedem că Domnul de multe ori înainte de a ne încredința
o misiune, vrea și trebuie să ne curețe, să îndepărteze din noi toată
murdăria și putregaiul pe care le avem. În Isaia 6:4-8, vedem cum se
simte necurat, cum Domnul îl curăță cu un cărbune aprins și, odată
curățit, nu se mai teme, iar când Domnul întreabă: pe cine să trimit? El
răspunde: Iată-mă, trimite-mă.
Sunt și momente când, fără să vrem, Domnul ne poate indica clar voința
Sa, chiar și atunci când ne gândim la altceva, sau când din vina noastră,
din cauza mândriei noastre, din cauza lenei noastre, nu vreau să-i aud
vocea. În Fapte 9:4-7, vedem că Domnul l-a chemat pe Saul în slujba lui,
făcându-l să-și vadă lumina când îi persecuta pe creștini. L-a făcut să
cadă de pe cal, așa cum are de multe ori de-a face cu noi, făcându-ne să
cădem de pe acei cai de care nu vrem să dăm jos: încăpățânarea noastră,
autosuficiența etc. Domnul îl lasă orb pe Saul până când îl ascultă de
Domnul, cu care vedem din nou cum Domnul ne curăță înainte de a ne
încredința o misiune. Mai târziu l-a făcut pe Saul Apostolul Neamurilor; De
ce ne-ar vrea dacă ne lăsăm trași de „calul” de care suntem legați?
Domnul însuși ne poruncește să investigăm scripturile, așa cum vedem în

Ioan 5:30.
De asemenea, atunci când suntem ispitiți, trebuie să ne întoarcem la
Cuvântul lui Dumnezeu. În Matei 4:3 vedem că Isus răspunde Ispititorului
spunând că viața omului este Cuvântul lui Dumnezeu. Și în celelalte ispite
ale lui, el răspunde și cu Cuvinte din Scriptura, după care diavolul îl
părăsește.
În Cuvânt găsim și bazele și fundamentele vieții noastre comunitare, ale

modului în care trebuie să ne comportăm cu frații noștri. În col. 3:16,
vedem că și alții au ceva din Hristos pentru noi, deoarece Cuvântul Său
locuiește în ei. De aici putem învăța

primiți îndreptare frățească și gândiți-vă că așa cum suntem scrisori de la
Hristos către ei. Sunt și pentru noi. Nu crezi că multe susceptibilitati și
mânie ar dispărea dacă ne-am gândi constant că frații noștri ne sunt
trimiși de Hristos ca scrisori? Am cânta mereu recunoscători cu psalmi,
imnuri și cântece inspirate. În II Cor. 3:3, citim că Pavel spune că suntem
o scrisoare de la Hristos scrisă de Duhul lui Dumnezeu, chiar în inimă. Și
ce este o scrisoare? Este întotdeauna un mesaj, o informație importantă,
o solicitare... Dacă suntem o scrisoare de la Dumnezeu, nu este adevărat
că suntem ceva foarte important pentru frații noștri? Trebuie să fim atenți
să știm ce mesaj vrea Domnul să le dea fraților noștri prin noi. Suntem
scrisori de la Dumnezeu; că aceste scrisori nu rămân închise într-un plic,
fără ca nimeni să le poată citi; Avem obligația să-i facem să ajungă la
destinație.
Am putea petrece multe ore, văzând cât de mult ne poate influența
SUNTEM EGALI CU O
SCRISOARE SCRISĂ DE
DUMNEZEU
Cuvântul Domnului; deoarece este cea mai bună școală a vieții, a

înțelepciunii, a bucuriei și a puterii. Dar pentru a termina, să citim Lc. 1:26-
38. Este Buna Vestire. Este poate cea mai poetică pagină a Sfintei
Scripturi. Vedem în ea cum Domnul trimite Cuvântul Său Mariei printr-un
înger, mesagerul său. Prin comparație, pentru noi acel înger ar putea fi o
predică ascultare, un sfat al unui frate, o lectură. De asemenea, ne dăm
seama că Domnul însuși își confirmă propriul mesaj, spunându-i Mariei că
verișoara ei Elisabeta este însărcinată. Iar când Maria este sigură de solia
Domnului, nu se ceartă, nu se gândește la ce consecințe va avea pentru
ea ceea ce i-o vestește Domnul, ci răspunde cu simplitate și smerenie:
„Iată, eu sunt roaba lui. Doamne, să se facă mie după cuvântul Tău."
învățându-ne astfel să răspundem Domnului, când suntem siguri de ceea
ce dorește El, "iată robul tău...". Ce se va întâmpla în continuare? Nu știm,
dar putem avea încredere în El, cât de puternic este El, pentru a ne
călăuzi pe calea cea bună dacă Îl ascultăm cu smerenie și încredere.
Acest lucru este suficient pentru a realiza că Cuvântul lui Dumnezeu este
Duh și Viață. Este calea pe care trebuie să o urmăm, cea mai ușoară și
mai sigură cale de a fi cu Isus. Este comoara Bisericii să ne dea viață, așa
cum o face în fiecare zi la Liturghie. Trebuie să ne amintim că fără el,
nimic nu ar exista. Întotdeauna trebuie să o asculți.

Dacă Maria nu ar fi fost atentă la Cuvântul lui Dumnezeu, ce s-ar fi
întâmplat?
Apocalipsa este acum completă, singurul lucru nou pe care îl putem avea
sunt mișcările pe care Duhul Sfânt le dă oamenilor în conformitate cu
adevărata interpretare și semnificație a Sfintei Scripturi și a Tradiției,
încredințate Magisteriului Bisericii de același Duh. De aceea, înainte de a
citi sau de a asculta Cuvântul, trebuie să cerem Duhului Sfânt să ne
lumineze pentru a trăi Cuvântul.
Ultima clasă, v-am spus că o metodă de citire a Cuvântului este Misalul:

este și o metodă foarte bună de rugăciune. (Expică). Există și o carte
numită „ Convorbiri puternice pentru vremuri tari”, care este o
completare a Misalului zilnic, deoarece pe lângă faptul că aduce cele 2
lecturi ale zilei, aduce un comentariu care ne ajută foarte mult să
înțelegem lecturile și să începem. rugăciunea noastră.
Trebuie să creștem spiritual, nu putem stagna, iar Duhul Sfânt, prin

rugăciune, ne va învăța tot mai mult ceea ce ne spune Cuvântul lui
Dumnezeu. Dar să ne amintim că mai întâi trebuie să ne purificăm
urechile spirituale de orice zgomot și amestec, astfel încât ochii să fie
curați și cuvintele noastre să fie mereu pline de iubire. Este atunci, și
numai atunci, când El va îndepărta vălurile divinității și ne va învăța „să ne
rugăm, să comunicăm cu acel Dumnezeu invizibil, prin Cuvântul Său viu,
care este Fiul Său Isus.

1. — Cine este Cuvântul sau Cuvântul lui Dumnezeu?.....
2. — Unde o găsim?
3. — În această clasă am văzut că Cuvântul lui Dumnezeu este ca o

sabie cu două tăișuri. (Evr. 4:12). Dacă îl folosim și trăim noi ;
de...............................aceasta contrar
S.U.A.......................................
4. — În Lc. 8:19, Isus ne spune că: Mama și frații Mei sunt cei care aud
de si
........................ în....................................... ........................................
5. — În Lc. 8:4 (Pilda Semănătorului), Isus ne spune în versetul 11 că

Cuvântul Său este ca un................................................................
a) Primii aud Cuvântul dar......................................................... ca sa
nu Și..........................................................................................
b)Când cuvântul cade pe stâncă, ei aud Cuvântul cu bucurie, dar
..............................și la
momentul testului.....
c) Când cuvântul cade printre spini, el indică celor care aud Cuvântul:
De la Dumnezeu, dar........................ Si..................................... Si
.................................. ȘI sămânța moare.
6. —În ce pământ, dintre exemplele anterioare, crezi că te afli?
7. —Ce crezi că ar trebui să faci pentru a fi unul dintre cei în care

Cuvântul Domnului cade pe pământ bun?.................................................
8. — Ce ți-a plăcut cel mai mult la clasă?
9. — Urmând exemplul Sfintei Fecioare. Fecioară, cum să răspundem la

cuvântul Domnului, deja confirmat pentru noi?


CREDINŢĂ
Geneza 22:1-18. Avraam.

YO. —Dumnezeu vrea să lucreze în noi și prin noi. (Ieremia 18:1-6).
Credința este mijlocul prin care Îi permitem să facă acest lucru.
Ce este Faith?
Biblia ne dă următoarea definiție: „Credința este garanția a ceea ce se
speră; dovada realităților care nu se văd. (Evrei 11:1).
Ce se așteaptă? Care sunt realitățile care nu se văd? Toate acestea sunt
adunate împreună în revelație. Prin revelație știm ce ne-a comunicat
Hristos despre Tatăl.
Credința este un DA lui Hristos, CRED CE SPICI TU, acceptând Cuvântul
Său, înseamnă a crede în Isus.
Cum vine credința în Dumnezeu la noi? Ei bine, prin predicare, iar

predicarea la rândul ei vine din Cuvântul lui Dumnezeu. (ROM. 10:17).
Credința nu este propria mea invenție. Nu se realizează prin reflecție.
Cuvântul lui Hristos este auzit și crezut, chiar dacă nu a fost văzut.
Evanghelia ne face noi, iar aceasta înseamnă convertire. (II Tim. 3:14-15).
După cum spuneam la început:

A) Dumnezeu vrea să lucreze în noi și prin noi. (I Ioan. 5:5) (Ioan.
14:13).
B) Credința este calea sau mijlocul prin care Dumnezeu lucrează.
(ROM. 1:17).
— Nu pentru că El vrea să îngreuneze calea sau să prezinte obstacole

pentru ca noi să ajungem la El.
— Dar El vrea ca noi să ne odihnim în El, pentru a putea lucra prin noi.
(Cum învățăm să înotăm) (Gal. 2:20).

— Credința face mai ușor de primit. Ne deschide sufletul și inima. Ex.
Mâinile închise.
— Credința ne permite să folosim ceea ce ne dă Dumnezeu, adică ne
face să acționăm în credință (II Cor. 5:6-7).
—Credința este ca o cheie, este inutilă dacă nu o folosim pentru a
deschide broasca.
C) Credința nu este doar credință doctrinară sau încredere în bunătatea
lui Dumnezeu, ci înseamnă a crede Cuvântul Său, a aștepta împlinirea lui
și a acționa în consecință. (Mk. 5:24) (Mat. 14:22-23).
II. — Credința nu este un pas orb, ci un răspuns afirmativ la Revelația lui

Dumnezeu.
Ce este Revelația? Vatican II ne spune: „Dumnezeu, în bunătatea și

înțelepciunea sa, a vrut să se descopere și să manifeste taina voinței sale,
prin care oamenii, prin mijlocirea lui Hristos, Cuvântul făcut trup, au acces
în Duhul Sfânt la Tatăl. .” și devin participanți la natura divină. Astfel, prin
această revelație, Dumnezeul nevăzut, prin abundența carității sale,
vorbește oamenilor ca prieteni și locuiește printre ei, pentru a-i invita la
unirea cu El și a-i primi în ea. (Dei Verbum Cap. 1-2).
Credința este o virtute supranaturală care ne face să acceptăm

adevărurile revelate, din încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu care ni le
descoperă. Isus este Verbul, Cuvântul.
Pentru a crede ceea ce ne spune Isus, trebuie mai întâi să-L cunoaștem.
A crede este legat de a cunoaște, a cunoaște. Înainte de a crede ceea ce
se spune, crezi în cine le spune.
Deși este răspunsul omului, nu putem să nu subliniem gratuitățile
Credinței. Cu cât obiectivul este mai nobil și sublim, cu atât mai puțin omul
îl poate atinge prin propria sa putere și valoare. (Efeseni 2:8).
Credința presupune și cere smerenie.

Dacă ne dăm seama cu umilință că singuri nu putem face sau înțelege
nimic despre viața supranaturală, suntem copți pentru iluminarea Duhului
Sfânt.
Duhul Sfânt ne face să dăm
a) Un răspuns la anumite promisiuni pe care El le face pentru toată
lumea. Ex. A fi botezat în Duhul Sfânt (Mat. 3:11).
b) El ne face să ne încredințăm îndrumării sale pentru o anumită situație,
fie prin intermediul unui frate, fie prin inspirație personală.
c) Uneori trebuie să facem pași de Credință fără revelație specială,
având încredere în ceea ce știm despre mila Lui.

III. — Sfaturi pentru a crește în credință.
1) Nu să fii tensionat cu privire la Credința cuiva, ci să te relaxezi și să
ai voința de a lupta, de a încerca. Lăsați Domnul să ne învețe cum.
(Efeseni 2:8).
2) Nu încercați să forțați sentimentele de Credință, înțelegerea

adevărurilor sau misterelor revelate, pentru că dacă facem acest lucru, ne
concentrăm atenția asupra noastră, când ceea ce ar trebui să facem este
să ne concentrăm asupra lui Hristos, asupra puterii Lui și asupra a ceea
ce Îl interesează... Trebuie să fim convinși că există taine divine pe care
nu le putem înțelege, pentru că Dumnezeu nu se potrivește în mintea
noastră. (Ex. Sfântul Augustin: îngerul dorind să bage marea într-o
groapă). Aceasta nu se opune contemplației, în care Dumnezeu este cel
care ne dezvăluie ceva din tainele sale, în măsura în care Îi place.
3) Când cereți ceva în rugăciune, fă-o cu încredere, nu ca cerșetorii,

mulțumindu-i înainte lui Dumnezeu pentru ceea ce va face, mărturisind
domnia și puterea Sa, lăudându-L și încrezându-te în promisiunile Sale
(Marcu. 11:24).
4) Citiți cărți care clădesc Credința, adică cărți care ne arată credința
altora și rezultatele pe care le-au obținut, fie Viețile marilor Sfinți, care au
fost întotdeauna oameni de mare Credință, fie una dintre cărțile noi de
acest fel. Înnoire în Duhul Sfânt, în care se pare că Domnul dorește ca
oamenii de o Credință intensă și fermă să poată acționa cu toată puterea
lui. (Ex. Crucea și Pumnalul).
5) Rugați-vă pentru credință, cu încredere că o obțineți. (Mk. 9:24).
DOAMNE SĂ-MĂ MĂRĂȘTEȘTE CREDINȚA

1. —Ce ai înțeles prin a avea CREDINȚĂ înainte de acest Curs?
2. — Și ce înțelegi acum?
3. - Care este diferența?
4. — Ce înseamnă pentru tine „Crederea în Isus Hristos”?
5. — În Evrei 11:1 citim că credința este garanția lucrurilor sperate.

a) Ce intelegi prin asta? ........................................................................
b) Ce așteptați de la Domnul?...............................................................
Și dovada unor realități care nu se văd.
c) Ai experimentat asta în vreun fel?
6. — Este CREDINȚA ta vie și activă?
a) Ai început să-l dezvolți?
b) Unde?
c) Cum?
d) În viața personală și în rugăciune?
e) În slujirea altor oameni?
7. — După ce ați reflectat la această clasă și v-ați rugat, cum plănuiți să

lucrați pentru a vă dezvolta credința?


IUBIRE PENTRU DUMNEZEU
Ieremia 33:2-3.
A. — Ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu.
Să-L iubești pe Dumnezeu este cel mai mare lucru pe care îl poate face
cineva.
—Dumnezeu este cea mai mare cauză pentru care orice persoană ar dori
să trăiască. (ROM. 14:8).
— Dorința de a se preda complet lui Dumnezeu este caracteristica
specială a marilor creștini. (Mt. 13:44-46).
— A cunoaște și a iubi pe Dumnezeu înseamnă a trăi profund; Cu toții

flămânzim după Dumnezeu. (Ioan. 6:35). În Hristos, putem învăța să
potolim această foame, primindu-L în Euharistie, Pâinea Vieții care ne
hrănește dar care făcându-ne să gustăm ceea ce este Domnul, ne lasă cu
o foame mai mare de El, de mai multă intimitate, mai multă rugăciune, etc.
B. — Cum ar trebui să-l iubești pe Dumnezeu.

1) Cu toată Inima (I din Ioan. 4:16). — Pune-l pe el înainte de orice
altceva. — Ascultându-l. (I din Ioan. 2:6) (Fil. 2:5).
2) Cu toată mintea:
— Dorind să te cunosc mai bine. Nu cu mijloacele noastre, studiind
Teologia, dobândind diverse doctorate etc., ci lăsând Duhul Sfânt să ne
învețe. (Ioan. 14:26).
3) Cu tot sufletul:
— Îndreptând tot ce avem (timp, bani, afecțiune, prietenii), către El. (Fată.
2:20).
11.— Duhul Sfânt este cel care ne face să creștem în relația noastră cu
Dumnezeu. (Ioan. 16:13-15).
— Vom cunoaște adâncurile lui Dumnezeu. (Efes. 3:14-21);
— Condus de spirit. (Fată. 5:18).
— El ne va face perfecți. (I Cor. 13:11).

— Să ne transformăm după acțiunea Duhului Sfânt. (2 Cor. 3:16-18).
— Trebuie să ne lăsăm să fim Domnul. (Fil. 2:13).
— Trebuie să ne convingem de importanța rugăciunii. (Timp, loc). În
următoarea clasă vom vorbi mai multe despre asta.
Și când simțim că eșuăm, că drumul este anevoios și dur, când trec

primele clipe și încetăm să simțim prezența Domnului care ne face fericiți
și optimiști, să ne amintim că bucuria Domnului ajută mereu și ne
întărește. (Es. 12:2-3). (Neh. 8- la sfarsitul lui 10).

1. — Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu mai presus de orice altă

persoană sau lucru?
a) Îl iubești din toată inima?............................................................
b) Cu toată mintea ta?.............................................................
c) Cu tot sufletul?....................................................................
d) Cu toată puterea ta? ...........................................................
2. — Ce faci ca să-L cunoști și să-L iubești pe Dumnezeu mai mult în

fiecare zi?
3. — Te simți complet predat Lui sau ești încă legat de ceva la care nu
poți renunța?
4. — Simți că îi iubești mai mult pe alții de când ai primit botezul în

Duhul?
5. — Au observat alții această atitudine iubitoare a ta?
a) Ți-au spus?
b) S-au schimbat favorabil

Cu tine?..................................................
6. — În Matei 6:33, Isus ne face o promisiune: „Căutați mai întâi

Împărăția lui Dumnezeu și Dreptatea Lui și toate celelalte ni se vor
adăuga”.
a) Ce este „Împărăția lui Dumnezeu” pentru tine?
b) Îl cauți mai întâi pe El, înainte de orice altceva sau de oricine

altcineva?
c) Ce înseamnă pentru tine „dreptatea lui”?
d) Crezi în acea făgăduință a lui Isus că toate celelalte îți vor fi

adăugate?
7. — Cum poți ști dacă Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu?
8. — Ce ai obținut din această clasă?

Acest Chestionar nu trebuie citit de nimeni; Este făcut pentru ca


PROPOZITIA
Deși am discutat deja despre acest lucru în Creșterea 2, este bine să ne

oprim și să ne gândim dacă viața noastră de rugăciune s-a îmbunătățit.
De ani de zile ne-am rugat repetând formule consacrate fără a pune un

interes real în ceea ce spunem; deoarece? Pentru că repetând ceva, acel
ceva devine o formulă mecanică, goală, lipsită de viață, fără căldură.
Duhul Sfânt ne învață astăzi că nu mai sunt vremurile să ne rugăm, el
vrea să ne învețe să ne rugăm, care nu înseamnă să repetăm, ci să
vorbim, să dialogăm cu Dumnezeu spontan, liber, precum vorbește un
copil cu Tatăl său. .
A RUGA ÎNSEAMNA: A conta pe existența lui Dumnezeu, a te așeza în

prezența Lui, a recunoaște puterea Lui și a te încredința Lui. Înseamnă a
prezenta înaintea lui Dumnezeu bucuria și mizeria lumii, înseamnă a auzi
cuvântul lui Dumnezeu și a-i răspunde, pe scurt, a te ruga înseamnă a trăi
cu Dumnezeu. Ucenicii lui Isus erau evrei credincioși, care se rugau
rugăciunile străvechi ale poporului lui Dumnezeu și îl lăudau ca rege și
Domn, puternic, mare și sfânt. Când i-au spus lui Isus: Doamne, învață-ne
să ne rugăm, Isus le-a dat să-L poată numi pe Dumnezeu TATĂ. Însuși
Isus a folosit această invocare, pentru că a spus Avva, Tată, care era
cuvântul cu care copiii Palestinei își numeau tată. (Marcu 14:36) (Rom.
8:15-16) (Gal. 4:6).
ISUS NE ÎNVAȚĂ SĂ NE RUGĂM, PENTRU CĂ EL ESTE CEL MAI MARE EXEMPLU DE

OM AL RUGĂCIUNII. ÎN MARILE MOMENTE ALE VIEȚII SALE S-A RETRAS SĂ SE
ROAGE.SE VEDE. MAI PRESUS DE TOATE, CÂT DE DIRECTĂ ȘI SIMPLĂ ESTE
RUGĂCIUNEA LUI.
Aceasta arată cât de mult ne amăgim pe noi înșine dacă neglijăm dialogul
cu Dumnezeu și ne dedicăm tot timpul sarcinilor zilnice, la serviciu, acasă
sau chiar în lucrări de caritate.
Cuvântul lui Dumnezeu ne invită constant: roagă-te. (Lk. 18:1) (Col. 4:2) (I
Tes. 5:17).

Adesea credem că rugăciunea este o problemă a dispoziției noastre, a
dispoziției noastre, iar Satana știe acest lucru și ne desparte din ce în ce
mai mult de o viață de rugăciune. Și uităm că cuvântul Roagă-te (Mt.
26.41), este un ordin. Acest cuvânt a venit din gura Domnului Domnilor și
înaintea lui, există o singură atitudine: cea a celui care ascultă. Isus ne-a
eliberat de toate puterile întunericului, care vor să ne despartă de
rugăciune.
Porunca de a ne ruga NU spune că ne rugăm doar dimineața, la prânz

sau noaptea. Este adevărat că trebuie să stabilim anumite momente de
rugăciune, dar Domnul ne cheamă la o viață totală de rugăciune, la o
viață de schimb constant cu El.
Dacă am ajunge să înțelegem că rugăciunea ne mărește timpul și ne dă

tuturor sarcinilor pace, iubire, răbdare și astfel un final bun, acest lucru s-
ar consemna în noi într-un mod de neuitat: Mai întâi ascuți instrumentele,
apoi folosește-le, adică mai sus. toate și în primul rând, rugați-vă. Așa
cum este viața noastră de rugăciune, așa va fi viața noastră, recolta
noastră, așa va fi și victoria noastră asupra dorințelor și ispitelor noastre.
A te simți chemat la o viață de rugăciune și a lua decizia de a te ruga mai

departe înseamnă să-i declarăm război diavolului, pentru că atunci când
ne rugăm, lăudăm victoria lui Isus asupra păcatelor noastre, cerem
eliberarea din legăturile noastre sau luptăm pentru alte suflete, ajungem.
credință și, cu aceasta, atacăm împărăția lui Satana. Când încercăm să-i
luăm prada, trebuie să ne așteptăm la rezistență și atacuri din partea ei.
Acum, rugăciunea nu este un monolog, ci dialog, conversație. Dumnezeu
nu este o statuie mută, ci un interlocutor. O parte importantă a rugăciunii
este, de asemenea, ascultarea de Dumnezeu. Are multe lucruri să ne
spună, mult mai importante decât ceea ce îi putem spune, Dumnezeu ne
poate vorbi în interior, în tăcerea sufletului. Dar vorbirea despre
Dumnezeu către om are și un alt canal normal: Sfânta Scriptură.
Rugăciunea și Citirea Cuvântului garantează canale directe de la
Dumnezeu către noi.
ELEMENTE DE RUGACIUNE
Mai multe elemente trebuie să se adună în rugăciune care să-i dea unitate
și putere. Așa cum într-o paella există multe componente și este o singură
tocană gustoasă, așa este și cu aceste elemente diferite de rugăciune.

MODESTIE
ÎNCREDERE
PERSEVERA
DOCILITATEA
VOINTEI
RUGĂCIUNE
Trebuie să ne gândim că Dumnezeu este Domnul și Creatorul nostru și

noi suntem doar creaturi slabe și păcătoase, complet dependente de El.
El. Așa că să ne rugăm cu smerenie.
Dumnezeu este Tatăl nostru, care răspunde rugăciunilor noastre, deși de

multe ori altfel decât ne așteptăm, pentru că El știe mai bine decât noi ce
este mai bine pentru noi; De aceea, să ne rugăm cu încredere.
Hristos nu a încetat să se roage pe Muntele Măslinilor; A stăruit în
rugăciunea sa deși sufletul i-a fost trist până la moarte, cu aceasta ne-a
învățat să ne rugăm cu perseverență.
Trebuie să fim dispuși să avem tipul de rugăciune pe care Dumnezeu o
dorește pentru noi în fiecare zi, adică să ne rugăm cu docilitate de voință.
CLASURI DE RUGACIUNE
După cum am văzut anterior, o viață de rugăciune este alcătuită, printre
multe alte forme, din rugăciune de cerere, mulțumire, mijlocire, adorare
sau laudă, rugăciune constantă, intimitate etc.
Aproape toți oamenii, chiar și cei care nu știu nimic sau foarte puțin
despre rugăciune, recurg la rugăciune. (Marcu 11:24) (Mt. 7:7). Acest
lucru se întâmplă atunci când au mare nevoie.
Întrucât este o nevoie pe care nu o putem rezolva, cerem, și de multe ori
rugăciunea noastră, deși a fost făcută cu ardoare, cu toată smerenia etc.,
nu primește răspuns.
Deoarece? Pentru că numai copiilor li se dă dreptul și li s-a promis că vor

fi îngrijiți în rugăciunile lor. Scriptura spune că Isus, când moare, ne duce
înapoi la inima Tatălui și din condiția de slujitori ne face copii: „Dar tuturor
celor ce au primit-o, le-a fost dată puterea de a se face copii ai lui
Dumnezeu, celor care crede în numele lui”. (Ioan. 1:12). Copiii sunt cei
care nu mai trăiesc în robie, ci au primit Duhul înfierii și strigă „Ava Tată”
(Rom. 8:15). Fiecare Tată este încântat să le dăruiască copiilor săi, în
special Tatălui nostru Ceresc. (Lk. 11:9-11).
Uneori, atunci când primim răspunsuri la solicitările noastre, primim și
corecție parentală. Un fiu bun primește și corecturi de la Tatăl său ceresc
și știe că trebuie să le accepte. Nu pentru că suntem îndreptați suntem
mai puțin iubiți de Dumnezeu, dimpotrivă, este o mostră a iubirii Lui infinite
și dovada sigură că nu suntem nenorociți, ci copii legitimi, în același timp
că ne pregătește pentru noi daruri din mâna lui. tatăl. (Evr. 12:5-13).

Un fiu adevărat nu se îndoiește dacă există sau nu rugăciuni răspunse,
pentru că este sigur că cererea lui va fi rezolvată, deși uneori într-un mod
diferit decât și-a imaginat.
Să trecem acum la rugăciunea de mulțumire. (Varză. 2:6-7). În
mulțumirea, există o forță foarte specială. Dacă îi mulțumesc cuiva,
exprim cu ea că cred cu fermitate în promisiunile lui și aștept împlinirea
lui. Cel care mulțumește înaintea lui Dumnezeu, își recunoaște măreția și
se încrede în dragostea lui.
În Cuvântul lui Dumnezeu sunt multe promisiuni și a mulțumi pentru ele
înseamnă a le pune în stăpânire, a le folosi, a le aplica nouă în acest
secol al XX-lea și a le trăi astăzi. Avem dreptul la aceasta pentru că
Hristos le-a câștigat pentru noi: „Cel ce aduce jertfe de mulțumire îmi dă
slavă, omului drept îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu. (Psalmul 50:23).
Un alt mod de a te ruga este să mijlocești pentru ceva sau pentru cineva;
Ne rupe definitiv egoismul: Cine știe să facă binele și nu-l face,
păcătuiește. (Sfânt. 4:17).
Domnul ne-a ales, pentru a elibera în noi puterea Duhului Său, iar această
alegere, care ne înalță, ne curăță, ne învață și ne conduce într-o viață în
Duh, nu într-o cale de iluminare, ci de predare Lui și prin El Fraților, ne
oferă ocazia de a face bine. Duhul lui Dumnezeu ne învață să ne rugăm,
nu numai pentru ai noștri, ci și pentru semenii noștri. Mijlocirea își atinge
obiectivul doar atunci când se face cu toată sinceritatea, și cu
perseverență, pentru că este serios să realizeze ceva hotărât, ceva de la
care nu renunță ușor, dar pentru care sacrifică serios timp și efort. Să te
rogi înseamnă să stai în rugăciune până când Dumnezeu răspunde.
Domnul ne dă un exemplu de rugăciune de mijlocire în Ioan 17:9 26,
cerând Tatălui pentru ale sale, cerând pentru ele, unitate, ocrotire, grijă,
mântuire, înțelepciune și în cele din urmă, slavă.
Acum, noi nu am fost creați doar pentru a prezenta cererile noastre lui
Dumnezeu sau pentru a mijloci pentru frații noștri, lucruri care sunt foarte
importante; Mai presus de toate, am fost creați pentru a ne închina lui
Dumnezeu, pentru a-L lăuda.
Lauda (Ps. 34:1), conține o putere pe care cu greu o înțelegem, lauda
numelui lui Isus și dragostea lui pot realiza ceea ce mijloacele umane nu
au putut realiza.
Depinde de noi, creaturile lui, nimic altceva decât să lăudăm Creatorul
nostru, care ne-a scos din nimic. Nu există demnitate mai mare pentru
noi, care suntem ca grăuntele de nisip sau ca picăturile de apă, decât să-
L lăudăm și să-L slăvim pe Atotputernicul, mulțumită căruia suntem. Este
de neînțeles că bietele ființe ca noi îndrăznesc să facă lauda noastră către
Dumnezeu să aștepte. Astăzi, trebuie să ne hotărâm, odată pentru
totdeauna, să intrăm în corul închinătorilor pentru ca mai târziu, în rai,
vocea noastră să nu piardă și să fie numărată printre cei care îi contemplă
chipul și îi înconjoară tronul în afirmații vesele și laude.
Rugăciunea constantă.

Rugăciunea este respirația sufletului, iar respirația trebuie făcută constant,
pentru că numai așa se poate trăi.
O viață de rugăciune constantă este un dialog constant al sufletului cu
Dumnezeu. Dacă Îl iubim pe Isus, Îi vom vorbi despre toate treburile
noastre, Îi vom prezenta totul în rugăciune și vom supune totul
binecuvântării Lui. (Eu Tim. 2:8) (Romani 12:9-12) (Iac. 5:16).
Mai târziu, vom vorbi despre rugăciunea de intimitate sau unire cu

Dumnezeu.
Pentru a încheia, vrem să spunem că o Comunitate fără rugăciune este o

Comunitate moartă; Va fi inutil să muncim din greu, să predați multe
cursuri, să aveți o mare organizare, dacă nu există rugăciune; Puterea va
fi obținută din rugăciune și astfel toate lucrările care se înfăptuiesc vor fi
unse de Domnul.

CHESTIONAR DE CREȘTERE 3 Nr.7
1. — Care este diferența dintre rugăciune și rugăciune?
2. — Fraza ta este un monolog sau un dialog?
3. — Cum folosești rugăciunea ca armă?

a) În ispite? ............................................................................
b) În griji? ...............................................................................
c) În chin?...............................................................................
d) În depresii? ........................................................................................
e) În dezamăgiri? .........................................................................................
f) — Ai cerut Duhului Sfânt să te învețe cum să te rogi?
4. — Tu faci acea cerere într-o atitudine:

Umil? ...............................................
Reverent? .......................................
Cult? .......................
De respect? .....................................
Demn de incredere?........................
5. —După ce v-ați studiat răspunsurile anterioare, cum ar trebui să vă schimbați

propoziția?......................................................................................................
6. Ești stăruitor în rugăciunea ta?......................................................................
7. — Iacov 1:5 ne spune că dacă ne lipsesc............................................... Cere-l

pe Dumnezeu care dăruiește cu generozitate tuturor....................................
Dar cere-l cu ...................................................... fără ...................................
Pentru că el care....................... Este ca valurile mării purtate de
Una la alta parte. Nu..................................... primi ceva de la Domnul
Un bărbat ca acesta................................. ȘI................................. În toate
Drumurile lor.
8. — Ce fel de rugăciune practici?

a) Petiţie? ..................................................
b) Ziua Recunoștinței? .................
c) Mijlocire? ...............................................
d) Cult?.................................................
e) Laudă?...................................................
f) Contemplare? .....
g) Alții?..................................................
9. —Ce schimbări ai avut în viața ta din cauza acestui curs?
Acest Chestionar nu trebuie citit de nimeni; Este făcut pentru ca fiecare om să-și
revizuiască viața, singur cu Dumnezeu.

CREȘTERE Nr. 3 CLASA nr 8
LĂSAȚI-VĂ CĂLAUZIȚI DE DUHUL SFÂNTUL
Cu toții am fost botezați în Duhul Sfânt și, într-un fel personal, am

experimentat puterea lui acționând, lucrând, transformându-se.
Dar, ca o condiție cheie a acestui lucru, L-am acceptat pe Isus ca Domn și
Mântuitor al nostru, I-am deschis ușile inimilor noastre și pentru aceasta
am primit înfierea ca copii ai lui Dumnezeu. (ROM. 8:15-16).
Acum, Dumnezeu ne va trata ca pe niște copii, ca pe niște copii ne va
învăța, ne va îndruma, ne va corecta etc. (Evr. 12:5-11).
Biblia ne spune în Romani 8:14: Într-adevăr, toți cei care sunt călăuziți de
Duhul Sfânt al lui Dumnezeu sunt copii ai lui Dumnezeu.
Noi, copiii lui Dumnezeu, nu avem putere în noi înșine să inițiem, să
promovăm sau să menținem o viață în Duhul. Mai degrabă, ni se
dezvăluie că Dumnezeu este cel care produce în noi acest mers către
Hristos. (Fil. 2:13). Responsabilitatea umană constă în a depune tot
efortul nostru, dar depinde în întregime de Duhul. Biblia ne spune că cei
neprihăniți vor trăi prin CREDINȚĂ (Rom. 1:17). Această dependență de
Duhul nostru trebuie să cuprindă toate domeniile în care ajungem
responsabilitatea noastră: familia noastră, munca noastră, apostolatul
nostru, distracția noastră, relațiile noastre etc. (Vatican II, Constituția
despre Biserică, can. IV nr. 34, al doilea paragraf).
Această viață în Credință nu va fi niciodată realizată prin rezoluție umană

sau prin luptă sau prin eforturile cărnii: este prin lupta cu Lupta cea Bună
a Credinței (I Tim 6,12). Există o mare diferență între a te strădui să faci
ceea ce numai Dumnezeu poate face și a te strădui să menții o atitudine
de dependență de El pentru a face ceea ce numai El poate face.

Aceasta este tocmai lupta cea bună a Credinței, a muri pentru noi înșine
pentru ca apoi El, prin Duhul Său, să trăiască și să acționeze în și prin
noi.
eu spirit
CARNE SPIRIT
Dacă considerăm linia ca o graniță, vedem că atunci când acționez în

orice împrejurare, chiar și în lucruri evlavioase (de ex. o clasă de
catehism, o omilie etc.) acţionează în trup; A acționa în spirit înseamnă a
ne lăsa călăuziți de Duhul lui Dumnezeu.
Să ne dăm seama acum ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu despre ce
înseamnă să ne lăsăm călăuziți de Duhul.
Galateni 3:3.
Suntem botezați în Duhul și vrem să mergem înainte în viața Duhului?

Așa că trebuie să ne gândim că este o prostie să lăsăm trupul să ne
domine vorbind de rău pe fratele nostru, judecând Comunitatea noastră
fără a avea măcar bazele necesare pentru a face acest lucru; Și mai rău
este a judeca preoții după o atitudine externă. Este o nebunie să
permitem cărnii să ne domine prin slăbiciunile și poftele noastre etc., în
loc să ne lăsăm călăuziți de Duhul. Spiritul nostru ne este dat de
Dumnezeu pentru a-I răspunde (Watchman Nee, în Deliverance. a
Duhului). Este o prostie sa credem ca avansarea si cresterea noastra ca
oameni sau ca Comunitate depind de noi insine si nu de Duhul lui
Dumnezeu, cand stim ca sufla unde vrea, chiar daca nu avem pregatire,
chiar daca nu avem studii. ; Dacă Îl avem pe El, este suficient. Este o
prostie să judecăm alte Comunități pentru că se dezvoltă diferit de a
noastră. Pe scurt, tot ceea ce nu este inspirat sau călăuzit de Duhul Sfânt
este o prostie.
Dar voi nu sunteți în trup, ci în Duh, pentru că Duhul lui DUMNEZEU
locuiește în voi. ROM. 8:9.
Galateni 5:25: Adevărata spiritualitate depinde de o atitudine pozitivă de

încredere în prezența și puterea Duhului care locuiește în interior.
Galateni 2:20: Doctrina creștină singură nu are putere în sine să inițieze,
să promoveze sau să mențină o viață în Duhul. Ni se dezvăluie că Duhul
este cel care produce această umblare în Duh. Responsabilitatea umană
constă în a face totul din partea noastră, dar depinzând în întregime de El
(In. 16:13) (Rom. 8:28).
CONCLUZIE:
Dacă Botezul în Duhul Sfânt este o predare a întregii noastre ființe față de
Duhul Domnului și o performanță specială a acelui Duh Divin în noi, să ne
gândim că acest Botez în Duhul Sfânt nu se termină, ci continuă de-a

lungul întregii noastre întreaga viață, reînnoindu-se zi după zi, oră după
oră etc. De aceea trebuie să facem un efort constant pentru a nu mai
acționa pentru noi înșine, pentru a nu ne lăsa duși de egoism și de
dorințele noastre, ci dimpotrivă, să predăm totul, mai ales voința noastră,
inspirațiilor Duhului lui Dumnezeu. (ROM. 12:1-2).

1. — Ce ai observat? puterea Duhului Sfânt în viața ta?
2. — În ce feluri observi că te-ai lăsat călăuzit de Duhul Sfânt și în ce

feluri de tine?
3. — Trăiești prin credință?
4. — În ce fel vă lăsați dominat de carne?
5. — Tu ești un templu al Duhului Sfânt. Trăiești din asta? Îți amintești

des? .............................................................................................
6. — Ți-ai plecat voința în fața Voinței Divine?
In ce?
7. — Îți reînnoiești frecvent dedicarea față de Domnul?
8. — Cum te-a îndemnat Duhul Sfânt să lucrezi pentru frații tăi?
9. — Simțiți chemarea lui Dumnezeu de a vă angaja în slujirea Lui prin

această Comunitate?
10. — Ești dispus să lucrezi la ceea ce, după tine, Duhul Sfânt inspiră
Comunitatea pentru tine?
11. — Cât timp ai putea dedica acestui job?

a) În fiecare zi? ..........................................
b) Săptămânal? .........................................
c) În cele din urmă? ...................................
12. — La ce oră îți permite circumstanțele tale să lucrezi pentru

Domnul? Acest Chestionar nu trebuie citit de nimeni; Este făcut pentru ca

CREȘTERE Nr. 3
Întrebări la care să reflectăm la sfârșitul Cursului, atât în Conviețuire, cât

și în timpul odihnei.
1. - Este Isus cu adevărat DOMNUL tuturor domeniilor vieții mele?

Nu există o parte din viața mea în care nu I-am lăsat să domnească?
2. - Am încercat să mă asigur că cuvântul Domnului îmi transformă viața,

nu citindu-l doar pentru studiu sau hobby, ci asigurându-mă că pătrunde
în ființa mea pentru a o transforma?
3. - Am înțeles în acest Curs nevoia de a „trăi prin credință”?

Ce hotărâri am luat pentru ca această credință să crească în mine?
4. - Dragostea mea pentru Domnul nu trebuie să fie un sentimental, ci

mai degrabă o
răspuns la dragostea lui pentru mine. În ce va consta „angajamentul meu
de iubire” față de Domnul? Încearcă să-l concretizezi și cere ca acest
angajament să fie mai mare în fiecare zi.
5. - Ce oră și loc am stabilit pentru rugăciunea mea personală? Îmi

îndeplinesc hotărârea de a dedica o anumită perioadă de timp Domnului?
Cât timp am setat?
6. - Mi-am dat viața Duhului Domnului? Sunt atent la inspirațiile tale? Îi

caut în toate acțiunile mele, mari și mici?
Trebuie să încerc, din clipa în care se ivește, să-mi predau întreaga zi

Duhului Sfânt și să-mi amintesc de câte ori pot această predare, când îmi
schimb ocupația, când întreprind ceva nou, într-o bucurie, o îngrijorare
etc. O fac așa?
Aceste întrebări pot fi revizuite în fiecare săptămână, pentru a realiza

dacă devin din ce în ce mai pozitive și, în acest caz, merg mai departe,
sau dacă m-am oprit pe parcurs și apoi mă gândesc la care este cauza și
o remediez.

CREȘTERE Nr. 4

DUMNEZEU ÎȘI CHEAMĂ OAMENII
Scop: Să ne facă să înțelegem că în viețile noastre, așa cum a făcut cu

poporul Său Israel, Domnul continuă să facă alegeri pentru fiecare dintre
noi.
1. - DUMNEZEU L-A FĂCUT PE ISRAEL POORUL SĂU ALES

Alegerea lui Israel ca popor favorit al lui Dumnezeu a fost o alegere liberă
și independentă din partea lui Dumnezeu, această alegere nu sa datorat
unei competiții oarbe a circumstanțelor, ci unei inițiative deliberate și
suverane din partea lui Dumnezeu. (Ex. 34:9) (Num. 23:8). Cartea
Deuteronom consideră că alegerea de către Dumnezeu se datorează
dragostei lui Iahve pentru strămoșii săi și jurământului făcut părinților săi.
a) Originea alegerii este o inițiativă liberă din partea lui Dumnezeu. (Dt.
7:6; 14:2; 4:34).
b) Scopul alegerii este de a constitui un popor sfânt, consacrat lui Iahve

(Deut. 26:19).
c) Rezultatul unei astfel de alegeri, care a plasat Israelul deasupra altor

popoare, a fost să-l îndrepte către un destin diferit care nu are nimic în
comun cu destinul altor popoare.
2. - PRIMILE CHEAMĂRI DE LA DOMNUL

Așa cum s-a întâmplat cu poporul Israel, atunci când ne dăruim Domnului
pentru a face parte din poporul Său, simțim de-a lungul vieții noastre
chemările lui constante pentru ceva din ce în ce mai bun.
a) Dumnezeu nu cere niciodată totul deodată, ci dimpotrivă, el ne cere

încetul cu încetul, pregătindu-ne, iar în măsura răspunsului nostru,
chemările lui sunt pentru ceva mai mare, nu după categoria lucrării, ci
după măreția iubirii pe care o cere...
b) Prima sa chemare este existența însăși, atunci când ne naștem. La

fel ca în Geneza 1:27, El ne face după chipul și asemănarea Lui, dându-
ne stăpânire asupra noastră și a ceea ce ne înconjoară.
c) Creștem și când din cauza slăbiciunii noastre cădem în defecte, El ne

face cu dragoste noi chemări care ne arată realitatea și ne trezesc
conștiința. (Gen. 3:9).
d) Dragostea lui Dumnezeu este veșnică și, uneori, după o viață de

păcat sau depărtare de Domnul, El are o nouă chemare pentru noi, ne
inundă cu Duhul Său, ne spală și devenim oameni noi, așa cum se
întâmplă la Botezul în Duhul Sfânt. (Gen. 9:9-17). Aceasta este așa-

numita Alianță Cosmică, făcută de Dumnezeu cu Noe pentru o nouă
umanitate purificată.
CONDIȚII: CREDINȚA, SUCUNDEREA, CREDINȚIA

Dacă suntem docili la micile chemări ale Domnului, El ne face să crească
credința și încrederea, să-L urmăm chiar și în lucruri pe care uneori nu le
înțelegem, ca în cazul lui Avraam. Domnul îl cheamă: „Du-te din țara ta,
din rudenia ta, din casa tatălui tău, în țara pe care ți-o arăt. . . ". Este o
alegere și un pact, pentru că Dumnezeu, când îi cere lui Avraam
ascultare, îi oferă și lui: Eu voi binecuvânta pe oricine te va binecuvânta.
(Gen. 12:1-3).
ASCULȚIE – CREDINȚĂ – CREDINȚIE
Această alianță este desăvârșită prin ascultarea oarbă a lui Avraam atunci
când își sacrifică fiul Isaac, încercare la care îl supune Domnului înainte
de a începe împlinirea promisiunii sale de a-și face descendenții să se
înmulțească ca stelele (Gen. 22:15-17).
Avraam este tatăl credincioșilor datorită ascultării, credinței și credincioșiei
sale și ne învață că acestea sunt calitățile esențiale pentru a fi cu adevărat
parte din poporul lui Dumnezeu.
În St. Ioan 8:31, vedem că vom fi din neamul lui Avraam dacă vom face
lucrările lui Avraam, adică dacă ne supunem în toate, de la părăsirea
pământului nostru, lasarea rudelor și a bunurilor (bani, mângâieri etc.) , în
abandonarea absolută a lui Dumnezeu, și umblăm prin deșert în căutarea
pământului făgăduit care este Isus însuși în noi.
Ne învață acest lucru și Isus în ascultarea Sa de Tatăl, devenind
ascultător până la moartea pe cruce, adică dacă vrem să fim un popor
ales, avem nevoie de Credință, Ascultare și Fidelitate.
În cursurile trecute am vorbit și ne-am gândit mult la Credință, acum ne
vom gândi puțin la ce constau Ascultarea și Fidelitatea.
ASCULTARE
Pentru a crește cu adevărat în Domnul, trebuie să Îi ascultăm poruncile. În
Exodul 19:5-6, vedem Legământul de pe Muntele Sinai, unde tabelele
Legii, sau Decalogul, sunt date lui Moise. Această Alianță este deja un
pact bilateral, pentru că Domnul spune: DACĂ ÎMI ÎMPLINEȚI

PORUNCILE, VOI FI DUMNEZEU VOU ȘI VOI VEȚI FI POPORUL MEU.
Pentru ca El să fie Dumnezeul nostru, adică puterea noastră, Mântuitorul
nostru, Tatăl nostru, Totul nostru și pentru ca noi să fim poporul Său, pe
care El îl conduce, îl călăuzește și îl protejează pentru a-i duce în țara
făgăduinței, trebuie să ne supunem Lui. comenzi..
În Deuteronom 6:4-5, găsim însăși inima legii și a legământului lui
Dumnezeu cu poporul său. Iată porunca supremă: iubește-L pe
Dumnezeu din toată inima ta, din tot sufletul tău și din toată puterea ta.
Simplul gând că Dumnezeul etern, atotputernic și imens, Dumnezeu care
nu are deloc nevoie de oameni pentru că are totul în Sine, are atâta
tandrețe și milă pentru noi încât singurul lucru pe care El ne cere este
iubirea noastră, trebuie să ne facă În fiecare moment al vieții noastre,
iubirea care ne cere și care ne poruncește crește din ce în ce mai mult.
Este și atunci când îndeplinim acel mandat și abia atunci, când ajungem
la realizarea noastră completă, când încetăm să trăim în idolatrie (pentru
că idolatria este egoismul nostru, dragostea de bani, afecțiunile
dezordonate etc., deoarece orice sau persoană care este pentru noi). mai
important decât Dumnezeu, este un idol) și ne concentrăm asupra
Dumnezeu, cauza și efectul vieții noastre.
Domnul nu ne abandonează în eforturile pe care le facem pentru a-L

asculta; Ne cere doar să avem curaj și curaj să depășim toate obstacolele
și să ajungem pe pământul promis. (Iosua 1:2-4).
Poruncile Domnului nu sunt mai importante pentru că sunt exterioare
(scrise în piatră), ci pentru că El le înscriu în inimile noastre după
docilitatea și deschiderea noastră față de El (Ieremia 31, 31-34).
Domnul ne oferă „să ne iertăm păcatele și să nu ne mai amintim de ele”.
În Ezechiel 36:26-27, El ne oferă o inimă nouă, îndepărtând de la noi
inima de piatră și dându-ne o inimă de carne. El promite să ne infuzeze cu
Duhul Său, făcându-ne să ne purtăm conform poruncilor și regulilor Lui.
Adică noi, în care Domnul și-a insuflat Duhul Său, trebuie să ne supunem
întotdeauna poruncile Lui, care sunt porunci ale iubirii, siguri că, dacă ne

punem voința în ea, El ne va schimba inima de piatră cu o inimă nouă.
FIDELITATE
Fidelitatea față de Domnul este ascultare dusă până la capăt. Este ușor
să începi asculta, facem-o când noi ca, fie cand asta
ascultarea ne umple de bucurie. Dar Dumnezeu ne cere să-i ascultăm
mereu, nu conform la noi comoditate, dar
care El ne poruncește,
neîncetat, până la cruce, până la moarte.
Plenitudinea tuturor Legămintelor și legămintelor Domnului față de poporul

Său și cu fiecare dintre noi, se află „în instituția Euharistiei (Luca. 22:19);
ESTE LEGĂMÂNTUL NOU ȘI ETERN, alianța iubirii desăvârșite, în care
Sângele lui Isus este vărsat pentru toți oamenii pentru iertarea păcatelor.
Prin această Alianță, Isus vrea să rămână cu noi PÂNĂ LA sfârșit, pentru
ca uniunea noastră cu El să fie deplină și perfectă. Pentru a pecetlui
această alianță, El ne dă o nouă poruncă: Să vă iubiți unii pe alții AȘA
cum V-am IUBIT EU (In. 13:34), adică până la sfârșitul vieții noastre și la
maximul capacității noastre, dând tot ce suntem fraților noștri, chiar și
viața însăși. Ascultând de acest precept, Hristos ESTE în noi, ne face să
trăim viața Lui, însăși esența Sa, care este iubirea. Aceasta este
fidelitatea pe care El o cere de la noi, cea care ne marchează cu pecetea
Lui, cea care ne unește cu El, în jertfa Lui către Tatăl. Acel nou și etern
precept este să iubești cu ființa ta, cu sentimentele tale, cu Duhul tău
Sfânt.
Hristos este în noi, care trebuie să ne transmită fidelitatea Sa față de

Tatăl, care trebuie să facă din ce în ce mai deplin realitate alianța noastră
intimă, reînnoindu-ne, purificându-ne și transformându-ne în EL ÎNSUȚI (II
Cor. 3:18).
Adică Axa și Centrul, începutul și sfârșitul, realizarea tuturor promisiunilor

și a tuturor celor numiți ESTE ISUS ÎNSUȘI ÎN IUBIREA SA INFINITA,
pentru că El este adevăratul și singurul pământ promis.

CHESTIONAR CREȘTERE 4 Nr. 1
1. — Ce înseamnă alegerea divină a poporului Israel?
2. — Care a fost baza alegerii divine a poporului Israel? Ați putea cita câteva
texte despre asta?
3. — Care este prima chemare a Domnului? (Gen. 1:27).
4. — Ce Alianță se numește Alianța Cosmică? Cu ce putem compara acest

legământ al Domnului în viața noastră?
a)................................................................................................................
b) ..........................................................................................................
5. — Care sunt calitățile esențiale pentru a face parte din poporul lui Dumnezeu?
(Ioan. 8:31).
6. — În Exodul 19:5-6 vedem Alianța Sinai, cu Moise. Ce fel de Alianță este

aceasta? Ce trebuie să facem pentru ca El să fie Dumnezeul nostru?
a) ..........................................................................................................
b) ...........................................................................................................
7. — Care sunt cele mai importante porunci ale Domnului?

(Ier. 31:31-34)
8. — Ce ne oferă Domnul în Ezechiel 36:26-27?
9. —Ce este Alianța NOUĂ și ETERNĂ? (Luc. 22:19)
10. — Ce poruncă ne dă Domnul pentru a pecetlui această Alianță? (Ioan.

13:34)
11. — Care este adevăratul pământ promis?
12. — Care crezi că este scopul acestei clase?

CINE ARE URECHI, SĂ ASCULTE
DOMNUL are un plan diferit pentru fiecare dintre noi, iar pentru a-l urma cu
credincioșie și a ne supune acel plan, trebuie să știm ce vrea El pentru
noi, trebuie să știm să-I ascultăm vocea.
1. • MIJLOACE PRIN CARE DUMNEZEU NE VORBEȘTE

Dumnezeu ne vorbește prin diferite mijloace:
a) Prin Crearea sa, adică prin natură, pentru că toate ființele creației
îndeplinesc misiunea pentru care au fost făcute. De aceea, contemplarea
naturii ne vorbește întotdeauna despre Creatorul nostru.
b) Evenimentele vieții noastre și împrejurările noastre ne vorbesc mereu
despre un Dumnezeu care în Providența Sa divină are grijă de noi și ne
arată o cale. Amintiți-vă că ele sunt unul dintre cele trei semne sigure, pe
care le-am văzut în Creșterea doi.
c) Domnul ne vorbește prin Oamenii din jurul nostru, superiori, șefi, soți,
soții, copii, slujitori etc.
d) În Biblie, el ne vorbește prin cuvinte și fapte.
e) El ne vorbește în special prin Cuvântul sau Cuvântul întrupat al lui
Dumnezeu, care este Hristos (In. 1:14-18).
f) Dorințele și dorințele noastre pentru lucruri bune sunt un alt mod în
care vocea lui Dumnezeu ajunge la noi. Sfânta Tereza a spus că Domnul
a făcut-o să dorească ceea ce El avea să-i dea. (Fil. 2:13).
g) Prin conștiință.
h) El ne vorbește în special în rugăciune personală, dar acest lucru va fi
discutat pe larg în cursul următor.
i) Biserica ne transmite și glasul lui Dumnezeu cu legile ei, sfaturile și
îndrumările ei, liturghia etc.
j) Prin Duhul Sfânt. El îl călăuzește pe fiecare pe căi diferite, toate fiind
bune și plăcute lui Dumnezeu și astfel, vedem marea diferență dintre
Sfântul Ioan și Sfântul Pavel, amândoi călăuziți de Duhul Sfânt. Prezența
lui marchează o diferență radicală între Legea Veche și Noul Legământ,
bazat pe viața Duhului. (II Cor. 3:6); Duhul Sfânt lucrează în noi în interior,
creând o inimă nouă în noi (Ier. 31:33-34) și în exterior prin harismele pe
care el le dă în mod gratuit Bisericii, spre zidirea fiecăruia. (I Cor. 12:4-11).
2. - GLASUL LUI DUMNEZEU NE Arata Drumul pe care TREBUIE SA-

L URMEM
Domnul poate alege oricare dintre mijloacele pe care le-am menționat mai
înainte, sau multe altele, pentru a ne aduce mai aproape de calea pe care
trebuie să o urmăm. Trebuie să fim atenți la aceste mijloace, pentru a
putea înțelege ce vrea El să ne spună.
Sunt chemări de la Dumnezeu pentru o întreagă Comunitate, sau un grup,

să urmeze o anumită cale, și există alte chemări care sunt doar pentru

noi. Aceste chemări individuale de la Dumnezeu ne lasă în general în
aceeași situație în care ne aflăm, doar cu o schimbare în noi înșine care
ne unește mai mult cu Domnul și, prin urmare, ne transformă mediul. Ne
lasă în aceeași meserie, dar mai puțin îndrăgostiți de ea, cu timp liber pe
care să-l dedicăm Domnului. În aceeași familie, dar uniți ei cu legături mai
sincere și mai autentice, căutând pentru fiecare fericirea pe care numai
Dumnezeu o dă. Cu aceiași prieteni, sau cu alții noi, dar cu care să
mergem împreună și cu bucurie către Domnul. (I Cor. 7,17).
În rare ocazii, este o chemare care ne scoate din mijlocul nostru pentru o
misiune specială. Când Dumnezeu face acest tip de chemare, el
echipează persoana cu darurile sau carismele necesare îndeplinirii acelei
misiuni.
a) Darurile sau harismele frecvente în Reînnoirea noastră în Duhul

Sfânt nu sunt în general un semn al vreunei misiuni speciale, ci sunt pur și
simplu semne ale prezenței Duhului Sfânt în ea.
b) Când Domnul încredințează cuiva o misiune, îi dă și instrumentele

necesare pentru a o îndeplini. Scriptura ne demonstrează acest lucru prin
carismele speciale date ghizilor desemnați, cum ar fi Înțelepciunea lui
Solomon (I Regi 4:29), puterea lui Ghedeon (Judecătorii 6:12). 18),
profeția către Iona (Ion. 1:2).
c) Aceste daruri de la Domnul nu depind adesea de sfințenia

persoanei, nici măcar de dăruirea sau răspunsul lor față de Domnul, ci
doar de necesitatea sau comoditatea de a le avea, datorită poziției pe
care o au în Comunitate sau în Biserica, așa cum vedem în cazul lui

Caiafa (In. 11:49-50), care a proorocit numai pentru că era Mare Preot;
sau pur și simplu pentru că Domnul așa vrea, care a permis chiar și
măgarului lui Balaam să profețească (Num. 22:28).
d) Ioan Botezătorul ne transmite un mesaj important atunci când

spune: „Trebuie să scad pentru ca El să crească”. Când observăm că
Domnul ne echipează cu anumite daruri sau harisme, trebuie să încercăm
să fim mai smeriți, să ne ștergem, ca să apară doar Domnul și, de
asemenea, trebuie să ne dăruim mai mult Comunității, întrucât aceste
daruri nu sunt niciodată. pentru persoană, dar pentru asta prin ea se
construiesc alții, sau vine un beneficiu către Comunitate.
3. — ÎL ASCULTĂM PE DUMNEZEU PRIN DUHUL SFÂNTUL

În creșterea noastră în Viața în Duh, va fi Duhul Domnului, care lucrează
direct în noi, astfel încât să putem auzi glasul lui Dumnezeu și ca nimic să
ne împiedice de la aceasta. El ne va proteja de orice influență, în afară de
Duhul Sfânt Însuși.
Dar înainte de a-L putea înțelege clar, El Însuși trebuie să facă o lucrare
de purificare în noi, la care trebuie să fim atenți. După cum am văzut când
vorbim despre Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul are grijă să ne curețe, iar
această curățire este în general dureroasă; El trebuie să ne dezbrace de
noi înșine, de mândria noastră, de egoismul nostru, de orice influență
exterioară care nu este El Însuși, de afecțiunile noastre dezordonate care
pot deveni idolatrii, chiar și de calitățile noastre atunci când suntem atașați
de ele. Trebuie să facă golul din noi pentru a-l umple. (Ioan. 12:24-25).
Și El face toate acestea numai atunci când suntem de acord cu asta, când
Îi dăm sincer viața noastră pentru ca El să poată tăia pe uscat, să spele
pătat, într-un cuvânt, când suntem dispuși să acceptăm toată lucrarea pe
care El trebuie să o facă în noi, pentru că El nu ne va obliga niciodată,
funcționează în noi doar dacă vrem și cerem.
După lucrarea sa de purificare în noi, după ce bietul nostru vas de

alabastru a fost spart, el ne va învăța atunci să ne rugăm și să pună în noi
spiritul de laudă și închinare care va fi întotdeauna primul nostru răspuns
la vocea Lui.
El ne va învăța să auzim ceea ce vrea să ne spună, ne va învăța să ne

construim templul interior, în care poate exista deja dialog între noi și
Dumnezeul nostru, care este mereu nou, care este întotdeauna personal.

și diferit, dar care își propune mereu să ne țină lampa aprinsă pentru a-l
primi cu dragoste pe SOȚUL care ne vorbește constant și ne bate la ușă.

1. —Citează 6 mijloace prin care Domnul ne vorbește:
2. — Cum poți explica versetul din I Cor. 7:17, în legătură cu chemările pe care
Domnul ni le face?
3. — Când Domnul încredințează cuiva o misiune specială, îi dă carismele

necesare pentru aceasta. Poți să menționezi ce carisme a dat?
Solomon? (I Regi 4:29)..........................................................................
Gideon? (Jc. 6:12-18)............................................................................
Jonas? (Iona 1:2)...................................................................................
Caiafa? (Ioan. 11:49-50).................................................................................
4. —Dacă observăm că Domnul ne-a dat anumite daruri sau harisme, ce ar

trebui să facem urmând sfatul lui Ioan Botezătorul? (Ioan. 3:30)
5. — Cine ne va învăța să auzim glasul Domnului? ...........................................
6. — După ce l-a meditat pe Ioan. 12:24-25, ce fel de lucrare crezi că trebuie să

facă Duhul Sfânt în noi înainte ca noi să putem înțelege clar glasul Domnului,
înainte ca El să ne trimită într-o misiune?
7. — Care va fi în general primul nostru răspuns la vocea Domnului?
8. — Ce vei face de acum înainte ca să auzi mai bine glasul Domnului?
-și
Acest Chestionar nu trebuie citit de nimeni; Este făcut pentru ca fiecare om să
revizuiască
viața, singur cu Dumnezeu.
RUGAȚI-VĂ ÎNTOTDEAUNA, SEPARĂ PENTRU A RUGA
Încă de la Cursul de inițiere sau Viața în Duh, am insistat asupra

necesității și importanței rugăciunii în viața noastră, dar acesta este un
subiect atât de important încât credem că este necesar să mai vorbim
despre el, deși cu o abordare mai concentrată. .diferite.
1. - Cel mai important lucru din viața noastră.

Cel mai important lucru din viața noastră este să fim atenți la Domnul și la
ceea ce El vrea să ne spună.

„Marta, Marta, te îngrijorezi și ești deranjat de multe lucruri; dar puține
sunt necesare, SAU MAI DEBUT, DOAR UNUL. Maria a ales partea cea
mai bună, care nu i se va „lua” niciodată. (Lk. 10:38).
Este același cuvânt al lui Dumnezeu care ne spune că acesta este cel mai
important și necesar lucru din viața noastră: rugăciunea. Însuși Hristos ne
spune că a fi cu El, a-L iubi, a comunica cu El, trebuie să fie axa vieții
noastre interioare.
Rugăciunea trebuie să fie pentru noi imboldul pentru apostolatul nostru,
sprijinul pentru munca noastră, trebuie să fie ca sursa de energie pentru
viața noastră de familie și de comunitate cu Hristos. Trebuie să fie mai
important pentru noi decât munca, decât a face planuri, decât a predica,
decât orice, deoarece totul trebuie să derivă din rugăciunea noastră.
Rugăciunea este atât de importantă încât Sfânta Tereza, călugăriță
contemplativă, a fost numită Patrona Misiunilor, când nu și-a părăsit
mănăstirea.
De aceea trebuie să avem mult timp să ne rugăm, să ne unim cu

Dumnezeul nostru, să primim de la El ceea ce El vrea să ne dăruim, să-I
spunem și să-I repetăm că Îl iubim și că El este Domnul nostru.
2. • Cum ar trebui să ne rugăm.

„Când te rogi, intră în camera ta, închide ușa și roagă-te Tatălui tău care
este în ascuns. . . Iar când vă rugați, nu fiți vorbăreț, pentru ca oricât ați
vorbi, ei să creadă că vor fi ascultați, pentru că Tatăl vostru știe toate
lucrurile de care aveți nevoie înainte de a-I cere.” (Matei 6:6).
Adică rugăciunea noastră trebuie să fie intimă, spontană, nu plină de
cuvinte, ci mai degrabă trebuie să fie un „Iată-mă, Doamne”, cu unire
iubitoare, îngăduind Duhului Domnului să se roage în noi, să ne învețe
pentru a comunica.cu Proprietarul nostru.
Cu alte ocazii am vorbit despre diferite feluri de rugăciune, cerere,
mulțumire etc., toate foarte bune și necesare, dar acum că am petrecut
timp în viața noastră cu Domnul, trebuie să ne asigurăm că rugăciunea

noastră este din ce în ce mai profundă, de unire mai mare cu Domnul, mai
contemplativă.
3. • Când ar trebui să ne rugăm.

În Luca 18:1-5, Domnul ne învață că trebuie să ne rugăm neîncetat, tot
timpul, pentru că perseverența noastră trebuie pusă la încercare. Adică,
de multe ori, când credem că nu suntem ascultați, rugăciunea noastră a
fost deja împlinită, dar Domnul vrea să ne sporim încrederea și să
continuăm să-I cerem.
Isus s-a rugat mereu; S-a rugat înainte de a-și începe slujirea, în deșert;
S-a rugat des pe munți îndepărtați, s-a rugat în timp ce era botezat,
înainte de alegerea celor 12”, la schimbarea la față, s-a rugat pentru ai
săi, s-a rugat pentru noi, pentru cei care vor crede în el până la sfârșitul
veacurilor. ; s-a rugat în Ghetsimani, în răstignirea sa. Toată viața lui a
fost rugăciune și ne învață astfel că a noastră trebuie să fie și rugăciune
continuă și că prin rugăciune creștem în viața Duhului și vom ajunge la
ceea ce ar trebui să fie scopul nostru: Unirea cu Dumnezeu.
4. - Ce înseamnă să te rogi?
Se raportează la Tatăl nostru, la Dumnezeu, creatorul nostru, prietenul
nostru, fratele nostru. Așadar, în același mod în care se stabilește o relație
cu un prieten apropiat, atât de simplu și spontan, așa trebuie să fie
rugăciunea noastră.
Însuși Isus, prin Duhul Său, ne conduce la Tatăl Său, ne unește cu Tatăl
Său și trebuie să ne deschidem ființa pentru a-L primi pentru că El vrea să
ni se dăruiască pe Sine în rugăciune.
Dumnezeu nu numai că ne vorbește, ci ni se dăruiește pe Sine, livrarea
Lui de iubire este imensă, El vrea să fie hrana noastră; Deci, închinarea
noastră față de El este un răspuns slab, o bâlbâială, dar îl umple pe
Domnul de bucurie, pentru că înseamnă să-I dăm tot ce avem. El vrea să-
i spunem dragostea noastră, oricum putem.
După cum am văzut mai înainte, El Însuși ne dă sfatul să ne despărțim să

ne rugăm, în rugăciune personală. Aceasta nu înseamnă să ne despărțim
de lumea noastră, ci să găsim momente pentru a fi singur cu El. Isus
aproape întotdeauna a așteptat noaptea pentru a merge la munte și a
comunica cu Tatăl său. Odată singuri cu El, să ne punem la picioarele Lui
cu toată realitatea noastră, așa cum suntem, adică cu smerenie, cu
sinceritate, fără măști și fără resentimente, abandonându-ne în Domnul
pentru ca El să ne învețe ce și cum vrea El. ziua aceea.rugăciunea
noastră.
„O noapte când te-ai alăturat pe Iubit cu iubit și iubit în Cel Iubit

transformat.” Sfântul Ioan al Crucii: „Urci pe Muntele Carmel”.

5. - Cum să înceapă?
Rugăciunea are nevoie și de pregătire, de învățare. Cu excepția unor aleși
care au DARUL rugăciunii, noi ceilalți trebuie să facem pași de prunc
până când Domnul ne va lua în mâinile Lui.
Benedictinii au 3 cuvinte ca ghid de rugăciune:

1) . Citind. — Nu ar trebui să ne învețe, ci mai degrabă ca o rampă de
lansare care ne lansează în apa rugăciunii. Alegeți psalmul sau lectura pe
care trebuie să o medităm, care poate fi cea a zilei din Misal, sau cea pe
care ne-o spune Domnul, începeți să o citim și unde simțim chemarea
Domnului să ne gândim la ce am citit, sau să vorbim cu El, apoi nu mai
citim și-I permitem să ne conducă.
2) . Reflecție sau meditație. — Înseamnă să lăsăm adevărul citit să
pătrundă în inimile noastre până când îl asimilam, să-l lăsăm să pătrundă
în viața noastră, în situațiile noastre concrete.
3) . Contemplare. — Este dialogul direct, este scopul rugăciunii noastre.
Uneori, primii pași pot fi omise și Domnul ne aduce direct în prezența și
contemplarea Sa. Fără El sau noi să spunem un cuvânt, va avea loc o
întâlnire profundă.
Domnul are multe căi și vrea să fim deschiși la orice dorește El de la
rugăciunea noastră. Nu vrea rutina. Marele Maestru al rugăciunii este
Duhul Sfânt și El ne va spune cum să ne rugăm. Ne cere doar dispoziția
noastră, timpul nostru, mediul nostru. Dacă lăsăm deoparte să ne rugăm,
El ne va învăța cum să o facem.
Când intrăm într-o încăpere plină de oameni, cu lumini slabe, la început
nu distingem pe nimeni, dar încetul cu încetul recunoaștem chipurile,
vocile... așa ni se întâmplă cu Domnul: la început încercăm. a dialoga cu
El, dar Noi nu-I găsim chipul, este ascuns printre mulți. Este nevoie de
efortul nostru, de perseverența noastră, pentru a îndepărta mulțimea din
lucrurile noastre, astfel încât Dumnezeu să fie cel mai bun lucru din viața
noastră și să ne putem conecta cu El.

Trebuie să ne retragem la munte. Explicați ce ar putea dori Isus să ne
spună urcând muntele. La început terenul este arid, accidentat, dar
trebuie să învățăm să predăm și Domnul această problemă.
6. - Câteva sfaturi pentru a începe Rugăciunea noastră.

1) . Încredințează Domnului pe toți oamenii pe care îi cunoaștem și
cerem ca nici măcar amintirea lor să nu ne distragă atenția în timpul
rugăciunii.
2) . Grijile, patimile, presiunile, tot ceea ce ne tulbură, lasă și ele în
seama Domnului, ca să nu le lase să ne distragă atenția.
3) . Din moment ce îți dăm totul, te rog să ni-l iei.
4) . Găsește o postură confortabilă și sănătoasă, pentru că te rogi cu tot
corpul. Respirați adânc, mulțumiți pentru sănătate, pentru aerul care ne
curăță, dându-ne întregul trup Domnului.
5) . Ne dezbrăcăm înaintea Lui spiritual, fără justificări sau scuturi
căutând scuze. Spune-i lucrurile așa cum sunt.
Apoi, deschide ușa inimii noastre, astfel încât El să intre și închide-o

pentru orice influență care nu este El. (Lk. 19:5) (Apoc. 3:20). Încetul cu
încetul vom birui pământul aspru al rugăciunii, până va veni vremea când
nu va mai fi nevoie să vorbim, Doamne Mega, ne ia și ne ia. Însuși Duhul
va începe să ne spună ce vrea, ne va învăța adevărul deplin și ne va face
să pătrundem în tainele lui Dumnezeu.
Acești pași nu sunt întotdeauna necesari atunci când decidem să învățăm

să ne rugăm, Domnul nu are legi, El acționează așa cum dorește în
fiecare persoană; Dar dacă am fost lumești, dacă nu ne-am rugat des, în
general trebuie să ne depunem efortul cu acești pași sau alți, dar mai ales
cu perseverență și generozitate, pentru a ne uni tot mai mult cu Domnul.

1. —Indica 3 efecte pe care rugaciunea ar trebui sa le aiba in viata ta:

1. —....................................................
2. —.....................................................
3. —....................................................
2 — Puteți explica de ce Sfânta Tereza a Pruncului Isus, călugăriță

contemplativă, este Patrona misiunilor?
4. — Conform Matei 6.6, cum ar trebui să fie rugăciunea noastră?
5. — Bazat pe Evanghelii, poți cita 5 ocazii când Isus s-a rugat?

1. —....................................................
2. —....................................................
3. —....................................................
4. —....................................................
5. —....................................................
6. — Pentru tine, ce înseamnă să te rogi?
7. —Care sunt cei 3 pași pe care îi indică benedictinii pentru a se ruga?

Explicați-le foarte pe scurt.
1. —....................................................................................................
2. —....................................................................................................
3. —...............................................................................................
7. —Cu sinceritate, fără pretexte, cât timp crezi că este necesar pentru
a avea un timp de rugăciune intimă cu Domnul?
8. — Ți-ai propus să-i acorzi acel timp? Fă-ți un angajament față de El

și stabilește cel mai ușor moment pentru tine.
9. Care este scopul acestei clase?

ÎMPLINIREA VOIA TATĂLUI
Întrucât creștinul trebuie să fie o imagine a lui Hristos, viața lui trebuie să
fie o căutare continuă a și împlinire a voinței Tatălui Ceresc. Ca și Hristos,
care de la începutul vieții Sale a spus: „Iată, vin, Dumnezeule, să fac Voia
Ta” (Evr 10, 7-10).
Creștinul de la botez trebuie să se simtă ca un copil al lui Dumnezeu și ca

un copil să caute voia lui Dumnezeu și să fie moștenitor al lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt este cel care ne face să conștientizăm că suntem copii ai lui
Dumnezeu. El ne face să cunoaștem Voia Tatălui așa cum a făcut-o cu
Hristos. În Romani 8:14-17, aflăm că: „Cei care sunt călăuziţi de Duhul
sunt copii ai lui Dumnezeu”. Și în Galateni 4:6, aflăm că: „Dovada că
sunteți copii ai lui Dumnezeu este că Dumnezeu a trimis în inimile noastre
Duhul Fiului Său, care strigă Avva\Tatăl”.
În Marcu 14:36, vedem că Isus în Ghetsimani, în rugăciunea Grădinii, îi

spune Tatălui său: Dar nu ceea ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu.
În mai multe rânduri, Isus ne spune că Tatăl Său este Tatăl nostru.
În Matei 6:9 și Luca 11:2, El ne învață Rugăciunea Domnului, Rugăciunea
Sa preferată, care începe cu: Tată!
Și în Ioan 20:17, El le poruncește Magdalenei să le spună fraților ei că El,

Isus, spune: „Mă sui la Tatăl Meu și la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și
Dumnezeul vostru”.
În mai multe citate din Evanghelie ne dăm seama că numai prin Isus
putem ajunge la Tatăl:

Matei 11:27
Luca 10:22
Ioan 5:23, 8:19, 14:6-11.
Cum ne putem facilita relația cu Dumnezeu ca Tată? Ceva care ne poate

ajuta este să ne gândim la părinții noștri pământeni: Copilul mic își dorește
mereu să fie aproape de părinți, le simte protecția și fiind alături de ei este
sigur că nu îi lipsește nimic. Pe măsură ce cresc, această nevoie de
apropiere cu părinții devine mai puțin vizibilă. Isus ne-a spus în Matei
18:3: „Dacă nu deveniți ca niște copii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor”.
Poate cu aceasta a vrut să ne arate cât de mult ar trebui să depindem de

Tatăl nostru Ceresc, cum ar trebui să-l întrebăm în orice moment, să-i
spunem despre lucrurile noastre, bucuriile noastre, rănile noastre,
succesele noastre, tristețile noastre, totul; Căutați ceea ce Îi place, fiți
siguri de plăcerea Lui.
Aceasta trebuie să conțină multă umilință. Trebuie să ne acceptăm așa

cum suntem, să dorim să ne îmbunătățim pentru a-I plăcea Lui, dar să
înțelegem că suntem creaturi păcătoase, slabe și mizerabile pe care El
trebuie să le corecteze constant. Trebuie să ne ridicăm privirea către El cu
dragoste și încredere, știind că, în ciuda căderilor noastre, a gunoiului
nostru, El ne iubește și va continua să ne iubească așa cum fiecare Tată îl
iubește și îl iartă pe Fiul Său.
Noi nu suntem lucrarea noastră, ci a Tatălui. El ne-a dat totul; Prin El

avem viață, capacitatea de a-L urma și de a-L imita pe Hristos.
Ne putem gândi la relațiile care ar exista între Isus și Maria, Mama Sa. Cu
ce dragoste i-ar da Maria legile ei lui Isus și cu ce dragoste i-ar fi ascultat
Isus Mariei. Ne putem gândi, de asemenea, la modul în care Iisus și Maria
L-au ascultat pe Iosif, capul familiei evreu, deși în ordinea supranaturală el
era inferior lor. Trebuie să cerem acestor trei membri ai familiei să ne
învețe acea ascultare a copiilor față de tatăl lor, a noastră față de
Dumnezeu.
Isus ne spune în Ioan. 14:31:
„Îl iubesc pe Tatăl și de aceea fac Voia Tatălui”.
Vrem să-L iubim pe Tatăl și de aceea vrem să facem Voia Lui în toate.
Trebuie să fim atenți să înțelegem că voința iubitoare în fiecare dintre
acțiunile noastre, dar fără griji, simțindu-ne fericiți și calmi; cu aceeași
încredere cu care florile se deschid spre soare, sau păsările cântă în zori,
fără să știm dacă furtuna sau gerul va veni curând după aceea, așa că
trebuie să fim în siguranță în brațele Tatălui, fără să ne îngrijorăm de
lucrurile care poate veni. , boala, bătrânețea, tulburările economice etc.,
pentru că Tatăl nostru știe ce este mai bine pentru noi și veghează asupra
noastră. Și dacă acele lucruri aparent rele ne deranjează, amintiți-vă

Romani 8:28: „Toate lucrează spre bine celor ce iubesc pe Dumnezeu”.
Trebuie să ne rugăm neîncetat cerând Duhului Sfânt să ne dea Lumina

Sa pentru a cunoaşte chiar şi în cele mai mici lucruri Voia Tatălui; Fie ca
El să ne dea aceleași sentimente pe care le-a avut Isus față de Tatăl Său
și El, care este Iubire, să ne umple cu acea minunată iubire care face ca
bucuria noastră să constea în acceptarea acelei Voințe.
Când voința Tatălui pare să contrazică dorințele și înclinațiile noastre,

atunci trebuie să ne arătăm încrederea și iubirea de copii, siguri că Tatăl
nostru dorește numai binele nostru și să ascultăm ca Hristos, în totalitate,
până la capăt, fără a pune condiții. pe acel testament..
Dacă ne simțim dezamăgiți de propriile noastre suferințe sau de

împrejurările grele care ne înconjoară, gândiți-vă întotdeauna că „Totul
lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Rom. 8:28), și că din
ceea ce considerăm rele, Tatăl nostru, care ne iubește și pe care îl iubim,
poate trage unirea cu Hristos și viața veșnică.

CREȘTERE 4 - CHESTIONAR Nr. 4
1. — Ce exemplu ne dă Isus în Evrei 10:7-10?
2. — În Marcu 14:36, ce îi spune Isus Tatălui său?
3. — În următoarele citate, Isus ne învață că:
(Ioan. (Mt 6:9) (Mt. 7:11)

20:17)
4. — Isus ne spune că numai prin El putem ajunge la Tatăl. Subliniază
ghilimele care corespund afirmațiilor pe care El le face:
a) Mt.11:27 ( ) Nimeni nu-L cunoaște pe Tatăl decât pe Fiul și pe
oricine căruia Fiul vrea să-L descopere.
b) Ioan. 5:23 ( Cine nu cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl.
) Dacă M-ați cunoaște pe Mine, L-ați cunoaște pe
c) Ioan. 8:19 ( Tatăl Meu.
) Nimeni nu merge la Tatăl decât prin Mine
5. — Ce vă spune Matei 18:3? (Nu repeta citatul, dar

interpretează-l)…………………………………………………………………
6. Ai putea cita o frază din Scriptură care te ajută atunci când treci
prin momente dificile, fie din cauza slăbiciunilor tale, fie din cauza
împrejurărilor din jurul tău?
7. — Ce crezi, în ce constă sfinţenia?
8. — Care a fost scopul acestei clase?

NU GHICI DUHUL SFANT
Viața noastră spirituală, care trebuie să fie trinitariană, unită și altoită în

Treime, constă în identificarea cu Hristos, gândirea la El și lăudarea Lui;
pentru că El ne-a luat locul, pentru că prin El suntem mântuiți și iertați,
prin El suntem răscumpărați (Coloseni 2:14). Îi cerem favoruri, îl însoțim,
vorbim cu el.
Prin Hristos, ajungem fără mare dificultate la Tatăl, recunoaștem

dragostea Lui, iertarea Lui, primim viață nouă (In. 12:47). În așa fel încât
oricine crede și acceptă pe Domnul să aibă viață veșnică. (Ioan. 3:15).
Dar Duhul Sfânt era puțin cunoscut până la această Reînnoire spirituală.
Sfânta Scriptură din Vechiul Testament ne vorbește despre El ca o forță

dinamică care schimbă și transformă oamenii (I Cron. 12:19), îi
invadează (Judecători. 3:10), îmbracă bărbații și îi echipează pentru
lucrări care, în viața normală, ar depăși aproape toate capacitățile lor
(Judec. 14:6-14). Duhul Sfânt este cel care conduce aproape toată viața
și activitatea Profeților, care îi susține în momentele de descurajare și îi
ajută să vestească mesajul Domnului cu tot curaj. (A.M. 7:14). Dar se
poate spune că apare ca o entitate divină temporară: rămâne în
judecători doar cât durează misiunea lor.
În Noul Testament, Duhul pe care Hristos îl promite tuturor celor care

cred în El va rămâne permanent în persoana care Îl acceptă pe Domnul
(Ioan. 12:44) (Ioan. 14:23). Acest Duh este dat tuturor celor care cred în
El, toți creștinii devin saturați cu El (I Cor 15:35-50). Același Duh este cel
care ne conduce la o cunoaștere mai profundă a Credinței în Domnul
(Fapte 2:12) și este, de asemenea, cel care trebuie să ne călăuzească
întreaga viață.
Trebuie să trăim fiecare clipă în compania Duhului lui Dumnezeu. El este

prietenul mare și puternic care ne conduce către lucruri mărețe. El este
Cel care ia încurajat pe apostoli în primele zile ale Bisericii și care a
vegheat asupra ei în toate timpurile. El este cel care acționează intens în

această reînnoire spirituală actuală.
Dar acel prieten este întristat de păcat (I In. 3:9), precum și atunci când
limităm iubirea Lui, când respingem darurile Lui, adică atunci când nu
primim și nu exercităm darurile și harurile Lui (Efeseni 4:30-32).
Dumnezeu vrea ca noi să evităm păcatele și dacă ascultăm și urmăm

Duhul Sfânt, o putem face; Dar dacă din slăbiciune păcătuim, El Însuși
ne oferă un mijloc minunat de a ne vindeca: să ne mărturisim păcatul, să
ne pocăim de el și, cu sacramentul iertării și al milei lui Dumnezeu,
dobândim noi haruri ale iubirii și ale puterii pentru a nu cădea.
Numai Hristos ne poate spăla de păcat și a făcut-o deja (Tit 3:5); dar
suntem slabi și nenorociți și cădem de multe ori dacă nu trăim intim uniți
cu El; De aceea Duhul Sfânt este întristat și întrucât ne cunoaște firea,
ne dă leacul de care avem nevoie pentru a vindeca imediat consecințele
păcatului. Dacă ne recunoaștem păcatele, El este credincios și drept ca
să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nedreptate (I Ioan 1:9). El
este credincios pentru că este Tatăl nostru și ne iubește ca pe copii; Este
doar pentru că sângele lui Hristos vărsat pentru noi acoperă toată
puterea păcatului.
Toată iertarea divină se bazează pe jertfa lui Hristos, care Îl satisface pe

Dumnezeu (Mt. 26:28), dar El ne pune o condiție, care este împăcarea
condusă de adevărata pocăință a inimii. Când suntem răzvrătiți și ne
supunem lui Dumnezeu, Duhul Sfânt devine trist, se pare că se ascunde,
nu îi mai auzim inspirațiile și atunci Dumnezeu, ca Părinte bun, ne
îngăduie alte mijloace să ne întoarcem la prietenia lui.

Astfel, slăbiciunea, boala și chiar moartea pot fi mijloace pe care Tatăl le
folosește pentru a trata un copil răzvrătit. Nu de aceea spunem că
TOATE bolile, slăbiciunea etc. sunt trimise de Tatăl, dar mila Lui POATE
îmbrăca acele forme pentru a ne face să înțelegem că nu suntem pe
calea cea bună (Prov. 3:1-12), pentru a ne învăța anumite virtuți de care
avem nevoie sau pentru a ne asocia cu lucrarea lui răscumpărătoare.
Dar oricum, mâna lui Dumnezeu care ne alertează este ca o durere în
suflet, este Duhul întristat pentru noi, pentru păcatul nostru, dar care
trebuie să ne conducă la pocăință și mărturisire, iar aceasta, la iertare.
În Luca 15:1-32, citim 3 pilde: oaia pierdută, moneda pierdută și fiul

pierdut, care ne arată cum Dumnezeu ne așteaptă mereu, ne iartă mereu
și se bucură când ne întoarcem la El. Să observăm că întotdeauna fiul
este cel care pleacă, nu Tatăl cel care îl respinge.
Păcatul este întotdeauna păcat în ochii lui Dumnezeu și este vindecat

numai prin mântuirea lui Isus. Dar Sângele Lui răscumpărător a fost deja
vărsat pentru noi; atunci trebuie doar să ne punem înapoi în har, să ne
pocăim și să ne mărturisim păcatele, să primim harurile Sacramentului
reconcilierii și să avem toate privilegiile Copiilor lui Dumnezeu.
Trebuie să fim foarte atenți să nu întristăm pe Duhul și să ne mărturisim

greșelile de îndată ce le comităm. Dacă suntem smeriți, îngăduim
Duhului Sfânt să acționeze mai mult: trebuie să-i mulțumim lui
Dumnezeu pentru slăbiciunea și mizeria noastră, niciodată pentru că L-

am jignit pe Dumnezeu, ci pentru că astfel înțelegem nimicnicia noastră
și ne întoarcem la Domnul ca Preacurata Fecioară. Fecioară: „Iată roaba
Domnului
Și, la fel ca ea, vom înțelege bogăția pe care o avem în a umbla călăuziți
de Duhul lui Dumnezeu, ne vom hotărî să nu-L întristăm sau să-L
întristăm ca să fim plini de El, pentru ziua mântuirii (Efes. 4:30), și vom
putea spune cu bucurie: „Cel Puternic a făcut minuni pentru mine” (Luca
1:49).
Dacă nu întristăm pe Duhul, El ne luminează dacă Îl cerem, El ne

întărește dacă Îl chemăm, El ne mângâie în primejdii, probleme și
mizerie. Dar El este ceva moale și slab; Pentru a-l asculta, trebuie să fim
atenți, atenți și docili la inspirațiile lui (I Regi 19:11 și urm.).
Trebuie să ne ținem ochii deschiși, astfel încât să nu treacă pe lângă noi

fără să ne dăm seama, urechile atente, adică fără zgomote exterioare
care ne deranjează, și astfel să putem înțelege chemările, impulsurile,
insinuațiile sale, care sunt mereu pentru ceva mai mare, ceva mai
ascuns, ceva mai iubitor și fiți gata să mergeți pe calea pe care El ni-l
marchează, care va fi cea specială pentru noi, cea pe care Domnul ne-a
arătat-o din veșnicie. .
1. — Cine este Duhul Sfânt? ……………………………………………
2. — Cum se manifestă în noi? ………………………………....................
3. -Este. 5:19 ne oferă 4 sfaturi. Care sunt?

a）………………………………………………………………………………
b）…………………………………………………………………
… … … … … … … … … … c ）
……………………………………………………………………………… d）
4. — În Efes. 4:25-32, citim mai multe reguli pentru a nu întrista pe

Duhul
Sfânt. Numește cele 3 care te impresionează cel mai mult:

a）………………………………………………………………………………
b）…………………………………………………………………
… … … … … … … … … … … c ）
………………………………………………………………………………
5. — Cum putem vindeca consecințele păcatelor noastre? （ Prov.

28:13）
6. — Pe ce se bazează iertarea divină? (Mt. 26:28)
7. — Ne puteți spune 3 aspecte pozitive pe care le pot avea bolile,

slăbiciunile sau problemele? （ Consiliul TVA. II, Constituția dogmatică
despre Biserică. Cap. IV, nr. 34）.
a）………………………………………………………………………………
b）…………………………………………………………………
… … … … … … … … … … … c ）
………………………………………………………………………………
8. — Ce învățături găsiți în Luca 15:1-32?
9-— Care a fost ideea centrală a clasei și ce ai obținut din ea?

DARUL DUHULUI SFANT
După cum am văzut în clasa anterioară, în Noul Testament, când Duhul

Sfânt vine la cineva, el rămâne permanent în acea persoană care Îl
acceptă pe Domnul.
Vedem că prin lucrarea Duhului Sfânt Fecioara Maria concepe un Fiu.

Duhul Sfânt devine evident în botezul lui Isus Hristos și El este cel care
mișcă și conduce toată activitatea lui Isus.
Profetul Isaia, din Vechiul Testament, prezisese o perioadă mesianică;

Regele mesianic este schițat în capitolul 11 din Isaia: el este din neamul
lui David și Duhul lui Yahweh se va odihni peste El. (În viziunea sa
profetică, Isaia menționează 7 duhuri sau daruri care vor împodobi acel
Rege mesianic). Împlinirea acestui anunț profetic se realizează în Iisus
Hristos, în care aceste daruri se manifestă de-a lungul întregii sale vieți.
Duhul lui Yahweh care se odihnește pe Hristos este același pe care Isus,
cu puțin timp înainte de Înălțarea Sa la cer, l-a promis apostolilor săi (Lc.
24:49; Faptele Apostolilor 1:4), o promisiune a cărei împlinire a fost
realizată în ziua Cincizecimii. (Fapte. 2:1 și urm.). La apostoli și în general
în Comunitatea primitivă, această venire a Duhului Sfânt la ei avea un
caracter aparte de plenitudine. Expresia pe care o vedem în Biblie este:...
„și au fost plini de Duhul Sfânt”. . .
Este, de asemenea, același Duh Sfânt care trăiește în noi și care vrea să
ducă la îndeplinire în sufletele noastre capodopera sa, care este Isus. El
este Cel care ne sfințește, iar sfințirea constă în venirea noastră să avem
aceleași sentimente ca și Hristos, în a fi transformați în Hristos.
Și pentru a face aceasta, Duhul Sfânt are aceleași instrumente care s-au
odihnit pe Hristos, adică darurile Duhului Sfânt.

Trebuie să remarcăm câteva diferențe de bază între aceste daruri și
darurile numite în general carisme, cum ar fi profeția, limbile etc., la care
ne referim în general în Înnoirea noastră în Duhul Sfânt:
1) Harismele nu sunt un semn de sfințenie, sau chiar de a fi în har, dar
ele pot apărea la oameni în păcat, ca la Caiafa (In. 11:49-50), iar pe de
altă parte, dezvoltarea darurilor într-o persoană implică o creștere
spirituală. Desigur, carismele sunt acordate frecvent de Dumnezeu și
oamenilor uniți cu El și, în plus, întrucât oamenii servesc ca instrumente
pentru ca puterea lui Dumnezeu să treacă prin ei, ceva bun trebuie să
rămână în ei, dar nu este neapărat așa.
2) Nu toți oamenii au toate carismele necesare pentru creșterea și
edificarea Bisericii; Pe de altă parte, cele 7 daruri despre care vorbim
acum sunt daruri de la Dumnezeu care ni se dăruiesc tuturor din botezul
nostru, deși trebuie să le facem să crească; Sunt ca semințele care
încolțesc și înfloresc atunci când depunem efort, dar marele teolog Sfântul
Toma de Aquino spune că fără ele nu am putea fi mântuiți.
În botezul nostru, primim tot ce avem nevoie pentru viața noastră creștină:
BOTEZ:
CREDINŢĂ
VIAȚA DIVINĂ
CADOURI
VIRTUTILE
COPII BISERICII
FILIAȚIA DIVINĂ
ȘTERGE PĂCATUL
PARTICIPAREA LA
MOARTEA ȘI
ÎNVIEREA LUI HRISTOS
În același timp cu darurile, primim și virtuțile, care sunt ca instrumentele

noastre de lucru pentru ca darurile să crească mai târziu. Când le
practicăm și luptăm împotriva defectelor noastre, Duhul Sfânt devine din
ce în ce mai sensibil în noi prin daruri, până când devenim aproape
complet ghidați de ele.
De exemplu: practicând mici acte de smerenie, cum ar fi acceptarea că
suntem ignorați sau neînțeleși etc., ne pregătim pentru acte de smerenie
din ce în ce mai mari, cum ar fi asumarea creditului pentru acțiunile în
care ne-am depus tot efortul. alți oameni care poate au făcut puțin sau
nimic și dau slavă lui Dumnezeu pentru asta. Prin aceste acte de
smerenie eroică, permitem Duhului Sfânt să lucreze în noi cu darul fricii
de Dumnezeu.
Prin urmare, deși Duhul Sfânt este proprietarul absolut al darurilor sale, ne
putem strădui să le dezvoltăm prin următoarele mijloace:
1. —Făcând Caritatea să crească în noi, adică să iubim pe toți din ce în
ce mai mult.
2. — Exersarea și dezvoltarea celorlalte virtuți. Virtuțile care ne unesc cu

Dumnezeu, adică virtuțile TEOLOGICE, sunt Credința, Speranța și
Caritatea. Virtuțile MORALE sau CARDINALE, numite așa pentru că în

ele, ca și în cazul busolei, găsim mereu calea cea dreaptă, sunt Prudența,
care constă în a gândi cu atenție ce trebuie să facem sau să spunem în
fiecare situație; Dreptatea, care dă fiecărei persoane ceea ce este al lui,
sub toate aspectele; Forța, care înseamnă a avea forță în fața eșecurilor
vieții; Cumpătarea, care înseamnă să folosim ceea ce ne place într-o
manieră ordonată. Aceste virtuți fac acțiunile noastre cu noi înșine și cu
frații noștri mai bune. Practicând aceste și alte virtuți, precum smerenia,
încrederea, jertfa, sărăcia etc., care sunt în general considerate sfaturi
evanghelice, pregătim calea ca Duhul Sfânt să acționeze în noi prin
darurile sale.
3. — Fiind docili la inspirațiile Duhului Sfânt.
4. — Dorindu-le și cerându-le Duhului Sfânt. Nu să ne mulțumim cu ceea

ce suntem spirituali, ci să tânjim după o mai mare unire cu Dumnezeu, o
mai mare curățenie și curăție, să fim ca niște felinare curate în care se
reflectă Domnul. Dacă le cerem și înlăturăm obstacolele, Duhul Sfânt ne
va da cu siguranță darurile Sale. (Maria se roagă și cere Duhul Sfânt chiar
dacă era deja plină de El de la Buna Vestire).
Duhul lui Dumnezeu, cu darurile sale, lucrează în facultățile noastre

umane, care sunt Înțelegerea sau Inteligența, Voința și facultățile
inferioare: sensibilitatea, instinctul, tendințele.
Cea mai importantă dintre aceste facultăți este Înțelegerea, deoarece ne

permite să cunoaștem toate lucrurile și de aceea există patru daruri care
luminează sau lucrează în această facultate: sunt darurile Înțelepciunii,
Înțelegerii, Științei și Sfatului.
În Voința noastră, acționează Darul Milei. Și în facultățile noastre

inferioare, acționează darurile Forței și Frica de Dumnezeu.
Când darurile Duhului Sfânt s-au dezvoltat deja în viața noastră, începem
să trăim binecuvântările conținute în fericirile (Mt. 5:3-10), care sunt deja
în această viață ca o pregustare a fericirii veșnice.
În tabelul atașat, am expus și reprezentat această lume spirituală, pe care
trebuie să o înțelegem din ce în ce mai mult, pentru a cunoaște mai bine
lucrarea Duhului Sfânt în noi.
În cursul următor urmează să vedem rând pe rând cele 7 daruri, cu

virtuțile legate de ele și fericirile la care dau naștere. În daruri există un fel
de scară pentru diferitele lor grade de perfecțiune, care începe cu Darul
fricii de Dumnezeu și se termină la cel mai înalt cu Darul înțelepciunii, cel
mai excelent dintre toate, iar în această ordine le vom explica. .
Prin aceasta nu ne referim că aceste 7 daruri sunt singurele care s-au

odihnit pe Hristos și care sunt în noi, ci că sunt cele care sunt menționate
în Isaia și cărora Sto. Toma și majoritatea teologilor fac referire. În
realitate darurile nu puteau fi enumerate, Isus era plin de ele și trăind în
noi, ni le comunică.

1. — Cum apare Duhul Sfânt în Biblie? Ați putea cita câteva texte
despre asta?
2. — Există vreo diferență între Duhul Sfânt care i-a mișcat pe

Judecători, pe Profeți și pe Isus Hristos? .................................................
3. — Care a fost caracterul particular al venirii Duhului Sfânt în

comunitatea primitivă?
4. — Care sunt cele 7 daruri ale Duhului Sfânt citate în Isaia 11:1?
5. — Citează trei mijloace prin care darurile din noi pot crește și
dezvolta.
a) b) c)
6. — Când darurile s-au dezvoltat deja în noi, ce promisiune a lui Isus

începem să trăim?
7. — Ați putea spune în ce pasaj al Sfintei Scripturi se găsesc acele

promisiuni?
8. — Cu ce nume este desemnat în general acel pasaj?
9-— Ce diferență de bază există între cele 7 daruri pe care le-am discutat
în această clasă și darurile extraordinare pe care le numim în general
carisme?

DARUL DUHULUI SFANT (2)
DARUL FRICEI DE DUMNEZEU
În Psalmul 34:12, citim: „Veniți, copii, ascultați-mă, vă voi învăța frica

Domnului”. Așa începe în noi lucrarea Duhului Sfânt prin daruri: ne învață
frica de Domnul, care este cinstirea unui fiu pentru tatăl său pentru că El
este bun, pentru că și-a dat viața pentru noi, pentru că ne-a iertat păcatele
noastre.defectele. Nu este frica de pedeapsă, pentru că Dumnezeu nu
este un tiran, ci frica iubitoare de a-l jigni pe Tatăl nostru. Acea frică ne dă
echilibru în toate, ceea ce produce conformare, bucurie, pace și speranță
de a-L vedea în ceruri și, prin aceasta, ne detașează, chiar și de părerile
și sentimentele noastre. Acest dar este legat în special de smerenie,
speranță și cumpătare. Produce în noi groază de păcat, adorare profundă
a lui Dumnezeu și detașare de orice. Preafericirea Lui este: Fericiți cei
săraci, că a lor este împărăția cerurilor.
Aroganța și mândria se opun în totalitate acestui dar și ne pregătim pentru
ca Duhul Sfânt să acționeze în noi prin el, gândindu-ne la măreția lui
Dumnezeu, tratându-L cu încredere și realizând cât de trist este să-L
jignești pentru El. .
DARUL FORȚEI
Ne dă putere să-L căutăm pe Dumnezeu: „Iahve este tăria mea” (Isaia
12:2), ne face să ne luptăm constant împotriva slăbiciunilor noastre, ne dă
putere divină, infinită, până ne face să spunem: „Eu pot face totul. lucruri
în cel ce mângâie” (Fil. 4:13), iar asta ne dă pace. Ne face să fie foame și
sete de Dumnezeu, de sfințenie, cu o încredere de neînvins care ne face
să ajungem la virtuți eroice, știind că Dumnezeu este cel care face totul.
Virtutea ei este puterea, care se aseamănă cu darul, dar ne lasă cu o
anumită neliniște și tremur din cauza slăbiciunii noastre, adică are calea
omenească, în loc de calea divină care ne dă siguranță și încredere.
Preafericirea Sa este Fericiți cei flămânzi și însetați de dreptate, pentru că
vor fi umpluți, ceea ce este o saturație din cele mai intense bucurii
spirituale cu care Dumnezeu le umple. Viciile care i se opun sunt lenea,

teama dezordonata si timiditatea. (II Tim. 1:7). Se încurajează împlinindu-
ne datoria chiar dacă ne costă, cerându-ne lui Dumnezeu să ne dea
puterea lui să purtăm crucea cu bucurie, cu mortificări voluntare și cu
DACĂ NU DEPĂȘIM
ACSTE LUCRURI NU
VOM AVEA DARUL
FORȚEI
LENEȚIE FRICĂ
Euharistie, pâine de viață și putere de la Dumnezeu. PROSTĂ
CADOU DE MĂSĂ
Ne simplifică relațiile cu Dumnezeu, făcându-ne să ne simțim cu adevărat
ca copiii Lui (Rom. 8:16) și de aceea simțim că alții sunt frații noștri. Ne
face să ne dăruim lui Dumnezeu și altora cu generozitate și dragoste,
înlăturând dificultățile în relațiile noastre cu ceilalți, făcându-ne blânzi și
umili. Efectele sale principale sunt: mare tandrețe față de Dumnezeu Tatăl
nostru, părăsindu-ne calm în brațele Lui și iubindu-ne pe aproapele nostru
ca pe un frate. Virtutea ei este tot ceea ce este închinare lui Dumnezeu,
adică Religia și Dreptatea; Principala lui binecuvântare este: fericiți cei
blânzi, căci ei vor stăpâni pământul. Este beatitudinea dulceții.
Prevenim dezvoltarea acestui dar cu împietrirea inimii, necredință,

neevlavie etc. Ea este încurajată prin cultivarea dragostei copiilor față de
Dumnezeu și a iubirii tuturor lucrurilor ca aparținând casei Tatălui, cu
părăsirea totală în brațele lui Dumnezeu. În plus, tratați pe toți ca pe frați
iubiți, copii ai aceluiași Tată.
DAR DE SFAT
Duhul Sfânt vă va învăța totul și vă va aminti de ceea ce v-am spus (Ioan.
14:26). Acest dar ne face să înțelegem vocea intimă a lui Dumnezeu,
ajutându-ne să acționăm cu prudență, dar cu decizii rapide. În siguranță,
de parcă am privi în mintea divină și am văzut acolo cum ar trebui să ne
comportăm și cum ar trebui să se comporte alții. Ea corespunde carismei
discernământului, dar fiind un obicei în noi.

„Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă” (I Samuel 3:10). Este darul de
care cei care guvernează ceva, o țară, o Biserică, o Comunitate, au cel
mai mult nevoie. Virtutea ei este Prudența și fericirea ei este: Fericiți cei
milostivi, pentru că vor dobândi milă, pentru că ne învață că vom fi
judecați așa cum îi judecăm pe alții, iertați așa cum iertăm noi etc.
Îi opunem cu grabă, nechibzuință, încredere în forțele noastre. Este

încurajat de smerenie, reflecție, tăcere să-L ascultăm pe Dumnezeu și
docilitatea față de cei pe care Dumnezeu ne pune ca superiori.
DARUL ŞTIINŢEI
Dumnezeu i-a condus pe drepți pe cărări drepte și i-a arătat Împărăția lui
Dumnezeu și i-a comunicat ȘTIINȚA SFINȚILOR. (Sâmbătă. 10:10). Acea
știință a sfinților este Darul Științei, care ne face să recunoaștem
adevărata valoare a creaturilor. „La ce folosești dacă câștigi lumea
întreagă dacă îți pierzi sufletul? (Luc. 9:25) Tot ceea ce este creat este
fragil și instabil, dar ne va înălța la Dumnezeu dacă ne gândim că a fost
făcut de El și că este reflectarea frumuseții Sale infinite. Ne împinge la o
detașare totală, chiar și de noi înșine, să acceptăm umilințe și suferințe
pentru că ne asemănează cu Isus, disprețuindu-ne pentru nimicnicia
noastră și tendința spre rău, dar fără a ne pierde niciodată conștiința de
copii ai lui Dumnezeu, pe care ne-o dă. mare demnitate umană și ne
conduce să ne iubim pe noi înșine, astfel încât să-i putem iubi pe alții așa
cum ne iubim pe noi înșine.
Există multe exemple printre sfinți despre modul în care funcționează

acest dar, precum Sfântul Francisc de Assisi, Sfântul Ioan al Crucii, (O
mie de mulțumiri revărsând...), etc. Acest dar ne învață să judecăm corect,
ne îndrumă în ceea ce ar trebui să credem, ne arată starea vieții noastre
spirituale și ne eliberează de toate. Virtuțile sale sunt cunoașterea lui
Dumnezeu și a credinței. Fericirea Lui: Fericiți cei ce plâng, căci vor fi
mângâiați. Acest strigăt este pentru greșelile și greșelile noastre, pentru
cele ale lumii întregi, pentru suferințele fraților noștri.
Opusul este ignoranța și prezumția vinovată în știința umană. „Îți mulțumesc,

Părinte, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai

descoperit celor mici” (Mt. 11.25). Se încurajează luând în considerare
deșertăciunea lucrurilor pământești, raportând totul la Dumnezeu, opunându-se
spiritului lumii, căutând curățenia constantă în inimă, fără greșeli voluntare, dar și
înlăturarea sentimentului de vinovăție, asigurat de mântuirea Domnului.
DARUL ÎNȚELEGEREI
Prin acest dar, inteligența noastră, prin acțiunea Duhului Sfânt, pătrunde în
adevărurile revelate. Este ca și cum ai ridica vălul, ca și cum ai vedea ceea ce nu
a văzut nici ochiul, nici urechea nu a auzit etc. (I Corinteni 2:9-12). Este ca o
intuiție a lucrurilor divine și chiar a lucrurilor naturale: este darul intuiției. Ea se
bazează pe credință, care este obscură, dar prin darul înțelegerii lucrurile divine
sunt luminate, astfel încât să putem separa ceea ce este adevărat de ceea ce este
fals. Înțelegem și ce înseamnă simbolurile Bibliei, ne ajută în rugăciune până
ajungem la Contemplare, care este lumina celor care Îl iubesc pe Dumnezeu.
Sunt momente în care înțelegem lucruri despre Dumnezeu pe care nu le-am

înțeles înainte și asta se datorează darului Înțelegerii. Ne face să-L cunoaștem pe
Hristos, că suntem mântuiți, cum și de ce, că suntem pecetluiți de Duhul Sfânt etc.
Este strâns legată de virtutea CREDINȚEI, care prin acest Mega dar devine
eroică. Ne face, într-un anumit fel, să-L vedem pe Dumnezeu, că avem adevăratul
simț al lui Hristos (I Cor. 2:16), adică gândul lui. Preafericirea Sa este „Fericiți cei
curați cu inima, că ei vor vedea pe Dumnezeu”, pentru că ne curăță mintea și
inimile, îndepărtând gunoaiele, erorile împotriva credinței și ne face să-L înțelegem
mai mult pe Dumnezeu.
Viciile sale opuse sunt orbirea spirituală și miopia spirituală, cauzate în general de
pentru pofta si lăcomia, deoarece nimic nu împiedică atât de
mult asta
înțelegerea muștelor, ca materialitatea excesivă. Este încurajat prin trăirea prin
credință, căutarea puritate de suflet si trup, cu tăcere
interior.fidelitate la
inspirații ale Duhului Sfânt și chemând frecvent acest Duh Divin, amintindu-i lui
Isus de promisiunea lui de a-l trimite nouă.
DARUL ÎNȚELEPCIEI
Acest dar este cel mai înalt, cel care aduce la desăvârșire caritatea de care este
nedespărțit. Ne unește cu Dumnezeu în acea unitate pe care a cerut-o Isus: Tu în
Mine și Eu în ei, pentru ca ei să fie perfect una (Ioan 17:23) și acea unitate cu
Dumnezeu ne face să pătrundem, parcă printr-o experiență intimă, în Dumnezeu
însuși.
Gustați și vedeți cât de bun este Domnul (Psalmul 34:9). El ne arată pe Dumnezeu
ca bunătate infinită, ne învață să vedem prin ochii Preaiubitului, prin ochii lui
Dumnezeu. Vedem lucrurile în mod divin.
Darul Înțelepciunii cuprinde toate lucrurile credinței, în principal pe Dumnezeu

însuși; Darul Înțelegerii începe să ne învețe Contemplarea, iar darul Înțelepciunii
este darul Contemplarii, al rugăciunii profunde.Iisus este Înțelepciunea Tatălui, de
aceea darul Înțelepciunii ne transformă în Isus. Sfântul Pavel, în II Cor. 3:18, ne
spune: „Noi, contemplând slava lui Dumnezeu, suntem transformați după chipul
Lui din claritate în claritate”. Așa se face că, din claritate în claritate, acest dar ne
transformă în Isus, iar transformându-ne în El, ne oferă o cunoaștere profundă a
lucrurilor divine. Putem considera acest dar drept aripile vieții spirituale; Ea face să

zboare caritatea, înlăturând meschinăria, prudența umană și slăbită, conducându-
ne la ceea ce ar trebui să fie normal în viața creștină și cu atât mai mult în
reînnoirea în Duhul Sfânt: la viața mistică, care nu este altceva decât viața de
unire cu Dumnezeu, al transformării în Hristos. Virtutea ei este CARITATEA:
fericirea ei este: Fericiți cei pașnici (sau cei care lucrează pentru pace), pentru că
ei vor fi numiți copii ai lui Dumnezeu, întrucât a trăi în Dumnezeu înseamnă a avea
pacea lui și a o transmite altora, anulând agresiunea și violenta..
Nebunia duhovnicească, pofta și mânia, nebunia, prostia de bună voie pentru a ne

scufunda în lucrurile pământești se opun Înțelepciunii, căci Sfântul Pavel ne
spune: „Omul nu înțelege în mod firesc lucrurile Duhului lui Dumnezeu” (I Cor.
2:14). Ea este încurajată de adunare sau tăcere interioară, fidelitate față de har
sau inspirații, smerenie, chemarea continuă a Duhului Sfânt, încercarea de a
vedea totul din punctul de vedere al lui Dumnezeu, fără a se atașa de nimic din
lume, nici măcar de lucrurile spirituale, ci numai lui Dumnezeu, să ne pregătim să
slujim lui Dumnezeu în uscăciune sau dulceață, după cum vrea El, căutând pe
Dumnezeul mângâierii, iar nu mângâierile lui Dumnezeu.
CONCLUZIE
Când studiem darurile, nu vrem să ne umplem de cunoștințe, ci mai degrabă să
fim conștienți de lumea divină pe care o purtăm înăuntru, că sub impulsul Duhului
Sfânt, totul este armonios, pentru că totul este un cântec de dragoste și are
dulceata iubirii. Și asta se traduce prin laude.
Dar pentru a intra în acea armonie de laudă, inima noastră trebuie să fie gata în
fiecare moment să se deschidă Spiritului Iubirii, dorințelor și acțiunii sale; ai inimi
dornice, suflete atente, docile la inspirațiile lui, ca să fie Sfințitorul nostru.
Dacă El se află în centrul sufletelor noastre, El le va transforma într-o
singură laudă pasională și armonioasă: aceea a iubirii divine. Iar în
Înnoirea noastră în Duhul Sfânt, trebuie să strigăm, să strigăm ca întreaga
Biserică să-I fie dată Lui, și mișcată și mânată de El, să fie ca un minunat
concert de laudă către Dumnezeul nostru.

Când răspundeți la acest chestionar, folosiți propriile cuvinte, nu pe cele

din tabelul care vi s-a dat la clasa anterioară.
1. — Cum își începe Duhul Sfânt lucrarea în noi prin daruri?
2. — În ce constă frica de Dumnezeu?
3. —Ce efecte are asupra noastră Darul Forței?
4. - Conform 2a. Tim. 1:7, ce fel de duh ne-a dat Dumnezeu?
5. — Darul milei ne face să simțim................................................. de

Dumnezeu şi.................................... a altora.
6. — Ce alte efecte mai are asupra noastră Darul Evlaviei?
7. — Pentru ce este util Darul Sfatului?
8. — Ce lucruri se opun Darului Sfatului?
9. — Darul științei ne face să cunoaștem adevărata valoare a................
a) The cuvinte
b) The creaturi
c) The studii studenti.
Ne îndeamnă să acceptăm...............................și....................................
Pentru că ne fac asemănători cu Isus.
10. — Cum am putea numi și Darul Înțelegerii?
11. — Darul Înțelepciunii ne conduce la viața mistică. Ce este viața

mistică?

ROCILE DUHULUI SFANT
Sfântul Pavel, în Galateni 5:22, enumeră câteva dintre roadele Duhului

Sfânt: dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate etc. Să vedem care sunt
aceste Fructe ale Spiritului și cum le putem face să crească și să se
dezvolte în noi.
Duhul Sfânt produce în noi ordine spirituală, o ordonare a întregii noastre

ființe, care constituie sfințenia; Adică ne oferă maturitate și perfecțiune
spirituală, care sunt produse de Fructele Duhului.
Plantele, când au ajuns la o anumită maturitate, dau roade. În Scriptură,

sufletul este comparat cu o grădină. Cântarea lui Solomon 5:1 spune: Să
vină Preaiubitul meu în grădina lui și să se sature cu roadele pomilor de
măr. Sufletul este o gradina in care Duhul Sfant a pus harul, samanta
divina, cu toate virtutile si darurile, iar acel har, cand se maturizeaza,
produce FRUCTE.In Paradis totul era ordine si armonie. Primii noștri
părinți l-au ascultat pe Domnul și Duhul Lui a făcut ca roadele să se
dezvolte pe deplin în ei. A venit păcatul și acea armonie a fost ruptă.
Dumnezeu a încetat să mai fie singurul lucru important pentru om, care a
hotărât, neascultător, să facă propria sa voință, despărțindu-se de
Dumnezeu, iar atunci, roadele Duhului Sfânt nu au mai putut deveni
evidente.
Harul restabilește în noi ceva din armonia Paradisului, ordonându-ne

spiritul, afecțiunile, supunându-ne din nou ființa lui Dumnezeu. Dar
această lucrare este în general lentă și de fiecare dată când ordonăm o
parte din viața noastră, care uneori trebuie să fie cu ajutorul mustrării sau
avertismentului Domnului, vin roade cerești. (Evr. 12:11).
Putem spune că ROCTUL DUHULUI SFÂNTUL este o acțiune

supranaturală la o persoană care a atins o anumită maturitate spirituală, o
acțiune care produce o bucurie deosebită.Când începem viața spirituală,
în general Domnul ne umple de dulceață pentru a ne atrage; Apoi, când
ne-am dăruit inimile în întregime Lui, El le retrage treptat de la noi, pentru
ca durerea și crucea să-și poată îndeplini lucrarea de purificare (I Pet.
4:13). Când am reușit să organizăm o parte din viața noastră prin virtuți,
daruri și efort, atunci vin Fructele Duhului, care ne pregătesc pentru o
nouă etapă în care va trebui să organizăm o altă parte care este încă în
dezordine. De aceea starea spirituală a unei persoane nu poate fi dedusă
pentru că se bucură sau suferă: bucuria înseamnă că a făcut un pas în
viața spirituală; dar suferința sau uscăciunea poate însemna că
avansează și mai departe. Nu trebuie să căutăm bucuria, ci mai degrabă
pe Dumnezeu, trebuie să ne unim voinței Lui, să mergem pe cărările pe
care El ni le marchează. (Sfânt. 1:12).

Fructele Duhului sunt atinse prin trei mijloace principale:
1. — Prin rugăciune, care este cheia care deschide comorile divine: orice
veți cere Tatălui în numele Meu, El vi-l va da (Ioan. 16:24). Trebuie să ceri
și să dorești roadele, este principalul mijloc de a le obține (In. 15:16).
2. — Înlăturarea obstacolelor care le opun, acțiunilor care împiedică,

atașamentul față de lucrurile pământului, de vicii, de bogăție; Este
necesar să înlăturăm din viața noastră tot ceea ce ne împiedică să ne
bucurăm de lucrurile lui Dumnezeu, să dărâmăm toate barierele dintre El
și noi. Sfântul Pavel în I Cor. 2:14, spune: Omul animal nu percepe
lucrurile Duhului lui Dumnezeu. Și așa este: dacă suntem dedicați
lucrurilor pământești, palatul nostru spiritual nu poate gusta din lucrurile
cerești. Și asta nu înseamnă că nu ne putem bucura de lucrurile naturale,
ci atâta timp cât sunt ceea ce Dumnezeu dorește pentru noi, atâta timp
cât ele nu ne îndepărtează de El, atâta timp cât nu întrerup relația noastră
cu El (In. 15:5).
3. — Este necesar să facem efort și să muncim. Fiecare FRUCT indică

faptul că ne-am ordonat spiritual o parte din noi înșine; sfințirea noastră
este un proces de ordine; A trăi spiritual înseamnă a ne ordona afecțiunile
și acțiunile. Sfântul Augustin spunea că virtutea este ordine în dragoste. Și
acea ordine trebuie să existe în acțiunile noastre, în gândurile noastre, în
toate; iar pentru a realiza asta avem nevoie de efort.
Fiecare etapă a acestui proces de ordine are ca rezultat FRUCTE mai

mult sau mai puțin mature ale Duhului Sfânt, iar dacă vrem să le atingem,
trebuie să lucrăm, uniți cu Domnul (Fil. 2:13), pentru a dobândi virtuțile;
trebuie să-i permitem Domnului să ne purifice treptat sufletul; Trebuie să
iubim mai mult, înaintând pe calea perfecțiunii. Adică mijloacele de
producere a fructelor sunt virtuțile și darurile.
Primul FRUC pe care Sfântul Pavel îl numește este IUBIRE. Trebuie să

fim conștienți de asta nu e destulvorbeste despre dragoste. Avea
ce sa iubesti

cu adevărat să Domnul şi pentru El să toate al nostru
fratii,
demonstrând cu lucrările noastre că le iubim cu adevărat. Ordinea pe care
trebuie să o punem în suflet trebuie să aibă drept rădăcină virtutea
Carității, adică IUBIREA; Această ordine crește prin IUBIRE și este
completată de fructul IUBIRE. Iubirea este cheia vieții noastre, de aceea
Sfântul Augustin a spus: „Iubește și fă ce vrei”.
Doctrina lui Isus este iubire, viața spirituală este iubire; iar când această
iubire ne-a ordonat inima, izvorăște acel fruct prețios al iubirii, care este
bucuria de a iubi. În Romani 5:5, citim: „Iubirea lui Dumnezeu a fost
turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat”. Prin urmare,
putem spune că iubirea este chipul Duhului Sfânt. Pe măsură ce Duhul
Domnului este turnat în noi prin botezul în Duh, el produce în noi o
imagine a frumuseții Lui, care este IUBIRE. Și din maturitatea acestei
iubiri din noi, din cultivarea ei, din lăsarea ei să crească și să se dezvolte,
izvorăște ROCTUL IUBIRII și din el, BUCURIA de a iubi, apoi PACE. Și
așa și celelalte fructe. (Amintiți-vă Galateni 5:22).
Gândindu-ne la Fructele Duhului Sfânt, precum și la darurile sale, ni se

deschid orizonturi în viața noastră spirituală. Știm că avem un drum de
călătorit, un scop de atins, dar știm și că, cu privirea ațintită spre Domnul,
căutându-L mereu, Duhul Divin ne poartă ca sprijinit de aripile cerești și că
dacă facem ceea ce facem. putem din partea noastră, El ne oferă tot ce
este necesar pentru a ne face să atingem scopul, la transformarea
noastră în Hristos Isus.
Cântecul clasei: Dragostea este răbdătoare (I Cor. 13:4).

1. — Care sunt roadele Duhului Sfânt? (Fată. 5:22).
2. — Duhul Sfânt produce în noi: ( )

a) Neîncredere b) faima c) ordine
3. — Harul este................................ acea Dumnezeu a pus în noi şi

că la maturare produce.............................................................................
4.....................— Potrivit lui I Pet. 4:13, ar trebui să fim bucuroși să

participăm la...
de................... El
.......................Suferința poate însemna progres în
5. —Există 3 mijloace pentru a obține roadele Spiritului: (Găsiți citatul

corespunzător fiecăruia).
( ) Străduiți-vă și munciți a) eu Ioan.
( ) Propozitia 2:15.
( ) Îndepărtați obstacolele b) Phil. 2.13.
c) Ioan.
6. — Care este primul fruct pe care îl numește Sfântul Pavel? (Fată.
5:22). ............................................. fie.....................................................
7. — Doctrina lui Isus este.............................................................

Viața spirituală este....................................................................
Tatăl, prin Isus, ne arată pe al lui..........................................
Duhul Sfânt este și ne umple................................................
8. —Dați o caracteristică sau un sinonim pentru fiecare dintre fructele

care
citează Galateni 5:22: Ex. Dragoste rabdator
Fericire .......................................
Îndelungă răbdare .......................................
Benignitate .......................................
Bunătate .......................................
Fidelitate .......................................

CREȘTERE Nr. 4 ÎNTREBĂRI FINALE
Blândeţe .......................................
cumpătarea .......................................
1. - Amintiți-vă că, pentru a fi poporul ales al lui Dumnezeu, avem nevoie

de CREDINȚĂ, SUCUNDERE și CREDINȚIE. Ți-ai exercitat credința în
aceste luni, ți-a crescut ascultarea și, mai presus de toate, a crescut
credincioșia ta față de Domnul?
2. - Te-ai oferit vreo purificare pe care Domnul a vrut să o facă în tine,

știind că este un mijloc de a înțelege mai bine glasul lui Dumnezeu?
3. - Ți-ai dedicat un timp special să te rogi, să te raportezi la tine

Doamne, vorbește cu el și ascultă-l? Ați încercat să faceți acea rugăciune
din ce în ce mai intimă și mai profundă?
4. - Ai încercat să te ferești de greșeli, astfel încât Spiritul de

Doamne, îți arată în fiecare clipă voia Tatălui?
5. - Vă amintiți mijloacele de a crește darurile Duhului

Sfânt în tine și ai avut grijă ca acele mijloace să nu eșueze niciodată în
viața ta?
6. - Amintiți-vă că roadele Duhului Sfânt sunt dobândite prin rugăciune,

înlăturând obstacolele care le se opun și lucrând pentru a le dobândi. Nu
ai neglijat niciunul dintre aceste trei lucruri?
Aceste întrebări ar trebui să fie bazele coexistenței noastre la sfârșitul

cursului, dar pot fi un mijloc frecvent de a ne da seama dacă mergem cu
pași fermi pe calea Domnului. Dacă le trecem în revistă cu sinceritate, ne
pot face să vedem că ne opresc pe acea cale, astfel încât să ne străduim
să revenim la ea.

OBSERVAȚII
Nu a fost obținut un titlu specific pentru diferitele „poziții” ale serverelor din
comunități. Fiecare îl alege pe cel care li se potrivește cel mai bine la nivel
general și ministere, de exemplu: Lider, Responsabil, Manager,
Coordonator, Administrator, Economist, Manager.
În predare, Învățător, Catehist, Ajutor, Pastor, Frate mai mare, Frate mai
mic, Oaie, Ucenicul.
Grupurile care se formează în urma expoziției se numesc Small

Discussion sau Sharing Groups.
În unele comunități se obișnuiește ca Coordonatorul de curs și asistentul

său să fie singurii care prezintă subiectele și se numesc Învățători sau
Catehiști, ceilalți slujitori numiți Frați Bătrâni, Păstori sau Coordonatorii
Grupului de Împărtășire sau Discuție sunt responsabili de „Păstorul”.
ucenicii, oile sau participanții.
În alte comunități în care lipsesc serverele pentru că sunt noi, subiectele

sau o parte din ele sunt distribuite printre cele mai potrivite,
monitorizându-le astfel încât să nu greșească și antrenându-le întrucât
unul dintre obiectivele Evanghelizării este instruirea. a evanghelizatorilor
şi cateheţilor.
O altă problemă a fost nomenclatura citatelor, unii frați folosesc virgulă (,)
pentru a separa capitolul de versuri, alții optează pentru două puncte (:)
iar alții indică mai jos versurile cu numere mai mici și o cratimă:
Zaharia 8:16-17 Zaharia 8:16-17 Zah 8 16-17
Se sugerează să tipăriți chestionarele pe foi de dimensiunea unei litere și

să le puneți la dispoziție ucenicilor pentru a răspunde, iar odată corectate
pot fi transmise celor care aduc cărțile.
Sunt atașate câteva modele de programe care facilitează controlul

cursului și un interviu final.

INTERVIUL DESPRE CREȘTERE
Ce ați învățat din discuțiile de la acest seminar?

Ce mărturie dai în casa ta? Știi să iubești?
Știi cum să ierți?
Știi cum să distribui?
Cum este viața ta sacramentală?:
Liturghie, spovedanie, împărtășanie,
Cât de des?
Îți faci deja rugăciunea zilnică?
Citiți Biblia în fiecare zi?

CREȘTERE 3y4

Hochgeladen von

Dokumentinformationen

Copyright

Verfügbare Formate

Dieses Dokument teilen

Dokument teilen oder einbetten

Freigabeoptionen

Stufen Sie dieses Dokument als nützlich ein?

Sind diese Inhalte unangemessen?

Copyright:

Verfügbare Formate

CREȘTERE 3y4

Hochgeladen von

Copyright:

Verfügbare Formate

REÎNNOIRE CARISMATICĂ CATOLICĂ ÎN DUHUL

Digitizare: Gabriel Rendón email: greccco@gmail.com

Ținând cont de nevoile comunității noastre din San Juan Bautista, vă

Fray Salvador García, OFM

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

La fel ca și în cazul „Primii pași”, acest manual „Creșterea în Duh”, l-am

Ca și în cazul precedent, considerăm această lucrare ca pe o încercare

Îi cerem Domnului să binecuvânteze în mod special pe fiecare dintre

Mexic, D. F., 8 decembrie, 1975, ziua Imaculat

ECHIPA DE. PREDAREA COMUNITĂŢII SAN JUAN BAPTISTA

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

Săptămâna următoare va avea loc o retragere spirituală pentru

Motivele prelungirii cursului pot fi:

1) Lăsați unele petreceri să fie intercalate în ziua în care urmează cursul

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

3) Că există o problemă de importanță deosebită care ar trebui abordată

D. ECHIPA CARE VA MUNCA

De asemenea, trebuie să existe un asistent sau un administrator de curs,

a) Preluați controlul asupra păstorilor, asigurându-vă că aceștia preia

Obligațiile pastorilor vor fi aceleași ca în Creșterile I și II.

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

CLASELE SI SCOPUL LOR. CRESTEREA 3

2. ORIGINEA ȘI DESTINAȚIA Știind că venim de la Dumnezeu

3. CARTEA DOMNULUI Dă-le o explicație amplă a Bibliei,

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

Durata fiecărei ore va fi de maximum 45 de minute și va începe cu o

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

Viața conducătorului trebuie să fie transparentă, fără nimic care să se

Va fi atent la toate detaliile Cursului, participanții, pastorii, asistentul,

Fiecare să pună în slujba altora harul primit, ca buni administratori ai

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

Cercul reprezintă totalitatea vieții. Există un tron în centrul fiecărui cerc.

Imaginează-ți că ești proprietarul unei case cu multe camere. Într-o zi L-ai

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

Numai atunci El ne poate umple cu adevărata Sa viață. Deci tot ceea ce

ISUS ESTE DOMNUL

Poți vedea la ce ne referim? Că trebuie să avem o viață de rugăciune fără

Fiecare clipă și fiecare energie va fi trăită proclamând constant Domnia lui

Și acesta va fi „doar începutul vieții noastre cu El...

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

Că nu i-am dat lui Isus controlul asupra tuturor? spunem; poate că nu am

Vom aștepta cu nerăbdare ceea ce vom experimenta în această

Fiecare dintre noi, în grupul nostru mic, va împărtăși” lucrarea pe care

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

ISUS ESTE DOMNUL

Domnul va arăta în tine încetul cu încetul oamenii pentru care El vrea să

Oferă-i lumea întreagă continuu, continent după continent, și spune-i să te

Ex. „Mulțumesc Doamne, pentru brațele care se mișcă și lucrează”,

„CA FĂCĂ ÎN NUMELE LUI ISUS Orice GENUNCHI SĂ se îndoaie în

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

2. — Ce domeniu din viața mea nu i-am dat Domnului? (Fată. 5:19-21)

3. — Sunt sincer cu mine însumi? (I Ioan. 1:8-9)…………………………………….

4. — Dacă sunt, ce lucruri din viața mea nu am vrut să mi le mărturisesc?

5. —Cum pun în practică ceea ce am învățat până acum? Cu Dumnezeu? .

6. — În ce părți ale vieții mele a luat Isus o direcție totală?

8. — Unde mă duce viața mea așa cum o duc în prezent?

9. — Ce se întâmplă după acest curs să dau în mod special Domnului, pentru ca

10. — Sunt conștient de prezența lui Dumnezeu, în interiorul și în afara mea?

11. — Care a fost ideea centrală a acestei clase? ..............................................

Acest Chestionar nu trebuie citit de nimeni; Este făcut pentru ca fiecare

Documentele digitizate electronic raportează erorile de sintaxă și ortografie la greccco@gmail.com

ORIGINEA NOASTRĂ ȘI DESTINAȚIA NOASTRĂ