Curs General de Limba Tătară - Fonetică, Fonologie, Morfologie (1975)

f/OJ 'L(3J
,~ Jra-
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞT I
FACULTATEA DE LIMBI ROMA NICE , CLAS ICE ŞI O RIENTALE
Lector ENVER MAHMUT
CURS GENERAL
DE
LIMBA TĂTARĂ
FONETICA ŞI FONOLOGIE
MORFOLOGIE
\
I
bUCUREŞTI
-1975 -
UNIVERSITATEA DIN BOCURESTI
FACULTATEA DE LIMBI ROMANICE I CLASICE SI ORIEm!ALB
LectQ~ ENVER MAHMUT
·C U R S G E NE R A L
D J!I
LIMBA TATARA
'FONETICĂ SI FONOLOGIE
MORFOLOGIE
O,entrul de multiplicare · al U;niverdtAţ11 din.. Bucureşti
- 1975 -
https://biblioteca-digitala.ro / https://unibuc.ro
BIBLIOTECA CENTRALA
UNIVERSIT L\RA
Bucure şti
Cota 1flz.G832._/ _
- 11 -v00f!JJ
Inventar{;(.!_ ··••·••-····••··•·--·············•·
IIIILIDTECA CENTRlll UN1V?1'SITA1'l
~ UCUREr
/!.. .7.i8.:_ ,;; .
COT A ___ _
B. C. U. Bucureşti
li IJ~l~IJ~ I 11111
Prezentul cura este destinat studen-

ţilor de la facultatea de limbi romanice
clasice şi orientale, secţia de limbA şi
literatură turcă,stuaenţJ..lor ae J.a our<1u-
rile facultative, prec\llll şi celor oare
doresc să cunoascli sistemul 11:ai>:ld. tlitare.
Textul a fost analizat in colectivul
de catedră ca.re s-a declarat de acord ou
multiplicarea inactuala redactare.
CUPRINSUL
Pag.
Semne diacritice •••..•••.•••.••.•.••••••.••.•••••••••••••••••••••• 1
Preacurtari ••.••. ..•••••••••••••••••••••••••••••••• . •••••••••••• 8
1• iNTEODUCEBE ·················································· 9
Etnonimul ta tar .....•.•..•. • •.• •• •••.•••. ••••••••••••••••••·•• 1,
Tatarii din Dobrogea ••••.•.•••••••••••••••••••••••••••••••••• 16
Istoricul studierii limbii tcd,t.re vorbita 1.n Dobrogea ........ 16
Dialectele limbii tatare vorbite in Dobrogea •••••••••••••••••• 18
l l . ft)Nm,1CA şi l'ONOLOaL\ ·
Alfabet,11 •. ••.•• • •• • •• • • • • • · • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • 19
~ ••••••••••••••.•.••••••••••••• , • , , ••••••• • •••• • • • • • • • • -22
Descrierea vocalelor •••••.•••••••••••••••••••••••••••••••••• 22
Clasificarea fonoloeicu a vocalelor limbii tatare ••••••••• •• JO
Distribuţia fonemelor vocalice •••••••••••..•••••••••.••••••• JO
Fonemele vocalice la nivelul R•••••••••••••••••••••••••••••• ,i
Fonemele vocalice la nivelul ST •••••• ~•••••••••••••••••••••• 3)
Fonemele vocalice la nivelul SF••••••••·•••••••••••••••••••• '4
Vocale lungi•····•··••···••·•·••••····•••••··•••••·•··•••••• ,,
Consoane ..••.•..••••.••••••••••.•••••••••••••••••••••••••••• ,fi
Descrierea consoanelor •••••••••••••••••••••••••••••••••••••• J?
Distribuţia consoanelor ••••••••••••••••••••••••••••••••••••• ♦,
Identificarea fonemelor consonantice •••••••••••••••.•••••••• 4V

Alofonele fonemelor consonantice ••••••••.••••••••••••••••••• 48
Identificarea fonemelor consonantice ocurente in poziţia ini-
ţialu de cuvint•••••••••·••••••••••••••••••••••••••••••••••• 48
Identificarea fonemelor consonantice ocurente in poziţia fi-
nala de cuvint•··•••••••·••••••••••·•••••••·••••••••••·•••••• 51
Tru.R..., turile dj feren ţ.iale ale fonemelor consonantice •••• ,.... . 52
Grupuri consonantice........................................ 54
4-
Silaba. . . • . • • • • • • • • . . • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • . • • • • • • • • • • • • • • • • 5.5
Ochimberi fopeticg •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 58
Asimilarea ••••.••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 60
Delabializarea •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 65
Armonia vocalicu •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 66
Reduc\ia vocalelor ......... ~ ••••••••••• • ••••••••••••••••••••• 71
tliziunea vocalelor ••••••••.•••••••••••••••••••••••••••••••• 7a
Contragerea .................... ~••·•••·•••·•··•·•••••·••·••••••·•••• 72
Proteza ~i anaptixe ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• ?J
Sincoparea.ce»a,anelor ................................................ ~••••••••••• ?4
Accentul·•••·••••··••·•••••••·•••••·••·•••·••••·•·••••••••• ?8
Accentul cuvintului ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• ?9
Accentul la imbinarile de cuvinte ••••••••••••••••••••••••••• ~
Accen tul seu intonaţia frazei••••·•••••••••••••••••••••••••• 85

III.~ OR F OL O OI A
Structura morfolpµica a puvintulµi •••••••••••••••••••••••••• ,,
Partile de yorbire••········································ 98
,Sybatanţixul•··············································· 99
Mijloace de redare a genului natural al substantivelor animatelOO
Numurul eubotantivelor ....................................... 101
Apartenenţa••·•·•·••·••••••••••••··•·····•·••••·••••••·••••• lOI
Cazul ••••••••••••••••••••••••• • ................. • •••• • •• • •. • • • 106
Declinarea simpla••••••••••••••••••••••···•··•·•·•·•·••·•••• 10?

r:eclinarea subs tantivelor cu formele posesi v-e ••••••••••••••• 115
PrOOicativi te.t ea ...................................... • •••• • • • • 11?
Formarea subot.a nti velor......... . • • . . • • . • • • • . • • . . • • • • • • • • • • • • ll.Jl
Derivarea ...................................... : •••••••••••••• 118 J
Compllrlerea ................................. • • • • • • • • • • • • • • • • • • 124
Substantive formate prin reduplicare•••••••••••••••••••••••• 12,
Subatantivizaren •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 127 '
5
Ad,jecti v,11. •••••••• •. ••. •. • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • 128
Adjectivele cAlificative •••••••••••••••••••••••••••••••••••• 129
Gradele de comparaţie ale adjectivelor •••••••••••••••••••••• 1,1
Adjective relative ••••••·•·•·•••••••••••·••••••··•••••·•·•• 1}2
1-'ormarea adjectivelor ••• •.•••.•••••••••••••••••••••••••••••• 1,,
NumeraluJ ............................................................................................ 1}7
Structura numeralelor.Felurile numeralelor •••••••••••••••••• 1,s
Numerele card.inele •••• •• •••• •.••••••••••••••••••••••••·••••• 1)·9
Cuvinte numerative •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 142
Numerale ordinale.Nlll11erale colective •••••••••••••••••••••••• 144
Numerale distributive ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 14.5
Numerele aproximative ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 146
Numerale frac\ionare •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 147
Pronumele••···················•·····················•····••• 1♦9
Felurile pronumelor ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 150

Pronumele personale •••••••••••••••.••••••••••••••••••••••••• :151
Pronumele demonstrative ••••••••••••••••••••••••••••••.•••••• 155
Pronumele interogative•••••••••·••••••·•••••••••·••••••••••• 157
Pronumele determinative•·•·•••••••·••••·•••· - ••••••••·•••••• 158
Pronumele reflexiv~••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 1.59
Pronumele nehotarit •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
159
Pronumele negative••·••••••••••••••••••••••••••••••••••·•••• 160
Verbul ••••••••••••••.••••••••••••••••••.•.•••.••.••••.•..•... 160
Formarea verbelor.l!~o:rmarea verbelor pl'in derivare ••••••••••• l&l
}armarea verb~lor de la verbe.Diateza ••••••••••••••••••••••• 164
Auementul sufixelor de diateza·••·••••••·•••··•·•••••••••••• 166
Verbe tranzitive şi intranzitive •••••••••••••••••••••••••••• 167
Verbe auxiliore ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 169
Aspectele verbului•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 174

Conjugarea verbelor ••••••••• ." ••••• ••••••••••• • ••••••••••• :..:_
•_~79
6
Modurile verbale.Modul indicativ •••••••••••••••••••••••••• 180
Timpurile verbelor.Timpurile trecut~ •••••.••••••••••••••••• 182
Timpul prezent... • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • . • • • • • • • • • • • • • • • • 184
Timpul viitor (categoric) •••••••••••••••••••••••••••••••••• -187
Aoristul .•.•.•••••••••••••••••.••••••••••••••• ~•••••••••••• 189
Modurile deziderative.Modul imp erativ •••••••••••••••••••••• 190
Modul optativ ••.••••••••••••••••• ~••••••••••••••••••••••••• 192
Modul condiţional •.••••..••••••••••..•••••••••••••.•••••••• 193
Modul neceaitativ •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 19.q.
Formele impers onale ale verbului. Participiul •••••••••••••• 196
Gerunziul •••••••.•••••••••••••••.•••••••••••••••••••••••••• 198
Infinitivul ••...•••••••••••..•••••••••••••••••••••••••••••• 202
Adverbul ••••••.•• , 1 , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , •. • ••• 20,
lt'ormareo ad verbe lor ••• .••••••••••.•..••••..••••••••••.•.••• 204
Clasificarea adverbelor dupu inţelea ••••••••••••••••••••••• 207
Locul adverbelor in propozi\ie ••••••••••••••••••••••••••••• 209
Postpozi\is ••••••••••••••.••••••••••••••••••••••••••••••••• 209
Locu ţi ur.i ( sau nume) poa tpozi ~ionale ••••••••••••••••••••••• 213
Conjunc\ia •.•••••.••.••••••.•••••••••••••••.••••••••••••••• 215
Particula ••..•...•••••••. .••••.••..•..•.•..•.•......••.•..•• 220
Cuvinte moOale ••.••••••••••••••••••••••••..•••••••••••••••• 221
I11t.ic:r,j~1ot.io •• •••••• ••••• ••••••• •••••••••••••• •• •••••••••••• Z2.it-
Onomatopee··•·•• ••••••••·••••••••·••· ••••••··••••••••••·•· 226

Particularitatile fonetice ~i morfolo 0 ice ale dialectului
nor,aic~.········································· ··········· 229

Anexa 2. Harta Dobrogei cu localitlltile upde se vorbeşte
limba tă~ară• .. •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••2}~
Anexa l. Loealităti unde se vorbeşte limba tJtarl!. •••••••• 2,4
Bib liogra:f'iş •......•..••..•..•...•••.....•••••...••.••••••. 2.37
7
Semne diacritice
Semnul • deasupra unei vocale indica pronunţarea palatalimat4 a Tocalei

respective.
dedesubtul unei vocale indica 1nchiderea Tocalei respective.
deasupra sau dedesubtul unei consoane indici pronunţarea velar)~
~ a consoanei respective.
Semnul O deasupra vocalelor ei consoanelor indici labializarea sunete-
lor notate prin litera respectivă.
dedesubtul vocalelor indica delabializarea vocalei respective.

Semnul - deasupra vocalelor gi consoanelor indici nazalisarea sunetelor
notate prin litera respectiva.
intre douţî unităţi (fonetice pi lexico-gramaticale) indici~
respondenta dintre unităţile respective.
Semnul ' - inaintea unei unitaţi morfologice noteazA variantele unui ,1 a
celuiaşi sufix.
după o unitate lexico-gramatical4 notează rădăcina (sau tema)
verbală.
Semnul • deasupra unei vocale (1n alfabetul limbii tătare) indici~

nuntarea palatalizată a vocalei respective.
deasupra sau la umarul unei 9onaoane indică palatalizarea(mai
mult sau mai puţin pronunţată) consoanei respective.
Semnul "' deasupra unei vocale indic4 pronun.ţarea (durata) scurt.ş. a voca-
lei respective.
Semnul „ dedesubtul unei vocale indică natura asilabic4 a vocalei res-
pective.
Semnul < dedesubtul unei vocale indică deschiderea vocalei respective.
intre doUă unitati (fonetice 11 lexico-gramaticale) noteaz4
derivarea primei Wlitati de la a doua.
Semnul :> notează trecerea unei unităţi (fonetice gi lexico-grgatioale)
la••••
Semnul / intre două unitati morfologice notează variantele unui 9i ace-
luiaşi su.fix.
8
Semnul I deasupra wiei vocale noteaZâ accentul.
Semnul// intre dgua unit~\i (fonetice ~i lexico-gromaticale) no teszu
~ntrebuinţareo paralela a unitâţilor respective in limitele
aceleea~i limbi.
Simbolurile cuprinse intre/ / reprezinta transcrierea foneticu 9i
fonologica a unei unitaţi (fonetice ~i lexico-gramaticale).
Si mbolurile cuprinse intre" "reprezintă traducerea liberă a unito ti i
lexico-gramaticale u,.tareşti in limb~ românâ.
Cifrele cuprinse lntre ( indica autorul yi titlul lucr~rii cuprinse
in bibliografie.
Prescurtari:
ar. =- araba
i t. = italiană
kirg. = kirghiza
mong. = mongolă
nog. = nogaica
pers. =persana
rom. = româna
tat. crim. = t a taru crimeeana
tat. Volg. = tdtarl.i de pe Volga seu din R.S.S.A.'l'ateră
te. = turcă
tem, = turcmenă
uzb. = uzbeca.
9
INTRODUCERE
Cursul de :raţa intitulat "Liaba Utară"(x represintl1 prima tncer

care de deacriere eistematicl1 a structurii :fonetice ti aortologice a lim-
bii uneia din naţionalit.Aţile conlocuitoare din ţara noastnl , ti anume , a
limbii tătare TOrbite 1n Dobrogea.
In limitele ţ&rii noastre nm!Arul TOrbitorilor limbii tătare ff-
'• de aproxiaatiT 22.221<JES 4• locuitori. Bi aînt qezaţi laolaltl 0\1
roai.nii, tntr-un nullh' 4• tai••c1 ,1 ta•• de locuitlţi (WPbaae
ti rurale) din raza Judeţelor Conaumţa ti Tulcea (vezi anexa l ti 2).

Grupuri bolate de TOrbitori ai li■bii tătare convieţuiesc 1n
bună lnţelegere cu populaţii aparţin1nd diferitelor naţionalit11ţi conloeu
itoare din Dobrogeu turci, greci, lipoveni, armeni, macedoneni, etc!., dar
toţi Torbitorii acestei limbi elnt legaţi de-a lungul eecolelor . cu popo•
rul. ro11ân. Un astfel de contact, in timp ti spaţiu, nu a putut 84 nu im-
priae anumite trAallturi aietemului fonetiJ~ gramatical ti, mai alee,voca-
,,
·"
bularului aoea,ei liabt tn C&H ee pot oonatata nuaeroaN eleaente de
i mpruau, din liabile ffoille fi tn priaul. rînd diA liaba roa&nl.
Dup4 particulari~ţile aale :fonetice ti lexico-gr•aticale, ~
tl1 tari -.orbi tl. 1n Dobroc.. •~....,,"1.,.--..~ul=ui
:!:_~
l i:.:•::b:.'i~l::
.: o.:.
r _t:,:u~ro
_:,_:_io
: :e:.__:d::e:__:ti::p~
ul
kipoe c. Aceaat.A liabl. r.preainU o continuare mai mult aau -1 puţin di•
rect.Al a limbii ldpoeaoo-cuaane cu care liaba roaAnA a awt, du.pA c\m ae
tti•, ontacte strin•• 1n perioada aecolelor n - nv e.n. De aceea liabti
tiiltar.i din Dobrogea, ca ti 11-ba ouaani., deti conţine el•ente ale liabi-
lor{t.urcice de "tipul ogus, pert.icularitAţile aale apecitice kipoNce ne
dau poaibili tate,a eA distins• el•entele kipceace de cele oguu din lim-
ba româna. ln pre ■ ent, in li■ ba tAtar.i vorbit& ln Dobrogea circulll o aul-
ţime de cuvinte care•• 1ntrebuinţeallll curent ln dit'eritele graiuri
(x - noţiunea
de "limbi. tAtari" cu care TO■ opera 1n presentul cura••-
te identicâ cu '!!)ţi~•• de "graiurj._ţătp.re_tt-1...J.o~iţe in DoJ>roge~"
(xx - Vesi Anuarul deaografio al Bep11blicii Socialiste BollADia Bucu-
reşti, 19?4, p.lo?.
lo
ro■ânetti sau . unele elemente ale acestei limbi sint consemnate 1n cele
mai vechi ■onumente ale scrierii turcice. lata , deci, motivul pentru care
studiul limbii tAtare YOrbite in Dobrogea preaintă la noi o i i!pt-rtan\4 a-
tit pentru istoria limbilor turcice, cit ti pentru stabilirea originii
nerotllânetti a unor cuvint-e din YOcabularul l .imbii române.
Studiul limbii tătare comport.4 un interes ti din punct de ved-ere
al ul'lllăririi diferitelor faze ti aspecte ale bilingvismului. Se ttie că
limba tatară vorbită 1n Dobrogea represint.A sinsurul idiOWI turcic de tipul

kipc-eac care anindu-se intr-un contact direct cu o li ■b4 romanică se du-
TOlt.A 1ntr-un IIOd specific, datorită influenţei tot - i acclentuate a lim-
bii române asupra ei (Jl).
ln elaborarea presantului cuNI ne-- folosit de uraAtoareie ia-
TOere1
l) texte dialectologice vi folclorice culese de noi 1n pe~ioa-

da vuanţelor de vară, intre anii 1959:..191) cu oeaaia \mor depl~ri e-
fectuate la tatarii din Dobrog-ea;
2) texte cu conţinut laic• publicate in perioade dintre cele
două ril.aboeie mondiale in diferite reviate sau, 1n ediţii eeparate pubii-
cate in Constanţa;
J) manualele ,colare 1n limba t6taril. publicate intre anii
•> idiolectul autorului.

Di.Dtre aoene iaTOare 11 a-a acordat o atenţie deoHbitl tarte-
lor de la punc1n11 l şi~. deoarece ele a1Dt hxte de datl Mi NO.AU şi
ae bueul pe -terialele taptioe ale graiurilor tltu.,ti vorbite 1n cen-
trele eoonoaice lledgi-dia.conatuţa,llangalia,l'egn Vodl preoua ,1 1ll loca-
litlţile l'lll'ale oupri.DH întn aoeate centre. Alegerea aoeatei aone ne-a
fost 1a,pu.a,l dia. lll'lli.toarele dov.l aot1v••1n priau riod,în a-oeutl solii
loou19'1.e oea ui .are parte a Torbitorilor tltari din .DGbrogea, iar în
al doilea 1'1Dd, idioail T01'b111 1a aeeu11l ••nl
nflectl trlalturile cele
aai a-tabile fi apec1fice ale tuwror graiu:l'il0.1!' 11ltl1'ett1 vorbUe 1D
Dobrogea.
Aoeat pro"4eu 1-aa oonaidera11 oa fU„Dd a1Dgl11'Ul juat în deac1'1-
erea unei lillbi cu o auiere recentl, oind nu exiatl o tradiţie încerce-
tuea ei.
De aceea ou acopul de a evidenţia trlalturile epeoifioe ale lia-
11
bii descrise am evitat folosirea diferenţelor teritoriale sau locale, de

altfel minime ce număr, Includerea acestora 1ntr-un cura ca cel de faţă
ar fi insemnat o inşiruire mecanică a unor trăsături dialectale, procedeu
ce nu ne-ar fi permis să păstrăm un caracter sistematic 1n prezentarea

materialului şi de a creea o imagine de ansamblu asupra acestei limbi ca
un sistem.
In ceea ce priveşte fluctuaţia unor forme strecurate ui curs, a-
cestea nu aint nici pe departe legate de particularităţi dialectale, ci
mai degrabă de diferitele stiluri de pronunţare specifice acestei limbi,
Deosebirile în pronunţia unui şi aceluiaşi cuvînt de cltre un
subiect şi ace laşi sau, de vorbitorii aceluiaşi grai nu pot fi conside-
rate ca fiind fenomene dialectale, orieit de mari par a fi diferenţele
dintre ele, Pe baza formulei literare româneştii "Bunl dimineaţa domnule

profesClr" şi a formelor sale vorbitei "mn'jatsa dom profesor"f "n'jataa
l on profesor" reiese clar ol aceste forme coexistl simultan pe un teri•
Lvriu şi acelaşi şi chiar 1n graiul şi 1n conştiinţa aceluiaşi individ.
Nu s•ar putea spune de nici-una din formele amintite el ele s-ar folosi
într-un grai şi el nu ar exista într-un alt grai. Coexistenţa simultani
a unor astfel de forme diferite pe acelaşi teritoriu sau chiar 1n graiul
şi 1n conştiinţa aceluiaşi vorbitor se afli într-o strinsl dependenţl
cu "marea varietate a condiţiilor sociale ale vorbirii". (46,p.21) -
ş i ee este inevitabilă 1ntr-o limbă vorbiU ca cea descrisâ aici, care
neavind inca o gramatică sorisâ, nu poate 54 se distibgă printr-o unita-

te strictă a fonnelor, Această situaţie nu este generată numai de speci-
fi cul limbii uttere, ci ea este cunoscuti şi pe exemplul studierii altor
limbi, In legătura cu prezenţa acestui fenomen oi in limba rusă, R,I, Ava-
nesov scrie u:rmâtoarele: "Pe un teritoriu oi aoelaoi, in graiul unui vi
aceluiaşi vorbitor•••• este posbilA folosirea nu a unuia, ci a dol.Ml sau
~ cltorve variante ale aceluiavi fenomen lingvistic" (3, p,240),
In mod firesc, ce şi in multe alte limbi vorbite, 1n limba tăta-

1"4 vorbita 1n Dobrogea se pot distinge o mulţime de stiluri, Unele din
ele vor alcătui trepte -tranzitive de la stilul lento (oind subiectul
vorbitor vrea ca vorbirea sas, aibe, dintr-un motiv sau altul, un ca-
12
racter rAspicat, mai clar) la etilul fuiliar (specific conversaţiei calme

lind.ttite)1 altele se YOr 1ndep4rta ti mai mult de stilul lento ti vor că
păta o nuanţă familiari., ne1ngrijită.
Norma limbii tătare vorbite 1n Dobrogea constituie un astfel de

I , I
atil oue,pe de • pu11e,•◄ lJidepb1Ja11 aul11 de prcaunţia literarii. t!tarl
oriaHanl.,de la ou• dHi'Yl,iu pe de al11l parii•,•• H11e lipit.tl de o anu-
aitl nu.anţl talliliul,4• li■bajul familiar nelihrar fimu creeazl uq:real.a
ol aubieowl "Yorb11roJP u fi ineult sau ignora•1•batirrea de la na.,na descria!1
ol'lln a1Jitul lento poah 4a vorb1di o nuan~l de ped~m_,_u:litabe, etic.,:lar
abaterea 1n cealaltl. direcţie poate constitui o dovadă a faptului c4 subi-
ectul vorbitor este ignorant ti c4 are un nivel de oultllI'll cobor1t. Foarte
adesea, 1ns4 1 folosirea unui sau altui stil nu este legată da astfel de ca-
uze ti aceasta se explic4 pur individual, fiind determinată de obi9n11inţA 1
starea de spirlt, de intonaţia etc. Astfel, foniei ala algiad1 / ala almadi /
"nu a putut s4 ia" aparţin1nd stilului lento 1n diferite alte stiluri pot
corespunde formele alalmad1 / alalmadl /, @l8jll&df / al&mad1 I-, dintre oare
pronunţia ca ■ mai obişnuit&, fireaacă fi frecvant4 este ultima formă: alş
m! / alamad1 /1 la fel ti ou forma prezentului momentan al modului indi-

cativ Idre kgY&YillJ / kire goya;y'lm I "să intru de 1ndatA" a clror forme YOr-
bi te aints k!re:,guya.y1m t kira~yuyaylm I, k1regu,ya.yim t k!reţµyayim /, k!re-
~ / k1reyyay1m /, _...,,,...,......,. / krrewiy{m / 1 dintre care forma cea mai o-
bitnuită, fireaao& ti frecventă este foI"!lla k!regµyayim J k!reyuyay1m l.
Din aceste exemple reiese clar că nu există limite clare intre toa-
te aceste atiluri. A formula principii generale 1n delimitarea lor este un
lucru destul de greu. Distincţia dintre stiluri se leagă aici, inainte de
toate, de caracterul constant de păstrare a unor abateri fonetice care deo-
aebesc limba vorbită de cea literara; adesea ne este dat să constatăm cA a-
baterile fonetice din cadrul unui cuvint sau al altuia, specifice intr-o
formA sau alta limbii vorbite•• respectă doar in privinţa anumitor sunete,
1Jlll timp ce alte sde nu se supun acestor modificări.
)(
Descrierea e'itl11Ustivt. a diferitelor stiluri de pronunţare, 1n lim-
ba tătară, devi este posbilA din punct de vedere teoretic, realizarea ei in
precticA este puţin probabilă. Multiplele stiluri de pronunţie exist4 aau
mai bine zis . coexistă înăuntrul fiecărui dialect in parte ,1 practic, este
imposbil să se ţină seama de toate situaţiile concrete care îti pun ampren-
ta asupra subiectului vorbitor.
Etnonimul tătar
In izvoare istorice nu există nici un fel de mărturie directă din

care să reiasâ faptul că s-ar pune la îndoieli apartenenţa etno-lingvistică
turcică a tătarilor. Toţi oei care au scris despre tătari, i-au inclus, 1n
unanimitate, in rîndul principalelor triburi turcice.
Etnonimul tătar sub forma tatar apare pentru prima oară în inscrip-
ţiil e turcice vechi cioplite cu caractere runice pe pietrele de mormint e
ridica te în memoria ksganilor (împăraţilor) turci, KUl-Ttigin ,1 Bilgl-1a1an•
In inscripţia dedicată memoriei lui Kul-Ttigin, cunoscută vi sub denumirea
de "Inscripţia cea mare" se aminteşte de faptu cil printre popoarele care
au trimis solie pe la mijlocul secolului VI e.n., la înmormintarea lui Bu-
mln şi Istemi, consideraţi ca fiind primii kagani ai turcilor ar fi parti-
cipat şi o solie din partea poporului otuz tatar "treizeci de tătari" (J7,
p. 65; 28, p.J6). In aceeaşi inscripţie otuz tătarii eînt pomeniţi ca duo-
mani ai lui Îltări;-kagan, tatăl lui Kul-Ttigin oare a domnit întra anii
681-691 e.n. fiind socotit a fi fondator al celui de al doilea keganat(1m-
pil.mţie ) turcic de est (J7 1 p.67; 28, p.JB). In afara celor dowl menţiuni
referitoare la otuz-tătari, în inscripţ.ia dedicată memoriei lui BilgA- ~a-

yan sînt menyionaţi vi triburile toguz tatar "nouă tătari" ca aliaţi ai
Tok)JZ ,-uzilor "nouă oguzi" care s-au :răsculat în anii 72'3-724, împotriva
lui Bilgă- qaţan. In inscripţia kaganului uigur Bayan - cora sau Moyun r
(747-759) apare din nou denumirea de toguz tatar ca aliaţi ai rt.aculaţi-
lor impotriva kaganului triburilor oguze (29, p.J5,J9).

AQadar, tătarii eînt amintiţi în izvoare acrise, pentru. prima oa-
ra nu, în legatura cu evenimentele secolului VIII, precum considerau unii,
(51, p.lol; 24, p.lJJ) ci cu evenimentele aparţinînd Ja mijlocul secolului
VJ E, ,n.
Legaturile politice constante ale toguz-tatarilor cu principalele
14-
triburi aguae ne permit d Obrtsider«a ca 1n cursul secolului VIII acest grup
de triburi tăta.re1ti ere a1eaat .1n partea de nord - est a Mon@Oli ei. I n pe-
rioada anilor 740-840 togu11-tlt.1rH n.oeau parte din Kaganatul uigur. Prin-
tre cnejii uiguri ti aii•ţii 1or, enumeraţi 1htr-un text manih~ic pehlevian
din Turt'an din aijlocui secolului VIII, purUhd denllillirea de KahrpamaA este
amintitlti o c4petenie tAUreasca care purta titlul turcic de apa tAAin (tă
tar .ape tci.n> CJ9• p.g).

In i11voarele chineae,ti tătarii apar pentru prima oara sub forma
de ~ . ~ sau a,ţaili fiind pomeni •i in legătura ou evenimentele anu-
lui 842 ca aliaţi al ultimului kagan uigur, adrobit de kirghid (4o, p.1 25,
126). Dup4i decăderea Kaganatului uigur (~o-842), tliburile oau•• 1n frun te
cu uigurii s-au refU8i•t catre audtqes1ndu-sa 1n Qansu fi in Turkestanul
de est. ImpreunA e-ti ei emigread fi o parte a triburilor tAtarettij ace,-
tia fiind amintiţi 1n textele ohine:1tt1ti de la ii:fir9itul secolului IX-XI
(51 1 p,lol). Ih secolul XI Ul.tarii erau vecini ai tanguţilor de-a lungul
graniţe.i statului Bea. ln statul tangut, tAtarii a-au a,ezat 1n stepele de
nord al teritoriului Oahsu fi 1n Munţii Tian-,an (25 1 p.1J4).
Ethonimul tAtar apa.re sub forma U.ettara. ),tattu;am .jaa ti in do-
cumentele hotano-saxe din secolul IX-X (4, p.88; 5 1 p.49). Vestitul tratat
de geografii! anonimA ltudud al-alam min mailri_f ilg-l-lpakrib "Orani ţa l umii
de la Est la Vest" so~ie in anul 982 1n limba persană ii include pe tătari
direct la tpkuz-Auai (6, p.17 a; J8, p.94). Tătarii,ca un trib care vorbea
un grai turcic,aint pOlieniţi fi in renumita operă de filologie comparată
Divan lWlat at-tllrk "Oul.agere de graiuri turceşti" (lo7J) a lui Mahmud

Kaşgari {Jo 1 1 1 p.Jo).
Incep$nd cu secolul!. XII-XIII istoria triburilor tătăreşti din Mon-
golia ti din TurkestanUl. de Est este strina legata ie istoria Imperiului
lllOJ\COl el lui Gil18ie-han ,t al urmatilor s4i (22, 48).
Năvălirile mopgole din secolul. XIII 1n Asia Centrala ti 1n sud-
eetull. Europei cărora i-ao u:nnat formarea Iaperiului ceagataic(Asia Centra-
lă)ti a Imperiului Hoardei de Aur 418• 19~ 45) 1n eatlllil. Europei au deter-
minat intrebuinţarea de către europeni a etnonimului tatar drept termen
15
euia-ge.n,ris pentru toate popoarele turcice, cu excepţia otomanilor (J6,p .
178; 27, p.15J-155), iar nlv41irea mon«0lilor a cApatat, dup& cum se ,ti•,
denuairea de •n&nlirea t4 tarilor•.
In perioada secolelor XIII-XVI etnonimul Utar ae r6ap1nde,te at1t
de ■ult 1ncAt Papa lnacen\i al. IV-lea pena.he organharea . 1n cadrul Unh·er-
eiUţii din Paria , a pred&rii li ■bilor araba ,1 Utanl (J6, p.lJl).
In ţara noastra etnonimul tAtar 1ncepe 8A pAtrundA 1n lloldova, pe
Yremea lui ytef'an cel Ilare (2J, p.J67), iar 1n lluntenia ti 1n Yoinodatul
Transilvaniei pe Treme• lui llihai Viteazul (42, . p.7)-74). Btnonimul Utar
apare frecvent ,1 bl operele cronicarilor ro_m§.ni (48, p.20-21, J7), precua
ti 1n faimoasa operA a lui Dimitrie Cantemir "Descrierea lloldovei• (lo, p.
64).
In prezent 1 etnonimul. t&tar reune,te o mulţime de grupuri etno-
lingvistice ale caror număr atinge cifra de 5.ol5.ooo de locuitori, repar-
tizaţi 1n diferite zone geografice ale globului, dupA cua Ul"lle&dl
1. R.s.s.A. Ntan1: 4.o75.ooo locuitori

2. R.s.s. Usbecă1 445.ooo locuitori
,. a.s.s. Kazalcăt 192.ooo locuitori
•• R.s.s • TadJiclil 57.ooo locuitori

5. R.s.s. JCirghidl 56.ooo l01'uitori
6. R.s.s. Turc■ enls ,o.ooo locuitori
7. Celelalte republici ale u.R.s.s., 11,.000 locuitori.
a. R.S. României aa.ooo locuitori
9. 'l'urcias 10.000 locuitori
lo. R.P. Chinedl a.ooo locuit.ori
11. R.P. Bulgaria& 6.000 locuitori
12. R.P. Polonă: 1.000 locuitori (7, p.12).
Din punct de vedere al originii lor comune, precllll ,1 dupa gradul
de apropiere intre idiomuri, cele douâepresece grupuri etno-lingvietice,
&:t:'litete mai sus, derivă de la două limbi de baza, vi anume1 grupurile etno-
lingvistice de la punctele 1, 4, 5, 6, 7, lo, 12 de la limba tatară din Ka-
zaa sau limba vorbită în R.s.s.A. Tătară, iar graiurile etno-lingvistice de
16
la punctele 21 J, 8, 9, 11 de lJ limba tltarl c~iueanl.
A1adar 1 limba Utarl1 vorbit& in Dobrogea poate ti conaideratA ,1
ca un dialect iatoric al limbii Utare crimeene.
Tatarii din DobJYgta
Originea Utarilor din Dobrogea i-a preocupat din cele mai vechi
timpuri pe istorici ,1 etnografi (2 1 J2, p.)27-J29, la 441 11 1 p.1J4-146a
120). Au toat stabilite deja perioadele primelor nAvAliri ale tătarilor 1n
Dobrogea (49, 27) perioadele inTaziilor de ■ai t1rziu (27, p.244), precWII
cri■ Han
,1 perioada ultimelor •••uri
,dupll Mzboiul ( 2 a J,2). Ila-
rea majoritate a ta.tarilor care locuiesc 1n prezent 1n Dobrogea a1nt urma-
tii ultimelor emigrări (anii 1860-1862), ei fiind originari din nordul
Crimeei, nordul Caucazului ,1 din Bugeac (27; J2& 41, p.471-476).
IIArturii multe care ate.atA '9'eehimea ta.tarilor 1n Dobrogea s1nt 1
înainte de toate, pietrele de ■onainte, unele gravate cu semne aau blazoa-
ne de seminţii (J2 1 p.J2l-J27) din vechile cimitire Utare,ti din Dobrogea
dar, cele mai concludente doveai care atest.A originea ca ti vechimea•••-
zării lor pe aceate meleaguri Nprednt4 :t'olclorul. ,1, mai alee, limba lor.
Ietoricul etudhrii limbii Ytfrt JQTbite 1n Dobrogea<x

Aee-at paragraf' cuprinde ,1 separi net, pe de o parte, textele de
limbA Utara. vorbit4 1n Dobrogea (unele - publicate cu un acurt comentariu
lingvistic asupra textelo~), iar pe de alta. parte, studiile propriu-zise
cu privire la aceaat4 liaba.
Din eeria primelo~ tec parte unaQtoareles texte de limbi\ t4tarâ 1
in special de :t'ololor 1 publicate in paginile unor ziare ,i reviste turcevti
fi t4t4re,ti aparute 1ntre anii l9o9-194o, 1n Dobrogea (49, p.155-164);
texte folclorice ti de termenf de etnografie tAtArascQ din localitatea
Pervelia (azi,Movneni) înregistrate 1ntre anii 1921-1922 1 de dascAlul Ion
(x - textele Vi studiile tatarevti erimeene pin& la a doua jlllllâtate a

secolului XIX-lea aparţin deopotriva , ti limbii tătare vorbite 1n
Dobrogea.
17
Duaitreacu, - Frasin (16); legend• populara UUrascA •cora Batîr" 1nregi •-
trata L, anul 193( 1n localitate• Aaaplar (aai,Titaru), de Saadet Is'hR)ci
(21); texte cuprinaind cintece populare UUre9ti din Dobrogea, publicate
de Wl.odaiaiers Zajacakowaki (52, p.lo5-U2)• cele publicate de A.A. Negi
Oeaf'er (17), de o. Suli\Hnu ( 46); texte de dialectologie din localitatea
Mahmudia• culese ti public•t• de C1lin Cornelia (12) culegere• de pro•erbe
ti aicatori tatarevti de li. Ulkusal (5o) cintecele populare tAUretti deJ.
Blascorics (9) prec\111 ti textele cuprinse 1n manualele tcol•re publicate .
Din seria studiilor publicate .cu pri•ire l• limba Utaril •orblU

1n Dobrogea urmead sA aminti■, 1.n primul rind, de cele douA articol• ale
eercetătorului · polones Tadeun Kowalski (26), cu aj,u torul cllrora limba
tătara •orbit.A 1n Dobrogea a fost incluaA 1ntr-una din operele f'unduenta-
1• de turcologie (54\ ea fiind atrasll 1.n felul acesta 1n cercetArile de
turcologie comparată. Meritul lui T. Kowalski nu conatA. atit 1n faptul
că aceats4 limbă a den.nit cunoscutll 1n lumea turcologic4 , datori tA arti-
colelor sale, cit prin aceea ca, el a fost pri~ul cercet4tor care 1n urma
studierii aces~ei limbi la faţa locului, a demonstrat preaen\a a trei ti-
ouri de •dialecte• UtAretti 1n Dobrogea tras1nd astfel liniile directoa-
re ale cercetării ei.
DupA o 1ntrerupere de aproape douA decenii, cerceUrile asupra•-
cestei li■bi au foat reluate fi continuate de turcolo8Ul, roaân v1aw,i ■ ir
Drimba. Cercet4tor pasionat, cu o temeinic4 preg4tire filologicA fi ling-

risticA, Vl. Drimba elaboread 1n anul 1956 primul alfabet al limbii u-
tare •orbite ln Dcbrogea (U). Acestuia i-au urmat apoi studiile •aloroa-
se cu pri•ire la diferite graiuri turcice din Dobrogea, dintre care un
loc de aeamă 1i ocupA studiul monografic asupra dialectului t&t din Dobro-
gea (15). Acest studiu poate fi considerat ca una din primele 1nc•rcări
de descriere comparau• diferitelor graiurir tătăreşti din Dobrogea.

ln ultimii ani . a-a ocupat cu studiul acestei limbi, autorul pre-
aentei lucnri care a cAutat a4 evidenţi••• fie particularitAţile acestei
limbi luate in ~11!15;:ii'~~~ legate
18
cu l imbii rom::l.nA ( )1) ti turcA ( )5). Lui 11 a p arţ ine , de l'I B<;!"'e~•~ " ~-l • , •
diul 110nograf'ic referitor la dialectu1 nogaic al li■bii tăta re vor bit~ n

Dobrogea ()2, p.Jl9-JJ6)./ vezi ,P: 222- 225/
Din lista literaturii enumerate mai sua cu privire la limba tă ta
ră worbit6 1n Dobrogea reiese că marea majoritate a studiilor ti arti cole-

lor s1nt realisate 1n 1111.tiael• decenii, c1nd acest idiom 1ncepe a4 devirm
un obiect de cercetare.
Dialectele limbii tAtare vorbite 1n Dobrogea
Izolarea unor grupuri de tAtari de masa lor de baz4 din nordul

Crimeei, nordul Caucazu1ui ti BUgeac, precu■ ti aşezarea lor 1n peri oade
fi 1n zone diferite ale Dobrogei a fost 1nsoţit4, la un moment dat, de
concentrarea 1n zonele de step4 ale Dobrogei a unor graiuri turcice de
tipul kipceac, fi anume, a graiurilor tAt4revti crimeene ti nogaice.
Pe teritoriul adoptiv aceste graiuri se distingeau pin4 cAtre
aijlocull secolului nostru nu numai prin unele particularit4ţi fonetice t i
lexico-grama(icale, dar mai alea prin numirile gentilico-tribale, majori-
tatea lor derivind de la locurile lor de originA. Aceste numiri erau:
1. ~ /ierIS/ (< Kerci) - originari din peninsula Ke}1;i•
2. ~ /8on1ar/ ( < fOflsar) - originari de pe malurile r iu -
lui fongar din zona nordică a Crimeei.
J. Ţat /Tat/(<.!!l: "neturc, alogen") - originari din zona de
l i torah a Crimeei.
4. ăe■boylik /~embojl11/ (<~"numele riului care ~e varsă
1n Marea Caspicl\ boylik "de-a lungul") - originari de pe ma-

lurile Embei.
" I I
(< ~,..._,yedl "i.iapte"+ .!!!!!l "sece mii ") -
"Cei şaptezeci de mii".
6. Get!şkul Jăetia1ul/ ( < ged~yed! "şapte"+ Uăf!l "unghi" )
- "Cei şapte unghiuri"
19
Convieţuirea vorbitorilor aceetor subdivisiuni,de mai bine de un
secol,pe teritoriul adoptiv• însoţite de inteneificarea 1nrudirilor prin
căeătorii pe considerentul culthării unei religii comune, apropierea idi-
omurilor vorbite,au condue• cu timpul• la di~pariţia numirilor gentilico-
tribale1 ca vi a particularitlţilor fonetice ti lexico-gramaticale 1 care
ae mai 1nt1lneac izolat, doar , 1n graiul vorbitorilor mai nretnici.
In prezent, ava cum ne arau materialele dialectologice culese de
noi din toate cele vaizeci ti vase de localiU.ţi din Dobrogea, toate gra-
iurile amintite mai sus ee concentreazl 1n jurul! a două dialectes ~
crimeean ,1 ~ (vezi anexa, 2)

Intrucit principalele particularităţi ale dialectului nogaic (1n
prezent, 1n dispariţie) apr• deosebire de cel al dialectului tAtar crime-
ean a constituit, deja, obiectul unui articol publicat anterior (J2) 1 1n
prezentul cura ne vom rezuma doar cu descrierea aiatemului dialectului Ul.-
t ar crimeean, care, ava cum s-a mai arătat, fiind situat 1n centrul masi-
vului lingvistic tătar dobrogean reflecU. trdaăturile cele mai stabile ti
caracteristicg ale tuturor graiurilor U.tăretti vorbite 1n Dobrogea.
FONETICA SI FONOLOGIA
Alţabetul
Alfabetul limbii Utare vorbit• 1n Dobrogea •• coapune dintr-un

m.unăr de treizeci ti trei de litere. El este bazat pe gratia latin& ti fo-
loseşte majoritatea literelor alfabetului limbii romllne conte11porane cu a-
diugarea la aceita a unor semne diacritice pentru desemnarea literelor
specifice.
Ordinea literelor 1n acest alfabet ti corespondenţele lor 1n tran-
scrierea fonetică ti fonologică (T.F.~.) foloaiU. oentru limbile turcice o
redii.li 1n următoarea achemlls
20
Alfabetul limbii tl1 tare vorbit! 1n DobrogH
Litere Litere Corespondentul Litere Lite" Corespondentul

mari mici T.r.r. mari mici T.F.F.
I
A a [a] I
I N n lnl
•
I
A (,ţ] I
I R n [fi]
I
B b lbl I
I
I
o o lol
C
t ~ l~l '
I
I
o d 161
D d ldl I
I
p p lpJ
I
E
• le] I
I
I
R r lrl
F f Ifl ''
','
s • lsl
o lăJ
.
o
g
I,
lgJ,lgJ,l"fl
lgl I
'
T
ş
't ltl
'' lcJ
H h Ixl,lhl ''
I
Ţ \
I i li] '
I u u tul
I' { tiJ '
I
I n \\ (~]
I
I i li] I
V V lvl
'
I
J j li] I
I
I
w w lwl,l~l
K Ic lkl,lkl,lql I y y lyl,l!J
L 1 111,lp
'
I
I
z z [z]
I
li li [ml '
I
'
I
După cum reiese şi <Îin rubrica T.r.r. unele litere ale alfabetu-
lui au c1te doua sau patru realizari fonetice, dupâ cum urmeaz1U
Litera~ desemneazăs I) oclusiva postvelarQ /q/, c1nd este 1neo-
t,it.ll de .-ooal.• din o<>.ria po•te.rlber«I, .!!t _, .!!t .!J exemp.tui ak /aq/' "alb~ 1
~ /qoqu/ "miros", kaşlcir /qa8q1r/ "lup", kulak /qll}aq/ "ureche"; 2)
~siva velara. /k/ 1 cind este insoţiU de vocale din seria ■edio-anteri
oare ~.~.1; de exemplul k6lcdrt /kOkvrt/ "sul:f", "pucioasă", 1cfd /lcHt/

"om~; J) oclusiva velară/~/ cind este folosit~ 1n cuvintele româneşti:
de exemplu1 lcrawat /):rawat/ "cravata", kenal /\fanal/ "canal"; 4) oclusiva

palatală l'.!4 c1nd este urmau de vocale din seria anterioara, !,~,1; de
oe11plu1 k&r /K:ar/ "ciotig", !.!.!! /Ieee/ "tirziu", kit /leit/ "chit".
Litera & desemneaza1 1) !ricativa postvelara Iţi, cind este in-
aoţi~c•la posterioară; de exemplul ,!gg lata&/ "lemn", sagir /ea1!r/
"sura", .2.&!.t /Ot'jr/ "noroc"; 2) oclusiva velara /t./, cind este insoţit4
21
de -.ocale ■edio-anterioare; de exemplu:~ /6gya/ "bou", llfil /tiglâ/
•cuaAturA"! J) oclusiva velara /g/, ci.nd este folosita 1n 1■prumuturl
ro■.anevti; de exemplu: gara /1,ara/ "ganl", rn! /guma/ "gumA", jcarderob•
/garderoba/ "garderoba.";•> oclusiya palatală /g/, c1nd este 1nso\itA de

wcale din seria anterioar,l; de exemplu: sl1ng4r /sw,gar/ "burete"• egew
/el,evf "pilii.", Ki!:.! //;ira/ •ghin\, greutate".
Litera!! desemneazl: l) fricativa postvelanl /Kl, c1nd este 1n-
so\it.4 de wcale din seria posterioara; de exemplu: .!h... /ax/ "ah •, h2!:!
/xora/ "horă": 2) fricativa larinpl4 /b/ 1n curintele de origine arabil.
ti persană; de exemplu: her /her/ "tot, toţi", hemen/hemen/ "de 1ndau•,
herkez /heri:ez/ "fiecare".
IJ.tera l desemneazl 1) laterala velar'11 l+I, c1nd este 1neoţiU
de vocale din seria posterioara; de exemplu: lamba flamba/ "lampă", ltol

/qoi/ "mirui.", kiliş /ltl+iS/ "sabie"t 2) laterala alveolara /1/ • cind
este 1nsoţită de TOcale anterioare ti ■edio-anterioare: de exemplu: t!l
/tll/ "limbă", k'1l. /kdl./ "cenuşă", iel /gel/ "v1nt".
Litera .1'. se realizeazl ca/'!!,/ 1 cind este folosit.I. la 1nceput
de silabă (de exemplu: walt /waq, "m4runt", waltit /waqlt/ "timp") ti ca
/':}/, cind apare la sfirşitul silabei (de exemplu: !!li /tai.ii "pădure",~
/'f8o/ •iascll.".
IJ.tera z ae realizează: la 1nceput de silabă ca /y/ J de exem-
plu: yaz /yaz/ "vară", Yaman /yaman/ "ntu•, Yahfi /yahSI/ "bun, bine,1'ru-
mos" iar la efirşit de silabă sub forma Iii (de exemplul !.I /a}/ "lunA",
1!z /tai/ "m1nz•, akay /aqa!/ "bărbat" ti "nen~
Literele.! /v/, l /fi, ţ Ici, g /ci, h /hi, precum vi variantele
dure ale velarelor k /'ţ/ şi g /g/ nu ai.nt folosite 1n cuvintele tradiţio
nale. Ele apar numai 1n cuvintele imprumutate.
•
- Cda.189/9?5 Fasc,2
22
Vocale
Sistemul vocalic al limbii tutara vorbite în Dobrogea se com-

pune dintr-un numar ele zece uni taţi vocalice. Acestea sint:
~, .!!, ~, i, i, 1, Q, Q, y, Q I a, a, e, i, i, î, o, o, u, u/,
La nivelul fonetic (din punctul de vedere acustico - articu-
latoriu) cele zece unituii vocalice ale limbii tatare pot fi redate
prin urmatoarea achema:
Clasificarea acustico-articulatorie a vocalelor
Serie
Grad Anterioare Medio-anterioare Posterioare
de
deschidere Nelahia~ Labiale Nelabiale Labiale Nelabiale Labiale
Deschise 6./a/ a/a/
Medii e/e/ 6/o/ o/ol
:nchise iii/ i/i/ u/u/ î/i/ u/u/
In afard de cele zece unitaţi vocalice întîlnite exclusiv în

1
cuvintele tradiţionale , în cuvintele romaneşti intrate în ultimi le dece-
nii pot fi intilnite destul de frecvent şi vocale româneşti ca: !l, Q, !,
etc, care se deosebesc atlt prin durata, cit şi prin timbrul lor de voca-
lele tradiţionale redate tn alfabet prin acelea~i semne. Compara d~ exem-
plu: rom. organ unde vocalele Q şi !l se caracterizeaza printr-un timbru
mai puţin velar decit vocalele Q şi ll din cuvlntul tati:.resc organ "care
a secerat", care se caracterizează pdntr-o articulaţie alungita şi un
timbru puternic vel arizat,
Descrierea vocalelor
!}_/a/ vocala dbscJ-:isa., nelabiala, posterioara. !Jupa l ocul de arti-
culare se opune vocal.ei anterioare ~lei De exemplu: at/at/ "cal"-et/et/
"came", bal/bel/ "mier•e" - bel /bel/ "mijloc", ~/tarag/
2}
"pieptene" - ~ /terek/ "pom, cop11c", etlarda /at:j.arda/ "pe cai" -
etlerde /etlerde/ "in cărnuri". Dup4 forma de deschidere a buzelor~ se
opune vocalei labiale ,2 /o/J de exemplu:.!! /at/ "cal" - .2.1 /ot/ "toc",
bav /baă/ "cap" - boş /boS/ "gol". In cuvintele tradiţionale.! ocup4 1n-
totdeauna un loc postpozitiv faţt. de .Q.i de exemplu: otlarda /otţarda/ "1n
focuri", k:oylar /qoifar/ "oile". Dup4 gradul de deschidere lui!! i se opu-
ne vocala 1nchis4 .! II/; de exemplu: g /az/ "puţin" - .!! /hi "urmA" 1 fil
/qaz/ "gisc4" - k1z /qlz/ "fatA". Vocala~ poate ocupa, in cuvinte, un loc
atit prepozitiv cit şi postpozitiv faţ.4 de l,; de exemplul 1zan /lzan/ "ară
tură", adim /adlm/ "pa11", tari /tarl/ "mei".

Vocala~ apare in toate poziţiile cuvintului: 1n poziţia iniţial&;
de exemplu:~ /ai/ ~lWlll"t in poziţia centrală; de exemplu:~ /orsq/

"seceră" şi in poziţia finală de cuvint; de exemplu: .!!l!! /ana/ "mamă", .!!n!-
.!2.! /araba/ "căruţ&". In silaba a doua a cuvintelor formate din trei sau
mai multe silabe vocala~ se realizează eub fonna /f/J de exemplu: .!!.!:!Q.!
/ar,ba/ "căruţă", balaban /balşban/ "mare", etc.
! /â/ - vocală nelabială, cea mai deschisă din seria anterioart..
Vocala! corespunde cu~ englezrsc din cuvintul bag ,i apare frecvent 1n
cuvintele împrumutate din limbile arabă ,i persan.il; de e~emplu: n4ne /n•-
ne/ "izmă", .l:ml.!! /tăne/ "bucată", etc., dar şi in unele cuvinte tradiţio
nale ca: J.!l /eâă/ "pAr", .!mil /lr~yse/ "frumoas4", 4kel /ăiel/ "a adu-
c e " , ~ /ălcet/ "• duce", 4şv{ l•!AI/ "iute", etc. Dup4 locul de articu-
lare .! se opune vocalei posterioare ~i de exemplu: !l /â:ţ./(< ar. bal)
"atare" - !!! /a:tf "roiu", m /ăaă/ "?Ar" - J.!1•/sas,' "a impĂ[tia", sttr
/săr/ "naz, alintare" - !.!.!:•/saD/ "a infllşura". După fonna de deschidere
e buzelor! se opune vocalei~ /0/1 de exemplu:!!, /ăl./ "stare" - g./6~/
"a muri", ili /~âr/ "ciştig, folos" - kdr /ior/ "chior". Dup4 gradul de
deschidere.! se opune vocalei inchise 1 /I/; de exemplu:!!, /âl/ "stare" -
h-/il·/ "a , ,w /Aaă/ "pAr" - ili /Ală/ "şiş".
Vocala j nu apare niciodată 1n poziţia finală de cuvint.
~ lei - vocalll medie, nelabialA, anterioară. După locul de
24
articulare ae opune, ca ti j, vocalei posterioare a (ve ■ i exemplele la

deschiderea vocalei a). DupA forma de deschidere• buaelor lui~ i se o-
pune vocala labiala medio-anterioară~ /6/; de exnplu1 .li /et/ "carne" -
~ lot/ "fiere", tel /tel/ "eirmA" - tc'1 /tbl/ "vrej•, .l!ll /sen/ "tu" -
s6n-/s6rrl "a se stinge. DupA gradul de deschidere .l H opune atit vocale i
1 /i/, cit 'li vocalei medio-anterioare!/{/; de exemplul .!1 /et/ "carne"-
il /it/ "ciine", !J. /eli/ "pereche" - ll /le/ "munci", .!:ll /tu/ "repede" -
tiz /tiz/ "genunche".
Vocala~ apare 1n to•t• poziţiile cuv1ntului; la iniţiala absolu -
tll a ctJvintelor se realiceau. ca /e/1 de exemplu1 .!I /e5/"pereche", ,!J.
/el/ "lume", li /et/"oarne". Dupll consoane, 1n interiorul cuvintelor se
realiseazl. sub forma 1,11 de exemplul ber /btr/ "a da", 1!J: /tpr/ "trans-
piraţie", ger /g,r/ "loc. pilm.int", &n 1,~-1 "a ae plimba", k.U lll,&1
"tirziu". In poziţia accentuată (de obicei, ultima ailab4 deschia4) voca-
la & se realizeallA sub forma lfll de exemplu1 ~ /ilnt/"ac", ~ /or-
mr/ "pul.ovar", J.U.!!!! /8e8mp/ "ci9mea", peo,Jire /pentlr!/ "fereaat:rf.". In
sufixe, 1naintea semivocalei aeilabica y l!I vocala .I se realiseasA oa 1,
datorit.A forţei asimilatoare (regresive) a lui y Iii asupra lui A I de e-
xemplu: 1wi.I /terli}/(< 1!rJ.u /terlei/) "(el) transpir&", 1.liU /{ălii/
(< {~l•f /{ălei/ "(el) muncevte", ~ /bisdii/ (<ldEl:t /blade\/ "oa
noi", etc.
! /i/ - vocală nelabialA, cea mai inohiel. din seria anterioar«.
DupA locul de articulara se opune vocalei posterioare t /i/1 de ex•plu:
J:?.i.§ /pia/ "murdar, spurcat" - ,Pl!-/plei "a se ascunde, a se aciua", .ni.I
/piă/ "golan" - fil•/p1ă,t "a castra; a Uia cu un f'ier«atrAu". DupA fon11a
de deschidere a buzelor lui .i,i se opune vocala labial4 l1 /ii/; de exemplu:
ll /hi"iz, miros" - l1a /ia/ "• rupe"' m-/•ii·/ "a urina" - .llb:-/aur/
"• iubi". DupA gradul de deschidere .i se opune vocalei aedii .I (veai
exemplele la dea-0rierea vocalei ,1). In cuvintele tradiţionale vocala inu
apare decit la iniţiala absolut.A fi in interiorul cuvintelor. Apariţia ei
in posi\ia tinalA de cuvint este exclus4. Vocala ide dinaintea aemivoca-
lei /i/ in autixe, este un alofon a lui .l (vesi descrierea vocalei .l ).
Din punct de vedere cantitativ vocala! este un sunet instabil. In funcţie
25
de sunetele 1nconjurătoare. oaracteriatica ei oecileazQ de la pronunţarea
cu O durată normală (in interiorul cuvintelor, după vi 1ntre dou4 consoa-

ne); de exemplut ill /bit/ "păduche"• bin /bin/ "o mie", p1n4 lll articula-
rea ei ca o vocala lungă i /f/ (la iniţiala abaolutA a cuvintelor); de e-
xemplu: ll /It/ "ciine", !ni! linge/ "subţire", inan-/inani' "a crede", .!-
l!!l /ilan/ "anunţ''. In limba Utara vocala i , ca vi vocala A este un su-
net puţin uzitat 1n cuvintele tradiţionale. El se 1nt1lnevte, cu prec4de-
re, 1~ iniţiala cuvintelor împrumutate din limbile românQ vi araba. De e-
xemplu: inginer /inginer/ "inginer"• ingekae /ingelcae/ "injecţie", import
/import/ "import"• inat /inat/ "1ncapăţ1nat", ilmiy /ilmi!/ "ştiinţific"•
etc.
i /fi - Yocal~ nelabia1i. cea mai 1nchiel din seria medio-anteri-
oara. Dup4 locul de articulare 1 se opune vocalei posterioare 1 /l/; de e-
xemplu: .ll1 /tiă/ "dinte" - ili /tle/ Jdd /lti8I/ "om" - khî
/tj'iăl/ "rapiţ4 verde". După :forma de deschidere a buzelor i ee opune lui
11 /d/; de exemplu: ll. /ie/ "munca, treabă" - .!11 /dş/ "trei", ili /t!z/ "ge-
nunchi" - tuz /tuz/ "neted". După gradul de deschidere lui! i ee opune 11
/â/ (vezi exemplele la descrierea lui 4) fi A (vezi exemplele de la des-
crierea lui~).
Vocala .i apare, absolut, 1n toate poziţiile cuv1ntului1 la iniţi
au de ouv1nt; de exemplu: h;il 1-/ "a apţa", itl /ir{/ "9are"; 1n interi-
orul cuvintului, 1ndeosebi intre dou4 consoane surde. sau intre o consoa-
nă surdă şi o sonantă• unde este supusă fenomenului de reducţie; de exemplu:
lli lt{r)SI "dinte•, kiu{ /k:(i)el/ "om", ili!J/~q/ "var", tilen91 /t(i)-
lenăi/ "cerşetor"; la finala cuvintelor; de exemplul .!ttl /terI/ "piele",
llll llf:eli/ "piu4", tiri /t(l)rl/ "viu",
! /i/ - vocd.4 nelabială 1 1nchiaă din seria poaterioerA. După lo-
oul de articulare 1 se opune lui i ;r; (vezi exemplele la deschiderea vo-
calei i) şi lui i (vezi exemplele la descrierea lui i). După forma de des-
chidere a buzelor,.! se opune lui u /u/; de exemplu: îr-/ip/ "a rade",~·
/up/ "a lovi"; "a împuşca", k:iş 1Cf1~/ "iarnă" - kuu -,uS/ "pasăre". După
26
gradul. de deachidere ! ae opune lui.! /a/ (vesi ex„plele l• descrierea

"WOcalei ! ).
Vocala.! apare 1n toate po~ifiile cuvintului. Calitate• 9i can-
titate• ei depinde de posiţia ei 1n cuv1n\ ti de natura consoanelor care
o inso~eso. Astfel, la iniţial• absoluta• cuvintului ea are o lUJ18ime
normala! de exemplul 11!!1 /lzan/ "brazda•, ,!m. /lryalc/ "c1rlig, cangl'l",
ln interiorul cuvintelor• după con~oanele _. /~/, J li/, .I/&/ 9i y /y/
apare sub forma /1/1 de exemplu; .lll,ll /§!Hf/ "cald", 1111:-/6!'{1' "a hti" ,
illlli IY!+dJ•/ "stea", iar după celelalte consoane, datorit.I. articulări i
ei cu o duratA scurtQ aau chiar laltraacurtl. manifeatl. o instabilitate

(mobilitate) fiind supusa diferitelor grade de reducţiei de exemplul,!!-
rai /('i)raă/ "ras, 1111.rbieri\", k1raw /q(t)ray/ "bruaă", 11:izartma /q(l)-
zartma/ "friptunL". In poziţia finalA de cuvint, sub accent, vocala 1
se realizeasa. aub forma f\/1 de exemplu: .l.!tl /ear}/ "galben", .1!!r! /ta-
r}/ "mei".
,2 /o/ - vocala aedie, labială din seri• poaterioanl. După locul
de articulare se opune vocalei~ /6/1 de exemplu:~ /ot/ "foc" - il /6t /
"fiere", k:or /qor/ "jăratec J nevoia9" - ~ /kOrv' "a vedea", .l:!21.· /tol-/
"a se umple" - ili /tdl/ "pui (da vrej)". După gradul de deschidere~ se
opune lui y /u/; de exemplul 9X.-/;0I>/ "• secer•" - .!U:-/UI>/ "a lovi, • ia-
pu9ca•, · m /toz/ •praf, tos• - m /tus/ •sere•. lntrebuinţarea vocalei
,2 e te 111111~a1.a numai cu priJla st1abi1; la tntţtala absoluta. a cuvintelor
ea este precedată de apendicele asilabic /w/, dindu-i vocalei ,2 un carac-
ter diftongoidal; de exemplu; ~ t / "foc", .21:H /(w)oraq/ "secerii.", g~
/(w)oq/ "s4geat~••
~ /6/ - vocală medie, nelabialA din seria medio-anterioanl. După
locul da articulare~ ae opune lui ,2 /o/ (vezi exemplele la descrierea

vocalei ,2). DupA gradul de deschidere ~ ae opune vocalei inchiae .Jl/âl ;
de exe11plu1 ~-/'fJrv' "• 1mpleti" - lh:-/urv' "• latra", lli /11:bl/ "lac" -
lli /Icul/ "cenu9a".
Vocala ,4, oa fi varianta ea dunl. o, apare numai 1n prima silabă
a cuvintelor. La iniţiala absolută a cuvintelor este precedat de apendi 4
27
cele aeilabic /w/, dindu-i vocalei~ llll caracter diftongoidal; de exemplul
6t /(w)ot/ "fiere"• ~ /(w)6!!ek/ "birfă", dlo;e /{w)Okăe/ "călcH" • dlen
/(w)~len/ "iarbă".
,!,! /u/ - vocală inchisă, labială din seria posterioară. După locul
de articulare~ se opune vocalei~ /u/j de exemplu: !!.i /uâ/ "virf" - J!i
/u!i/ "trei", .B!A /tuz/ "sare" - t6z /tu.zi neted". După gradul de deschide-
re lui~ i se opune 2 (vezi exemplele la descrierea lui Q) şi~; de e-
xemplu: ul /\4/ "băiat" - al /a:\,/ "roşu", .B!A /tuz/ "sare" - taz /taz/
"chel", .ls.!aD! /quru/ "uscat" - kara /qara/ "negru". Intrebuinţarea vocalei
.!! este limitată cu silabele intii (rădăcina monosilabică), a doua (r4-
dacina1tema bisilabică) şi in cazuri rare şi în următoarele silabe (numai
la sufixul numelui verbal terminat în E_! /u~/; de exemplu: şokinuw /Boqi-
nu!J/ "a se inchina", aylandîruw /a;iland'irull/ "a suci 1 a invirti, a intoar-
ce".
Calitatea şi cantitatea vocalei~ depinde, ca şi le celelalte
•ocnle închise sau mobile /i,I,u/, de poziţia ei 1n cuvint şi de natura
consoanelor care o insoţesc. Astfel in prima silabă cu excepţia cuvinte-
lor care încep cu bilabialele E, .!!. şi mai rar fil vocala,!,! işi pastrea~ă
calitatea şi durata sa normala. După consoanele E• E, m vocala ,B alter-

nează cu î/1/; de exemplu: buzawjbuza',}/~ //b'.i.zau /b'iza~/ "viţel", buz
/buz/~ // blz /b'iz/ "gheaţă"• purşa /pi.1':rSa/,... / / ~ /p'i:răa/ "bidinea,

perie"• ~ Aiurat/~ //Mirat /Mirat/ "nume de persoanll", Mamut/lf smut/...,.
//Mf"1mÎt /Mamlt/ "nume de persoană"• Incepind cu silaba a doua (cu excepţia
sufixului numelui •verbal smintit mai ~us) vocala.!:! prezint.4 o mare insta-
bilitate. Instabilitatea sa 1n silabele neiniţiale se manifestă prin ten-
dinţa ei spre delabializare; de exemplu: ţuz1miz /tuzlJDl~Z/ "sarea noastri1"
~ /quy'ls';/ "f1ntina sa", lrurumimîz /qu:MF~iz/ "funinginea noaetl"4".

In poziţie neaccentuată la cuvintele polisilabice, intre consoanele /y,
r, w, şi k: 1 1, n 1 z/ vocala.!:! este supusă reducţiei totalf!l de exemplu:
~ /burun/ "nas", dar burunimiz /bur(11)nlJill~/ "nasu1 nostru", ms;mn
/mc-ywi,/ "git", dar !Boyunimiz /moi(~)nipn~z/ "gitul. nostru", awuz /a'W!;r./
"gura"• dar awuzimiz la\J(':)zipiyz/ "gurii noa11,tri1".
28
_y /d/ - vocii.li. 1nchiei• labiali din eeria INdio-ahhrioari. DupA
locul. de articulare J1 se opune lui y (Te ■i exemplele l• descrierea lui u).

Dupil gradul de deechidere lui Jl i ae opune vocala ■edie ,4 /o/ ( veai exem-
plele la descrie~•• lui ,4). Calitatea ti cantitatea, preou■ ti distribuţi
a vocalei ,4 e1nţ identice cu cele ale lui ll • Distincţia dintre ele cons-
tă tn aceea cil ,!1 maniteatl o tendinţA de delabiali ■•re chiar ti 1n sila-
ba. iniţială& forma labiali c1t ti cea delabialtl a cuvintelor variaal' nu
numai da la srai la srai, citi de la indiTid la individ. Aattelt 1J1 gra-
iul tătăresc din sud-estul Dobrogei ,4 este attbstituit treevent, 1n sila-
be iniţiale, prin i, de exemplul i.t /iif<~ /ulf "acHI", .ll /U/~ li,
/us/ "trei", ,Uil /lile/< uyl• /uţle/ "pr1ns", eto• In celelalte aone a-
le Dobrogei formele cu .I! '1 1 , 1ndeoaebi, 1naintee, em TOcalei z Iii ae
1ntrebuinţeez4 paralel. In poziţie neaccentuata J1 are o articulaţia ultra-
scurtă vi uvor delabialiaata1 da exH1plua &Aia /kil•/"(el) rida", 1J1u
/t~4e/ "(el) ride". Vocala ,11 ca ti y nu apere clmc1~ ln silabele . 1nt1i
(r4dlcini) 1 • doua (teme),iar lp celelalte eilabe n\aai la euf'iJNl. nume-
lui verbal /.i1V/; de exemplul tdd,nd.1 /k6r!nuw "• H Tedea", wfdndw
/lti.trlnulif "a ae int'ofoli, a se inf'atura".
La nivelul fonologic cele seca unit.aţi TOCalice deeoriaa tonatio
mai sus au stătut da foneme. Valoarea tonolosio& a lor reieae din und-
toarele exemple comutabile 1ntra ele&
W /qar/ "&ăpad4"
ili /iar/ "o1ttig• folos"

yt fier/ "a 1ntinde"
.li!:! /k:ire/ "chirie"
.i!J:.. /kip./ "• intra• a p,Y.trunde"
.i!J: /qlr/ "stapA, o1•p"
m /qor/ "J4lratec"
Ml: /kop/ "a ndaa"
m./qu»I "a tace; a 1ntoarce (deepre oeaa); a instaura"
.Eh: /kÎJr/ "abW1dent, dene, din plin".
Nu există nici o indoialA asupr a faptului ci. unitaţile vocalice
29
IA, j, ~, 1, 1., 1, 9., Q, ~,~din exemplele de mai eue au wlori fonema-
tice, deoarece prin comutarea lor se formează - cuvinte cu sensuri diferite}
~it privette wcel.a /i/ • trebuie subliniat faptul cA, 1n limba tAtanl, nu
există vreun cuvint care ea fie aloQtuit din comple~Ul sonor kir /lcir/,dar
există 1n această limbii cuvinte av1ndqo'",-I•xe sonore, cum sint de pildA1
ill /bi t/pA.duche", .2!!1 /bat/ "a se scufunda"• bet /bet/" obraz, faţă"·• prin
comutarea cărora putem stabili identitatea fonemului i /i/. Pentru a dove-
di valoarea fonologică a vocalei! /i/ va fi euficientl compararea, chiar
a exemplului de mai sus ţira ~irs/ cu cuvintele ksr@ /qara/ "negru" şi
~ /qora/ "grădină".
Din cele prezentate pirul aici, reiese cA 1n limba tAtari celor ee-
ce unităţi vocalice le corespund următ oarele zece foneme:
vocalei a /a/ ii corespunde fonemul /a/
" dl â/ . " " /ă/
" e /e/ " " " /e/
" i /i/ "

li
" /i/
{ ;!; " " " /{/
li
1. Îi/" " " Iii
" o /o/ " " . /ol
" 6 /ol li . " /ol
u /u/ " " " lu./
111u1 " " " lui
In continuare cele zece foneme vocalice se vor da numai prin
tni.aâturile lor pertinente, adică prin acele trăsături care le define!H'l
ca unit~ţi de sine stătătoare 1n sistem. Astfel spus, va fi stabilit se-
tul minimal al unor astfe~ de trăsături, care Be1.-i permită interlocutoru-
lui, pentru ca el să poată recunoaşte 9i distinge to8re morfemele şi cu-
vi.ntele (în afara celor omonimkr)făra ajutorul contextului.
Avînd in vedere acest procedeu de descriere a sistemului, din
cele 24 trasături intrinsece, grupate 1n 12 opoziţii stabilite de
H. J&k.cbeon (55) pentru diversele limbi 1n descrierea siştemului vocalic
}o
al li.abil tătare ne TO■ foloei doar de unnAtoarele tase trileături distinc-

tive grupate 1n trei oposiţii binarei posterior /graT/ - anterior /acut/,
Sfill&hll /compact/ - 1nchie /dif'uz/, ~ /bemolat/ - nelabial /diezat/,
In funcţie de aceste trei opoziţii binare putem construi următoa
rea schema. ca caracterizead cele zece unitAţi Tocalice ale limbii tătare.
Clasificarea fonologica a vocalelor limbii tătare
Posterioare Anterioare
(Grave) (Acute)
Labiale I'
I
N!!labiale Labiale: Nelebiale
(Bemolate>: (Diezate) ,Bemolate): (Diezate)
I I
Deechise(Compacte) o/o/ a /a/ 6 /ol t,,/a/, e/e/
Inchiae (Difuze) u/u/ 1 /1/
După cum ae vede vi din schema de mai eua pentru descrierea fonolo -
gică a vocalelor au fost lăsate la o parte unele 1nsuviri fonetice care nu
s1n~ pertinente. Astfel i, ~. i (anterioare) vi .1, ~ • .J! (medio-anterioare)
au fost prezentate intr-un ordin unic, al anterioarelor; caracterul ante-
r ior este legat de caracterul muiat, iar cel medial de caracterul palatal.
Tot aşa vi după gradul de deschidere;.! /a/ 1 , /ă/ (deschise) vi
g /o/ 1 6 /ol,~ lei (medii) au fost prezentate 1ntr-un ordin unic al des-
chiselor; caracterul deschis este legat de caracterul compact, iar cel
mediu de caracterul non-compact.
In limba tătară fonemele vocalice ,2 /o/,~ /o/ 1 ~ /e/ (medii) vi
i /i/ (1nchise) sint sunete diftongale 1 ele realit1ndu-ae la iniţiala
absolut.A a cuvintelor sub forma /(w) o/, /(w)6/e /(i)e/, /(l)i/.
Distribuţia fonemelor vocalice
In limba t.Ata:nl, ca ti 1n celelalte limbi turcice,distribuţia fo-

nemelor, adicA legit.Aţile obiective de funcţionare a aceatore ae află
1ntr-o atr1na4 legătu:nl cu structure cuv1ntului.

In limba tătar& cuT1ntul are o structură terna· el se compune
'. '
din trei nivele: l. niTelul 1! = nldl\cina1 2. niYelul sr :: flufi1. t•"lRl.t <"
ti ). nivelul SF= suf'iz flerlonar, cel• trei niTele alipindu-e~ 1ntre

ele 1n ordinea enun ţaU: ,!! •§I+ SF.
Avlnd 1n Yedere faptul c& fiecare din cele trei nivele•• carac-
terize•rA printr-o etructuri ■onosilabic& ti \inlnd ee!lllla de diatribu\ia
inegal&• celor sece foneme YOcalice 1n cadrul fiecArui niYel• 1n conti-
nuare, Tom prezenta fonemele YOcalice ale nivelului R eeparat de cele
ale nivelului' ST ti separat de acestea fone■ ele YOcalice aparţin1nd niye-
lului SF.
1. Fonemele vocalice la nivelul R (morfem radical).
La nivelul R fonemele Yocalice ae caracterizeaz4 prin aceea câ
prezintă o mare stabilitate ti independenţa. Caracterul atabil al foneme-

lor vocalice se leagă de faptul cA R ezprimA sensul material al cuvlntu-
lui vi de secole, el lndeplinevte funcţia de purtător al unui sens con-
cret (lexical). Cit privefte caracterul independent al fonemelor Yocali-
ce, acesta se află intr-o corelaţie etr1nsA cu caracterul independent al
fo rmei interne a lui R, aceasta din u:rmA put1nd fi utilizat tntotdeauna
ti peste tot in calitate de cuvint independent.
Aceşti factori de ordin funcţional ti semantic reprezint& cauaela
ti condiţiile pentru care la nivelul R vocalismul nu se aupune neutrali-
zării, cele zece foneme descrise mai sus manifestlndu-1i pe deplin trtl-
săturile lor diferenţiale. Setul acestor trf.s4turi la nivelul R este e-
chivalent cu cele trei tNS6\turi diferenţiale binare, descrise mai sus,
ti anu:ne:
1. Deschis (compact) - 1nchis (difuz) t
.! /a/ - 1 /l/ .!.! /az/ "puţin" - 1s /lz/ "urml1", kaz /qaz/

"giacă" - kiz /qîz/ "fet~".
~ /ăl - i Iii ,1 /al/ "stare" - {1-1!1-1 "a •găţa"• kdr /~Âr/
"ciştig" - k{r /ktr/ "mur<l r i ".
~ lei - i /ii : .tl /st/ "carne" - il /i t/ " Hne" t 'bet /bet/

"faţă" - bit /bit/ "pil.duche" .
~ Io/ - y /u/ s 9Jl /on/ "sece" - Y!! /un/ ":f'AinA", l9Z /toV
. "nuntA" - m-/tui-1 "a simţi".
f /o/ - J! /u/ , ~- /op/ "• 1mpleti" - ~ /il'll/ "• lAtra", !.41

/kos/ "ochi" - .!111 /kiu1/ "toemli.".
2. Posterior (grav) - anterior (acut)
.! /a/ - J /â/2 .!l /al/ "ro,u" - Jl /âl/ "atare", ai:-/eaw'

"a 1n1'Atur•" - ,m /8'r/ "pret&cătorie" •
.! /a/ - .I /e/ I .!1 /at/ "cal" - J1 /et/ "came", !tJ: /tar/
"1nguet" - 111: /ter/ "transpiraţie
j/'l/..;.i,11/ 1iJ.w't1i/"exte:rior,extun" - iU(tU/"41n\.n1d•"•~
. - - -
/qlr/ "cimp, stepă" - k!t /lc!r/ "murdArie".
! /1/ - 1 /i/ , h /iz/ "urma" - ll /iz/ "airoe, h", .Rh·
/p'iai "a se aciua - pie /pia/ "murdar" •
.9. /o/,- 4 /o/ : .21 /ot/ "foc" - il /6t/ "f'ier•", .121-/eow
"a întinde" - W /eoa/ "cunnt".
ll /u/ - d /Îl/ 1 .!al /ut/ •vtrf" - ;â /ul/ "trei" , .lJa /tus/
neted".
). labial (bellolat) - nelauial (diezat) 1
.2 /o/ - .I /a/ : .21 /ot/ "toc" - li /at/ "cal", ll,Ql /bo+/ "abun-
dent" - ~ /b&l,/ "aiere" •
.,4 I o/ - I.la/ s - /dW • a ■uri" - 1,11 •atare", dor/
"chior" - ,kk /'l.âr/ "f'oloa".
A /6/ - .! /e/ : ~ /6t/ "tiare" - .n. /et/ "oarbe", lla-/bol.,,..
"a iapl'lrţi" - R!l lb.1/ "mijloc".
dl Îl/ - .i /i/ s ~ /uV "oau" - iz-/ity' "a ee prelinge", lJk·
/tui.,,. "a piea" - m-/tii~ "a ee atinge" •
.!1 Ai,/ - .! /!/s ]k /iJ.i/ "trei" - .ll /fi,/ "IIWlcA", ,!U /tus/
"neted" - lll /tfz/ "genunche" •
.!! /u/ - ! /1/ s .!m-/up/ "a lovi" - ~ /l'll/ "a rade", .i!l Afli/
"iarnă" - .!HI /quă/ "paăre".
DupA cum reiae fi din exemplele aduee maiaua, cu excepţia
fonemului vocalic Q /ol care poate sa apara şi 1n poai\ia final~ amorfe-
mului radical (de exemplu: bo /bo/ "aceeta", J:Q /so/ "acela" ~i ch i ar 1n
mod independent (de ex Lmrlu: Q /ol "el"; "celalalt") toate celelalte fo-
neme nu sint ocurente decît in poziţia iniţială ti internil a morfemului
radical monosilabic. Ocurenţa fon emului 2 / o/ absolut in toate pozi\iile
morfemului radical se explic ... , probabil, prin neutralizarea lui la nivele-
l e ST şi SF unde, utilizarea l ui g /o/ este imposibila.
Fon~mele vocalic e la nivelul ST (sufix t emati c)
La nivelul ST fon emele vocal ice se cerocterizeeza printr-o oare-
care instabilitate datorit.a depenctcn\ ei lor fo\Q de vocu li~mul niv ~lului
R. Caracterul a ~pendent al fon emel or vocalice la nivelul ~T ae afla intr-o
s t rî nsa legaturc1. cu caroctc-rul dependent al formei interne. Ao easli. fornA
a disparut cu dispari ţie sensului S<iu concret CleJCicul) vi cu timpul a
capatat prin generalizare im;uşiri abstracte de uncaltâ gramaticelcl.
De ac eea spre deosebire de nivelul R care are numai insu1;1iri concrete
(lexicale) nivelul ST posedd însuşiri atit concret e (lexicale) cit şi
abstracte(gramaticale) . Toate acestea ne dau dre ptul de a \ iatinge nive-

lul ST într-un nivel aparte şi de a nu-l include în cadrul silabeln r nei-
niţiale, aşa cum procedează numcro~i oeroetatori ai limbilor t lrcice
59 , 66). Caracterul instabil al fonemelor vocalice la nivel ST se leaga.
de faptul ca la acest nivel se produce o suprupunere 1n vocalism, ceea
ce işi gdseşte manifestarea in neutralizarea opozi\iei posterior (gr ev) -
anterior (acut), in prezenţa armonie i vocalice, dupd care intr-un cuvînt
t radiţional se constata fie fluxul â, i, g, .l!, /a, i, o, u/ fie flu~ul
g, ~, i, i, ~, .J! /a, e, i, i, o, u/ (vezi armonia palatal~), fi e fluxul
Q, .J! /o,u/ sau Q, .J! /o, u/ (vezi armonia labialei),
A:;iadar, la nivelul ST se realizeaza. nu trei, ci cl oar două. tr,1-
saturi d iferenţiale şi anume:
1. deschis (compact) - închis (difuz)
.! /a/ - 1 /\/ ltina /q1na/ "hine" - kîni /qln}/ "p1lnie"
~ /qazaq/ "net4tar, alogen" ti"cazac" - kazik
/qazlk/ "st1lp".
~ lei - ! /!/ 1 tire /tire/ "• sprijini" - tir{ /tlri/ "viu" , etek
/etek:/ "poală" - etik /etili::/ "cizmA".
Opoziţiile J l•I - !II/a ~ /a/ - 1 /i/; _q /o/ - .1! /u/; ~ / 6/ -
J1 /ul se neutralizează.
2. la'bial /bemolat/ - nelebial /diezat/:

!! /u/ - ,e /o/ 1 ~w/qoru,/"a apăra" - ~ /qora/ "grldină", fil:!:!!!
/oruvf "a secera" - oraw /oray/ "• 1nf'ăşura".
~ lui - .! /a/ 1 dluu /61Sy/ "m4eură" - 61şe .. /oliel "a m4eura", st1z11k
/suz~/ "stors" - edzek /euzek:/ "strecurătoare".
Opoziţiile!! iul - ! /1/1 )1/61 - A /ă/; )1 lui - 1 /i/; ,!1 /u/ -

! /{/ se neutralizează.
Fonemele :voc.alice la nivelul SF (sufix fl.exionar)
La nivelul SF fonemele vocalice se caracterizează printr-o depen-

denţii tota14.at1t faţă de vocalismul nivelului R, cit şi de cel al nive-
lului ST. La nivelul SF s-a produs o înlăturare totală a formei interne,
din care cauză el posedă doar ine119iri abstracte (gramaticale). De aceea ,
vocalismul nivelului SF posed4 doar o singurG. trăsătură diferenţ i 14 qi
anum••
1. deschis (compact) - închis (difuz)
~ /a/ - ! /i/: atta /atta/ "pe cal" - ,!ll! /att1/ "a aruncat", kazanda
/k:azanda/ "în cazan" - kazandi /qazandi/ "(el) a ciştigat",
.! /e/ - i li/ 1 ette /ette/ "in carne" - etţi/ettl/ "(el} a făcut",~

/uţde/ "în casă" - UYd1 /'4di/ "(el) a îngrămădit".
Celelalte trăsături (posterior - anterior, labial - nelabial) se

neutralizează.
Distribuţia fonemelor vocalice pe nivele o putem reda vi prin

următoarea schemă 1
,,
~gbll!!a ~I d~1!ribylie • f0nll!1l2r v2c&1.is1 ~ 0:iv111
I
â e I i { 1 0 o u u •II
'' '''I
R ♦ ♦ ♦ ♦ ... .,. ' I
I
. -,'• ♦ 'I ♦
' '
I
I
I
+ ST
I
I ♦
'•' -
I
♦ ♦ ♦
♦
•
•' - '
I ♦ ♦ ''''•
I
SF ♦
- ••• . •
'•I ♦
•
•' ♦
- 'I• - ''I I
I 'I I
Vocale lungi
In limba tătarii pe 11ng4 cele sece foneme vocalice există ti dou&
vocale lungi secundare:.! /ă/ ti .l /1/. Aceste vocale s1nt limitate posi-
ţional şi apar numai la nivelul SF (uneori,Jalimita dintre nivelul ST ti
SF). Ele au apllrut 1n urma c4derii consoanei oclusive /j / I,"( / ti a nau-
1 ei dentale n /n/. Acest proces de formare a vocalelor lungi se constat.A,
i n Wlele cazuri, ti i n limba t4tar4 contemporan&. Astfel, un cuv1nt ti a-
cel aşi avind 1n poziţia intervocalici una dintre consoanele amintite,
ci rculă 1n oiteva vawiante fonetice, care pot eA ilustreze proceaul de
di s p ariţie a consoanelor & ti .n ti apariţia vocalei duble sau a grupului
vocalic, iar apoi, prin contragere ti a uneia din vocalele lunsi er&tate
mai sus. De exemplui JU&A /ma'f'l/> BA 1...;,,. a /al/ "mie", .11&1 /up/,-
aaa /saa/ > .u /ai/ '"ţie", almaga /alaapl ~ .llw /al.aaa/~ .!lat /alai/
" pentru a lua", ~ /etmege/~ .l!mU /etaee/> .a!.1U. /etme/ "pentru a
„
face"' şeneg!n /senegiiV .!!Dl.IA /seneeft/ > .lllll1l /aenltft/ "a turcii"
ayagi m /ayaţiml>.!.I!!llll /aya814/,. .I.ID /ayl■/ "piciorul meu", alalagia
)!;ele /alatay'im lcele/> alaham lttle /elajaam ltele/ > ala;p ktlt /elegia
I.cele/ "imi vine 84 iau" etc. Awadar, 1n limba Utenl, pe lingi cele••-
ce unităţi vocalice normale pot fi 1nt1lnite, 1n situaţiile de-acrise mai
sus şi două vocale lungi secundare /I/, /'1 1n celi tete de perechi ale
vocalelor normale /a/, /e/.
Caracteristicile anatomo-fiziologice ale vocalelor lungi secun-
dare /J/ şi /e/ ti normale /a/ ti /e/ s1nt identice, sunetele respective
dietingindu-ee intre ele. doar din punct de vedere cantitativ, duP' durata
articulllrii. Pe lingA acestea, TOcalele lungi aecundare /i/ t i /e/ se pro-
nunţa printr-o încordare mai mare a ■utchilor organelor de vorbire, din
care caud ele capa.ta un aspect sonor mult mai compact.
Vocalele lungi secundare /ii ti Iii pot avea l a nivelul SF un rol
distincti v; de exemplul.!!!!!! /alma/ "mir" - .!!!!!!_ /al.mi/ "pentru a lua",
cSrme /orme/ "pulovar" - 6nne /brmi/ "pulow.rului" , .!!!!! /ma/ "na ţ" - !!l!
/mâl "mie", etc.
1n ld'an\ de tipul de TOcală lungă amintiu, 1n limba tlltan\ se
distinge ti lungimea emfatica, care are drept scop evidenţierea; s ubli-
nierea· valorH unui cuvint dat, av1nd pentru enunţ un caracter expr esiv
ti emoţional. De exemplu: Nedg ,wzel! /Nedai guze-e-el~/ "Ce frumos !"•
Lungimea emfatici se constata cu precldere, la formele de adre-
sare; de exemplu : babay /baba-a-ai / "tatl f ",. nenb /neni-i-1~ I
"mlllllA ! ", apakay /apaqa-•-•! / "nevasto ! ".
Conso.ane
Sistemul consonantic al limbii tltare se compune dintr-un nlllll4r

de doulzeci oi noul de unităţi consonantice pentru redarea clrora i n al-
fabetul. acestei limbi se folosesc urml.toarele douAzeci ti trei da literei
R /bi,.$. Ici, ,4 /d/, t/tl, g I&, g , y I , j /g/, Jl /x, h/ , .J. /li ,.! li,
lt, q/ ! /l, li,!!! /m/, ll /ni, !1 /ni, .2 /p/, l: /r/, .! /a/, .1 /a/, ! /t/, .1
/ o/, .Y Ivi, ~ /w/, :t /yl, .! /z/.
La nivelul. fonetic cele doulzeoi ti noul de sunete care alolltu-
iesc inventarul. unitllţilor consonantice ale limbii tltare pot f i redat e
prin unnQtoarea echemll.
Schema de clasificare acustico-arţiculatorie a coneoanelor
-~
0
•
ae
for-
mare
.,,. ticulare
">o.._
..-,.,,..
surd
....,
Bila- Labio- Denta- Alveo- Pre- Pala- Vela- Post- I.arin
biele dent a- le
p/p/
le
lare
t/t/
palatale re
tale
vela- gale
re
k/'1./ lc/k/ k/q/

Oclusive
sonor b/b/ d/d/ g/g/ g/g/
surd ţie/ r.lcl

Semi oe lu-
sive
sonor gig/
surd f / f/ s/s/ v1ă1 h/x/ h/h/

Conatric-
tive
sonor v/v/ z/z/ j/z/ g/-f/
Semivocale w/w/ y/y/
Nazale m/ m/ n/n/ t\/n/
Laterale l/},1/
Vi branta r/r/
Descrierea consoanelor
,2 / b/ - oclusiva b i labială sonora. Apare 1n poziţia iniţială ,1 central4 a

cuvin t elor tradi ţi onale ; de exemplu, bau /baă/ "cap", .Q.tl /bel/ "mijloc",
balaban /baiaban/ "mare", beba,y /baba!/ "taU", ill!l5, /qabaq/ "dovleac",
şibi k /8iblq/ "nuia".
Consoana Jl nu este ocurentă 1n poziţia finală de cuvînt. In cuvin-
tele imprumutate i n această pozi\ie consoana Jl trece în consoana surdă ,2;
de exemplu: kitap /lcitap/ (< ar.kitab) "carte", .h.!'.!m l«ewap/(4 ar.Aawap)

" r aspuns", klup /klup/(c. rom.club) "club". La alipirea de aceste cuvinte
a unor sufixe care încep cu o vocală se reconstituie consoana etimologică
& ; de exemplu: kitabim /kitab1m/ "cartea mea", klubimiz/k+ub1m1z/ "clu-

bul nostru". La alipirea sufixelor gerunziale -12 -12 /-'ip -tp/ consoana
1!
,Q slterneaza cu semivocala ~ ; de exemplul ~ /tablp/ > ţawip /tawip/
" gă sind",
• "muvcind", etc.
kab1p /qabip/,-kawip /qawlp/
38
R /p/ - oclueiVll bilabial&, perechea surd&• consoanei~- Apare
1n toate poziţiile cuvintuluiz la iniţial.A d8 cuvint1 pae /pas/ "ooolea-
o
la", pul /pul/ "solz", 1!!!!.-/pîsl "a se ascunde, a ee aciua"1 în poziţ i a
centralA (intervocalicA) I de exemplul sepet /eepet/ "cot", 12.l!!l/topd/

"bolovan", .v.!P.! /Sapa/•sap&"1 in poziţia finalA de cuvint1 de exemplu:
tap /tap/ "urmA", ~-/sepf "• stropi"• Consoana finalA R trece prin sono -
rizare 1n ~, cind rămine intr-o poziţie intervocalicii de exemplu: te~
tab1- /tap-">tab'i/ "urma aa" • sep-> eebe /sep-> eebe/ " (el) etrope',Şte".
~ /d/ - oclusivA dentali sonorA. Apare frecvent 1n poziţia cen-

trali a cuvintelori de exemplu: adim /adlm/ "pas", ald1 /aţdl/ "(el) a
luat"• 6de /6de/ "a plăti". In poziţie iniţială • cuvintelor tradiţiona
le apare destul de rar, de exemplu: doKUZ /doq~z/ "noim", d6rt /dbrt/

"patru", ~ ldomis/ " porc", diy /di¼f "zice, apune" etc. Conaor.,m a ~
nu este ocurentă in poziţia final~ a cuvintelor. Mai mult,chiar ti 1n cu-
vintele imprumutate, consoana~ trece aaurzindu-aein aceaetA poziţie,
in ţ. De exemplu:~ (ortogr. brad) /brat/ "brad",~ (ortogr.Arad )

/Arat/ "Arad". La alipirea de aceste cuvinte a unor sufixe care incep
cu o vocală se reconstituie consoana etimologica g1 de exemplul br•t
/brat / - bradi /bredi/ "bradul său".
1 /t/ - oclusiva dentală, perechea surdl a consoanei i• Apare

n tl'let~ 110.,,i l -ii l ~ c-uv~nt11l ut; <'le exe111plu, ..!Jl.l /tee./ "DiatrA" • .1iJllll
/tam'ir/ ''rădăcina", .l:,tl /tel/ "si:rmii", aetar /aster/ "cAptuveală", fil
/ata/ "părinte, tata",~ /et/ "carne",,!! /at/ "cal". Interesant de
menţionat faptul că.!:. nu se sonorizează nici 1n poziţia intervocalicA
nici inaintea vocalei sufixului şi nici înaintea vocalei cuvintului ur-
mători de exemplul k6te:r,. /koteI>/ "a ridica"• atim /at'im/ "calul meu",
kartiy /qartiif "bunici",~ /Icul.te/ "enop" etc.
a /g/ - oclusivii eonorA cu tendinţA epre spirantizare. Este ocu-
rent.A 1n poziţia iniţială şi centrală a cuvintelor ti ineoţit4 numai de
vocale din seria anterioara; de exemplul&!:! /gira/ "ghi:rA, greutate",
J!.!!1..-1 /eW "a trece", .&im!. / geml/ "corabie", gez{nd /gezlntl/ "plimbare",
gezmek: /gezmek/ "a se plimba", egew /ege'}i "pilă", teger9!k: /tegeriiik/
"roată", şl.ngen /~!ngen/ (< mong.ăir.gen) "lichid, diluat", ~ /gigar/
"plam.in".
Consoana l!, li/ nu este ocurentă in poziţia :finală de cuvint.
1 /kl - oclusivă palatală, perechea surdă a consoanei E, /g/. Ocu-
renţa ca şi realizarea ei este identică cu cea a consoanei l!, lgl. De
exemplu: şek:er /ăelter/ "zahar", el<ew /elce,t/ "amindoi", ~ /lcerek/
"trebuie", keten /~eten/ "in", mfil: /\fewer/ "strecurătoare", keş /lceS/
"tirziu".
l!, /g/ - oclusiva velară sonora. Ocurent, in poziţia ini\ială şi
centrală a cuvintelor şi urmată numai de vocalele din seria medio-ante-
rioare; de exemplu: slll /gul/ "trandafir",~ /guro~,; "argint",gizl{
/gÎzll/ "secret, tainic", o.guz /6~z/
o
"bou", t{g{ş /t{g{ş/ "cusătură",
eg!z /egtz/ "gemeni".
Consoana z. /g/ mai velara decit i!. lg/, apare in cuvintele impru-
5utaLe din limba româna; de exemplui gara /gara/ "gară", gargara /gar-
gare/ "gargară",~ /guma/ "guma".
~ /k/ - oclusivă velara, perechea surdă a consoanei l!, /g/. Ocu-
renţă în toate poziţiile cuvintului şi însoţită numai de vocalele din
seria medio-anterioare; de exemplu: ~is /âk!a/ "incapă\inat", kdk /kok/
"cer, albăstrui", kfil /ku.1/ "cenuşa", k:iş{ /kriH/ "om" , 0kşe /oki3e/
"calcii", kdk:11.rt /k:ok~rt/ "sulf, pucioasă", tek /tele/ "numai, •mic, :fă
ra. pereche, desperecheat", bek /bek/ "foarte, bec", şek /sek/ "maţă, in-
testin".
Consoana finală 1 /k:/ trece, prin sonorizare, în & /g/, cind de
aceasta se alipesc sufixele care încep cu o vocala medio-anterioară; de
exemplu: k6k: /kok/ "cer"-~ /ko~/ "cerul meu", 1?.!l!: /bek/ "bec"
beg! /beg!/ "becul lui", senek /senek/ "furcă" - senegim /seneg!m/ ":furca
mea". La alipirea unor sufixe care încep cu vocale din seria anterioa:rll
(de exemplu cu_!!) consoana :finala 1'_ /kl trece in & /g/; de exemplu:
4o
t61t-/t0k.>r' "a vllraa"-!W /t6ge/ "(el) varn", Hk-/~eW "• cintări" -

.l!S! /lege/ "cintărette" etc.
r. I-(/ - fricativă poetvelal'lll sonoră. Apare numai in poziţia cen-
trală a cuvintelor ti 1nsoţită numai de vocale din seria poaterioal'lll1 de
exemplu a !&!I /a'(al/ "lemn"• lcawga /qai,r(a/ "ceartă", .!.'!&!!: /ajy1r/ "ar-
măsar", .Q.8!!! /o'(yr/ "noroc", ~ /b"-f,'f~/ "bullgur".
l /q/ - oclusivll postvelară, perechea surdă a consoanei s ff/.
Ocurenta in toate poziţiile cuv1ntului vi insoţită numai de vocale din
seria posterioanq de exempl!u& kara /qara/ "negru", kum /qum/ "nisip",
~ /qo11aJ/ "fricos", arka /arqe/ "spinare",.!.'!!! /ayaq/ "picior".
La alipirea unor sufixe care incep cu vocale din aceeavi serie
(posterioare), consoana finală l /q/ trece, prin sonorizare, in fricati -
va l! -'(/; de exemplu& eyak /ayaq/ "picior" - eyag1m /ayatlm/ "piciorul
meu", _!! /eq/ "alb"- ogim /a·fim/ "albul meu", ok /oq/ "săgeettt"- ogim
/o-c';!D1/ "eageeta mea".
g /g/ - semioclusivă prepalatală sonora. Consoana g este ocuren-
tă in poziţie iniţialâ vi centrală a cuvintelor; de exemplu: gel /gel/
"v1nt", gel /gal/ "coema", gan /gen/ "suflet", 1!:&!,y-/irgei-,1 "a rinji",
egel /ef,el/ "soarta.", kugur /quf;vr/ "ciudat".
Uneori, s, la iniţială _ de cuv1nt alternează cu nazala prepalata-
; de exemplul m~ "veni", gol /go+/,.,.,yol /yol/ "drum",
gol§u /golvu/,.,i.~ /yol81V' "drumeţ", ~ /goq/..,,,yok /yoq/ "nu, nu e-
xistă", eyrek /gurek/i'!W y6rek /yurek/ "inimă", gezma /gazma/- yazma /yaz-
ma/ "iaurt diluat cu apă".
Alternanţa]...,.~, în poziţia iniţială de cuvint, reprezintă una

din criteriile de bazâ care separa net graiul .1!U, (14) de restul graiu-
rilor tătăre~ti. In graiul tat 1n poziţia amintită apare peste tot~ in
loc de A, in dialectul nogaic (Jl, p.'.3)1) sau 'i.J/ ~ 1n dialectul tătar
crimean (J2, p.146).
~ Ici - semioclusivă prepalatala, preechea surdă a africatei J..
Această consoană nu este ocurentă decit in cuvintele împrumutate; de
41
exemplul~ /ca!/ "ceai", cerceta, /cercetaă/ "cerceta,", cerere /cerere/
"cerere", centru /centru/ "centru", etc.
In graiul vorbitorilor tAtari 1n T1rat& ,si. /~/ ► I il/1 de exemplul
~ 1i.fikat ic!'ertifikat/ > urvfokat /Sera!pkat/ "certificat", ll.2!Q /c!oban/>
uoban /loban/ "cioban", cor•e /~orap/> 1orap /lorap/ "ciorapi", ,ag
/ca;!.l>J!.Y. /saV "ceai", car,1af /carhf/> warv•p /6ar&ap/ "cear\Jat" etc.
j /c/ - semioclusiva alveolari surda. Apare nU111ai 1n cuvintele 1■-
prumutate; de exemplu1 tembel /cambai/ "ţambal", ţelina /celina/ "\elin&",

.li&l.! /cigla/ 11
ţigla", ~ /cu\ka/ "ţuica", turkan /curţan/ "ţurcan" etc•
In graiul vorbitorilor 1n v1ratA ! /ci> A /a/1 deexemplu1 .l.!:!.xll
,«i.i.i(Fa/>~ /sui~•/ "ţuic11.", .llfil /cigţ•l>.11&! /aiiJ•/ "ţigl4" etc.
X /v/ - constrictiva labio-dental4 aonoN. Apare nU111ai 1n cuvinte-
le neimprumuţete; de exemplu,~ /valiza/ "valiu", vame /vama/ "vama•,
.xiJ.lll: /velur/ "velur", ventuze /ventuza/ "ventuza", vinilin /vinilin/ "vi-
nilin", volan /vo}an/ "volan" etc.
In graiul vorbitorilor in virata .I trece,1n unele cuvinte, 1n la-
biala.! ; de exemplu: vegon')wllgon /wagon/ "vagon", vagabond /vagabond/»
wagabond /wegebond/ "vagabond" etc.1 in altele, 1n oclusivele bilabiale
,2 şi JH de exemplu: vagabond:> b1;1gabont /bagabont/ "vagabond", voluntar>
boluntar /bo+untar/" "voluntar", vapor>~ /papir/ "vapor" etc.
f /f/ - constrictiVâ labio-dentala, perechea eurd11. a consoanei v.
Apare,de asemenea, numai in cuvintele imprumutate; de exemplul fabrika
/fabrik:a/ "fabrica", ţotoliw /fotoliy/ "fotoliu", fa,.yda /fa\da/ (<ar.
faida) "folos", fak:tura /faktura/ "factura", !!l!. /fals/ "fals" etc.
In graiul vorbitorilor in v~St4 f trece in 1mprumuturile româ-
neşti mai vechi, ca şi in cele arabe şi persane in .21 de exemplul fabrika
I I
/fabri~a/> pabf rk:a /pablrqa/ "fabrica", fayda /faid•/ "> ~ /pai da/ "fo-
los", fukare /fuqare/> p1kare /plqare/ "sărac, Nrman", faliment /faliment/>
paliment /paliment/ "faliment" etc.
~ /z/ - constrictiva alveolara eononl. Apare in toate poziţiile
cuvintului. De exemplu: z!rlÎ /z"irţl/ "submarin", z!i/z'!l/"clopo ţel" 1

g u /zere/ "atom";"cea mai mica particica", .!!!.!:!!I: /zarar/ "neplacere",
~ /zamun/ "timp", kuzgun /qu~un/ "cioroi", d1.g!n /t{zg!n/ "h~turi",
Cda.189/975 Fasc. 3 1 ..
42
.!.I / az/ "puţin•, JlY&.!! /bU'{a&/ •gtt1 etrimtoare", w /qa1/ •~isca" 1tc ,
Ineint.ea lui a coneoana .1>.ude exemplul - ■ s1na /aae'ina/> /aes'ina /
"i se pare puţin" 1t91siz /kou!./:> Atnei11' lli.lU /lc6ea{1/"1'Qnl ochi\
~ t.aut " •
.a. /a/ - cone\rictiva alveolarll, perechea surda a lui 1. Apare 1n
toate polli\iile cuvlntului. De exemplul eart /sarl/ "galben", eastlt /ea-
elq/ •uipuţit", ~-/baa( • • c-lc•"I "• apasa", _!§-/•ef "a spinzura";
•• atima" etc.
J /f/ - conatrictivA prepolatall sononi.. Apare numai 1n cuvintele
1mprumutate I de exe11plu1 1!J. /lal/ (<. ar.-tc .ilali) •doctorie", medicamen t " ,
filili /p?rU/ (< tc.pirinQ) "oru", Jurnal /furnal/ "jurnal", Japonu /l,a-
pon1z/ "japon••"• jude\ /tudea/ "jude\" etc.
In graiul •orbitorilor tltari 1n Tiratl j /1/> BI d1 exemplu1
.judekator lăudekator/-,,.
gudelcator /gudekator/ "judecltor", Jandann /lan -
'
dann/-,./gandarma. /., jandan!l ", ..ll!l1.!,1 /ludec/-,, iudes / ludea/ "judeţ" etc.
i 1:1 - conatrictiYll prepalatala, pereche• aurd4 a lui J /li.
~ I
Apare 1n toate pozi \iil• cudntulu i I de exemplu& 1al /sal/ "sur", ue\cer
/Be~1r/ "18.hil.r", !ui /a88!/ "iute, amar", a1ti1 "muncă", 1ta1 /qaă/,
"apr1ncearui•, ili /săli •p~r•, ili /AIK/ "tit" etc.
h /x/ - constrictivi postvelarll surd&. Apare 1ntr-un numa.r redus
de cuvinte tradiţionale ti,accidental, 1n graiul anumitor per11oane1 de
exU1plu1 yahei /yad'i/ "frumos1 bun", ahoam /axăam/ "aeare.", .!h /ax/
"ah, oh" /ox I "oh" etc,
Consoana h /x/ este folosită frecvent 1n cuvintele 1mprumutate
din limba românO.I de exemplul~ /xot:a/ "hori", ltolhoz /qo}xoz/ "col-
hoz", hotar /xotar/ "hotar" etc.
In 1mprumuturile arabe ti persane consaana h /x/ este supusă
aincoplrii1 de exemplul.!!'.! /awa/ (< ar.Xawa) "aer",.!!, /aq/ (< ar,xaq)

"drept, just", !!.!l!!l:!l: /Mam~t/ (< ar.Maxmud) "nume de persoană", Amet
/Amet/ (~ ar,AJCmed) "nume depperaoanl"• La iniCial~ abaoluUI. a unor
împrumuturi araba ti persane !l /x/ trece 1n l /q/1 de exemplu1 ~
4,
/qain/ (< ar.xain) "hain", gili /qat'i.r/ (< ar.xatr) "hatir", ~
/qoSap/ ( • ar.xo~af/ "compot", kUX'lllB /quI'IJla/ ( c ar.xurma) "curmale",
koraz /qoraz/ ( < pers.xoroz) "cocoş" etc.
h /h/ - constrictiva laringal~ surda palatalizata. Apare numai
1n imprumuturile arabe şi persane; de exemplu: her /her/ "fiecare", h!!!!
/hem/ "şi", zih!n /zihin/ ( < ar. zihn) "memorie", ~ /ahenk/ "armonie",
zeher /zeher/ "otrava".
In graiurile vorbite consoana .h /h/ nu se pronunţă; de exemplu:
.ll /er/ 1n loc de h!r /her/, ll!r /zeer/ in loc de .!!hll /zeher/ etc.
~ /w/ sau /I}/ - eemioclusiva bilabial4 eonanta. Apare in toate
pozi\iile cuvintului, La inceput de eilabă. (ouvint) are o realisare in-
tensă: Jak /waq/ "mărunt", il:!I! /duwa/ ( < ar.duva) "rugAciune", i.Yell
' /quwan/ "bucura-te", ~ /law'in/ "Ji>aie". La afirvi t de ailabl. ee rea-
lizează ca un sunet neintens; de exemplu, ,1g /te'JI' "pădure", al: /aavJ
"s1:1.natoe", ill /qa1,1/ "iasci." etc.
~ /y/ sau/!/ - semi0cslă prepalatala eonantă. Apare in toate po-
zi~iile cuvintului. La inceput de eilabl;. are o realizare intensă; de exem-
plu: yaz /yaz/ "vara.", yaman /y8JD.an/ "rQu", yaf'lgie /yafl'(i«I "greşeală",
yelek /yelek/ "vesta", Yemfn /yem!n/ "jUI'Wllint", ™ /ayaz/ "ger", ml!
/qaya/ "etinca", ~ /suyek/ "os",~ /kuye/ "funingine".
In poziţia ' se realizează ca un sunet
de exemplu: J:.!:l /tai/ "minz", gay /gai/ "arc", Jir /~ii/ "crud", lucru",
~ /tui/ "a pisa" etc.
J!! /m/ - sonantă nazală bilabială. Apare in toate poziţiile cuvin-
tului; de exemplu: mal /mal/ "marfă", "cireadă",~ /mai/"ulei", ~
Jmeq/ "degetar", _!!fil!!! /sarma/ "sarmale", fil!!a /dam/ "~ajd", y /qum/

"nisip".
In cazul 1n care dupa consoana .2 /b/ urmeaza, in aceeaşi eilaba.
şi chiar in silaba UI'!D,l:l,toare una din sonantele nazale, aceasta tre.c e in
.!!! /m/; de exemplu: bonday /bondal/>minda,y /mlnda}/ "astfel", "ava",
bundan /bondan/> ~ /mindan/ "de aici", boni /bonl/> !lli!1i /mun'i/ "pe
acesta", burun /burtJnl> mur1n /murin/ "nas", boyun /boywil> moyun /moy1;1l/
44
"g.1.t" etc.
n /n/ - sonanta nazala dentală. Apare frecvent in poziţie mediala
şi finală a cuvintelor; de exemplu: #an /~an/ "suflet", "viaţă", şen /aen/
"tu" 1 .™ /ana/ "mama", lc6neş /lcunes/ "soare" etc. In poziţia ini ţielă !!
nu apare, dec:i.t în cuvintele imprumutate; de exemplu1 nar /nar/ "rodie",
mamue /nemue/ "onoare, cinste", Nermin, Nuri "nume de persoane", norma
/norma/ "normli", .!l!a:! /nai/ "nai", dar şi în unele cuvinte tradiţionale,ca
de exemplul .!1! /ne/ "ce", nokta /noqta/ "căpllstru".
Jl /n/ - sonanta nazala postvelară. Apare numai în poziţia medială
şi finala a cuvintelor; de exemplul ta.t'l /taJ'I./ "zorile" 1 ,!1l /efl/"conştiinţă" 1
maf'llai /manleif "frunte" 1 ~~ /01'\ga}/ "groapă mică" 1 taf'!nay /taJ'l.naj./ "pa-

latul dur" 1 maJ'lka /ma.t'lq1:1/ "cim" 1 tanici /taf'lq1/ "insuficient, penurie",
baban /baban/ "tatal tau".
1 l+I - sonanta laterala alveolara. Variante velară este însoţită
întotdeauna de vocale din seria posterioară. Consoana l /1/ este ocurenta

în poziţia mediala şi finala a cuvintelor tradiţionale; de exemplu: eltin
/a}.t'in/ "aur", şolalc /80:j.aq/ "ciung", &fil! /atqa/ "inel", dal /da.]./ "ra-
mura.", ~al /ba:j./ "miere", kol /qo:)./ "mina", kul /qu:j./ "rob", t4l /taj/ "vă
duv" etc. In poziţia iniţiala a sufixelor prezintă o instabilitate, cînd

este precedat~ de sonanta dentala n /n/; de exemplul gannar /gannar/ (<
ganlar /gan}ar/ "suflete", tonnar /tonnar/ (.::: tonlar) /ton}-ar/ "cojoace" ,
~ /onnuq/ ( <. onluk) /onl-"'q/.
In pozi~ia iniţiala de cuvînt l este ocurent numai în cuvintele
împrumutate ; de exemplul lamba /!ambe/ "lampă",~ /!oqsa/ "lăhuza",
lakţ1a/:j.aq8a/ (, rus.lapăa) "tăiţei", lo,ja/!-oza/ "lojâ" 1 lokal/l,o!f:alJ

"local" etc.
Varianta palatalizată. apare ca şi varianta velari:\ 1n poziHa me-
dială şi finala e cuvintelor, fiind însoţita numai de vocale anterioare
şi medio-anterioare; de exemplul ~ /elek/ "ai ta", k6lek /kolelc/ "ciima-
yă", k~lte /Icul.te/ "snop", ş61 /ăol/ "cimp", Icul /Icul/ "cenuşl1", ~
/bel/ "mijloc " , ltl /tel/ "sl.rma", gel /gel/ "vint", fill1 /sel/ "pîriu.
45
l /1/>n /n/ cind este precedat de consoana n, deci •re loc o asimilare
progresi vA totalQ I de exemplu I kwiler /lc&ler/.> k'1nner /kunner/ "zilele",
hn.!ll /genler/> genner IAenner/ "minecile", lcel1nl!Jc /llel{nlh/ "rochie
pentru mireseâ" etc.
Adesea,la unii vorbitori tatari,ee conetatA sincopare• lui l /l/
in verbul lli /iel/ "• veni", care se realbeau eub form• g 1'i/ eau
#
lcels!n d.els1n/ keo!n /lcestn/ "sâ vina", .Dl.u /ltelse~.li!! d.eee/ "deci
vine", "vino", etc.
ln poziţie ini\i•l~ de cuv~t apare numai in cuvintele iaprumuta-
te;de exemplul !!msm /limon/ "lAmiie", l!ll /le~e/ "pat.A, lichea", lAl!
/lale/ "lalea" etc.
I /r/ - eonanta vibrant& dental&. Apare 1n poziţia mediali fi fi•
nalQ a cuvintelor; de exemplu1 kara /qara/ "negru", .l!.t! /e•rl/ "galben",
kirk:/qlrq/ "patruaeci", 1!r /tar/ "inguet", .W /qar/ "zlpadA", 1IJ: /ter/
"transpiraţie", Alt /'J.er/ "a intinde".
ln poziţia iniţiala de cuvint apere numai 1n 1mprumutur11 de exem-
plul raat /r8.at/ "rahat, linivtit", r•a/raa/ (< ar.rast) "1nt1lnire, a
propos", rak1 /raq'l/ "rachiu", .t!.!ll.!!l /resrm/ (< ar.reem) "fotografie" etc.
Distribuţia consoanelor
Un interes deoeebit 11 prezintâ studiul distribuţiei cmeoanelor.
Analiza distributiva ne ajuta sa descoperim ocurenţa sau nonocurenţa con-
■ oanelor 1n diferitele poziţii (iniţiala, finală ,1 centrali) ale cuv1n-
tului1 precum şi restricţiile 1n posibilitâţile de combinare a lor !n li-
mitele unui cuvint.
Distribuţia consoanelor limbii tAtare o red4m prin urm4toarea
schema (semnul(+) in parantez4 indici consoana ocurentl, numai 1n cuvin-
te 1mprumutate)1
46
, C e n t r a l ă F i
!Iniţială ntervoc, 1 precons,I n ercons,,postcons, poe cons,,poe voc.
+ + ♦ + ♦
/t/ + + + ♦
le + + + ♦
+
+ • +
+ (+)
+ + (+) + (+)
+ + +
+ .+ +
.
( ) (+)
c/c/ (+) (+) (+)
. +
/f/ (+) (+) (+) (+)
8 . • + ...
. + (+) +I (+) +
h /x/ (+) (+) (+)
/h/ (+)
/v/ (+) (+) (+) (+) (+)
/ zi (+) + + (t) +
j/i/ (+) (+) (+) ( ) ...
gl:ţ l + (+) + (+)
+ + + + +
+
+ +
. + + +
+ +
+) + + ♦
/w/ + + +
/y/ + + + + +
După cum reiese şi din schema de mai sus, dintre toate consoanele
doar oclusivele surde Jl, .!:., .!&, ~ / p 1 t, k, q / şi fricativele surde
~, J., ([)/a,~. (f)/ sînt ocurente in toate poziţiile cuvintului, putind
să intre in tot felul de combinaţii posibile. Restul consoanelor au i n
aceasta privinţă de la două - cinci restricţii.
41
De aaemenea, prezenţa 1n eietem, alAturi ~• consoanele proprii,
marce~te in schema. prin• ,1 a unor conaoene ocurente numai in cuvinte•
le imprumutate, marcate 1n schemQ prin ( ♦ )nearată cA sistemul conoon•n•
tic al limbii tătare reprezintă o suma rezultatA de pe urma interferenţei
• mai multor sisteme.

Identificarea fonemPlor consonantice
La nivelul fonologic nu,toate unit4\ile consonantice deocrtoe fo•
netic mai aue vor putea sQ aibe un statut de fonem. Valoare• fonologica a
acestor unit4\i poate fi pusA in eviden\4 ţin1ndu•a• aeama de ocurenţa lortn
poziţiile ini\ialâ de cuvint, iar ca poaiţie distinctiva (eemniticati'I&)
care paatreazl opoziţia fonemelor, poziţia de dinainte• ti de dup4 fonemul
Tocalic /a/ apar\inind seriei posterioaNJ.
Intrucit unitatea fundamentalâ inl4untrul clreia ae va efectua a-
naliza fonologică reprezintă cuv1ntul fonetic, care 1n limba descrisa,
coreepunde ,1 cu o radacinA monosilabica, 1n continuare vom putea opera
doar t~ nivelul R, alegind de la •ceata structurile ailabice cu frecvenţa
cea mai mare. Dintre cele vase structuri posibil• (V, vc, vcc, ev, cvc,
CVCC) 811 alea doar aecven\ele CVC (382 1 49 • 77 •> ,1 VC ( 68 i 496 •
• 13 1 7 $) deoarece ele, fiind secvenţe fundamentale fi cele mai vechi
1n limba descriea, 1ntrunesc, at1t prin frecvenţa, c1t ,1 prin distribuţie
pe nivele, toate cerinţele pentru o analisA tonologic4 completa.

Limitarea analisei fonologice doar la nivelul R •• explic& prin
faptul ca 1n cuvintele monosilabice, consoanele s1nt atrase 1ntr-o mlsu-
ri. mai mica 1n procesul eintagmatic 4a interacţiune a voc~elor ,1 con-
aoanelor; pe de alt.A parte, atructura ailabicl a nivelelor ST ti sr eate
identici cu cea a nivelului R. De aceea un cuv1nt tradiţional polieila-
bic se formeaz4 1 de regul~, prin 1n1An\uirea a doul - nou& ,1 chiar sece
din cele şase secvenţe silabice, adtate Miaua, evident respact1nd cu
rigurozitate ordinea de alipire a nivelelor; B +ST ♦ SJ".
Analia• ef'eetuaU ••urrt1 t1ecvenţelor CVC ti VC din cadrul niv&l11lui
R • scoe la iveala preaen\a·, ln limb• tlltan\, • unui nUllll\r de douA ■ eci ti
•••e f'oneme consonantice. Acestea sints/p, •• t, n, •• i, y, q, r,~, w,
c, x, Ic, l, r, a, b, d, 8, i, o, h_, .,, tl,iy- /. Dintre aceatea primele tap-
teapreseee foneme alnt ocurente atit 1n poai\ia iniţiala, c1t ti 1n cea
final~ de cuvtnt, unllllto•relt 9apte foneme /b, d, 8, g, o, h, v/ elnt ocu-
rente nWlai ln poaiţia ini ţialt. t'- cuvlnt, iar ul ti ■ile dou4 foneme /n, y /
slnt ocurent• numai ln poaiţi• final& de cuv1nt. ·
Alofonele fonemelor ct,neonant.ice :
IntrucH aietemul fonemelor consonantice al limbii t4tare ae 11fl11

tntr-un raport de dependen\A · faţM d·e Bhtemul fonemelor vocalice se 1n\e-
lege clar cA toate fonemele coneonantice,(cu excepţia fonemelor /c, g1 !!'l,
i, y/ 1 palatale prin natura lor ti • fonemelor /q,y , x/, postpalatale
(poetvelare) prin natura lor),au o alofonQ uvor palataliaat4 cind eint
urmate de vocalele medio-anterioare /6, O, Îl ti mai pregnant palatali-
aetA cind aint - urmate de vocalele anterioare /â, e, i/. De exemplu:
De asemenea, toate fonemele consonantice, f'Qri nici o excepţie
au o al.ofonă uvor rotunjit4 (labialiaată),c1nd eînt umate de vocalele

labiale posterioare /o, Ul, de exemplul /p~ •~ t~ n~ a9 ,.a.m.d. ti uşor
palatalizată ti rotunjita (labializata),c1nd efnt urmate de vocalele
l!l
10
•
10
, ,, 10
.
Identificarea fonemelor consonantice ocurente ui poziţia
iniţialQ de cuvint.
In poziţia iniţiala de cuvlnt elnt ocurente u:raătoarele douăzeci
ti patru de foneme consonantice: /p 1 b, ■, t, d, n, a, ă, g, y, q, r, w,

2, ~. x, k, 1, 1, r, !, c, h, v/. Dintre ac~stea primele unspreaece fo-
neme eint ocurente 1n cuvintele ·tradi\ionale, . iar restul de treisprezece
e1nt ocurente in cuvintele împrumutate.
~9
lu pod\ ie ini \ial~ de cuv~nt. fon••l• consonant i ce eu o Mrti cule-
\ie e:xploeiva. din care cauza ele se nllllleec consoane int.ens e,
Identitatea fonolo gi că. a fonemelor ocurente in po d \ia i ni ţ i a.U a
cuvintelor tradiţionale poate fi etabiliU. prin urinat.oarele opoa i ţ i i comu-
tabilei
/p/ - /pal/ "ghicire"
ibl - / bal/ "miere"
/ml - /,.al/ "vita, marfa"
/ t / - / tal-, "a obosi"
Id/ - / dal/ " r amura"
/ni - /nal/ "posterioară"
/s/ - /sa}-f "a pune"
/ăl /sal~ "a cosi; a cinta"

Iii - /gal/ "coamă"
/y/ - /yal~ "a se ruşina"
lq/ - /qal~ "a rwnîne"
Identitatea fonologica a fonemelor consonantice ocurente 1n cuvin-

tele 1mprumutate poate fi stsbiliU. diferenţiat după cum unneaU4 1
Fonemele:
/fi - /far/ "far"
/ci - /car/ "ţar"
/a/ - /aer/ "membranli" 1 care pot intr a i n opoaiţie fi cu t one-

mele ocurenta ln cuvintele tradiţionale ca, de exempl u:
/bi - /bar/ " xiet~. eete 11
/t/ • /tar/ "1n u,t"
/1/ - /,ar/ "membrana"
/n/ • /nar/ "rodie"
lei - /earv "• wa,ura"
li/ - lt•rt/ "ripa• wan\"
/q/ • 1ar/ "sApadl"
5o
Ponemele1
/w/ • /waq/ ( etc. u.tak) "mArunt"
/g/ - /!aq/ (< te. g~ "a percepe, a 1nţel•&•"
/hi• /haq/ ( < ar.haq) "drept, parte' oare pot intra 1n opomiţie
vi cu fonemele ocurente 1n cu'rint•l• tradiţionale oa, de exemplul

/bi - /baq/ "Ti \A de 'ri.•"
/t/ - /taq;' "•pune, a atirna"
/y/ • /yaq/ "parte"
. /q/ • /qeq/ "bal toaca"
lei - /aaq/ "atent"
III - /6aql "a recl11111a, a p1r1"
/g/ - /gaql "a aprinde, a unge".
Fonemele a
/kl - /kaa/ "caz"
/g/ - «as/ "gu"
III - /las/ "j•••
Ix/ - /xa1/ "has"
/1/ - /lu/ "las" c nume etnic'~ care pot intra 1n opoai ţie vi
ou tonemele ocurente 1n cuvintele tradiţionale oa, de exemplut
/b/ - /bas/ "pariu"
/y/ • /yaz/ "var&"
/q/ - /qae/ "giaca"
/ni - /naa/ "aott"
/a/ - /aar./ "eaa" c inetrument musical"
/t/ • /tae/ "chel"
/g/ - li.ni "a 1ntinde".
Fonemele,
/v/ - /vae/ "vae"
/r/ - /raa/ (< a~.raat) "1ntilnire" 1 care intr& 1n opoziţie cu
fonemele ocurente 1n cuvintele tradiţionale, ca de exemplu,
51
/p /- /paa/ "rugirul. 1 cocleala,"
/bi- /baef "a calea"
/t/- /tas/ "tae, Tas de alem&"
Fonemele coneonantice nonocurente 1n poaiţia iniţiali de cuT1nţ
dnt I 'Î' ft/ •

Identificarea fonemelor coneonantice ocurente
1n poaiţia finali de cunnt.
In poaiţia final~ de cuT1nt e1nt ocurente UJ'llltoarel• nou&epNse-

ce ton•• coneonanticea /p, ••'I , a, ft, ,, •• i, • ,. i, a, 1 1 r, 'it, t, '•
l,r, t/. Dintre aceetea primele patruepraaece ~on„e e1nt OCUJ'ente 1n
ourlntel• tradiţionale, iar reetul de cinci elnt ocurente 1n ouTintel•
1apru11utate.
Fonemele nonocurente 1n poaiţia final& de ouT1nt alnta lbt 4 1 ••
,. li•
Toate fonemele consonantice ocurente 1n poaiţia finali de cudnt
au o articulaţie i11plo1h1, din care HUIA ele elnt numite coneoane nein•
tenae.
IdentitatH fonologi.o, a foneaUol' ooneonan\ice ocurente tn post.- ·
ţie finali a cuTintelor tradiţionale poate ti etabilit.a prin ul'lllto■ Nlt
opoaiţii comutabile,
/p/ - /ap/ "paetill"
/a/• lui •va1in"
/q/ - /aq/ "alb"
Ix/ - /ax/ "ah"
/fli - /afli "conttiinţa"
/t/ - /at/ "cal"

/s/ - /ae,' "a at~ma"
/a/ - /aa/ "minoare"
/:xi - /a"/ "puţin"
l!f - laV "luna"
52
/li - /al/ "rotu"
Ivi - /al}/ "vlnat"
/ni - Jani "a pomeni"
Identitatea fonologica a fonemelor consonantice ocurente 1n cu-
vintele imprumutat• poate fi etabilit.A diferenţiat. dupli cum urmeazA1
Fonlllele:
,!!kl - /lalc/ "lac"
J/1/ - /la!/ (< te. ilâ~) "medicament"
f/f/ - /la-f/ (< tc.laf) "vorba"
fonemul$ /ol 1n ouvlntul /bac/ "baci" poate fi identificat prin
oposi\ie cu fonemele /t, a, ă, y, q,z,v, r, 1/; de exemplu1 /bat/ "a se
scufunda", /bas/ "a calea" - /bal/ "cap• - /bay/ "bogiltan" - /baq/ "viţ.il
de vie" - /baz/ "pariu" - /baW' "funie, afoanl" - /bar/ "exist4 1 este" -

/bal/ "miere".
Fonemul g ~/ 1nt1lnit 1ntr-un singur cuv1nt /d&f/ (~ to. dag)
"munte" poate .fi identificat prin opoziţie cu fonemele /m, t, l-/1 de
exemplu1 /dam/ "grajd" - /dat/ "gust" - /dal,/ "ramu.rQ".
Trasăturile diferenţiale ale fonemelor consonantice,
Inainte de a trece la analiza propriu-aiaa a trasat.urilor dife-

renţiale ale fonemelor consonantice, urmează aa subliniem faptul cA o-
poziţiile fonologice ale consoanelor limbii tAtare se grupeau după
organul activ fundamental, dupl,I. organul activ complementar, dupA parti-

ciparea vocii vi dupa modul de formare.
Opoziţia consoanelor dupA organul aotiv fundamental.
Opoci\ia consoamelor dupf. organul aoti~ fundamental numiti vi

"opoziţia consoanelor dupli trăo41.turile locale " ( 1, ) eatt compual
din mai multe elemente& bilabiale /labio-oentale/ dentale /alveolare/
prepalatale /palatale/ velare /post.velare/ laringale.
In •eoria dihotomică a fonemelor ( ,1 ) aceasta opoaiţle este
5-'
redud la doua tipuri de opozitii binarei 1) grave (bilabiale Ip• b• ••
11/ 1 labio-dentale lf, vi, velare lk, g/ 1 poetvelare lq, x.y, tl/• larin-
gala /h/) - acute (dentale l t• d 1 n, rl, alveolare Ic, a, s, li, prepala-
tale Ic• g, â, zi, palatale lyl); 2) compacte (palatale lyl, velare /k,g/•
poetvelare lq, x,'(, ftl, laringale /h/) - difuze (bilabiale Ip, b• w, 11/1
labio-dentale lf, vi, dentale lt. d, n, rl, alveolare Ic, s, •• li, pre-
palatala Ic, l, ă, i1>.
Opoziţi• consoanelor dupA organul activ complementar
Oposiţi• consoanelor dupA organul activ complementar, nWllitl ,1

"oposi ţia dupA trt.utUJ'.ile de rezonanţA • ,, ) eata redud la oposi-
ţia dihotomicA nazal I•• n, ft/ - oral Ip. b• •• t. •• t, d, •• •• a. ă. ••
c, a,•• c, i. k, g, q•1,x, h, 1 1 r. y).
Nazalele Im, n. ft/ formeau serii corelative cu conaoanele orale
coreapunst.toare. De exemplu& m - p (b), n - t (d), ft - q (y).
Oposiţia conaoanelor dupll aonoritate
In ~•oria dehotomicA a fonemelor oposiţia consoanelor dupA sono-

ritate poate fi considerată ca fiind o varietate a opoziţiei dupll organul
activ complementar. Această oposiţia ae reduce la opoziţia surd Ip, t, k,
q, t. s. ă, ă, x. h, · ci - sonor /b 1 d, g, v, •• i, 1,y, w, a, n, r, 1 1
y, ft/ dintre care perechile /p - b, t - d, k - g• q(x) -y. f - v. a -2,
~ - i, ă - li tormead serii corelative.
Opoziţia consoanelor după mod da articulare
Opoziţia consoanelor după mod de articulare se reduce la oposiţia
t'ricativll (continuu) /f, v, w, s, z, ă, f, 1 1 r, y 1 c, c, i, x,y • h -

oclusiv (discontinuu) /p, b, m, t, d 1 n, k, q, g, ft/.
Din cele prezentate pin& aici reiese faptul cA pentru daacrierea
celor douaseci şi vase de foneme conaonantic• ale li■bii tltare a1nt ne-
ceaare următoarele •••e tra&Aturi diatinctivar 1. ooneonantlc - vocalic,
2. grav - acut, ,. compact - difuz, 4. nazal - oral, 5, aurd - aonor,
6. continuu - diacintihuu.
In funcţie de cele ,aae opoziţii pertinente, matricea fonemelor
consonantice t.At.Aretti a• prezintl 1n felul u:rmAtor1
pbwmfvtdnrcaalcgezykgqyftxh
conson
voc
grav - - - - - - - - - - - ♦ + ♦ ♦ ♦ + +
acut
compact - - + - - - - -
difuz ~ ♦ - ++ ♦ t ♦ + ♦ + ♦ ♦ ♦ + .. ♦ + -
nazal - - - - - - - - - - +
oral +++- ++ + + - + • + + + + • + + + + + + + - + +
aurd ♦ + - - ♦ - ♦ - - ♦ - ♦ - - .. +
sonor - ➔ ++- + - ♦ + ♦ - - ♦ ♦ - + - + + - + - ♦ +
continuu - - +- ++ - - - + + ♦ + + + + + + ♦ - ♦ - ♦ ♦
discontinuu+ i - +- - + + + - - - ♦ ♦ .. - ♦
Grupuri consonantice
In curlnt le tradiţionale eate excluaiTI categoric poaibilitatea

apariţiei unor grupuri consonantice 1n poziţia iniţiali de curlh~. Impru-
muturile romAnetti, avind 1n atructura lor grupuri consonantice 1n po ■i
ţia amintit.A a1nt pronunţate de vorbitorii limbii t.4t.4re, fie prin atava-
rea Wlei wcale protetice (de ex•plu1 /iatataiye/ •etaţie~ /laport/
"aport•, /lhopa/ •atofl') fie, prin introducerea unei vocale epentetice
55
intre consoanele care alcatuieec grupul consonantic (de exemplul /tlren/
"tren~ /k{rawat/ •cravată'etc.)
In poziţia finală de cuvint aint posibile doar trei tipuri de
grupuri biconsonantice: 1. tipul sonant + oclusiv, reprezentat prin gru-
purile consonantice: /lp, lt, ld, lk, lql rp, rt, rk, rq; nk, ftq; mp; nt1
lt, ~q/1 de exemplul /salp - sulp/ "hai-huiN,/salt/ "repede, iute", /ald/
"fa\ă, /a!lk-/ "a acutura",/~lq-/ "a smulge"; /earp-/ "a el blestemat",
/sert/ "dur, sever", /serk-/ "a 1ndepilrta", /q'irq/ "patruzeci"1/renk/
"culoare",/ganq/"bang ", /dump/ "buf "i /ant/ "jurAmint",/ait / "a apune",
~e~q/ "veselie"! 2, tipul "sonant + fri ca tiv eurdN, reprezentat prin gru-
purile consonantice 1 /re; cri; rf)/j de exemplu: /tera/ NinvereN /tors/
"bleg" ;/ bors/ "borş"; /garf/ "garf" l :,. tipul "fricativ surd ♦ oclusiv
surd" reprezentat prin grupul consonantic /st/1 de exemplu: /aet/ "deda~
subt", /6st/ "teaeupra".
Cele mai numeroase grupuri consonantice ee intilneec in poziţia
intervocalic ă . Grupurile consonantice• intervocalice pot fi bi - oi

triconsonantice.
Un grup biconsonantic este autentic cu o coneoanA finalA combina-
tă cu una iniţi~lă s~u cu un grup biconsonantic final, clnd după acejsta
unnează un morfem care in cepe cu o vocala.
Un grup triconsonantic este identic cu un grup biconsonantic
combinat cu o oclusivă surda sau cu una din sonantele /m, n, 1/. Excepţie
face de la aceasta regula grupul biconsonantic /ld/ care poate forme un

grup triconsonanţic combinindu-se şi cu fricativa postvelar4 sonor4 fr/1
de exemplu: /aldya/ ~/alys/ "in faţă, inainte".
Silaba
Nucleul, elementul central al oricarei silabe il formează vocala.

Consoanele sint element~le marginale ale silabei, in sensul cA ele ea si-
tueaz~ întotdeauna in poziţia pre - şi /sau postvocalicA. Prezenţa vocalei
56
1ntr-o ailaba este , absolut obligatorie, 1n timp ce presenţ• consoanei
(consoanelor) este facultatiw. De aceea numărul silabelor 1ntr-un cuv1nt
este determinat de numărul vocalelor existente 1n cuvintul dat.
Daci funcţiile vocalelor nu au limite informarea ~ilabei, treb1ne
subliniat faptul ci elementele consonantice presintl, 1n acuastl privinţă ,
unele restricţii de ordin cantitativ, parţial ti de ordin calitativ. Astfel,

la inceput de silaba este permisl doar o singuri conaoanl, iar la at1rtit
de eilab& numărul consoanelor nu poate depati de dous., dintre care primul
element va fi, intotdeauna, un sonant (cu excepţia lui /ft/) sau fricative
aurd/1 /s/ iar · un oclusiv surd, iar dintre sonore doar /d/ (vesi
Grupuri consonantice).
Dup/1 stroctura lor silabele limbii tătare constau din unnatoerel e
vase secvenţe, V1 VCJ CVJ CVC; VCCJ ti CVCC. Fiecare din aceste secvenţe
poate funcţiona atit indepenuent, corespunzind cu un cuvint de sine sta-

tQtor, cit ti ca o parte a unui cuvint polisilabic, rădăcina, sufix tema-
tic, sufix flexionar.
Un cuvint tradiţional are 1n structura sa un număr de una - sece
silabe. Cuvintele fonnate dintr-o singură ailab& ae numesc cuvinte mono-
silabice. Acestea corespund, de reguli, u rădâcina (R) cuv1ntului şi se
caracterisea&I printr-o autonomie sintagmaticl.
In limba tÂtar,1 există un numar de ◄ 96 cuvinte monosilabice. Dis-
tribuite pe cele vase secven~• silabice frecvenţa lor este următoarea:
V- o,J%)1 de exemplu: /o/ "el, celălalt"
CV - o,8~) I " /bol "acesta" /ăo/ "acela"

VC - (lJ, 7%). " lot/ "foc", /el/ "lume"
ove - (77,oJ) 1 " /top/ "minge", /sen/ "tu"
VCC - l,~); " /art/ "spate", /a}.d/ "faţă"
OVCO - 7, o,) I " /tart-/"a trage", /sert/ "dur, sever".
Cuvintele 1n a caror structur& exista doua sau mai multe silabe se

numesc cuvinte polisilabice. Acestea se tormeazl prin alipirea succesivă
57
la morfemul radical (R) a unor morfemd tematice (ST) sau/şi a unor morfeme
flexionare (SF). Intruclt fiecare din morfemele amintit• (R, ST, SF) ee
caracterize ază printr-o structur~ monosilabică s-ar pi.rea că silaba}ia u-
nui cuvint polisilabic nu ar ridica probleme. In realitate 1ns4 lucrurile
nu stau a~a. Foarte adesea jonc tura morfemelor nu corespunde cu tAietU~~
silabica. Compara, de exemplu: kart - im /qafrt - 1ml ti kar - t1m /qar -
t'im/ "batrinul meu".
In aceast~ situaţie cel mai sigur criteriu cu ajutorul căruia ee
poate stabili taietura silablca este acela care \ine seama de natura ex-
plosiv /implosiva a consoanelor. Se ttie ca o consoanA imploeivA apaN
intotdeauna la sfirşit de silaba, iar cea explosiv4 la 1nceput de silaba
( 58,f.#lf). ~Dacă am considera elementul implosi v ca o formil de inchidere a
consoanei, iar elementul explosiv ca o forma de deschidere a consoanei
- spune A.M,Şcerba.lc - atunci urmeaza. sa vorbi ■ de tăietura silabică ca de
un loc unde se suprapun intr-o ordine dat.A, douA trepte diferite de des-
chidere: de deschiderea vocalei ti de "deschiderea" consoanei (< /~~,
compara: a - ta) sau, de locul unde se opune "inchiderea" unei coneaane
"deschiderii" unei alte consoane(~/~, compari: at - ta, art - ta).
Posibilitatea apariţiei unor altor cazuri de silaba\ii cu o alt4 distribu-
ţie a treptelor de deschidere şi 1nchidere este excluel
semnul< indici'!. deschiderea vocalei; ~ "deschiderea" consoanei

pronunţate cu o exploaie; ➔ - "inchiderea" consoanei imp1osive.
58
Schimbarile fonetice
Ca ti celelalte limbi, limba tătară contemporană cunoaşte două
feluri de echimbari fonetice: 1. combinatorii ( condlţionate.dependente)
şi 2. necombinatorii (spontane, necondiţionat~ , indEJ2endente~

Schimbiirile fonetice combinatorii (condi\ionate, dependente) au
loc in timpul ctarticulării, a interdependenţei sunetelor (vocale şi con-
soane) la limitele părţilor componente ale unui şi aceluiaşi cuvint (la
limita morfemului material şi al celui formal, la limita silabelor 1nve-
cinate, la limita sunetelor învecinate) precum ~i la jonctura a două cu-
vinte.
Un rol deosebit de important il joacă 1n cadrul sokimbărilor fone-
tice comb~natorii influenţa condiţiilor generale ele pronunţiei echimbări ~
le poziţionale şi anume, influenţe poziţiei iniţiale şi finale a cuvintu-

lui, natura silabei, precum şi poziţia accentuata. sau neaccentuată a aces-
teia din Ul"lllli,
Interdependenţa sau infl:enţa reciprocă a sunetelor in cursul vorbi -

rii care generează schimbarile combinatorii (condiţionate, dependente) ae
realizează sub forma unor procese fonetice ce, de pildă: asimilarea, armo-
pia vocalic~, diereza, metattza , epenteza, anaptixa, haplologia, etc.
Influenţa condiţiilor generale ale pronunţiei care generează schim-
barile poziţionale se realizează sub forma unor procese fonetice, care poar-
tă denumiri ca, de pildă:
contragerea, etc.
Schimbările comb inatorii (condiţionate sau dependente) nu afectea-
ză sensul cuvintelor, ele reprezentînd doar o schimbare a aspectului fone-
tie al unui fonem dat,
1. In paragraful acesta nu ne propunem să tratwn schimbările fonetice canti-

tative (diacronice), ci fiind vorba de descrierea limbii tătare contempo-
rane ne vom rezuma doar cu descrierea schimbărilor fonetice calitative
(sincronice).
59
Cau1ele achimbarilor fonetic• combinatorii al.nt aul\iple, ll~ ••
"'" ' ~f ee- ta sub for.n a unor tendin\e ti aln\"le~•te neaiJloci\ de hndinţa
t;er•eroU constanta de iabun~taţire • tehnicii pronun\hi c•N duce la la-

bur.al-1&\ir.a mecanismului limbii ti la menţinere• acea\ui aecani„ lntr-o
atare acceaibilll de comunicare"(G D,f~t.)."
SohimbQrile fonetice nec~mbinatorii {epontant. necond\lionatt, in:
dependente) ae . rroduc in toate cuvintele indif~rent de natura sunetelor
inconjurâtoare sau da posi\i• sunetului care•• achiabA 1n corpul ouvlntu-
lui.
Altfel spUL1 1 in cadrul achimbarilor fonetice necombinatorii un au•
net nu aste condiţionat· de cel~lalt, un sunet nu•• aupune unui alt aunet,
din care cauza ele elnt numite schimblri fonetice necondi\ionate aau inde-
pendente. Un exemplu concludent 1n limb• Utal"Q 11 poate constitui cuvtn•
tul /elllla/ "mar" apANt de la fo:nne /alina/ datori li schi111barii fonetice
necombinatorii, ln oare / a"'- e / este folosit pentN evitarea armoniei
/alina/ "ir.Ar" şi /almat "nu lua".
De asemenea fol os irea paralelA a form elor identice c•1 /yer#

ger/ "loc" 1 /yaz // gaz/ "var4" 1 /yoq I/ ioq/ "nu, nu axisu" ae datore1te
existenţei in limba deeori&a a alternanţei /y ... lf la ini \iala de cuvint,
alternanţ-4 rezultat11 de pe unna lncruci1Arii graiurilor nogab, unda pre•
domina africata li/ 1n aceaat4 poziţie, cu cel• tat~revti in care predomi-
na ui aceeavi poziţie, semivocala /y/.
ln orice caz cauzele achimb4rilor necombinatorii nu sint atlt de
evidente ca la schimbăril e combinatorii aau poziţionale, de aceea ele a1nt
mult mai greu de aflat.
Fonologii aint înclinaţi ea afirme, cA sohiabl.rile necombinatorii
·• e petrec sub influenţa modificărilor necombinatorii 1n sistemul fonemelor.
ll r problema aceasta nu este studiata 1n mod detaliat. Trebuie de glndit,
cauzele achimMrilor :fonetice necombinatorii pot fi variate ( 10 ) .
6o
Asimilarea consoanelor
fenomenul fonetic de asimilare a consoanelor a etat in centrul

atenţiei a multor turcologi, care a-au preocupat indeaproape cu studiul
limbilor turcice. Astfel, prof.N. K. DmitrijeT 1 intr-una dj · cArţile sale
de capătii acordA un loc însemnat fenomenului asimilării consoanelor, cA-
ruia ii atribuie denumirea da "foralll a armoniei vocalice" c,,,,~S ).
La prima vedere a-ar părea c4 fenomenul asimilării consoanelor se
afl4 intr-o atrins4 legAtur4 cu armonia vocalica.. In realitate 1ns4 limi-
tarea fenomenului asimilării numai la consoana (flnl • include aici ,1
armonia vocalica) ar fi mai indicata, deoarece,in primul r1nd, dupA tradi-
ţia incetaţenita in lingvistici termenului de asimilare includ 1 de obicei,
asemanarea consoanelor, iar,1n al doilea rind, opus termenului de asimi-
lare există fenomenul disimilării, aceasta din urmA nefiind caracteristi-
ca ti armoniei vocalice.
In lingvistica asimilarea consonantica poartă denumirea 1i d-•
armonia sunetelor, in timp ce armonia vocalicA poartă denumirea dai
sinaroniam sau ar19onb silabelor,
In ceea ce privevte armonia vocalica, considerăm mai indicată
limitarea ei numai cu cadrul asimilârii vocalelor, deoarece, ietorice,te,

al'IIIOnia vocalica in limbile turcica este socotita a fi un fenomen foarte
vechi (vezi Inscripţiile enieei - orhonice, aparţinind sec.VI-VIII e.n.),
in timp ce asimilarea consonantica represintă un fenomen fonetic ap4rut
relativ recent, odata cu ac ndarea i1mb11 - oaze turcice ~n d1rer1~• gru-
puri 1i aub!grupuri de limbi turcice.
Pe de altă parte, armonia vocalicA,in limba t4tani. oa 11 1n alte
limbi turcioe,ae împarte in: &I'lllgnit palatali, armonia labiala ti armonia
yp.calelor Wi consoanelor. Acest~ subdivisiuni nu eint specifice fenomenu-
lui de asimilare a consoanelor.
In sfirvit,in limba Utară contemporană asimilarea consoanelor
61
fiind doar im fenomen fonetic nu are nici o tangenţâ cu formarea cuvin-

telor, in timp ce ar11onia vocalică se află 1ntr-o str1nd lepturA cu for-
marea prin aglutinare a cuvintelor.
Atadar, cind este vorba de asimilare ee are in vedere n1.1111ai asimi-
larea (asemănarea) consoanelor, iar a,a nmita •asimilare vocalică" ,1 a-
similarea vocalelor ti consoanelor fiind studiate 1n paragraful intitulat
armonia vocalică.(sinannonism).
Asimilarea consonantica
Asem4.nilrile care apar in ur11a interdependen\ei consoanelor 1n

timpul coarticularii lor se numette asimilare consonantica.
Dou.i consoane al~turate cind aint articulate 1mpreunil se influen-
ţeaz4 in chip diferit ele pot•~ se asemuie fie in intregime (=asimila-
re totală), fie parţial (=asimilare parţială). Adesea ee 1ntimplă 1n ava
fel, incit o consoana precedentă ou asimileze pe cea următoare (=asimila-
re progresiv~) ti invers, consoana ul'IIIQtoare aA asimileze pe cea preceden-
tă (casimilare regreaiyij); in sfir,it, pot ea ue asimileze 1ntre ele două
consoane care se afla 1ntr-o mica distan\~, adica cele care aparţin de
două silabe ală turate (=asimilare la dietanţ~) vi aceasta put1nd să fie,
la rindul ei, totala• par\ială, progresiva ,1 regreaivt..
l. Asimileree progreeiy~. Numi ■ aaimilare progresiw c1nd sunetul
(consoana) anterior aeimileaza pe cel uJ"'lllltor.
Asimilarea progresiVll este un proces complex, 1n 1nţelegerea câ-
reia trebuie e4 se \iM seama atit de vocalele fi consoanele care se fo-
lo&esc in poaiţia finală
a t„elor, cit ,1 de vocalele ti consoanele ca-
re se folosesc in poaiţia iniţiali. a,afixelor2 •
l. Consoanele care se folosesc in poaiţia tinalâ a temelor sint sonantele1

/m, I•
n, f• 1, r, •• y/, sonora Iţi ti surdele /p, t, t, q. t, c, r,
e, • x/.
2, Consoanele care se folosesc in posiţia iniţială a sufixelor eint: sonan-
tele /n, 1/ sonorele /d , g,r, Y ,1 surdele /t, i, q, l,(lf>'.
Cda.189/975 Paao.4
62
De aeemenea,trebuie avut in vedere ti de faptul cil unele consoane de la
ini\ilila afixelor a1nt neutre1 faţA de procesul aai■ilârii.
Ţin1nd eeaa de aceate considerente resula aeimilArii progreahe
va conata din unnatoarele:
l. Dac& tama cuYintului ee t•J'llin& 1ntr-o vocal& aau 1ntr-o consoa-
nă eonant& ti eononl, atunci eufiwl. care ee alipefte -1 • tnil va 1ncepe cu
o coneoană eonor&. De axemplu& /araba-da/ •tn cAruţa•, /k6le-ge/ •1a col\",
/6\-d•/ •tn c•••• /lan-dan/ •din euflat•, /a\-,,anl •(care) a luat•, Ael-
len! •(care) a venit", /tu-dl/ •a picurat•, /tatar-la/ •taurette", /men-
le/ "dupi aine" etc.
2. Dec.ă tema cuvlntului ae termin& 1ntr-o conao..,_ aunt11, atmci
•~xul care 11-nHasa dl.lJ)A telll1 va 1ncape ţot, cu o con&o8Nl eunill. De exeffl-
plU& /aq-t1/ •a oura•, /at-ta/ •pe cal", /et-ten/ "de la came", /it-ie/
•ctinelui", /qal-qa/ "la apr1nc•ana•, /arap~a/ "ar'llbett•• etc.
A•i•ilarea prggrt§iyj t.gtalA. Aeealnarea coneoanalor din punct
de vedere al locului da articulare, al 110dului de articulare ti dupA 80-
norit.ate aau auniitate ee n1.111e,te aai■ ilare progreai.a totala. Aai ■ilarea
progreahA totala aN loc nmai dupA oonaoanele lt\ll'C!e /t, q, t. •• 1/,iar

1n unele graiuri ti dupi conaoana aonantli /n/. De Het1PlU& idat-ta/ •pe
oal", /bet-ten/ "de la obrea•, /aq-qan/ •(caN) • oure•, /elt~en/ •(care)
a a.-nat•, /u-aa/ "dacA at1mA, ap1nsur&•, /l>e-ae/ "dac& crette•, /al-Al/
(◄ al-1'1) "bunt.ar", /7...n-naaaq/ (c 7-■-n-1...-ca> •a -,orlli de NU", /de-
1!.--nt/ ( 4 del!fM11) •cavaler", /on-nar/ (c onlar)/ •ei"., /an-na/ '- an-
Ia)/ •tnţelege", /kim-ne,' ( • kunlet) "piauie9ta•, /lln-na/ (c lln-1.. / ••
clnt.a" eto.
Afillilarea RfO&tttiJ4 parţial.A repraaint.M acea ui■ilare contora
căreia daul coneoan.e alitturate pot manit'eata aaemiln&ri t'ie nu.ai dupA lo-
cul de articulare (da ueaplua/pp-..q/ •a 1nchide", /on-dan/ "de la sece•
l. Consoanele neutre t'a~ de procesul aaimilArii a1nt aonentelea /■, n, l/, .
63
fie numai dupA modul de articulare (de exe■plus /aap-ti/ "• U.iat"• /taz-
,a/ "chelului", /qUlll-nuq (< QU114-Uq)/"loc abundent 1n niaip", /top-ta/•in
minge", fie. numai dupA sonoritate ti surditate (de exemplu1/so~-ăen/"vor
b4reţ."• qaa-ma/ •cazma".
Aai■ilarea progreaiv4 la distanţii JJ/- III & /iubi(< rom.9oae'4t
/se■ăiye/(<pers. aemaiya)"1111brel4".
Aaimilprea regreaiVtl. Asimilarea regresiYA este acel proces, con!'OJ'II

c4ruia un sun.i posterior 11 aaimileaza pe cel anterior. Asi ■ilarea regre-
siYA ae produce 1n cadrul unui cuvlnt (intre temă ti sufix)• la jonctura
a doUă cuvinte, la cuvintele compuse ti 1■perecheate• 1ntre cuvintele sem-
nificative ti cele auxiliare ti chiar rispindite la limitele a ■ai multor
cuvinte.
Aspectele cele mai nispindite ale asi■ilArii regresive sint:
l. Co1,soanele surde finale a J'lldlcinii /q• Ic• p/ trec in sonore
ly. g. b/ dacă sufixul care ae alipe9te de r.dacina sau cuvintul unaator
începe cu o vocală. De exemplul
a). lpl,.,lbl 1 /qap/ "coperU."~/qaoi/ "coperta aa", /top/ •minge"~/tooi/

"mingea sa", /lcop/ "mult"~/kob!a{/ "majoritatea"• /dop/ "dop"~/dob11
"dopul său"• /lcob"""edI/fc ortogr •. k6p ed!) "era ■ult", /al1b_.bar/(c ortogr.
pl1p bar) "du-te luind", /lcitab'"'oqill_otlre,fc ortogr • . kitap ok1p ottra)
"aU. citind (o) carte"• etc.
b). /lc/-lg/ 1/senek:/ "t'urca"-/eenegI/ "t'urca aa• 1 /l'stetr/ "dorinţa t~
/istegi/ "dorinţa ea" 1 /bek/ "bec" - /begI/ "becul aău" 1 /~eNfJdl'I < ortogr.
,·lcerek ed{)· "era necesar", /lcuregJld'ia/f< ortogr. 1t6rek aldt,.} "lli-- luat
(o) lopatl.
c). /q/,../f/ 1/oraq/ "secerl"~/oray'i/ "secera sa", /baq/ "vh"~/bay'im/
"vie mea", /taraq/ "pieptene" /tara,'im/ "pieptenele meu"• /soqaq/ "stra-
dă" /soqatlm/ "strada mea" 1 /yorJdt/(< ortogr. ~ok egj'.)•nu era" 1 /ayay
astl/(< or·togr • . 9i!I{ aot1} •sub picior" 1 /qula"(Jăi/~ ortogr •. Xi,llatc !j{/
"interiorul urechii", /Qara....,,.uyu/f(' ortogr. -~re lw "fintina neagră,
denumirH tl.t.4reaec& a satului Valea Dacilor din Dobrogea.
2. Consoana finalA /n/ a rf.d4cinii altemeazA cu /n/ c1nd sufixul
eauccuv1ntul urllltor 1ncepe cu /q 1 g 1y/. De exemplul /erten/ "dimineaţa
/ertetlgl/ "de dimineaţa", /burun/ "1nainte" /burunţl/ "pe vremuri", /sen

ya;lt/ < ortogr. 1 gen gpt..' "1ntoarce-te", /geAen gunl/ < ortogJ . ~~
Jll. "deunl.si", /Man yutara/,( ortogr • . ian aut.vi , "ealveazA sufletul".

). Conaoanele finale /e, • / ale rf.d&cinii altemeazA cu /ă/ cind
sufixul 1ncepe cu conaoana i• De exemplul /aoHml/'(4" ortngr. , s,UJ'll "vor-
bareţ", /ruUaktf< ortogr. 1 m.u) "ruae,te", /qaUtmd!/ Ciortogr.pJ dr

d- ..J)ll &e\8" 1 /_.l,..londal(c ortogr. ,·H pgpdAl "at1ml. acolo" etc.
•• Cloneoana finalâ /a/ a rt.d&cinii altemeas& cu /a/. De exemplu :
/tuuua/(«ortoar. tu:aeus)"nedrat, f'&rf. aanl", /kbHh/(c:ortogr. koza!z}
"ffrf. Oţlhi 1 orb, nechibzuit, imprudent" 1 /yaaeam/(.cortogr. e!Jlll)"dacil
acriu", /gffH/(,ortogr. l!!!,l)"d-ac4 se plimbii", /k6e-...,.1/(-<ortogr. ko:z
sal "pune o.chii" ,/tuvep/(<ortogr.tul IIP· "lmprf.f.th sare" I etc.
,. Dec4 nld&cina ouvintului se termini 1n/t,/ ti de ea ae alipeş
te sufiKul gerunr.ial /-'ip (-!p / atunci conaoana -ribal& /p/ a rAdl.cinii

alterneas& cu /w/. De exemplul /qap/ "mutcil" "'/qawtp/ "■uşcind", /&ap/
"taie" /law1p/ "Uind", /tap/ "paeşte" >/tawlp/ "psind", /tep/ "loveş
te cu piciorul" :> /tewtp/ "lovind cu piciorul".

6. Consoana /n/ de la finala primului cuvint altemeazll cu /ml,
clnd IU'IIAtorul cuvlnt dintr-un cuvint compwi incepe cu consoana /b/1 •
De exemplul /ombe5/(<ortogr. onbe,J"cincisprezece", /011bfr/(cortogr. l!J_-
M.r)"Wlepresece", /lct'.abetar/(.- ortogr. kunbatar) "apus de soare, soare a-

pune", /q-.y'imbike.;(~_ortogr. k9!9ţ,1keJ "cumnat.4, eora cea mai mare a aoţl,1-
lui".
7. Tot sub influenţa asimilării regresive se poate explica f or-
mele pronuaelui personal la casul dativ /mfl'(a/ "mie" ti /saţ"•/ "ţie".
1. Fenomenul acesta •• mai D\Devte fonetică sintactica : sau cu un termen

sanscrit , .IJYl9.bi.
65
A.ici a-a produs Telarizarea rt.dAcinilor !!ID ••u• ti .!!!! •tu• aub in.f'luen-
l• regreaiTâ a sufixului /-ya/ a cazului datiT.
e. Asimilarea /ey~iy 1rs1e/ "■unce,te"~/lălij /tel) IIWlCette",
/t'Ule/ •mu9ca•..., /tielii t •(el} mu9cA" •
9. Sub in.f'luenţ.a asimilarii regreain la diatanţA nea unaAtoarele
alternanţei
/bi-Im/: /bol •aceata"-/mlnda/ "aici•, /mlnda\/ •ava, astfel•, (cf.tc.

ben~tlt.men •eu" ; te. bin ~Ut.min "a ae urca").
/ s/-/e/ : ăaă << te.ul> •păr".
Delabializarea
Delabializarea sau articularea unor TOcale rotunjite (labiale}

este un fenomen larg rt.apindit 1n limba U.tart. Torbit4 din Dobrogea. Ca
un aspect al asimilării (progresive vi regresive) a Tocalelor, delabiali-
zarea cuprinde atît cuvintele proprii limbii U.tare, cit oi pe cele 1mpru-
mutate. Procesul delabializării are loc aub influenţa vocalelor nelabiale
din silaba iniţială asupra silabelor labiale u:rma.toare dintr-o tema (de
exemplu: /.u.l.il/ ( <:u.mi> •scriitor", / ~ / (< pera.~) "pepe-
ne", /..il.!Ylll1 (< rua •.lS!.mJll) "ham", /.!'l!!li:il/ (< pers. namus) "onoare", /serii/
<<ilrll.2.il "beat"), dar mai alea datorit.A inf'luenţ.ei regresive a silabe-
lor oi a sufixelor nelabiale accen~uata finale asupra vocalelor labiale
neaccentuata din tema cuvintelor. Da exemplul ~ ( < !!lll:!ll) "burghie" •
~<~ li alnd9V <<~> "aatt'el", /mlncta/ (<~> "aici",
/.liil.!/.n/ ( < ~ ~lwlX.!n) •• se tulbura"• /bllasmag/ (<bula.şmag~
.
buJtaSmaa>
( < rus. ti,r,zda)
murd~ri",l.mi2ll/ C< ar. muxabbat> "fericit", /parunat
"a ae
"brazdă"•
pirtana~tt. fort.una "f'urtuna• • ( < un ~
"sunet" ti .Ilio "8'1. nu aici") •taci" etc.

In afart. de exemplele aduse numeroase cuvinte chiar monosilabice
a-eu supus fan011enului de delabializare datorita contactului de durata a
vorbitorilor limWtltara cu vorbitorii unor limbi neturcice. Aceste cu-
vinte delabialisate pot fi w.rite 1n prezent prin compararea lor fie
66
cu texte UtAretti mai vechi , fie cu cuvintele similare din alte limbi
turcice contemporane. De exemplu a /fil/( < tc •.Qy!) "pulpA" • /pi tag/
( ._ tc.!!ll!H) "craca", /!iu./( < te.bur) "gheaţl", /blzlq/ ( <. te.~)
"stricat.I,~(< guguruk) "tnlp•t"•
Frecvent,• 1ntr-un numilr considerabil a cuvintelor delabializate
1n limba tătari contemporană a avut repercursiuni directe asupra annoniei
labiale, care tinde e4 diepartl din această limba (vezi paragra:ful I Armo-
nia labialA).
Armonia vocalica
In limitele unui cuvint ..-ocalele limbii tătare manifesta unele

coreapondenţ-e fenomen ee poartă denumirea de armonie vocalici. Prezent,•
ei 1n limba tătară ee aflai 1ntr-o str1nsâ legături\ cu structura agluti-
nanui. a acestei limbi.

Armonia vocalică se niap1ndevte, de reguli asupra unui cuv2nt
1ntrea ti organizead structura vocalică a lui 1n a,a fel, 1ncţt voca-
liamul. mol'f'emelor tunct,ionale (ST 9i SF) se supun vocalismului morfemu-
lui radical (R). Aspectul fonic al morfemelor funcţionale (ST ti SF) va-
ria&& 1n funcţie de structura vocalelor morfemului radical, din care ca-
uza fiecare morfem funcţional este reprezentat prin dowl ti, uneori,chiar
prin patru.variante. Regul,ritatea cu care se manifestA aceasta lege 1n
latura funcţionali a cuvintului ne arată existenţa unei interdependenţe
•tNn•• .uit.no ce.le t:r<ei n.l'W'e.18 <n, ST ltll :,r) &l.e u .întU.l~ atn punct ae
vedere al structurii vocalice.
La baza &I'IIOniei vocalice se află 1mpart,irea vocalelor 1n clase
(serii) binare. Dintre cele1opozit,ii binare (palatal-postpalatal, labi-
al-nelabial, 1nchis-deschis) specifice limbii tătare,pentru determinarea
armoniei vocalice se folosesc doar opoziţiile palatal-postpalatal 91 la-
bial-nelabial. Opoziţia 1nchis-deschis nu este pertinentA pentru de11rmi-
narea &I'l!loniei vocalice.
67
Peplu aintagmatic cele douA opoziţii (palatal-postpalatal fi
labial-nelabial) care stau la baza armoniei vocalice ae manifestă in chip
diferit. Aatfel, opoziţia palatal-postpalatal care st& la haza armoniei
palatala (sau linguale) este absoluta ti se rt.spinde9te asupra tuturor
celor trei nivele (R, ST, SJ') ale ouvintului, 1n timp ce opoziţia labi-
al-nelabial, care stă la baza armoniei labiala fiind doar tematici se
rispindefte doar asupra nivelelor R ti ST. De aceea, 1n continuare, vom
analiza separat armonia palatală ti separat armonia labiali.
Armonia palatală
Armonia palatală se bazează, predum a-a mai aritat,pe opoziţia
palatal-postpalatală a vocalelor. Aceasta 1naeamn4 că 1ntr-un cuvint, in-

dependent de natura structurii sale nu pot exista vocale fie numai din se-
ria palatala . fie numai din seria postpalatală. Datorită acestei legi toa-
te cuvintele tradiţionale ae pronunţă fie la fel de dur (de exemplu: atlar-
dan /attardan/ "de la cai", karda1lari;izdan /qardaA+arimlzdan/ "de la
fraţii noştri") fie, la fel de ~uiat, de exemplu: /itlerden/ "de la ciini",
ko:ylber!m!zden /koililenml:zden/ "de la ea tenii nottri").
Dependenţa vocalismului morfemelor funcţionale de vocalismul mor-
femului radical poartă un caracter euoc•siv, gradat: aspectul dur (sau
muiat) al vocalei morfemului radical determină aspectul dur (sau muiat)
al morfemului funcţional; aspectul dur Ceau muiat) al sufixului tematic
determin„ aspectul dur (sau muiat) al eu:f'ixului :flexionar eau, - i bine
zis aspectul dur (sau muiat} al primului sufix duP'( rrldăcinA condiţionea
ză aspectul dur (sau muiat) al vocalei unllîitorului sufix etc, Prin urmare
avem de a fece cu o dependenţa succesiw. a vocalelor in sufixe, Punctul
■odal, factorul determinant al acestei dependenţe il reprezintu vocala
morfemului radical. De exemplu: at - P,-lar - ip1 - iz - dan /at - 11 -
lar - lm - lz-dan/ "de la căUre\ii novtri" sau k:P,Y - l;( - ler - !m - iz -
Q..:.!1 /koy - lI - ler - Im - Iz - den/ "de la satenii noştri".
In rodacinile polisilabice armonia palatală este con<li~ionata
68
de 'fOCal.a ultimei silabe. Aceastl re«',lll presint4 o importanţi atit pentru

rf.d&cinile polieilabice tradiţionale, dar mai ales pentru acele n1dllcini
netradiţionale oare aint COIIIJ>ua• ~ 1n acelati timp, din silabe dure ti mui a-
te. De enmplu1 .&iJ.112 /lcitap/ "carte" dar kitaplarclan /lcitap+ardan/ "din
cărţi", /artiet/, dar /e.rtiatlerden/ "de la artitti".
Dependenţa vocalei silabei urmiltoare de vocala silabei precedente
poate fi redat& prin următoarea ach9114:
I
.,. o o a 1 • j
Silaba Silabalej 1il X 8 ■ p 1 e
prece- U1'1114toa-,
dent& re '
.! /a/ /a/, /bala/ "copil", .i!!l!!: /tamlr/ "ntdlcinA", "pir" •

.! /l/ /a/, ~ /q'irav/ "bruml", k!I! /qllil/ "rapi ţi verde"
a, /ol j /al, .2J:!& /oraq/ "secen1", m! /qoAl/ "1ntracere"
» lu/ i' /a/, ~ /qural/ "reguli", m1! /quit}/ "adlpoat"
I
J /â/ I lei, IliD!ll /nâneli/ "cu illlllA", UU /lEatl/ "h1rtia"aa"
:
.slei I /e/, /eJIKler/ "eita", ll.l!Jm /bet!m/ "obraaul meu"
I
.4 ;61 I /e/, ~ /lcollar/ "lacuri", ~ /lcbd.m/ "ochiul aeu"
.!Yw' ! lei,
I
~ /Icule/ "rida"• ~ /lcwJm/ "oenuwa mea"
I
1 /i/ II lei, iyne ./iine/ "ao" • .!rlJ.- /iyh-/ "a ae apleca"
,i /!/ ! /e/, .E1D /lc!re/ "intn1", il.tlJ. /k!rlă/ "intrare"
'
Armonia labiaU.
Araonia labiali sa bazaasl, •t• cum s-a aratat pe opoziţia labial-

nelabiaU a vocalelor. Ea sa reali1aasa tot prin dependenţa morfemelor
funcţionate de vocala morfemului radical, numai ci, aici, aceasta depen-
denţi ae limiteallA doar cu cadrul clasei vocalelor labiale. Astfel, sub
int'luenţa 'fOcalei labiale unaitoarele vocale se pronunţă prin rotunjirea
buzelor, adică sint tot woale labiala.
In limba tătara armonia labială eate doar tematică, raza ei de ac-
ţiune fiind limitată ~oar cu primele două silaba. Se disting două feluri
de ■ l"lllonii labiale, după cum urmează:
69
1. DacA silaba iniţial& sau nldăcina aonoailabicA conţine~ /o/

sau _y /u/• atunci 1n silaba a doua este posibil& doar Tocala _y /y/, De
exemplul /un-v-,/ "t'Ain• mea", /ton~ "cojocul meu"•~ /quml.l;lQ/ "loc
nisipos" etc.
2. Daci. silaba iniţial& sau n\~cina aonosilabicA conţine~ /o/
sau ~ /u/ • atunci 1n silaba a ·doua este posibil& doar Tocala J /i;f • .De
exemplu1 ~ /lc6•~ "ochiul ■eu", Wia /kdl.;.J "cenu\l• mea",
In cuTintele polisilabice, 1ncepind cu silaba a doua raza de ac-
ţiune a a:r11oniei labiale ecade treptat iar l• st'1rtitul cuv1ntului diep•-
re COllplet, De exeaplUI
. .
burun1mb /bW?"l■la/ "nasul noetru", omudah
/omvzlmlz/ "umerii nottri", kdlOmh /lr;C,l~z/ "lacul nostru"•~
/~Iz/ "ceea noastN• etc,
Cele două t'eluri ale armoniei labiale le putem reda prin urmll.toa-
rea schemlt
Silabele I II III
T r a d u c e r e a
Vocale /o, u, c5 t 11/ -4, i;/ 11, {/
''' I' ''

'''
toy
'''
.
u ■lz
''',,
"nunta noastră"
I'
't qul I
u lllz "robul vostru"
''' lI •
'' koz u• ■h '
l'
"ochiul nostru"
'''
I
kul 'I l
~ ■b "puterea noastr4"
'' '' I
După cum reiese ti din sche„ de mai sus. armonia labial& ee ma-
nifestă inconţ«vent, fiind limitată doar cu primele doul silabe ale cuvin-
tului. Inconsecvenţa ei este condiţionată de prezenţa fenomenului dj de-
labializare in limba tătar4,
Tendinţa de dispariţie sau,mai bine zis.dispariţia deja a armoniei

labiale în sui'iaele flexionare o pute„ explica atit din punct de vedere
lingvistic (prin natura 1nchieă ti durata scurtA a vocalelor labiale, mai
?o
alea 1n posiţiile neaccentuate ale cuT1ntului), cit şiptin contactul
extralingvistic (prin contactul de durată a limbii descrise aici
cu limbile asinannonice, 1n condiţiile inexistenţei 1n pei,nanenţA a unei
scrieri proprii).
Annonia vocalelor ,1 consoanelor
Armonia vocalelor 9i consoanelor, numită 9i sina~niem sau armonia

sunetelor constă 1n asimilarea consoanelor de către vocale. Astfel, dacă
1n silaba iniţială există o wcală din seria palatală, atunci toate consoa-
nele unei teme nu pot fi dec1t palatale (de ·e xemplu: sek::C.z /seki'.z/ "opt",
iina /Si'.nlk/ "baniţă", kel!n /lEeli'.n/ "noră") sau, dacă 1n silaba iniţia
lă există o 'IOcală din seria postpalatală, atunci toate consoanele unei
teme nu pot fi dec1t postpalatale (de exemplu: şak:1z /saq1z/ "eae1z",
ba,lab!Q /balaban/ "mare", tDban /taban/ "paie").
Aspectul dur (postpalatal) sau muiat (palatal) al consoanelor con-
diţionate de vocalele silabei ini ţ,iale a temei se răsp1ndeşte şi la sufi-
xe care pot fi, precum s-a mai arătat, 1ntotdeauna de două felurii dure
ti muiate. De pildă, dacă tema unui cuvint se sfirşeşte ou o silabă muia-
tl, sufixele care se vor alipi la tema respectivă vor fi, 1ntotdeeuna, mu-
iate (de exemplu: ll::ll /it-'lle/ "ciinelui", k{,!-l!k /kis!-H'. k/ "omenie"
ti invers, dacă tema unui cuvint se termină ou o silabă dura, sufixele
oare ae vor alipi de acea temă Tor fi, 1ntotdeauna, dure (de exemplu:
.1tJ.:U ,"8.r t - qat" " bi t1pete " , J.tfk.t /q1o<'ll // "d» i llln.-.il0" 1 &1.îk 11,oj,l.'.iq/ "••-
lariu") •
Armonia vocalelor ,1 consoanelor este prezentă şi la 1mprumuturi-
le mai vechi 1n limba ti!taril. Astfel, datori tă armoniei vocale.l or şi con-
soane.lor, consoanele 1mprumuturilor fie ca e-au muiat (de exemplu: m&ne-
~ /mâmelek/ (<rom. mămliglt), metiJ /metil/ ( < rom.butoi) 1 :fie oă au
devenit dure (de exemplu: kazarma /qazarma/ ( < rom.cazarmă), koyara
/qo6ara/ < rom. coşară).
71
Reducţia rocalelor
Pronunţarea scurtă sau atenuat.I. precum şi căderea totalii a voca-

lelor inchise neacceniuate dintr-un cuv1nt se numeşte reducţie.
In limba tătară contemporană fenomenului de reducţie totală i se

supun, de obicei, vocalele mobile! /l/ ,11 /!/. Aceste vocale se supun
fenomenului de reducţie nu numai prin aceea că sint "YOcale inchise ,1 că
se situează 1ntr-o poziţie neaccentuata, dar mai ales prin faptul că ur-
mează sau preced după o consoană sonanta sau rămin intre două sonante.
Pe de alU parte, reducţia fiind legată numai la cuvintele polisilab~ce
se leagă cu tendinţa spre micşorare 1 pe cite posibil, a efortului arti-
culatoriu.
In problema reducerii vocalelor! /i/ , i i / ! / limba tătară pre-
zintă două momente:
1. Reducţia care se reflecta atit 1n ortografie, cit şi 1n or-
toepie. De exemplu: /gofiil/ "suflet" dar/_gpfllim/ "sufletul meu" ,/bawir/
"ficat" ~a;r/bawr'im/"ficatul meu" 1 /oyln/"joacă" dar /oina/ "a se juca",
/~"somn", dar/~/"dormi", /ileri/ "inainte" dar /ilerde/ "pe vii-
tor" ,/iăeri/ "înauntru", dar /iăerde/ "înauntru", /tiăari/ "afara", dar
/ti8arda/ "afară", /yoqarl/ "sus", dar /poqarda/ "pe sus", /galpana/
( < qay'in+ana) "soacrll" 1 /gaLnata/ ( < qay';i.n+ata) "socru", /qay'in/ "nepot•,
dar /q8tJ1'iml "nepotul meu", /qar'in/ "burtă", dar /qarn'im/ "burta mea",
/moyln/ "ceat'ă", dar / mojnlm/ "ceafa mea", /il!m/ "ftiin1'(", dsr/ilmii/
"ştiinţific", /sin'if/ "clasă", dar /sl4fiV "de clasa" , etc.
Tot prin reducţie se explica fonnarea numeralelor /altmle/
( < alt"i + rriiB "i,iaizeci" /yetmiă/(< yedl'. + miă)"şaptezeci", /seksen/
( < seki'z • on) "optzeci.", /doqsan/ (< dog"iz + on)"noue.zeci".
Uneori s~au /if'fB reducţiei chiar ,1 vocalele /a/ şi /e/. De

exemplu: ( bannaH:E!.'rf ( <_oarma,yagag) "n-o sa meargă" ( cf'. te. varmiyacak ,
tăt.de pe Volga: ba~cag "n-o sa meargă", /kelmiyJgek/ (<kelmeye-
~ (cf.tc.gelmiyecek, ţăt,V,kilmiyecek "n-o s4 vină",/bat ♦ar,fbata♦ ar)
'12
2. Reducţia care ae retlect4 numai in ortoepie. De exemplu:

/ble/ (< ~ ) "1tie" 1 /tle/ (,< llli> "cere", /kret/ ( < lt'freă)"nr",
/blezh/ <, bhezb:)<. btlelt 1ud1t)"brllţar6", /Atei <.c 'Ute)"iatr,
•
/&lcembe/ (~ Ukembe(ct.tc.iţtkembe"burtl" 1 /aoraa/ (<~)"1ntreabă",
/ketgek/ (< ketegek) "o să plece", 1Jatgek/ (<fate,iek<.alai etegek) "ce
(cumJ o să facă"•
Eliziunea vocalelor
Dispariţia vocalei finale a unui cuvint 1naintea vocalei iniţiale
a cuv1ntului UI'IIM'tor ae numette eliziune. Atadar 1 eliziunea ae produce

1ntre doua cuvinte care poaedl un aingur accent. In limba tAtarf. contem-
porană fenomenul eliziunii vocalelor ae constată numai 1n ortoepie. De
exemplu:/yaaal11at ■an/ (< ortogr.yaza almman) "nu po\ 81 'tin
/kelal11a{man/ (~ oTtogr.kele almman)"nu pot d vin", /Velaqai/ ( < ortogr.
Vel! aga,v) "nenea Veli", /Yayaqai/ (~ ortogr.Jaya aka,v) "nenea laia~
/8'ip8aly'U/ (, ortogr.p!pse alglf) "uliu", torbawh/ ( c ortogr.l!ll:l?!
aw\1) "om aupânl.cioe" 1 /qaraya8/ ( < ortogr.kera aga,) "copac negru, ulm",
/nl1lif/ (<ne !11iy) "ce face", /nete/ (~!lL.ll,,I) "ce tace", /fanai/
(cgani a,v) "luna noua" etc.
Tot prin eliziunea vocal1c4 au ap&rut ti cuvintele /o■al/ (c,!!!!!!!!)
"trecere"+ (a~) "mincare" 1 bobiţe de cocă făcute prin frecare care ser-
vesc la prepararea cierbei", /•~•\V' ( ekÎ ♦ pw) "al doilea", /alta~/
(lal ti ♦ aw) "al vasel ea" I /aarar/ ( < pari ♦ ar) "a 88 1ng4lbeni" I /morar/
(moru + ar)"a ee învineţi", /koraldi/ <<ier• aldi)"curte".
Contragerea
Dispariţia silabei finale a primului cuvint bisilabic ,1 a sila-

bei iniţiale a cuvintului u:r"lllf1tor (dacă este numai bisilabic) ae numeşte
contragere sau contracţia. Avadar, contragerea•• produce, ca vi la eli-
aiune intre doUlil cuvinte care ae ana eub un eingur accent.
In li~ba tltarl exiatl numeroase cuvinte ~onute prin contragere.
7,
De exemplu: /a~el/ (4 al1'p kel)"a educe", /ai.eV (~ allb ke.t)"a duce",
/bllatt1p/ <• Rl,la.v etfo) "astfel, :fllc1.nd astfel", /laitlp/ <• f!!!!1
~ ) "astfel, racind a,a", /olaitlp/ (4 plft 9dp) •a,a, t&c1nd aetfel"1
/blltlr/ ( < b{r dldtr> "anul trecut•, /qajtfp/ 1 • kalg atb) •cm •,
/qayaqa/ << kud 7akka)"ineotro"•/qalen/ (, tas1 S1f1n)"c1bd1",
/na88ij/ (< naeil teY) "ca f'el de lucru",/usatllaq/ Cc 11pm !tllflk) "• lllh-
gi"1 /uzatmaq/ c, µdn ulaek} ... lungi", /10,it•aq/ (, ... owJr\l'll pier-
de", /idna\V' (.c m!na bo,bona bo) "aeaeta", /anrl•l/ (c • tp t lgJ
"aşa", /Oise/(< 6xie iae)"c1nd colo", /ol•-./(< pl&J: 1H) •clnd colo"•
/yokaea/ (~Yok isem) "ori. aau•; et~. '
Protes• ti anaptiu
Fenomenele de proted ti aneptid se 1nti1nesc numei 1• ouvintel•

1.mprumutate din alte limbi spre• le ut\ll'â pron11nţia 1n li.aha lapl'UIIIUta-
toare. Protesa constă 1n iritroduoerea tirlei ~cale neetilllblQ8ioe tnain~
unui cuvînt, iar anaptixa, 1il introducerM \in♦i vo.cllie haetUiolo-aic• in-
tre consoane, deci, 1n llijlocUl cuvintelor.
In limba tl.tarl cont•pord etlt protua, oit ti anaptin h
1nt.1lneso doar 1n impl'l.auturile Ni veohii1 araba, persane ti ruaetti, pre-
c1a ti in cele roaânţttti, acutea din unMl fii.bd ui f'rec•ehte 1n a]>eCţ
al, 1n graiul generaţiilor tn Y1ra-tf..

:ixe■pJ.e pentru pro~•• 1 /ore.ni ( < p•Ni•J:llll) "poet.", /Srel-p/
( < ar •.B§m) "Regep, n\ae de pereoan&", /1'..,!r\/ ( tt roa •.lDM:l) • /\etop/
( < filQa) "stop", /!.speti (~roit. "atat") • /f.aitol-1 "ocoal'", /Iltepen/
(<Ştefan) etc.
ixemple pentru aneptid: /s[liwa/ (< ruu JlUI) "pruni.", /plra-
taqal/ (, rom.J)ll.-tocel), /inilis/ (c engles) etc.
După cum se vede vi din u:eaplela aduse, atit protesa, cit ti
an9Ptixa apar fie . in cazul,cind un cuv1nt !ne-ape cu conaoanel,e sonan-
te Ir, 1/ . fie 1n cezul,cînd un cuvint începe cu una din grupurile con-
sonantioe /st, st, vt, ap, al, pr/ sau ae afirte,te ou grupurile conso-
nantice /kt, ks/.
Mete\OI! sau schimbarea ordinii unor s\lllete 1n cuvint se consta-
t.A la cuvintele: /qaywar/ (cto.kaviYar)"icre", /plnnar/ (< primar),
/pteioptor/ (<perceptor), /lrurpe/ ( ~ rus.lu:lm!!) "crupe".
Sihcoparea (căderea) consoanelor
Unele consoane ale limbii tătare in anumite 1mprejurări se sup\lll

fenomenului sincopării. De obioei se sincopează consoanele finale de la
r44Acinile sau consoanele iniţiale de la au.fixe, oind răm1n 1ntr-o pod-
ţie intervocalică(~, LU,~), intre o vocală ti consoanele Jl, J.,
& Ci:, ·1) sau intre o vooaU ti sonanta lichidă l ( consoana .I ) • Sincopa-
na ooneoanel~r amintite are de fiecare dată ca rezultat apariţia unor
vocale lungi.
Sincoparea consoanei y< q ;· g <k, g

Sincopar-ea consoanei y-c' are loc 1n Ul'IIMl toarele ca suri c
1. cind tema (rQdaoina) unui cuvint se sfirşeşte ou oclusivele
/q, Ic/, care altemeazA cu sonorele /'(',a,g/ ti primevte eu.fixele posesi-
ve. De exemplu: /oraq/ "secel'll" .._/orafm,-or&a/ "secera mea" 1 /taraq/ "pi-
eptene"-/taray!,>tarâ / "pieptenele 9'u".
2. cînd terminaţia nume•1 ui verbal ~ -l!U!Sl primette s
a) sufixele posesive: de exemplu: /almllm-C almayim/ "luarea
■ea", /kelmem~kelmegfa/ "venirea mea", /oqlmâsl ◄ oq'ima(iei/ "citirea
lui", /l'al"illllllliis•lal'isma'(uih/ "strădania noastrll", etc.
b) sufixul cazului dativ; de exemplu: /alm!•almap/ "pentru
a lua", /kel.JD14 kelaefe/ "pentru • veni", /yazml ,i( yamaţa/ "pentru • acri-
•", /k6ral <kormeAfe/ "pentru a vedea" etc.
c) cind terminaţia viitorului categoric /-agaq,~eg9"/ prime, ..
tes
a) mărcile prescurtate prin apocopQ a categoriei persoanei la
75
para.I vi a li-a singular; de exemplu: /alagăm/ < alagaţlm < alagaqman /
"am sa iau• voi lua", /lcelegef\ < i{ele~egl..ti < ielegekal,V "ai aA vii, vei
veni".
b) sufixele posesive /lcelegim ~ ltelegeg{m/ "vii torul meu"
/ketegefl < lieteleg{,V "plecarea ta".
c) la optativul viitori /alalia iele<alafayim kele/ •tai_ vine
să iau", /1etelem llele < lletegegim lcele/. "1mi vine sa plec".
4. c1nd terminaţia participiului trecut~ - gen/ nun1ne 1n
poziţia intervocalică ti,mai ales, ctnd este folosit& 1n funcţia de a-
tribut participial. De exemplu: /qar&;i,qararan/ "cel care caut~:/{llin
Ulegen/ "cel ce muncevte", /oqlmăn, oq1mafan/ "n-a citit", "cel care
n-a citit", /kormen< kormegen/ "n-a viizut, cel care n-a văzut.•, /lal'iă
mânc~al'ismayan/ "n-a muncit, cel ce n-a muncit".
5. c1nd pronumele personale /men/ "eu" ti/•n/ "tu" ae aflâ la
cazul dativ. De exemplu:.,4(tă•may-a/ "mie", /si..rsafa/ "ţie".
Sincoparea consoanei /n/
Sincoparea consoanei /n/ se produce 1n unultoarele cezurii

1. /n/ de la iniţiala sufixului cazului genitiv1
a) la pronumele personale 1/mlffl</menim <menim/-/menift c men-
ni,V "al meu", /een<senift<aenln{n/ "alt.au", /l!ftc"oriift/ "al sau",
/blzrm/ /bfz{n. .c brzlnln./ "al nostru", /a!11{ft, atzn!,V "al vostru",
/olarln./ /onlarltl, olam'iftconlarriift/ "al lor".
b) la pronumele demonstrative. De exemplu: Mftc bonltl/ "al
acestuia", ,~n, soriift/ "al aceluia", /l!f\.c on'i,V "al celuilalt".
c) la apartenenţa abetratta a pronumelor pereonale ti de-
monetra,ive. De exemplul /metikl-' menltikl/ "al 111eu", /s1n.ki < aenlftkl/
":al tau", /bonq'i < bonl1Uc1/ "al acestuia", /oftql, onlnql/ "al lui, al
celuilalt".
2. n de la fin~la sufixului participial Jyan - gen/ /-1an -

ken/, c1nd acesta este urmat de me.rcile categoriei persoanei, îndeosebi
76
la pere.I-• ti a II-• eingular ti plural, adie& c1nd este folosit lamo-
dul indicativ, timpul trecut nedeterminat. De exemplul
/Qaraldlftdan /~e!ie(n)men/, fanal
Penl{rene tiertke(n)men/, lan~f
Anaytn mafa dar'il'fan, lanaf
lilert anana /qatlte(n)men/, ganaf/.
"Trecut-am din faţa gardului t.âu, euf~ ~~1u1e,

Biltut-u la geamul t4u 1 sufleţelule.
Se &ic• c& •-• aup&rat maicA-ta pe ■ine, autleţelule,
Ce fâcut-u eu maicA-ti, sufleţelul•"•
Alte exempie: /•lfAman ,a1yanman/ "(ctndva) • luat•, /k6rjimen <t

k~rpnaen/ ,.(cindva} ■- văsut", /11:orgiels ~korgenah/ "(c1ndva) aţi vA-
sut", et~.
,. /ni de la gerunziul care exprim& o acţiune spontan&. De exee-
plua/Uţilllan • alţanlaan/ "delndată ce a luat"• /Îeli-en • ile1pn1-n/
"d-.tndatA ce a venit", /etlleilen c e\tenb1en/ "dalndatA o• a tacut •, /at-
qani..t ~atqaan/ "de1ndat4 ce a aruncat", etc.
•• /ni de la marca categoriei persoaneil pere. I-a sinaular. De
ex_.,lua /al.-< alaaen/ "iau"• /kel•e < kel•en/ "Yin", /bll ... , b1le-
-..a/ "ltiu~, etc.
Sincoparea consoanei /r/

Sincoparea consoanei /r/ ae oonat.ata ln uniAtoarele cu-ri.nte, de
exaplut Mlij < 1,rr,&if/ "ni■io, ceva", /9'tlaaqc ayirtla18q/ •a curilţa
de ooe,j& l-.a• ti fructe•.
Sincoparea consoanei /l/
Sincoparea consoanei /1/ ee conata\& 1n W'IIAtoarele cuvinte: de ·

ex911Plu1 /ieH•lEea1n/c-/ile1ae- kelatn/ "de •re• aA ne aA rlnA", /boa•
boa\nc bolea bols'in/ "ce dacll e, aă fie", /nas'i"' ne au'ill/ "cu■ e ", (cf.
na;i bagal'im (c te .pasll .bakal'i11 , ne asll'i bakarim "ia aA vede■, CI.a e ",
'l'l
/bu.I ( ■) c be.lki (11 )I •poate", /kesf/ ~ kelfi /kel.11!/ •ia n.no•, ltotlr<
toltl:rv•umple", / llkt!rc.oltl'.:rv "ucide-1, omoară-i- /ketfrc 11:eltf:rv •adu•.
Sincoparea semivocalei Iii
Exemple: / solen<sojlen/ •a vorbi•, lqate< qaftel •ce f"ace •, lfâ-
te < 5ajte/ "face astfel", lartlamaq c. aylrtl,-maql •• cur&ţa de coaj& legume
ti :fructe•.
Sincoparea consoanei Ix/
Consoana Ix/ nu este caracteristic& limbii Utere. De aceea consoa-
na Ix/ ae supune aincopârii in majoritatea cuvintelor lmprumutate 1n care
erlatA acest sunet. Fenomenului aincopl\rii se supune nu numai Ix/ din po&i=
ţia de mijloc a curlntelor, dar ti din posi ţiile ini ţiaU ti f'inalA ale cu-
Ti.ntelor.
Exemple pentru căderea consoanei /x/ la iniţiala curlntelor /awa/
(<ar,tc.llll) •aer", laiwan/ (<ar,tc • .llt!IDf "animal", /aq/ (car.te.
~aql "drept•, /ayatl(<ar.tc.J.W1) •naţ&", /al/(< ar.tc.~al) •atare•,
/ailaa/ (< a r . t e . ~ ) "lenet"•
Exemple pen:t.ru @incgparu lui t!t tn •iJlgcul cunntelpr. In caaw.

acesta căderea lui /x/ determin& apariţia Tocalelor l\D"lgi secundare, da
exemplut /zLtet/( < ar.tc.zaxmet) "trudA, chin", . /p~·U<pera.t.c.l?lllll)
.
"acump", lmlil.lel(c' ai:.tc.maxalle) "mahala", /llimut/(~ ar.tc.M.mlll.)"llahlDut•
/llimet./ <• ar.tc.lulu.l) "llehmet.•, /lina/( <•r.tc.l.Hlwl) "Hn&", /qabaV
<~ ar.tc.aabaxat)"rlnA", /lfmn/( c.ar.tc. ra„ţ > "mulţumire", /rit!<<
ar.te • .ru!!) "linittit, rahat•, atc.
Exemple pentru sincoparea l~i bs/finlll: /saba/ <c ar. te • .!J!Mh) "di-
mineaţ4", lgima/( < pera.tc.Bil!:!s) "p&cat", lpatla/( c. pers.tc.padibx) •pa-
divah", /allal( < ar.tc •.!ll!!)"alah", /teqa//tniya/(c pars.tc.!t.!m)
"nlzboi da ţaaut•, etc.
Sincoparea consoanei /h/
h•ple: /leyit/( < pera.tc •.ut!.i4)"arou•, lnen/(~ p.era.tc.mm)

"deindata•, 'tarfpl( 4"pera.tc.heriţ) •om, bilrbat•, lae11p/(< ar.tc.}l~)
"aocoteală".
18
Accentul
Accentul este scoatere• 1n eTidenţa • unei silabe dintr-un cu•1nt

prin pronunţarea ei mai intensa eau pe un ton ridicat (1nalt).
In limba tat&N accentul este dinamic. deoarece el ae produce
prin llllrirea amp1itudinii eunet•lor 1 1n care un rol eeenţial 11 Joaca in-
tensitatea aerului fenator.
Paralel cu accffltul dinamic 1n cuTintele ~1 expresiile liabii tl-
tare putem 1nt1lni 1 1n 110d eporadic,ti accentul muzical sau tonic, numit
aetfel pen-tru c& este produ• de ridicarea tonului eilabei accentuate, adi-
ca prin llllrir•• mnărului d• Yibraţii, ceea ce li dA frazei o notă ritmicQ.
:O. asemen„ putelll Torbi intuitiT, ti de existenţa accentului c9nţ!-
1!1U, 1n o•zl,lrile c1nd ,-ocala accent'Uat.A posed& o intensitate ti o durată.
:De al\fal, cantiuitea presupune durata. Faptele limbii tătare na pel'llit eă

preeus,un• oA,ln e..n~,acctntul cantitat.h poate fi cU111ulet 1 lntr-o llllsu-
1'6 aai aare •8"' mai aha, de ac.c entul d011inant 1n această limbă ti anume
de aeo.ntul dinaaic. Prili ac•uta 1nsA 1 trebuia awt 1n vedere faptul c4
durata fi lunai••• Tocalalor nu au, 1n liaba deecri84 aici, o Taloare fo-
n„tic&. De acHa lunci••• acuetica ca un- element sporadic al accentului
d·i n•ic care are loc 1n silaba accentuat.A poate fi acceptata ca un acc-e nt
oantitatiT. Atadar• aiatallUl accentului 1n lillba tatarA nu ni-l putea
repraaenta eub o to.J'IIA •~•• ■at•ri•lela faptica ala limbii tatare ne
• rea• td••• preaanţe1 unor un1taţ1 da accente de natural diferite, prin-
tre care o iaportanţ4 priaordialA ilare, dupQ cua a-a aei anatat 1 accentul
din•ic.
ONClul de inienaitate al accentului 1n limba tatarA 1l putea coa~
pare cu aal ai li■bH tranaaH ( ,,,,.,,. ) 1 adica, el eato foarte alab,ti-.
intens faţa de in1.ensitatea accentului din liabile gennană, ruaa ti ma-
piaril. Na1.1&re neintaneă 1 toarte alabll a aecentului 1n limba t.AtarA lti
aleett• renectarea ti 1n pronWlţia unui cUTint dat. Astfel, lncalcarea
locului accentului 1n pronunţia unui cuv1nt nu produce tulburari 1n non..-
79
le sistemului accentologic al limbii te.tare. Aceasta tl"ilsâtura specific•
a accentului se leap de o alU caracteristica a accentului .1n limba Uta~
1i antsHa de faptul ci\ accentul are, 1n aceaeta limbi. un rol de diferenţi
ere a curlntelora adica la tel ca ti ■ort•ele lexico-gramaticale, el ne

permite, de cele mai ■ult• ori, u diat+es• un cu•int de un altul. De e-
:snplu: ~ •cazma• ti Mat. •nu eapa ", , JIil!!! "sanaal.e" ,1 ~ "nu
1nta1ura "• Dar, 1ncal.carea accentului la aceete cu'finte nu ya atecta a-
tit de mult latura semantic& a lor. De ace" se poate atirma ca accentul
neintens, slab este mai puţia legat de sensul cu'f1ntului, dec1t un accent
intens, acesta din unw. fiind caracteristic limbilor rus~, germană, maghi-
ara, etc.
In limba tatarll accentul are un loc fixa el cade de obicei, pe ul-
tima ailabl. a cuvintelor. De exemplu: mJ · "mami.", : !m§.l!I "mamele",
analaroan "de la ■ame"' . - , "an". 'eend;r. "ani". oeoei,roAn "de
ani", etc.
Incllcarea nol"llei accentologi-ce de1i detaimeau.,1ntr-o an1mitll
maaUJ'Q• pronunţia obitnuită, totu1i ea nu afectează integritatea lexico-
gramaticala a cudntului.
Accentul cuvintului
Dupil cum ae 1tie, toate silabele unui cudnt ae pronunţ.I la fel.

In cuvintele polisilabice eate acoa 1n e'fidenţA, ■ult • i clar, un singur
accent ti anume cel principal, nu■it. 1i accent qay. care H realhHsâ
prin coborirea tonului pe silaba accentuata.
Locul accentului este deatul de stabil. El eete folosit a,a cu■
a-a mai ■ ratat, n1.aai pe ulti- eilabă. Stabilitatea lui eate Yisibila
cu destulă claritate la eubetantiYe, adjectiva, numerale, pronume, adver-
be ti verbe, adica la parţila de vorbire independente.
ln ceea ce privette interjecţiile 1i cuYintele onomatopeice 1ncl
nu putem Yorbi la ele de un accent tix stabilit odata pentru totdeauna.
8o
Interjeo~iile 1 de pild~, exprilllil diferite eao•ii ti eint 1nclinate, în-

tr-o me\ll'll - i ■are, de a reda diferite nuanţe ale simţurilor. Probabil
natura inatabil4 a intonaţiei ti a accentului la interjecţii represint4
\Dl llijloo specific de diferenţiere• nuanţelor acestor cuvinte 1n cazuri
particulare de usaj. Atrage atenţia tn mod deoeebit tuncţia expreehA
apeciticA 1n raport cu care se cread o nuanţll etllieticl la o interjec-
ţie ti aceea,i.
Unele particularităţi 1n punerea accentului se constata ti la cu-
vintele onomatopeice; 1n majoritatea cazurilor la cuvintele onomatopeice
accentul cade pe prima silabă. De exemplul drt.-iurt. •zgomotul produs
de ruperea unui obiect", . i1lk-ialJ. "lumina rapidă• tulgerului" 1 etc.
~
La onoma~peele polisilabice accentul eate cel obitnuit 1 adică el cade pe
I • I
ultima eilaM. De exemplu, , ·plrkln-plrkJn luild1., •• rb cu earcaem", . ţ!-
• ! I Î
~r-t~tr · •trenca-tranca",, par11-parU •atr4lucette", etc.
Cuvintele ajutătoare (postposiţiile, conjuncţiile ti particulele)
ae caracterheaz4 prin faptul c4 nu primesc asupra lor nici un tel de ac-
cent1 f■ fo·rma lor primari, din punct de vedere accentologic ele aderi la
cuvintele care le preced, supun1ndp-ae, aşadar 1 accentului comun lor. Cu-
vintele ajut.atoare care nu primesc accentul asupra lor e1nt1 ;an ""!'llill"~i~
"du1 ,4t , ; Ai "ti" -,I! . ·.._n •p1n4" 1 -.!ll::!l!i (particulă interogathA) • -.!!!!.:!!!.!!
I
"particul.A de negaţie, -wtY ,:..wiY <kqy "de1ndatA", etc. De en■plu: erţ!ba
ND JreuJ- • ecat cu căruţa• ,

MVâlP da erten de "'ti seara ti dimineaţa", ak!f•s~pi
------=- =- •t,aieţii ,1 tetele",
•pini diseară", }coyiin
a! •eete iepure ", .!li!1z "ia odată" 1 etc.
Cuvintele polisilabice se tormeasA de reguli prin alipirea de rtl-
c!4cini • _unor 11111rci :t'ormale, adicA • sufixelor ti • deainenţelor. De aceea
con1'or11 regulii, accentul va cădea asupra acelui element :t'ormal, care va
I
c4dea aeupre ultimei silabe• cuv1ntului. De exemplu: .I! "cal", .A1::!!
I
E-i-1 eate eutix de agent), "călăreţ•, at-11-lar (lar este desinenţa plura-
lului) "c4l&reţii", '
at-lî-la-r1:m1z(-1m1a este marca apartenenţei pere.I,
81
I
plural) "clll•U't\ii no,tri", et•l1-,lfl,-tl·mh,-d9 (da ele 11\lit'Ca cuului
I
locati•) •1• cal~r•~ii no,tri), ~t-ll·ln•r ::m,lz-da-kl (•kl tete uufi~
1djectiv11 1 c1re arat~ exieten~a a ceva) "a••• oe exietl" la o&lAre\ii
no,tri".
Prtcum •• wedt ti din exemplele data, acc.ntul 1e muti de fieca-
re data dt pe ailaba precedenta pe cea ul'llllltoare.
Dar, nu toate eufixele fi desinenţele limbii tatare primesc ac-
centul aeupra lor. Altfel, 1ufixele care nu primesc accentul asupra lor
1tnt1 -W -i1a ,-m •li.I 1ufix de comparaţie nominal ti adve~ial ti
-.i! -Ai //-11 -u "eufix adverbial". I
De exemplul pur,l,g "oa ureul", u-
peţ-tiY "ca un cot", tptâr:B• "tQtArette", Jll1I:! "ruae,te", etc.
Dintre 1utixele flexionare nu primesc accentul aeupra lor, eufi-
xele predicative. De exemplul 1,Yta:,pan
'
"spun", pta•e1n
I
"1pui"1 t,Yta:;d1t
I
I I I
"1pune", pta:;mta "apunem", ayta-11(n1)1 "apuneţi", pta-1,r "ei apun".
Poaibilitatea de a putea primi aau nu accentul a1upra lor de unt•
l• cuvinte ajutltoare, de 1ufix1 eete deteraainatl de nec11itat1a de dite•
ren\iere fonetico•,ramaticala a aortnelor omonimice date, D1 1xeaplu1
J!Q! "nou" ,1 • "abia, HUIII'' 1 .IIDd.l "la tine" 11 .11.D..il "ti tu" 1 Jmj
"pulov~r" ,1 ~ "nu 1mpleti" 1 J!DII "1annale" 11 dm "nu 1nt11ura",
Ultb11{1 "tar& elevi" t1 tallbltia "•1nteţi elevi" 1 ;init1!1 "pata vo•••
I I I
tro." ,1 m!JlWJ "uroati•w", .udra1 "jUlllliltatea lui" ,1 ytrLm1 "• .:11.11111-
1 . I
tatt?", ~ "t'unincinea lui" v i ~ •eatt u1cat "• etc.
ln •tari dt aceetea, 1n limbat tari exietl o serie de cuvinte,
la oare accentul oado 1 1n mod regulat, pe priM• 1il1bi, Aaeete cuvinte
epar\in primolor relative ,t interogativ,, adverbelor pronominale, precum
I I I
vi unor ouvint, •Jut~toare. De exemplul mlnduvbpnd1y "aettel", .11D111,xN
~ 11
11110 1 &l1ttd" 1 J1til&Y Noe tel 11
1 W.11 "oare",~ "d•r",
.~ "t\ur", .lfJs "oind "• W "iaNvi I din nou"•
L& tmprumuturil• romfJ11e1ti din 1.11.timelt daunH H pUtrea ■a ac•
I I
tientul dimbii donatoare. De exemplul ţabţilea 11
tabriall" 1 l&IW 11 1.1&ina",
Oda.189/9?5 Ja10.,
aMiibm 11 1ilnliirli", 1\0
filn Iii priiiH it• plft4 aici relee• elar el ac~entul 1n limb•
Utiârl ire Ui1 ri:L deoliitii di iipor¼.lllni w V•loarea lui fonologioll const.4
1ti prliUl. Plftl!ha aiinili iHi-tUtil. cltdntuiui (clnd accentul cade pe
uit! iliitiâ)a lif lH ii âtili i rifidj â• • pti\ea dite~eriţia cUfinteie
lîiir• ih (&lnct Miii\ui 8idi 1>i pfli■ii Iii.labil).
Âf iital fi NWii dl i\ibiiHiit tap\Ul ca unii tUr-oologi. 1ncearca
a& i«Nîit& ln cbTin\@ii \ihjÎ. pi iiiijl illa6a ~ire poartl accentul princi-
pal li i.Î\i Hcifiti Iii lliBit let!Wi6iri ~i\iriale1• limbii iatare pe
cin d inililla iitil h\a njajij ffiliU eâl Hqetia bi iYidenţl. \Jn aatfel de
acunt (aiu Uceftti) 1ft liaU.ile Uhui •lflFl' cudnt. Aceaeta nu 1neeamn4
c1tuti de t,u\ift ti~ ■aeentui iieutidaf nu iete caracteristic liabii tAtare.
Diapotriw prllillţa llli ei\l tib1iaatbrili, de pilda ia cUrlntele compuse,
la btitiniali @iNt fi aai& ~•rechi,la repetiţii ~ol"llate prin reduolicare,
la gruptirili de @UYift I ftUllii \I .dftti-â ifllll 1a1'ihari de cUrlnt.e.
Aliift\\il 11 labiMfili dl ufittti (aintapa)

Ă8itnlul ftY liN ftUIUi Nlul dt I 41lillita ~u-lintela 1n•ecinate
Wtill dl &lt~i1 1 di ti Yil@liHA dt I \Plat o iiHie de daartaţie 1ritra
6 tintltlll fi &i\1 1 ldia& lntN ININf'lle dl 6Uttfttl ilcatuiti ainimum
ain dCNA tfflftt.i au llfil lnioil 4iplln, Oare fortNaaA 1mpreun& o Uhita-
h llnne\icUJ liilltiltiMt ~bd dNi, \iii Hti'i uftitar. De âltt'el, apropie-
~-- 14111in\i0& 1 nltkl 1 dii!, un loe Uitr-o i!niap& ••U o l.abinare de ou-
Tlftte li lNjlll lfttr1 MiUN @a •~•• de liptopiirea lbr accentologicll.
De ic.ai ~u llitl Hiijjilril\ 6&iip\ifl:U ca fieoire dU11nt flc1nd parte din-
tr-o ~NJl@ai\11 ti . U i\li Ml iiul.t dlhir-o iihta81111 al-ti albe Un accent
propriu1 iltdipiriainta Piii\i uliriW\ile a cihtoloaice ale pArţilor de
propoal\li ai liiiill lfi rtiport cu funcţia tor sintactici. Avadar 1
a6n8ill
1ft Ha6i \diN• 6 ilntiji& iiu o unitate eetiaritico-eintactiea poate•-
•ea ri ei Ufi iliijUr ao iftt pfinal~i~. 11 poate cldea at1t pe ultima si-
laba• priauiui enf;iftiftt li i\Uriii •••de• ~•a• c accentul proclitic
cit tipe ultima silabă al celui de al doiiea (eau al treilea) component
c1nd avem de a face cu accentul enclitic.
Accentul proclitic apare, de obicei, 1n cazurile cind dorim s4
concretiz4m ti el. evidenţiem mai bine~ cuvintul dominant dintr-o sintag-
mă. De exemplul lt1rmiz1 kalem "creionul rotu", tem:f.r kapi "ut4 de 'fier",
uzin ku.yrill:li t!u:;{ "vulpe ou coad!I. lungă" I Ker{m arkadaunin ballari
"copif tovar49ului Kerim". Din punct de vedere grafic accentul proclitic
ca ti diferitele grade de accente pot fi redate prin următoarea achem4:
Gradele
III----------------------------------------------------,
accentelor II----~----------
- ----------------------~I
I---------------------------, I
I
I
I
I
I
I
I I
I I
••lctep baUar1
Im limba tatarl accentul proolitic •r• rolul dt a di'ttrenţia o
aintagm& de o unitate lexicala to:rmat.6' prin compunere, adicl de un cuv1nt
I I
compus. De exemplu& kp1n ,oa "1118111A haini." ti ltu(1)napa "mamil-aoacrl",
k~rt baba.v "tatil cel bf.trin" ti kart.babĂy "bunic, tata-mare", bc\1 torgay
"vrabia cenuşie" ti boztorge.y "ciocirlie", lt1.rk ayalc "patruzeci ~e pidoa-
re" şi kirkayalc
•
"coropi1ni ţa.", kwi
I
tu.war "soarele re.sare" ti kt1ntuwdr
"resărit, soare-răsare", Jcln bata.r "eoarel.e apune" vi kdnba.tar "apus, soa-
1 I I
re-apune", ala bag "cap bălţat" şi alabag "gulie", a11îk k6z "ochi deschişi"
şi aşikkJz "isteţ", pazar ertesi "dimineaţ4 de duminica" şi pazar(er)tesi

"luni".
Toate numirile topice turco-tătare din Dobrogea formate prin com-
punere au apărut prin schimbarea accentului proclitic cu cel enclitic. De
I I I
exemplu: alt1n tepe "pisc de aur" şi Alt.înţepe "Altintepe", tgprak hiaer
"cetatea de lut" vi Topralc(hi)s~r "Topraisar", llor1 lc6l "lacul liliachiu"
' t ,
yi Mor(i)g61 "Murighiol", Kara Opler "Omer cel Negru" ti Kara(o)mfr "Negru
I I I
Voda", teu ewil "satul de piatnl." ,1 Tauaw1l "Piatra", ak arca "ienupAr
I
(arboriter) alb• ti Akarca •Acargea, denumirea unei depresiuni din Dobro-
1ea•, 1tA1t arca •ienllpăr (arboriter) verde• ti JCgkarca "Pi•--.Hlli".
Accentul encliti~ NpNaintl. accentul dominant 1n aintagme. Oa ,1
la ou-nntele eepaz,atee aocentul enclitic cada pe ultime ailab& a cuv1ntu-
lui final. dintr-o eint._, De exaplua ••ltl kpk1e1 •miro• de floare",
dttl •••li ltpglal •■iroa de floare fl'UmOan" (vaai schema de Joe).
Din categoria curintelor compuse, cuvintele 1mpereoheate ,1 mime-
ti•ele primellOe de aa•enN accentul enclitic. De exemplu& w-b,M "pa-
rinţt•,-uir•llt "oopii", •ll••Ytr!• •negoţ", w•ruiei •pe Joe", .u-
llD:NtAo "ceaun", •rtb•:NF!W "o&ruţl.", etc.
roloaiNa accentului enclitic, 1n locul celui proclitic, la cuvia-
tele 1apereoheate 1ti &1•e1te explicaţia 1n tendinţa de a 1nlltu:ra eventu-
alele oontuaii oe ar ti putut a& apari 1n eenaul acestui gen de cuvinte
Ţ-••••••••----------------•••••••••••••------------- III gradele

aceen•
I
,
I
,-------------------
1··----------------------------~------- II
I
I
tului
I I
I
gdael ,e,ek kolt1e1
0011puae, Aattel, dac& ••ar ti tolosit accentul proclitic la aceste cuvin-
te 1aperecheate, atunci ele ti•ar ti putut pierd• valoarea lor de unit4ţi
lexicale eau mai decret>& ar deveni cuvinte compuse lipsite de orice tel
de aene. De •x•plu, cuvintele 1aperecheate a1t!~-kdmi1 •aur-argint" ,1
.
iUt•ttFIF "cafea-sabir"
.
alt1n-e1t1• "argint din ~ur•
pronunţate
( ■ic)
ou accentul proclitic, sub forma
ti
'
kaw1-1•i•t "aahAr din catea"(eic . )
1n caaul numeralelor c01apuae 1nlocuirea accentului enclitic cu
cel proclitic d~e la aohimbarea Nldicala a corelaţiei de numere. De exem-
plul &o 114(1{.{Q) s So, ,wmt bH({ft) • loc etc.
Din cele prezentate p1nl aici se poate trage conclu1ia c~ accen-
tul 1n limba tl.tana nu an numai un rol fonologic fii morfologic. ci el
85
indepline,te :t'uncţia sintact ică c a mij l oc de imbinare a două sau mai mul -
te cuvinte 1ntr-o sint1181Dă• avind 1 a1adar, o legaturil directă cu sintaxa.
Accentul sau intonaţia frazei (enunţului) .
Segmentul fonic (tactul) ti grupul ritmic.
Accentul unui enunţ sau al unei fraze se află 1ntr-un raport

strins cu accentul cuvintului. Dacl'l un enunţ (fraza, este compusa, ·din
punct de vedere sintactic, din douâ sau mai aulte sintagme (segmente fo-
nice), din punct de vedere fonic ins4 el (ea) este alcătuit (4) din două
sau mai multe grupuri ritmice 1ntirate 1n jurul unui accent grav (princi-
pal).
Prin analisa accentului in cadrul unui enunţ, prin deepllţirea a-
cestuia din urmi!l 1n grupuri ritmice ca fi prin urmărirea intonaţiei unui
enunt. transferam, in realitate, fonetica 1n domeniul frazei. Exprimin-
du-ne cu alte cuvinte, fonetica trece pe un plan mult mai larg fi anume,
pe planul sintaxei. De aceea, tocmai, examinarea foneticii 1n cadrul u-
nui enunţ total este numit de L.V. ~eerba prin tennenul de "fonetică sin-
tactică". (lf':J,p- "' ) •
DupO. cua a-a are.tat, accentul. este scoaterea 1n eTidenţă a unei
silabe din cuv.int prin pronunţ.ere& ei mai intensa. sau pe un ton mai 1nalt.
Aceastil. definiţie se referii. insă la accentul cuvintului. Intr-un enunţ
insâ se operează cu accentu~ unui (unor) segment fonic (sintagma) care

exprimă~ gindire. Segmentele fonice (sintagmele) strins unite 1ntre ele
din punct de vedere sintactic se află 1ntr-un raport strins oi din punct
de vedere al accentului lor. De obicei, segmentele fonice (sintagmele )
ale limbii tătare care alc~tuieec un enunţ sau o propozi~ie se află gru-
patei■ jurul!. acelui cuv1nt din proposiţie peste care cade accentul grav.
•
De exemplu& Akbae koy{n!ft
lui Akbat (azi Albeşti)
• I
laulari/k6lektiyts
/ -
valiualar "Tineretul satu-
munce•tn colectivl".
Din punct de vedere sintactic aceasta propoziţie este compusă
din două sintagmei l) Akbaş k6y{n!n iatlart "Tineretul satului Albeşti"
86
1i 2) kdlektivte 1al11alar "muncesc la colectiv". Din punct de vedere
fonologic 1naa, ea este compusă din două grupuri ritmice; toate cuvinte-
le care intnl 1n componenţa acestor grupuri a1nt adunate 1n jurul acelui
cuv1nt (kdlektivte "la colectin.") peste care cade accentul grav.
Dup4 cum se vede fi din exemplul de mai sus, primul ~rup ritmic
are accentul grav pe cuv1ntul laplar1 "tineretul", iar cuvintele Akbap
kdY!n!n "al satului Akbat", care 11 preced a1nt subordonate lui din
punct da vedere al int.-iaţiei. La cel de-al doilea grup ritmic accentul
grav cade pe cuv1ntul kdlektivte "la colecti'Vâ", iar cuv1ntul palip§lar
este subordonat din punct de vedere al intonaţiei acestuia.
Un alt exemplu: Amet aku
I I
I a!ment fabrikaşinda I karaw11 bolip
~ li "nene~ Amet / munce,te ca paznic I la tabrica de ciment" I/.
PropoEiţia aceasta este compusa din trei grupuri ritmice: 1) Amet
t
-akâ.Y
I I
"nenea Amat", 2) siment febrikaeinda "la fabrica da ciment" ,1 karawil
J)
...
bolip {gl!Y "munce1te ca paznic".
Intre grupurile ritmica se face intotdaauna o pauză, pe care am
redat-o 1n exemplele de mai sus printr-o linie verticala ( I ) .
Pauzele 1ntr-o frază ea fac, de obicei, intre eintepa. Deci,
sintagmele nu eint, ava cum s-a anltat mai înainte, numai unit.aţi eeman-
tico-eintactice, ci ,1 unitaţi de intonaţia.
Cuvintele concentrata in jurul!. unui accent grav 1i care alc&tu-

1ea un .tn~ g, o wiitate ai pune t ae Ye<Jer e al. intonat1•1 ern~ nllllt -
te grupuri ritmice sau grupuri dinamice <~1. ,- U ) •
Unitatea de intonaţie a cuvintelor :t'ăc1nd parte dintr-un grup
ri tllic 1i pronun ţaraa lor printr-o eingunl expira ţie generează unele
schimb4ri (alternanţe) fonetica la 1ncaputul oi sf1:r,itull cuvintelor.
Acest fenomen ee datorevte faptului c~ 1n procesul unui enunţ normal la-
ture aononl a curintalor se află 1ntr-Wll nux succesiv. Astfel, 1n gru-
pul ritmic ik1tabok1bot1re/l(tortogr.kitap okip otira) datorită fluxu-
lui succesiv a sunetelor, consoana surdă~ din propoziţia finală a
87
primelor două cuvinte ni.minind intr-n pozi~ie intervocalică, alternează
cu consoana sononi. ~•
Fluxul succesiv sau gradat al sunetelor 1ntre pauze este numit
sepent fonic• sintasma sau tact, evident al unui enunţ aau a unei fra-
ze. Un rol deosebit ilare intr-un segment fonic unitatea aeaantic4, ta•
rii de care este de neconceput segmentul fonic. De altfel identitatea
dintre termenii segment fonic şi eintagmlii se bazeaza tocmai pe unitatea
semantica. Unitatea fonetic~•arata L.V. Şeerba - care in procesul unui
enunţ, a unei gindiri exprimA o unitate ae111anticA poate fi fo:rmat4 dintr-
una sau mai multe grupe ritmice (lfJ,t•l4 ).
Intonaţia enunţului (fraaei)
Vorbirea umani. poate fi oonaidereta ca un procee toarte coaplex

din punct de vedera al tonului eau al 1n&lţi■ii au■icale. Ou ajutorul
tonului pot fi redate 1ntr-un enunţ diferi te ei■ţaainte ale OIIUl.ui, dat
fiind o& un eveniment eau un fen0111en dat d& nattere la un tir da raaoţii
oaN poate varia de la oe la 011, O intonalh 1ntr-un enunţ or„aa& afeo•

te diterite la aeoultatoria efectul produ• la un aeoultato• o&ruia 1i
este cunoaout un eveniment eau o eituaţie difeni de efectul produ. unui
alt ascult.I.tor oiruia nu~i ute ounoaout evenimentul eau aituaţia dat&,
Dupa OUII din punct de vedere sintactic un enunţ (o frez&) se 1m•
parte 1n diferite tipuri (enunţiativa, imperativa, interogativa, excl••
metivâ) to~ ata fi din punct de vedere al tonului, adicA al foneticii,
trasa ee 1mparte 111 diferita intonaţii a naretha, iapereUv&, interop•
tivâ ti exclamativa. DuP'}. L.V. jlerba intonaţia eata"flwrul musical al
( ~'f I,.,, )•
aunetelo-r 1n momentul 1nllnţuirii cuvintelor 1n pr.o ceeul Yorbirii"
In procesul vorbirii aunetele nu au un flux monoton. In locurile

necesare ale unui enunţ (fraie) se tao pau ■ e eourte aau lunci, iar tonul
poate a~ aoad~ pin& la nota cea mai Joae& aau d ae ridice pro,re•i•,
adie& a- fie ascendent, Un astfel de enunţ eete auait de aeoult&tori oa
88
'fiind fire•o~ ier de aici reiese faptul ci enunţul dat este 1nţelea u-
,or ,i corect de aecult.Atori. Dar 1ntr-un enunţ cu intonaţii diferite
ae oNeasf. tonuri diferite. Astfel• tonul unui enunţ va fi altfel, 1n-
tr-o propo•i \ie narath&, lntr-o propod ţie interogathA ti cw totul
altfel ln proposiţiil• i■peretiY& ti exolametiTI.,
Intonaţia unui enunţ narau„
lntr-un enunţ narativ aau mai . bine ■ ia la et1z-.itulJ acestora

tonul co'boenl lin,de obiceft pini. la nota o„ mai joael. Aceaet4 situa-
ţie indi°" la r1ndul ei 1noheierea (teminarea) g1ndirii iar aacultAto-
rul fiind 11Ulţumit de cele aucite, nu mai a,teaptl nimic de la •orbitor.
Put..- arllta aceaeta prin Ul'llătoaNa proposiţie. De exemplu: .tit4l:I!
lenlulltdln!Q.ktparrlfă / swjlmya i,],! 1
"mf.tu,a lfedret a-a dua el ia
apjl la marginea lacului".
Propoai ţie aceaata eete format.A din trei grupuri ritmice, dea-
pjlrţi te 1ntN ele prin pauu. IA primele doul grupuri ritmice tonul ea-
te aeoendent, iar la at1rtitul ultimului grup ritmic (la locul unde se
tenii.ni. propodţia) tonul coboanl 1ncet epre nota cea ■ai joaal.
Deci. vorbitorul a-ar opri apun1nd n1.1111ai primele doua. grupuri rit-
mica din exemplul de mai eua (de pildlt Nedret ge~•\kolektiv bakfasina /)
adicl cu un ton ascendent, atunci aecultltorul ar attepta neaplrat ceva
priTind la gu.r a vorbitorului, Pe de altâ parte, natura ascendent& a tonu-
lui a!'1lt4 ol gindirea nu este 1ncl terminată, Dar la a:firtitul grupurilor
ritmice ale .orbirii cu intonaţia narativi, adjcl 1n locurile unde ea fac
pau ■ e, tonul ascendent atinge cel mai 1nalt grad de ascensiune cade un
accent gwT, De axam.plus Nedret
_,.,,,
lengem f kolektiy
., .....
bak11aeînp/lcarbîz almaga
ub.i. //.
ln propoziţia aceasta tonul care a atins gradul cel mai inalt de
I
ascensiune se afl~ pe cuvintul karbîz "pepene".
l. semnul (I) indica pauza mică, (/) pauza mare, iar semnul<-) coborî -
rea asu ridicarea tonului,
89
Locul unde tonul atinge gradul cel mai 1nalt de aecen8iune
1ntr-un enunţ 88 nume,te ton srşy aau ,scutit.
De obicei, p1n4 la tonul grav, intonaţia unui enunţ 88 ana 1n1NI
a9cenaiun„ 9uoce8iv~ iar de la punctul aoe9ta ea 1noepe a& coboare. r,-
nomenul aneeta 11 putem constata ,1 din unn&toarele exeaplet
'ofkdYdeki akae-rna / mektJp Yf~1. "11 a eorie o eorieoare _tr•-
telui alu de la ţarA" • -.
at:.q c$dotn 11barÎn / ba1a,! man bartblf t,a!a1,14!. li "Oemal
,1-a curâţat curtea 1mpreuna cu fiul 8Au".
fluxul tonului se at'lA 1ntr-o a9oensiune euoceeiv& ,1 la et1rti-
tul srupurilor ritmice dintr-o traail. Dar, 1n Jr•••• tonul srav poate el
cad& pe mai multe locuri. De exemplul
0tm11t ( 1c011n4an ri!r h
te C)c:111,onso 1c~ .I o• h11mt1!p
~1y/c ee >toktama,v ho tamak toxdtm,t u1!n Qxiap I NbMl t)t.1 1I• •0e-
m11e, pentru ca nu 1tia ce ea faca, sindindu-ee tot timpul la minoare,
n-a putut•~ doarma plnA-n aori".
I I
In tras• ac„8ta tonul gr&T cade pe cuvintele kelmtclDSI• l.9IIK
'
,1 .db!n!·
Intonaţia . unui enunţ interogativ
Din punct de vedere sintactic un enunţ interogativ este reprezen-

tat de douâ tipuri: l) enunţul interogativ general 1i 2) enunţul intero-
gativ concret. Deosebirea dintre cele dol.lil tipuri de enunţuri interoga-
tive conata 1n faptul că primul tip se formeazil fără cuvintul interoga-
tiv, pe cind cel de-al doilea se formead. cu ajutorul U11or cuvinte inte-
rogative speciale.
In limba tătară primului tip de emmţ interogativ 1i s1nt proprii
douA feluri de intonaţii. Prima intonaţie este legata de specificul lim-
bii t~tere 1 deoarece 1n aceasta limbA exist.I. o particulă interogativă
(-mi -m!) specială ~are se alipevte întotdeauna i• predicatul vorbirii
90
interogative. C1nd partioula-1!1! -mi ee alipefte aa predicatul propoziţi
ei, folosirea tonului ascend1mt la eflrti tul propozi tiei nu devine o

condiţie obligatorie,deoarece, chiar dacA tonul ar fi un ton cobor1t.
a-ar 1nţelege că propoziţia respectivă este o propoziţie integogativă.
De exemplu& Aaet "91 I 1;iment ţabrifaafnda / karaw1l bol1p h11'm{ 1"

"Henea Amet muncette ca punic la fabrica de ciment ? ".
Dupl fluxul. tonului intonaţia aoeatei propoziţii interogative
nu ditert de intonaţia unei propod ţii enunţiativa.
Cea de a doua intonaţie•• caracterisea&A prin aceea ol aici to-

nul este aacendent. In ca1ul acesta interogarea oapau din punct de vede-
re al intonaţiei • nuanţ4 de continui tata. De exemplu& A,;:. f lclublca i\t't-
m!? - Ia. l§ete• "Aaan merge la club?- Da, merge"• Dupl cum vedem ti ,Un
exemplul adua aici, tonul•• ridici progresiv.
Intonaţia propo1iţiilor interogative oare ee rormea&A ou ajutorul
cuvintelor interosative speciale diferi de intonaţia propoziţiilor inte8
' ketl .r "lnootro H

rogative arttate mai eua. In acute propo1iţii tonul grav oade pe cuvin-
, kpda
tul intero1ativ, 1>e exemplu a AflQ duce Aaan ".
;, L ,
wt MV ki■ bpl1p hib , "O• ot luorHI& ntnta Alllet li.
01nd cel oare 1ntreabi dorettt a& afle locul, timpul, pereoana,
oalltatM tau ni.Ilirul obiectelor cu ajutorul cuvintelor interogative
(k1z41, ill5l, ,iÎI, Jll, ~ , eto,),atunoi intonaţia propoziţiilor
ae 'tipul a aia
ceata•• explici prin faptul ca tonul grav, care cade pe ouvintul inte-
rogativ cade ti asupra cuvintului narativ.
Intonaţia unui enunţ imperativ
Intonaţia imperativă posedă mai multe forme, care e1nt str1ne

legate de natura propoziţiei imperative. Aceste forme sint: imperativul
obienuit, imperativul sobru, imperativul cu nUDnţ4 de optativ şi altele.
De aceea din punct de vedere morfologic ele s1nt redate cu ajutorul di-
fPritelor forme ale verbelor. De pildă cu forma de bază (redacina)
91
a verbului la imperativ: .I!.! "scrie", cu forma persoanei a doua: .t!-
n.ta.!!l "vei scrie", ya;messift "nu vei scrie", cu alipirea particulei
-,!! -n, precum ei cu folosirea fo rmelor modului indicativ cu dife ri te
cuvinte auxiliare (JS!., ,1!!, kara, etc.).
De exemplu: Jusµp akayn1n '1.v!ne / toua, t 4 ' t "La nuntA 1n ca-
ea lui nenea Iueup, la nuntă"• La s:t'irtitul acestei propoziţii tonul ee
ridica progreeiv ti exprimu. o chemare, o invitaţie categorici. C1nd pro •
po1i\ia 1pu1a eub fo:nna des J9p1anţ1';. / eUt blftf kelift;{a "Veniti
la tedinţa la ora cinci", cu tonul cobor1t la aflr,itul cuv1ntului, atunci
o aatfel da intonaţie axprimA un ordin, o chemare, o invitaţia obi9nuit4.
Dar daci adA.upm la efirtitul aceetei proposiţit cuv1ntul "taa", atunci
intonaţia acesteia exprimi o ripminte, iar la af1rtitul proposiţiei avem
un to• care coboarll lent. De exemplul Top1w»fu I aAat ba1t1/k11lr1!z
~ "Ar fi bine atunci al veniţi la tedinţA la ora cinci"•
Intonaţia unJi enunţ exclamativ
Intrucit natura proposiţiilor exclamativ, tat, toarta 0011pl1d tl
intonaţi• aoaato:re a1t1 toarte variati, In p:ropo1iţiil1 ••olamativt oar,
•• ro1t110 1nts-w\ cadru otioial ( ■itinaw-i, deaonetraţii, ,to,) aubieotul
ti predicatul H pronunţi 4up1 o paul&, iar dus,6 titoaN 1intapl tonul
,.,,,,. .,,-!"
ee 1nal ţ1 p:rogreeh, Da exemplu, Ya,a■ ln / ao1balh\ m,mlelcetler!n!n. /
kakepmaz doai:u,1! "Trliaecl prietenia de nezdruncinat a ţarilor eocialistef"
Propoziţia aceasta exprim4 o dorinţi. categorio41.. Kapabg1zntn
_,, tem!z
aokaklar1nl "'
tutayilc f "Si!. ne pllstrllm curat etrilzile oravului nostru "
Propoziţia aceasta exprimă o chemare.
Dup/1 afirmaţia academicianului L.V.jeerba intonaţia propoziţiilor
care exprimă st4rile sufleteşti ele omului este legată cu accentul emfa-
tic ( lfJ,f 11.. ) • Exemple:
1. Asan
I kaytkan "diy
' "Se spune că s-a 1ntors Asan", exprima bu-
curie".
I ~
2. Asnn kaytkan diy "Se spune câ s-a 1ntors Asan", exprimă mi-
rare".
92
,. H• drin I b•gliy 1100 .I "De ce l-o ri •vtept1nd
I~ A 11
4 • N~ s4(.1 I b4,in tharp1 r "0• frumos • ui afanl

11
Accentul logic
Definiţia accentului lo1ic asta datl. da c•tra academicianul

L,V. ~•rba 1n felul urmator1 "Ouv1ntul oare atrage atenţia asupra aa
1ntr-o propoziţia ae numett• accent logic~ OU alte cuvinte vorbitorul
pun1nd accentul grav pe un ourlnt .dorit din propoziţie, -atrage atenţia
aaoultatorului asupra cuv1ntului respeotiv, Aici vorbitorul nu•oi pro-

pune ca acop ·a, arate despre realizarea sau nerealizarea unui lucru, dim-
potriv&,aubliniaza doar faptul c4 da oltre oine, c1nd ti 1n ce loc va fi
realizat aoaat lucru. Astfel• daci vorbitorul enunţi cu o intonaţie nor-
mala propoei ţiat Orban dnew!n maeina rnAA ketţ{ "Orhan a plecat ieri cu
ma1ina", atunci,el tranamite prin prepoziţia acaaata doar despre pleca-
rea ieri la orat a lui Orhan.
Daca ascultl?l.torul cunoa_tte mai mult despre plecarea lui Orban la
orat ti nu cunat1te anume de timpul plec4rii 1 atunoi vorbitorul prin ac-
centuarea cuv1ntului t!new!n "ieri" atrage atebţia aacultltorului asupra
acestui cuv1nt. De exemplul Orhan I ma■ina man kapabaga t!newin ket~{.
Dilll propoziţia aceasta reiese faptul o4 aeculUtorul cunottea despre ple-
carea lui Orban anume ieri, ti nu 1ntr-o altl zi, deoarece vorbitorul
prin eoo-tua.roe u bltUJ.ol ,meţ!p "ieri " ti- a propu .bi scop 8' arate
tiapul, In felul acesta vorbitorul pun1nd accentul grav pe orice cuv1nt
din propoziţie, poate sa atraglll atenţia asoultltorului asupra orlclrai
cuv1nt din propoziţie, De pildl dao4 vrem ea afl.4111 cu ce mijloc de tran-
eport a plecat ieri Orhen la ora,, atunci bine1nţelea oa vom pune accen-
t
tul grav pe curintul ma1ina. De exemplu: Orhan,t!new!n / kasabaga meuina
man kett!. La fel se 1nt1mpl4 vi atunci, c1nd vrem ea evidenţiem destina-
_,,
ţia (locul) und.e a plecat Orban ieri cu matina. De exemplu: Orhan t!njw!n /
malina man '
J ltaşabaga kett{,
In limba tătarit din Dobrogea cuv1ntul care atrage atenţia ascul-
tltorului asupra aa (accentul logic) se atll tntotdeauna 1naibtea pre-
dicatului,
M ORF OL OOl A
Structura morfologica a cuv1ntului
u, cuvint tradiţional, divizibil din punct de vedere 110rfolo~ic

are cr structura tem■ Nj el ee compune din trei tipuri de morfeme, ■orfe•
;ul radical. morfemul tematic ti morfemul flexionnr.

Morfemul radical reprezintA un complex •onor atabil care poftrt.ă
valoare• material~• cuvlntului. Xl lntN 1n structura oricirui cuvlnt,

conatituind elementul primar ti abeolut necesar •l cuvlntului. Totodatu,
morfemul radical reprezint~ elementul comun, mai multor cuvinte, care pot
face parte din categorii gramaticale diferite, De aceea morfemele radica-
le a1nt polisemanticei ele conţin ct serie de valori lexicale, c•re se
diating din 1mbinarea lor cu diferite autixe. Morfemele radicale corespund
cu tem•l• n1d1riyat1 eau, primar,.
ln limba tatarQ, morfemele radioele ooreepund, adeHori, cu un
cuv1nt de aine at~t&tor• adio& valoarea •terial~ a 110rtaului Nldioal
ooNapunde cu valoarea lexical& • ouv1ntului. De exemplu& R2.ll "• vopsi"
- W! "vopaea","boia", .a1 "• 1U•t•" - 111 "1Ust"• etc.
Dup4 structura lor majoritatea morfemelor radicale s1nt monosila•
bice. De exemplu& .2 · "el"1 acela, bo "acesta", .!1 "cal",~ "miera",k!,tţ
"batrin", .!J!.r! •a trage•, etc.
Paralel cu acestea, 1n limba tătară exist! oi numeroase morfeme
radicale bi- şi trisilabice. De exemplu& bal~ "copil",~ "mamă", .2ru.!-
.film "mare", fil~ "c4ruţă", etc.
Ietoeiceşte acestea din urma, ca şi unele din morfemele monosila-
bice alclltuiesc temele derivate. Dar, segmentarea acestora 1n morfeme nu
eete, intotdeauna, posibilă, deoarece,1n etapa actualii de studiertp lim-
bii tatare valoarea unor râdacini şi sut'ixe, nu numai a celor neproducti-
ve, dar chiar şi a celor productive nu ne este inc4 cunoscuta. Intr-un
şir de cazuri ne este greu de stabilit, dacă avem de a face cu o rădacină
(tem4 nederivaU) sau cu o ttllllâ derivau, formau cu ajutorul unui sufix
neproductiv oi a cărei va1oare nu a toet 1ncll descoperită.
Morfemele radicale ee 111part 1n nominale (de exemplu: ~"••l",

li "came", li "toc", 1!!Jr, "Iii.ere",~ "a1b", beu "cinci", .211 "zece", .2
"el";"acela" etc.) ti yerbalt (de ex•plu: ,!1- •a arunca",,!!- "a face",

u.- "a deechid•"I •• deet'ace•, lY:":- •a lovi", .!l- "a lua", ber- •a da"
etc.).
Morfemul tematic este elementul oare se adaugă la rQdil.cina cuv1n-
tului. l'uncţ,ia 110rfemului tematic consul 1n faptul, cil el 1ntrege9te eau
modifica valoarea lexicalii. a morfemului radical~ t'orm1nd de la acesta o
temll derivată. Aceaau temll poate funcţiona oa un cuvint de sine atlltll-
tor ti poate primi ti alte ,i.orf•e tematice ca de exemplu: marca plura-
lului, allrcile nmeral.elor on'linale ti colective, eutixele cu va1oare de
apreciere eubiecti'IA la nume ti eutixele oare toJ'llead teme verbale se-
cundare (diatesa, ti■pul ti aodllrile verbale cas participiul„ gerunsiul
ti numele verbal).
Aett'el, de la mor.remul. radical nominal !l "luni." cu ajutorul
110rtemului tematic -l.!l poate ti tormatl. o temi derivata cu o va1oare le-
xicalii aoulla .&Im "ealariu• • iar prin a1ipirea 4• aceHUl 'tema a unui
a1t 110rf• tematic -1! poate fi f'onuta Cil a1ta tema derivau cu o alta
va1oare lexical-a pl1ka1 •ealariat"J de la morfemul radiou verbal tant-
"a cunoatte" cu ajutorul eutixului diatezei tactitiv•-1poate ti t'onaa-
tO. o teaMI. derivata cu 01 valoare lexical& nowu llD!l,••a-l tace ell fie cu-
noecut", iar priZL a1ipirea •• aoeaeta a mort•ului tematic -ma poate fi
formata o alta t • derivata cu o alta valoare lexicalii tanitma "de cu-
noaotere•1 "de popularizare", etc.
Morf'•ul t,matic alipit la mort emul radical formează teme deriva-
ta a cuv1ntului.
Mortemele tematice ee 1mpart 1n nominale ti verbale. Adverbele
derivat•~ legate prin orifinea lor de awnie ti verbe au aceleati morfeme
9.5
ca ti numele ti verbele.
Morfemele tematice nominale se 1mpart 1n douA grupei
a) morfeme care formeaza teme nominale derivate de la radacini
nominale; cele mai productive dintre ele aint: -m,-1.â, -ul-n li
-&l-iJ., -lll-,ll, -.tll/-m, ~/-du li !!.11-!!.l, .W-~ /1 -&!I-Bi
etc.
b) morfeme care formează teme nominale derivate de la rldacini
verbale; cele mai productive dintre ele eint1 "'li! -U,'"m!l ,U, -.!1 •ii
/1 -&Y-&i,-ilil-W l i -&ll/-m, -HJ-.u, -~/-~
1m/-!!!,-.I!/- il li
I I -wl-m, -x!nl-ili-1-s!nl-m,-W-.â, etc.
Morfemele diminutivale -~/-Ja // -~/-&i ,1-aJ-.11 alcatuiesc
un grup aparte 1n cadrul sufixelor tematice.
Morfemele tematice verbale se 1mpart, de asemenea, 1n dou& grupei
a) morfeme care formează teme Yerbale derivate de la rădacini no-
minale; cele mai productive dintre ele a1ntl -11/-l,!,-~-.u // -1, -J/-.1,
-u}-B,_ li -r etc.
b) morfeme care formead teme verbale derivate de la rldlcini ver-
bale I aici intri aufixele diateselorl -.W-1.n 1'-n, -.ll/-,ll /-1, -!t/-l,J4,
-1[/-,W-r,-.!tl/-itl#-rt, -ili/-ilill-lk/-ili, -t, -Htl auf'ixele moduri-
lor impersonalei -J/-i// -z, -W-!R. 11-p_, -.un/-m // -.enl-.&!ll, -mn/
-melc //-uw/-uw; sufixele timpurilori-(a) A..~-( e >AH., -!r./-1!:ll-r, ~-gi
// -,iţ/-_tl; sufixul pluralului -1!,t -ltJ:.
Impărţirea morfemelor tematice 1n nominale ti verbale este 1ntru-
c1tva convenţională. Uneori, se intimplă ca un 1110rfem tematic ti acelati
e~ se intrebuinţeze atit ca morfem tematic nominal, cit ti ca 1110rfem tema-
tic verbal. Astfel, cu ajutorul morfemului tematic -m -k!n se formează
de obicei, te~ele participiale; cu toate acestea el apare frecvent ti 1n

calitate de morfem tematic nominal 1n cuvinte ca: anan "arcan", jorkan
"plapumă", valişkan "muncitor", etc.
La fel ti cu _morfemul tematic - - "'Uk, cu ajutorul clruia 1 pe
96
de o parte, se formead teme derivate verbale (de exemplul yazmak "a
scrie",~•• veni", iar pe de alta parte, se fonneaza teme derivate
nominale (de exemplu&~ "tavalug", ~ "bat4ture." etc.)
Astfel de exemple nu sint singulare sau ocazionale. El• se 1ntil-
nesc destul de frecvent, 1n structura gramaticala a limbii uitare, fiind
o IIArturie a faptului oa, 1n Umbl, o aerie de morfeme tematice se carac-
terizead prin funcţiile lor polivalente. Ele nu pot fi considerate mor-
feme tematice omonimice, sau mai bine zis omografi.ce, deoarece 1ntre ele
exista o legllturil genetici ti semantici incontestabil.I..
Temele derivate, care constau din doua sau mai multe morfeme, a-
dial dintr-un morfem radical ti unul sau mai multe morfeme tematice, ca
ti temele nederivate, care constau dintr-un singur morfem sau dintr-o
I'lldlcină se 1mpart 1n teme derivate nominale ,1 teme derivate verbale.
Morfemele tematice preced morfemele flexionare.
Morfemul flexionar reprezinta elementul care se adaugă la telllli
pentru a arăta persoana (persoanele) la verbe ti cazul. (cazurile) la păr
ţile de vorbire declinabile.

In limba ll'Omâna acestora le corespund desinenţele, iar 1n lingvis-
tica 1n opoziţie faţii de sufixele de formare, ele poartă numele de sufixe
de modificare. O particularitate caracteristică a morfemelor flexionare
este aceea ca ele exprimă diferite raporturi sintactice, fără a modifica
l.08 l.elliCal.a
tul aţl1dan "de la călAreţ" nu modifică cu nimic valoarea lexicală a te-
mei .!1ll "calllreţ", ci doar, 11 leagă cu \Dl alt cuv1nt; de exemplu cu :
~ "am luat". Sufixul personal -a 1n cuvintul. ald1m "am luat" arată
oă acţiunea este făcut.A de un su1Jiect 1 exprimat prin pers.I-a singular.

Morfemele flexionare se alipesc dupa morfemele tematice. După
morfemele flexionare cuvintu2. poate primi sufixe cu valoare de comparaţi•,
-: , precum şi diferite particule sufixale, asimilate fonetic cu tema cuvin-

tului şi care alcatuiesc 1mpreună o unitate lexicală (cuvint sau lexem).
97
Astfel, sufixul (particula) interogativ -m!, poate al ae alipeas-
ca at1t la cuv1ntull atlidan - atl1d8l3!!1!? "de la călilreţ; c1t ti da cudn-
tul ~ ~ ald1Jnm1 "am luatf".
Morfemele tematica ,1 flexionare corespund cu suţixelel 110rtemul
tematic corespunde ou 4utixul tgat.ic eau 4•J1.yaţiy, iar aort•ul tlexio-
nar corespund• ou auţixull. ţlaxionar aau ralaţion11,
In limba tatară toate eu:f'ixele tematice 11 flexionare ae adau,A

la at1rtituli.110rt•ului radical. Su:f'ixele urmeHI unul dupi altul, p&a-
tr1nd o ordin• atriotA ti anume& autixele tuatioe 1 praoed autixale tla-
xionar,, acestea din unail 1ntir1ndu-se, de asemenea, 1ntr-o anumita ordi-
ne1 autixele cu valori mai largi preded su:f'ixelt ou valori mai reatr1nae,
Aatfel, a\d'ixele diate ■ alor preced au:f'ixele 110durilor 11 •timpurilor, iar
acestea din urmi preoed autixela peraoanei. De ex1111plu1 ouv1ntul 9anl•t•-
j!iilam "n aia.-1 1nvHeleao" "'' 1mparte 1n mortem• dupA 0\11 urmeHiU 1111
"veael", repre ■inU. l'â~&oina ouv1ntului 1 -ll -•utix t~atio verbal, -,1
1u:f'ixul diat11ei factitive, •.alai - autixul timpului nitor al IIOdului
indicativ 11 '"alD - eate autixul. peraoanei para.I•• ain,ular.
Alipindu-ae 4a ditarita :rCdloini 11 temt,autixela 1,1 110ditiol
atruotura lor sonori oontora ou atruotuz,a aonoril a rad&oinii. De aoaea a-
le nu a1nt complexe aonoN steNotipe, oi conat.au dintr-o aerie de varian•
te. Majoritatea au:f'ixelor aint monosilabice ti axprimil 0 de reauJ,«, o ain-
guN valoare. Acest procedeu de formare e cuvintelor poertl. numele de
aglutinare ( < lat,aglutinio "alipire,).
Structura unui ouv1nt tradiţional!. a putem reda•prin ul'llllltoarea
_____ ______,
Hcl.dctcim.1.
.. )
(ternJ. nederivat_,_
,.._
sufix tematic sufix flexionar
t ema derivat1:1.
cuvi nt
98
Părţile de vorbire
Cuvintele limbii Utere se grupead 1n unapreaece el~•• lexicsle

ti gramaticale numite 1n acelati timp plrţi de vorbirea l. aubatantivul,
2. adjectivul•). numeralul,•• pron1.1111ele, 5. verbul, 6. adverbul, 7. post-
poziţia, e. conjuncţia, 9. particula, lo. cuvintele modale, 11. interjecţia
ti cuvintele onomatopeice.
Aceasta olaeificare •• basead pe totalitatea trila&turilor morfolo-
gice, sintactice ti semantice (lexicale) ale cuvintelor, prin trila&tura se-
manticA av1ndu-se 1n vedere, 1n primul r1nd semantica gramatical.A.
riecare parte de vorbire se distinge prin particularităţile &ale
proprii privind procedeele de formare, ti 1ntr-o oarecare llllsurt., ti prin
cele de flexiune, precum ti prin funcţiile sintactice specifice ei. DuJ>"
trAa&turile lor semantice ti tuncţionale, aceate plrţi de vorbire ae gru-
peasă 1n jurul a doua olaae1 1. piirţile de vorbire AlilPDitipatiye ti 2.
plrţile de vorbire naaemniţigatiy■•
P(lrtilt 4• vorbire 111PDiticatiy1 a1nt p&rţi da propo•i\ia, aau

W\eori proposi\ii, care denumesc ebiectala, calit•tea sau 1nautirea, can-
titatea, acţiunea sau starea obiectelor, precum ti trilslturila acestor
acţiuni eau st.Ari. P4rţile de vorbire eemniticative e1nta substantivul,
adjectivul, numeralul, pronumele; verbul ti adverbul.
PJrtile de vorbire neeenmiticative nu pot fi pl.rţi de proposiţie.
Ble exprim.ii. anumite raporturi intre cuvinte ti proposi ţii, precl.D ti di-
feri te nuanţe atribuite cuvintelor ti propoziţiilor. Nrţila de vorbire
nesemnificatiYe s1nta postpoziţia, conjuncţia, particula ti cuvintele mo-
dale.
InterJecUile sint elemente parţial lingvistice ti expriml eensa-

ţif, sentimente eau manifeat..ri de voinţă, fllrA 1na4 a le numi.
Onomatopeele numite ti mimeme, reproduc sunete ti sgomote din na-
tură.
99
Sub a tlln tii vul
Substantivul eete partea de vorbire care denumette obiect•, lu-

cruri 1n a,ne foarte lar1. adie& fiin\•i fenomene, ac\iurtl i lri ij1 re-
1iţii,
subetantiwl.Wi 11 e1n~ proprii urmatoariie categorii cr•sti iiit

n\1111.rul, i~artefleriţij pradicativitatii ti tiiiui ,
în propoai\ii ,1 trali iu6atanti•i1i i i dliiliij prin ftitUri 16~
poU.tUncţionaiaa ele pot lMepU.ni rwu,ţu, Bfie&Ni Ji&rţi di t,ropHhha
Subeianil•ile ii lilpan ln de\11 ,rupt opdait iubeiMil•t olre at
lieilfleillA 611'11 (pirebana) fi aubdinthi cilifll dnliirîlH& ldii Hii0'9, 1Ut.
eiaate, o1t ii inani11&te, ln if'artl H oMeH!. Op111iţh Hi@r dolii ln.tpi
de eubaianii•• ee reailiealil prin puneri.• li alei dtiUA lftţrtbafi dili!ne-
til tiţl. de un b■ H purta tntt'tib&Nta Ma 1 11 11in•f 11 • 111' fit' dt ioiitt eile-
ia1h tt;hoiti •• pune tftt.rebarea y? •Hf 11 • Dl IHQiul MMj C~•H U!J
11
1i.tt• toine1) Uit•"• ~ (ntt) ,IJll (ntt iatP-'tHI fte dl (H1l ilptt"•
.t.1.U11 (ni!?) .aar1 bc:JU, 11AUN1 (HP> utt tiblft 11
.....
în ltllta dt u1111a 1ubit.MUflit ,o\ fi AaDD& ,t UAPtU, ubl

tllhtiY•l• oart tifft•• li indi11n. \U\\ll'Of 01ittt11o~ dt 10111,i t11
poart4 ntiiltle a, fllb.l-HP.\b• gqmYl)e. 111 ;,ot nuid ,au wui o lntlleill el.-
"sau cateprie dl obiecte, ei ,1 fiecal'lt exliilpier tn paria oare apa ţine
clitesorhi eau ol.asei reapeotiVei. De exniplua D 11

oal"t &La1 "•• inl",
.1.,m 11
copac. pom"• etc.
Substantivele proprii deaelli'leail& n1.aal anumit• tiiri\t; ludrliri sau
fenomene considerate i•olat, p~ntru a 1e di•,in.- di ut1e11l\i aift atliaatl
categorie sau epecie, Substantivele proprii lini di Wai liliita teiu~i• a)
n\JlDe de perabanea au, llrit, ~ • .illiâla eto i b\ filai di inl1Ba1W
~ . KarâJl!an, Âl:IR, llliillllilt Owpad;U eto. i e) rUlliibi liolJ'ifiH ti teri-
torial - 11dministr~ 1• I ÎUbl 11 WriiAra 11 ; ~ "Efllt!Uriit.l 11 1 l,1i@rfitiQ
''Bulgur1e 11 • Qrţa Asiia •Asia Sentraill."j ~ "llllr6pi 11 , itchjd)nUliirl
100
11• 11orpuri outtt.i,a OQlpy dldh1 "Luotat&!'Ul"t Kjb• l9U "Oal.H Llptt•
Lui 11 tt.o. 1 e) au11bi alt inttit.uţUlof' t:l S.ntreprindtrilor "BQIIA Kmpw)ilt
rutid( Mtt1HI '91it1\( "Oo■it.tt.ul OtntNl. .al Partidului Ooml.ll'liet Roman",
K1a,,1•1 Bayry uainaa1 •u1ina Sita,ul Rotu". tt.0,1 t) nUllliri ,1. tVtnimen•
t.tlor ittorictl 23 y1•\AI "23 Au,utt"• Ţ Q•1t "7 Noit111bri•"• eto,11)nu•
airi al.• optrelof' liitrtrt ti tt.iln\itiot ti ale dooumtntelor iatorioe1
Xllci ,,u,r tAIIO& "Roaanul V1nturi dt pri11bar&", Mlt4n1n kapital1" Capi-
talul lui Mara", eto.1 h) numiri indi•idualt ii 1eneriot ptntru produtele
induetrialu PtAit y■ iny1 "Au\oturiaaul Daoia", PIAAbilOI '9P4FI ţabri
~ "fabrica de 1no&lţllllint• Danubiana", fayorit 1!cara11 "~igar« fa'fOrit"
etc.
Mijloacele de redare a genului natural al aubetantivelor animate .
In limba tlt.tar&, oa tl 1n otltlalt• limbi turcic• aubatantivele

animate nu au maroi apecialt pentru redarea genului grematioal, deoarece
1n ao„aw. limb& n~ exiatl 1•nul 1reatical oa o oateaorit aparte. Oli to•·
~
te aoeatea pentru a diatin,t aenul natural aau biolo,to al fiinţelor, lim-

ba Utarf. •• tolo••tt•, 1n ti•c•r• 011 1n parte 1 dt unele prootdtt ltxioa•
lt apeoialt 1 om t1nt& mtM "bl.l'bat", "aaaoul" • ~ "temeie", "temtlA"
'
.111 "tat.1 1 maaoul" - .1Q1 "IIIMll, temtll", ~ "ntpot din partea fratelui"
- ~ "ntpoatl din part.ta aorei", ill!n 11 0\Dnat" • ku1nbikt "cumnata",
aoţiei ••u al aoţului" • itm4P\I •ouanau.• aora mai mare• aoţi•i aau •
1oţului", ~ "btrbeo" • m "oaie",~ •ar111aar• • ~ l i l1il.&
l i ~ "iapa", ,m.a "taur"• J.kk "•ao•"• iQw 11
00001" • ~ "1ili•
n&" 1 eto.
Otnul. natural•• di1tin,t ti tintaotio prin alipir••• la 1ub1t1n•
tivtlt animate• unor ouvintt tptoiele& lili1 li •U•k bala "b&iat" (adlit.
oopil tiu) li blirbat" • ki• btl• •tat&" (ldlit,oopil tata), t\• kt• "&1••
oan",. 1\1 PIRU "ouroan 1rrut1 h li k&41)F it."u&ţaa", eto,
11
,
N\atlt dt ptrtoant la ■aeoulin ti feminin !mpf'I.IIDutate din limbile
lol
araba şi română se pastrează exact ca 1n limba donatoare. De exemplu:
Kerfa, Vesil, Selim, Arif, Nali, lJm, §2.0n, e,c.
De asemenea,unele cuvinte tradiţionale mai vechi continui. ti azi,
să-şi pastreze formele masculinului şi :femininului. De exempluz W "domn",
"bogat", "bogătan"•~...,~ : "soţia hmiului", Q,12,! "cuacru" - ~ -
.ll!! "cuscra".
In ultimile decenii numeroase cuvinte intrate din limba roaAnil ae
folosesc atit la :f"onna lor masculin.A, e1t ti la fol"lla lor :f"emininA. De e-
xemplu: artist - artista. student. - studenta, tcpyarlt - ţgvanl■t, int\ner
- inginera prin substituirea lllllrcii femininului -! 1n -:!•
NUIDl:l.rul substantivelor
Forma pe care o ia un substantiv spre a arilta daci. e TOrba de unul

sau mai multe exemplare dintr-o apeţl. se nume,te nlai.r. In li■ba U.tarA se
disting două numerez singularul ti pluralul.
Singularul se exprilllll prin marea zerc1 ti arau. un singur exemplar
din obiectu1 despre care este TOrbaz ~ " c a r t e " , ~ "căruţă", 111
"si:rmă", k~lekse "căma9A".
Pluralul. se opune singularului ti- ea exprimi. prin marca ea -l!t

-ler. El aratl. doul. sau mai multe abiecte de acela9i :f"elz kitaplar "cArţi•
jrabalar "c~ruţe", ~ "sirme", k6lekppler "cllmati".

Pentru exprimarea pluralului numetlor de pereoane proprii• a ter-
menilor de rudenie se :f"olosefte marca invariabili. -.llm:, care 1■bin1ndu
se cu tema substantivelor •intite, desemneaaA pe toţi membri t-iliei

respective. Amet alar "Ameţii", "alde Aaet", Keri; alar "Kerimii", "alde
Kerim", neniy alar "alde 1118111a", "mama ,1 celelalte pe~soane de linp ea",
al~y alar "alde matu9a", "1111:i.tuşa ti alte persoane de 11ngA ea", etc.
In limba tatanl pluralul poate :f"i exprimat 11 prin lliJloace lexi-
co-s i ntactice.
a) prin imbinarea numelui cu un dete1'inant expri111&t printr-un
numeral cardinal, sau . prin pronumele deterainative ~ "allt" li .ldm!J
Cda.189/975 Yaac.6
l o2
"c1ţiva". In aces t caz i deea de n\ll!Ulr fiind exprimat.a de numerale ti pro-
numele amintite, substant i vul determina\, nu mai pomenette marca pluralu•
lui. De exemplu , \-g bal P. "cinci copii", on ki t aR "sece clrţi", yed{ .lcardaş
"şapte tNI ţ i " ' 54P ~bi "inul ţi oameni"' b1rk•• arkada■ "c1 ţiva tov11ra9 i" I
'
etc.
b) prin reduplicsrea unor aubstantivea antonim• (da exemplul .!ru! -
baba (adlit."mama - t ata"), "parin t i"), sau sinonima (de exemplu: P.A11-
.l!B8 (adlit . copil - pffl.Jllc) "copii", t1& - k1rk1n (adlit.t'ată - roabă)
"fete", la1 - ,~wkan (~dli t.tfl?ăr - tinar) "tineri").

Pe de alta p~rte, 1n limba tltat'I?. existQ un grup de substantive
care nu pot avea forma de plural. Din numârul acestora fac partea
a) substantivele cu valori abstracte formate au sufixul -lli-illi
da exemplul Jclzell!k "frumuseţe", tem!zl!k "cunlţenie, l:l.1ierw.", ~ -
lli "sarăcie", .IM.! "penurie", YUlcş~kill •lnâlţime", etc. Acesta subs-
tantive pot primi sufixul pluralului -.!!I-l.!!: numai 1n cazul c1nd sint
folosite cu sens hiperbolic. De exemplul rlzell!kler "fru11useţi" 1 ~-
llil.!lt "1nU ţimi", etc.

b) substantivele care arat.I. nume de ocupaţii, derivate de la nume
de a~ent. De exemplu, balik,tl1t "piecicultun'I.", bfll111k "ăpicultura",
..a,atuwan.lU11k "comerţ, negoţ", 1!o1il{k (~ tc.;itt;ililc) "agricultură" etc.

Uneori marca pluralului -.llu;: - ~ aliDitQ la adjeot Te 1ndeDli-
ne~te rolul de sufix derivativ. De axeaplua m, "tlnl.r" - .«illll "tineret,
tineri" , llill "rotu" - khi llar "rotii 11
, im "t>a.tr1n" - k@rtlar "bătri
nii", eto .
Apartenenţa
Apartenenţa numita ti "poaeaivitate" repr@zint~ acea cat esori o

gramaticala care stabile,t• un raport de apart nen~ intre persoana po~e-
soara ti obhotul poHdat. Altfel apus, apartenenţa exprima raportul unei
perooane , al w,ui obiect iau fenomen la o olta poraoona sou, la un alt
obiect aau fenomen. n con ecin ţa 1 obiectul poate apar\ine la una din cele
trei persoanei pers.I , a II-ai a III-a singular ti plural.
Categoria apartenenţei este specifică nu n\111181 substantiwlui,
·citi altor părţi de vorbire. Alipindu-se la adjective ti numerale, sufi-
xele posesive sau de apartenenţă le aubstantivizeazu.. De exemplu: m!l
"frumos" - guzel!m "frumosull. meu", b{rdenb!r "unic" - ţ,{rdenb!nm "micul
meu".
Categoria apartenenţei se expriu prin trei procedee,
1. morfologic. adică cu ajutoru1 unor sufixe posesive, care iato-
ricette, iti trag originea de la pronumele personale;
2. morfologico-sintactic, adică cu ajutortil pronllllelor posesive,
care se folosesc ca detlrt'lllinente ti a sufixelor posesi•e care se alipesc
la cuvinteie determinate;
J. sintactic. adica exclusiv cu ajutorul pronumelor posesive.
le Procedeul, morfologic de exprimare a apartenenţei constă tn

concentrarea intr-un singur cuvint a denU1Dirii obiectului posedat ti a
sufixului posesiv care desemnează persoana posesoare. Sufixele poee•i••
aintl
singular flJW!l.
pers.I -1!!!/-l.!l!h -.!m.W-.fm.u I l-m.1/'-rw
pers.aII-e -,!n/-in//,1 -.Ulla/-illu I I -nh/-AU
Variantele sufixelor care 1ncep cu o vocalil se alţpesc la teHle

terminate 1n consoane. De exemp1ut
.!l1' "cal"
Singular lJ.\!ml
pers.I 1atim "ca1ul meu" Aill!!ll "calul noatru"
pers.aII-a :illtl "ca1ul tău" Attni, wcalu] vostru
pera.aIII-at .lli! "ca1uL. său" (lui,lor)
Variantele sufixelor care tncep cu o consoană se alipesc la teme-

le terminate in vocale. De e~emplu1
lo4
~ "ac"
§irumlar Plural,
pers.I , ~ "acul meu" m..em "acul vostru"
pers.an-a :.!l'.!lfill "acul tău" iyneQ{z "acul vostru"
pers.aIII-a:~ "acul aău"(lui, lor)
In limbajul uzual variantele auf'iselor care 1ncep cu o consoană
se alipesc şi lo temele fonnste prin contragere. De exemplu& a,y8m (< ™-

g1m) "piciorul meu", ~ ( < 1!.t!.i!Q)"piciorul tl1u", Jgy:¾9!1 ( < lp1reg:(m{z)
"lopata noastre.", gdren!,; (< ~reginim) "ini11a voestril".
Sufixele posesive s!nt accentuate, Pluralul le pere.I şi a II-a
ee formeaz~ prin alipirea la forma singularului a eufixelor -!!/-iz.
Le pere.a III-a, cind vorbitorul doreşte 8A preci•eze numărul po-
sesorilor, el recurge la prohumele posesiv pers.a III-a singular şj plural.
In cazul cind 1ntr-o p:ropozi\ie s1nt părţi multiple, sufixul pose-
siv se alipeşte la ultima din aceste părţi. De exemplul .!d:.ifm, ~ , ka-
lem{m!z bar (in loc de: ki½!b1miz. ~~. kelmm!z bar) "Avem Cllrţi,
caiete, creioaneN.
Sufixul pluralului -m/-lll: precede sufixele posesive. De exemplu:
k6zlerfu "ocl)ii 111ei", lc6zl dro!z "ochii nottri".
Dupa sufixul pluralului se alipesc variantele sufixelor posesive
care 1ncep cu o vocala. De exemplul
ltj.taRJ.•t: "cllrţi, cAr\ile"
Sin@lar ~
pere.I 1kiteplarim "cirţile mele" kitaplar1aiz "cl1rţile noastre"
pere.alI-a :kitaplarin ~c4rţile tale" kitapleriniz "căriile voa~tre"
pere.ailI-n:kitapleri "cAr\ile sele"(lui, lor).
In limba tatarâ 1n\eleeul de epartenenţă,morfologic mai poate fi

redat şi prin unoatoarele:
aJ cu ajutorul sufixului eojectival -ll/-ll, cere, alipit la
substantive exprimă doar obiectul posedat, fără s4 indice şi posesorul.
De exemplu: ~ "cu copil, cel care are copii", Jcuyetl! ''puternic, cel
lo5
care are putere", atli "c a lăreţ, cel care are cal".
b) cu ajutorul sufixului -nif'!ki/-n!ruc! // -.!nnf-!rud ( <-n!.n/
-nif'I ~ sufix genitival~ -k1/-k! - sufix adjectival) care exprimă doar
posesorul fărî!. sa indice ,i obiectul posedat.
Varianta sufixului care inc~pe cu o consoana este considerată ca
fiind literară, pe cind varianta care 1ncepe eu o 'locală reprezintă o
formă a limbajului uzual apantă prin contragere. De exemplu: .l!dlli.!
(:, ~ )) "al calului" kd'Ylîn!l'Ut! ( • kJlyl(M!) "al ţăranului".
2• Procedeul llOrfplogico-,sintactic • Procedeul 110rfologico-sir1H-
tic de exprimare a apartenenţei constă 1n aceea cA ideea d-e apartenenţa
se redă aici, tautologic, ou ajutorul. pronumelui posesiv 1i a su1"ixelor

posesive corespunzatoare, care se alipeee la denumirea obiectului posedat.
Spre deosebire de procedeul morfologic, cel morfologico-sintactic
unnăreşte,1n principiu, un scop stilistic ti se deossbette de procedeul
morfologic printr-un accent logic oare cade pe numele posesorului. De e-
xemplu:
~ "tata"
§in&lilla;c
pers .I 1111en!m t- ■!Q~ 21bam "tatal meu"
pers.aII-a 1 11ll'Q (,... sif,U lllblQ "ta\al tău"
pers.aIII-a 1on1Q (&4> babps1

~
pers.I 1biefo '=Jafp!m li Rida} h,wu •tat.111 nostru"
pers.aII-a :a!zn!n {"\'p{f{f'I) babaffiz "tatăl vostru"
pers.aII I -a :onlarn14 (--.olarii'!) babasi "tatăl lor".
Tot acestui procedeu 1i aparţine izafetul III fonaat din Sabinarea

determinantului (cu marca cazului genitiv) cu determihantul (cu lllllrcile
posesive). De exemplul t&lebenfo (retalebffl) defteŢ{ "caietul elevului",
atni n (~atin) noktasi "căpăstrul calului", peng!ren!n (~pen#rffl) Rll'90-
ef "perdeaua ferestrei" etc.
J. Procedeul sintactic. Procedeul sintactic de exprimare• aparte-
lo6
nenţ ei se r ealizeaza cu ajutorul formelor pronumelui personal la cazul
geni t iv situat în poziţia prepozitiv& care exprima obiectul posedat. Acest
procedeu este recurent in limbajul uzual ei 1n versuri. El este întrebuin-
ţat numai la pers. I şi a II-a plural. De exemplu: b{zfn (~ b{z{m // b{zf~)
.!!J1 "calul nostru"t s ! z1t1

I ( I . 1,.,) Wf
.... s12,1Un ·•· "casa voastră", etc.
Sufixele posesive preced sufixele cazuale.
Cazul
Cazul este una din trasâturile fundamentele ale numelor. Prin pre-
z enţa cazului numele se opun verbelor. Cazul reprezintă categoria grameti-
calâ prin care se exprimâ raporturile dintre nl.Ulle şi verbe şi, mai rar,
intre doua nume.
1n limba tatară există un nwnăr de Ş68,e cezurii l. nominati",
2. genitiv, J. dativ, 4■ acuzativt 5. locativt 6. ablativ.

In limba tatare ca şi 1n celelalte limbi turcice formele cazuale
se redau cu ajutoruJL unor sufixe care se alipesc &a tema numelor. Acestea
din urmă exprima diferite raporturi gramaticale intre cuvintele dintr-o
îmbinare de cuvinte, propoziţie sau fraza. Inţelesurile cazurilor sint, u-
neori, comple tate şi precizate de postpoziţii şi de locuţiuni (sau nume)
po s tpozi~ionale.
Totalitatea sufixelor cazuale alcătuieşte declinarea.
ln func\ie de perticuleritatile formeloF (sufixelor) cazual~, 1n
limba Ja ta~ă se disting doua tipuri de declinare: l. declinarea simpla şi
2. declinarea formelor posesive. Fiecare din aceste tipuri se caracteri-

zeaza printr-o unitate a fonnelort atit la singular, cit ~i la plural, a-
die~ 1n declinare se intrebuinţează acelee~i sut'ixe cazuale. Aşadar, aces-
t e sufixe nu poseda variante morfologice, ci nUDJai fonetice.
In funcţie de înţelesul şi de funcţiile sintactice fundamentale,
cazurile se impart in doud grupuri: grupul cazurilor spatiale şi grupul
cazurilor nespaHale sau gramaticale. Di.n grupul cazurilor spaţiale fac
lo7
parte: dativul care arata punctul final al acţiunii sau al mifcârii, loca-
tivul care arata absenţa mişcarii şi ablativul, care eratli punctul iniţial
el mi~cării sau el acTiunii. Din grupul cazurilor nespaţiale sau gramatica-
le fac parte: nominativul şi genitivul care arata apartenen\a sau posesiTi-

tetea şi acuzativul care exprimă obiectul direct al ac\iunii.
Aceasta impar\ire are 1nsa un caracter conven Honal, deoarece in-
tre cazurile apa\iale şi cele nespaţiale nu nista limite stricte: cazuri-
le apaţiale exprima nu numai 1r.ţelesuri spaţiale, ci şi temporale. Mai
mult chiar, ele pot fi folosite perfect ti pentru desemnarea unui obiect
,
indirect. Astfel, dativul cind raspunde la intrebarile: m.ru!~• ~?
"incotro" arata punctul fina1 al ac\iunii sau el mişcarii, iar cind :răs
punde la întrebările ~ ? "cui?" ~?•cui?"• "la ce?•, "spre ce?" de-

semneaza un obiec\ indirect. La fel şi cu llblativul, care poate sA expri-
me atit raporturi spaţiale (cind Nspunde la intrebllrile1 ~? • ~-
~ ?"de unde'l•~1 cit fi de obiect indirect (cind l"lt.spunde la intrebArile
kimden? "de la cine?", ~ ? "de la ceo/.
In limba tatara se declina toate p,arţile de Torbire nominale, pre-
cum şi unele interjecţii, onomatopee fi adverbe.
Declinarea simpla
Structura cuvintului 1ntr-o declinare si■plA este uratAtoarea1 r&-

dacina (sau teaa) ♦ au:fi.xul casual.
In funcţie de sunetul final al rad&cinii (temei) nU11elui, declina-

rea simpla posedă două variante foneticei
l. declinarea -numelor care se termina in vocale şi consoane sonore
şi
2. declinarea numelor care se ten11ina in consoane surde.

Cazurile declinării simple se redau prin UJ'llll}.toarele sufixe:
l. Cazul nominativ. Nominativul, denumit astfel cazul tematic sau
~ , sau cu termeni improprii "fundamental", "nedefinit" sau "absolut"
loB
(J4) se exprima prin tema nominala şi raspunde l .a lntrebarile ldm ?"cine"
şi ne? "c.e "
In propogilie, nominativul indeplineşte urmatoarele f1.tt1c~ii:
a) de subiect: de exemplu: Ten kartaysa da gan karta;ymas "Chiar
dacâ trupul 1mbatrlneşte, sufletul nu imbcitr1neşte"; K6neş norîn bulut
kapla~a aa. baar„ eş tolctama,y 1 {r!te "Deşi norul acoperi raza soarelui,
prima.vara topeşte necontenit"; Mawt 11Uas 1 hne blltmas I terz! p:(şmez. m1;1-
kaz .keamez (k615,) "Atlas a•bastru, acul nu-l strilpunge, croito.rul nu-l cro-
ieşte, foarfeca nu-l taie" (Cerul.),
b) de predicat noJllinal I de exemplu: Bo balaban b!r bina. "Aceasta
este o cladire mare". M.en!.m ultm Bi1kreşte student• "Fiul meu este student
la Bucure>;1ti". Bo iyne, bo da gip: al da t!lc. "Acesta e acul şi aceasta
e aţa: ia-le şi coase". ao mel, bo fiyat. al!lstemesen ewalla! "Asta-i
marfa, ăsta-i preţul, ia-o, de nu vrei, salutare!".
o) de vocativ; de exemplul &ibay! NjJ,niY! Kelşet'i{z ţiYran miru:la!
"Tatăf Mama f Veniţi pu\,in aici!".
d) de apoziţie neacoroata1 de exemplu; Yusuf erfteday "tovarilşul
lusuf", :(alcµp brisadiYer "brigadierul Yakup", Adel sultan "Sultanul Adel",

Nepnin hantm "doamna Nermin", Amet bey "domnul Amet", Kerime abla "tanti
Kerime", inginer agronom "inginer agronom", etc.
e) de ele111e-nt component al pregice.tului nominal compus, de exemplu:
Altin-k6m{ş aş eken. arna-kdrpe tae eken "AurulJ. şi argintul ar fi fost min-
care, {iar) orzul şi crupele e~ fi fost piatră", Menim ul1m inginer yet!ştt
"Fiul meu a devenit inginer", Zaman 1 ;z.pman ekende "Oind vremurile el'au vre-
muri", Kalbir aamoo ekende "Cind sita era paiul", Karil.gaş kadî. ekende
"Cind privighetoarea era judecătoare", Şo.i!3jlliY torgav gadi ekende "Cind
ciocirlia era vrajitoare".
2. Cazul genitiv. Genitivul numit şi cazul posesiv sau de aparte-
nenţă răspunde la întrehArile kfmnfo '! "al cui?; ■enfo? "al cui~~ l@Ysinîn?
"al cerui?" şi se formeaza cu ajutorul sufixului -.!l.Yl /-n{n . De exemplul
109
lffabanii'1 "al caru\ei", ~ "al calului", kdzn!i'I "al ochiului", etc,
Paralel cu sufixul genitival menţionat, in limba tatara vorbita
ee întîlnesc frecvent ,i sufixele -w-.!!l,folosit dupu consoane ( in afa-
ra de temele terminate in consoanele J şi k)• de exemplul !.1!.Q "al calului"
kdz!n "al ochiului", ier dupa temele terminate 1n vocalele.! ti .! prin a-
lungirea vocalei finele a temei, -.n I de exemplu: ~ "al tatălui"·, .rum-
k!ren "al ferestrei", masiin "al mesei", k6111ef\ "al colţului", etc.
La temele polisilabice terminate in consoanele k /q/ ,i k se sin-
copeeza n din -.!l!ll -.nin, apoi se contrage,

De exemplu: orâti (< orsgin < oregnţn) "al secerii", teretl ( • !!n-
&îl< tereknfo) "al copacului", ki1ren ( 4 kd.ree;J!n< lt'1relcnit\) "el lopeţii",
eanân (< va.nagin" vanalcn!tl) "al cratiţei", etc,
In mod cu totul izolat poete fi exprimat şi prin sufixale -ni -,nl.
De exemplu: etni npktaş1 "cape.etrul calului",
De exemplu genitivul mai poate fi exprimat şi printr-un substantiv
fllra sufixul genitival, In a~eet sens prezenta substantivului determinat
cu maree apartenenţei pere. a III-a singular şi plural este obligatorie.
De exemplu: gol ortasî "mijlocul drumului"t deftfz kensr1 "marginea drumu
marii", araba 1zlari "urmele cllru~ei" "urme de cllruţll"• terelt, dallar1 "ra-
murile copacului" "ramuri de copac", etc,
Substantivele cu ti fllnl. sufixul. genitival lndeplina.c 1n propoa:i-
ţie funcţie de atribut genitival ou valoare :fundamentală de exprimare a
posesiei. De exemplul Ţerelclem{n dellari o,yeqa; 4!lter-1{lttr boltp k4r{-
neler "Ramurile copacilor ae vedeau perforate ca nişte dantele", Uy t§be-
l or{. taban sarpanlarf, ml1e!r ambarlar1. sşnlli bLvaz kgzi ter!s!nden. ba-
laban birer Xalp~ k:{ygenler, "Acoperivul caselor, turele de paie, hamba-
rele ,: e porumb pâreau de parcă-vi pusesenl. cite o eaciulll mare din blan4
de miel alb", Bala llad!dn balali bolganda b{i!rsfo. "Valoarea copiilor o
vei in\,elege ci nd vei avea copii".
). Cazul dativ, Dativul, numit şi dativ - directiv, rllepunde la
llo
1ntrebările: ~~ • .ll!llal' "c.~Î", .lca,vda1, kayaka?(< k1:1ysi Y8kb?), k:eyer-

L!!? ( <, kayaî Yerge ?) "incotro". Dativul se formeazll prin alipirea sufixe-
lor -.El.!!-~ (după temele terminate in vocale şi consoane sonore) şi -ka
-ll (dupa temele terminate 1n vocale şi consoane surde). De exemplu: era-
bage "la caruţil. 1 caruţei", ormanga "la pădure", p e ~ "la perdea", .!d.-
~ "omului", kalemge "oreionului".
In graiul\•urtatari dupa temele bisilabice terminate in vocalel e

~,.!! se foloseşte frecvent şi sufixul cu vocala lungă -i, -i apărut prin
contragere . De exemplu: arabii ( < ar.abag9) "la căruţă", şeşme (< 1g.eeroe~)
"la cişmea".
Substantivele la cazul dativ îndeplinesc 1n propozi\ie U1"111Qt°'1rel e

funcţii:
a) de complement . indirect. De exemplul Kdlme dqpka kslir baş~e!

"Să nu rizi I&! pri eten, (nenorocirea) va veni şi asupra capuiud; tău";
,,_ J ,, "
q11,amşg1m bal aga emş•ak benlm~§. Copilului care nu plinee nu il se M tî ţă.
Awîrmagan bseka gawlîk bţ1ylarunas "Capul cere nu doare nu se lea~ cu bati a-
ta".
b) de complement circumstanţial de loc. De exemplu: Al(µwdan k,o-r f-
kan ormwga bax:maş "C11e se speri e de urs nu ee va duce la pădure"; l9X&!
ba~. o ~ b {Prov.) "Dacă te duci la nuntă, să te duci e4tul",
Iatambulga b&rtp tîmşw1şin unitkan (Prov.) "Mergind la Iat.ambul , -i -a JJi-
tat grebla".
c) de compl~nent circumstanţial de timp. Cind sufixele dativului
se alipesc la numele cu sens temporal. De exempll.u: Kl1zge kaytarman "Mă
voi întoarce la toamnă"; Altvam,ga k:el!r.men "Vin diseară".

d) de complement circumstanţial de scop. C1nd sufixele dativului
se alipesc la mwele verbal la cazul dativ. De exemplu: Okimag-a )s.eteme.n.
"Mă duc să citesc"; lflasazinge qeker almaga barfllpan „Mă duc l• maga~.in să
:i.au zahăr".
e) de complement ci-rcumstanţial de cauză. Cind sufixul dativului

se
111
88 alipeşte laff'onnele participiale, îndeosebi cînd acestea primesc sufi-

xele posesive. De exemplu: Uyge k6şegeg{ne kuwanip g6re "Umblă bucuros că
p sâ se mute în casă"; Inliner bol~antna •uwana "Se bucură că A devenit
inginer".
f)) de cowplement circumstan.ial de ma.sură (cantitate). Oind sufi-
xul dativ se alipeşte la numerale. De exemplul Be9ke aldirn."Am luat cu
cinci"; Yuzge yet{şt{ "A ajuns la O· sută"•
Sufixul cazului dativ participă frecvent la formarea unor adverbe.

De exemplu: ald "faţă" - aldga "înainte", .!!:1 "spate" - artka "înapoi",
~ "gol" - boşka "în gol", "degeaba", yolc "nu", nu exist.A" - yokka "1n
zadar", ie..-geaba" 1 b{r "unu" - b!rge "împreuna"• ll "interior" - ~
"înăuntru", ID ''exterior" - t1'eka "afară", etc.
Cazul acuzaţiy. Acuzativul se exprimă cu ajutorul. sufixelor -Jl!

-n{, care se alipesc le tema cuvintului. El răspunde la intrebările1
k!mm{ ?"pe cine ?11 şi D&.!li1"pe cine rn.
De exemplu: .!U,ni "calul", defter;r!"caietul", 1dş!n! "pe om".
Acuzativul poate fi exprimat, ca şi genitivul şi prin temA nume-
lor fara nici un fel de sufix, care poartă denumirea de "acuzativ cu con-
ţinut intern•( 6) ). In acest caz obiectul oare exprilll4 complementul di-
rect se afla incorporat cu verbul seu nu este individualisat. De exemplu&
vb !1;1mek "a bea ceai(ul) I .}ti tap okimak "e citi o carte" I gewap bernek
"a ra.spunde" (adlit.a de răspuns) 1 etc. ('.34).
In propoziţie, acuzativul cu şi firă sufix 1ndepline9te funcţia
de complement d1rect şi se 1ntrebuinţeaz4 numai cu verbele tranzitive.

Acuzativul nu poete sta niciodată înaintea unui alt nume. De exemplu:
Kurtlar yapralclarni kem!r!r, gem!uţern! b1zarlar •viermii rod frunzele,
a trica. fructele".
In mod cu totul izolat, in graiul unor vorbitori tatari substanti-
vul la cazul acuzativ poate preceda şi un nume. In acest caz •lare valoa-
re de genitiv.
112
De exemplul stat noktas! "căpăstrul calului", Ametn! nenea! "mama lui
Amet".
Cazul ablativ. Ablativui se formează prin alipirea sufixelor
-S!,!l / -den (după tema numetor te-rminate 1n vocale ti consoane sonore)l
şi -!ml/ -ten (după tema numelor terminate 1n consoane surde). Ablativul
răspunde la intrebăr-ile 1d111den ? "de la cinef; ~ ? "de la ce,; ~ ?
"de unde?" , kagandan?, ne waltiuan7', ne zamandan".'"de oind?''.
In propoziţie, substantivele la cazul ablativ indeplineso următoa
rele func ~ii:

I
a) de complement circumstanţial de loc. De exemplul Uyden şikmam,
itten korkmam "Nu ies din casa, nu mi-e frică de 01ine"1 o kokten zembh
.men engen "El a coborit din cer 1ntr-un coş" 1 Ay nurin k6ne.gten alir "Lu-
na 1şi ia lumina de la soare".
b) de complement indirect. De exemplu: Attan lngkene. !tten bala-
.Q!Y! (Eşşek.) . "Mai mic deci\ un cal, mai mare dec1t un cHne" (tUgarulJ;
A.yuwdan korltkan omanga bannas (frov.) "Cine se sperie de urs nu se duce
la pădure"; Balfk baştan sas!r "Peştele de la cap se imputa".
c) de complement drcumstantial de cauzâ. O sfo!r kaptaligindan
6ld!; de exemplu~ "El a murit de nevroză"; Kilglarin, bek ,k6p k{ş{ler
gripad.a n kastalrnalar. "Iernile, foarte mul ţi oameni se 1mbolnăvesc de
gripă".
e) de nume predicative. De exemplu: B{z k6ydenm!z "Noi sintem de

la ţara"I
Uzun kdn 6m:l'.rdenm! ? "Ziua lungil e oare din viaţ,ă1

K6zlerUl k6m!rdenm!? Ochii-ţi oare sint de cărbune?
B!r sel&ns1z gw-es!n Umbli fără nici un fel de salut/

GliregÎ!'l tem!rdenm! ;i-e oare, inima de fier ".
Marca cazului ablativ eate t'olositâ frecvent ca sufix de formare
a adverbelor. De exemplul esk{den "in trecut", k6pten "de mult", "de de-
mult"; !atemezden "involuntar", "făra voie"; b!rden "deodata", "dintr-
113
odatil "mindan "de aici", şondan "de acolo", aldan "de dinainte", yawaşţan
"pe ascuns " 1 "pe şeat" 1 ~ "de jos" I ~4.!m "din nou" 1 "iarăşi"; An-
sizdan "in mod involuntar"; 6zl{g!nden ".de la sine"; lfabadan-Jfoba "de gea-
ba"; aştan-aş "inf'ometat"; kim-kooden "pe zi ce trece", "din zi 1n zi";
dogîrdan-dogrt // toradan-tora "drept", "1n mod deschis", etc.
Cazul locativ. Locativul, numit 9i cazul locativ-telnporal 1 răspun
de la intrebările Jt!mde ?' "la cine?" 1 ~e '? "la ce?", ~?"unde?", ke..yar-
de '?"in ce loc'" şi ~?"cind?". Locativul se fonnează cu ajutorul su-
fixului-.!!.!!/-~ (care se alipeşte la temele tenninate 1n vocale şi con-
soane sonore) şi-,:!:!/-~ (la temele terminate 1n consoane surde). De e-
xemplu: arabalarda "in căru\ă", ~"incasă",~ "pe (la) cal"• l,c6kte
"pe cer".
Cazul locativ îndeplineşte 1n propod He wrmătoarele fWlcţii 1
a) de complement circumştanţial de loc. De exemplul Otta ganmaY.

-suwda batma.y.(Buz). "Nu arde in foc, nu se scufundă in apă". (Gheaţa.).
Awalarda Yîldiz, suwlarda kundîz. "Pe ceruri sint atele, 1n ape nutrii ••• ",
Başta kalpak 1 ayakta et{,k. "Pe cap o caciulă, la picoare cizme".
b) de complement circumstanţial de timp, oind se alip~şte la cuvin-
tele care exprimă timpul şi după participiile trecut şi viitor. De exemplul
Eminescu 1650 aenesinde tuwa 1 1889-d@ dle. "Eminescu se naşte 1n anul l85o
şi moare in 1889"; 8!1Jnlerde bhge m!şadr kelegek. "ln aceste zile are
să ne vinli un musafir".
c) de nume predicativ, cind prime9te sufixele (personale) predica-
tive. De exemplu: Men cydemen. "Eu sint ace~". &llar oyindalar. "Copii
sint la joaca".
d) de atribut, cind primeşte sufixul deteminativ -ft / -JÎi. De
exemplu: ş!md!, k6ydek! ballar kasabad&lî ballami gegeler. "In prezent
copii de la ţară ii intrec pe copii de la oraş"; K6ktek{ yildizlar paril-
paril gena edtler. "Stelele de pe cer ardeau p1lp1ind".
e) de complement indirect. De exemplul Er:kezn!fl ,rnres!nde arelan
114
gatagi bar ''.li inime oric!irui om saluvuieşte un culcuş rle leu"; Kfvfoe e -
kll-p1dr bar 1 dl bar. "In om exista minte, ra\iune, exista limba").
Sufixul cazului locativ se foloseyte frecvent în calitate de su-
fix 1n fonnarea unor adverbe. De exemplu: .m.!:!l!!! (< bo ♦ n + da) "aici",
andt1 ( a ♦ n • da) "acolo", artta "îm1poi", !]&! "înainte", .t!&!!!! "vara",
~ "iarna", bazda "uneori", andn - minda "de colo colo", "de la Ana 111
Caiafa", etc,
D4II mai jos paradigma declinarii simple, ţinînd seama de variante-
le fonetico posibile ale sufixelor cazuale.
Paradigma declinarii simple (singular)
Finala Vocale Consoane sonore Consoana surde

temei
Cazu- dure moi dure moi dure moi
rile
Nominativ ana i)llle kez kdl at it

"manul" "ac" "giacă" "lac" "cal" "cîine"
Genitiv enanin iynen!n keznitl kdln!tl otn1tl itn!n

C-enâ.n) (-iynen) (~kezJtn) (-kdl!n) (-ot1tl) (~it!n>
5ativ enega iynege kezga kdlge otka itke

c-enă) (~iyne)
Acuzativ enant iyn~n! kami kdln{ otn1 itn!
Locativ enada iynede kazda kdlde otta itte
Ablativ enedan iyneden kazden k6ldan ottan itten
Declinarea substantivelor la plural este identica cu declinarea

substantivelor terminate în consoane sonore la singular.
- Formele redate în ( ) reprezinta variant6le folosite

în limbajul uzual.
115
Paradigma declinarii simple (plural)
Finala
temei d u r e mo i
Ce zu-
rile
Nominativ atlar "cai" itler "ciini"

Genitiv atlamin(~atlarîn) itlemin(... itlerin)
Dativ atlarga itlerge
Acuzativ atlami itlemf
Locativ atlarda itlerde
Ablativ atlardan itlerden
Declinarea substantivelor cu formele posesive
Declinarea substantivelor prevăzute cu sufixele posesive sau de

apartenenţâ se deosebeşte de declinarea simpla prin următoarele:
1. Toate formele car.urilor spaţiale ivi pierd varianta surdă du-

pă sufixele de aparteneţă, deoartice substantivele la foJ"llla posesiva repre-
zi nta numai teme sonore.
Prin UI'lllare,sufixele cazurilor spaţiale nu au 1n acest caz decit
variantele dura şi aoi cu sunetele sonore.
2. Substantivele cu sufixele pers. I · ti II II-a la singular eu

la cazul dativ sufixul -& I -& •
J. Distincţia cea mai mare a declinării formelor posesive faţă de
declinarea simpla se manifestă 1n declinarea numelor cu sufixul posesiv
pers. a III-a singular ti plural. Astfel, cazul acuzativ posedă doar sufi-
xul prescurtat -n declinarea cazurilor spaţiale înaintea sufixelor cazua-
l e apare consoana epentetică -n - • J;e cazul dativ consoana epentetică -n-
apare numai înaintea sufixului-_!/~•
A~adar 1 la declinarea formelor posesive, in afară de sufixul cazu-
116
lui genitiv, toate celelalte eufixe cazuale (dativul, acuzativul, ablati-
vul ti locativul) 1vi modifică aspectul sonor (vezi paradigma declinării
formelor posesive).
Paradigma deelinării substantivelor cu formele posesive
(singular)
Finala Pers, I Pere.a II-a Pers. ,a III-a

temei
Cazuljl dure moi dure moi dure moi
rile
balam nenem balat1 nenefi balasi nenea!

Nominativ "copilul "mama "copilul "mama "copilul "mama
meu" mea" tAu" ta" său 88
(lui)" (lui)"
Genitiv balamnin nenemn!n balaf!nin nenefinin balasinin nenes!nfo

C-balam) (~nenem) (,-belal) (~nenen) (~balasin) (~neneein)
Dativ balama neneme balene nenefie balasîna neneeine
Acuzativ balamni nenemni balafin1 nenefini balaein nenes!n

(,.,balăm) C,,.nenem) (~balafl) (-nenei'!)
Locativ balemda nenemde balafida nenende balasinda nenes{nde
Ablativ balamdan nenemden balatldan neneflden balasindan nenes!nden
Declinarea substantivelor cu formele posesive la pers. l ti a Il-a

plural eet.• ic:IP-"tio ou doo.linA.roo •upi,11 „ c,ubotiautl el.o 1.ermtnate .tn
consoane sonore.
Paradigma declinării substantivelor cu formele posesive(plursl)
Cazurile Pers.I plural Pers, a II-a plural
Nominativ atimiz "calul nostru" nenen{z "mama voastră"

Genitiv atim1znif1 ( at1mizif\) nenen!zl!n (,. nenenizfo)
Dativ atimizga nenen{zge
Acuzativ atimizni nenen{zn{
117
Lo cativ atim'izda neneftfzde
Ablativ atimizdan nenefi!zden
Predicativitatea
Substantivele in funcţia de predicat primesc la cele trei persoa-

ne singular şi plural,anumite eu.fixe, numite eu.fixe predicative. Su.fixele
predicative corespund cu copulele din limba românâ. •rotalitatea eu.fixelor
predicative alcatuiesc categoria predicativitaţii seu predicativitatea.
Su.fixele predicative ale substantivelor, ca şi a altor nume eint:
Singular Plural
Pers. I I -lfil!!l ~ - mia -m{z
Pere. a IJ-a - ~ (,...-siz) -.§llu <--ili>
Pers. a III-a -dir -d!r // -tir -t!r - ill -.!,E
Exemple: doramegi "timpler"

Singu],ar
Pers. I t doramagiman "sint timplar"
Pere. a II-a doramagisifi "eşti timplar"

Pers. a III-a doramagidit "este timpler•
Plural
Pere. I I doramagîmiz "sintem timplari"
Pers . a II-a I doramagieil!iz '-dorama)Zlşîr.) "s1nteţi t1inplari"
Pere. a III-a doramagilar "eint timplari"
~ "cavaler"
Singular
Pers. I I gig{tmen "eint cavaler"
Pers . a II-a g{gfteffi "eşti cavaler"
Pers. a III-a I g{g{tt!r "este cavaler"
Plural
Pers. I g{gitm!z "sintem cavaleri"
Pers. a II-a g{gftslflfz "(-g{gheiz) "sinteţi cavaleri"
Pers. a III-a g{gitler "sint cavaleri"
llf
In limbajul uzual sufixul predicativ pere. a Ill-a ·singular
-,ilil-.!lll: li -t!r/-ili, de obicei, 1,u se intrebuinţearA, din care cauză
nlllllele la pers. amintita corespunde cu tema substantivului.
Substantivele cu forma poeesiw. pere. a III-a singular pot primi
sufixele predicative pere. I 1 a II-a ,1 a III-a singular. De exemplu1
- Şen k{mnin <~ Jdpfo) balaşîsîn 1"Al cui copil etti tu?"
- Bebemnift balaeimap."Sint copilul lui tata".
Forma negativă a predicativităţii se formează cu ajutorul particu-
iei de negaţie .!ilmll, la care se alipesc sufixele predicative. De exemplu:
Singular
Pers. I tilebe tuwilman "nu s1nt elev"
Pers. a II-a I t4lebe tuw1lsifi "nu etti elev"
Pers. a III-a I t,lebe tuwildir "nu este elev"
Plural
Pere. I 1 t&.lebe tuwil.miz "nu sintem elevi"
Pers. a II-a tilebe tuw1le1niz (-tuwUe1z) "nu s1nteţi elevi"
Pers. a III-a, t4lebe tuw111ar "nu a1nt elevi"
Formarea substantivelor
In limba tătllnl, ca oi 1n celelalte limbi turcice, exist.I. trei

procedee de formare a eubstantivelor1 derivarea (sufixarea) sau procedeul
morfologic (sintetic), compuneraa, sau procedeul sintactic (analitic) şi
substantivizarea sau procedeul lexioo-eintactico-morfglog:ic,
Derivarea (sufixarea).
Derivarea, sau procedeul IBOrfologic de formare a substantivelor,

se realizeaz4 prin alipirea a diferite sufixe accentuate la temele nomina-
le (e~bstantiv, adjectiv, numeral, adverb) ti verbale. lmpărţirea temelor
in nominale oi verbale este absolut neceaar4• deoarece 1n funcţie de aceas-
ta. sufixele pot fi denominaţi ve (postnominale) ti deverbative (postverbale),
119
adicA unele sufixe derivative pot~ se alipeaecA numai dupQ temele nomi-
nale, iar altele numai dup!1 cele verbale. ln afarQ de aceasta, euf'ixele
denominative ,1 deverbative pot fi productive, neproductive sau puţin
productive. Cele ui productive sufixe de for111are a sl;lbetantivelor s1nti

sufixele denominative ( -W-Ai li -J!l-,d, -m1-J..!k ,1 -m'-m li
-1!!1 -,ltl)~ Cit priva,te sufixele deverbative, acestea e1nt puţin ~roduo•
tive sau neproductive.
Bufixele denominative
Sufixele denominative a1nt poliaemantioe. In t\mcţie de t_. la

care se alipeao, ele ee 1mpart 1n douA grupes l. _grupul. sufixelor care
formead aubstanthe, desnm1nd numele de agent, subiectul acţiunii (·J!/
-li li -J.!1-.d ,1 ~l""l1!1 li -.lill/~lll) fi 2. grupul eu1'ixelor oare
tormeaz& substantive, desemnind numiri ale obieetelor, fenomenelor ti •·
le noţiunilor abetracte (-JJ.&/-l,ii,).
l. Sufixe care forme•• subetantive, deeemn1nd numele de agent
sau subiectul aoţiuniit
Sufixul -J1/-JJ. li .11~• Aoeet eufix o\Blulead toate _1nţeleeu

rile sufixelor derivative ale nu&elui de agent (•,R -,u:, -;Qt, •lat, -m,
-.J.L. •!I, -ni,g,, -i,Q, ..1.U~ etc.) din limba ~tn&.
Alipindu••• la tema aubstantivelor fi a nU111elor verbale, el tor-
meaaf. substantive oare deeeaneaa aotivitatN, p:rofeaia ti 1nautirile da
caracter ale persoanelor. De ex•plus ■ 91411 "l&utar" ti "ooaat", iA191-
.i! "spoitor", ~ 11
o&l6itor11 , "drumeţ"• t.119g1 "p&ator de dte" al
(<.&a 11
au,man • ,1) "peţi tor", bal1k■ 1 pHoar", tt1bal1 "olruţat", 11-
11
lik1i "salariat", dapll1 "tobo,ar", JallilL "paanio", x•r9Jm•& "adJunot•,

"ajutor", millet■! "naţionaliet", xt1tol& "■inoinoa",
pitn91! "intri,ant•,
tarih~i "iatorio", Rinptţd "rf.utlolto:r", 0:riminal'" , b••U "1Nldlnar"•
11
zarzawat;t "••rsava1iu Ya■up; "aoriitor", pkity.wH "ln'lf.ţ&\or", 10,iz:D-

11
,
Al Hexploatator" etc.
120
Sufixul -~/-.s1!,i // -1!!!/-i!a, mai puţin productiv decit primul, formează
nume de agent cu inţelesuri de comunitate după origine, coparticipare ti

concordanţă in ceva. De exemplul vatanda1 "compatriot", eoydat "de(din)
ecela\li neam",~ "consatean", zamanda1 "contemporan",~ "coreli-
gionar",~ "tovanlt de taină", fikirdet "tovaHt de idei", yolda1
"tovartş de drum", "coleg", adaf ( ~ at "n\DDe" f .!.I "perechell) "tiz", arka-
,QJ!l (< .!!ru! "spinare" + .Q..!! "1n" - .!1 "pereche"), "tovarQş", ~ (< ka-
rln "burtA" + .9..!! "de"+ .!1 "pereche")"frete", tende• "omogen", etc.
b) Sufixe care formeaZă numiri ale obiectelor, feno■ enelor ti
ale noţiunilor abstracte.
Sui l xul produc tiv -m/-~, alipit la nume, f-0rmeaz4 substantive
cu UI'llllltoarele in \eleauri1
- numirile locurilor de concentrare, •cumulare a obiectelor. De
exemplu1 tawl i k "loc păduros",~ "loc pietros",~ "loc nisipos",

ţerek;t.!k "plantaţie de pomi", J!!ill_i "loc mocirlos", etc.
~ numiri ale obiectelor destinate unui anumit scop. De exemplul
urbgltk "material destinat 1mbrilc~mintei", A8D!@wl!k "petic", ad;nl1k "com-
bustibil", k6leksel{k "material pentru cbat4", etc.
- numiri ale unor îndeletniciri: g{g1{l!k (~ tc.ciftcilik) "agri-
cultură", balcuagilik "grădinârit", balikttlti "ocupaţia de pescar, pieci-
cultun.1", 6l'J!'flW1 -1 kc "•ootchn.l•"t Wqt,"'il&fJ.!4 " eupatia oel.u1 8l'e se Ln-
deletniceşt e cu cultivarea pepenilor", etc.
- numiri ale perioadelor vieţii omului. De exemplul balşl ik "copi-
lărie",~ "tinereţe", ltartl1lt "biltrineţe", del!ltanl1t1lt "maturitate,
tinereţe", etc.
- numiri ale unor insu\iri proprii oamenilor. De exemplul bet1rU:Jc

"vitejie", şka.vtlik "bilrbil ~ie", dp■1zl11t "porcărie", eirldnlb; "uri ţenie",
gl1zell!Jc "frumuseţe"; garginlîlc "supărare", Y@lllanl11c "rilutate", etc.
- numiri ale unor noţiuni (fenomene, sU.ri abstracte). De exemplu:
aerbeal!Jc, "libertate", dogirlilc "dreptate", "adeverinţA", aens{nlfk "bogă-
121
ţie", pukarel!k "eăracie", ~ "inexistenţa.", korl1k "nevoie", "Sărăci
e", g6rl{k "abundenţa", "bunăstare", etc.

- numiri ale unitaţilor monetare, alipindumie la numeralele car-
dinale. De exemplu: be9l!k "bancnot~ de cinci l e i " , ~ "bancnota de o
s11ta lei", <ml.ik "bancnota de zece lei", del!k "ll)onedă de trei lei", etc.
- numiri ale l'8porturilor de rudenie şi sociale, De exemplul tar-
daşlilc ":frăţie",~ "şe:f'", "superior 1n virată",~ "robie", tu-
ganlîk "radenie", etc.
Sufixele deverbative
Sufixele deverbative :f'ormeaza, de obicei, substantive care desem-

nează numiri ale obiectelor concrete. Sufixele deverbative se 1mpart 1n
trei grupe: l. Sufixe care aratâ denumirea, rezultatul!. sau ~iectul proce-
sului enunţat de temll; 2. Sufixe care c!esemnează numiri ale diferitelor
instrumente şi J. Sufixe care formează substantive de loc. De primul grup
aparţin u:rmătoarele sufixe:
-m!/-D• De exenplu: k@Urma "1ntăritur4 ,(mat-
Sufixu.li produoti v
rial", tartma "ra:f't", l2&! "1mbucatur4", ,iw "tizic 1n :f'orm4 de cerc",
lcaw~ma "tocană"• .!!!:!U "sannale", hI!IW "un soi de crupe", sarb1:rma "plă
cinti", ~ (~ tc. ·dolma) "ardei umpluţi",. dondiIJI! t<tc. dondurma)

"îngheţata", u,ydîrma "născocire", ":fale", kol:,capa "manuscris", .!ml
"nasture", sind1rma "tinda.", t8Ylanma "alegere", .k2U!1 "compus", etc.
Sufixul puţin productiv -.!PY-J.m // -m • De exemplul ill!!1 "moarte" 1
illm "dare", "impozit", bapim. "snop", "accent", "asuprire",~ "impAr-
ţire", ~ " s t r a t " , ~ "răbdare",~ "i118biţiturA", AU!a "1mbu-
catura" I yarim "jumtl.tate" li m (.( ge "JDAnineă" ♦ m) "nuţreţl!, J!11m (< c::fo
atla "a sări") "pas"• etc.

Sufixul -m.Y/-md• De exemplul ~ (< ~ - t c •.lE!lll) "piine" 1
kaymak "caimac", o;ymalc "degetar",~ tbocet", ~ "t4vlllug", !.Qk-
mok "bi,.tatură", ~ "cremene", karmalt "cirlig", etc.
Cda.189/975 Ja10.7
122
Sufixul -.!lg/-w!k, alipit le verbe, formeeza substantive vi adjec-
tive. De exemplul ţ,uzlewik "gheţuş", şetlew{k "alune", şit1girdawik "clo-
poţel", g!ltrawil!j: "strălucitor", etc.
Sufixul -gin/-.&!!!// J&!n/-k{n formeaza substantive ~iun numar re-
dus de adjective„ De exemplu,~ "incendiu", s11rg!n ."surghiun", tatk1n
"revarsare", ugkin "acinteie", tutkin "prins", "prizonier",~ "hllţuri",
şapkin "zvapaiat", salkin "rece", gslJcin "flacâ.ră" 1 kesk{n "tăios", "ascu-
ţit", talg1n "c1Hdu ţ.", dslg n "inginduret", etc.
Sufixe oare formează nllllliri ele diferitelor instrumente
Sufixul -~-&J_ // m_/-lli• De exemplul tuwgiş "spălMor", "bu-

cata de cirpa folosita pentru spălat v a s e " , ~ "strecurătoare", otir-
W "scaunel", {1g{1, "agaţ.ătoare", "gaică",~ " a r c " , ~ "răllâtoa
re", kiskiş "cleşte pentru prins rufe", etc.
Apropiate ca sens de acestea sînt sufixele -ke1 -ke1,-1t -.a,. şi
-m -ru_. De exemplu: kepkaş "capac", 16m11 "polonic",~ "ciocan",

ţ)1.yrew!ş "broşa", bavlawiş "postpoziţie", t!rkew!u "conjuncţie".
Sufixul -,W-h poate forma 1i substantive abstracte. De exemplul
kuwaniş "bucurie", ~ "bucurie", tayeniş "lprijin", "rea'zem", 6k!n!1
"parere de reu", "regret".

Su:fixul -y/-~ // -k • De exemplu, pişalc "cuţit", orak "seceră",
~ C•cf.uzb„veche: yapi.rgak:1 chirchiza: yal.b irpk) "frunza", kuşak
"cingatoare", oţ,rak "lledentar", turak "staţie", yatak "iatac",~ "sal-

tea", kl1rek "lopata",~ "loc de înnoptat", ojtak "vatră", iYelc "ba.rbie",
et.c.
Sufixul -~/-m // ill/-kek formează substantive şi adjecti•e•
De exemplu: batkek "mocirla", irgak "cangi,l", bezgek "friguri, febră", ili-
kek "piston" 1 "bAtti.tor de smintim;. pentru extragerea untului", eşkek "vis-
la", tongek "perso&nu fruguroaoă", gapiţikak "lipicos", ~ "fricos", etc.
Sufixul -& -14 li -kl.. -k{. n~ exemplu:~ "durere",~
12,
"respect", .f!.14 "exemplu" 1 k6.zg! (dial.) "oglindii", Rll&! "fierâetrău",
{şk! "b!l.uture" "alcool", b!lg{ "ştiinţă",~ "coasa",~ "semn",
burgi (dial.) "burghiu", ei1lg! "ştfel'gar" •
Sufixul -1!&.1..-1!& 11-lcal-g. De exemplu, .§!r&! "cercel", gbifM
"coastă ",~ "scund", "scurt",~ "atchie", etc.
Sufixe cere formeezil. substantive cu sens local.
Sufixul -l!!t/-.lll• De exemplu, Q.llM "loc de pâfune", ~ "loc

pustiu",. teygalak "aluneouş"; kaţ.kalek "loc îngtieţat".
In afară de sufixele men\ionete, în limba t.iltară mai e1nt ntlllleroa-

se sufixe arhaicei alipindu-se la temele verbale ti nominale, formead o
serie de substantive ale o ror etimologii sint deetuli de neclare. Din a-
ceastă categvrie fee parte sufixele,
-fill_(-.fill li -n• De exemplu: ilm "iarba.", âu.n "iarb~", ilklo "hA-
ţuri", ay:ran "lapte bâtut", kacan "cazan", .!lSlX!ll "ceapă",~ "plug",
p;1lan "şarpe",~ "in", etc.
-!_I-Ai .!!.Y,! "etîncll", kY:! "rana", J.!lll "sanie", etc.
-1.!!!l/-J&n I ~ "leu" I ~ "leopard" ' airtlan "hienă". etc.
-m/-men : 9.DIUm "pa.dure" t .!!Yin "curcan"' k1r1i11an "be.rbat"'
t~rmen "moara", etc. ·
-w-!:r li -1: l ~"cărbune",~ "orb", .l!1kk. "groapa", .11-
ili "vaca", k'.î.yir "colţ".
-~/-~ : ~ "burtll", garim1ak "ueturoi" .. bgireak "maţul
gros", "intestin", etc.

-~/-Jlllll
gtyanek "adunare", "eerată", f+MP@i "isvor", 1111-
I
n!! "ploaie torenţialQ", k6,zenelc "celul~", etc.

Sufixele de apreciere subiectivă (afectivt.).
Su.fixele de apreciere subiectiva eint sufixele alintăto r-diminuti
vale şi cele nugmen..,ative.
124
Sufixele alinu..tor-diminutivale sînt:
-l.W-ili• De exemplu: bala1J1îk "copilat", ana.v911f "mămicuţă", k
rekg!lc " pomişor", neni:dlc "mamicuţ.a", ala,yellc "mătu9icA", arab149ik "c11-
ruţ", .!&.!ll1E. "eojocel", .1YJ.1! "minzie", ~ "sufleţel", b1z1411f!k "vi-
ţeluşa", ku,wik "păsarica", etc.
-,!&!!/-g (,(rom.ea): babe.yka "tăticuţu", ~ "mAtutică", neniyka
"mamicam, ganika "sufleţele", etc.
Sufi xul augmentativ-depreciativ "1!!!Yl/-men• de eAemplu: kp:fanffll
"uriat " , ~ "ataman" "curcan", ltirg1]11an "bărbat"• etc.
Compunerea
Compunerea sau proeedeul sintactic (analitic) de formare a subs-

tantivelor, se realizează prin compunerea a două cuvinte ti prin redupli-
carea a doua teme nominale.
Substantive poapuae
Substantivele compuse se :formează prin îmbinarea a două cuvinte
situate sub un singur accent care exprime. o singură noţiune, total dif~ri -
t a de înţelesurile exprimate de fiecare din p4rţile componente. Sufixele
derivative ti desinenţiale s~ alipesc la sf11'9itul euv1ntului compus.
Componenţi:ii substantivelor compuse pot fii
a) substantiv ♦ substantiv; de exemplul lerola@ (• Jill "păm1nt" t-
!!.!l.,_ "mar" ) "nap " , ktzlt{ll'â8:f ( ~ lli "fata" + ~ "f'rate") "soră", !?.gl-
baw ( <. ~ "mijloc" ♦ .2§!! "sfoară") "br1u" 1 ~ ( < fil "limbA" ♦ .2ll"'
QU "sfoară") "hâţuri", ~ (<.!1 "c1ine" ♦ ~"picior") "vas din
piatra unde se aruncă resturi de m1neare", atlcijl.e.k ( ~ ,!t "cal" 'f ~
"ureche") "ttevie", bilezik ~ "braţ" - ~ "inel", of.rom.belciug)

"brăţara.", k9lyazma (< w "mînă" ♦ yazme "B<lriere") "manuscris", balaw1z
(< .l2.!!l "miere" ♦ §fil "esenţă") "ce-ară", etc.
b) adjectiv ♦ substantiv , de exemplu: ak)su (< _!E "alb" + .!f.Y""
m "pasll.re") "leblida", k:6kta11 ( < ~ "albastru" ♦ .1.§1 "piatrt1") "piatra
vinătă", eşuwtaş (!~ ... llî! "amar" ♦ .l!l "piatnl") "piatrll acM", elcbaltk
(<.!!!"alb" t balik "peşte") "lin", kerekyl (< kara "negru" .f ~ "cenufă")
"caracul" precum şi numirile topiees ~ (< ,M "alb" • yer "pnlpastie"),
"Simferopol", Morg6l (< mm "vi•let" ♦ ~"lac") "llu.righiol", ~
<«~"galben" ♦ lli "lac") "Sarighiol", etc.
c) numeral ♦ substantiv, de exemplul altţplrt(J~ "tase" + W
"pocnet") "pistol", bavtepe ( < w "cinci" ♦ ~ "pisc") "Be9tepe",
Beşuwil (~ .2!!J. "cinci" ♦ uwil (< t e . ~ "băiat") "Conacu", ltirggak (<
kirk "patruzeci ♦ /.lYak "picior") "scolopendnl", Alakap1 (< W "Wl!l:"

+ kap1 "uşă") "Poarta Albă", etc.
O serie de substantive se fonneazil prin imbinarea unui substantiT
cu un verb la aorist, întilnit îndeosebi la nume de persoane şi personaje
din basme. De exemplu: Gawkyte.r ( < i!!s "duvman" ♦ ~ "întoarce"),
"Intoe.rce duşmanul", ~ (< .Qk "săgeată" + ate.r "aruncă"} "Arunca.tor
de a!igeata", golbaşar c~ gol "drum"+~ "ce.lc!i") "tîlhar" "bandit",
ăergµtar ( < fu "pa.mint" + ~ "inghite") "Inghite pwnint", Şuwopl-Ar
( < ~ "apă" ♦ .9.lll§I "soarbe") "Soarbe e.J)ll", lq1ntuwar (<.lcun "zi","soare"
+ ~ "rasare") "Soare - nlsare", "răuri t", kdnbatar ( < .&lkJ. "zi" + .21-
tar "apune") "Soare apune", "apus".

Substantive formate prin redgglicare
Substantivele formate prin reduplicare includ îmbinările de două
substantive ce.re exprimă o ainguni. noţiune. Ele ee 1mpar$ 1n W'IIIAtoarele

tipuri,
l. ambii componenţi s1nt cuvinte sinonime, pe oare 11 redl.m prin
formula a ♦ b = N(a + b), ib care !..!,l> a1nt cuvint9 cu 1nţelee lr9al, ca-
re pot ea se folosească şi independent, iar l! este coeficienWde 1ntArire
a noţiunilor particulare, independente. De exemplul ~-.11 (< Qos "prie-
ten" + .rut "pereche") "prieteni", "parteneri" 1 W!D-.1!.t!l:m!lll "J'isi-
(<
pâ" +~"paguba") "pierderi","t,rejudioii", &!.I-~ (< fu "fată"

· ~ "fata", "roaba") "fete multe", bala-vvt (<~"copil" ♦.JIB!
126
"copil",(c:f.tcm, eaga "copil") "mulţi copii", aawit-saba << sawit "vas"

+-saba "vas de piele") "vese", 99-yemek (<~"minoare" + yemek (.- of.te.
yemek "minoare") ",mincat'Uri", kţ.v{f-eefa { <. key{f "chef" + ~ "veselie")
"desfătare", "~u1·i&1", etc.
2. Ambele elemente componente, de9i opuae prin 1nţelesurile lor
individuale,sparţin la aceeaşi categorie, disting1ndu-ae intre ele canti-
tativ şi nu calitativ. Luate 1mpreurul ele se esocia1:a cu noţiunea genera-
lizatoare conform schemei1 a ♦ b ~ ab. De exemplu• taw - tae {< taw "ID\ln-
te" +ta, "piatr4") "loc muntos-pietros", y)1z!k - bhezb {<1~ "inel" +

b{lez!k; "breţarli") "inele şi olte asemenea podoabe", etc.
'.3. Elementel.e componente aînt antonimice, alcătuite din noţiuni
contrastante, care impreună dau suma mecanicli a celor două noţiuni contras-
tante, ceea ce poate fi redat prin formula (a)+ E-b) = •-b, Aşadar, noţiu
nea nouă include aici ambele noţiuni particulare cu diferite semne algebri -
ce. De exemplu: ana - beba ( <-™ "mamă" ♦ bal)a "tatl.") "părinţi", ~ -
w {< !l.Y.!!! "picior" + lc;ol "min4") "membre", "extremitl.ţi", altin - lt6mf.;
( < altîn "aur" + k&u!g "argint") "bijuterie", "giuvaer", ze,r - k6k (.- X.H.
"pămint" + k61t "cer") "toate planeta", "tot pămintul", det - bau ( < ~
"exterior" + .l2!!1 "cap") "tot corpul", gawin - leu.yin (c ăawin "ploaie" -

~ "ploaie densâ") "precipitaţiuni atmosferice", etc.
4. Primul component este purtătorul sensului material, iar cel de
al doil ea este purtătorul sensuluicu o rezonanţâ seu un "cuvint ecou", ce-
re nu se foloseşte decît in imbinare cu primul component. Formula acestui
tip larg folosit in limba tatară• va fia a+ x =A• 1n care.!. este cuvîn-
t ul purtl.tor al aensl\lui material,.! cuvintul ecou, fânl nici un 1nţeles
i ar~ caNJ poate reda,pe de o parte,o noţiune de plurâkitate nedefioita.,

paralelă cu aufixu1 pluralului -.lru:: -m, pe de alta parte, o noţiune de
colorit afectiv cu un ton de diapret şi parodiere. De exemplul bala - male
"copil"-necopil", chmek - m6tmek "pîine şi alte a-semenea ei", k{ş! - mh{
·•om - neom", k:az~in - mazan "cazan şi al te asemenea lui", k4t - 111~t "hîrtie
127
vi alte asemana toare ei ", oyin - moyin "joc nejoc", etc.
5. Ambii compon enţi , luaţi izolot, nu au nici un sens, dar împre-
una po t d1,1 un sens oerecore . Fo rmula a c est ui tip va fi a:,;adar: x + y '° a.
De exemplul âb!r - ,nS.b{r "lucruri", "obiecte".
Substantivizarea
Substantivizarea sau procedeul lexico-eintactioo"'11lorfologic de

formare a substantivelor se reaiizeaza prin trecerea în categoria substan-
tivelor a diferitelor părli de vorbire, fâri a-,i modifica complexul lor
sonor. Prin aceasta, ele capata o valoare de obiect 9i-9i schimba funcţia
intr-un context, devenind astfel o parte de propozi~ie sau alta. Le aceas-

tă modificare participa, a~adar, toate cele trei aspecte:lexical, morfolo-
gic şi sintactic.
In limba tatarâ se disting doua categorii de subtsantivizare:
1. pură şi 2. contextqtl ('3,f· 110},
Subştantivizarea purţl include două tipuri:

a) cuvinte care au trecut in categoria substantivelor, pierzin-
du-şi definitiv funcţia lor iniţială de adjectiv, verb etc. De exemplul
6tmek (< ekmek "a eemana") "piine•, ~ (< ~ "a lovi") "bătături",
şakmak "cremene", kaymak "caimac", i!ll!J: "tineret", etc.

b) cuvinte care apar,in simultan substantivului fi unei alte p4rţi
de vorbire. De exemplu: kart "biltrin", Au "tinar", Ji!!lli "viteas", "erou",

~{rew "cineva", "nimeni", yazuwgî "cel oare scrie", "sorii tor", kel!r "vi-
ne", "venit", etc.
Suşetanti vizarea contextuala sau pcagională {6~,,-"9) reprezinta o
categorie lexico-sintactica• Intr-un context toate parţile de vorbire pot
sa oe aupunâ aubatantiviz~rii. De indata ce îşi capătă valoarea de obiect,
unele cuvinte primesc marcile categoriilor gramaticale ale eubatantivului
şi indeoo ebi sufixele categoriilor cazului şi apartenenţei. De exemplu:
ok'.i.eann'.i. "pe cel ce cite,.ite", K6p gezgenden aorama 1 k6p b1lgenden "Nu
128
, , ,
intreba pe cel care umbla mult, ci pe cel ce ştie mult", Iş1 yoknifi kuş1
~ "Cel ce nu are o munca, nu are nici putere~ etc.
Adjectivul
Adjectivul este partea de vorbire care arată calitatea, însuşire a
sau proprietăţile obiectelor şi a fenomenelor.

In propoziţie, adjectivele indeplineac funcţia de atribut adjecti ·
val.; in acest caz ele ocupă întotdeauna un loc prepozitiv faţă de substan-
tivul determinat, imbinindu-se cu această din urmă prin juxtapunere. De e-
xemplu: 13ar1 altin "aur galben", ,k;îm1zi ba..yralt "steag roşu", gdzel kh
"fată :frumoasă".
In limba t:6tarf., ca şi în ce.lelalte limbi turcice, adjectivul re-

prezinta o categorie invariabilăl ele nu, se declină, nu primesc sufixele
pluralului, ale apartenenţei şi ale predicativităţii. De exemplu:~-
ra kara kun 6ş:i'.n "(Adună) bani albi pentru zile negre"; ciuwe.9 atnifi tep-
meai katt1 bol1r "Lovitura calului blind este puternică" ou valoarea pro-
verbului românesc "Pisica blindă zgirie :reu".
Modificarea adjectivelor prin adaugarea sufixelor de număr, caz,
· apartenonţâ şi predicativitate, precum 9i schimbarea locului lor in propo-
ziţie duce la substantivizarea lor, adică ele inceteagă de a mai fi adjec-
Adjectivele se împart în doua tipuri fundamentale: adjective cali-

ficativei de exemplu: Aillî ewa "aer cald", §&lkin suw "apă rece", yara-
maz )pala "copil rău" şi adjective relative; de exemplu: yazgi geller
"vînturi de primăvara", k61dek{ balî.klar "peştii care se af'l!l 1n lac",
ballî boza "bragă cu miere".
Din punct de vedere al segmentării lor morfologice, adjectivele
se impart in: deriva"te, care se :fonnează prin alipi-ea la temele diferite-
lor parţi de vorbire a unor sufixe productive şi nederivate (sau primare).
Din categoria adjectivelor nederivate :fac parte şi adjectivele
129
care au i n struc t ura l or sufixe neprod uc tive ( "moarte "). Ad j ectivele ca-
lifi cative pot f i ati t derivate , ci t şi neder i vate, î n timp ce ad jective -
l e relative s î nt î nt ot deaun a derivate.
Adjecti vele calificative
Adjectivele calificative exprilllli calitatea, insuşirea ti proprie~

tă ţile obiectelor şi a fenomenelor intr-un mod nemijlocit, fară rapdrtarea
lor :faţa de alte obiecte şi fenomene. De exemplu: ale// biyaz kar "zăpadă
albâ", kurnaz k{ş! "om şmecher", kuru 6tmek "pîine uscată", salkin suw
"apa rece", g'.i.llî awa "aer cald" , kalin terek "copac gros"• etc.
Particularita ţile lexico-gramaticale ale adjectivelor calificative
constau din următoarele:
1. Posedii formele de apreciere subiectivă; de exemplu: Jn.tkenee!k

"mititel", "micuţ" (" k!§,kene "mic" + sufixul diminutival -,ili), inlelt{k
"subţ.iricil." ( < in,te"IUbţire" ♦ sufixul diminutival -A!&), k{şkeneltiY "mi-
ti t el", "micuţ" (< k{ykene "mic" + sufixul diminutival -.iuz).
2. Primesc sufixele -&.ll/-,&ll li -kilt/-k!lt, -Jll/-Jll, -.n I
-u l i -1.!.l-i&_ care alipite la tema adjectivelor exprimă insuficienţa în-
suş iri i, a proprietăţii exprimate de tema adjectivală. De exemplu: kîzg1lţ
" roşiatic" (<.kî zil ". roşu"+ -.&UJ), sşrgilt "gălbui"(<~ "ga:!.ben" ♦
-gî lt), k6kuil "albăstrui" <<lli "alblistrui" + -,Ul), .!!.I! "alburiu"

~ak "alb" + -.n) I Yeuflge "verzui" ~ "verde" ♦ -li) I ~ .. gAlbui"
( < sari + -i§) •
J. Poseda fo:mele de intensitate, care se realizează prin redupli-
carea (sau repet ~r ea) adjectivului din care primul element constă din pri-
ma si laba a adj ecti vului la care se alipeşte fie consoana~, fie consoane-
le .!!, ,r, J!!• De exemplu: sap - eari "foarte gal~n", ap - a l t - ~ "foar-
te alb" 1 kap - k@ra "foarte negru" 1 IDO!j - mgru ''foarte violet" 1 "foarte
vînat", tJir - ţ(î.plak "gol-goluţ", yem - yeg{l ":foarte verde".
In afara de acestea pentru a intensifica adjectivul kara "negru",
l30
se foloseş t e cuvintul intensiv~ (de exemplu: vum kara "negru de tot"},
iar pentru adjectivul sokir 'orb" se 1
foloseşte cuvintul intensiv d1rp (de
exemplu: dim eokir "orb complet").
4. Majoritatea lor au perechi antonimicei de exemplu:™ "lung"
-kieka "scurt",~ ":frumos" - ;!rk{n "urit", .!!J!!: "bun" - yaman "rBu",
gµwmart "darnic" - !!.!m "avar", "zgircit", etc,
5. Unele adjective calificative, cind determină un verb, pct să
se foloeeaeca in funcţia de adverbe. De exemplul arµw okîy "citeştG (1n-

vaţll.) bine", g6zel gala "cintli frumos", yaman k1la.v "plinge rău", etc.
6 ► De la temele adjectivelor prin alipirea eut'ixelor -lik -l!k
se pot :fonna substantive abstractei de exemplul wzell{k "frumuseţe", u-

.tdill "bunătate", kizillik: "roşeaţă", "ruj de buze", sar1l1k "hepatită",
yamanli' "rii.utate", gaglik "tinereţe", etc.

7. Poseda gradele de comparaţie (vezi gradele de comparaţie ale
adjectivelor).
Adjectivele calificative se împart 1n următoarele grupuri semanti-

ce, care exprimai
a) culorile spectrului1 _!!! ; / biyaz "alb", m "aur", )c:ara "negru",
~ " v e r d e " , ~ "balţet", mewi //~"albastru", moru ''violet", etc.
b) forma sau aspectul exterior al obiectelor; de exemplul .!:..'1!
"drept", i 1 "strimb", ~ "neted", tomalalt // ,, ţdgerşk //~t6wer~ "ro-
tund", galpak "lat", w1n "gros", inge "subHre", etc.
c) trasaturile de maeura şi de volum ale obiectelor; de exemplu:
™ "lung", lciska "scurt", balaban "mare", k!şkene "mic", Jin&m (< TOong •
.ltlnm) "lichid", koyu "viecos", "gros",~ "gol", etc.
d) gustul 1;1i mirosul obiectelor; de exemplu: gtl "amar", "iute",
8e&1k "împuţit",~ "dulce", ek'j/{ "acru", etc.
e) însuşiri fizice exterioare ale f'iin ţelor t;ti lucrurilor; de e-
xemplu: topal "şchiop", 11olak "ciung", aagir "surd 11
, ~ 11
slab", tawli
131
// sem!z "gras", katti "tare", sert "dur", etc.
f) trasaturi de caracter ale fiinţelor; de exemplu! dogrî /t....!&.!:!!
"drept", "corect", "just", yaramaz "râu", tembel//~ "lene,", batir
"viteaz!l, n~z{k "fin", .lt.ru1 "vesel",~ "mare", "mareţ", etc,
g) trâsaturi şi aalitaţi abstracte; de exemplu:~//~//
.?&J: "greu", hD&l "uşor", etc.
Gradele de comparaţie ale adjeoti velor
In limba tătara adjectivele calificative au trei grade de compara-

ţiei 1. gradul pozitiv, 2, gradul comparativ, ). gradul superlativ.
l. Gradul pozitiv re~rezintă fonna fundamentala a adjectivelor de
la care ee formeaz4 toate celelalte grade. De aceea el nu posedă vreo mar-
că specială, coreepunzind ou tema sau ni.da.cina adjectivului. De exemplu:
~zel "frumos", ear1 "galben", .!lQ.1: "violet", bal@ban "mare", etc.
2. Gradul compşratiy se formeama descriptiv ou ajutorul ouvintu-
l ui tii (< ta3a)"mai", care se pune înaintea adjectivului, De exemplu: l!
~ "mai frumos", tA aruw "mai bun", t.l dogr1 "mai corect", ta yaman
"mai rou", etc.
In cazul 1n oare este aratat şi obiectul ou oare ee face compara-
ţ i a, numele care il deeeameaza prim€fte -rea cazului -ablativ ti ocupe. un
loc prepozitiv faţă d.e adjeoti v. In acest ca:a folosirea lui .l:I "mai" nu
este obligatorie. De exemplu: P1llanpan b&l§bM 465{ bar. 6p!A4en bţll@b!D
a6y;{ bar, "Are ochi mai mari deci\ o cea9ca ti cuvinte mai mari decit el
însuti"; 611mden(de) balabep ka,vgi bfl1re1? "Poate fi o durere mai mare

decît moartea"; Kardap biYaz ten! be,r. "Are un corp mai alb decit zăpada",
Comparativul de egalitate cu obiectul comparat se formează , prin a-
lipirea la nume a sufixului de comparaţie -.9.!il -_gu // -l!,I - ~ , care de
as emenea, se pune înaintea adjectivelor. De exemplu: T~lkfdiy kµrnaz k{9{.
"Un om viclean ce vulpea", 6tţiy JiOi "amară ca fierea", 11ekerdiY tatli
"dulce ca zah&.rul" I koynay mihuw "bleg ca oaie"' ;!mo!gee!k. onday aruw
~{ş_{ k6rmedim . "Pîna. acum n-am vazut: om mai bun ca el" , etc.
132
J. Oredul euperlativ este reprezentat prin doua formei
a) superlativul relativ care se formează cu ajut-Orul particulei
prepozitive de intarire ~ "cel mai"; de exemplu1 di bal.eben "cel mai 118-
re", en y!rkin "cel mai urit", e!1 tAze •cel mai proaepll.t", eft kokaw "cel
mai prost", etc.
b) superlativul abşoluţ exprimă un grad mai 1nalt sau mai coborit
al insuşirii unui obiect, făr'li stabilirea vreunei relaţii directe intre a-
cesta şi alte obiecte. Superlativul absolut se formead ou ajutorul parti-
culei prepozitive bek "foarte",~ "extrem de", (bgk) Yll@ţl "grozav de" .
De exemplu: bek yakvl "foarte bun", gayet gdzel "eKtrem de fnmoa", (El.
Y8J!lan aruw "grozav de bun", etc.
Superlativul absolut mai poate fi redat I a) prin repetiţia ace-
luiaşi adjectiv, intre care se intercaleazâ particula int~rogativa ""51
-1!!1; de exemplul g§zelmi ,dzel "foarte frumos", jşn1mi l@n1 •:ro.:rte nou",
etc, şi b) prin construcţia izafetică III de tipul atdal(nl1Q @Mo}ţ (ad.
lit."tontul ton\ilor") "foarte tont", Ytlramaz(n)1Q yaramad •toerte Niu",
zyzellern!n g§zel! "foarte frumos", etc.
Adjective relative
In limba tătara, ca şi 1n celelalte limbi turcice, adjeetivele

relative se află intr-un raport semantic cu temele ._ de la ca1'1il deriva.
Majoritatea adjectivelor relative eint derivate. ne•• fol'IN8JIA prin a-
lipirea la temele diferitelor parţi de vorbire• \2Jlor euf'ixe apeciale.
Pe plan ee~antic, adjectivele relative exprimA tnl.8Aturi ale obiectelor
prin raportarea lor faţă de alte obiecte sau fenomene. Raporturile ~xpri-
mate de adj~ctivele relative pot fi evidenţiate ţinindu-ee eeua de natu-
ra sufixului care se alipeşte la tema unui cuvint sau al altuia. Astfel:
a) sufixul -ll/-1{, alipit la nume exprimă existenţa unei însu-
şiri, calităţi, tresaturi intr-un obiect sau intr-o persoană; de exemplu,
taşlî "pietros", "cu piatra", tuzli "sarat", "ou s a r e " , ~ "inzăpezit",
"cu zapada.", akilli "inteligent", "cuminte", etc.
b} sufixul privativ -~/-* , ali,p it la nume exprima absenţa u-
nei inauşiri, calitâţi, trăsaturi 1ntr-un obiect, 1ntr-o persoana; de e-
exemplu1 ~ "făl'll &are","nese.rat", .!!ull "fii.t'A piatră", aldleiz
"fără minte", "prost", J!!nili "fară suflet'", "neînsufleţit", esape11 '"fll-
ră socoteaU", "nesocotit", etc.
c} sufixul -i!.!/-d // -~,,A-i.{ alipit la cuvintele care exprim no-
ţiunea de timp, exprima un raport tEtliporal.J de exemplu: Jt!l&t "de primăva
ră",~ "de toamna", ak§ţlglgi "de seara",~ "de noapte.. , bdgdrud

"de ezi"J alipit la cuvintele care exprima noţiunea de loc sau de substan-
tivele cu euf'ixul ca-zului locativ eJQ>rimă un raport apa\ial sau locativ;
de exemplu:~ ,.de nord•, ~ "de spete",~ "de frunte",~
"de acasă"' k:aşebadald "de la orav".
d) sufixul -un/-lill sau -m.11-JBlt // '"'D};/-ui alipit la temele
nominale exprima incliraţia obiectului seu a persoanei spnt CMBl de exem-
plu: .Slll!n "gil'lditor", "1nclinat spre g1n<1ire", Wll!! "vorbăreţ", "1ncli-
net spre vorbin1", Wllll "rutinos•, "sfios","ti-mid", kgni■iak "YorbS.re\'",
~ •maleabil", etc.
Dupa cum reiese ti din exe!llplele aduee lilai sua, toate adjeoti•el•
relative sint derivau vi exprimâ,par\ial, raporturi calitative ale obi-
•
actelor. Unele adjective relative fixeaaa presenţa unei ameit.e 1neutiri
existente in tem4, altele o neagil 1 ia-r altele expri-aă inclinaţia spre e-
v-a. To~t-e aceste valori sint. exprillMl"\e .p rin f'ot'IH morlol~ie:e, cu ajutorul
sufixelor.
Fonnarea adjectivelor
1n limba tătarii adjeotivel,e ee f'o.rmead. prin W'l!Nltoare,le procedee:

1. morfolo.gic, adică prin aerivare, 2 • .sintac;tic prln cospw,.ere, J. ~ -
loeico-sintactic. prin derivare vi compunere.
l. Procedeul morfologic de fonnere & edjectivelor (sufix~rea}
1}4
Adjectivele formate prin derivare (sufixare) se impart in adjecti-

ve nominale şi adjective verbale. Pornind de aici, toate sufixele adjecti-
vale pot fi imparţite in trei grupe: 1. sufixe care se alipesc numai la
teme nominale, 2. sufixe care se alipesc numai la teme verbale şi J. su-
fixe care se alipesc atit la temele nominale, cit şi la cele verbale.
1. Sufixele adjectivale care se alipesc numai la teme nominale
sînt (1n ordinea productivităţii lor) umătoarele: -li/-11, -sîz/-siz

; I . ,
-ki/-kl // -&I-&., -&M_/-,9.tl, -~/-~.
Sufixul -li -1{ alipit la nume formeaza adjective relative. De
exemplu: sls:îl "minte" - akilli "cuminte", ,Y.Y "casă" -.!lYJi "căsatorit",
~ "apa" - suwlî "apos", "umed", g§rek "inimă" - g§rekli "curajos", ku-

lli // kuwat "putere" - kuwetli// )rnwatli "puternic", ak "alb" - aklî "cu
alb", yeşfl "verde" - yeş1ll1 "cu verde", etc.
Sufixul privativ -siz/-ru prin valoarea sa este na antonim al
sufixului -li/-1!, caruia în limba :ram4nă îi corespund prefixele de nega-
ţie .llii"!lin• şi cuvin tul ~ - De exemplu: n8!Dia "cinste" - namiasiz "necins-

tit", ;yukî "somn" - yukis~z "nedormit", lmlay "uşor" - kola.ysiz "neîndemi-
natic", !!fi"conştiinţa" - !llili "inconştient", ~ "putere" - ~ "ne-
putincios", "~âr-d. putere", pa;vda "folos" - payde,sîz "fă:ra folos", ~
"prieten" - dossiz "fara prieteni", etc.

Sufixul -ki/-k{ // -J!J:.l-14, alipit la cuvintele cu valori tempo-
rale ;i locale -formeaza adjective relative c-are exprima raportul unui o-
biect faţâ de timp sau loc, apartenenta obiectului de cineva sau ceva.
De exemplu; yazgi akşam "seară de vara", k!ş,kî suwik "frig de iarnă",
biltîrgi bereket "bel:,;ugul din anul trecut", artki aîra "rindul de dina-
poi", terekteg:Î elmalar "merele din copac", k6ktegf yi.ldîzlar "stelele
de pe cer", cydekÎ kişÎler "oamenii din casă", etc.
Sufixul-~-~ formeaw adjective calificative de tipul oyşan
"ginditor", s6zşen "vorbareţ", ;yalşan "timld", "sfios", il'iE'n "mun.citor",

2. Sufixele adjectivale neproductive care se alipesc numai la
teme verbale sint:
Sufixul -!.±.!11-k!n I I -g!n/-fil!l fonnează adjective calificative ca-
re arată inclinaţia, ata~amentul faţă de ceva. De exeaplu1 ~ "a pAtrunde",
- ~tdn "pătrunzator", kesk!n "tăios", "ascuţit", keeţ!n p1falt kabtna s-
1:fil: "Cuţitul ascuţit este o pagubtl. pentru te·acă", !!l&!n "lncina", J2li:!!l
"entuziast",. etc.
Sufixul -5.!!:/-1'.!.!: li -ru/-m: ~ "J)Atrunzi.tor", ~ "sen-
sibil", tapkîr "abil", "dibaci", "spiritual", etc. Aceste adjectiTe expri-
ma o indemînare superioard intr-o reac~ie mome~tană.
Sufixul -ak/-ll formează adjective care exprima trăsatura de carac-

ter a flin ţelor. De exemplu: kopkak "fricos", "laş", l1Ils.ll "·sperioe", A!m-
lli "moale", etc.
Sufixul -m§,l-li fo:nneagă adjective calificative ,1 relative care
exprimă o supunere faţă de o acţiune ,-1 corespunde, adeaori, participiului
t erminat in _&!I!,-m. De exemplul \1Vdlrpt8 "artificial", kOfll\8 gµmle
'' propoziţie compusa", dolma bi)?fr "ardei ump.lut", etc.
Sufixul -!/-f:. fonneazil adjective calificative ,1 relative care
exprima. o inautire rezultată dintr-o acţiune. De exemplu" fil •mort", .3:2-
ll "plin", ayiri "separat", "ieolat", ~ "bun", "frumos", 1'YJ:.! "uscat",
koyi "vîscos", etc.
Alte sufixe neproductive sint& -ll/-ll., de exemplul .xW1 (< .lll
"tine.r") "verde", kîzil "ro,u" i -W-.lll #-n ·, de •x-plu1 ~ "lung"'
gssîrîn "ascuns", l4.tfu IJ..-bdt!n (< ill "t-ermină") "lntreg", etc.j .81!1;
de exemplu: gs18PfB2 "gol"; "1!l!l ""1lll, de ex-plu1 ~ "1n'f'4ţat";
-w-ir. ' de exumplu: ~ "orb", ~ Nsurprin.ator", "straniu", etc.
li. Adjective formate prin proeedeul morfologic

Din această categorie fac parte adjectivele formate prin compune-
re , precum şi cele reduplicate. Acestea e1nt reprezentate de obicei, de
adjecti vele care aerveec pentru desemnarea aşa-nU111itelor culori amesteca-
t e ale spectrului, adica culorile compuse din dif·e ri te elemente ale gamei
1,6
de culori, De exemplu: po.rtokal sari "galben portocaliu", koyi yeşh
"verde închis", akboz "alb-sur", etc.
Tot aici intnl. adjectivele de tipul esk1-puskt "vecoi nevechi",
kîyie:-bur1ş "strimb", k1;1tt1-kutt1 "dur", "tare", îr1k-#ţr1k "desfundat",
tem{z-taza "curat", formate din două adjective sinonimice, precum şi ad-
jectivele de tipul kara-mara "negru nenegru", seri-mari "galben negalben",
uz'.ln-muzin "lung nelung", balaban-malaban "mare nemare", formate dintr-un
adjectiv şi componentul său paronimic (cuvint ecou) care nu are un 1nţeles
de sine statător.
III. Adjective ţomate prin procedeul morfologieo-eintaotic

Acest proce<leu este folosit frecvent in limba tătaN, informarea
adjectivelor. Cele mai reprezentative tipuri ale acestuia sint:
1. Substantiv - substantiv (ambii componenţi prevăzuţi cu sufixul
privativ -aîz -ili alcătuind sinonime). De exemplu, UŞ§Îz-bugaksiz "nes-
f1rşit", ":făra margini", eaapsîz-se,vîaiz "nenumarat", ":făl'ă nUlllăr", etc.
2. Adjectiv - adjectiv (ambii componenţi prevăzuţi ou sufixul ~11
-li, alcătuind antonime). De exemplu, aklÎ-karE111 "cu alb vi cu negru",
"ba.11,at", 1ril!-walclÎ "de diferite mărimi", "amestecat ou mare şi cu mă
runt", allÎ yeşi11{ "pestriţ.", "cu roşu şi cu verde", etc.
J. Adjectiv - substantiv cu sufixul -ll -1!, de exemplu: uzin
.llmt.ll "inAlt". JU!.~c 10,rnlî "prietenos". "afabil"• Jllaw..î, k6.41,! "cu ochi al-
baştri".
Memut Kµyl.nîn ortesinda "In centrul satului Mamut Kuyusu

A3a da tur an ~eyme bar, Există o cişmea a carei apă curge neincetat,
Kara de kaeli ela da k6zli Am (acolo) o iubită c~ aprincene ne~re , cu
Selbl de boyli Y~rem bar. ochi castanii şi cu o statură de chipa-r os."
4, AdjecjiV\,l care exprimă ineu:ficienţ.a însuşirii - un adjectiv
nederivsti .de exemplu: kizgilt - seri "oranj", akşil - k6k "azuriu",
a.kşil - mawl. "siniliu", etc .
Numeralul
Numeralul este partea de vorbire care exprilll8. un număr, determina-

rea numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numărare. Altfel
spus, numeralul exprimă fie o cantitate de obiecte date (eki k!t! "doi oa-
meni", onbeş tag "cincisprezece pietre"), fie un număr abstract, a:bl.că o
noţiune de cantitate abstractă de obiect' concret Cuv kere uv!n. dokiz
"trei ori trei a noua"), fie ordinea cuvintelor după enU111erare (eking{ s1-
n,if "clasa a doua"). Cantitatea obiectelor poate fi arătată ca o totalita-
te (uşew "grup de trei"~ beşew "grup de cinci") sau ca o parte determinată
a unui intreg (uşten eki "doua treimi"); 1n sfirşit, numeralul. poate expri-
ma şi o cantitate imprecis~. aproximativa a obiectelor (bir bee - alt; k{ş{
"cam cinci - şase oameni").
Fondul lexical de bază al numeralelor se compune doar din douăzeci
şi două de cuvinte (incluzind aici şi numeralele - internaţionalisme
milion şi miliapi), de la care se formeaza celelalte numerale compuse. A-

cestea sint:
l. unităţi: b!r "unu", ek! "doi",~ "trei", d<frt"patru", Ml
"cinci" , alti "şase", yed! "şapte", sekiz "opt", .2.Qlli "noua".
2. zeci: .Q!! "zece" 1 :y!ginn! / /~:t:fg{r{m "douăzeci", .2.!:!!. "treizeci",
kîrk "patruzeci",.@ "cincizeci",~ "vaizeci", yetm!v "vaptezeci",
seksen "optzeci", dolcean "nouăzeci".
'.).~.mii, eto.i m "o suta", bi!! "o mie"~ miliyon "milion",

miliyard "miliard".
In afar-ă de cele douazeci şi dooo de teme nici o altă parte · de
vorbire nu poate constitui o bază informarea numeralelor. Nici măcar cu-
vintele, tek "unic", &angiz "singur",~ "puţin",~ "mult"; .!.I //fil
C:.< tc.c;;ift) //~"pereche", eg!z "gemeni", etc., apropiate ca sens de
numerale, nu pot avea acest rol.
Numeralele primesc urmb.toarele sufixe flexionare, specifice acea-
1}8
tei părţi ce vorbire: -~/-.!!JAl li -!!.8!1-~, -_!!!'./'"'.ew, -J.!II-J.ll li

-Jil:,/-H., -l!ll/-lep. Cu ajutorul acestor sufixe se formează diversele ca-
tegorii de nwnerale.
I
In afară de acestea• numeralele se formează şi prin procedeul le-

xico-morfologic (de exemplu: numeralele fracţionare).
Structura numeralelor
Dupa structura lor morfol'Ogică, numeralele se impart in trei gru-

pe: 1. simple - exprimate printr-un singur cuvînt Cili, .!ll, .!!I, ~ .
~ . 6tiz, ~ 1 bin), 2. compuse - constau din două sau mai ..multe cuvinte
(on ekl "doisprezece", elti y6z on beş "şase aute cincisprezece", J. redu-
plicate - (beu - elti "cinci 9ase", ek{ - 4§ "doi - trei"). Fiecare com-
ponent al numeralelor reduplicate poate fi la r1ndul său compus ( e.!9 ydz
ek! yl1z on beş "doll!i sute - două sute cincisprezece").
Numeralele &!:!!!!î "şaizeci", ~ "şaptezeci", seksen "opt.111,&Ci",
doksan "nouazeci", pot fi incluse din punct de vedere diacronic 1n grupul
numerşlelor compuse (vezi Reducţia vocalelor).
Felurile numeralelor
După semantica şi procedeul de formare, numerAlele 1n limba tăt·a
ra se impart 1n urmatoarele categorii: 1. cardinale. 2. ordinale• J. cplec-

iln, 4. distribuîive, 5. aproximative şi t>. :t'racţtonş e.
Numeralele colective, distributive, aproximative şi fracţionare
si.nt strins legate prin înţelesurile lor, de numeralele cardinale, alcatu-

ind o varietate a acestora din urmă. Toate acestea exprimă numărul obiec-
telor, dar cu nuanţe diferi te: numeralele colectbie denumesc nl.llllărul ca o
totalitate, cele aproximative exprimă o cantitate impredsă aproximativă,
cele 1'racţionare exp:rima o parte a unui întreg, iar cele distributive ex-
prima reparti\ia obiectelor pe grupe egale. Dar nu numai nuanţele in ex-
primarea numarului obiectelor, ci vi trasaturile distinctive de formare a
139
fiecareia din aceste grupe ne dau posibilitate• de a le 1.mpAr\i 1n ~aae
categorii:
1. Bumeralele cardinale
Numeralele cardinale denumesc p cantitate preaentat.A sub forma

unui numar detenninant de obiecte (al\i kalem "şase creioane") sau un nu-
mar abstract fa\â de obiectele concreta (alti be9ten balab.and11""ş.aee este
mai mare decit cinci").

Numeralele cardinale sint cele mai simple fornie ale numeralului;
ele nu poseda nici o marca gramaticala. Prin faptul câ pot sa. a~ foloseaa-
ca independent faţa de alte cuvinte, numeralele cardinale se opropie de
categoria aubstantivubrl, deosebindu-se de acesta prin aceea cA nu expri-
ma \ll1 obiect, ci o idee de numar conceputa ca obiect. De aceea, numerale-
le cardinale s1nt considerate a fi fonne de o maxima abstractizare 1n ex-
primarea numerelor prin mijloacele limbii.
La numeralele compuse ini ţ.ialele. grupului superior preceda pe ce-
le ale grupului inferior, iar legat.ura se realizeaza asintetic, adica fă
x-a nici un fel de element formal, ci doar prin topica. De exemplu: on eki
"douasprezece" (adlit. •zec-e doua"), pn Yed,! "\111pt•esprezece" (adlit."zece
şapte"), tţo}!;san dokiz "nouă zeci şi nouă", bin dokiz Yetmig eld "1972", .
etc.
Numeralele cardinale raspund la 1ntrebarea ID? "cit?•.
Numeralele cardinale, cind exprimă o noţiune de num!l.r abstrasa.
din obiectele concrete, a~ declina la fel ca oi substantivele. In acest
sens nu existe. o delimitare între substantive Oi numerale, care 1n com-
ponenţa unei propoziţii pot să 1ndeplineasca,ca şi substantivele,funcţia
oricărei parţi de propoziţie. De exupluJ 1n funcţia:
a) de subiect: be.~ bir sayidÎr ''cinci este un număr", alti b·eg-

t en balaband.i.r "şase este mai mere decit cinci".
b) de nume predic.ativ1 t1k! kere ek!n d6rt (eter) "doi ori doi
14<>
fac patru", yuzn{I\ yarsi ell! "jun11ltatea lui o sută este cincizeci".
c) de complement indirect: uşke d6rtn! lcoşşai'l bolîr "dac~ adaugi
pe patru la trei, va fi şapte", onsk!den altin1 alean alt î kalîr "dacă
iei şase din doispl'€zece, rrun1.n şase".
d) de complement circumste.n\ial de timp: Saba, altida keterm!z

"Vom pleca dimineaţa la şase ' .
La declinarea numeralelor compuse sui'ixul cazual se alipeşte nu-

mai la ultimul numeral. De exemplu: bin yuz on ekiden"de la o mie o su-
te doisprezece", on altî a "la şaisprezece", etc.
Numeralele cardinale, cînd indeplineso funcţia de determinant de
numar al obiectelor, se apropie de adjective. In cazul acesta ele se im-
bina cu substantivul determinat prin juxtapunere şi fără să primeaseă
vreun sufix, ramîn invariabile. De exemplu: beş at "oinei cai", beş atka
"la cinai cai",. !_>eş attan "de la cinci cai", etc.
Una din particu.laritaţile caracteristice ale limbilor turcice
constă în aceea ca substantivele care au ca determinante numeralele car-
dinale se folosesc numai la fonna de singular, (ideea de plural fiind
redata deja de numeralul determinant). De exemplu: ek! 1ch{ "doi oameni" 1
bin lID: "o mie de lei", etc.
Adesea numeralele cardinale primesc sui'ixele posesive. Inc:ezul
acesta ele exprima un obiect dat, a cărui denumire este fiind omisă in
vorbire se substantivizează . Numeralul cardinal substantivizat 1n felul
acesta poate avea la rîndul său un determinant propriu, exprimat prin ge-
nitivul substantivului, pronumelui personal sau demonstrativ, numeralului
ca-r dinal sau ordinal. De exemplu: aţlar(n)îf1 b{r! //~b!rs! "unul din cai",
onlar(n)ifl ek:i'.s! "doi din ei" 1 bonlernîn. altîsî "şase din aceştia", ,2tl-
n!f1 ek{s! "doi din cinci", etc.
Numeralele cardinale care primesc sufixele posesive se traduc în
limba română printr-un numeral cardinali de exemplu: Imtaan bereen otîz
lMebcden on'.l.(si) {~onawi)on, on uşi seklz 1 yedfs! beş aldi "Din cei
141
treizeci de elevi care au dat examen zece au luat zece, treisprezece opt
şi şapte - cinci".
Numeralele cardinale care primesc sufixele posesive se declinA.
De exemplu: alt'.l.si "cei 11ase", elt1a1n!fl "al celor şase", altişif1a "celor
şase", altisin "pe cei şase", altiaindan "de la cei şaoe", altieinda "la
cei t;!Sse".
Numeralul cardinal fil "unu"
Numeralul cardinal bir "unu" are mai multe valori:

1. Determinant cantitativ al obiectelor. De exemplu: b!r ul man
bfr ki z "un ba.iat şi o fată", blr kopka sui "o găleată cu apa".
2. Articol nehotărit . De exemplu: &lda b!r k!v{ mega 6zbae1na
baylandî "Pe drum, tam nesatn s?a legat de mine un om", Kulagima b!r şes
eş{t!ld{ "Mi s'?-a auzit o v2ce in ureche".
3) Conjunc~ie disjunctiva. De exemplul O b{r aldina bir ertina
karay kett!. "El a plecat privind cind înainte, cind înapoi", B!r gîlana,
bir D)Bktapa "Cind se plinge, cind se laudă".
4) In imbinare cu particula .rut are valoare de pronume negativ,

De exemplu: Men sen! blr de WlÎtm8JQ "Eu n-ai, să te uit deloc",
5) In imbinare cu un alt numeral oardinal are sensul "vreo", "a-
prozimsti V"' "circa"' "cam". De exemplu: ME!f& b{r on lty be,rfo tuna
"Dii-mi te rog (.împrumut) cam zece lei", Bb- b!n le.vup bo(l)sa "De-at a-
vea VTeo o mie de lei", B{r yi1z ley{f1 yolgn 1 "N-ai cumva vreo o eută de
lei?".
6) Sensurile de egalitate, comunitate in ceva; de exemplu:
• , f , {
Istek]erlmiz bir boJ#ani 6e n "Pentru că avem dorinţe comune", Ekin!zn!n
boy î nîzda bir "Aveţi aceeaşi statură".
7) In limba tatarâ b1r "unu" participă la formarea prom.1111_elor

compuse; de exemplu: blrlcaş "ciţiva", b1rk:!m "nimeni", b!rew "cineva",
, birn ed oy da "nici un fel", adverbelor:~ "odată", b!rez "puţin",
Cda,189/9?5 Pasc.a
142
"niţel", birtamam "complet", în 1ntregime", b!rtoktaweiz "în continuu",
"neincetat", b{rwakitta da "niciodată", b!roen "dintx-odată", etc.

In îmbinare cu unele verbe, numer&lul lli poate da acestora o nu-
anţă de intensitate. De exemplu& b!r k6tek 1 b!r k6tek att1 "i-a tras o ma-
mă de bătaie", Qy!me yet{ş{y!m de b!r kuralîp otira.vîm "Să ajw , incasa
mea şi să şed cum vreau eu". B!r aşy 1 b{r aea.v, kayer!ne bara, eş toyal-
~ "Mănîncă, manîncă, undei se duce · că nu poate să se sature".
Cuvinte numerative
Adesea numeralele cardinale care îndeplinesc funcţia de atribut

(cantitativ) 1n propoziţie sînt însoţite de cuvinţele explicative care se
numesc numerative. Cele mai frecvente numerative în limba tătară sinti
1. baş "cap", "eăpăţîna"t se foloseşte pentru enumerarea animale-
lor şi a unor legume. De exemplui beş baş auan "cinci capete de vite'',
ek{ bae şarîmsak "două căpăţîni de usturoi", altî baş kapisţa "cinei (bu-
Cl,I. ţi de} verze".
2. ~ "tufă", folosit la plantaţii. De exemplul bin t6.p bak "o
m➔ e de tufe de viţa de vie".
3, !llJ2 (~te, fift) // .!2j. "pereche" t folosit pentru obiectele
perechi. De exemplu: b!r ş.!p şgrap "o pereche de ciorapi", etc.
4, yaşlîk "de ••• ani", folosit pentru exprimarea viratei oameni-
,1.,~ 9 i o ....i .....1 ..2 0.-. Do 'OAtmpl U I ,ci,:{ J>Oo.,l.t.lrc: !>ol.a "<>opi,l do d<>i - i ", !ăr
yaşlik tMa "juncan de un an". Pe vremuri, cînd încll nu existau unităţi
exacte de măsurare a timpului şi a spaţiului, tătarii se foloseau de îmbi-

nari de cuvinte de tipul et p!ddm wakit "tim!)ul în care fierbe carne-a", ,
şa.y kaynatîm wakit "timpul în care fierbe ceaiul", k6z kddm xer "distan-
ţa vizibilă ou ochiul", ok yet-er Yer "distanţa pină la care poate ajunge
o săgeată", ek1 sătlll!; .yer "distanţa care poate fi parcursă călare în do-
u4 ceasuri" (cf, "Hotarul lui Halil paşa şi cele doua ceasuri").
P i.nă şi cuvibtele karJ.e ( ,( ker "a întind.-" ♦ awie...,'.'._pumn" l "nalma"
"distanţa dintre degetul cel mare şi cel mic echivalent cu 2o cm.",
arşin "două treimi dintr-un metru", distanwa dintre un ~•umăr p1nă la vîr-
ful miinii drepte întinse, echivalent culm", adim "pas", distanţa din-
tre calcîiul unui picior întins şi calc1iul celuilalt : picior întins, e-
chivalent cu 1 m.", eakirîm "derivat de la euvintul şak1r "a chema", ca-
re înseamna distanţa la care este auzita o voce, a, chemare" echivalent
cu lkm.", kueak "braţ" !.Ql "mirui" ♦ ~"a întinde" + ale "marca pluralu-
lui", însemnînd întinderea ambelor miini orizontal sau sub formă de cerc
şi distanţa dintre ele~ echivalenta cu un lcol&§ "l m" - un anin "66,JJ
cm.", adică l,66JJ m., sabak "lungimea de aţă introdusă 1n ac" (cf.
b{r sabak g{p), ili (< rus.pud), echivalent cu 16,JBl Kg., v{n{lc "bani-
ţă" , batman "patru puduri" echivalent cu 65,524 Kg ,cf'. proverbul: Odfl-
de batman man turpnda âlemfo busî#în k6re "Să nu vezi jumătatea altuia,
cind tu însuţi eşti Îl'\glodat într-un batman") , etc.
Cuvintele numerative care însoţesc numeralele, la fel ca şi subs-
tantivele determinate (regente) nu primesc sufixul pluralului, De pildă,
î n limba tătară se poate spune d6rt adipl Yer "loc de patru paşi", dar 1n
nici un caz nu se va spune d6rt adiml.ar yer, cu marca pluralului.
Numerativele se pun de obioe½ după numerale, intre nWllerale vi
substantivele enumerate. De exemplu: ~!r ialcîri111 Yer "loc de o. chemare".
Dintre cuvintele numerative folosite curent in limba t.Ateră con-
temporană amintim de măsurile care exprimll timpul:~ C• ar.tc.saniye}
"secunda",~ (< a r . t e . ~ ) "minut", Jls (4 ar.te. saat) "ceas,
"o ra.", apta (< pers. te. h!!Il!} "săptămină", BJJn "zi", .I.I "lună",™ li
ill ll...gîl "an" t măsurile de lungimi: !!lll.O! l i ~ , 15!!, etc. I - de
greuta t e : ~ (< pera. dirhelll) "loo gr.", &r!!l!,Y, ~"ton", preCUJll
şi de bucăţi: ger!k (~pers. aehar. yale) "sfert", yarîm li buşilc "jl.llllăta
t.e" , p{dn li bdt!n "intreg", etc.
144
Numeralele ordinale
Numeralele ordinale exprima ideea numărului 1ntr-o forma mult mai

concretă decit cele cardinale. Cu alte cuvinte, numeralele ordinale nu
exprimă ideea abstractă a numărului, ci succesiunea obiectelor aşezate
intr-o ordine canti tatiVă naturalll.

Numeralele ordinale se formează prin alipirea la numeralele car-
dinale a sufixelor -în,gî -ingî (după consoane) vi -!lil -ni{ (dupll vocale) .
De exemplu: beefni! "&.l. cincilea", gnîngî "al zecelea", yed{nfiÎ "al şap
telea", etc.
Numeralele ordinale răspund la întrebarea kaşîniî "al cîtelea ".
La numeral.ele compuse sufixul -.i!.2.!l&!. -<il!lil se alipeşte numai
la ultimul numeral. De exemplu: ek{ yuz onbe;!ng{ "al o suta cincispreze-
celea".
Numeralele ordinale îndeplinesc 1n propoziţie funcţia de atribut
cantitativ. De exemplu: b!r!niu kiz - kµwaniş 1 ek{nă{ kiz - ke,,ygi 1 uş{ng!
kiz - bela. "Prima fata este o bucurie, cea de a doua (fată) este o grija,
iar cea de a treia este o belea".
Numeralele ordinale, ca şi oele cardinale, oind substantiviz~ază
pot sa se decline şi sa primească au:fixele posesive. De exemplu: ekingi-

& "al doilea", ek!ng!s!ne "celui de al doilea", ek!ni{a!nden "de la cel
Cu ajutorul sufixului numeralului ordinal -ng! se formează 1n

limba tatanl adjectivul orta - ngi "mediu", "mijlociu", de la substanti-
v u l ~ "mijloc". De exemplu: Oft&ngi ulim yed{ yaşin totirdi. "Baistul
meu cel mijlociu a implinit şapte ani".
Numeralele colective
Numeralele colective exprima o clasificare a obiectelor care se

realizează prin concentrarea unitaţilor izolate. Numeralele colective
răspund le întrebarea kaşQ "ciţi" şi se :formează prin alipirea su:fi-
145
xului -g -Jr! la numeralele cardinale. De exemplu: .!l.Ull "grup de cinci",
.2!ll!:! "grup de zece",
La alipirea sufixului -g -,1!!'. la numeralele tenninate 1nţ,r-o Yo-
cală, aceasta se elidează. De exemplu: altt +!I= altaw "grup de şase",
ek{ + ew = ekfjw "grup de doi", "amindoi".

La numeralele colective compuse eu.fixul -,g -,n se alipeşte la ul-
timul numeral. De exemplul rlz on begew "grup de o sută cincisprezece".
Numeralul colectiv~ mai posedă şi unn4toarele valorii
1. pronume nehotll.rit.1 de exemplul birţw lccSr!p otirmadn "84 nu
cumva să vadă cineva".
2. pronume negativi de exemplul b!r,ew o,• b{nh avt-ala8Y "Nimeni
nu poate ea-i zicA ceva".
3. Cuvintul b{rew intră 1n componenţa 1.mor pronume oolllpU8e. De
exemplul )tayb{rew "cineva"' 1cayb1rewler "uni.i"' eeb!r,r "nimeni".
Prin sensurile exprimate, numeralel~ colective s1nt foarte apro-
piate de substantive, in vorbire adesea primind sufixele cazuale fi poae-
eive. De aceea numeralele colective pot funoţiona 1n propoziţii ca orice
parte d,e propoziţie, in afară de atribut.
Numeralele colective pot primi suplimentar sufixele gerunziale
-]Jm -l!U! - ~ ~ , 1n care caz li se adaugă nuanţe: a) de recipro-
citate, de colaborare, de exemplu, 4tmo,!p ,,111t1k "• muncit (colabo-
r1nd) 1n trei" şi b) se subliniad num4rul obiectelor sau a pereoanelor1
de eaemplu: klşkeneş;(k b{r mesele dw!n dae,i,,!p g,1reler. "Pentru o pro-
blemă minora umblă 1n trei".
Numeral~le colective se folosesc tn propoziţie oi 1n funcţia de
cuvinte cu valoare de generalizare. De exeaplu1 Neniy, babay, akay -

\1şewl,er! Jseldher. "Au sosit oei trei: mama, tata ti nenea".
Numeralele distributive
Numeralele distributive folosesc ideea numerelor abstracte pentru
146
repartizarea obiectelor 1n grupe egale. Numeralele distributive se formea-
ză prin alipirea la numeralele cardinale a sufixelor -y -.fil: (după consoa-
ne) şi -şar -J,!! (după vocale). De exemplu: duer "c1te trei", elt1şar
"cite şase".
La numeralele distributive compuse sufixul~-(~ se alipeşte

la ultimul element. component; de exemplul b!n ek! Y}1;er "C1te o mie două
sute", etc.
Numeralele distributive se formează şi de la numeralul fracţionar
yarim "jumatate" i de exemplul .yarimşar "ci te o jumătate".
Numeralele distributiva pot fi formate şi prin repetarea acesto-

ra. De exemplu: beşer-beşer "cite cinci", oner:;orn:\r "cite zece".
1n propoziţie, n..unerelele distributive 1ndeplineec de obicei,
funcţia de atribut şi de complement circumstanţial. De exemplu: k{ş{ ba~i-
na beşer elma "cite cinci mere de persoană"; T~lebeler mektepten ekfşer
ek:her şîktllar. "Elevii au ie~it de la şcoală doi cite doi".
Spre deosebire de unele limbi turcice, 1n limba tătară contelllpora-
nă numeralele distributive nu se substantivizează, adică nu pot primi su-
fixele categoriei cazului şi ele apartenenţei, folosindu-se întotdeauna
împreună cu cuvintele numerative. De exemplu: b!rer perşa "cite o bucată",
altî~ar oke "cite şase kg.", etc.
Numeralele aproximative
Numeralele aproximative, care exprimă o cantitate aproximativă,
imprecisă a obiectelor, se formează prin:

1. îmbinarea a două numerale cardinale distincte. De exemplu:
beş-alti "cinci-şase", on-onbeş "zece-cincisprezece", elli-altmiş "cinci-
zeci-şaizeci".
2. îmbinarea a doua numerale· distributive distincte. De exe~plu:

beşer-altî~ar "cito cinci-şase", onar-onbirer "cite zece-unsprezece"•
uşer-a6rter "cite J)J!trei-patru".
l4'i'
J. Prin alipirea ·1a numeralele cardinale a aut'ixului pluralului
-lar -m şi a ma.rcii cazului locativ -s! -g, c1nd s1nt precedate de cu-
vintele numerative care exprima timpul. De exemplu1 săt be§lerde "pe la
orele cinci", aynîQ ond6rtler!nde "pe le paisprezece ale lunii".
4. Prin punerea inaintea numeralului cardinal determinant a m.nne-
ralului bir cu valoare indefinita, avind sensul de "vreo". De exemplul
bfr on k{ş{ "vreo zece oameni", toplantida bir YUZ lt{ş{ bar ed! "la ,edin-
ţă erau vreo sută de oameni", b!r beş tW'le yeter "vreo cinci bucăţi este
sut'icient", etc.
5. Sensul de aproximaţie, de cantitate indefinită redau şi cuvin-
tele kadar "circa" şi yaltin "aproape", care unneazâ după numeralele cardi-
nale yuz "o suta", bin "o mie", on bin "zece mii", bfr 111iliyon "un milion",
la cazul dativ. De exemplu: yuzge yakin koy1 bar "are aproape o sută de
oi", on bin kadar lt{ş{ toplangan "s9-au adunat circa zece mii de oameni".
6. In sfirşit, o cantitate nedefinită, aproximativă poate reda
şi sufixul compus -lar + ga -ler + ge alipit la numeralele cardinale Q!l
"zece",~ "o suta", bin "o mie", miliyon "milion"; de exemplu: Y\1zlerge
lt1Ş1ler
I I
b1zn1
I I
kare Î 181Jl&Ja ş~kt
f> 1J.ar "sute de oamen i au ieşit să ~-
ne -'-lltimpi-
ne", binlcrge j{ş!ler kan-ter t6pp ealişalar "mii de oameni muncesc de
zor" (adlit. vărsindu-şi s1nge şi sudoare").
Numeralele frac~ionare
Numeralele fracţiona.re se fonneazâ prin 1mbinarea a două numerele

cardinale, dintre care primul reprezintă nlDllitorul, cere poate sta la ca-
zul ablativ, loc9tiv sau genitiv, iar celălalt, număril.torul, la nominativ
cu sau fara marca categoriei apartenenţei pers. a III-a singular. Exemplel
a) numitorul la cazul ablativ, uşten ek! ".2/J",ydzden bei "5/loo".
b) numi torul la cazul loca.tiv: 11şţe ek! "2/JI', ~ede on "lo/loo".
c) numitorul la cazul genitiv: l151n;(n ekfe! "2/J".y\1znirt oni "lo/loo"
l. Numeralele aproximative de la pct.J,4 1 5 ~i 6 mai pot fi numite numerale
adverbiale,
148
Numeralele frac~ionare ektden b{r sau ek{n!n b{r! "1/2, au ca si-

nonim cuvîntul ysrim "jumatate", iar cele ca d6rtten bir// d6rtte bir//
d6rtnif1 biri, "l/4" 1 cuvîntul ~ "sfert". Pentru denumirea noţiunii
de "şi jumătate", in limba tâtară se foloseşte cuvintul .l2!a!k "iar forma
ek{de b!r cu numitorul la cazul locativ are sensul de "din cînd tn cind".
Pentru determinarea timpului in ore şi minute, pirul. la şi juma.tete
la început se foloseşte numărul întreg care se pune la cazul acuzativ, ur-
mat de cuvîntul liill "sfert", iar cifra care arată minutul este pus la
nominatiT, dupa care urmeazâ verbul &!1§. "trece". De exemplu: onn1 ee;rb
&li "zece şi un sfert" (adlit. "sfertul trece de zece"), onni on geşe
"zece şi zece". C1nd ora trece de jum4tate se pune la cazul dativ urmat
şi aici de cuv1ntul ~ "sfert" sau cifra oare exprilllli minutele - cuvin-
tul modal bar "este"~ "exlbstă" • De exemplul beeke .per!k bar "cinci f4râ
un sfert" (adlit."este un sfert la cinci"), beeke gn bar "cinci fără zece".
Cit priveşte numărul întreg şi jumătatea de oră. 1 acestea se reali-
zează prin juxtapunerea numărului întreg cu noţiunea care denumeşte jU!llB-
tatea de oră. De exemplu: on buşik "zece şi jumătate".
Aşa cum s-a aratat mai sus, numeralele nu se fonneaza de la alte

parţi de vorbire. Dar unele dintre numeralele cardinale part101pa eaesea
la formarea unor nume şi verbe. Astfel, afixul -11k -l{k alipit le unele
numerale cardinale formeazâ substantive care denumesc unităţi monet&re.
De exemplu: be11l{k "bancnotă de cinci lei", rlzl:i'.k "bancnota de o suta
de lei", ~ "moneda de trei lei", etc. at'ixul -~ -1.e alipit de nume-
rale cardinale fo:meazâ verbe; de exemplu: ek({)lemek "a uni", "a combi-
, .
na", "a 1nnoda", ek1lenmek "a se 1ndoi de ceva", "a sta la 1ndoiala".
Numeralele pot constitui elemente componente ale unor cuvinte
149
compusei de exemplu: elc1yuzl1 "ipocrit, făţ.amic", alt(1)ar11tx "perioada
dintre l - 6 aprilie dupa stilul vechi" (cf.proverbul Abirlide alt(i)a-
ri!c e111(i)!rikke koy(an) ,iarîk "Pentru perioada 1 - 6 aprilie e sufici-
ent ea ai opinci din piele de oaie sau de iepure ", lcirgeyak "cîrcăiac,
miriapod" (adlit."patruzeci de picioare"), ekewden-ekew "numai in doi;
intre patru ochi", ăet!şkul "denumirea uneia din uniunile trioal.e la no-
gai", derivat de la g e t ! ~ ~ "şapte"+ uşkul "nnghi", deci "şapte un-
g,.'1iuri", Beşalma "denumirea unui trib nogaic şi a unei localitAţ.i din
sudul R.S.S. Moldoveneeaca" 1 Beşuwil "denumire , tătăreăsc!l. a locali tă ţii
Conacu din Dobrogea", derivat de l a ~ "cinci"+ uwil~ .Q&!! "ba.ist",
i nsernn'.i.nd "cinci ba.ie1,i", etc.
Pronumele
Pronumele este partea de vorbire care se declină şi ţine locul

altor parţi de vorbire nominale.
Pronumele exprimă noţiuni cu caracter foarte general, mai general
decît al noţiunilor exprimate de substantive, verbe, adjective (64,p,135).
Valoril e exprimate de pronume se dezvăluie numai într-un context, seu o
situaţie data. Astfel:, pronumele personale .!i!m "eu", .&!.i!J "tu", 9. "el",
pronumele interogative 1t!111 "cine " fi ni , ".!llt " aînt prin exeelenţ.4
substi tu,. ţ.i ai subst-anti vului ( 65 p.118) J pronumele demonetrati '"8 .!ze. "•-
cesta", ,12 "acela", .Q. "celălalt", cind determina un verb, sînt substituţi
ai substantivului, iar cind deter~ină un nume, se folosesc ca substituţi
ai adjectivului, In această calitate (de substitut al adjectivului, pro-

numele amintite ramin invariabile. De asemenea pronUntele ~ "aşa,
astfel de, ca acesta",~ "ca acela, estf"el de" 9i .2!lQ& "ca acela,
x - Ac eaHta perioada este soc~tita ca fiind cea mai critică pentru

enimHle, deoarece nutre\ul vechi se sfirşeljte, iar iarba inca
nu e '.i.nco lţjt.
150
ca celălalt", cind determina un nume, se folosesc ca subs~ituţi ai adjec-
tivului, iar, cind determina. un verb• se folosesc ca substituţi ai adver-
bului.
ln func~ie de substituirea unei părţi de vorbire sau a altuia,
' pronumele se impart in substantive pronominale, adjective pronominale,
numerale pronominale şi adverbe pronominale.
Cu toate că valoarea pronumelor este foarte generală, universală
ele aparţin totuşi de categoria cuvintelor cu un sens deplin, pentru că
intr-o vorbire legată, ele exprimă o persoană concretă sau o noţiune de-
terminată. Din punct de vedere sintactic pronumele se comportă ca o parte
de propoziţie cu drepturi depline şi intra 1n dif~rite raporturi sintacti-
ce ou altă părţi de propoziţi~.
lntr-o wrbire legată pronumele pot primi drcile unor categorii

gramaticale. De exemplu, substantivele pronominale prilllltsc suf'ixele cau-
zale ale numa.rului şi ale aparten~nţei; adjectivele nw primesc mărcile
categoriilor morfologice, rămiaind invariabile; numeralele pronominale

primesc mărcile numeralelor.
Aşadar, întrebuinţarea pronumelor este etr1ns legată de intrebu-
inţarea numelor.
Felurile pronumelor
mei ,.
l. personale, care i ndică persoana vorbitoare, persoana ascultătoare
(interlocutorul) şi persoana sau obiectul care reprezintă obiectul vor-

birii;
2. demonstrative, care exprimă o indicaţie asupra unei persoane sau au-
nui obiect;
J. interogative, care includ o intrebare şi exprimâ unele raporturi sin-
tactice intre propoziţii;
151
4 0
determinative, care exprima caracteristica cantitativă generală a nume-
lor;
5. nehot~rîte sau indefinite, care exprimă ideea nedefinită, necunoscută
a obiectelor;
6. reflexive, care ţine locul obiectului asupra căruia se exercită direct
sau indirect acţiunea verbului şi care este identic cu subiectul verbului;
7. negative, care înlocuiesc substantivul intr-o propoziţie negativă.
Pronumele personale
In grupul pronumelor personale intra cuvintele:~ "eu", sen "tu",

.2. "el'' , "ea", b1z "noi", ill "voi" 1 .2lll.!!r "ei", "ele". Persoana I ~ , btz
d esemn e ază vorbitorull. (vorbitorii), persoana a II-a se,n, ili ascultă.torul
(ascultatorii), pers. a III-a .Q., onlar poate exprima atit persoana absen-
ta (persoanele absente) in momentul conversaţiei, cît şi obiectele însufle-
ţ ite şi neînsufleţite în general.
In afara de acestea, pronumele personale pers. I şi a II-a plural
(b{z, e{z) pot primi şi marca pluralului -m, in care caz se folosesc
pentru exprimarea modestiei ~b1zler "noi"), a respectului şi a politeţei
(s 1zler "dumneavoastră"). De exemplu,
"§1zler Kazan gaşlari, "Dumneavoastra sinteţi cavalerii Kazanului,
Btzler Kirim ga~lari, (Iar) noi sîntem cavalerii Crimeei,
Btz bolmasak Kazanda, De n-am fi noi în Kazan,
N{~ler duşman başlar1". Ce v-ar face capete.le duşmanilor" .
Pronumele personale se declină la fel ca ~i substantivele (vezi

s chema).
Cazul genitiv în limba tatani 1 ca ~i în celelalte limbi turcice,
es te i n esenţ,cJ. un caz el apareteneţei (poeesivităţii) . De aceea 1n acest e
limbi nu există o categorie speciala de pronume posesiv. In acest sens ,
l i mbile turcice dispun de cazul genitiv al pronumelor personale.
Astfel, în liinba tatară pronumele menim// mem // meii "al meu" ,
152
aenif1 // sett "el tău", fill!n "al său", b{zn{n // biz!m "al nostru", a{zn!n
// shfa·•al vostru". onlamif1 / /onleriţ} "al lor"' corespund prin in ţelesul
lor cu pronumele posesive din limba romănă.
Pronumele personale la cazul genitiv se folosesc 1mpreună cu subs-

tantivele determinate de ele formind !mbinări izafetice. Substantivul deter•
minat intr-o construcţie izafetică care reprezintă cel de-al doilea ele-
ment el acesteia, primeşte sufixul posesiv, acoJ2'dindu-se 1n număr şi per-
soană cu pronumele personal, adică cu primul element al 1mbinl1rii iz~feti-
ce, care se afla la cazul genitiv. De exemplul men!m kittbim "cartea mea",
s!w{o kitabiniz "cartea voastră".
De la forma cazului genitiv al pronumelor personale, prin alipi-
rea sufixelor -kî -k!, se formează forme posesivă (sau de apartenenţă)
abstractl1 a pronumelor personale. De exemplul men!lllk! / / ~ " o l meu".

senfnk{ // sei'1k{ "al tâu"
.9.n1.!jkî // 1lf1ki "al sau"
biznink{ / / b!z{mld "al nostru"
e!zn!flk! // ş!z{flk! "al wstru"
onlam1f1k1 // olsdţikî "al lor".
Forma posesivă abstractă a pronumelor personale, care desemnează
simultan at1t obiectul cit vi persoana care posedă obiectul dat, se folo-
"'0f't• r.an,. "'''"~t1>nt-lvµl l'h•teT'fflinat, lillll n ind de ad.iectivele substantivi-
zate. De exemplu: men!m kalem!m kar9, e s~nk! Ye;!l "Creionul meu este
megru, iar alt.au este verde". Din acest text reiese olar că prin senk{
"el tâu" se subinţelege sen{n kslem!n "creionul tău".
153
Declinarea pronumelor per8onale
ti
Pers.
Nr, Caz I a II-a a III-a
s N. .!!lll!I " eu 11 !!m "tu" ".S!. "el''

I o. meniml/mefl şenfo// w.en onifl/ofl
"aÎmeuîr'"" "al tllU "'ăT"°său"
N
o
D. ma a//ma
,,,_......
11
m1e"
-
,
u Ac. men! sen1
L
'll"jj'e"mine" '1fj,e"tine" "i; el"
Abl. menden
A ''de la mine" tine" ~ael"
R Loc. llfende aende onda
'la mine" "la tine" "lael"
N, b{z "noi" ili "voi" onlar "ei, ele"

p
o. b{znfo//bf dm ~//e!zftl
L "al nostru" al voatru"
D, ~{ ge
u noua"
R
Ac, biznf , {
gnla~1//.Qllm!
A "pe noi" RP~nvoi" pe e"
~ voi"
Abl. b{zden ·
L
iT'a'eîâ noi"
Loc. b{zde
"la noi" ~oi"
154
Deelinarea formei posesive abstracte a pronumelor personale
ere.
Nr. Caz I II-a III-a
N. m12nimld/ /mei'l!Q. aen1i'lk1//ee1'1k!

11 al meu" · 11 ai tau" - - -
s
G. men:t.mk1n1fV / f'enif}.ktn1 1.', / oninklnlfl/ /
I //mefikin:ifl //6 ~'i'lkinifi / /Ji'l,kin.Lf1
N "al meu" "al tău" "al suu"
G
D, men{mk1ne//meQk1ne ·een1nk1ne//â8f'lkine on:i.fjki.na/ /Orucina.
"la al meu" h1a al tau" ''la al sau, r - - -
u Ac. een!rudn/seQkfo on1ilkin/ /i5flkin
men:Î:mkln/
"pe al meu_"/mei'ikln
___
L "pe al tau" "pe al s a ~
A Abl. men{mkinclen/ senfoklnden// onifUd,ndan//

/mefl!o.nd en sejlk1nden oflkindan
R "de la al meu" "de la ol tau" "de la al său"
Loc. men1mk1nde// senfoki'nde// onîfl.kinda//

//m8ij,kl.nde //sefikÎnde /1otiki.nda
"în al meu" "in al tau" "in al său"
b{zn1i'lk1//b{zimk! s1zn1nk1//s!z1ijk1 onlarniflkî/olarlf1k1

p
"al nostru" "al vostru" ''al lor"
G. bhnfokfoli'!// sî znfoklnifl/ onlarnUlkînitV/
//bi zim\inif1 siziflkinin //olarlnk:inijj
L "al nostru" "al vostru" "al lor" '
D. b:f.zn{rndne// I „ I I onlarnil'1kinif1//
s1 Vk}fikine
1/hizimkine /s1z1i'Udne 7/olarii'fkina
u "la al noatru" "la al vostru" "la al lor''
Ac. b12nlî'lk1n// e1.zn11'1k{n// onla:mifl.kin//
//bizimkin /isizinkin //olariflkin
R
"pe al nostru" "pe al vostru" "pe al lor"
Abl. b1zn:tf'lk1l)den// s 1zn1flk:1nden// anlarnif'lkî ndan//
A //bÎzimkinden /1siz11'1kÎnden //olar.1.nk.1.pdan
"de B al JIOStru" "de la al vostru" "de la al lor"
Loc. bfonfrik{nde// s!znfnkfocte// onlarni.f'l.ld,nda/
L //biz1mlonde //s1z1ruon<'le //olar.1.nkinda
"Yn al nostru" "în al Vostru" "in al lor".
x - forma aparteneţei abstracte a pronumelui pe r s onal la cazul

genitiv exprima o apartenenţa concreta.
155
In majoritatea cezurilor, fonna posesivă a pronumelor personale
se foloseşte in funcţia de nume predicativ. De exemplu: Bo UY b{z{nk{,
e O s1z1Qk1d1r "Casa aceasta este a noastra, iar cealaltă este a voastră"
Masada"i kitaplar men1mk:f.Cd{r) "Cărtile de pe masil sint ale mele".

In limba tătara, ca şi in celelalte limbi turcice, forma posesi-
va abstractă a pronumelor personale, ca şi substantivele se declină (vezi
schema) şi primesc marcile pluralului (de exemplu: men!m1t!1er // mttuc!ler
"ai mei") şi a apartenenţei pers. a III-a -si /-.n (de o:emplu: p1en{l11kfs!/
menk1s1 "al meu").
Pronumele personale servesc drept bază pentru fonnarea categoriei
predicativitaţii (la nume) şi a categoriei conjugării (la verbe).
Pronumele demonsntive .
Pronumele demonstrative inlocuiesc numele unui obiect (sau persoa-

na) deosebindu-le totodată de late obiecte (sau persoane) prin indicarea
opropierii sau departârii lor in timp sau in spaţiu, a identităţii sau
di stincţiei lor faţă de alte obiecte.
Dupa structura lor morfologica pronumele demo.n strati ve se împart
i n trei feluri: 1. ~ I 2. derivat§ şi J. CQJllpUse.
1. Pronumele ·demonstrative simple e1nt uruitltoarcle1 RQ. "acesta",
care serve~te la indicarea unui obiect apropiat, vizibil vorbitorului,

.iQ "acela", exprima un obiect invir.ibil, indepartat Yorbitorului; de e-
xemplu: yo k1:,;1 "omul acela" şi .9. "acela" exprimâ un obiect tot invizibil
dar ~i mai indepartat de vorbitor.
Pronu~ele demonstrative simple .2!2J. .iQ şi 2 stau la baza formării
t uturor celorlalte pronume, atit derivate, cit şi compuse, unele din ele
fiin d , de fapt sinonime ale pronumelor demonstrative simple.
2. Pronumele demonstrative derivate sint1 m.w (<.!29. + n + §)
'' ac este, iatis", cere prin înţelesul lexical, corespunde cu pronwnele de-
mon!l tri.ti v .Q.Q. "ocestd" (de exemplu: bo kLu{ "acest om, omul acesta") şi
156
fil!!! ( < Q + n + ,!!) "acela; iată", care, prin 1nţelesul său lexical, este
sinonim cu pronumele demonstrativ Q "acela" (de exemplu: o k{ş{ //-™
td,,g{ "omul acela").
Ambele pronume demonstrative derivate eu in graiurile tutareşti
şi forma!!!!, formată prin contragerea primelor silabe m{ de la mfna şi
!! de la !!lli!• De exemplul Na k{v! neda,y şo 7 "Ce fel de om e omul acesta " 7

J. Pronumele demonstrative compuse ea formează prin 1mbinarea
temei pt·onumelui demonstreti v derivat şi a temei pronumelor demonetrati ve
simple. Acestea sints m!naw, mtna • ~ (cf. şi forma!!!!:<!!!! + bo) "acegta"
şi ana_wc~ +.9. (cf. şi forma~<!!!!+ bo) "acela", aceasta din u'I'lllă a-
vind şi forma anuw apăruta prin asimilarea regrfeivă la unii vorbitori a-
parţinind grai1:4-ui tatareec din sudul Dobrogei.
In afară de cele trei fonne de pronume demonstrative (simple, de-
rivate şi compus~), în limba tata:ră se folosesc frecvent şi formele deri-
vate de la acestea cu ajutorul rflf'ixului comparativ -Q!!:!, avind valoare
de pronume demonstrativ de comparaţie, cînd este urmat:ide un substantiv
şi de adverb de comparaţie, cînd este urmat de un verb. Aceste forme sînt:
~ li bonde,,y (< bo +!!+~)li ml'Mdfil' (< mtna +§..&)li m1:naw.da,.y ,
( < mtnaw + ~ ) "astfel", "ca acesta", IJOnda.y ( <-.iQ + !! + .!!.!!l'.) "ca a.c ela",
oncla.y ( < .Q. + !! + ~ ) I I anada.v ( < Alli! + ~) I I anuwday "ca acela, ca
celălalt".
în funcţia de atribut pronoainal, apropiindu-se din acest punct de vedere

de adjective.
In caz de substituire a substantivului, prom:unele demonstrative
cu eiccep~ia :form~i derivate m!na, ~ se declina şi primesc mărcile cate-
goriei numarului şi ale apartenenLei.
La declinarea pronumelui bo "acesta", consoana iniţiala .2""!!!• De
exemplu: bonaa ... ~ "aici~• bonî~muni "pe acesta", etc. (vezi paradigma
declinarii pronumelor demonstrative).
157
Pronumele demonstrative pot avea fonne contrase, nu numai cind se
~mbina i ntre ele, ci ~i cind se imbină cu determinatele lor. De esemplu:
m1(n) yerge (4 m!na yerg.e) "aici, 1.n acest loc", ş(n) Yerge "acolo, în a-
cel loc ", biyeka (~ bo yakka) "aici, in această parte", a(n) YM,8 (~ft
yukka) "ocolo, în partea aceea", etc.
Pronumele interogative
Pronumele interogative sînt in limba tătară urmlltoerele: ,!gm?

"cine?", .ru).? "ce?" Qi ~'l' "care", "oe fel", precum şi cuTintele derlvate
de la acestea: kaysi? "care", kaşen? ( ~ ka,y ♦ 1.a&l1;11) "~iod?", ~?"în-
cotro? ", "unde?",~? "de unde?", .!!J.'1' "cit?",~? "cite cit?",
nege? "de ce?", nek.adşr? "cit?", etc.
Pronumele interogative e,e folosesc 1n gen.ere pentru marcarea pro-
pozitiilor interogative. De exemplu: K:yp ealiflll8..Ye o yşmg. "Cine nu mun-
~e şte, acela nu manincă"I 1'!9 bek1raş1fl? "de ce ţipi?", etc.
Pronumele ~ ? "ce (fel)? vi J1l ? "ce?", adesea se folosesc 1n
Lomponen\a unor propozi~ii emoţional-retorice. De exemplu: Kedg Rjlzel m,!-
naw uyler ~ "Ce frumoe-se eint casele acestea!" J H■ a;ruw bglJJ!U k,et!rgen{n
"Ce bine ai facut, oă ai adus"·
In folosirea pronumelor .tl!!!? "cine?" şi ll!? "ee?" există unele
deosebi ri fa\â de pronUlllele oine? ti oe? din limba l'()lllâ,nă. Aetfel, pronu-
mele tataresc k1m? "cine?" se foloaette exclusiv referitor la oameni
(persoane), iar n.21 "ce?" la toate celelalte fiinţe vi lucruri, 1n afară
de oameni.
Pronumele interogative pot îndeplini :t'uncliile de: a) eubstantiv1
l,d.m? "cine?",!!!!? "ce?"i b) adjectiv:~ "~e f'el?", ~? "ce fel?",
kays:i. ? "care?", ka11ar7 "cite ci t?"; c) adverbe:~ "utlde?", kât!m?
"cind? ", nekadar? "cit?", etc.
Pronumele interogative care se folosesc in propoziţia . eu fuhcţii
le s ubstantivului primesc sufixele cazuale, ale apart e nenţei precum şi
158
~arca pluralui. De exemplu : K1m(n)1n k!mge faydasi bolaA~c;n limler b1-
1!r? "Cine are sa ştie cine cui o aa-i fie de folos?".
Dac~ pronumele interogative substituie un adjectiv sau un adverb,
ele nu primesc nici un fel de sufix flexionar. De exemplu: ka..yai bala?
"care copil?", kayţi.p vaU.şa? "cum munceşte?".
Unele sufixe cazualE intilnite la anumite pronume interogative de

acest gen, in prezent, pot fi considerate ca fiind sufixe de fonnare; de
exemplu:~ (< kay + da) "unde?", kaşendan? (<' kay • s;yîn + dan?)
"de c'.i.n1?".
Pronumele detenninative
Pronumele detenninative 9 desemnează, pe de o parte, obiectele şi
fenomenele singulare, individuale ( _!!!: (< pers.-tc •.h!U: "fiecare", "orice ",
erb:tr (< her + b1r) "fiecare", erk:un (~ her + k!m) "oricine, orişicine"),
erkez (< pers. hă.r kaz.) "fiecare. orişicine",~(.:. ar.ba 1 z1 "unii, u't'
nele"), iar, pe de altă parte, pe cele generale ( but!n "intreg, tot",
epis{ ( of.te. hepsi) "toţi", ~"•toţi" .' .
Pronumele determinative indeplinesc in propoziţii funcţia de atri-
but (cu excepţia pronumelor erk!m~ ~ 1 care 1ndeplineeo , aceasW func-
ţie numai după ce primesc marca caz.ului genitiv). De exemplu: Er k6·y 6z.
baga5:indan aeilir "Orice oaie atîrnă de propriile s ale picioare"; 1',;rbir
klţ,fl5c ,ajt1e11mck boJ.m<>o "Nu poţi AA aci '1".no:ro,l p ..-o in 1':I P('81"!' om"• .aa.z1 a -
kadaşlar aen1n fikirli'!de tuwillar "Unii tovareşi nu eint de aceeaşi păre

re cu tine"; E16t1n duny§ proleţarlari b{rle~!n!z ! "Proletari din toate
ţarile uniţi-va!"; Alay ballar b!z!m az.bazxa kelfo topJ.aşalar "Toţi co-
pii se adună in curtea noastre."; Erkezn!n balssi dz.S:ne fşk~r. ":F'iecăruia
ii este drag de copilul sau" .

Pronumele determinative pot primi mărcile diferitelor cazuri
(cu excepţia pronumelor detenninative .Q!:, erb{r şi alay).
In aceeetu situaţie ele substituie aubatanti vele, îndeplinind in
159
propoziţie aceleaşi funcţii pe care le indeplineac şi substantivele.
Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv es te~ care se foloseşte indeoeebi cu sufixe-

le de apartenenţă. De exemplu:6z{m "1neumi", A!lln "ineuţi", 6z{ "insăşi",
6g{m!z "inşine", c5z{fi{z "inşivă", 6zler! "inşişi". Adesea pronumele refle-
xiT ~ poate fi precedat de pronumele posesive. De exemplu: men!m dz{m "eu
1nsumi", aenffl 6zfn "tu 1neuţi", etc.
Pronumele~. la cazul nominativ,1n funcţia de atribut are rolul
de a accentua ideea de apartenenţă. De exemplu, .dz ki tebim "propria mea
carte". Diferitele grade de subliniere a 1nţelesului de apartenenţă redau

vi c onstrucţiile de tipul 6z!m kitabtm şi men!m dz(!m) kitpb+JD "propria
mea carte".
Pronumele reflexiv~ prevăzut cu allrcile categoriei apartenenţei
se declină; de exemplul Sigarşp §z!n(fo) kc5z!. t,1drse dz!n(!n) wz!.

"Dacă şiH scoat~ e ochiul său„ dacă il eouipA e obrazul !Mll.u"; primeşte
sufixul de spartene~ ~ abstractă -.dl; de exemplul §z!m(n{ţţ)k{ "al meu",

"propriu", dzfo{z(fokţ~"al vhetru", 6z!Q(n!t\)kf qgţlc el{Q(n!n)k! tezele
"Ce-i al tau e din miez, ce-i al lumii e din tizic" şi serveşte drept ba-
za informarea altoT cuvinte cal 6zara "intre noi", 6z-6z{ne "in sine",
6zbay i na "de capul lui, aiurea", 6zl!g!nden "de la sine", etc.
Pronumele nehotari t
Pronumele nehot~rite desemneaza aspectul nehot~rit, nedefinit al

obiectelor, al tr1:1.aaturilor lor şi al circumstanţialelor de timp, de loc,
de cuuza legate de o ac~iune sau o atare.

Pronumele nehoâtrite se formeaza prin alipirea la pronumele inte-
r o!!;alive 1;1i numeralul "b{r "unu".
a) a sufixelor de apartenenţa: -{ -! + a{; de exemplu: kfm-{ li
li 1-:fm+!+a{ "unii , unele", b!r•! // b!r(l)a{ "cineva, unul", b!rew .

li b{rewf "cineva, unul";
160
b) e sufixului pluralului -ler; de exemplul b!rewler "unii",

ka..ybirewler "uhii", b{r takim(lari) "nişte, unii";
c) a particulei -dîr -d!r1 arl. a;zandir "cîndva", !l!l:91.r "nu se ştie
oe, ceva", nedaydir "nu se ştie ce fel , cum", precum şi prin îm~inar~a
cuvîntului bllmem "nu 1;1tiu" cu un pronume interogativi b!:LJllem neday "nu
ştiu cum", b!lmep1 kaşan "nu ştiu oind", etc.
1n calitate de pronume nehotarît şi cuvintul lll.l!m {"' ar.tc.filan)

"cutare" şi fonna derivată de la acesta p!lanşe "cutare".
Pronumele nehot~rite ca şi celelalte pronume îndeplinesc în propo-
ziţii funcţia de atribut, iar in caz de substituire a substantivului pri-
mesc llltlrcile cazuale şi pot indeplini funcţ i a oricărei părţi de propoziţie.
Pronumele negative
In grupul pronumelor negative intri următoarele cuvinte1 ~

"nimeni", k!mae { < k!m · -t ise) "nimeni"; b{rldwşe "nimeni", bl (r)1iy "ni-
mic", eij!ldm "nimeni", eşb!rew "nim-eni", eyb!ruiy "ebaolut nimic".
Toate pronumele negative s~ folosesc numai in propoziţii negative.
In acest caz, ele ce-r existenţa a un-eia din auf'ixele aau cuvintele de ne-
gaţie: l) cuvintul yok; de exemplu: Menrle bµeiY Yok "Eu nu am nimic";
Bo odada k!mse ypk "ln aceasta cameră nu este nimeni"; 2) sufixul de nega-
ţie -ma :,ne. De exemplu: B{rew 21,.a ea.z aytal,mV "Nimeni nu-i poate apune
un cuvint" I Kimee onifl hfoe karha almaa I etlcenler!ne e,b!niY aytalmas
"Nimeni nu poate sa-s.e amestece in treaba lui; nu-i poate spune nimic le
cele savirşite" .
Pronumele negative se declină şi primesc ioorcile categoriei apnr-

tenen ţei. In acest caz ele pot îndeplini in propoziţie toate funcţiile pe
care le pot indeplini ~i substantivele.
Verbul
Verbul este partea de vorbire care se conjugă şi exprimâ acţiuni
161
sau sta ri ale fi j nţelor, obiectelo r şi fP-nomenelor.
Verbului ii sint pr opr ii urmatoarele categorii gramaticale: dia-
teza, aspectul, modul, timpul, per s oana şi numarul.
Formarea verbelor
In limba tatara tema verbala corespunde, fo:nnal, cu pers. a II-a
singular a modului imperativ.
Dupâ structura lor morfologicâ verbele se împart 1n verbe nederi-
'!W sau oidicale şi in verbe derivaţe.
Verbele nederivate reprezintu cele mai mici unitAţi morfologice,

care exprima o acţiune. Numarul verbelor nederivate 1 care QXprim o ac\iu-
ne este extrem de redus& ele constau, de obicei, din răducini monosilabice
(de exemplu:!_- "a fi",!.!- "a lua", .Js.tl- "a pleca", tart- "a trage", J.Y1-
"a spune", etc.) dar şi din unele radacini bisilabice (de exemplul .Q!!-
"a citi",~- "a privi", eşit- "a auzi", t6yin- "a gîndi", etc.)
Unele din verbele nederivate (redi~ale) coNJspund, prin forma lor
cu substantive sau adjective, formînd teme sincretice sau omografe. De e-
xemplu:~- "a vopsi",- _boye "vopsea", .9.!J:- "a gusta" - .!1!J: "gust",
.5ll!1-"a se usca" - )euri "uscat", !lîll- "a se strîmba" - ~ "strîmb•.
Formarea verbelor prin derivare
Derivarea, sau procedeul morf'ologic de fo:nnare a verbelor, se re-
alizează prin alipirea unor sufixe derivate la tema diferitelor pArti de
vorbire, Acestea alcatuiesc ca tegoria verbelor derivate.
Verbele sau tentele verbale derivate se formează prin alipirea a-
numi tor sufixe la tema numelor (sufixe denominative) sau prin alipirea
unor sufixe la teme verbale (sufixe deverberative). In funcţie de aceasta
Yn limba tatara se disting doua categorii opuse de formare a verbelor:
a) formarea verbelor de le nume şi b) formarea verbelor de la verbe.
a) Formarea verbelor de la nume (verbe denominative)
-1!!/-il -cel mai productiv sufix de formare a verbelor de la nu-
me. Verbele fonna te cu ajutorul acestui sufix sint, intotdeauna, verbe
Cda.189/975 Faso.9
162
tranzitive. ~l ae alipeşte:
a) la substontive 1 de exemplu! baula- "a 1ncepe'1 , .pe.ale- "e as-

culta", toplo- "a aduno'', kutla,-"a felicita", .o tla-"a pa1;1te", ~ - '1a
uda", terle- "a tronspire", 1t6zle- "a ochi", ldrtl.e- "a 1nouia 11 (acllit .
"a luclltui");
Sufixul•l!!/-le se alipeşte !Ji la cuvintele imprumutatej de exem-
plu: ~ " o d a cu 13az", q.ytfl e- ~rus. utiuB, "fier de culcat")"a Clllco",
etc.
1)11pa temele terminate in ronaoonele sonante .!!!, n, n,:-.-l! -b,"-II
-!!Q -~; de exemplu: .!:!l'!ll·II anna- "a lnţelege", klSnle'- li ~ - " e invi-
dia", kumlo- l i ~ - "a da (asu o amestece) cu nisip", pinla- l i ~ -
"a c~nta", etc. ;
b ) lo odjective; de exemplu: salcla- "a pe.stra", tS!m{zle- "a cură
ia", ~ - "El innegri", tek[zle- "a netezi", erkele- "e imite", etc.
c) la numernle; de exemplu: onlo- "a înzeci", ekfle- "a face do-
ua!", dvle- "o intrei. 11 1 y\1zle- "a lnsuti", binle- "a ironii", etc.
d) lo oJ verbe, interjecţii şi cuvinte onomatopeice; de exemplu:
ilerle- "a insint11", "a avansa", 6z{rle- "a preg1:1ti", lcareila- "a 1ntim-
pina", .!2.fl!!- "a ofte", eizlo- "a avea junghi",~- "a nApâ<li", etc.
-l!m/-len (< -1!, • n/-l.J.-+nl, alipit la substantive, tormea~
verbe intrtin:d tive; de exemplu: .!:9.!:l.!m- "a rugini",~- (.cm "cu-
v:i.nt, vorba") "e vorbi", 6ylen- "e se caelitori", ~ - "a ee minia".
-~/-1.il (<.-la+ fi./-il +,li.), alipit le diferite p4rti de vorbi-
re, formează verbe intranzitive; de exemplu: doelee- "a ee impffeteni",
uzlov- ( '- .Y.1 "in~elegcre") "a se impaca", uzaklae- "a se îndep"-rta",
b!rleş - "a se uni",~- "e ee stringe de mîini".
-!}3)-1:f., alipit le adjective, formează verbe intranzitive; de
exemplu:~- "e ee l.nguata", lcarta,y- "e imbatr:i.ni", ~ - (< kiyiş
"atrimb") "a se Atrimba", etc.

-!I./-!J:E. li -1!:/-!r li-~, alipit la odj ective, fomeaz" verbe
intran11:itivo1 de exemplu: gerar- (4. ;ari "galben") "• ee ingalbeni", k6-
~ (< kdk "vînllt") "a ee invineţi", ~ - "a inverzi", Bavor- "a înti-
neri", .!!!.lir- "a J.nnebuni.", inger- "a ee subţia", ~ - " a ee înnegri",
etc.
-~/-1, alipit la substantive 1;1i cuvinte onomatopeice, fomeaz~
verbe intranzitivei de exemplu: kana- (< ken "singe") "a singcra", ~ -
( < oyin "joacă") "a se juca", benze- ( c ben!z "înfa ~i1;1ere") "a se asemăna"
~ - (< ~ "vlretă") "a trăi", giltire- "a etrt:i.luci" ~ kaltira- "s dÎrd1i"
~ - "a tremura, etc.

~-il li -.al-u, alipit la substantive, formeez~ verbe tranzi-
tive I de exemplu: .l.:.l!ll.l&- ( < ~ "unmi-") "a câlca" 1 mekta (, arh.mak: "lau-
dil") "a lăuda", eto.; aceleaşi sufixe, alipite la onomotopee, fonneszil
verbe intranzitive I de exemplu: mirUda-"a mirii", f1eîlda- "a fisii" 1 .li!!-
~ - "a e:t'orili", d!r1lde- "a dudui", d\1b!rde- "a tropai", hih1lde- "a
chicoti", uibirda- "a şopti", etc.
-&!1:./-l!JjJ:_, alipit le unele nume, formează verb~ trenzitive1 de
exemplu: suwgar- "a ad'iposti", ~ - "a izbuti, a reu1;1i", ~ - "a con-
duce, a ineoţi", tuwgar- "a des~ma".
-~-!iI, formează verbe intranzitive; de exemplu:~-
"a sta aplecat, încovoiat", .12!l!!Y- "a sta pe vine", kaţ'U<;ey- "a sta ţea
pan", ~ - " a s e apleca", etc,

-u/-u, fonneaa verbe intranzitive; de exemplu: gim~a- "a se
inmuia", ~ - "a se dogi", kaw:,e- "a se emoiiona", u:,;a- ( c oh1;1a-) "a

s.e as ema.na" •
-M)-li, alipit la substantive şi verbe, formeaza verbe tranziti-
ve; de exemplu:~- (<,~- "a iubi") "a ming:da", ~ "a adia",etc.
-sira/-s!re, alipit la substantive derivate de la verbe fonneaz4
verbe intranzitive; de exemplu: kul{ms!re- "a zimbi", gîlamsira- "a
smiorcdi", yukimşira- "a dormita".
-fil!, formeeu verbul intranzitiv:~- "a-i fi sete"
164-
Formarea verbelor de la verbe (verbe deverbative)
Diateza
Diateza este formo pe care o imbraca verbul pentru a ara.ta 1n ce

report ae afla ac\iunea pe care o exprima cu autorul acestei a~ţiuni
( tlf , 2ol:!).
In limba tataru, ca şi în celelalte limbi turcice, exista. un nu-
mur de cinci diateze: 1. diateza activa: 2. diateza pasivu; J. diateza
reflcxiv1;1; ~. diateza de reciprocitate şi 5. diateza factitivă., Cu exc .p-
\iâ diatezei active, core corespunde cu tema verbala., toote celelalte di-
ateze se exprima prin sufixe specialet acestea din urmu avlnd valori şi
de sufixe derivative informarea verbelor de la verbe.

l. Diateza activa aratu ca ac\iunea este re.cuta de subiectul gra-
matical. Diateza activu nu are vreo marca formala speciala; la baza• ei
se aflu temele verbele, atit tranzitive (de exemplu: &-"a lua", ber-
"a d a " , ~ - "a asculta", etc.), cit 11i intranzitive (de exemplu: &-
"a curge"•~- "a trai", yukle- "a dormi", etc.)
2. Diateza pasiva aratu ca subiectul grBBl&tical sufere. ac\iunee,
iar autorult cin<l este exprimat, e redat prin complementul de BBent. Di-
ateza pasivu se forme.aza prin alipirea sufixelori a) -llJ-{l li -1 (după
temele terminate in vocale şi consoaner in afara de consoana 1; de exem-
plu: eyiril- "a se desparţi", 1!:!fil- "a se lasa prins", uili- •a sedez-
lega", etc.) t;ii -in/-fu I/ -n (dupâ tem~le tenninate in vocale şi con.soa-
na li de exemplu: baylan- "a se le.g a", faydalan- "a se folosi", .Mlfu-
"a se impsrte", alin- "a se lua", etc.)
Uneori sufixul pasivului alipit la unele verbe intranzitive le
dă acestora un sens impersonal, De exemplu: a11al- "a se minca", ™1-
"a i 'i jucat", ket{l- "a se merge", 1t!r{1- "a se intra", etc.
J. Diateza reflexiva arata cu subiectul, care face acţiunea,
ii sufera şi efectele. Diateza reflexiva se formeaw. prin alipirea la

tema V€rbal~ a sufixului -.!!1/-{n (dupa temele verbele terminate în
165
conso1:1J1e; de ex emplul al..1n- "& se lua", !.\!lill- "a se apuca", gtlz{n-
"e se plimba", guw.1.n- "e se spula", etc,) şi-n (dupa temele terminate
:i.n vocale; de exemplu: .1!!:!!!1- "e se pieptana", ~ - " a s e infaşure","a
se imba,obodi", gtlan- "a se plinge", ~ - " a s e privi", etc.

Un grup de verbe care primesc sufixul diatezei reflexive mani-
festa o independenta total~, seu o foarte slaba legatul"li de sens fe\,ă de
tema verbala, folosindu-se ca verbe derivate de sine statatoare. De exem-
plu: !lvren- "a inva ţa", lHyren- "a se ocirbi" ~ .!!.~-"a scape", barim" "a
se pricopsi",~- "a vorbi", etc.
4, Diateza de reciprocitatţ exprima o ac\iune facutl 1n comun pe
baza de reciprocitate de doua sau mai multe subiecte şi fiecare dintre
ele e'llfera efectele acţiunii fâcute de celalalt sau celelalte. Diateza
de reciprocitate se formeeza prin alipirea la teme verbel11 a sufixului
-J:j_/-u (dupa tema terminate in consoane; de exemplul tart1u- "~ disputa",
~ - " a s e înt.1.lni", ~ - "a-şi scrie unul altuia", "a coresponda",
etc.) şi -.1 (dupa temele terminate in vocale; de exemplul .EW.!1.- "a se
privi", af\law- "a se in\elege", ~ - " a s e certa", 12lll!l- "a se aduna".
5. Diateza factitiva a11ta ca ac\iunea facuta de un subiect este
impusa de un alt subiect, care ii sufe:nl ti efectele. Diateza factitiva
se formează prin alipirea la tema verbala a u:rmatoarelor eufixe1
a) -ll/-!t (dupa t~mele terminate în conooane surde ti sonore;
de exemplu,~- "a f'sce să se sperie", urlc!t- "e face sa 88 sperie"
(referitor la animale) şi-i (dupa temele terminate in sonante şi vocale;
de exemplu: azalt- "a face ea se impuţineze", gentayt- "a face sa se aple-
ce", t,iîgert- "a face sa se scoata", ~ - "a povesti", gîlat- "a face să
scoat~ ", d~!t- "a face sa inghele", etc.).

b) -dir/-d!r // -tîr/-dr; de exemplu1 ~ "a face (pe cineva)
su ia", kl1lctfr- "a face (pe cineva) sa rida", dttir- (" dlt!r-) "â ucide,
a omor'.!.", tot'.i.r- (< toltir-) "a umple, e face (pe ci11eva) at1 umple~ etc,
c) -!ll:.f-cr // -k_/-!r (dupli temele terminate în-~, 1, ~); de
166
exemplul~-(< ill + .4t-) "a scoate",~ "a salva, a sclpeh,
~ "a acil.pa", ~ "a gc1 t i, a coace",
d) -w/-m1 de l!Mllllplu: ~ - "a scula", k!rset- "a băga, a
introduce", m!neet- "a urca", k§reet- (//prin metateza. lt6a,ter-) "a ard-
ta", etc,
e) -m,J-k{z: de exemplu: t'fatkh- "a face(pe cineva) sa. ee culce"
/1etk!z "a face (pe cineva) sa ajunga".
f) -l:!,./-!z ('- -kiz/-k1z) J de exemplus· tamiz- "a picura", M!J-
"e picura", "a face ea curga", em!z- "a face Siai sug.!",
Toate verbele la forma diate zei factitive sint tranzitive,
Augm entul sufixel or de diateza
Divc roele fonne ele di1:1tezelor nu eu o compoziţie imobil1:1, verbe-

le nu sint fixate o data pentru totdeauna la o anumi~a diatezi:l.1 se obser-
vâ dese treceri de la o diateza le alta prin alipirea la tema verbala a
dolUi. sau mei multe sufixe, atlt ele diatezelor de reciprocitate ti facti-
tiva, cit şi ele diatezelor reflexiva ~i pasiva se constata. treceri de la
o categorie la alta,
l. La verbele reflexive se alipesc sufixele diatezei de recipro-
citate -lll,/-1.», ~i exprima o ac~iune simultana f~cuta de doua sau mai mul-
t e s ubiect.ei Cle exemp.lu t k l:l f8l)fV - "a a p:i>i i " , 1.r1-,1!9 • "• • • i,.U u gc" ,
2. La verbele reflexive se alipesc sufixele diatezei factiti ve

-m -.5lu:; de exemplu: tµw1nd1r- "a face sti. se spele", Jdy!pd!r "a face
alai 88 imbrsce", gezind{r- "s face sa se plimbe", 1omindir- "a face BA se
spele",
J, La foP111a verbelor factitive terminate în -dir/-d!r '// -lli/
-t!r, -!I_l-u 11-W,-y, -sat/-m se alipesc sufixele pasive
-il/-llJ de exemplu: toUril- "a se umple", kutaril- "a fi sel vet",
teo~iril- "a fi laeat să fuga", k:{rset!l- "a f'i introdus", "a fi ba.gat",
kdrsedl- "a fi aratat", tursettl- ".a fi sculat", etc.
167
4■ La forma v~rbelor factiti ve pot ~u ae ulipeas c~ ~i ul te ou-
f ixe ale factitivul ui , de eXl'mpl u : a ld .1.r t - (< al • dlI' • t -) "a f uc e s1
ia ", bero!rt- "a fa ce Sci dea", Jhrtt.1.rt- "a face s a ruru ", !1lattlr-
(4 g!l o + t • tir-) "a f ace sa pl.l.ngo1", 11 i r;artt.1.r- (c !lile • ar • t _. tir)
"a face sa scoeto1", etc.
5. La vP,rbe le de r c i procita t e se alipes c sufixele rliHt~zei facti-
t i ve -t1.r1-ili1 de ex emplu: 1araytir "a f1:1ce su se potrivcasca", !l{9t!r-
"a face sa se agaţe", ~ik.1.~t i r- "a prcaa, a face presiune".
6. Foarte rar se intilnes c cazurile cind la un verb reflexiv se
alipeşte marca diatezei pasive; de exemplu: kdr!!Jll- "a se arata; a se
lo1sa aNtat".
Verbe tranzitive ~i intranzitive ,
Diatezele se aflQ intr-o st r insa legătura cu categoria verbelor .

tranzitive ~i intranzitive. Opozitia verbelor tran1itive ti intranzitive
so bazeaza pe raportul lor-uiferit :faţa de obiect, care se exprimQ ln po-
sibilitatea acestor verbe de a putea subo1-dona complementul direct. Ai,uid&r,
ye.rbele ae impart intranzitive oi intranzitive in t'uncţie de raportul lor
fi, La de :formele cazuale ale obiectului.
Impâr\irea verbelor i ntranzitive vi intranzitive preainta o iro-

portan~~ 1n sensul ca verbele cu valoare tranzitiva pot dev~ni intranzi-
ti ve şi i nvers, verbele intranzitive pot deveni tranzitive, acest fenomen
fi ind determinat de marcarea verbelor cu sufixele diatezelor corcepunza-
t oare. Astfel, de la verbele tranzi tive, se formeaz~ aproape toate diate-
zele, iar de l a ver bele intran zi tive, - doar diatezele factitită, de re-
ciprocitate şi extr em de rar diateza reflexiva.
Verbele tranzitive. Verb ele tranzitive sint verbele care insoţesc
objcct ul (s au complementul) direct, cu sau fare sufixul cazului acuzativ.

DupQ natura rapor tulu i lor fa~~ de obiect verbele tranzitive ee impart
~n urmdtoarele categorii:
168
1. Verbe ale ci..ror subiecte protluc schimburi la obiecte,şi anume:

a) s chimbari calitative; de exemplu: def'!{şt!r- "a schimbe" 1
eskfrt- "a face Sli se invecheasca", ger- "a sparge", l;!oyala- "a vopsi" ,
aiflo.- "a albi", topla- "a aduna", t.atarlaeţ!r- "e tatariza", ruelavt1r-
"a rusifica", etc.
b) schimbliri cantitative I de exemplul uzat- "a lungi", .l!!I:!!,Y1-
"a îngusta", ™1,!- / / ~ "a impu\ina", kobiyt- "a înmulţi",~-
"a l&.rgi", etc.

2. Verbe care produc un obiect oa un produs al eoelltiaii acţiuni
(oau verb/ 1 de exemplul yaz- "a scrie", Jli/lr- "a coace", "a frige", eel-
"a pune'', "a construi", etc.
J. Acţiuni la care se supun obiectele; de exemplu1 aşa- "a minca",
ii: "a bea", cStt!r- "a omor1", "a ucide", eindir- "a sparge", k2ruU:- "a
rupe", etc.
4. Verbe care exprima diferite ac\iuni ele subiectelor asupra
obiectelor şi anume:
a) subiectul echimbă locul obiectului 1n epaţiu1 de exemplu:
tae1- "a clira", '1kel- "a aduce", ,ket- "a duce",~- "a 1mpinge", ~ -
"a t1r1.", J!1:: "a arunca", etc.
b) verbe care exprima o senzaţie, un sentiment de grijă1 de
exemplu: kara- "a avea grija" (bala karamak "a avea grijti'. de copii") ,.t21:!-
"a apare", ei;'i- "a avea milc1.", etc.
5. Verbe care exprima acţiuni cu obiectele interne. Aceste obiec-
te exprimate inacţiuni se folosesc in chip diferit de subiectul care ac-
ţioneaza asupra obiectului şi anume1
a) serveşte subiectului ca instrument de acţiune; de exemplu:
tayak:la- "a bate cu baţul", k!rtle- "a încuia cu lacătul", :,iamarla- "a
pa.lmui", 111bik:la- "a bate cu nuiaua", kamişla- "a biciui", etc,
· b) înzestrează un obiect cu un alt obiect, de la a carui
denumire este formata tema derivata; de exemplu: kalayla-. "a spoi",
169
sîrla- "a smalţ.ui", k1rc,l e- "a v„rui", boyale- "a vopsi", etc.
Verbe intranzitive. Verbele intranzitive aint verbele care 11.int
1nao\,ite de alte cazuri in afara de cazul acuzativ. Ce i;,i verbele tranzi-
tive, vebrle intranzitive ae împart 1n mai multe categorii şi anume:
1. Verbe care reprozinttl. numiri de mutaţii ale obiectelor ln epa-
ţ,iu, de exemplu: Js.Q1- "a veni , a acei", Aeldo- "a 1Mot.e", n- "a curge",
.!,!,y,-"e aluneca", uzakle1g- "e ee indeparta", etc.
2. Verbe caro exprim~ tulbure.rile psihice ele subiectelor; de e-
xemplu: lcuwen- "a ee bucura", suv{n- "a se bucura", 2!.tll- "a se supâra",
~ - "a ee Nsti", klil. "aride", gila- "a pl'.1.nge", eenlen- "a se !nve-
aeli", vav- "a ee pierde", "a se zuplici", "a ee dezorienta", etc.
J. Verbe care exprima ac\iuni 1 a curor rculizare depind de subi-
ecte; de exemplu: Bjllk- "o ae grubi", m- "a se trezi", tini51lan- "a se
linişti",. etc.; altele exprima acţiuni in a ctl.ror renlizare subiectul de
acţ,iune joaca un rol pe.siv; de exemplul 1QJ:l- "a•i fi frig", .4.l• "a muri",
.Y.Q.tU- "a obosi", etc.
4. Verbe care exprima difer:it.e schimbari calitative vi cantitative
de exemplu: sarar- "a ingalbeni", !&!I- "a ee iMlllbi 1 a oe decolora",
sozil- "a ee întinde", zuy1pla- "a alc1obi", suw!n- "o se raci", etc.
5. Verbe caro exprima acţ,iuni în legatură cu subiect.ele emise de
subiecte; de exemplu: uli - "a u r l a " , ~ - "a fluiere", girilde- "a ci-
ripi", tulciir- "a scuipe", ~{r- "e mugi", etc.
6. O categorie aparte f'orme az1,1 verbele el e tipul hAlela- "o face
pui", bug;ewla- "a fata vi\el", kozla- "a se oua"; e fata miel", lculinla-
// kulinna- "o fata m'.lnz", etc.
Verbe auxiliare
In limba tater1,1, ca şi in celelalte limbi turcice, exist.I un nu-

m1,1r ins ~mnlit de cuvinte clire au valoarea unor verbe auxiliare. Imbinindu-
s e cu nume, verbe, interjecţii i;,i cuvinte onomatopeice, ele forme&ză verbe
170
compuse, locu~iuni verbale sau diferite aspecte şi subespecte ale verbelor.
Dupa funcţiile pe care le îndeplinesc in structura verbelor compu-
se, vebbele auxiliare se i.mpart în trei grupe: I. verbul auxiliar et- "a
face"; II. verbul auxiliar~- "a fi" şi bol- "a fi, a deveni" ~i III. ver-
be cu valori de sine statatoare care se intrebuinţeaz~ şi cu sens dever-
be auxiliare.
I, Verbul auxiliar et- "a face"
Verbul auxilinr et- indepline~te funcţia de element de formare.
lmbinîndu-se de obicei cu un cuvi.nt arab sau persan, ori un verb românesc
la fonna participialu, el fo:rmeaza verbe compuse~ atit tranzitive, cit şi
intranzitive. De exemplu: kebul et- "a accepta, a primi", inkar et- "a
nega", yardim et- "a ajuta", hµzym et- "a ataca", sadalca et- "a face po-
mana", d1 ,nsat et- "a densa", mobilizat et- "a mobilisa", kgnoeryet et- "a
conserve", centraliRat et- "a centraliza", etc.
Verbul au•ilier et- "a face" îmbinat cu anumite cuvinte (nume şi
onomatopee) tredi\ionale formeaza locuţiuni verbale tranzitive şi intran-

zitive; de exemplu: kun et- "e-11i duce t r a i u l " , ~ - / / l9:!:.. . et- "a
dis·, cuta- " ,, ;y;ok et- "a face praf şi pulbere",~- "a cheltui"(ad-
lit. "a face cenuşa"l , etc.
In limba tatara circula ca sinonim al verbului auxiliar .11- ,1
v<>rl'l<>l1> ,...,..;iJ_is,:re Jff'P- C, t 1> Jf8J;l~" f'e e <>" e ,..-.. t1• $mbinA» <'I<>~ ;1,. ..1, e11
fonna infinitivului lune din limba româna; de exemplu: centralizare yep-

"a centraliza", mobilizare yap- "a mobiliza", precum şi verbul auxiliar
arhaic li- "a face" care fonneeza un singur verb compus, ca de exemplu:
pamaz kS.l- "a face rugaciune".
lilerbul auxiliar defectiv_!- "a fi"

Verbul auxiliar defectiv~- "a fi" pci.atreazA, in prezent, unna-
toarele forme de conjugare.
1. trecutul afirmativ, care se conjuga dupa regula generala şi
l?l
anume:
singular plural
pers. I edim "(eu) eram" ed1k "(noi) eram"
pers. aII -a ed if'1 "erai" edfoiz "eraţi"
pers.aIII-a edi "era " ediler "erau"
Foma negativa se conjuga la fel, dar primeşte particula de nega-
tiva tuwil- "nu" !;li anume:
singular plurol
pers. I tuwil edim"(eu) nu erwn" tuwil ed!k '' (noi) nu errun"
pers.aII-a tuwil ed{f'1 "nu erei" _ţuwil edfo!z "nu ereţi"
pere.aIII-a tuwi.l ed{ "nu ero" tuwil edller "nu erau"

2. Participiul tl'ecut, care ae conjuga, de eeemc-nea, dupll ordinea
obişnuita; de exemplu:
12ln&ilar
pers . I I ekcnmen "se pare ca (eu) eram" ekcnm!z "se pare ca (noi)eram"
pers . an-a e\cenefo "oe pare ca erai" ~cno!z/tekens:fo!z "se pare
ca eraţi"
pers.aIII-a ~ "ae pare cq era" elcenler "se pere c4 erau"
Forma negativc1. se conjug1:1. la fel, dar primeşte particula neestiva
tuwill de exemplu: tuwil ekcn (-.!!!fill, -s{n, m{z, -ckena{z li ekcnsfn{z,
ekenler) "se pare ca .nu era (-m, •i, -m, -ţi, -u)".
Verbul auxiliar ~-se imbina cu nume, cit şi cu verbe. Imbinîndu-
se cu nwnele verbul auxiliar fonneaza predicate nominale compuse; de e-
xemplu: ballkşî edim "eram pescar", baU.k;.;î tuwl:l ed{m "nu eram pescar",
balik~i ekenmen "se pare c11. eram pese-ar", balîlq:î tuwil ekenmen "se pere
cl:l nu eram pescar".
Imbinindu-se cu diferite forme verbale verbul auxiliar defectiv
exprima diferite in~elesuri. Astfel:
1. forma ed! "era", imbinîndu-se cu gerunziul terminat în -!!_/-~
li-~, reprezinta imp erfectul care exprimă:
a) o acţiune savirşita in trecut, care a început înaintea
172
oltei ac\iuni tr~cute. ul se întrebuinţează, de obicei, în îmbinare cu o
alta propozi\ie, al cărui predicat este exprimat prin participiul trecut
-i!.!J!l/-gcn /1 -kan/-lcen - sufixul cozului temporal -dAl-de, care exprima
o ac \Î\me de intrerupere. De exemplu: Men lcelgonde o fers!n yaza ed! "Oind
am venit eu, el işi scria lec~ia". ln exemplul acesta acliunea exprimata
de verbul yaz- "a scrie", incepuee înaintea acţiunii exprimate prin verbul
k:el- "a veni", iar ln momentul venirii ea încă continua nefiind terminfltu,
b) o ac\iune cere a avut loc vi care s-a repetat in trecut. De

exemplu: O b!zge neda,y maealler avta ed! "Ce de basme ne apunea el noua"
O bek 6)1zel yaze erl! "El scria foarte frumos".
2. forma ed!, imbinindu-se cu gerunziul terminat in -~/-~ //-y şi
forme contraaâ a participiului~ (" turean,"care sta, care e stat"), ex-
prima o acţiune care se repeta în mod sistematic în trecut. De exemplu:
l,(prtbabay lce'i/cler! b!zge m~sallar avtatlm { s a.yta turgan) ed!. "Nop \ ile,
bunicul ne apunea tot timpul (sistematic) basme".
J. lorrna ed! , imbinindi-ee cu participiul terminat in -~~/-gen
li -~l-m, este echivalent cu mai mult ca perfectul, care exprimi:
a) o acţiune, cere a avut loc in treeut, dar care nu a dat
rezultat; de exemplu: Men oga yazaan ed!m, Ukin gewap almfld1m "Eu ii ucri-
sesem lui, dar n-am primit raspuneul",
b) o acţiune care se repeta periodic 1n trecut; de exemplu:
Akîl~Od8111i? S1z b!zge kelgen ed!n!z, bHrabar oynaşken ed!k, "Iţi aminteşti?
Voi venise~~i la noi ~i ne jucaserwn impreuna".
4. torma ep!, imbinindu-se cu un verb la aoriet, terminat in
-w-1i: li -!ll:_l-!il:. li-I, exprima o acţiune, in anumite con~i~ii, ar putea
sa aibe loc pe viitor, Datoritâ acestui fapt, această îmbinare se foloae~-
te în imbinare cu o alt~ propozitie în care este exprimată acea condiţie,
care este obligatorie pentru realizarea acţiunii datej de exemplu: Yazaa

şikeam, 1hr ealsam 1 kir6met Aapssro; Alir ed{m b{r kîz9îk 1 borijka tapaam r
1?3
,oe-oi apuca primavara, de-oi face o casa şi de-oi acoperi-o cu carumină;
Mi-aş lua o fetişcana, de-oi gasi-o pe datorie",

5. roma ed!, imbinlndY-se cu un participiu le timpul trecut, ter-
ilinat 1n -&1n/-ill,!l I/ -.l!\,!'l/-w vi verbul auxiliar~- "a fi", terminat
la aorist 1n -kl-ir li -Jr_/-JI_ li -.i::, exprimll o acţiune care, 1n anumite
condi ~ii, ar fi putut sa aibe loc ln trecut I de exemplu: lztn berg,en bol-
selar1 kelgeo bol'1r ed{m. "Dace. m-ar fi l'.nvoit, att fi venit",
6. forma J9i,, imbinindu - ae ou W1 participiu le timpul vii tor
terminat 1n -~/-!I.JJs. // -A!S!s,/-gek, exprimâ o ac\iune pe care subiectul
şi-l dorise ea o realizeze O pe vii tor1 de exemplu: Oani senede 11!zge ise-
legelc ed{m. "De anul nou vroiam sa vin la voi".
Verbul auxiliar bol "e fi, a deveni"
Ietorice1;1te, verbul auxiliar bol- "a fi, a deveni" se apropie

foarte mult de verbul auxiliar ]_- "a fi". Deos ebirea dintre ele constă in
faptul că verbule- exprima o noLiune ataticâ, in timp ce verbul auxiliar
PM- o noţiune dinamica. De aceea beliki;i ed{m 1n8emună "eram pescar", ier
~elikei boldim "run devenit (asu m-am f~aut7 pescar".
Verbul auxiliar .QQ.!,- se imbina, ce şi verbul auxiliar~- etît
cu nume, cit şi cu verbe. In î mbinare cu un nume el fo~ează un ~erb
(predicat) nominal compus, iar in îmbinare cu dift,rite forme verbele ex-
prima diferi te velo r'i dupa cum urmeeze:
a) in îmbinare cu un gerunziu terminat ln -~/-1Jl /I-~ ex-
prima plenitudinea,ceracterul incheiet sau rezultativ al acţiunii (vezi
Aspectul rezultativ); de exemplu: Men ayap boldi1p "Eu am mincat" (sdlit.
Eu am terminat de minc a t" ) ; O yez):p boldi "El a scris" (adlit. "El a tenni-
nat de ecris"),
b) in imbin~re cu un participiu la timpul viitor exprimă
o ac\iune nerealizata pe care subiectul inten~ioneaza sa o realizeze,

a avut inten\ia de a o realiza (vezi Aspectul inten~ionel); de exemplu:
1?4
kc t!Lgek bole "vrea (sau intenţioneaza) sa plece" 1 k,Jtekek boldim "am
vrut (eau am avut inten~io) sa plec".
c) in lmbinaro cu participiul trecut - prezent teminat in
-1!!!!)_/ţ.J!.flll li -~anl-.!Llm, exprima o acţiune, a carei realizare este simulata
de subiect; de exemplu: algon bola •se preface câ ia", okîsan bola "se
preface ca cite"te", ketken boldl.111 "m-am prefacut cil. plec".
11. Verbe cu valori de Dine atătâtoere care se tntrebuinţeaia
şi ca verbe auxiliare.
Din categoria verbelor cu valori de sine st4tătoere oare se intre-

b\.lin ten za şi ca verbe auxiliare ftlc parte urmatoarele verbe: .h!W- "a în-
cepe"' m- "a sta". ber- 11
8 da" I ,Y!!- "e se utUa" I .l2i!J.r- "e termina" I
ill- "a iei,;i", bol - "a fi, 1:1 deveni", ~ - "cit pe aci", koy- "a li:lsa",
al- "a luo", bJl- "a i,iti", kvro- "a privi, a se uita", !ste- "a dori",bol-
a fi, a deveni", · kel• "a veni".
Aceste verbe 1mbin1ndu-ee cu un alt verb (de baza) ivi pierd lien-
eul lor initial şi trec tn categoria verbellr auxiliare. In eceet ca11, ele
introouc 1.n sensul verbului de b11za diferite nuanţe, legate C:,e modali t.atea
de desfaşural'8 a acţiunii in timp, corespunzind cu diferite aa~te v•rbe-
le.
lntrucit verbele auxiliare făcind parte din aceastA categorie se
afla intr-o strinsa legatură cu aspectul verbal, 1n continuar ele vor fi
analizate în cadrul categoriei aspectului verbal.
Aspectele verbului
Aspectul este acea categorie verbală, cere arată modalitatea de

desfaşurare a ac~iunii în timp, exprimlnd reportul acţiunii faţa. de limi-
ta sa intern4.
In limba tătari1 as,ectele verbului se formeezâ analitic, adic4
prin 1mbinerea a doua verbe, dintre care primul reprezintă un verb de ba-
ză, iar următorul un verb auxiliar, provenit de la 1m verb de sine stătâtor
175
(vezi Verbe cu valori de sine st~tlitoare oare se înt re buin~ează şi ca ver-
be auxiliare),
In func~ie de nu anţel e pe car e l e introduc verbele nuxiliare citate mei
sus , în modalitatea de desfa ~urerc a acţiunii exprimate de un verb de ba-
za, 1n limba tliteră se di s t i ng urmatoerele opt aspecte verbale: 1, aspec-
tul incoativ; 2, aspectul durutiv; '.3, aspectul rezultativ; 4, aspect_u l
apooximativ; 5. aspectul acţiunii instantanee; 6. eopectul posibilitetiv1
7. aspectul de tentativa sau de ~ncercare şi~. aspectul intenţional seu
deziderativ.
Cu excepţia ultimului aape<:t 1 care se formead din imbinaree unei
teme participiale seu a temei numelui verbal cu un verb auxiliar, toate
celelalte aspecte se fonneaza din îmbinarea unei teme eerunziale terminate
in -1/-~ I -z sau şi -~/-1R, I -12 vi un verb auxiliar.
Aspectul incoativ 88 formeeu. din imbinarea unei teme gerunziale
terminate 1n -a/-& I --:1. I I -~l-ll I -,g ti verbul auxiliar .!2.!!lla- "a 1nce-
pe" ti expri~ apariţia, începu tul unei ac~iuni1 de exemplu: al! beşladî
I I al'.l.p be,gladî "a început sa ia", bliY , b8§lad1. / / !ulep ba,lleqi "a în-
ceput ea munceesca".
A c eea ş i valoare exprinm şi imbinarea elma bealadi (c almaga başia
~) '!ulemege bevladi c~ {~lemego ba~ladi) format din îmbinarea numelui

verbal le cazul dativ, numi t 9i •infini tivul de s cop " • verbul auxiliar
lli,W- "a i ncepe".
Aspectul duruţiy se formeaza din imbinar•a unei teme gerunziale,
t erminate !Ln -1_/-~ I -y_ I I -1:R,t-1.P. li -.2 vi a verbelor auxiliare tur• "a
sta",~- "a da" şi ll!r,- "a se scula",
Imbinaree cu !1!!:- exprima o ac~iune continuă, de duretă,reelizetli
de un subi ect într-un termen dat sau cit timp dureezâ o altă acţiune. De
exemplu: Yerl.neasiJ. belclep (// bekliy) tur "Aşteepti:I. pina miine".
~a{1n{n ergi yag!nda, Ak~z eax!n teray tur;
Maf1nEJY tJOx!n /!t!l ~ar~p, Yar kapldadan karey tur.
1?6
"l-'L mHlul celc.1.lalt ol Volgai, Fetiţo, remii pieptun.1.nclu-ţi pi\r~l,

Vîntul despletinclu-ţiparul de Iubito, ramii 1& u~A,privind",
pe frunte
lmbinar·ea cu verbul auxiliar ber- - exprimă o acţiune care ere
loc intr--un timp nelimitat, De exemplu: O turmadan konh,a bere, "El v-0r-
be i,t e într-una, far-c.1. încetare".
lmbinaree cu verbul auxiliar m- formează prezentul momentului
octuul ~i exprima o acţiune de durata care are loc într-un timp nelimitat
de exemplu: Ana - mfna kelyatir (< kele yatir); €anîp k6y{p 6l{yatîr
( < 6le yatir)."lotis vin e t vine acuma; moare , acuma , de durere".
J. As pectul rezultativ. Aspectul rezultativ se formeaza din îmbi-
narea ur,ei teme gerunziale terni nate in -iJy-J&,/ -,2 şi a verbelor auxili-
are p{t!r- "a termina", ili- "a ie1;1i", bol- "a fi, a deveni".
Aapetftul rezultativ exprima o ac ţiun·e incheiat1:1. 1 plenitudinea
act iun ii sau r e zultatul unei ac ţi uni; de exemplu: B6tun ki taplarni okip
pi t!rdtm. "Am citit toate Cl:idile". !Jolaplar'.l.f'i ep!s!n aktarip şiktim.
"Am scotocit toate dulapurile". YemeJÎmn! a,;ap boldim. "Mi-am mincat mî n-
cert:?a".
4, Aspectul oproximotiv. Aspectul aproximativ el ve7belor se
formează tli. n tema gerunzialu terminata in -~l-s;./I -'3. ~i verbul euxil i.ar
yaz-, cu sell6Ul de "era c'.1.t pe aci ••• "; de exemplu: Basamaktan ti.111iya-
ti r gM,d4.,gigilp,yaMcd,.1.Jn , "In timp ce coboram de pe scara era c'.l.t ~ aci sa
cad".
5, Aspectul de spontanetitate sau instantaneu al verb.alor se for-
mează prin imbinarea unei teme verbale terminate î n-_!!/-~ cu verb.ul eu-
xilie·r .!s.Q.y- (l!il gay- wîy/ wiy ) "a lusa". De exemplu: ala l<oy ("'- alagoy"'
olaw'.l.y) "a lua imeu iat", l<ele koy (~ kelegoy~ l<elewiy) "a veni imediat",
a11a kQ.Y.- (~ a-iae;oy~o:iowiy-) "a mînca imediat".
Forma negati v1:1 a 1:> spectului ele spontanei t.ate oau i.n s tantfmee
se formeaza prin alipirea particulei de neg-0ţie la tema verbului auxili-
ar.
17'7
.De exemplu: ale koyme- (,.. ala go;yms- ... alaw ·1 yme-) "a nu lua imeoiot",
kele koyma- (,., kele go,yma- Nkelewi.yma-l "a nu veni ime<liat.".
1t.Spectele iterative ~1le verbelor
Aspectul trecutului itPrativ. Ace ot ~opect se fonneaza clin tema

prezentului indicativ şi verbul auxiliar turg-an, la care se alipesc sufi-
xele personale predicative. El exprima o a·cţiune care avea l oc in mod o-
bişnuit in trecut. De exemplu: ala turganman "(obişnuiom ea) iau", 5ele
turganman "(obişnuiam sa) vin".
Aspectul trecutului iterativ ere vi o forma contr&aa. De exemplu:
alatlit\ (<ala turgan) "(obişnuia sa) vină".
Aa.p.ectul prezentului momentan se f'ormeaza din tema prez·e ntului

indicativ şi verbul auxiliar yaUr exprimind o ec\iune care continua sau
are loc :i:.n momentul actului vorbirii. De exemplu: alayattr "ia",
ok~Yaţlr "citeşte" I Kawini,z o Yerclen 1 maljina keliyat!r "Fugiti de ac-0ln,
ca vine ma!iina "•
Aspectul trecutului ne-terminat se f'ormeaza din tema prezentului
indicativ şi verbul yatir cu marca participiului trecut -gen. El exprimă
o acţiune neterminata care are loc in p.re-zent. De exemplu: y:a.z-eystîrgan

"-scrie", keliYatir,gan "vine".
Aspectul trecutului net-ermina-t are şimo f'ormâ contrasă. De exem-
plu: ala,yatkan ( <. a.la.v•at1rgan) "ia",
Aspectul intenţional se f'ormeaza din tema viitorului cate.g oric
al verbelor şi verbul auxiliar bolmak "a 1'i". El se conjuga primind su-
fixele personale ale conjugGrii I.
Singular
Pere, I ialagak bolaman "inten1ionez sa iau"
Pers,all-a :al~gak bolasin "intenţionezi se. iei"
Pers.aIIl-a :alagak bola "inten 1ioneaZ!i al:i ia''
178
Plural
Pero, 1 :ol1u;olc bol1:11uz "inten\ion11m a11. luwn"
Pers.a 11-a:alagulc bolas(in):i.z "intenţionaţi sc1. luaţi"
Pers,eIII-a:slagak bolalar "(ei) intenHoneazu. sa ia"
lntenţionelul, dupa cum reiese ţi din conjugarea verbului elmek
"e lua", exprimu o ac~iune cere ee. va :î.nfaptui sub fonna unei intenţii
pe viitor. De exemplu: Yezga dcflhRe lcetegek bolemîz. "La vară intenţio

nam el1 mergem la mere''.
Aspectul simulativ se formeaz1:1. din teme trecutului nedeterminat
(preterit) ~i verbul auxiliar~ "a fi". Simuletivul se conjugi! pri-
mind oufixele personale tipul I,
Singular
Pers. I 1Algan bolaman "ml:l prefac câ iau"
Pers.a II-a :almm bolas.'l.ţl "te prefaci c~ iei"
Pere.a lll-a:algan bola "se preface că ia"
Plural
Pere. I :elRan bolamiz "ne prefacem ca luwn"
Pers.a II-a :olRon bolas(ifl):i.z "v1:1. prefaceţi 04' luaţi"
Pers.a III-a:algan bolsler "se prefac ca iau".

Simuletivul exprima o ecliune simulata in prezent. De exemplu:
Onifl lcerijişindo xslişkan bolaman, o ketken!rnen gentaY1p getaman."In feţe
lu' mol J)ref'le ea munceee , <l ar mediat cum Dleeca m eul "
Aspectul posibilitetiv al verbelor se formează prin imbinerea u-
nei teme verbale terminate in -~I-~ li -':l. cu verbele auxiliare alJllek: "ti
bilmek, ambele cu sensul de "a putea", De exemplu: ala elmak li ala b!lmelc
"a putea lua " , kele almalc li kele b!lmek "a putea veni", o:ynayalmek li 9:t.-
nayb!l.mek "a putea sa se joace", etc.
In limbajul curent dupa temele terminate in -~I-~ se fol oseşte
frecvent ~i forma contrasa prin elidarea vocalei sufixale a temei, De e-

xemplu: alalmak ( < ala almalc), lcelalmak ( < kele almek).
179
AapectUl imposlbili t.ntiv ,cllre este de faril forma negativii a aspEic -

tului pooi bilit1o1tiv,ae fonnoaz"' pe Aceea1i1i cale, numai cu. vorbele auxilia-
re conjur1-1hile ac fol usenc la fonno negativu. De exemplu: ala almurnuk //
ala b!lmemelc 0
o nu putea luu", .k.l'le f1lrn1,1mt1k. // .ltele b!lmemek "a nu pute1:1
\tEni"•
ln limbojul curent ee foloeevte fr ecvent ~i forma apărutu prin
.llaplologie, oa ll• exemplu: alumompk (< ala slmam,a)S), kelomomak ( < ID.!t
almrunak).
Conjugarea verbelor
ln limba t.1toru conjugerE1a (sau nollimburea verbelClr <'lupa num11r
vi porsoanQ) este reprezentatu prin douu tipuri de sufixe care exprimă
simultan ,1 numarul subiectului.

Sufixele primului tip se folose 110 pentru conjugarea verbelor la
timpurile prezent, trecutul nJdetenninat, aoriat vi viitor al modului
indicativ, precum şi per tru conjugarea v·e rbelor la modul necesi tati v.
Paradigma sufixelor conjuearii (tipul I) este urmatoarea:
Singular
Pere. I , •.m.P.nl •!!lfill -mu I -mlz
Pers. a II-a1-Jl!tl/ •ţUl -~ I -a!<n{>z
Pers.aIII -a:- -l!l: -l!.t
Su1'ixele celui de al doile& tip•• folosesc pentru conjugarea
verbelor la tim1,ul treout determinat al modului indicativ , la condiţional
~i le optativ.
Paradigma sufixelor conj11garii (ti 11ul ll) este unn12.toarea:
Singular Plural
Pere. I -l!l -}i / -,E
Per- rl .8 II-a -n -!lh I -n!z
Per'a .n 111-a: -lsr / -l!ll:
18o
Modurile verbale
Modurile verbale expd lila raportul stabilit de vorbi tor între o a-c-
\ iune şi o realitate. Din punct de ve<lere al înţelesurilor exprimate, in
limba tutara se disting doua feluri de moduri verbale: modul inrlicat i v,
c,are ee exprima prin formele timpurilor, yi modurile d ezidetati ve, care
ee exprima prin fonnele imperativul~i, condilionalului, optativului, ne-
cesitativului, eimulativului yi al intenţionalului.
'foste formel.e celor douu moduri, cu excepţia timpului trecut catf!-

goric (perfectului) vi a imperativului, posedă vi aspecte narative, care
includ imper t ectul yi dubitativul.
De asemenea, toate fonnele vi aspectele celor două moduri eînt
personale, evfod fonnele afirmative, negative şi interogative, aceste din
uI'llld putînd fi afinnativ - interogative sau negativ - interogative.
Modul indicativ
Indicativul exprima o acţiune care este percepută ca fiind re8la..
Indicativul nu poseda vreo marcâ formala special~. Prin aceasta el se o-
pune tuturor celorlel te moduri. In schimb, lipea mârcii formale ap.e.c iale
este compensata prin varietatea formelor de timp care redau diferite nu-
anţe ale unei acţiuni (a,au etari) reale, Modul indicativ eat-e unicul mod
verbal în care este repre~entat întregul sistem al timpurilor,
Prin procedeele lor de formare, timpurile ae împart 1n douil grupe:
sintetice, care se foJ'!lt8a~ prin alipirea la temele verbale a unor sufixe
speciale yi @nalitJcg - pintgtic~. care se fonnează prin îmbinarea unui
verb de baza eu verbul defectiv_!!- la timpul trecut determinat sau nede-
t erminat.
Din punct de vedere semantic, atit timpurile sintetice, cit şi ce-
le anal i tico-sintetico se grupează in jurul celor trei timpuri princip.ale:
trecut, prezent şi vii tor.
181
Schemo modurilor şi timpurilor in limba tatară
Tema Semnul Formi;. simpla Forme com12use

semsn-
tic Trecut Dubitativ
Prezent -~ Prezent Imperfect I sau Dubitativ prezent I

1;1i imperfect I
bile I~pcrfer durativ
bile ed b!le eken
Aorist -.z: Prezent Imperfect Ii sau Dubitotiv aorist

aorist lmpcrfect aoriat şi imperfect II
b!lfr b!l!r ed! bhJr eken
Trecut -d! •rrecut deter-

determinat
minat b!ld{
Trecut -.&m Trecut nede- Mni mult ca per- Dubitativ trecut

nedeter- tenninat fectul nedet~rminat Qi mai
minat mult ca perfectul
nedeterminat.
bhgen bilgen ed! bilgcn eken
Viitor - ~ Viitor inten- Intenţional im- Dubitativ viitor

in t cnţi- ţional perfect şi imperfect inten-
on.:ll ţional
bhegek bhe.~ek ed! b!lef!ek ekep
Imperati v
Necesita- -Jll.tli. Necesitativ Necesitativ im- Necesitativ prezent

tiv perfect şi imperfec't dubita-
tiv• ,
bhmel! b{lmelÎ ed{ bilmell eken
Optativ
subjonctiv
-~
-fil:_!1
Optativ
subjonctiv
vptati v imper-
flct
Optativ imperfect
c1ubi.tutiv
b!ls!n b1.l&{xd{ b!Lh!p,, eken
I
Condiţional -.ru1 Condiţional Con d iţional im- Condiţional prezent

perfect şi imperfect dubi-
tativ
b!lse bÎlse ed! b!lse eken
Cda.189"975 J'a ■c . l_o
182
Timpurile trecute
Timpurile trecute sint reprezentate prin: 1. perfect (sau trecutul
categoric); 2 . trecutul nedeterminat seu preterit , ultimul, cu aspec -
tele sale narative de imperfect şi dubitativ.
•rrecutul determinat sau perfectul
Perfectul sau trecut..il determinat numit şi trecutul categoric se
fol'meaza cu ajutorul sufixului -.!ll, / -di / / -.ll, / -ti, iar in cursul con -
jugari i primesc sufixele conjugarii aparţinind timpului II.
Singular Plural
Pers. I :yazdim "am scris" yazdlk "(noi) am scria"
Pers. a 11-a:yuzdifl "ai scris" yazdifliz "aţi scris"
Pers .a IIl-a:yozdî "a acri o" yazdilar "au scrie"
Negativul se fonneaza prin aliµirea particulei de negaţie-~/
-.!!!.\! dupa t ema verbala. De exemplu: almad1 "n-a luat"; kelroed{ "n-a venitK.
Perfectul sau trecutul categoric se foloseşte pentru redarea acţi
unii fucute in trecut.inexactitatea căreia vorbitorul nu are nici un fel

de îndoiala. De exemplu: dzine e~ayt karep awada aylangan ş{psalch, Mde-
ne ballarl.nifl dawi~in e:,1i t tL "Uliul care plana in aer căutîndu-şi de mJ:n-
care a auzit glasul puilor d e potirniche".
Bardim ~eşme ba~ina, "Am fost la c1:1piltul ci1;1melei,
Y,szî Y§zdl.m ţa~in~~ I-am scris o inscripţie pe piatra ei,
Kelgen ge~ken oklsin 1 Sa citeasca cei ce vin şi cei ce pleac~
Ncler keld{ başima. De cele ce mi-au venit pe capul meu".
•rrecutul nedet e rminat sau preterit
Trecutul ned e tenninat se fonneaza prin alipirea la tema verbala
a sufixului participiului trecut -.B.!2!! /-gen// -kan/ -ken, la care se a-
dauga sufixele personale ele conjugarii aparţinînd tipului I.
Singular
Pers. I :yazgarunan "(se pare cr.,.) am scrlhs"
Pers . a Il-a:yazeans if! "(se pare ca) ai scris"

Pers. aIII-e:yaz ,".An "(se pllrP că ) a 1<cr1.1> 11
183
Plural
Pers. I :ya ;;,s:nnrniz "(se pare cd ) am s cris"
Pers .aII-a :yazgans(li'l)iz "(se pare ca) a\i scris"
Pers .aIII-a:yazi;unlar "(se r are cied au scris".
Tema negativa yazmagan ~i yazpn Y9Jş se conjuga confonn aceleiaşi
r eguli.
Trecutul nede terminat exprima o ac~iune care a avut loc în trecut,
dar la care nu a partici pat sau pe care nu a vâ zut vorbitorul, relatind-o
prin cuvintele altora. De exemplu: Ullari demetn{ alîp denegenler ve tirtş
icE1nlar1 amn s 1ndi r al ma1;;anlar. "Copii, luind snopul, incercan. 1;1i se stradu-
ira , dar nu puturc1. sa-1 rupa".
Cel mai ade sea însa trecutul nedeter,ninat exprima rezultatul unei
acţiuni care a avut loc c1ndva. De exemplu: KÎş ktraw man bB,.Y,1'8 selâm g{-
bergen. "Iarna i1;1i trimise bogdta~ului salutul prin bruma".
,!(arald i fldan geş k: e(n) men "Trecut-am prin curtea ta,
Pengi refie şert ~ e(n)men Batut-a.m la fereastra te,
Anayi i'\ ma a darilgan Suparatu-s-a pe mine maieu-ta;
Men anai1a ka(y)tke(n)men. Ce i-am facut eu mamei tale?".
Mai mult ca perfectul
Mai mult ca perfectul se formeaz1,1. de la tema trecutului nedetermi-
nat ~i perfectul verbului defe cti v~-, care ae conjugă a~tfel:
Singular Plural
Pers . I :yazgan edfm"scrieesem" yozi;an ed1k "ocriseserwn"
Pers .a II-a:yaze;an edlil "scrisesei" yazgan ed!fl{z " scriseserăţi"
Pers .aIII-a:yazean ed{ "s~risese" yazgan edilcr "seri ses e ra".
Forma negativa ::ie realizează prin procedeele sintetic (de exemplu:
ya zmagan ed!) şi analitic (de exemplu: yazgan yok ed{) "nu scrisese". Ambele
f orme negative se conjuga la fel ca şi forma afirmativa.
Mai mult ca perf ectul exprir••a o ac \iune trecuta , care este prece-
data de o alta actiune trecuta, De exemplu: Z~ten 1 maden oroklarindaki
10/4-
atlar, di;;!lernifl derţ arkadaşlari bolgl;ln edller. "De altminteri, caii de

la minele de minereuri deveniser1:1. prietenii de suf'erinţă ai oamenilor".
Taa sîpraga otlmap:an ed1ler. "Incll bu se aşezaseră la masă".
Trecutul nedeterminat dubitativ
Trecutul nedeterminat dubitativ se formează de la cdna trecut ului
nedeterminat şi verbul defectiv ~- _c u sufixul -!sfil!• Verbete la trecutul ne-
d e tenninot dubitst:i.v se conjuga după cum urmează:
Singular
:yazgan e-kenmen "{se zice c-ă) se-risesem
Pers. a 11-oyaze;an ckensifl " {se zice că) scrisesei
Pers,aIII-a:yszgsn ek en "{se zice)că) scrisese"
Plural
Pers. I :yozpm ekenm{z "(se zice că) scriseserăm"
Pers.a Il-a:yozr;on e~ens (fo)!z "{se zice că) scriseserăţi"
Pers.aIII-a:yazean el;:enler "{se zice ca.) s-cris~eră".
Forma negativă se realizeaza la fel ca şi 1:a celelalte f'o-rme:
sintetic {de exemplu: yazmsg.an ekenmen) şi analitic (yazgan yok ekft!l!llgn)

"se zice ca nu s cri sesem".
Trecutul ned e terminat dubitativ exprimă o ac\iune tre-cută nedefini-
tă, in a carai realizare vorbitorul are un dubiu, deoarece el ~at.ea,ză
c'leanre aceasta ac 1,i une din cel P a11~i te eau •i ttt.e_. f'llră a :fi participat
sau a fi fost martor al actiunii date. De exemplul Eeklden, dedeler{m!z,
bo yerlerde. at o:ynat)san ek.enl,e·r , b!r ehden,,korkmay, !es6r .aq_a mlar b,olgan
!!kenler. "Pe vremuri, strab·mii no4;tri, ae zice că-şi jucau caii. pe aceste
meleaguri, nu s e temeau de nimic, se zice că erau oameni viteji".
l'iinpul prezent
Prezentul poseda formele de imperlecti v şi dubitativ. El ee fo.r""
meaza prin alipirea sufixelor gerunziale-~/-.!!.// -3. la tema verbelor,
după care se al ipesc sufixele conjugării aparţinind tipului I.
Paradigma conjugarii v erbelor la timpul prezent este următoarea:
185
almak "a lua"

Singular Plural
Pers. I :alaman "(eu) iau" alem.1z "(noi) luăm"
Pers. a Il-a1aJ,as·î,f1 "(tu) iei" ,a las(îfl.)iz "(voi) luaţi"
Pers.a.III -a.:ala "(el) ia" alalar " (ei) iau"
kelmek "a veni"

Pers, I :kelgmen "(eu) vin" kelem!z "(noi) venim"
Pers. a II-a: k.elesfo " (tu) vi if keles({n)!z "(voi) veniţi"

Pers.a IIl-a:kele "(el) vine" keleler "(ei) vin"
oynamak "a se juca"

Pers, I :oynavman "ma joc" O:t!)Ş,Vlll!z "ne jucăm"
Pers. a II-a:o_yn.a ysifl "te joci" oynavs(ifl)iz "vă jucaţi"
Pers.a I I I - a : ~ "se joacă" oyno..ylar "se joa·că"
işlemek "a munci"

Pers. I : {şliYlllen "muncese" {111bmiz
I
"'muncim"
Pers. a II-a:{ş]Jys:ti'\ "muncei;;ti" işli:,:s!in) i-z "mul'loi ţi"
Pers, aIII-a;{şUy "munce~te" {şliyler "(ei) muncesc"
Prezentul exprimă o ac Hune sau.{ staFe )' care are loi: in mod cons-
tant. De exemplu: Ku.nd!zn{.f\ kapisi a.ş•'.qa ye dalgş - dalga gaffk fiBYit:lar-
'
ga akmog.a başley. "Se deschise u:ş.a zilei şi va1uri - valuri lum-ip·a inc·epe
să se reverse in vai",
B!zn! lg.1,tlay bayrŞ]Jl tan1 "Ne feliei tă zorii sa.rbătorii
~ro de siY!)ay _ţj,rn,,;ak gel Sine mingiie zefirul;

Er rom say1t, .gn~~lle~e Zi de zi se infrll!lluseţeeză,
l}.lga .k ete b:idm el. Progres1lllztl. ţara heaa tră" •
J?rez.e ntul imperfect

Prezentul imperfect se formeazs. prin îmbinarea tem.ei prezentului
cu perfectul verbylui defectiv_!!-.
\.
Pa:t-adigma conjugării verbelor la prezentul im,perfect este
186
uJ'tlla to are a:
Singular Plural
Pers. I : ala ectlm "luam" -81,ll edÎk "luam"
Pers,a;ll-a:.ala e.dJf! "luai" ala. eo!fi.!z "lua~i"
Pers.III-a:ala ect! "lua" ala ed!ler "luau"
Imperfectul exprima o acţiune neterminată, de durată sau cere
s-a repetat in trecut . De exemplu: Megaai,pge ldr.d!k. Khfler bir te,ge;q.şn

baţikaalna ge\jle ve elatak m&llar!n aylra edlle.r. "Am intrat in magazin.
Domenii treceau de la o tejghea la alta şi îş,i alegeau ma.rfurile pe ca.x:e

I I , I I
unnau sa le ia". h 11lP,r kan-te,r tog10 ,al.işa, ogaklarnif'l eapiplen desşi'!
ze~1;înlÎk topluy ed:f.ler. "Muncitorii muneeau vi1rs1ndu-şi sudoarea; eit
priveşte pe st~p1nii minelor, aceştia adunau bogăţii".
Prezentul dubitutiv
Prezentul dubitativ se formeazâ prin tmbinerea temei prezentului
cu forma participiului trecut al verbului defectiv_&-.
Singular
Pers. I :ala eke(n)men "(se pare c;;.) luam ''
Pers. a II-a ala eke(n)s!I "(se pare ca) luai"
Pers.alll-a:şla eken "(se pare ce.) lua".
Plural
Pers. I :J}.l.a.. ~ "(ae .PBre ca) luâm
Pers. aII-a:ala ekens(fo)Îz "(se pare că) luaţi
Pers. aIII-a ala ekenler "(se pare ca) luau".
Prezentul dubitativ exprime. o ec \-iune săvirşi tă în trecut de su-
biectul vorbitor, dar des pre care a aflat prin int ermedi ul cuiva sau a
ceva. De exemplu: Zawalli a Ka,ynîfl bo 1şnf etmege oek gureg{. tuţmev. kurt-
kanî gaţ~irmaga oe;raşa eken. "Inima sărmilllului om nu- l lăsa să '.i.nf'ăptu
jasci.l. treaba aeeasta şi se stra.duia a-o temper(; ze pe bătrîne;..
187
Timpul viitor (c btegorjc)
Viitorul categoric ee formeaza prin alipirea la tema verbal~ a
sufixelor (a)gak/-( e ) ~ ~i -(y)lf.filf/-(y)~.
Paradigma conjug!lri i verbelor la timpul viitor este următoarea:
oynamak "a se juca''

Singular Plural
Pers. I :o.yna(y)gakman "am sa ma joc" oyna(y)ţ:akmiz "o să ne jucăm"
Pers .a II-a :oyna(y)gaksif'i "ai sa te joci" ovna(y)gake(ifl)h "o BA vil ju-

caţi"
Pers. a III-a:oyna(y)if_ak: "are sa se joace" oyna(y)j;aklar "or sa se joace"
kulmek "a ride"

Singular Plural
Pers. I :kulegekmen "am sa rid" kuletekm1z "o ea ridem"
Pers. a II-a :kule/1eks!i'I "ai sa rizi" kl1le~eks(!n)!z "o să rideţi"
Pers. a III-a:kulegek "are sa rida" kl1legekler "or sa rîda"
In limba vorbita se intrebuinţeaza curent ~i forma turcă aparutll

prin contragere. De exemplu: alal;am C, alag,akman) "am sa iau", ! L ~
le beregekrnen) "am sa ct au", yuzaAof'i (, yazagoksli'\) "ai sa acrii", . k6re-
gei'I (" kCÎregeksfo) "ai sa vezi".
Viitorul categoric exprim~ o acţiune care urmeaw. ea se infaptu-
iasca neapâret în viitor. De exemplu:
Ana,yeigîm kete/J;elgnen, ketepek'
Bo d~nvani o!r top ~e~ek eteRekmen, etegek,
"Mamicuţ.o, voi pleca şi am sa plec.
Si voi face şi o sa fac din aceasta lume un buchet de flori".

ăol boyinda g~ller a~kan "Au înflorit trandafirii pe ale],
Onlarni k1mler koklaygak Cine le va mirosi?
B!z ketken sofl askerl1kke Dupa ce vom pleca în annata,
S1zlern1 dmler goklaygak. Cine va va mai vizi ta?".
Viitorul categoric imperfect ee formeaza prin îmbinarea temei

vii torului categoric ~i sufixul trecutului categoric al verbului defec-
tiv~-.
18B
Singular P1ural
Pers. I :alagak ed{m "trebuia sa iau" alagak ed1k "trebuia să luam"
Pers.aII-a:alagak edfo "trebui a să iei" alagak edfo{z "trebuia sa luaţi"
Pers.lII-a:alagak ed{ "trebuia sa ia" alaga!s edfaer "trebuia să ia"

Viitorul categoric imperfect se folose11te în cazul cind o ac~iu-
ne care trebuie neapărat savirşitâ în viitor este transpusă pe planul
timpului trecut. De exemplu: Oga kalgan boiaa, bo {ş beş kun tuwil, beş
apta auregek ed,{, "Dacă ar fi fost dupa el, treaba aceasta trebuia eă
continue nu,cinci zile, ci cinci saptămini".
Adesea, aceasta formă exprimă şi o intenţie, dar care nu e fost

îndEplinitu dintr-un motiv sau altul. De exemplu: .§ek k6p kitap alagak
ed1m 1 erna, param yok edi. "Urma (era) eă iau foarte multe cărţi, dar
n-aveam bani". Men o yerde bolmaydîm 1 kesenkes 1 suwga buwîlîp dlege)!: ed{.
"De n-a11 fi fost eu acolo, era ea moara, cu siguranţă, 1nnecat în apă".
B!r ay ta ke,g1k':en bolsa î',g p{tegek edi. "Dacă ar fi intîrziat încă o lu-
na, treaba urma sa se termine".
Viitorul categoric dubitativ se formeaza prin îmbinarea temei
viitorului categoric cu sufixul participiului trecut -ken al verbului
defectiv ~-•
Singular
Pers. I :alegak ekenmen "(se zice ca ) era sâ iau"
Pere. a II-a elatyak ekensil'I "(se zice că.) era să iei"
Pers. III-a:alagak eken "(se zice ca) era sa ia"
Plural
Pers. I :e.lae;ak ekenm{z "(se zice ca} era sâ luăm"
Pers.aII-a :alagak ekens(.i'n)fz "(se zice că} era sa luaţi"

PeÎ·s.aIII-a:şlaih1k ekenler "(se zice ca) era să ia"
Viitorul categoric dubitati v exprima o inten1ie care urma sa se

'infaptuiasca, dar nu s-a infaptuit dintr-un motiv sau altul. Intenţia
de a savirşi ac t,iunea este relatata vorbi torului de catre un alt subiect
169
din care cauza vorbitorul nu este sigur de afirmaţia sa. De exemplu:
Uylenegek eken ama, cSdne kcSre e'ibtr uygtn kîz taba almagan. "Era sa se
casătoreasca, dar nu )Ji-a putut gJ.si o fata potrivita pentru el",
Aoristul
AoristuJ. se formeaza cu ajutorul sufixelor -ar/ -.fil: sau îr/
-1r // -r, care se alipesc la tema verbelor, Paradigma conjuglirii verbe-
lor la aorist:
Singular Plural
Pers. I :al!nnan // al:i.rim "iau, voi lua" alîrm!z "luăm, vom lua"
Pers. ail-a:alÎrsÎf\ "iei, vei lua" alÎrt(!f\)Îz "luaţi,veţi lua"
Pers. aIII-a:alir "ia, va lua" l!llÎrlar "iau, vor lua"
Aoristul exprima o ac•iune care trebuie sa se facâ dupa momentul
vorbirii cu nuanţele modale de presupunere, indoială ~i nesiguran\~. De
exemplu:
Men tatannan, tatarman "Eu sînt tatar, sînt tatar,
Dunyaga kol aterman Imi întind mina pe tot globul,
~amanlîktan ka~annan Fug de tot ce este rau,
Yak:iîlikman ya~arman. TrcJ.iesc cu tot ce este bun".
Pers. a III-a plural a aoristului exprima o acţiune care are loc

de obicei, in mod obişnuit la prezent. De exemplu: Onlamî ktştler şanaga
geger(ler), ustlerfne m!ner(ler), sawîp s6t{n !wer(ler) 1 etfn eyer(lar),
terfler!nden turl1 :iiyl.er yaaarlar. "Pe ei (reni) oamenii îi inhama la sa-
nie, ii~Al~resc, muJ.gîndu-i ii beau laptele, ii manîncâ cani.ea, confecţi
onează fel de fel de lucruri din pieile lor",

Aoristul imperfect se formeaza prin imbinarea temei aoristului
cu verbuJ. defectiv~- şi sufixul perfectului -a!. Paraoigma conjugării
verbelor la imperfectivul aorist:
190
Sine,'1.ilar
Pers. I :allr edim "mi-a:;t lua" alir ed{k "ne-am lua"
l'ers.all-a:alir ed{fl "ţi-ai lua" alir edfr1{z "v-aţi lua"
Pers,111-a:alir ed{ "şi-ar lua" alîr edfler "(ei) şi-ar lua"
!ollietul imperfect exprima o acţiune care urmează
sa aibe loc in viitor, cu nuanţele modale de intenţie şi dorinţa. De

exemplu:
Yazga şiksam, ½Y salsam, "De-a:;t ieşi pîna la varii, de-aş face o casă,
Kiramet gopsam; De-o:;t acoperi cu ţigla;
Alir ed1m b{r kiz~ik 1 Mi-a1;1 lua o fetişcană,
Bo!" itJka tapsam. De aş gd.si-o cu împrumut "
Aoristul dubitativ se formeaza prin îmbinarea temei aoristului

cu sufixul participiului trecut al verbului defectiv~• De exemplu:
alir eken "ee zice ca lua".
Aceasta forma se intrebuinteaza numai cu sufixul interogativ-!!!!/
-ml, care, alipit la forma eoriotului dubitativ, intensifică şi mai mult
nuanţele de presupunere 1;1i indoiala. De exemplu:
Kelirm({)e ken 1 kelmezm(1)eken "Veni-vor oare, ori nu vor veni,
Men!m raat eynlerlm Ale mele zile liniştite"
Modurile deziderative
Modurile deziderative exprima acţiuni care ar fi de dorit să
se infaptuiasca sau sa se realizeze. Ele exprima o cerinţă, o dorinţă,
o op\iune, o intenţie. Corespunzator a~estor înţelesuri in limba tătară
exista un numar de patru moduri deziderative: 1. imperativul ; 2. opta-

~ ; J. condi~ionalul; 4. necesitativul~
Precum s-a mai aratat, cu excepţia imperativului, restul moduri-
lor deziderative poseda forme ~e imperfect şi dubitativ.
1. Modul impereti~
Imperativul exprima un ordin, un indemn, o rugdminte, o chemare
191
~i alte nuanţe de indemnuri la savir1;1ires acţiunii din partea vorbitorului.
Imperativul pers. e II-a si ngular nu are nici o marca fonnală spe-
ciala . lntrucit pers. a II-a s ingular nu poseda nici o marca formala, ea
cores punde cu radacine oricarui verb asu invers, orice radacinli verbal~
corespunde cu pere. a li-a singular a modului imperativ. De exemplu: al-
" ia", este rc1.dacine verbului al-mak "a lua", başla "incepe" este tema ver-
bului başla-mak "a începe", etc.
Modul imperativ are doar form ele pere. a II-a şi a III-a singular
1;1 i plural,
Singular Plural
Pers. I : -
Pere . a II-a ~ " s cri e" yazlniz "scrieţi"
Per s . a III-a: yazsin "sa scrie" yezsinler "să scrie"

Indemnul la realizarea unei ac\iuni poate ca.~ta, in funcţie de
contex t, natura unei porunci categorice, a unei rugclmin\i insistente, a
afetul ui etc. De exemplu:
Ogir ol a gol bol s ln , "Sa ai drumul cu noroc,
Toz konmasin ; Sa nu te atinga colbul,
Seni gayaw g!bergen, Cel care te trimite pe jos

:Bş onmesin. Sa nu alba parte de nQroc."
Pentru a atenua porunca asu, dimpotriva, pentru a-i da o intensi-

t ate mei mere s e f olosesc dift rite mijloace gramaticale şi ne intonaţie.
De exemplu:
.
Gan im,
,
mega bir kade suw ber ta "Sufletul meu, da-mi (te rog)
un pahar cu apa 11
Sensurile de mai sus se redau la pers. a II-a singular şi prin

alipirea la radacina verbala a sufixelor neaccentuate -.tl/ -rl //-si/ -a!
I I - ~ / - ~ . De exemplu: Al11i balam aleana, - diymen. "Ia, copilul
iţi zic. 11
Bo ki tapni mega bcdp tursljna • "D!l- mi te rog pentru
pu\in ac eas t a c arte"• Alte exemple:
192
Gfber atin otlakk:a, "'f rimi te- \•i c1:.1lul la ~1;1une
Kawdan şals1n; 8d. cinte din iasca
Sar! m!yik. k6k lc6z1Q Musteţa-\i galbena ei ochii-ţi verzi

Otka /hms!n In foc se orza"
Modul optoti v
Optativul exprima o dorinţa sau o inten,ie a vorbitorului de a
savirt;ii o ac\iune.
Marca fonnalâ a eptativului este reprezentată printr-o forma re-
zultata prin contragere, vi anume, -!};l_/ -_u li :::f C,~/ -m> folosit ~
numai la pers. I singular ~i plural cu sufixele personale - predicative
core:;punZlitosre. De exemplu: alay!rg "sa iau", ber{y:i'.m "sâ dau", la singu-
lar i,;i alay!k "sa luam", ber:{x!k "&< dam" la plural.
Biz oyni;iyik I k.ul1y{k, "Să ne jucam i,;i sâ rîdem
Oolda <logp g6r!y{lc; sa mergem pe celea dreaptă

Osallfkler kerek:miy, Nu ne trebuies-c (lucruri) rele
Tele yak1,11UJC b1lhi1<:. Dorim sa 11tim doar de bineţe".
Forma plina a sufixului optativului-~/ -.&!.r este folosiUI.
numai la optativul imperfect cere se formeeza. prin alipirea la forma pli-

na a sufixului irerfectului -.sll, / -fil• Aceasta fol'l!lli se conjugă, primind
sufixele conjugarii pentru tipul I.
Sinpular
Pers, I :~cllm "mei bine luam" algaydik "mai bine luam (noi)"
Pers. a II-a: algaydiQ "mai bine luai" âlgBYL .1.i'll..z "mai bine lua ţi"
Pers.alII -a:alga;ydi "mai bine lua" elga,vd.1.lar "mei bine lu8J!1"
Aceasta forma exprima. ~rerea de rau a vorbitorului pentru câ nu

a sâvirşit o ac\iune. De exemplu: KoliQn+ geb!ne ţigip kelUeg!ne. eş
bolmaydim. mina balaga bir kut.1.k bombam alip ~elgiyc!n "~c~t sâ fi venit
cu mina in buzunar, cel pu\in să fi adus yi tu o cutie de bomboane acestui
copil"
19,
Forma m;geti va Almsgaytl! I( (,., alroayd.1.), ltelmegiyd i (... kelmij•af)
eote folosita mai frecvent, av.1.nd acela~i .1.n~eles ca ~i cea afirmativa.
De exemplu: Men mJ.ru.\a kelmegiyd.1.m de bo l.;:unlerni k6rmeghdim. "Mai bine nu
veneam aici ~inu vedeam aceste zile" .
Modul condi tional
Condi tionelul se fomeazu prin alipirea sufixului -~/ -~ la
t eme verbala • .1!.l se conjuga primind sufixele personale ale conjugl!rii
a Il-a.
Singular Plural
Pers. I alsal< "daca luam"
Pers.all-a :alsaf'I "daca iei"
I'ers.alll-a:alsa "dacl:l ia" alsalar "daca iau"
Con<li~ionalul exvrima o ac\iune core pune o condiţie in realiza-

rea unei alte ac~iuni. De exemplu:
_;.l ~nlap ~1'.n:;-1 tuw!lmen "Nu-s c:i.ntl:lreţ au cint,
.
~!nlasam , yalmam; Dar de c.1.nt nu-mi va fi ru~ine,
In urma cintareţilor,
Ka,.ytsef'I kalmam. Orice ai face nu voi rd!ll.1.ne.

~!n dcgenif'I ned1r o Ce o fi el cintul
Kelhtirsef'I, De-1 potrive~ti,
vindan sarav salirmaq Din cinturi iţi voi construi palate
Er:h,drsei'\ . De ma vei intar.1. ta ".
Kolays.1.zn.1. koynif\a alsafl 1 eki ayagi tl.şta lcalir. "Daca-1 iei în braţe p~
un neindeminatic, ii romin cele doua picioare af'arl!".
Kawe bol§am, dolaplarda "De aş fi cafea . in prâjitor,

)&e.wi ril,eam I De m-aş prâji1
'l'o~-duman bolsam, awala!:ll!! De aş fi colb şi fum, în aer
:aawlr!lsam. De m-av nlepindi".
Cond iţionalul irupt' l't ect se formEHza de· le tema condi Uonalului
+ verbul defectiv~- cu sufixul perfectului -a:L Sufixele persomile ale
conjugtlrii tipul I pot sa se alipeasca fie la tema comH lionaului (de
exemplu: alsam ed{ "de a~ lm1 11 ) , fie după verbul defectiv (de exemplu:
t1.lsa ed{m).
Singular Plural
Pers. I :alsa ed!m "de aş lua" alsa edlk "de am lua"
Pers .a Il-a :alsa eofo "ue ai lua" alsa e.ct1n1z "de aţi lua"
Pers.a lII-a:alsa edf "ce ar lua" alsa ed{ler "(ei) de ar lua"
Imperf ectivul conui\ionalului exprimâ o opţiune ~ido dorinţa pri -
vitor le aavir~irea unei nc\iuni, De exemplu: O b{r kere kolin otka p{ş{r
se edl 1 sora otnif'I ne e'u m1n b{l{r ed{. "De şi-.1r friBe el mina la foc,
ar i,;ti duf'd aceea . cu reprezinta focul".
Conditionalul dubi toti v se formeeza cu tema concli \ionelului • cu
sufixul participiului trecut -!.fill el verbului defectiv.!- • Sufixele pers o-
nale ale conjugarii a II-a se elipeec dupa tema com i Uonalului,
Singular Plural
l' ers. I :elsB1D ek:en "de aş lua(c1ndva) alafkekcn "de am lua(cindva)

Pers.a II-a uqaafl ek:en "de td lua(cindve) elsaftl.z j!ken "de a\i lua"
PerH,e IIl-a:alao ek en "de ar lua(cinuva) al~lar eken "de ar lua"
Condi \ionolul dubi tetiv exprima tot o op\iune, o dorinţă, c1 ar a
cttrei reali sare nu eete determinata in timp, fiind astfel pusa la lrn:loi a-
la. De exemplu: âlaem ek:en <le bo clWJ,Yan1fl kăr!ndcn b{ - kutilaam eken
"de a :.i muri o c ata şi de-a~ ocupa de chinuri l e t.~es t ei l umi "
Mod ul neceAitativ
Necesitat i vul ae f ormează cu ajutorul sufixului -mali / -J!!ili,
care se alipeate la rci.dacina verbalu, El ac conjuga primind sufixele per-
s onale ale conjugarii I.
195
Singul1a1r Plural
Pers. l : almalîman "ar trebui sa. iau" almalî111iz "ar trebui să luam"
Pf¼rs.a II-a :alm·a lis;i.î'l "ar trebui sa. iei" almalis(!n)Îz "er trebui să luaţ, i
Pers.a IJ:1-a:~ "or trebui S'd. ia" almkllil.ar "ar trebui sa ia"
Negativul se rea,l izeaza. sub forma almam·a l'.l "n-ar treb11i aâ ia11 •
Necesi tati vul exprill'a o acţiune pe car,e vorbitorul ar tre'bl.!i s-o
faC'a în mod neces·a r şi catego ri c . De exemplu: Bo eainJ.erni end{ toplar'l)~li-
m'tz, kiml kel<iL "Ar trebui deja Sli stringem aceste grine, le-a sosit zi-
ua". YYtW lj;a,ytroal1 da {:gte belservne1! "Ar trebui ai! mA-ntorc ac,a su şi şă.
ma apuc de treaba"·
Necesi tati vul imperfect ee f orme•a zâ cu tema neces.i teti vului r.ii mar-
ca perfectului -.2,1 al verbului defectiv~-. De exemplu:
Singular
Pers, 1 i1lm1>l1 ed·!m "tPebuia. sa iau"
).,er:.:\ . a li-a almaU eg.{f'I "tre·b ttia sa iei"
Pers, a III-a: almali ~d{ "t,: :'ebuia s·a iei"
Plural
Pers. I al!!lali., .e@.!k "trobui,a s·a, luam"
Pews . a II-a I almal,1. e.ofolz "tre-buia sa luaţi"
I
P,ers. a III-a: almaJ.l ~1ler "trebuia sa ia"
Necesitativul imperfect eil(pril!lă o acţiune care ar f'i trebu,it sâ

ae re!alizeze in trecutj dar care a foat reali,z,ata şi din ca·re cauză vor-
bi toi'ul regreta , De exemplu: l)iJe tu:.tinma;dan ewel. ba\it,a b{r plan ,kupma-
li ,eafo sor,a Îxke ba;.lamali edfo "lnainte de a te apuea de lucru, trebu-
ia sa-~i faci un plan, iar a poi să te :t'i apucat de treabă "
Neceeitativul dubitativ se formeazâ cu tema necesitativului şi
aufi xul pa:r-ticipiului trecut alipit la verbul defec tiv .la- • Aceasta formă
m1o1i puţin u zitata in limb.a tâtara se conjuga dup.L cum ux,nează:
196
Pers. I :al.mal;!, e'<emnen "ar fi trebuit sâ iau"

Pers. a Il-a:almali el<:ens{f\ "ar fi trebuit sa iei"
Pers.a III-a:almal1 eken "ar fi trebuit sll ia"
Plural
Pers. I : almali •ekenm{ z "ar fi. trebuit să luam"
Pers. a II-a:almalt ekens(li1)1z "ar fi trebuit all luaţ.i"

Pers.a llI-aa1lmoli e kenler "ar fi trebuit sa ia (ei)"
r'ormele impet';w.nale ale verbului
Formele impersonale ale verbului sint acelea care nu primesc su-
fixele persomile. ale c,onjugarii. Ca şi formele personale ale verbului, for-
mele impersonale 1şi pastreazli regimul cazual specific verbelor respecti-
ve. r'ormele itnpcruonale ale verbului s1nt1 participiul, gerunziul ş1 in.fi-
nitivul (sau numele verbale).
Pa!'ticipiul
Participiul este forma impersonala a verbului care intrune1;1te
simultan atit tras~turile opecifice verbului cit şi pe acelea ale adjec-
.ivului. Trasaturilor verbole lile participiului apar\in senaul lexieal
de ac \iune, pos ibilitatea de sc·himbare dupa aspect şi diateză, păstrarell
trasaturii fundamentale a verbului, şi anume~ po9ibilitatea t:răsâturii
de a avea fonnele afirmativ şi negativ. De a1Semenea, participiului i i es-

te propriu timpul.
Trasaturile adjectivale ale participiului c.:c. us t,au: în exprimaJ'ea
1.nielesului de însu:;,ire a obiectului, in funcţie ai<âta<:tic,ă de atribut
participial şi în imbinaree cu determinatu.I sau prin juxtapunere, Ca şi
adjectivul, participiul poate să se substantivizeze, dacă se folose-şte în

locul substantivului determinat.
Participiul se formeaza prin alipirea unor i.;ufixo speciale la te.-
ma verbala, av'.i.nd în acela1;3i timp şi valori de timp. De asemenea, partici-
piile pot avea forme sintetice şi analitice.
197
1, ~articipiul prezent - trecut. Participiul prezent - trecut
se formeaza prin alipirea le tema verbală a sufixului-~ /-gen// -kan

/-.!s.fil:!, De exemplu: k:oni,;kan kixi "omul care a vorbit", men otirgan yer
"locul pe care am şezut", o alggn ldtap "cartea luat!i rle el"; K~k kcnar-
larî şcilge ta.yangan bala ban bfr mawt k:aptay bol1p k6r!ne e<if. ."HWr.ţl" i le
cer•ului ee vedeim ca o mare copert.u albastr-d rezemată de tJes".
Cind participiul trecut se aubatantivizeazu, el poate primi sufi-
!11.ele cazuale, ale numarului :Ji ale apartenen~ei. De exemplu: Ak dege11ge,

akkan suwlar toktar. "Celui care zice dreptate i se opreac apele curgatoa-
re"; 'fazi:f'l. knzanc;an.1. bezenmmin.e getmes. "Agoniseala chelului nu-i ajunge
la gatcala" + O.vlanganga ayttîm oylEmdl I bha{ 1 oylonmar;unr;o ayt tîm ~akil-
~ . "I-am spus celui ce g.Lnde:;;te - s-a gi.ndi t. şi a i.n ţeles; i-am spus
celui ce nu ginde~te - a r.1.s in hohote"; 0,z{ gîg1lgan ii;ilamao. "Cel care
cade singur nu plinee" i '1 !l{n t!ygfiJ1 bal;!in kor.1.r. "Cel care l~i ţine gu-
1
-·a işi a.para (de fapt) capul".

Participiul viitor
Participiul vii tor se forme,aza prin al ipires sufixelor -r;1J;ak; /
-egek // -(j)gak / - ( ~ l e tema vebului. De exemplu: Agaeak kan d~~er-
de turn-a s. "Singele care va curge nu stă tn Yine" j l3olae,ak balo bogindan
belli bol1r. "Copilui care se va ajunge se cunoa;•te cup1:1. excrement · ".
Participiul viitor poete c~p~te, uneori, tr'dsaturile numelui ver~
hol. De exemplu, ·roplantîda k:etÎp uawranagag!n em ne konî.;egag!n mega
a,yt.ti. "Mi-a apus de felul cum o să se comporte şi ce o ea vorbească la

adunare".
Participiul eorist
Participiul aorist se formează prin alipirea le tema verbală a
sufixului-!!:/ -{r seu -:!U; / -.!!.!: // -r• De exemplu: Gat!p aşBl'.' e,ş~m
b9lo1n 1 ,gantav!p kfrer µy!m boleîn. "Sa am mincare pe care s-o mani.ne
culcat \JÎ o casa in care Bă pot intra eplec,a t".
198
Gerunziul
Gerunziul este forma impersonala a verbului care întrune~;te tră
aaturile at1t ale verbului, ctt şi cele ele adverbului,

Pentru ca o forma sau al ta să poeta fi inclusă în categoria gerur1-
ziului, ea trebuie să raspundă urmatoarelor cerinţe:
1. sa aiba. un sens de ac\-iune; 2. să indice reportul unei actiuni
fa~ de un obiect.· direct, adică sa aibă valori :ţranzitive şi intranziti-

ve; J. sa aiba posibilitatea de a indica raportul act-iunii faţa de un su-
biect, adica trebuie sa poseue formele diatezelor; 4. să aibă formele a-
firmativa 9i negativa; 5. sa fie înso\ity ca şi verbele de la care se for-
meaza, de cazuri; 6. sl:l. pernlita folosirea pe lingă el a tuturor acelor cu-
vinte atributiv-circumstanţigle ca şi verbul de la care s-a fornet; 7. să
nu primeasca suf'ixele categoriilor morfologice; 8. să se imbine prin jux-

tapunere cu verbul şi cu form-ele sale şi 9, tema de la oare s-a format
trebuie sa se intrebuin~eze în limba ca verb, adică trebuie să stea le ba-
za sau sa constituie tema altor forme verbele.
Tuturor acestor cerinţe le Napund, in limba tătară, urmatoarele
forme verbale, care pot fi considerate fonne gerunziale.
1. -_!R / -~ // .::l?.
2. -_! / -.!! I I -J
~ -aa{n}~1 ✓ -ae<oa~! ✓✓ --.n<o1p\ =keCn)p1
4. -ga(nt)man / -ge(n{)men // -ka(ni)111an / -ke(n{)m{'",
5. -gap şop / -gen sofi // -kan sofi / -ken son
6, -may(in.)ca / -miy(!n)c~
7. -madan /-y;eden
8. -t& .. -maz I -fo ..-mez I I -r. ..~ inaz / -p.. - mez
In propozi~ie, gerunziul îndeplineşte funcţia de complemont cir-
cumstanţial. O particularitate a gerunziilor tătăreşti consta în aceea că
ele pot avea un subiect gramatical ~ropriu, distinct de subiectul verbului

predicat, din care cauză ele pot îndeplini şi funcţia de predicat el
199
propoziiiilor se<:uhdare. De e~~mplu: O kelse(n)~{. men {9{mn{ ptt!regek-
.!!!fil'.!• "P.J..na cînd are sa vina el, eu am sa-mi tennin tre-a ba" j Kuz keJ.meoen,
t oylar bai,.lamaz. "Pina ce nu s os e :;ite toamna nu vor începe nunţile"; z{1

urgani man dersler başladi, "De în n ată ce a sunat clopoţelul au început
lec~iile,- etc.
Unele for,me gerunziale intrînd in componenţa unor imbi-nari stabi-
le gramaticalizate, exprillld. modul sau natu?"a de desflalşurare a acţiunii.
Ele pot fi incluse în cadrul sistemului de formare a cuvjntelor,

Gerunziul terminat în -lg I -~ / I -,2
Gerunziul terminat !n -!I! I -i,Q I I -,2 exprima o ac I iune care pre-

c eda a c Hunea verbului-predicat sau are loc '.i.n mod paralel, De exemplu:
Ka ş kir turîp 1 bo sefer biyege al!p guw~rgan. "Lupul aculindu-se, de asta
~ ~
9ăwle-
• ,I
data a alergat spre 1.ap1;;."; Ger, :Jefi em genl ... bol!p, kune.;ru.'f'I
V "'
s.1.galc
lerf astinda, s{l}cin{p .yukldan uyana, "Pamîntul u evenind vesel ~i vioi se
t reze~te scutur1ndu-s.e de- somn sub razele ca'lde ale soarelui".
Intre acţiunaa de ba.z â şi cea suplimenta?"d. red .. , tă de ge runziul
t eI'lllil'lat '.in -,2 aint posibile următoarele r1,rporturi semant.ice:
1. ,Ac ~iun-ea suplimentara o caracterizeaza pe c·e a fundamentală din
punct de vedere al modului şi al procedeului de desfa~11rare. De e-xemplu:

t4§inîp kanJ:şa "vorbei;;te giadind", yt1~lep bere "dă s.cotlndu-ţj. eohii" 1
it'.i.lap 8'i'B,Y "manîncâ pl.ingînd", gatîo olci:y "cite,şte culcat", etc.
2. Uneori gerunzi uil. terminat '.J.n -l.p I -ia II -,2 ex prima pur şi
i:;in;plu o acţiune care are loc in mod consecutiv. De exemplu: 'foprek 1 ,u-
şik damlalarî man ,rnoşaklanîp, e.;rtennfo tj3 bek bell{ :t>,glmagan rieml1 gar!-
eînda yuk],e,.y. "'Pămi..ntul, impodobindu-se in ,şir,aguri de l!r.Lrge.l e cu picc1.tu-

r i l e de roua, doarme înca în lumin~ placu¼ voalata a dimineţii"; Parlak
_ţwi e x nlfl ;1awleler!ne k,arap . QJlar yeş,er·e ve :;;e"i,ekler aşa, "Privind la ra-
z.ele soarelui stri'..luci tor, ierburile înverzesc„ fl-orile infloresc".
200
Gerunziul terminat in -_!! / -~ / / -~
ttceasta forma a gerunziului se formeazâ prin alipirea la tema

verbala a sufixelor-~/ -~ (dupa temele terminate în consoone) şi -y
(dupa temele terminate .1.n vocale). Dupa temele terminate in vocala~, e-
ceosta este asimilata regre ~iv de 8Ufixul -~ următor: -!&! I -iz. De exem-
plu: ala, bs1•a, kelc , ~ . 1:;liy (c 1:;ley).
ln propozi\ie, aceasta forma a gerunziului ocupă de obicei, un
loc pre pozitiv faţa de verbul fundamental şi îndepline~te :funcţia de com-
plement circumston\iol care exprima modul de desfaşurare a acţiunii funtla-
mentole . ln limba tatara aceasta forma se intrebuin~eaza curent într-o
forma reduplicata şi exprima o ec\iune durativa. De exemplu: ala - ala
bukt.1.m "m-orn saturat luind (mcreul"i Kule - kule tura "stă rizînd (mereu)j
o.ynay - oynoy ya)lt'.I. "a l.nnebuni t tot juc.1.ndu-se".
Uneori însa acesstâ forma poate sa se intrebuin\eze şi singură,
ft1ra redupli core. De e~.emplu:

Deren ku,yi1;s to11 otoaf'! "De arunci o piatra într-o fîntînll adinca.,
S.1.f'\girday '<.- ter, Se va duce .făcind cling-cling,
Uzak yerge k.1.z bersefl De-\i dai fata le meleaguri indepartate,
GHay keter . Se va duce plingind".
In cazul reduplicarii sint posibile urmutoarele:
1. reduplicarea aceleial;li teme, de exemplu: ala - !U " 1lllnO " ,
kele - kele "venind", kete - kete "mergino".

2. reduplici.rea unor teme sinonimice, folosite cu sens intensiv,
de exemplu: bata - ,ioma "scâldindu-se", abîna - sur1ne "impiedici;indu-se",
tebe - turte "ghi ontind", yor!la - ta.la "obosind" , etc.
J. reduplicarea unor teme antonimice: k{y!ne - ta~lana "imbrăcîn
du-ae şi uezbreC.Î.ndu-ae~ ·. ·
4. reduplicarea formei pozitive cu fonna negat1vă, de exemplu:
111ga - 11ikmay "ie he nu ie s e", "făr'<i sa iasa", sor(ly - soramE\y "intrebind"
201
"neintrebind" "ftirc1 sa intrebe", etc.

5. reduplicarea aceleiaşi teme, ointro care prima cu sufixul-~/
-e li -y, iar cea de a doua cu f'Ufixul -lQ / -iJ2 11-'Il ; deexemplu: ~ -
bar:i.p "mergind", tnba - tebip "e,!1:ti nd ", ale - Alip "luîncl" , etc.
Exemple:
Koy k6rmegen koy k6rse, "Cel cnre n-a vuzut oi :,ii le ere (acum)
l\Uwa - kuwa otlatir; Le povte tot gonindu-l e;
~rmegcn ton k6roe, Cel ce n-o vazut cojoc ~i ere (~cum)
Kaga - koga to1.d.1r.1r. Il uzeazu tot acuturln(IQ-:-1" .
Ge11larnifl ne kad b11r 1 onlor oynuy - leule i;t1relcr:, " Ce necazuri au tinerii,
ei umbl~ inveaelindu-ae (juc.1nd vi r.1zlnd).
Gerunziul terminat .1n -cu(n)>1 / -w.!!lJ!.!. // -ka(n)~1 / -ke(n)o!
Acest .._,crunziu exprimu li mi ta in timpul dcofavururi i ac ţi unii fun-

damentale. De exemplu: Boynif\ kip{ kelce(n )ljil gnrl.1nJ.f\ gon:î. v'.igar. "Pîn4
cînd îi vine cheful bocd.tanului, ii iese sufletul euracului".
El poate sa se foloscascti şi J.n compararea o dou~ ac\iuni. De exem-
plu: Er ldş{nfo soz.1 6lgenşi, 6d 6lain. "Dcclt su moerc1 cuvîntul barbAtu-
lui, (mai bine) sa moar-c1 el imiui;d"; BoUmsiz mon uy bolee(n)şî 1 bo.ydek
kalganîm ta aruw. "Decit a&.-mi fac caslci cu o neinc1emninatic1ci 1 e mai bine
sa r...min burloc".
Ot!runziul terminat in -.e!E) sofl I -gen sofl l i -kan sofl / -k(m sol'!,
Ac~st gerunziu exprimd. o ac~iune suplimentara, care precede pe cea

fundamentala şi o caracterizeaza ad es ea din punct de vedere al timpului. De
exemplu: 'foy pltken aofl kînan1 k6tfne bas. "Dupa tnininarea nunţii sa-t,i
dai cu cina la fund"; Uvge kaytkan sofl konîşirmiz. "O sa vorbim dupa ce ne
vom i.ntoarce acaaa".
Gerunziul terminat în -ganî man/ -gen! men // -kanî man/ -ken1 me,a
Ac E) st gerunziu expri ma o ac~iune in unna cureie arC; loc, de îndată
o al t u ac~iune. Sufixul acestei foMJe gerunziale se traduce în limba româna
Cda.189/975 Fasc.11
202
prin "de indat1:1. ce " "de cum ••• " 1 "imediat dup1:1. oe ••• ". De exempl u:
Men odaga ldrgen! men, o Jţîlamaga ba:4ladi~ "De cum am intrat in camera , el
a inceput sa plingc1."; Yuki ga dalgani man th k6nnege başlad i, ~•pe_ î nda_ta
CI:! a a Hpi t, a inceput sa viseze".
Gerunziile terminate in -ma,y{1n)Q! / -miy(!n)~e şi-~/-~ .
Aceste forme gerunziale reprezinta fornele negative ale gerunz i i -
lor terminnte in -&m,LLvi -BW.li 111an 1 fiind compuse din sufixul de ne ~ ţ ie
-2 I ,n -"i.D.hl - ~ sau -.9!!1 / -den,

Dupa semantica lor, formele negative ale gerunziilor t erminate i n
-mp{in>Ja / -111i.y(!n)~e. - ~ I - ~ ee apropie foarte mult de gerunzi-
ile de nega\ie -1!!,& / -miy care expri111<& un sens modal. De aceea, foarte
adesea pot chiar e1:1. se inlocuiasc1:1. reciproc. De exemplu: B{zge kelmiy //
kelmed<en // kelmiv({n)fe ketmegekain. "N-ai s!l pleci far.., să vii la noi";
Ilkyaz kelmh // kelmiY(·ln>je // kelmţd €n u.vge kaytmak yaeak. "Pina ce nu
soseşte primu vara ţi ee interzice 81,4 pleci ac asa" j ăel esmiy / / esmi;y( inla·e
// esmeeen §9P bayi kibl.rdamaş. "Pina ce nu suflă vintul 1 nu se mişc1:1. cepc1. -
tul burui.enii",
Gerunziul reduplicat in -!!: şi -.!!!!!, •
Gerunziul acesta exprim1:1. o ac Uune spontană care precedă a<:~iunee

verbului funcam entel, El se formesz... prin reduplicarea temei aoristului
la forma afirmativ... ,1 negativ1:1.. De exemplu: al1r - almap "nici n-apuoll
sa ia"1 kelir - kelmeş "nici n-epuca 81,4 vin1:1."1 UYge x!r!r - lli1"JQ@8 mtril-
damss.;a be§ladi, "Nici n-apucll. e1:1. intre in caaK şi a inceput st,,. miriie",
Uneori eceastu forma poate fi inl6cuita sau poate fi fol osita pa-
ralel cu forme gerunziala terminat~ în -ganî man, De exemplu: Ma~ina g6n er-
1onemes // ;idnegen! men o 6z{n !w!ne att1, "De cum a pornit meşine el e-e
aruncat in~untru".
·Infinitivul
Infinitivul, aţ;a cum s-a mai aretat, se f'ormeazll prin alipirea
sufixului -mak / -m~k la tema verbal1:1.. De exemplul ~ "a lua", ~
2o3
"a veni, a sosi", etc.
Ner,a tivul apare su b fonn11 olmHmuk "A 1111 luo", kE>lmf'mek "o nu veni 1
a nu sosi",
Infinitivul se folose1;1t.e , adc-t1ea , c11 cuvint.tle mo,lale kerek "tre-
buie" şi mumldn "oe poate".
Subi ec tul lor,ic al uc\iunii , exprimat de îmbinarr.a infini.tv - cu-
vintele modele kerek şi mu:1'kin primq•te formo cflzului <' otiv, i.n r'iferent
daca el este exprimat de un subs tvntiv sau de un pronume, De PXPmplu: mnea
ketmek kerek "eu trebui e sa plec" i Si 'l,Re okimnk kerek. "Voua va trebuie
s c1 inva ţaţi".
Infinitivul se declinu şi prime~te s ufixele de opo rtcn cn\a. De
~,xemplu: ~ "a luo", almHkton "de lo a lua", Rlmakni "luarea".
Cind prime,te sufixele Je orortcnen\u, con ~oana finnla a sufixului
-.!!!!!! / -mek. se contrage, De exemplu: almam "luarea mea", almen "luarea te",
almamlz "luarea noa stru".

Adverbul
Auverbul este partea de vorbire core s-a fonnnt şi s-a dezvoltat
din alte parţi de vorbire, Bl eKprima o caracteristica a unei ac\iuni,
s t.ari sau însuşiri.
Din punctul d'e ve<l ere morfologic adverbul se caracterizeazu prin

caracterul sau invariabil,
Ca o caracterieticti. a unei acţiuni sau a tt!ri, adverbul poate să
se imbine cu un verb, precedindu-1 pe acesta din urmu, ier ce o caracteris-

tica ·a unei însuşiri, el poate sti. se imbine cu un ndjectiv, prccedindu-1
de asemenea pe acesta din urma.
Adverbele se afl~ intr-un raport at ri ns cu purţite de vorbire din
cE1re provin. Imbin1ndu-ee cu verbe, adjective ~i chior cu adverbe îndepli-
n esc '.i.n propoziţie funcţiile de complement circumatanţj ol sau de determi-
nnnt al adjectjvului.
'l'ruaaturile morfologice aJe adverbelor limbii t. ... tare, ca ţii ale
2o4
altor limbi turcice, s1nt slab dezvoltate. De aceea multe adverbe sint
omonime cu cuvintele cere epsrlin altor parţi de vorbire ti 1n special
cu adjective, cu unele forme cazuale ale substantivului ticu fomele ge-
runziale ale verbului.
FpJ"/ll8rea lldVerba'lor . Din punct de vedere al formării lor adverbele
limbii tu.tare pot fi impc,.r\ite în unnl:ltoarele grupuri:
1. A<i'VP.'rt'l:I slmple seu propriu-zise, foloeite excluoiv cu sens de
adverb f'1uu a avea vreo traaatuN formal11. epecială., De exemplul ID /
J.!!ll "reped~", J.im2i "acum", yarin "m1ine", iU.! "noapte", k\Snd{z "zi",
~ "puţin", .ls.s!2 "mult", ll "puţin",~ "pe de roet", SJll "yar",
~ "incet", ~ "desigur", ,ta.yaw "pe jos", J!Yn "de indet4" 1 ~
"altfel", bere111 // ~ "111!!.car, cel puţin", ,,de "numai",~ "foarte",

ewsl "lnsinte", sotl // so(fi)ra "dupa", .!51. "de luc", temem "tocmai", m9k-
™ "dinadins", cla.ylma "permanent", b@dawa "gratis", berebar "lmpreUJ'll:j.",
dteber{ "superf icial", etc.
2. Adverb.e C8T(. au trnsuturi fonnale speciale. Aici intra adverbe-
le derivate cu ajutorul unor oufixe speciale cai
a) sufixul -,&g / -& J de exemplu: taterAa "tatare,te", rdmepgf
"romunevte", etc.
b) sufixul-~/ -li.I I de exemplu:~ "pe uscate, fanl min~are",
.lll:!!:t "pe vtu" , o\ftfpl1Y l.n Xn't
astfel", etc.
c) -w / -_g_u li -1,&I -.li,U de exemplu: .!.ll!l "ca un cal", illi.Y:
"ca un ciine", arsl1mdş.y "ca un leu", temirqiy "ca fieru1" t e»;elk!a!ndiy
"ca '.1.n trecut",~ "astfel",~ "astfel, aşa", ştU.§{ga)nd av "pe
înţeles", etc.
d) -!n / -{n // -n I de exemplu! lli!n "iarna"' ~ "vara"' kuz!n .
"toamna", erten "dimineaţa", etc.
e) -l!ll:! / -ler!; oe exemplu: alfllainlari "serile", e;egeleri "nopţile",
şabalari "dimine~ile~ etc.
2o5
J. ,ld verbe aparute pl'in conversi une cu ad.jectivele , De exemplu: ~
..-bun, cumaecad t> ", .yaman "r,,.u" , guz0l "frumos", .y nwaş "J.nce t" , etc.
4. Adverbe aparutl:l prin conversiune cu c"iferite forme morfoloe;i ce
apar\inind altor p,.,.rti de vorbire:
a) sufixul cazului ablativ ; de exemplu : aldan "d inoi n te" , ondan "din
dreapta", soldan "de la stJnge", ustten "pe dcasupro" , ti,1tnn "din afara ",
ii;ten "dinlauntru" 1 toradf\Jl "de-o dr1.: ptul", ga11ton "din tinereţe", geneden
"din n o u " , ~ "curJ.nd", k6pten "de dbmult", b:Îr<len "deodot1a1.", biringi-
den "1.n primul rind", ek1np;{den "J.n al doilea rlnd", yokt1m "din ni mi c",
Mf1a1.ră nici un moti v", etc.
b) sufixul cazului dativ; de exemplu: ortko "inapoi", olr;o "inainte",
ustlce "deasupra",~ "d e deaubt", boşka "de guaba ", birge "1mpreunl:l " 1
,t6pke "pentru mult", uzokka "depa rte", azga "pentru pu~in", yokka "'.l.n za-
dar", etc,
c) sufixul cazului loc ati v; de ex emplu: bl• vta "la inccput" , .!!li!!
"i.nainte-", ~ "in spate, J.napoi", vakitinda "la timp", m811ndc "la
timp", yokarda "in sus", a:;ad a " in jos", uzokta "dP.pa rte", m1nt1a "aici",
şonda "acolo", and4 "acolo", etc.
5. Adverbe revuplicate , care se formeazg prin repetiţia aceleia~i
teme , sau a temelor omonime, sinonime , antonime, etc. Adicn t eme care a-
parţin la diferite parţi de vorbire fiind urmate de un verb sau un ad-
jectiv, Reduplicarea este unul din procede ele cele mei productive de for-
mare ale adverbelor. Ele se impart in urmatoarele tipuri,
a) adverbe reduplicate, ambii componenţi ai carora sint cuvinte i-
dentice prin forma lor, reprezentind repetarea unuia şi aceluia1;1i cuvint.
De exemplu: sire - sl.ra "rinduri- rinduri", zamon - zaman "din cînd 1n
cind", po rşa - par9a (cf.parom - parşa) "buc1a1.ţi - bucdţi", kolay - kol§Y
"cu uşurinţ.a" , ke..yta - kayta "in continuu, permanent", b!rer - b!rer "u-
nul c te w;ul", tef,rar - t e~.!:~ "necontenit", "o e l"~nUP'« r 1,to ori•' , .lil,1-
\/Al t "foarte r eped e", şip - şip "pic - pic", wîkir - wiklr "clocotind",
2o6
y'.ibî.r - eibir "iJoptind", dk - c!k "tic-tac'', emen - emen "aproape", ™
- azar "puţin c'.1.te puţin", etc,
b) Adverbe reduplicate formate din sinonimei de · exemplu: ab!na - au-
ri ne ••impiedicindu-se" , e.rm9Y - telmey "far1:1. su oboaeseca." 1 uşeî.z bul<ak-
siz "de nesfirt,1i t, f _1:1ra margine" 1 sessiz - oolilcsiz "in tacere, în linii;ite" ,
temiz - tazg "curat", etc,
c) Adverbe reduplicate formate din cuvinte antonime1 de exemplu:
k.1.11 - yaz "vara iarna", kewe - kungiz "zile t,1i nopf · .~, akyam - saba "oea-
ra l;'i dimineaţa", arlî - berlÎ "at,1a şi et,1a", bayl~ - bikel! "în familie",
1mda - minda ''de colo colo, de la Ana la Caiafa", anday - mînday "aşa şi
ai;;a", k!re - şi5a "du-te vino", kf.lNl - karyî "via-a vis", kel!r - lrnlmee
"nici n-apuca su. vin1:A" 1 !Ater - !atemez "categoric, obligatoriu", yerl!-
yersîe "nelalocul lui" 1 kel!ye - k-el!ymiy "de cum cade", kel{şf g6.zel "a-
iurea" 1 etc,
d) Adverbe reduplicate al curor prim element are un sens indepen-
dent, iar al doilea reprezinlu un cuvint . - ecou sau nu are nici un sens.
De exemplu: airek - roirek "rar - nerar", klrl,! - mirli "puţin - nepuţin",
gayuV/ - flelp:&: "pe joo", etc.
e) Adverbe reduplicate ou elementele componente sau numai ou une:ţ.e
dintre ele prevazute ou sufixe c~zuale. De exemplu: k\1n - k~nden "p.e zi

"drept direct",
~wel - ezelden "de demult", Jly - dyaen "din casa incasa", cls.=.§Y..__k::;;d:::.Y,d:;:.e;:;:;n:.!·
"din set în sat", y1fage - .y1'z " uuta la sutâ", kan kanga "sînge pentru
singe ", uzaktan - uzakka "pe departe", etc.
6. Adverbe compuGe, Adverbele compuse sint folosite larg în limba
tatard., Ele se fonn-eaza prin îmbinarea a doua cuvinte aparţinînd fie unor
par~i de vorbire distincte, fie aoeleia~i parţi de vorbire. De exemplu:
b:f.r ro'h;i "odată", b!rwaki tta "odată", b!raz "pu~in", birkaş "vi teva", b{r-
s ~zd~n "i.n unanimitate", p!rsefer "odata", b{rgere "odata", erwakit "in-
totde-auna", bîltir (< b!r yHdir) "anul trecut", b6,wn "azi", biyîl "anul
2o'l
acesta", ka.ytabaştan "din' nou", gnlangayalc "desculţ", galanbaş "cu capul
descoperit", y\1ztcSben "cil faţa la pamint", kun{boyt 11
toatu ziua", ertenmen
"de dimineaţa", valcit.1man "cu timpul", k&l eaytin "zilnic",~ "in fi-
ne", şo eaat "del.ndata", o wokit "atunci", nesil "cum", apta ea.ytin "eap-
t1:1minal", zor· .llJen "foriat, cu sila, cu greu", etc.
7. Locuţiuni adverbiale. Aici intre. imbinarile de cuvinte stabile
care se folosesc cu valoare de adverb. De exemplu: a,vular ketalaganda
'
"la paştele cailor", k6z a~ip eyroga(nhi "cit ai clipi din ochi", ka9 ka-
rarp;anda "oind se 1ntuneca", §zboeina "din senin", kag man kd! arAeinda
"intre patru ochi", etc.
Claşificareo §dvefoelor dup1:1 inteles
Adverbele se 1mpart dupa inţelesul lor in urmatoarele grupuri:
1. de mod; 2. de timp; J. de loc; 4. de cantitate; 5. de cauza 9i condiţie;
6. de scop şi consecinţa.
1. Adverl>ele de mod exprima modul de desfa~urare a \D'lei acţiuni.

Aici intre. uruw.toarele adverbe: yawau "1ncet", ;gelt "repede", menl!leyin
•dupa mine", vira(< it.vira) "mereu", &Jik-1!! "1n 1110d deschis, pe faţa",
d-el!,tes!ne "nebune~te", k§r - k6rtns "orbe~te", .wl.!l "rau, prost", tatar-

~ "ta tare.te", lcuwet men "cu put-ere", ~ "degeaba", kane - kana "pe
săturate"' ket ' - ket ."de nenll!Dtirate ori"' zor man "cu forţa"' tor'3dan -
.lQ.tl "de-a dreptul, direct", W3kilday "în ciuda", aseletten "dinadins,
în mod epeaial".
In propoziţie, adverbele de mod îndeplinesc :funcţie de complement
circumstanţial de mod. De exemplu: RQ seneg{ bereket te yakyi kor!ne "~i
belşugul ecest~i an pere a fi bun"; Gengiz bonlerge kerap 1 emen ketmek

~ln sabirsizlik ete. "Genghiz, privind le ei, manifesta o nelinişte ca
sa plece imediat" I Bebam alar sek!r!p tuet!ler ve men{ ·1r umga uigargen
so~ra yalt - yelt ka,yîklardeki baliklerni bouattilar. "Tata vi ceilalţi
au coborit sărind şi dupci ce m-au scos pe nisip au golit in grabâ peştii
din barei".
208
2, Adverbele de timp exprimc1. timpul de desf1:1şurare a unei ac~iuni.

Aici int re ur111<:.. toarele odvet·be: b6g:tn "azi", yar'.Ln "mii ne", ,1imd1 "acum",
ilerde "pe viitor", kelegelcte "pe viitor", lc6pten "de d e;mult", da.yima
"perman ent", erwakit "totaeouna", birdenb!rge "deodată", b1rden "dintr-o-
data", b„rozdan " peste puţin", bazcn "uneori", bazdab:tr "din cind in cirn1",
\i!mu:!11\: "deocl:II!ldata", 51!md!geşÎ "pl.na acum", kim- ki1nden "pe zi ce trece",
kim saytln "zilnic", etc.

ln propozi~ie adverbele de timp îndeplinesc funcţia de complemeTit
ciroum 1:1 trmţial ·ae timp: Tfot;w!n lcol1mlzga deftcr• men kalem alîp azbarge
şiJctik, "lui am iel/i t in curte, luind in mina cite un caiet şi un ct-eion";

Xaţmni kaz bpţ1telşfda mcn s1:1lg~n /t-emlern! ţartlnip aşesa da, gunler 15e1;Jken
§aYt'.i.n yawaş yawuş al!şmaga, s-al:Îngan Remlern:! ar6w aşiamaga baHadL "le
inceput, cocorul , de~i minca speriat mincarea pUSli de mine, cu timpul a
inceput act. se obi~nuiasca. şi sâ incl:lBp!i se1 manince bine mincărurile c~ i
le duceam",
J. Adverbele de loc. Exprima locul, direcţia, limita spaţiala.
Adverbele de loc sint: ~ ''aic•i", anga "acolo", ~ "departe", :y:.a kîn

"aproape" 1 i.im "inauntru", tie-ar$. "afara", ~ "la dreapta", eold,a "la
stinge", ortago, "la mijloc", alea "înainte", aldan "cUnaint~", ~
"înapoi", 13rt tan "dinnB'poi", and·an - minggn "de ici de colo", otc.
In propoziţie, adverbele de loc indeplinesc funcţia de compleme-n t
circumstan~ial de loc, De exemplu: Bir gyn, erten men 1 bek yokal'Cla, uzak-
ţa, kivgak! ••• , aeeen, yabani kazlarniij aawuşlari e§!t!le başlagî. "In-
tr-o zi, dis de dim-ineaţc1., foarte sus, depa rte, a inceput să se auda vo-
cile cocorilor care strigau : oîigac ·' •,. ",
4. Adverbele de cantitate servesc la caracterizarea cantitatjva
a ac\iunii sau a procesului, exprimind masura, marimea sau volumul, pre-
cum ~i gradul de int ensitate a unei acliuni, Adverbele de cantitat e sint:
,!!A "puţin", k6p "mult" , biraz "put,in", ti.vran // tiyrakay "putin", taa
"inca", emen - emen "aproape", bus - but;i,_u "in întregime", yuzleri!.e "cu
209
sutele", binlerge "cu miile", lli "puţin", .J2.ol // mol "abundent, îmbelşu
gat", okadar "atl.t", birkeş "citeva", _aşa yokari "aproximativ, cam", etc,
In propoziţie, adverbele de cantitate îndeplinesc funcţia de com-
plement circumstanţial cantitativ. De exemplu: Aradan k6p scneler~.
"Intre timp ou trecut mulţi ani";
5, Adverbele de cauz1:1; ,ide condtie. Exprima cauza sau condiţia
de de sfci.şurere a unei acţiuni. Aici intra adverbele: gaba "de geana", k,-
badan gabe "degeaba", yok yogina" în zadar", onîotan (<. onîn '19{nden)
"de aceea", boş boşina "fară nici un temei, degeaba", yok yer{ne "pentru
nimic", yoksam "ori, în caz contrar, yogîyae "altminteri", ala.vsa "atunci",
6. Adverbele de scop şi consecinţă sînt: maksus "intenţionat",
b{le - b!le "ou buna ştiinţa". De exemplu: O bo 1.şn{ bile - b!lc yapti.
"El a făcut treaba aceasta ou buna 4tiinţa"1 o sen men koniememsk uo!n mak-
eus arkasîn ayland1r!p ot1rd1, ~•c a să nu vorbeasca cu tine el a stat in-
ten \ionat~ intorcindu-şi spatele".
Locul adverbelor in propoziţie
In propoziţie, adverbele stau întotdeauna inaintea cuvintelor pe

care le determina. In cazul oind advei ·bul ele til'lp dcte:rrni m, o anumită par-
te de propoziţie, în afara de predicat el st~ nemijlocit înaintea acestei
p!irţi de propoziţie, iar in cazul cînd adverbul determina un predicat el
poate sta ti departe de predicat.
Celelalte tipuri de adverbe trebuie să stea nemijlocit înaintea
parţilor de propoziţie pe care le determina. Daca un cuvint este determinat
de mai multe adverbe, atunci pe primul loc se situează adverbul de timp,
dupa care urmează adverbul deloc, apoi de scop, de cauză, ultimul loc
fiind ocupat de adverbul de mod.
Postpoziţia
Pootpoziţiile sint cuvinte ajutatoare cere completeaz4 9i preoi-

zeaza raporturile gramaticale ale cuvintelor semnificative, exprimate prin
oistemul cazual.
2h
Dupa in ţelesul şi funcţiile lor sintactice postpozi ~iile cores-
pund cu prepozi~iile din limba romfula.
Istoriceşte postpoziţiile işi au originea 1n cuvintele semnifica-
tive! unele din ele continlll:t şi azi sa ee intrebuinţez e 1n calitate de nu-
me, adverbe, gerunsii, etc. Dar exietu şi un nwn~r de postpoziţii care
şi-au pierdut deja valoarea lor lexţcalci independontli.
Toate poatpozitiile se acriu separat de acel cuv1nt de care este
subordonat. Postpoziţiile aint neaccentuate. Numărul postpoziţiilor este
d~stul de redus, dar acest aspect al lor eete compensat prin natura poli-
semanticei o multora din ele,
Postpoziţiile aint subordonate întotdeauna de anumite cazuri. In
funcţie de faptul cu ce caz se imbinu o postpoziţie sau alta, acestea se
impart dup!,i cum urmeaza: 1. poetpozi ţii eubo1•donate de cazul nominativ;
2. postpoziţii subordonate de cazul dativ; J. postpoziLii subordonate de
cazul ablativ.
l. Poatpoziţiile care se intrebuinţeazu cu cazul nominativ (une-
ori vi cu cazul genitiv) aintt ··~ ·m cu gibi ''ce", kedar "cit", dşîn
"pentru", katinda "lîngu", saytin "dt:. fiecare data", ekkinda "cu privire
la", etc. Aceste poe;tpoziţii exprim„ UI"lllcltoarele raporturi!
a) instrumentale& !!l!fil / .!!!filll de exemplu! Bol1msimnan 4v bolgaei,
boa bolgan:i, ~ U.W• "Decit s~-mi .fac casc1. cu un nepriceput, mai bine
ea fiu liber"; B{r tge;iek men yaz bolmas. "Cu o floare nu se face primavara".
b) scopul: uşin "pentru, de dragul, drept"; de exemplu: SoYtl!aaîmni.
aoyannen suygen!mn{fl gonl{ uv{n "Mi-l sacrific ceea ce n-aş fi sacrificat
pentru sufletul iubitei mele"; Ak para kora gun dş{n. "Adune> bani albi
pentru zile negre"1 Mina misal 11.;!n Serif dostni alip karay: O ne i1ş!n
'
miyikli da 1 b!z ne u.;{n kiyikli? "lat~ ca il încearcă sa ia drept exem-
plu pe prie tenul Şerif: ue ce el este mustacios şi de ce noi sintem cu
lipsuri?
c) compara~ia, cantitatea, asemil.narea; gibi "ca", kadar "cit";
211
de exemplu: a.yuw gib1 b11• d,.,{ "un om Cil un urs"; ayuw kadar b1r k1~1 "un
om cit un ura"; 'rl:rnak kadar boy'.i bar, d'1n.ya kodsr oyi bor. "Are o atatu-
?'"d. cit o unghie _ii înţelepciune cJ.t globul".
d) locul sau prezenţa unui obiect lingu un t1lt obiect: k:atîndo "lin-
81'" I de exemplul Operenin k:etinda oUraman. "Locui cec lingu opera".
e) timpul: 81.l,YU.n "pc muauru ce, 1n fiecare, ori de cite ori" I
de exemplu: Biz opi k:WJ 110.yUn k:ollr dcp boklect!k, "Noi l-run ttştcptat zil-
nic, crednd ca sose,te"; ti'1n SSYtîn bll' s~t geztpece ş'.l.s;a, "Zilnic ieae o
or,i. la plimbare'' J Uyp;e yokJ.nlayk:op st1yt.1.n patu•c.'l.i balabanlo,'a, "l'e muauN
ce ne apropiem de casa zgomotul se 1nte\eJ ~"~
f) o ac\iune repetat .. ; de excmplti: Ku ~1 n kdracn oo yUn zawolU a-
na §z! de kuwanatăn edL "Ori de el.te ori 'i1, 1;1i. vedea pc fi.ies so, 8l.ll1110na
,,
mama se bucura ~i eo,
g) ~ "drept ca"; de exemplu: H~r aylik:ta fnbrikRnt F;ezA dcp h-
•{ler!A ayll.gindan onar ley toktoto cd!. "Lunar, fabricontul oprea drept
(ca) amend1:1. cite zece lei din solariul munci toril ll r".
h) direcţia: taraf.1.ndan, betten, bct!nden "dinspre"; de exemplu:
Onpan tarafindap (betten, bet!nden) b!r adrtSw koy k:ele. "Dinspre piidUre
vine un cird de oi",
2. Postpoziţiile care se fotţebuinteaz_. cu cazul dativ, sint:
~ "dupa", kadar "pina" (la), karşi "impotriva", "vis-a v i s " , ~
taban •spre", da.yir "despre". Aceste postpoziţii exprima urm1:ttoarele re-
porturis
a) cauza şi comparaţia: k6re "dupâ"; de exemplu: Saga k6re erşiy
aruw, "Dupd. tine toate sint bune"; Onin aytkanina k§re b1r adîm ati,lma~ok-
man . "Dupu spusele lui n-o sa pot face nici un pas"; Ayag'.i.rmî yorkanina
k6re uzat . "lntinde-ţi picioarele dupa plapuma" i A\,•awîna k6re awzî bar,
boxina k6re awrisî b_t1r. "Are gura dup1:t cum mănl.nci:., are dureri dupl:l cap".
b) destimit ist, direcţia; ~ "pîna (la)", dogri, ~ "spre";
de exemplu: Kasat.1:111,b kadar baraman. "Merg pina la or"ll;!"; Uyge kador kel
212
barem. "Macsr sll vii pînu acasc1"; K6k1<:e taban (dogri) uşti. "A zburat s pr e
cer".
c) de opoziţie 1>1i timp: karşî_ "impotriva", "via-a-via"; de exem-
plu: B~tin dunya koloniyali.zmge 1 sumu~A!l!kke karşî eawaşa. "Tot globul
se luptu împotriva colonialiAmului 1>1i exploatarii"; Kardaşlarim (mega) kar-
yi odada otî.ralar. "Fraţii mei stau în odaia de via-a-vis"; Sizn!. ak11am-
ga karş'.I. bir ţea goklannan. "Catre seara mai trec o datc1 pe la voi".
d) relaţia şi obiectul: dav!r "despre"; de exemplu: O arlcadaşlar'i.
ma davîr bek aruw dewrana. "ţ!l se comporta foarte bine cu prietenii săi";
K6y1Îlerge day{r tsa k6p a6z avtH1r. "Or ea se apună încă multe vorbe
despre ţurani",
J. Postpoziţiile caro ae întrebuinţeaza cu cazul ablativ sînt:

.!illfl//§.2.!:!L"dupa", ber1//berl{ "de cînd" 1 burl:n, ewel "înaintP. (de)", baş
ka "în afara". Ele exprima urmatoarele valori:
a) timpul, dupa care are loc o ac~iune; de exemplu: Fakultateni
pi t!rgen sofl 6z k:6v1me kavtip şalîşsgakman. "Dupa ce am să-mi termin fa-
cultatea, am sa ma intorc sa muncesc în satul meu".
b) timpul, inaintea caruia are loc o ac~iunel burîn//ewel "inain-
tea''; de exemplu: Biidn men senden bur:in (ewel) keld!m. "Azi am sosit ine-
intea ta".
to) t .iir,, ·u1, I.le 1o toare .i,11:,1:>pt:> oou 0U pd e i. F-e eon t 1nua o ac 11une:
oerlÎ//ber{ "de(clnd)". Men onî. U,/ saatten berl! karaman. "Eu il caut pe
el de trei ore"; Qnifl )wregÎncte suyg! duygisi tuwgandan berl!, bua-but{n-
liy deft!et{"De cind s-a rui.acut sentimentul de dragoste în inima lui, a-a
schimbat complet".
d) excepţia, neparticiparea la o acHune; başka "în afar!1 "; de
exemplu: Mengen başka y~r s)iyaen. kalkmaa; t6yeklerde gat. "De vei iubi pe
un altul decit mine, 8d fii blestemat (adlit. De vei iubi pe un altul de-
c'.it mine ea dormi pe saltele ce nu te scoala)"; Senden başka erkez sokak-
..t!• "Toată lu.'lleB e '.l.n strada în afa..'"li de tine".
213
l&,cu\iuni (oau nume) postpozhionale

Loou~iunile poetpoziţionale s.1.nt cuvinte cu valoare lexicala cere
ae folosesc ln funcţio de postpoziţie pentru exprimarea dife1ilelor rapor-
turi spaţiale, temporale, etc.
Nl.lllll:i.rul locuţiunilor (numelor) postpozilionole este destul de re-
dus. Dupli regula incetâ ţeni ta in linevistica turcica (fl,f',&f◄ ) • ele se im-
part in locuţiuni (nume) poetpoziţionale apartininu planurilor1 l. verti-
calei 2, orizontale ti ), mixte,
l. Locuţiunile poetpoziţionale epartinînd plenului vertical eint1
w "sub", ~ "pe, peste". lille oxprirmq
a) o ac\iune înureptatc1. eu·b aau aoupro unui obioct; de exemplu1 b-
;:ek oatlna eaklanma~. "A se ascunde sub copac" I 'ţfl!n{n as tino uitdn ea-
l1p1 brasin aruw etme)s !ati.Y, "Punindu-tJi tutun sub limbu, dore"te sc.-~i
vindece rana";
"A iet,iit birfa peate b1rfa",
Kitaplarin masa det!ne sald1. "Si-e pus car\ile pe masa",
b) o ac~iune care tire loc sub Bi'U <.leoaupra unui obiect; de exemplu:
6cr asţ.l.nda mayl.1. ka,yî>1 {Q.1.ltin). "O curea unec. 1 sub pamînt oscune1& (Şarpe) 1
Gaw xok deme, 8er eatînda; b6r{ yok deme, b6I'k aetinda. "SIJ. nu zici ca nu
. cQ nu existe. du~mani, ii g~eaşti sub pumint; ea nu zici cc. nu sint
lupi, li s-i,ae ~ti aub oloiciula"; Lamba ~st!nck st1yek sepli b{r OJ.\'ak tura
.fil1!.. "Pe masu se tifla un cu ţit cu m'.l.nerul de os".
c) o acfiune care pornc~te dintr-un loc sau do la un obiect; de
exemplu: Sargilt renkl! bul.1.t astindan kune~n!5 nurlati g.1.11i y62 men ka-
ray ed:tlgr. "De sub norii de culoure gulbuie razele soarelui priveau ou
culdum"; Avion k6y 6st!nacn e ! - uo sefer a,vlapd1. "Avionul a întors
de dou .... - trei ori peste sat" .
2. Locu\iunilo po ot pozi\ionele apar\inind planului orizontal sint:
~ld "fn \u , in fi:tţa", Ml! "linga ", h ".l'..n, inuuntru", boy "ele-a lungul",
~ "p~irt c", lli "spate", bet "spre" . Ele exprima urm„i toerel o valori:
21,
Ald; aldina "in faţa - direcţ i a; de exe!llplu: Awzîf'I toli kan
bolea da, du2-men aldina tuk{I'llle. "Cu toate că şi-e plină gura de singe ,
sa nu vcuipi .1.n fa\a duşmanului".
,
aldinda "in fe~a" - locul; de exemplu: Uy ald'.inda gul ter ek;
g§l terelck:e ouw kerek. "In fe\a casei este un trandafir~· Trandafi r ul are
nevoie de apa".
aldindan "inaintea, inainte de ... " ' exprimă o ectiune ca r e
are loc ina i ntea unei alte acţiuni; de exemplu: ăawin aldindan yild î r î m
~ - "Inainte de ploaie fuleereaza".
Îş I ll1!!§. "in~ inuuntru", exprima o ac~iune 1ndreptată ina untrul
unui obi ect; de exemplu: Onlar ~, !y!ne k{J'd!ler. "Ei au intrat în casa".
iyincle "in, printre" exprimâ o acţiune care are loc în int e-
riorul unui obiecq de exc:mplu: Ba;,· garilsa, gen !.,{nde; Kol sinsa, gen
!v!nae, Kop kArtnln fx{nae b!r bala lcadi bollr. "De se sparge copul, e în
caci.ula; De oe rurc mlna 1 e :i.n mlneca. Un copil printre mulţi bat rini a-
junge cadiu (jucl ecator)."
h -!nden "din" exprima pornirea unei act i uni dintr-un obiec t ;
de exemplu: Uy {dnden l.ew ~lkSS: tors lcaelp kutamaşsin "Decă iese vreun
dui;;·man din casa nu scapi fugin drept".
Art: .lU:.1.!.ru! "in sµate" 1 "dupa" exprimi! lvcul ; de exemplu: Pf!re-
ain a.yna art nu snklaganin unutken. ~uitase Cli ~i-a 8SCUfl S banii dupa o-
glincla".
artinda "dupa"; de exemplu: Majces a.vnani5 ertinda tura.
"Foarfeca se afla dupa oglinda".
şrtindan "din spate, (de) după" exprimi! o aclirme care are
l oc dupa altâ acţiune; de exemplu:
Karap kaldim ertinct an, "Am I"dlll88 privind dupa tine ,
Klr ftkenş!. Pinli ce ai trecut de stepă;
;i;.a-wlsr - taşlar ket kiyd!, Mai bine plecau muntii ş i pi etrele,
Scn lcetkenşL Decit sa fi plecat tu."
21,
.
uy nrt.lnc'lan oy tuw11r
,
Oelge m111eei'I tet k izmes;
,
"Oindu T'il ti s e nasc ciupu f!'.i.nduri
Nu h poţi u,iun1.:r chhr dac1.> ct1lur 1 tJl.i vintul1
Kim art:i.n(l an kl.În tuv,o r So a re l e r uo1:11T clupu uoare,
D\ln.vofl eoni bil!nmea. Nu oe vfl ~•t.iv nici1dHtu oflI'tJitul lumii",
.,
w 1 ~ "de-a lunt;Ul": Gol boy.1.na l/1:l\'Ok otfttlpm. "A pus flori
de-a lungul drumului 11 ,

hoy.1.n<lo: Ool boyinrl o ffiÎlli::r 11,ikun, "Au 111flori t trandafirii
de-a lw11,ul drumului",
~ ~cop, cepc:Lt"; AB!l 11
1:l.nr,u" exprima locul unele oe 11fli! un obiect I
de exemplu: lrgak p{ycm yan.1.ndo "Cnnca oe afla linr,u n.n,
Keten kerya boşl..nda, C1neps oe o l lu Ungu razboiul de ţoaut "
~ I yog 'ndan ''dinspre" expriml,j, o ac \iune cure so pe trece într-un
l 0c; de exemplu: K61 yag1mlo n kazlor u:,tp kele, 11

Sose1<c zburind g111tcle
dinopre loc".
J, Locuţiwiile po s tpozi ~ionale a p arţin.1.ml plflnului mixt al..nt:
g.w "mijloc", ~ 11
.1.ntre", J:.xomple: Mo:1t,pJ. 1iyn(f'I ort.1J1JlnA so.Lfl. 11
A"eez1s
II
masc1 :i.n mijlocul casei I Otnlf\ ortr.oinde piakJ.p t;tttkon tezekke ~p( rd{. "A
suflat la tizicul cere mocnea in mijlocul focului"i B{z onrl en ki~n1n orta-
elndgn berl! k.Bb f:' r elmedlk, "Noi n-aro primit vetJt1 de le el de pe la mi,;-
locul iernii".
Ar@ "între" exprima o ac~iune cerc ere loc 1ntre douu sau mei mul-
te p e rsoane seu obi ecte; de exemplu: Ka~ man k6z aran.1.nda bolip p1tken
b{r {11, 11
.C: o trc a bti care e avut loc intre ochi ~i sprincene".
Conjunc\ia
Conjunc \,iile sint parţi d e vorbi re auxiliare cere etabilesc dife-
r i t ~ r a porturi ne coordonare s au subordonare :i.ntre , oud prppoziţii intr-o
f r nz<l 1 raro rturi de coordonare intre parţile mul t iple ele propozi ~ir,i sau,
J nt rP o ru rt e de propozi ţ.ie şi o propozi 1,i.e, In ai'erd de cele erc:Ltete,
conj unc \iil c ou ~i unele p o rticuloritaţi pozi\i onttle fot a de celelalte
pa rţi d e pr opozi\i e . Ele au o oarecare. independenta fati:. de parţile de
216
propoziţie, f , nomen ce nu caracterizeaza şi alte cuvinte ouxiliare, cum

sint postpozi\ia ~i particula. Din aceostu cauza, din punct de vedere for-
mal conjuncţiile~i pastreaza mai preganant natura cuvintului de sine std-
tutor şi nu se supun influ e nţelor fonr.•tice (armoniei vocalice) ale cuvin-
telor de care se afla inconjurate. De asemenea, conjunc~iil < ·u au tendin-
ţe de a trece in cateBoria sufixelor.
Dezvoltarea conjuncţiilor este in strinsa lega.tură cu dezvoltarea
frat>el or, o par\ilor multiple ;li ln genere, cu dezvoltarea limbii date .
Linevistica demonotresza acest fapt prin compararea construcţiilor de pro-
poziţii din limba literara vi limba vorbita sau din limba folclorului.
Intrebuin \erea redusa a con.junc \iilor speciale in folclor şi in
limba vorbitli e:s te eviuenta. ln folclor şi in limba vorbita conjuncţiile
sint inlocuite adesea ~ide obicei prin intonaţie, pouz1s, şi doar î n anumi-
te cezuri prin cuvinte ajutatoere. Ori, tocmai aceste cuvinte ajutâtoare,
c.1.nd sint folosite fr ecvent şi in mod regulat, trec, cu timpul in catego-
ria conjuncţiilor.
A şad ar, cauzele apariţiei conjuncţiilor urmeaza sa le căutam in

.1.imba literar~, deoarece numai aceasta opereaza cu idei ceva mai complexe,
care necesit.a crearea unor mijloace mei complexe, dar in ecelal;!i timp, u-
~oare in inţelegerea g.1.ndirii noas tre prin propozitÎi.
Limba taterd vorbita din Dobrogea ca şi celelalte limbi turcrice
şi-au satisfacut aceasta necesitat e , recurg.1.nd la umatoarele J cai:
1. transfonnarec unei p~rti de vorbire in conjunc ţii; de exemplu: tek
~-~ "singur, unic")"numa1, doar", ~ (4Y..!!}. "da, desigur") "ori, sau"
bonif'l 6,,i:i.n I I >onif\ u'i!n I I on.1.i'I U!i!n / I t;onliktan / şo sebepten "de a-

ceea, prin urmare, deci",l(a,•en (< lcaysi c;;egin 11
.1.n cere timp?) "daca, d.e '',
.!!!.!fil I !!!fill ( po s tp.mAnlmen "cu") "1;1i", r.anars.ifl ( < sanarsifl. "ei sc1. consi.l1eri'
" ca şi cum ai zice cc1. ", ya oa "ori, sau" , onda.y da li olay da "i,;i et;ie ",
egerdiy!m "in coz ca, daca ", m:r,,iek (< cercel<- " realita t e ") "de1;1i, cu
toote ca", oyse(m)(<C'.olny ise) "cind colo, ori", angalc "numai", etc.
217
2. im prumutm'ea unnr corijunc,il d in limbile a r abu şi per/'lunll.1
de exemplu: ke "ca, caci", slide "m.lfflHi ", fakat "numai, numoi c"'", yeni
"adica", !!!!! "dar", ldkin "clar, ino1a1.", tmzen"uneori, cinel", modt.'11\ki "din
moment ce, ori~~ "~i", 1!! (c d.aha)".1.nc1a1.", h.v.tta "pina 1;1i", ~ 11
aau,
ori", lbl.fil!! "şi", sahke111 // ueflke "pa:rcu", ~ 1/ .ls!D.! "iar, iBN<lili",etc.
'.). lmbinarea unui c:uvînt trodi\ional cu un cuvitn aau tloua atrui-
ne i de obicei 11rabe oau perounc. De exemplu: .9.1!?.W ( • or.lle.J.. "atare" ♦
tut. ~ "acesta" • pere. ,!g_ "cu")"ori", ~ ( • tat. • "ipent,ru ♦ pers.
Jd. "c1a 11 ) "deoarece", bazclab{r ( • p,crA.baz1:n "uneori" ,t aur. loc • .o.o. • su
"W1U") "uneori, din cind in cind, c u . c i " , ~ ( , tat.·• .klll! "ee vtie, in-
eemnat ♦ pers . ki "c!i") "poote, poate ca", •E.t.c.
Din punct de vedere formol conjuncţiile ee 1:mp~rt lns 1. ~ ,
ol catuite dintr-un aine;ur elPment, nean•alizobilJ do exe111plus J.ţl "nUlll-1",
~"eau, ori", man / rnen, do / ~ "1;1i" .1 "ier", l!:! "vi", !li! "dar", •t.o.
2. compuse, alcutui te Mn douu oou moi multo conjur1c\ii simpl11, e~u di.n -
tr-un adverb şi o conjunc~ieJ de exemplu: .Y.!Lfl! "sau ► ori", agf);kiQ(,ml
"parca", demek lce "deci etc. ~i J. locuţiuni c:9pfancti9nHle filciâwi.te din-
tr-un ~rup de do, a oau mai multe cuvlnte core prezintij ·o unitate d~ seno
şi au o valoare de conjuncţie, ; de exemplu: cuntj_ "de eceeo" 1 .!!.!2!J.!U. "ori"
eonl(n)mon barabar "cu toate că", et c.
Dupi1 func\io lor, conjuncţiil e 1;1i elementrlE' folosite ou vnloare
de conjunc\ie se lmpart in doua categorii:

1. Conjunctii coornonatoare, care leagli intre ele doua propoziţii
(ambele principale sau, ambel e secundare), p , rţile multiple sau o parte

de pro p oziţie cu o propoziţie. Conjuncţiile coordon8toere fac ca elemen-
t ele cere sint legate '.intre ele sa devini:i sinonim~; de exemplu: at .mg it
"calul 1;1i ciinele" sau it men at "c~Hnele şi calul".
Principalele conjuncţii coordonatoare s1nt:
1. co~ulatixe: (.lll!m//ai/2,ill.lil,alln "şi" , mmv'.!!!IIl "ti (cu)"
™-._qe // ~ "ieraqi", "\li mai•, e,p yonga,y "tot &-i'a" . De exemplu:
218
Kaz ballari ca k!ro{ ve portokal sar1 renkl{ tabanlarîn o.ynatîp yuzmege baţ
l.adilar. "Au intrat 1;1i bobocii de g.1.sca 1;1i ba.tind din labele de culoare
galben portocalie au î nceput sa innoate"; Al{ men Vel{ bîr sabe mektepke
ketmek u11!n bere\:Jar golga ,;!ktller. "Intr-o tl imineaţa Ali şi Veli au int}i.t,
la drym ce Btl plece imprcuna la şcoal!:i.",
2. disjunctive: .î!! "ori, s a u " , ~ "ori, sau", neday bolea da

"fie, oriclllD"i De exemplu: Ya sen kel!rs!n , ya na mcn saga barirmen."Ori
vii tu• ori Dili cJ uc eu lo tine".
J. eclversati.ve: ama/;lâkin "dar, insa", sâde//~ "numai", ~ "dar",
şonc ay tta "1;1i aşa", fekat "dar, insa". De exemplu: Pener!m bar, kooperati-
vege aketeeekmen arno ewa gawayatir, "Am brinză, am e-o duc la cooperativu.,
dar a inc c·put su ploUCi"i Bo arµw ye:;:owni onler sâde kolektivde şalişmala
ri sayes{mle elcle ete bîlgenler. "Traiul acesta bun ei l-au putut dobîndi
numoi datorita muncii in colectiv".
4, conclusive: demek "deci, a1;1adar", demek ke "deci„ va să zica",
De exemplu: Demek 1 o, bdetnden be,;lap, bonday dawrarnnamega tewbe etken.
"Deci, inc npind ele azi, el a jurat ca nu se va mai comporta astfel".
5, de terminative: ( ~ "pina şi", belk! "poate cil.". D4t exemplu:
O uni versitatege imtean bcrmek ~llln belk! 6y seneden berl! az!rlene. "El
poate ca se preg-ate1;1te de trei ani ca să deo examen la universitate".
II. ConjuncUi S\1bordonatoare. Conjuncţiile subordonatoare leagi;.
propoziţiile depend ente, subordonate pe care le introduc, de propozitia
regenta de care depind.
Conjuncţiile subordonatoare au un loc stabil, ele preceda propozi-
ţiile ' regente: .
Principalele conjunc~ii subordonatoare eint1
l, Cauzale: ~şµnk!m/ /peş{n desefi "deoarece", von'.l.fl u',iin//
on'.i.f1 d.ş!n "de aceea, şonl '.l. ktan "fiindcd.", şo sebepten ·"clin cauza cu", J!!!!-
~ "i ntrucit"1 de exemplul on:i.n ue!n g!md1 !ani mektepte 1 terbiyeli vc
b!1g!1! wretmenlar!mizge , SlZ men barabar men de bn-gur·ekten kuwanoman,
219
- dedi de, kdzl er!na on gene kuwan ~ ya ~l ar1 akt i . "De uceea ma bucur ~i cu
acum din suflet '.l.mpreuna cu voi, pentru noua şcoolci, pentru înv11ta torii. e-
ducaţi şi pre~u tiţi - a zi s li'i i s -au scurs din nou lacrimi de bucurie din
ochi"; Mademki bo oand:i.kni saylodli'\ 1 boni al. "lntrud.t ai ales nceaota
lada, ia-o pe aceasta ".
2. Comparative: sru1ke(m) "purca, de parca"; de exemplu: Uy tor{ne
;igip ;onday etfo kuralgan ke I s~nkem b!r padşe sanersif\. "Aşez indu-se în
colţul ceeei s-a umflat in pene intr-ntit 1 de parca ai fi zis c4 este un
padiyah (imparet)."
J.CondilionşJ,.e: ~ "d·eca", egerclţYim "daca 1 de"; de exe111.plu: ~
ş,en,{ m1mden k~zgansalar, UYde boyhp tµta1nlar. "Dac1:1 se zgircesc să nu mi

te dea mie, să te ţina legata in casa" I l;,ger een men! ge,srnef\ a-rk:-emdan on
ţ.~ne iyne iîgarl.rsif'\. "Daca tu ai ea ma intreci, îmi vei seoote zece ţepi
de pe cpinarea mea",
4. Concqsivc: g_rnk ''deşi, cu toate ca"; de exemplu: Oeryek on~a
pars811) da, ak1lîm-pik1rim 6,Yde ed1 ' • "·De:,,i am fost acolo, gîndul meu era
acasa".
5, Explicative: yeni "adicli", g "aya ca"1 de exemplu: Eţl. kerelcl!
~0lgan eiy ~oair ke. e1b1rwakit ţUII Y\1Walar1n btzmaniz. i;\mîrtularîn alma-
Q-iz em ku§lerni 6tt!nqefl!z • "Lucrul cel mai neceeer c-on~ta in aceea ca
nicioidata unu strioa;i cuiburile pM~relelor, nu l e luoţi OUlilo fi nu
omoriţi p;,.siirile"
In afara de cele doua categorii do conjunc\ii, in limba tatară se
disting ca un grup aparte şi con.juncţiile corelatjve, Conjuncţiile corela-
tive sint întotdeauna perechi de coordonare seu aubordonare prin acumula-
rea elementelor prin care se marcheaza raportul respectiv. Principalele
conj 1mcţii corelative sint: ne ••• ne(~)"nici ... şi nici"; de exemplu:
N~ mende bar, ne (de) sende."Nici la mine nu ex ia ta <,il nici la tine";
SÎ mc.! ] ••. y{md! "Acut;i ••• ecut;iu; de exemplu: S{md! ţiJ:lay , W{m<1{ k,1le.
'
"Acum pl'.Lnge, 1.1cum ride"; ya , •• ya (da) "ori ••• ori; Ya mrn ketermen,
220
yo (do) sen. "Od plec cu, ori tu"; sâcle ... (h)atta "nu numoi ••• "ci"; de
exemplu: !Jo meuelen1 uucJc t, n tmul, fmttu butl'.n âl,:m b1le. "Problema acce o-
t a n-o cuno~,ti nwnRi tu, ci toate lumea"; p;er.!ek , .• gene de "deşi• ' ••• to-
tu::i"; de exHmplu: Ger,~~k m, ·n Of'.lcl o kudar na1;iyat beroem de, o gene de 6z
bi1c1{e{n .y_aro, "Det,ii l-am afu.t\lit de atîtea ori, totui,,i face ce vrea el",
Particulo
Particulele rcprrzinta o cute~orie specificu a cuvintelor ajutu. t oe-
rP, Funcpa lnr Ln limbu conr,lu. in acee/'I cti ele introduc 1n inţelesul cu-
vintelor, nl imbinuril"r de cuvinte i;i chior in cel al propoziţiilor dife-
ln funcţie de nui:inţele expdmote particulele oe .1.mpart !n '.3 grupe:

l. Pt~rj:Jculele in tl"rO[fl li ve: mi/ml'. .!i.2.· De exemplu: arobam1'i' "o c1;:1.-
rut ,l'i'", sPnm1? "tu P!:Jt.i ?", yozam'.l.'i' "acrit,?"; Ne ;;<o ny 1 nP boldi? "Ce e mc.1,
cc o-a i.nLl.mplat ?"; Ne bolc'l. ','O a3.d sag11? "Ce t,i s-a întimplat i.n reali ta-
te?"; NJ\1liys{1'~? "Ce faci?".
2. Pt:rcticulcle t.e i.ntc1.rirc 11i limita t ive: y a lnl:z//tek//săde "nu-
mai" , b1le " chior şi, pi.na vi", fakat " numai Cd ", "dar", .!:!!!!1//tamamar:n "
, • I , _..J ~ .,,. •
tocm1cii"; de ex, mplu: ~11rt1h 'otlc b,ţr .VP.n,e-;~oy c;i..,g,a.n.g;t.pa balsa bolsîn -kabak
k6re kalsem , f/irc1;1m kuvtip ok;,:'.l.ganday bolaman , "Chiar şi acum simt o re-
pulsie şi-mi vine sa vemez, c'.l.nd apuc sa vad un dovleac , indiferent din ce
soi ar face el parte"; §.en s~d~/tek/ /yaln.1.z) 1:,;foe bak . "Tu s:,,, ai grijă
numui oe munca ta"; }d;.11t 1 o sude bÎlgenlcr1n aytmay. "Numai ca el nu spu-
ne numai ceea ce :;;tie ".
Pentru lntd ri rea in ţelesului at,jccti velor şi în sped aJ. al acel ol'
care de.semneaza cul o rile spectrului solor se întrcbuinţeaza particulele;
Jll!l!l: de exemplu: _!Lum kara1 ,gî "foarte l.ntuneric" ; 11u.rn kara "foarte nFgru";
ili: de l:lxemplu: ;,:.1.r-1;'.1.plak "gol-golu1,", ş!r yalan "minciuna minciunilor";
dlm : de exemplu: dim sok.1.r "orb de-a binelea" j
.fil'._: de flxemµlu: .§.:J aruw etmi.ysli'I "nu fflci bin e deloc" j
'l'o t, aici in tr -« particulele care provin din reclucerea adjectivelor
221
la o silaba de care se elipest,cons0Hnele1 ~. m, E, ~- De exemplul fil!l?-

-1!!!!:i (<sari -sari) "foarte gelbtm", yem-yn!l ( • ye11fl-ye1dl) "fonrte
verde", 11r-y!plak "eol-golu\", mo11-morî "foarte vinlit", "foarte violet",
Particule de nega ţie I M ••• Jl!! "nici • , , nici", tuwil "nu" 1
-l!lll-mi "nu, ne", -.1!!/-de//1_§/-_ll "nici ••• nici"; B[,,ge b!rew de kutH-
maJC a~res!n k6stermcs1 alle de, pet,e ,1a, ueY!t te. "NouA n-o sll ne ara-
te
'
nimeni o cele de eulvere1 nici Dumnezeu, nici podit1ahul 1 nici eroul"I
Bi.yil, kurekltktan, k!z1he ,1a arpe r~a, mt1n!r de bolmoygak:. "Anul acesta,
din cauza secetei, n-o ea fie nici griu, nici orz, nici porumb",
Particule cere exprima o rueuminte, o hotârire, o dorinţa, atei
-.!LY-,tl//(si/-s{), -,!l!!l-.!!l,ll-fill!l!!l-™1 de ex emplul Nuga b{r kEllcm ber-
tl/ibern!. "Da-mi un oreion" 1 ăuumano-c1bmcn 1 Ailfimo~nnn • "Nu pl1nee -
'.I.ţi zic 1 ( te rog) nu pline:e "
Cuvj nte moc1ale
In limbu tl.iteru exista un grup ele cuvintl' care dupl.l natura func-
ţiilor înd eplinite ee apropie de verbe. Ele eint numite cuvinte modale.
Cuvintele modale exprima raportul vorbitorului fa\ă de o realitate ~bicoti-
va. Aceste cuvinte aintt .!2!_r "exista, este",~ "nu, nu exist~", l~z!m//
kerek "trebuie, neceoar",ţ-(l)bet "du, ueaigur", ~ "e pooibil, ac poa-
te", bolmaa "impoaibil, nu ee poate", .!Ul!.! "bine, e bine, bun", akivkettnn
"i.ntr-edevi:.r", elbette "desigur",~ "oare",~ "ai dce c u " , ~
"pacat", be(l)k!)m) "poute c~", (b)olş b{l!r (~ to.ola bilir> "se pr •
poate" 1 JJJ..!llm) "probabil, neapurot 11
1 eAnaroin (. te t panerr, n) "p1•ob11bil 11
"ei crede ' că", ~ "pa.cot", l59Mke{ra) "ah d1101;., puoat cil", ~//.!ld!l.l
"(e)prost ca", · b6r!{m)//~ 1111..car", llJ..21 "probabil", "ae pare oG." 1
11
ageba "oare" I ey bolma,ydim ( C H bolmaga.vo+m> 11

1Dl:1.0&r" I "cel ~uţin" . ~
"poate ca", E "a-er zice 01:1. 11
, etc.
Dup~ fµno\ii+@ l <•r AinţAQţiQ@ AQ@~\@ QY~int@ ~@ !m~Rfţ ţn ~rniţQA
r ele ~llP~H:t !
Oda,189/975 ra ■ o.12
222
componenţa predicatului, Acestea sint: bar "există, este", yok "nu, nu e-

xis t a , nu este", mumlcin "se poate, poate fi, e posibil",~ "bine, bun",
kcrek//l~z!m "necesar, trebuie", endi "d ~ja", etc.
Cuvintele modale bar şi yok se imbina cu formele participiului
trecut terminat in -&!fil/-gen//-kan/-ken şi viitor terminat in - ~ /
- ( ~ , ambele forme participiale p_rimind sufixele posesive (de aparte-
n e nţ a ), de exemplu:ail.,ganim bar "se pare ca ma luat"( adlit. luarea mea
exista)", k6rgen1m yolc " (categoric) •·n-am vazut" adlit. vederea mea nu
exista)", alaj!ag'.i.m yok "n-am sa iau" (adlit. nu exista 1n mine intenţia
de a lua".
Imbinaren de tipul bsrganim bur arata ca eubiedtul a eăvirşit
c i ndva o acţiune, care este exprimata de verbul incorporat in această im-

bl nare. De exemplu: M1=n1m Bukreşke bare;an1m bar. "Eu am fost (cindvA) la
Bucurevti".
lmbinareA de tipul bareonim yok arată că subiectul nu a savirşit
nic iodata sau in decursul unui timp oarecare, vreo acţiune care este ex-
primata de verbul incorporat in 1mbinare. De exemplu: Kaş şo, men1m k6yge
barganim yok. "Fugi tu, ca eu n-am fost (niciouatâ) la sat".
lmbinarea de tipul baragaglm yok arata că subiectul hu are vreo
i ntenţie sau un gind de a savirşi o acţiune, care este exprimată prin
verbul l.ncorporat in imbinare. De exemplu: IYleni T)lrkiyeye ketegegim ~-
"Eu nu am de gind sa ma duc 1n Turcia".
Ace e aş i idee poate fi redata şi cu propoziţia de tipul: Men1m
Tur kiyege ketei;ek k6zfm yok, "Eu nu am de gind sa ma duc in Turica," .
(adlit , "Ochiul meu de a se duce in Turcia nu exista").
Cuvintul modal yok poate intra in 1mbinare şi cu aspectul de posi-
bilitate al verbului la timpul viitor, in car.a caz el introducind acestei
imbinari nuanţa de imposibilitate. De exemplu: Onifl b1zge kelealagagi yok.
"El nu va putea să vina la noi".
Cuvintul modal kerek "trebuie" şi fonna negativă kerekmiy, kerek
tuwll "nu trebuie" se îmbina întotdeauna cu infinitivul sau cu forma ne-
definitll. a verbului exprimînd o necesitate; de exemplu: Maga bugin b!r
ders tutmak kerek, // Menim bug:{n b!r ders tutrnăm kerek, ":Eu trebuie să
ţin azi o lec~ie",
La forma negativa: Mega bugin dere tutmak kerekmiy sau maga bug{n
ders tutmak kerek tuwil. "Eu nu trebuie ea ţin azi o lectie".
ln îmbinare cu forma conditionalului -~/-g cuvintul modal~
"trebuie" exprimu o incertitudine. De exemplu: Onîfl aytkanînday bolea ke-
rek. "S-ar parea sa fie cum spune el"; O kctse kerek. "Se pare cil. a plecat" ,
Uneori cuvintul modal kerck poate fi înlocuit prin sinonimul său
de ori gine araba li1z!m "trebuie"; de exemplu: Bonî saga b1lmek lâz!m. "A-
~est a trebuie sa ştii tu".
Cuvintele modale cvet c~ţ. te. e\·et) "da", elbet (te) "desigur", tabi
"natural", :JE./~ "da", dogri (4/,tc,doăru) //tora "e drept, e just", rn
"bine", an(îha.v "a>;;a", .:i§.Y "aşa", ihi "ahll.", exprima acordul subiectului
1 3 aavirşirea unei acţiuni; de exemplu: Elbet ~ay, elbet va.v, "Desigur e
af,la, desigur ca e ai;;a"; Tabi, se11bo meselenl ş6zersifl. "Natural, ca tu ai
sa rezolvi problema aceasta".
Cuvint ele modale yok "nu, nu exista", tuwîl "nu este, ill-1Q
"fugi ", ~ "nu", bolmas//olmas (ci -te. olmaz) "nu se poate" exprimll de-
zacor~ul subiectului la savlr~irea unei acţiuni; de exemplu: Iyye, onday
1;dy bolam.1.? "Nu I se poate aşa ceva ?",
Cuvintele mumkin, bola bilir//ola b{l{r (&i'•tc. ola bilir) "se
poat e" exprima posibilitatea, iar mumkin tuwil//bolmas//olmae "nu se poa-
te" exprilild. impoiJibili tatea savîrşirii unei ac Huni de catre subiect.
O s erie de cuvipte modale exprimâ diferite raporturi, cum sint1
1. raporturi rezultative; de exemplu: demek "deci, aşadar",
Goi".linola "în sfîrşit", wnumen "în general", kîskasî//uzin s6znifl k1skasî

"pe scurt", netigede "în concluzie", toplap aytkanda " în rezumat", nihayet
"in s.fi.r şit".
224
2. raporturi de indoiala 1 de presupunere; de exemplu: itimal//
belk!(m) "probabH", besbelll "probabil", heşbolma,.vdîm "măcar", eşbolmasa(m)
"cel puţin, macar", em{ş "ca şi cum"; kalba // gal:ba "se pare că~.
J. raporturi de atribuire, intilnite adesea în basme, de exemplu:
fu "cica, zice ca", degen "a zis", diyler "zic că"I
4. raport de traducere, de exemplu: yeni "adica".

5. raport de exemplificare, de exemplu: meeelă"de exemplu", etc.
Intcr.iec\ia
Interj e cţia este partea de vorbire semnificativă cu valoare axele·
mativa, dar invariabila, prin care se exteriorizează senzaţii, sentimente,
manifestari de voin~â sau se reproduc sunete şi zgomote din natură. De e-
xemplul
Ah degende ak g{g~r "Cind zic of mi se vad
K6r!ne bawir ah! ah! Flaminii şi ficatul of! oft
Qegen!mdiy bolmadi Nu mi-a ie1,1it cum mi-am zis
Bo tasawîr ah! ahţ Aceasta închipuire off oft"
Interjec~iile sînt compuse dintr-o vocala, o consoană, o silaba
sau un număr de silabe, adesea repetatei de exemplu: a!, J!l, .ll., .11, ~.
ill., .lli!!., ..!J:!!!., ~ . fuw ! , ci- ~ . ~ - .l:!fil, apper:!m ! 1 estagfirulla!,
etc.
Intrucit interjecţiile sînt folosite mai mult în limba vorbită,
in scriere notarea ·lor este aproximativa1 de exemplu: fÎyt~, .!ll!!!, ru!,

zîşt!, etc.
De asemenea~ forma interjecţiilor poate varia fară să împiedice
inţelegerea (de exemplu . : bafi ! , dafi ! 1 gan ! "bang ") în timp ce forma ce-
lorlalte cuvinte nu-şi pot permite asemenea variaţii fară a dauna sensului
deoarece legatura dintre forma lor şi înţelesul exprimat de ele este arbi-
trara.
Interjecţiile se folosesc atit în calitate de cuvînt separat, ne-
fiind legate cu celelalte cuvinte din propoziţii, cit şi în calitate de
225
propoziţie independenta; de exemplu: Arkadaşi onifi dikkatsizl!g!n k6r{p:
.!:l.Y...!. - dedf. "Prietenul observînd cit de neatent este a zis: mai ".
Dupa modul de formare şi după originea lor interjecţiile se impart
in două grupei
1. inter.jectii propriu-zise, strigtlte scurte, numite şi primare,
care re prezinta manifestări exterioare ale unor senzaţii, emo~ii, voinţe
sau d o rinţe ale vorbitorului, nele gate prin origine de alte părţi de' vor-
bire.; de exemplu: ah!, of!, ui'f!, ay!, !!!31, etc.
2. interjectii provenite din alte partide vorbire (sau secundare)
care pierzindu-\li valorile lor lexicale iniţiale şi-eu schimbat comporta-
rea gramatic ală , avind numai valori afective. De exemplu: apper{m (&/-te.
_gferim ) "bravo!"; Alla ,:uklr ! "slava lui Ai.ah!", ayoî ! "haide!", a_ydî bel
"hRide ma! 11, Alla aaklasin ! "Fereascâ Alah ! 11 , 11ayten algîri ! "Pe dracu ! 11 1
Ay Allah! "oh, Alah!", Y11Z1l'l-betfo kara boleln! "Fii blestemat", estag•
f irulla! "vei de mine", etc.
Dupa s ensul lor, interjec\iile se împart în interjecţii care ex-
prima o star e sui'leteasca şi interjecţii care exprima. manifestarea unei

v oinţe seu dorinţe.
Stările aui'leteşti şi senzaţiile redate prin interjecţii sînt

multi ple. El e exprimă':
a) durere; de exemplu: aw!, "eu!", va.y! "vai!, valeu!", ah! "aht",

uf' ! "of'!", a.y - ay ! "vai!", Vay ! Aneyîm ! "VE<leu memia ! 11 , Ah.' A,yagim ! "Vă
leu, piciorul meu; Vai piciorul meuf~
b) r egret; ay - hay~ A,y - hay k!:ţyda.bolaa ber!r ed!m. "Ai - hai "
de unde? Dacă av~am ţi-aş fi dat!•.
c) dezgust, dispreţ; iJ,!, iyik! "buo "; Iyik neday pusir ! "Bt1,f,,
ce murdar!".
d) saturakie: uf!; Uf! Kursagîm patlaygak. "Uf, are sa-mi ples-
neas ca burta!".
e) neîncredere: ayt! "aş!",~ ''ei aş!", aydî de! "haida de!",
226
kaş şo! "aida de/"; Kaş şo 1 bolir - bolmas şiyn! !l.ap ete bermesene r "Aida
dt>, nu mei tot sc „te vorbi! despre ceea ce este ireelizabilţ"•
,, î I lf I
f) nemulLumire: im! "dec I "; !şine yaramagan bi.reiy ee1.tt1.m1.,im.-
f
diy. "De cum aude ceva ce nu-i convine, zice I dec ! ".
g) bucuriei ae! "e!", eel "el", oo! "o!", Ae, e!z ka.yden eiktiniz!
"A, voi de unde aţi apii.rul "•
d) admiraţie: tiyf "ti!", ~ "mă!", e.y - eyl "mă, mA "I EY - eY,
ne e;4zel I • "Ma, mă, ua ce frumos e '".

f) entuziasm: vra ! "ura I", apper!m ! "brevo!" 1 meşealla f "bravq ! "I
llaeeolle 1 bulam 1 epper!m ongargans!n ! , "Bravo, bi,i.iete I brevo I ei :făcut-o!".
Interjecţiile cere exprima manifestarea unei voinţe seu dorinţe
se apropie ca valoare de imperativ, ier cele de adresare de vocativ.. Aces-

tea exprim111
e) l.ID.....!n.<~ .!.î.! "hei!", ~ "haide "1 de exemplul
Ay pazerga baroyik ! "Hai sa mergem le piaţi!,
SetleWîk, koz alnyik &1 ne cumparam alune şi nuci,
,
Setlew!k soes koz meea, Alunele-a ele tole, nucile-a ale mele,
Kel{nşek ssea kiz moge, Mireasa e e te, iar :fete e mea".
b) o chemare Im "eil", cbe I "he!", .RtlJ "petl"I de exemplu:
Ey, nhlhşGi eo yerde, ke(l}s! mînde ! "Ei, ce faci acolo, ie vino aici "
c) oprirea, încetarea unei ectiuni: .QQ.,l "hol", filll. "ol", .!!!tl_! "set!",
Ust ! Yeweş konîşiniz ! "Set ! Vorbi ţi încet ".
d) chemoreo, gonirea animalelor I fill!.!J "z1şt!", cip cip ! "pui -
pui!", bici - bici l "biţi - biţi!", k!g{ - k1c! f "cuţu - cuţu!", Qill
"uol ", etc.
Onomatopee
On~matopeele sint cuvinte imitative care au un înţeles lexical
independent şi o anumită structur~ morfoloBica. Ele reproduc s unetele ca-
re insoţesc unele acţiuni.fiziolo 6ice ale oam enilor, sunetele emise de
animale, sunetele şi zgomotele din natură.
227
Onomatopeele se impary în douâ categorii1

1. pr imare - care constau din doua tipuri funclamentale. Ele au
urma toarele structuri:
a) cvc: ~ , pat, .l!ill, tak sau ~ap - ~ap, pat - pat, l~p - lap,
tak - tak, etc.
b) cvcc : ~ . 2art, gart, part, dura, dare sau reduplicate ca:
tars - turs, şart - eurt, gart - gurt, part - purt, dnre - durs, galk -
buk, taf\g • tank, şaf1k, etc.
2. secundare sau derivate - se fo:r111e11el!. de le cele primare prin
alipirea la acestea a sufixelor -ir/-!r şi -11/-!11 piril - piril, dangîl
dung{l , tangir - toog{r, g{g{r - g{g{r, eangir - şungtr, etc.
In propoziţii onomatopeele au rolul de:
1. element constitutiv al predicatului compus. De exemplu:
gwnp etmek: "a fac_e bang", şart etmek "a face trosc", etc.
2. r.ircumstanţial de mod; de exe,plu1 O~reg{ dup - dup urd1."I-a
ba t ut inima tic - tac."

Dupa valorile exprimate onomatopeele se împart in u:r,nii.toarele cinci
gr upe B8mantice:
1. Reproducerea graiului uman, a risului, plinestului, strănutu
lui , etc. De exemplu: Ka - ka - ka sau ha - ha - he, hi - hi - hi pentru

ris; uwe uwe uwe sau uwa uwa uwa ~entru plina; apeuw pentru strănut1
:fiyt pentru fluierat; uf'f' - f pentru respiraţie adinoă; lcurrr - kurrr
pentru sfora.it; şibîf - şîbir pentru vorbirea in şoaptă, etc.

2. Reproducerea sunetelor care apar in urma unei acţiuni fizice
a omului; de exemplus lap - lap, şalp - şalp, dara - dura, dap - dup,
dump - dump pentru redarea zgomotului paşilor.
3. Reproducerea sunetelor emise de animale, păsuri, etc,j de

exemplul ii - iw - ha - ha - ha pentru nechezatul cailor; aw-aw-aw pen-
tru redarea latratului ciinilor; k◊kri-kGk ''pentru redarea cintatului de
c o coş; bo-ka-ka-ka ·pentru reproducerea sunetelor emise de broaşte;
228
karr - karr pentru r eproducerea s unetelor e~ieP. de ciori, etc.
4. Reproducerea unor zgomote emise de diferite obiecte: duk6-
dwc1~-duku , di.ril-diril-diril pentru reproducerea mereului unui motor;
pitir-pitir pentru reproducerea mertlului unei motociclete ( cf'.pitîrda-
~ "motocicletu"); pat, part, pac pentru reproducerea zgomotului produs
de o impuşc~turaJ dang-nang, dengil-duflgil pentru reproducerea sunetului
emis de un clopot, etc.
5. Reproducerea unor zgomote din natura.; de exemplul u-u-u-uw,
~ . guw-guw pentru reproducerea zgomotului produs de furtuni'!. şi
vint I gur-r-r-eur-r-r pentru repro,lucereo cursului unei ape ( curgătoa

re); tip-tip eeu tipir -tipir pentru reproducerea zgomotului produs de
ploaie.
229
Particularitaţi 1onetice ~i morfol t gice ale di al ectlui
noguic
Particulari tdt,i fonetice. Numarul de s 1mete exiBten t in dialectul
r,ogaic corespund e cu cel al diolectului t utar , iar cu e xcepţia sunetului J.,
care in dialectul cercetat epare ca o con~oanu intermediard redata sub for-
ma s , deosebiri de ordinul articulotorii intre cele doua dialecte nu exia-
ta. Deosebirile dintre cele doua dialect e se refera mai cu seama lo diferi-
tele alt ernanţ e şi sc hj mbari fonetice cere apar mai pronu n ţat in dialectul
nogai c. Acest e , chimbari c01rntau in urmatoerele:
1. Peste tot oe obs erva in pronunţie sunetul flin loc de J_ oin
dialectul tatar. ~•enomenul acesta are loc numai in acele cazuri cind ş
din dialectul tatar este redat in Hlte limbi turcice prin africato f:
tie sek.-şeş ek ( cf.,:t'-!rf:.!.! ~ . t !itar kaz. ~ ) "floare"; sas- eaş (cf.
turc . sa11 ta.t.k.: ~)"p!ir", kas-kaş ( cf. kac; t ti t. ~ ) "fur,i" .
2. !notabilitatea sunetelor //,f , predom inant fiino foln ai rea lui
Ql gas / gaş -ga 7 "tinar"; bas/ bas - bas "cap"; tas/ tas - tos "piatra".
J , Majoritatea cuvintelor r eda te cu ofricate ~ apore in dialectul
tater prin y gaz - yez "vara"; lg__k - yok "nu, nu este", gemen , yaman
"riu"; guzma - yazma "iaur t diluat cu apa"; i c ter - yeter "destul".
4. Asurzirea ·sunetului~ las•fixul pers . I pl.: k6rcm1s - k6rem!z
"vedem"; o;ynaymis - o;ynaymîz "ne jucam".
5. O s cilaţ ia ounetelor ~ / ~ / ~ la initialele cuvintelor care
i n dialectul tatar sint r edate doar cu s unetul Q: bsak / pi 7ak ~ pi~ak)
"cu\,i t" j biski / pi 7ki - pişki "fierdstrd.u"; mit / beit „ beit "gen
f olcloric"; mam'.i.k / pamik - pamik "bumbac".
6. Stabilitatea cons oanei lichide 1 înaintea dentelelor ~, 1
iodiciu deosebit de dial , ctul tutar, unde sunetul 1 in aceasta poziţie es-
te s incopat: bolea - bosa "daca va fi"; kelse - kese "daca va veni"; kalsa
- kasa "dacu VA rcLmine" ; 6ltlr (cf. Codex Cumanicus: 6lti1r) -ottir "omoa-
rcL "i kelt!rmek - ket:i'rmek "a aduce". Fenomenul acesta apare foarte accen-
tuat în expresiile bolea - bolaîn - bosa - bosîn "fie oe-o fi"; kelse -
Js._clain - kes p-k es!'n "dace. vrea al!. vină, al!. vie".
7, Existenţa fenomenului de metateză în unnatoarele cuvinte: a11an-
a,yran "lapte batut", kunniaka-kîmîroke "fumict1. 11 , auwalşan-şîlawşan "ri -
ma", şekpen-şepken "manta", kokba-kopka "caldare"t kîrîy (cf, tât, k,k1-
rîy) - kîyl.r "margine• colţ", 6kpe-6pke "plim!ni".
9, Pastraree oclusivei velore sonore g în unnatoerele cuvinte:
taga-taa "încd" 1 yaga-ysa "da", k~g!t-kli~t "h+rtie" saget-eăăt "ceas".
Fenomenul acesta se pa8treeza foarte stabil şi la sufixele infini-
tivului de 8Cop: almago/almao/almaga "ea ie"; kelmegc/kelmee/kelmege "s ă
vinli"t oynnmega/oynamaa/oynomago"ell. joace",

lo. Existenţa fenomenului de protezti. în cuvintele împrumutate djn
limbile neturcice: îşik(<mong. ~l.k )"rouă", hkola (rom. şcoal~ !etîkan
,
( < rue. 1talc011) .. kade'· , "pahar", 4tepon < rom. ~tefon.
11. Exist e nţa fenomenului de anaptixă în următoarele cuvinte îm-
prumutate din limbile araba şi persane.: gapîrak (< pere. yafrak) -yaprak
"frunza" h!m ~rab. ilm) "vtiinţa" I vakl.t (<arab. va\(t)"timp" i akil(< arab.
akl)"minte".
12 . Pastrarea în mod sporadic a armoniei labiale şi le sufixe, f e-
nomen neatestat în dialectul t4tar: klinl6r6m1s - klinler!m{z "zilele noas-
tre", uyl6!rom!s-6yler!m!z "casele noastre".
Perticularitaţi morfologice,
1. Existenţa ala turi de sufixul genitival nin-n{fl specific dialec-
tului tătar, a variant elor dîfl-d!n (dupa teme terminate în vocale şi con-
soane surde)• datorită existen~ei în dialectul nogaic al fenomenului de a-
s imilare, attifl,-atnifl/atîf'I "al calului", ittfrl.• itn{tVi t{f'I "al ciinelui" i
arabadîf'l/arabanîf'l-arabanîfl/arabful "a caruţei"; ăeli};;{fl~ăeliln!ft/ăel!ln!f'I/
ăelil!n "al lui Gelil".
2. Exi stenţa ala turi de afixul acuzativului nî-n{ specific dialec-
tului tatar, a variantelor dî-d{ (dup.1 teme terminate în vocale şi consoa-
ne s onore) şi ti-t! (dupu teme terminate în consoane surde); taktedî/tek-
tedi/takteni-tektani "scindur a "; gerdi/gern!-gernî "locul", J!astî/gasnî-
~ "pe tinar".
J, Pastrsrea sufixului de persoana dî-d{ c gJJfd1r < ~ 4.!:.!!!: "e sta"
la indicativ prezent pers. J singular şi plurelJ aladi-ala "ia", k:eled{-
kele "vine", oyna'a.i-oyna,ydîlar "ei se joaca" 1 bered!ler-bereler "ei dau",
Acest sufix se pastreaz~ şi la expresiile cu nuanţă de optativ de tipul:
§lgîm 1:eled{-elgim kele "îmi vine sa iau", ketk!m keled! ~ ketk!m kele
"îmi vine ea plec".
4. Redarea infinitivului prin sufixele-.1!!/~w (după teme tenninate
in consoane)~ (dupa teme termi nate în vocale) şi prin fonnele ~ î r g e
(dupa teme terminate în vocale), cere apar sporadic. Acestor fonne 1n di-
alec tul tater le corespund afixele -mak/-me~J aluw - alîrga (cf. tăt. k.
alîrpp) - elme~ "a lua", keluw/kelirge (cf. tut, k. kilfre;e) - kelmek
"a veni"; ovnow /oynarge (cf. t11t. k. u,ynarga) "oynamek" "a se juca",
t{şl ew/t!slerge (cf. tăt. k. t!)llerge) - t!şlemek "a muşca".
5, Redarea participiului viitor cu sufixele -ayal<J,,iyak/- iyek

(dupa temele tenninate în consoane) şi -yak /-yek (dupa temele verbale
t erminate i n vocale), cărora in dialectul tel.tar le corespund formele:
.
agak I egek,,gcurge1ro.ynayakman-oynagakm9n-
" /L "~1,-L" . " I oynagam
... "vo i Juca"1
. bar1 yak~
.!filill-baregakman/beregam "voi merge".
6, Existenţa elaturi de tipuri sintactic terminat in -gen eon/
-gen eon specific dialec tMui tă tar, a fonnei gerunziale terminate cu a-
fixul -geli/-gel!: bargelî - bargan son "dupa ce a ajuna"; kelgeli'.' (cf.
Codex cumanicus: chelgali; tătară din Tobolsk: kilgel{) - kelgen son "du-
pa ce a venit". Exemple: Demokratlîk kelgeli pak!rler aru yasaydîlar.
"Dupa ins taurarea democraţiei săracii au început su ducă un trei mai bun",
kasabaga bargalî 1 naylon 11orep almali "după ce am ajuns la oraş ar fi
bine sa-mi iau ciorapi de nylon".
7, Ex is tenţe unei forme de imperativ-optativ terminat 1n - ~
2:,2
/-esi. In dialectul tatar aceasta formă este redatâ prin -'!tl:.3./-Y!J:.:t.<

f!,Q}f_< ~ "lE1et1." şi -wiyeana/-wiysene . •roate aceste forme dau verbului
o nuanţ!,i_ de opontimei tat.e: -alt'i-alawiy
-,- < alagoy/ alawiwsana "haide, ia,
ia!, ia!" I ~-kelewl.,v/kelegoy kelewiysana "ia vino". Exemple: ka~api
mindan "ia şterge-o de oici", kors etes!
I
mega d efter!i'ld{ 7 "ia arata-mi
caietul tau ".
e. Existenţa aoristului termina t in -fill'er in loc de -ir/-!r folo-
sit in dialectul tutar: barar-bar'.l.r "el va merge"J keler-kelfr "el va v eni".
9. Fonnarea diminmtivului cu ajutorul sufixului -mJ-kiy ca in
limba tatarâ din R.S.S.A, Tâtera in loc de -şik -ş{k (eanaşik/~geneş!k
din dialectul ttltar1 azakaz-az111anAşiic "pu~intel" I kieekiy - kişkeneşik
"micu\", blllakay - bnlaşik "copilaş", tiyraka.y - ti.yrahş1k "puţinttl",

16. Exi 11 ten ţa unor adverbe ca: ~~ bolay eti'.p)"făcind _a stfel",
1:1uvt:fo{<1:1onday et!p)"fuc:i.nd astfel"; #lokka "d ugeaba"J ~ "grozav" care

'
nu se intilneac in dialectul ttltar,
Anexe 2
55 li
Oi~rele neaubliniate indic& dialectul TĂTAR CJUDJ:AJ9.

O Localit&ţi 'lmde •• vorbeac •bala dialecte.
Anexa l
Localitu~i unde se vorbeşte in prezent limba tutara1
L Abrud (Malşuwa, Malciova)
2. Albeşti ( Agbaş < Akbaş)

J. A.mzaceo (A.mzo,;l < Juuzac1)
~. BasHrabi ( Nurbotlur < Murfatlar)
5. B.ineana (Parokoy < Porakciy)
6. Bei I'ti §(QJl U (Ot1manbalc.l < Of•man Fokih)
1. Biruinţa (Ml rolan< Muraton)
u. Caaicea (Q.a:~'igM, Ka1,11kc1.)
9. Castelu (K6titel,: Koatel)

lo. Cerna Vod11 <n11yazkoi < Bu];azk6.y)
11. Ciocirlia de Sus (Uiken B~lbul" Bityllk BUlbill.)

12. Ciocirlie de Jos (Id skene Dulbul < KUgiik Bulbul)
lJ. Cobadin (Qubadin < Kop Aydin)

14. Conacu (Oesuw'il < Beş Ogul)
15. Convtan~a (K6ut!>nf,i < Kustenci>

16. Corbu ae Suo (Reloban g::ir:tallg < Yukari. Kore;all. k 2
rr. Corbu de ,Tos (Kiilkene Qorx:alig < A:,1ugi Korgalik:)

lo. Cumpuna (Astorltk < llusi Dcili.ik)
19. Dulce1,<ti (Kiskene 'fatllgflg < KOcuk Tat11cak)
2o. 2) August (Baloban 'fatlii;ag < Bii,ylik •ratliC,ak)
21. Filimon S.1 rbu ( ~ < M u s urat)
22. Galeşu (Nezari:ia< Naznrn)

2J. Gherghina (Dewse < Devge)
24. Gradina (Tog"isp'j < Toksofu)
25. Hagieni (AAilar < Haciler) •

26. lndependun~a (Bairl:lmcted e < Ba;yramdede )
27. Izvoru Mare (Mamut Quyusi < Mohmutkciy)
1. In rarun tezu. flin l date numi rile ti,. ture şti i;si. apoi turceş Li ale loceli-
tu I ilor.
235
28. Lanurile (Ebeko:i , EbekOy)

29 . Lazu (Laz maalles!" Laz mahallesi)
J o. LHmina (Qogal .c Hoca Ali)
Jl. Mahmudia (Mahmudiye )
J2 . Mangalia (Mangaliye < Mankaliye)
JJ. Medgi dia (Mezdi.ye < Mecidiye)
J4, Mereni (Kenge Mall c sl'. < Kence Mahallesi)
J5, Mihail Kogalnic eanu (Qara Mirate Kara M,urat)
J6. M:;.meni (Pervel .( fervali)
J'7, Murighiol (Moru Gol)
JS. Negr e şti (Qara Bagi< Kara Fakih)
J9 . Negru Voda (Qara Omer< Kara Omer)
4o. Nicolae Ba.lc escu (Tanakb:i: < Danakoy)
41. Nisipari (Qarate i)
42 . Nuntaşi (Dup;ungi < Dilgiinci)
-1 J . Oemancea (O smanS'i <Os menei)
44 . Ovid iu (Kana ra)

45 • .l:'ecineaga (Ke lrnsek.:: Gelincik)
46, Pelinu (Qa r a koi< Karakoy}
47 , Pi atra (Ta ~awul< Taş Agil)
48 . Plopeni (Qawlaglar< Kavaklar)
49 . Plopu (Qa r aibil < Kara Habil)
5o, Poarta Al ba (Ala Qa pl < Ala Kapu)
51. Sibioara (Slklrsik" ~rikg1)
52 . Siliştea ('rau'ipnar.c: Taşp1nar)
5J . Sipe t e l e (Ke rtl'.pnar, Ke rtikp1nar) •

5~ . Str l:l j a (Mambet :,; !< uhammetci )
55 . 3i r i u (S'ir'in" Şj rin)
')6 . Tata ru (Azaol e r) •
57. 'J'ec hi r~h i ol ('l' el<er ,61 ,< 'l' ckirgcil)
?o . 'l'n1 ri:d irn r ('l'o proo:itir c' 'l'or,raklri s ar)
59, Tuzla (Tuzla)
60. Tulcea ('l'ulca <Tuglac1)

61.TepeQ Voda (Korl'.etimec K6rceyme)
62. Valea Seacă ( Omîrsa c Homurc1)
6'.3. Valea Dacilor (bndek Qara 1.t™91.< Hendek Kera.k6y)
64,Valu Traian (Aaanăt~ Ha~ang1)

65,VetPranu (Ictîrts Qu,yust < ldris Ku,yuau)
66,Viit,ioare (isosameg • kecemak)
2,1
1-.llllLIOGRAHA,
1. Allard,Camil, La Dulgade Ori. entale.Misajon medicalle dano la
Tartarie de Dobroud,ia,Pario,H.!5'(.
9-bore,Al. P., Contributiuni la studiul a~ezurilor tătarilor şi
turcilor 1.n Dobrogea,in "Arhiva Dobrogei",II,1919.
J. Avaneeov,R.I. ,8"1op1111 pycc110.t ,n.11r..rre1<T0Jtor1111 , ,Moskwa,1949,
4,Bailey,H.W., Turks in Khotaneoe texte.IRAS,pt.I,19J9.
5,Bailey,H .w., A Khotanese text concerning the 'l'urks in Kantsou.
AM.New oeries,Vol.I,1949.
6.Barthold,w.w., lVAVT en-e:t0M,PyRon11cb Tyt.1!111c1<oro,<~im0Jte1nteu 1,1 v-
11eaereneM[r,eningrad,19JO.
7, Baekakov,N.A. ,)se,n.eH1to u K3V'181ma TllpHCl<f\X nau1<011, Moekwa,1969.
8.Baschmakoff,A.,Cinquente oiecles d'evol,ution ethnique autour de

la Mer Noire.Paria,1937.
9,Blaacovi.cs,I., Dobruca tatarlar1n1n halk tUrkaleri,în "Nemeth Ar-
magan1",Ankaro,1962.
10.Cantemir,Dimitrie,Deacrierea Moldovei,Bucuresti,1956,
11.Celebi,Evliya ,Seyahatna,me,l.,Istanbul,a.a.
12.Cornelia,Calin,Cîteva particularita\i fonetice ale graiului tata-
resc din Mahmudia,in "SCL",4,Anul XIX,p.421-42J.
13.Coatin,Miron, ~ •.t:diţia P.P.Pan,iiteecu.Bucureşti,1958.
14,Drimba,Vladimir,Diacuţia asupra problemei elfebetului limbii Ul.ta-

re di.n Dobrogea,in "Limba romiL11.1c1",J,Anul V,1956;
L'~lphabet de la langue tatare parl~e en Roumenie,
în "Melanges lingvietiques publi~s a l'occam•on du
VIII-e Congr~a international dea linuistea ltOslo",
Bucureşti,1957,p.257 -267;Quelgues probl'emeş rela-. ·
tifs a la furroation cultur~lle de la population
tatare de Roumanie,în "Studia et Acta Orientalis",
15.Drimba,Vlac.limir,Diulectul tat c1in Dobrogea,'.i.n "Fonetica ş:i dialec-
tologie",vol.lll,BucurefJtJ.,l9bl 1 p.67-l50 .
16 .Dumi trescu-r'rasin, Ion, lnsemn:'..ri asupra tă tarilor din Pervelia, in
"Analele Dobrogei",II,nr.l,1921,p.115;Folclorµl ta-
tarilor din Pervelia,in "Analele Dobrogei",I,nr,4,
1921,p.6JJ;Folclorul din Pervelia,în "Analele Dobro-
gel" ,II,nr.21p.J09;Folclor tataresc din Pervelia,in

"Anolele Dobro~ei",III,nr.J,1922,p.)70.
17.lleafer,Ali-Ahmet llagi,Notes concernant les coutumes et le folk:lore
de la population tatare de la Republigue Populaire

Roumainc,.in "Studia et Acte 01·: entalia",IV 1 1962.
18.Grekov,B.D, yi Jukubovski,A.1.,ao11oran Oww t-1 uro na,u;eH11e,Moskwa-
Leningrad, 1950,
19,Hammer-Purgstall,J. ,Geachichte cler Golclenen Horde,Peat,1840
IIJ.Ioneocu de la Brod,Ion, Voyage ngricole dana la D<¼oud.ja.Constanti-
nopole,l!:l50.
21,la'naki,Saadet, Corabatfr.Eine Legende in dobrudschtatarischen Mun-
~,Krak~w,1935,
22 .KIU')!,iai,.Plui~, . Rmntr:il de -vo.yages e;t de mep1ofrea,p11bHes par le
Societ~ de G~ographie.'l'ome quatrHme,Paria,1839,
2J.Khalil,Edhem, Dilvel-i islarniye,lf?t~nbul,1345/1927,
24,Kjilni,Lin şi Munl<l{jev,N.c.,KpeT1rna cae.n,e1rn5 o roµ11ux r!'lrapax fieHb Jl,l-
W. ,1 OJO T~111a,".!l-~-•1 1gtio,» 5.
25.Kyganov,E.J. 10qepH 11cTopr.rn TenryTottoro rocy.n;apoTaa, Moskwa,1968.
26.Kowalski,'l'adeuoz,Compte rendu de l 'excursion dialectologigue en Dob-

roud.ia,faite du 10 sept . an loctobre 1937 1 '.in ·"Dulletin
lht.er.national, de L'Aqaqe111ie J'olo11aise des sciences et
des lettres",Classe c e philologie,Krek6w,il938;Les
~l~ments ~thnigu t!s tu1·cs de la Dohroudja,in"Rocznio
orientalisticzni" ,XIV ,Krak6w,1939, p .6G - 86.
27,Kurat,A.N.,IV-XVIII yilzy1llarcla Karadeniz kiize.yincleki tîirlc kavimlerl

ve devietleri.Ankare,1972.
2~9
0
28 .Mal ov ,s .~. ,llfll.lfff Hlillli ,11,p ti UHB r lC pKC I~ O,l IHIC bivi UH 110crK.Moskwe-Leningrad, 1951
29 .Melov ,s . E. ,!IAM!HH~\1(1-1 .Jj.r;EtBfleNJ,Jl{Cl{O ! nHt:al>lf!l'llOCrK 11\ 0lll '0 /HIK li KlipI'it3Kll.
Moskwe-Leningrad,1959.
JO.Mehmud ibn HUsain el-Qa~ geri,Divan lugat et-tUrk.hdiţie K.Rifet,T. /
I-III,Istenbul,1915-1917.
Jl.Mamut Enver,Influenta limbii romline asupra graiurilor tatare9ii din
Dobrogea,in "Analele Universităţii Bucureşti ".Limbi cla-
sice şi orientale.Anul XXI,1972,p.165-181.
J2.Mamut Enver,Nogaii d9br01~eni vi dialectul lor,in "Analele Universită
ţii Bucure~ti", Seria ~tiinţe sociale.Filologie.Anul XIII,

1964,p.Jl9-JJ6.
JJ.Mamut Enver,Particuleritatile limbii tatare vorbite in Dobrogea 1n
comparatie cu celelalte idiomuri tl;\taţe,in "Analele Uni-
v ers itaţii Bucurcţti".Limbi claoice,Anul XVIII,1969,p.
14J-15l.
J4.Mamut Enver,Idi,egatura cu complementul diregt cu ei f~ra merca for,na-
l a a cazului acuzativ in limt@ tatara vorbita in Dobrogea.
in "Analele Universitaţii Bucureşti".Limbi clasice şi ori-
entale.Anul XIX,1970,p.79-90.
J5.Mamut Enver,Elemente turceşti în graiurile tăt~revti ~in Dobrogea,in
"Analele Universităţii Bucureşti".Limbi clasice şi ori-
entale.Anul XXII,I97J,p.1J9-150.
• J6 .Masse,Henri,L'Islam.6-e Ed.,Parie,1952.
J7.Meli orsnski 1 P .M.JlfflAftTHlill B 4eCfb K~nb-IB!KHB .ZVORAO,fom XII,1899.
J8 .Minorsky , V., Hudud al-Alam. "The Region of the World" .A pers ian Geog-
rsphy J72 A.H.-982 A.D.,London,19J7.
J9 ,Mliller,F.w.K.,Ein Doppelblatt auo einem m,anichfischen H,vnunenbuch
(Mehrnsmsg),Berlin,191J.
40.Polliot,P., L"edition ca:illective deş oeuvrca de Weng Kuo-wei,T,,
T.26,Paris,1929.
24o
41.Pittard,Eugene,Les Hecoe et l'Hiatoire.Paria,1932.
42Popeacu,ttadu,Iatoriile domnilor tarii ronilneşti,Introducere ~i edi-
ţie critica de Conat. Greceecu.Bucure~ti,1963,
4J.Rubru.k(Ruysbroeck),A,W.,Voyage en Orient 1 Paris,18J9,
44.Simonescu,DW1 1 Cronica lui Baltesar Welther despre Mihai Viteazule in
report cu cronicile int erne contemporlU}e, in " Studii şi
materiale de iutorie medie", Vol.III,1959.

45.Spuler 11Bertold ,Die Goldene Horde, Leipzig, 1943
46.Suli ţ.eanu,Ghizela,Ccrcetaree folclorului minoriţ1Hilo,r naligne,l•·
Folclorul taţaresc din Dobroe;ea,in "REJ",nr.4,1958;
Introducere :i.n culern~a ,;i ştudierea folclorului muzi-
cal al tatarilol' dobrogeni,î.n"REF",nr.6,19641 Eppaul
tu tar "Sora Batrr", in"RE}'" ,nr,4 ,1970,
47,Scerba 1 L.v.,<110110T\;11<B 41pM1uya1<oro flJYl<B ,Moekwa,195!5,
48,Ureche,Origore,Letopisetul T~rii Moldovei,.,PinM le Argn Yod4.Edi-
~ia u.G.Giureacu,Croiova,1934,
49Ulk0eal,M,, Dobruca ye ŢOrkler,Ankara,1966.
50.UlkOaal,M.,Dobruca'dafi kirim tqrklerinde atu§zlu:i xo dpiljll.er.

Ankera,1970,
51,Wittfogel,K.A.,nd }'eng chia-eheng,Higtgcy qf ghineae Şogiety Liao
(907-ll25i.Philedelphia,1949,(TAPhS,new aeriee,vol.J6).
lie Orientali a", val.IV 1 1962 1 Krakd"'fl96J ,p.105-142.

5J . Manuale vcolere edi tete in limba tA tarll vorbită 1n Do_brogea 1
AJJ:.'¼!2.1,Bucureşti,l9561I§t&r tfl!,II-sf p1nlt d14D,Bucu-
re~ti,1957; Ţater t!l!.III-şff s;n1f !vdn,Bucure,ti,1957;
Ok m r ~v)ln,Bucuretti,i9581 âk1ma ki-

~~~~~~~u§Y@Y @V\i,!Ş~j
54, x x x fbilgl9şia1 ~usis@• JlUpd~ Wi•~RM•n +ŞDS,vo !
55.Jakobaon,R,.Phgnglgait et Qhpnlţigu•.1~ "~~~•i• ~, liNJµi.1\iqµ~
s'nfral t 1 Parie,l968.
241
56,Troubetzkoy,N,S,; OCH0BIJ <VOHOJIOl'l114 ,Moskwa,1960
57,Jakbbson,R,, Oba•rvationa aur le claeeement phonologigue de coneo-
!l!lfil!,Proceedinga of the Thiill'd lnternetionel Congrese
of ,honetic Sciencee held st the University of Ghent
18-22 July 19JB,Ghent (Belgium),19J9,p,J4-41,
58,Kurylorlcz,~.,Contribution ăla theorie de la eyllebe,in "Diuletyn
Polekiego •rowerzyelwa jezykoznewczego, V1II,Krak6w,i948
59 .scerbak ,A.M., -OpaBRaTe.1tbHM 9,011er Kl< e ·ricp1101rnx nauKoB,Leningred ,1970.
60.Serebrennikov,B,A, pQ OTl!0CH'fll/lbll0k\ 0AM0CT0JJr8 Jlbll0CTK 0fl31'3KTM CK0-
TOM•l. @3IBS ,Moakwa,1968,
61.Dmitrijev ,N ,K. ,l'p8ht148T KKe. oaw1rnpc1101·0 f!3UIIJ.' .Moekwe-Leningred, 1948,
62 .Gordina,M. V. ,<t>o 1~er1n<a d>peHUVJ1<oro fi 3UKQI,eningred, 1973.
6J ,Kononov ,A.N, J'RAMMST Kl<8 00BD8M8HH0I'0 TVpBUl<0I'0 mir SJ:lflTV puoro fi Sijl(8 •
Moekwa-Leningred,1956
64, X X X Gramatica limbii romil.ne,I. gaiture Academiei R,S.R,
Bucure~ti,1966.
65,Kovacek,Auguet,Deecrierea istroromânei actuele,Bucureşti,1971,
66,Poppe,Nicholas,Baahkir ma.nual,Blomington.The Hague,1964,
67 , X X X Coape~eRBua TBT~J:lOKKâ R3UK ,Moskwa,1969.
68. X X X Q0Bl;J8Mellll1J 1 1<838XCl<"ij R3i1K. Alma-Ata,1962.
'
Let 22

Curs General de Limba Tătară - Fonetică, Fonologie, Morfologie (1975)

Hochgeladen von

Dokumentinformationen

Copyright

Verfügbare Formate

Dieses Dokument teilen

Dokument teilen oder einbetten

Freigabeoptionen

Stufen Sie dieses Dokument als nützlich ein?

Sind diese Inhalte unangemessen?

Copyright:

Verfügbare Formate

Curs General de Limba Tătară - Fonetică, Fonologie, Morfologie (1975)

Hochgeladen von

Copyright:

Verfügbare Formate

f/OJ 'L(3J

Lector ENVER MAHMUT

LectQ~ ENVER MAHMUT

O,entrul de multiplicare · al U;niverdtAţ11 din.. Bucureşti

Prezentul cura este destinat studen-

Identificarea fonemelor consonantice •••••••••••••••.•••••••• 4V

Accen tul seu intonaţia frazei••••·•••••••••••••••••••••••••• 85

Declinarea simpla••••••••••••••••••••••···•··•·•·•·•·••·•••• 10?

Felurile pronumelor ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 150

Aspectele verbului•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 174

I11t.ic:r,j~1ot.io •• •••••• ••••• ••••••• •••••••••••••• •• •••••••••••• Z2.it-

Onomatopee··•·•• ••••••••·••••••••·••· ••••••··••••••••••·•· 226

nor,aic~.········································· ··········· 229

Semnul • deasupra unei vocale indica pronunţarea palatalimat4 a Tocalei

dedesubtul vocalelor indica delabializarea vocalei respective.

Semnul • deasupra unei vocale (1n alfabetul limbii tătare) indici~

Cursul de :raţa intitulat "Liaba Utară"(x represintl1 prima tncer

'• de aproxiaatiT 22.221<JES 4• locuitori. Bi aînt qezaţi laolaltl 0\1

roai.nii, tntr-un nullh' 4• tai••c1 ,1 ta•• de locuitlţi (WPbaae

ti rurale) din raza Judeţelor Conaumţa ti Tulcea (vezi anexa l ti 2).

limba tatară vorbită 1n Dobrogea represint.A sinsurul idiOWI turcic de tipul

l) texte dialectologice vi folclorice culese de noi 1n pe~ioa-

J) manualele ,colare 1n limba t6taril. publicate intre anii

•> idiolectul autorului.

bii descrise am evitat folosirea diferenţelor teritoriale sau locale, de

ar fi insemnat o inşiruire mecanică a unor trăsături dialectale, procedeu

ce nu ne-ar fi permis să păstrăm un caracter sistematic 1n prezentarea

dintre ele, Pe baza formulei literare româneştii "Bunl dimineaţa domnule

neavind inca o gramatică sorisâ, nu poate 54 se distibgă printr-o unita-

In mod firesc, ce şi in multe alte limbi vorbite, 1n limba tăta-

racter rAspicat, mai clar) la etilul fuiliar (specific conversaţiei calme

păta o nuanţă familiari., ne1ngrijită.

Norma limbii tătare vorbite 1n Dobrogea constituie un astfel de

m! / alamad1 /1 la fel ti ou forma prezentului momentan al modului indi-

In izvoare istorice nu există nici un fel de mărturie directă din

referitoare la otuz-tătari, în inscripţ.ia dedicată memoriei lui BilgA- ~a-

lor impotriva kaganului triburilor oguze (29, p.J5,J9).

Legaturile politice constante ale toguz-tatarilor cu principalele

tar .ape tci.n> CJ9• p.g).

Divan lWlat at-tllrk "Oul.agere de graiuri turceşti" (lo7J) a lui Mahmud

1. R.s.s.A. Ntan1: 4.o75.ooo locuitori

•• R.s.s • TadJiclil 57.ooo locuitori

Tatarii din DobJYgta

Ietoricul etudhrii limbii Ytfrt JQTbite 1n Dobrogea<x

(x - textele Vi studiile tatarevti erimeene pin& la a doua jlllllâtate a

Din seria studiilor publicate .cu pri•ire l• limba Utaril •orblU

Drimba. Cercet4tor pasionat, cu o temeinic4 preg4tire filologicA fi ling-

de descriere comparau• diferitelor graiurir tătăreşti din Dobrogea.

diul 110nograf'ic referitor la dialectu1 nogaic al li■bii tăta re vor bit~ n

ră worbit6 1n Dobrogea reiese că marea majoritate a studiilor ti arti cole-

Dialectele limbii tAtare vorbite 1n Dobrogea

Izolarea unor grupuri de tAtari de masa lor de baz4 din nordul

1n Marea Caspicl\ boylik "de-a lungul") - originari de pe ma-

crimeean ,1 ~ (vezi anexa, 2)

Alfabetul limbii Utare vorbit• 1n Dobrogea •• coapune dintr-un

Alfabetul limbii tl1 tare vorbit! 1n DobrogH

Litere Litere Corespondentul Litere Lite" Corespondentul

oare ~.~.1; de exemplul k6lcdrt /kOkvrt/ "sul:f", "pucioasă", 1cfd /lcHt/

de exemplu1 lcrawat /):rawat/ "cravata", kenal /\fanal/ "canal"; 4) oclusiva

ro■.anevti; de exemplu: gara /1,ara/ "ganl", rn! /guma/ "gumA", jcarderob•

/garderoba/ "garderoba.";•> oclusiya palatală /g/, c1nd este 1nso\itA de

de vocale din seria posterioara; de exemplu: lamba flamba/ "lampă", ltol

nale. Ele apar numai 1n cuvintele imprumutate.

Sistemul vocalic al limbii tutara vorbite în Dobrogea se com-