1

CUPRINS

TITLUL I

NOłIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL PENAL ŞI

ŞTIINłA DREPTULUI PENAL

CAPITOLUL I

DEFINIłIA, OBIECTUL ŞI CARACTERELE DREPTULUI

PENAL. SCOPUL DREPTULUI PENAL

SecŃiunea I. NOłIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA

DREPTUL
PENAL

1. DefiniŃia, obiectul şi caracterele dreptului penal 11

2. Scopul şi funcŃiile dreptului penal 21

SecŃiunea II. NOłIUNILE DE LICIT ŞI ILICIT. ILICITUL

PENAL ŞI ALTE FORME DE ILICIT JURIDIC

1. NoŃiunile de licit şi ilicit 23

2. Ilicitul penal şi alte forme de ilicit 23
27
AplicaŃii practice. Probleme ivite şi soluŃionate în jurisprudenŃă

CAPITOLUL II
ŞTIINłA DREPTULUI PENAL

SecŃiunea I. DREPTUL PENAL – RAMURĂ A ŞTIINłELOR

JURIDICE
1. NoŃiunea de ştiinŃă a dreptului penal şi obiectul acesteia 31
2. Metodica ştiinŃei dreptului penal 32
3. Diviziunile ştiinŃei dreptului penal 32
4. Raporturile ştiinŃei dreptului penal cu alte ramuri ale ştiinŃei juridice 32
5. Diviziunile dreptului penal. Ramurile tradiŃionale (clasice) 33
6. Dreptul penal general (sau partea generala a dreptului penal) 33
7. Dreptul penal special 35
8. Dreptul penal formal sau procedura penală 35
9. Noile ramuri 35
SecŃiunea II. ISTORICUL DREPTULUI PENAL
1. ConsideraŃii generale 37
2. Perioada nereglementării juridice 37

2
 2.1. ReacŃia instinctivă 37
2.2. Răzbunarea nelimitată 38
3. Perioada juridică 38
3.1. Antichitate 38
3.2. Perioada Evului Mediu 39
3.3. Perioada Renaşterii 39
3.4. Perioada reformelor 39
3.5. Perioada RevoluŃiei franceze 40
3.6. Perioada postrevoluŃionară 40
3.7. Perioada modernă 41
3.8. Perioada actuală 41
4. EvoluŃia dreptului penal român 41
4.1. Perioada anterioară Unirii Principatelor 41
4.2. Perioada posterioară Unirii Principatelor 42
4.3. Perioada unificării legislaŃiei 42

SecŃiunea III. IZVOARELE DREPTULUI PENAL

1. NoŃiune 43
2. Clasificare 44
3. Tratatele şi convenŃiile internaŃionale 48
4. Structura şi conŃinutul legii penale 49
4.1. Structura legii penale 49
4.1.1. Structura legii penale generale 49
4.1.2. Structura legii penale speciale 51
4.2. ConsideraŃii privind structura noului Cod penal 51
AplicaŃii practice. Probleme ivite şi soluŃionate în jurisprudenŃă 53

CAPITOLUL III
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL
SecŃiunea I. DREPTUL PENAL ŞI PRINCIPIILE SALE
FUNDAMENTALE
1. NoŃiune şi consideraŃii generale 57
2. Examinarea principiilor fundamentale 58
SecŃiunea II. NORMELE JURIDICE PENALE ŞI
CLASIFICAREA LOR
1. Structura normelor juridice penale 68
2. Clasificarea normelor juridice penale 68
SecŃiunea III. INTERPRETAREA LEGILOR PENALE
1. NoŃiune 70
2. Formele interpretării 70
3. Metodele sau procedeele de interpretare 71
4. Rezultatele interpretării 73
5. Limitele interpretării 74

3
SecŃiunea IV. APLICAREA LEGII PENALE
1. Aplicarea legii penale în timp 75
2. Aplicarea legii penale în spaŃiu 85
2.1. ConsideraŃii generale. Principiul teritorialităŃii 85
2.2. Principiul personalităŃii legii penale 90
2.3. Principiul realităŃii legii penale 92
2.4. Principiul universalităŃii 94
2.5. Concurs de reglementări privind aplicarea legii penale în 95
spaŃiu
AplicaŃii practice. Probleme ivite şi soluŃionate în jurisprudenŃă
97
TITLUL II
INFRACłIUNEA
CAPITOLUL I
CONSIDERAłII GENERALE PRIVITOARE LA
INSTITUłIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL

SecŃiunea I. INFRACłIUNEA – INSTITUłIE

FUNDAMENTALĂ A DREPTULUI PENAL
1. DefiniŃia infracŃiunii 114
2. Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii 115
2.1. Prima trăsătură esenŃială a infracŃiunii – pericolul social 115
2.2. Cea de a doua trăsătură a infracŃiunii – vinovăŃia 118
2.3. Cea de a treia trăsătură esenŃială a infracŃiunii – fapta prevăzută
de legea penală 123
3. DefiniŃia infracŃiunii în legislaŃia şi doctrina altor state europene 124
AplicaŃii practice. Probleme ivite şi soluŃionate în jurisprudenŃă 125
SecŃiunea II. TERMENII INFRACłIUNII
1. Obiectul infracŃiunii 131
2. SubiecŃii infracŃiunii 134
3. Locul infracŃiunii 139
4. Timpul infracŃiunii 140
AplicaŃii practice. Probleme ivite şi soluŃionate în jurisprudenŃă 141
CAPITOLUL II
STRUCTURA INFRACłIUNII
1. ConŃinutul juridic al infracŃiunii 144
1.1. SituaŃia premisă 144
1.2. ConŃinutul constitutiv 146
2. ConŃinutul constitutiv al infracŃiunii 147
2.1. Latura obiectivă 147
2.2. Latura subiectivă 155
AplicaŃii practice. Probleme ivite şi soluŃionate în jurisprudenŃă 158

4
 CAPITOLUL III
FORMELE INFRACłIUNII
1. Fazele activităŃii infracŃionale 202
2. Actele preparatorii 205
3. Tentativa 208
4. InfracŃiunea fapt consumat 217
5. InfracŃiunea fapt epuizat 218
AplicaŃii practice. Probleme ivite şi soluŃionate în jurisprudenŃă 220

CAPITOLUL IV
UNITATEA INFRACłIUNII
1. GeneralităŃi privind unitatea şi pluralitatea de infracŃiuni 236
2. Unitatea naturală de infracŃiune 237
3. Unitatea legală de infracŃiune 239
AplicaŃii practice. Probleme ivite şi soluŃionate în jurisprudenŃă 248
CAPITOLUL V
PLURALITATEA DE INFRACłIUNI
1. ConsideraŃii generale 264
2. Concursul de infracŃiuni 265
3. Recidiva 274
4. Pluralitatea intermediară 283
AplicaŃii practice. Probleme ivite şi soluŃionate în jurisprudenŃă 284

CAPITOLUL VI
PLURALITATEA DE INFRACTORI
1. NoŃiunea şi caracterizarea pluralităŃii de infractori 320
2. Formele pluralităŃii de infractori 321
3. ParticipaŃia penală. GeneralităŃi 324
3.1. NoŃiune şi caracterizare 324
3.2. CondiŃii 325
3.3. Clasificări 326
3.4. Reglementarea legală 327
4. ParticipaŃia penală propriu-zisă (perfectă) 327
5. Autoratul 328
6. Instigarea 332
7. Complicitatea 337
8. ParticipaŃia penală improprie (imperfectă) 345
AplicaŃii practice. Probleme ivite şi soluŃionate în jurisprudenŃă 348
CAPITOLUL VII
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL
FAPTEI
1. ConsideraŃii generale 367
2. Caracterizare 368

5
3. Cadru şi clasificare 369
4. Legitima apărare 370
5. Starea de necesitate 379
6. Constrângerea fizică şi constrângerea morală 384
7. Cazul fortuit 387
8. Iresponsabilitatea 390
9. BeŃia accidentală (fortuită) 392
10. Minoritatea făptuitorului 395
11. Eroarea de fapt 397
AplicaŃii practice. Probleme ivite şi soluŃionate în jurisprudenŃă 404

Bibliografie generală 436

6
 TITLUL I

NOłIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL PENAL

ŞI ŞTIINłA DREPTULUI PENAL

CAPITOLUL I

DEFINIłIA, OBIECTUL ŞI CARACTERELE DREPTULUI PENAL. SCOPUL

DREPTULUI PENAL

SECłIUNEA I

NOłIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA DREPTUL PENAL

1. DefiniŃia, obiectul şi caracterele dreptului penal
În doctrină, dreptul penal are o diversitate de definiŃii, care pot fi grupate în trei
categorii: filosofice, sociologice şi juridice.
În prima categorie includem definiŃiile acelor autori care privesc norma penală ca
fenomen filosofic, deci ca un produs al conştiinŃei umane.
Una dintre definiŃiile filosofice reprezentative este cea a ilustrului filosof Immanuel
Kant, care, în lucrarea Principes metaphysiques du droit, susŃinea că dreptul penal este
„dreptul pe care îl are suveranul de a cauza o suferinŃă supuşilor săi, când aceştia săvârşesc o
infracŃiune”. Justificat, în doctrină i s-a imputat acestei definiŃii că identifică în mod greşit
dreptul penal obiectiv cu dreptul penal subiectiv1.
La alŃi autori care definesc dreptul penal, aspectul filosofic este îmbinat cu aspecte
sociologice. Astfel, penalistul francez Ortolan, în lucrarea Elements du droit penal, susŃine că
dreptul penal este o concepŃie a minŃii omeneşti, dedusă din raporturile individului cu
societatea, în temeiul căreia societatea are dreptul de a „inflige o suferinŃă” aceluia care
„violează legile”, suferinŃă proporŃională cu violarea săvârşită.
În acelaşi sens, Georges Vidal, fost profesor la Toulouse, în Cursul de drept criminal,
susŃine că dreptul penal este „acela care restabileşte liniştea în spirite” şi asigură apărarea
valorilor fundamentale, ameninŃând cu pedepse şi, la nevoie, chiar pedepsind pe cei care
nesocotesc legile prin care sunt apărate aceste valori fundamentale.
Există, apoi, alŃi autori care prin definiŃiile date identifică dreptul penal cu ştiinŃa
dreptului penal. În acest sens, von Feuerbach susŃine că dreptul penal este „ŞtiinŃa drepturilor
pe care legile penale le dă statului contra supuşilor care le violează”.2
Tot aşa, G. Stefani, G. Levasseur şi B. Buloc afirmă că dreptul penal este „ramura
dreptului având ca obiect studiul incriminării şi represiunii de către stat a acŃiunilor de natură
a crea o tulburare în societate”.3
Din categoria definiŃiilor care au în vedere, preponderent, aspectele juridice,
menŃionăm:

1
Viorel Paşca, Prologomene în studiul dreptului penal, Ed. Lumina Lex, 2000, p. 15.
2
R. Garrand, Précis de droit criminel, Ed. Sirey, Paris, 1907, p. 1.
3
G. Stefani, G. Levasseur, B. Buloc, Droit penal general, Paris, 1994, p. 31.

7
 – Adolphe Prins, un renumit penalist belgian, în lucrarea Science penale et droit positif,
susŃine că dreptul penal este „ansamblul dispoziŃiunilor legale, prin care se reglementează
dreptul de a pedepsi”;
– J.J. Hans, în Principes generaux du droit penal belge, defineşte dreptul penal pe care
îl denumeşte drept criminal, ca fiind ansamblul dispoziŃiilor legale ce reglementează dreptul
de a pedepsi;
– Frantz von Listz, fost profesor de drept penal la Universitatea din Berlin, în tratatul
său de drept penal, a definit dreptul penal ca fiind „ansamblul regulilor juridice stabilite de
stat, în scopul de a ataşa acŃiunii, care – constituie o infracŃiune – pedeapsa, adică
sancŃiunea”;
– Eugen Florian, fost profesor la Universitatea din Torino, în cursul său de drept penal,
susŃine că dreptul penal este „ordinamentul juridic prin care fapta ilicită a omului este
sancŃionată cu acea consecinŃă juridică, numită pedeapsă”;
– G. Maggiore, fost profesor la Universitatea din Palermo, în lucrarea sa Principi di
diritto penale, arată că dreptul penal este sistemul de norme juridice în puterea căruia autorul
unei crime este constrâns să piardă sau să sufere o diminuare a drepturilor sale personale prin
aplicaŃiunea de pedepse;
– P. Garraud, reprezentant de elită al ştiinŃei clasice penale din FranŃa, în Traité
theorique et pratique du droit penal français, susŃine că dreptul penal este „ansamblul legilor
stabilite şi publicate după formele ConstituŃiei fiecărui stat, legi care reglementează exerciŃiul
dreptului social de a pedepsi”.
În ştiinŃa dreptului penal românesc există, de asemenea, mai multe definiŃii ale dreptului
penal, dintre care menŃionăm următoarele:
– I. Tanoviceanu, ilustrul profesor de drept penal la Universitatea din Bucureşti, în
Tratat de drept şi procedură penală, susŃine că dreptul penal este acea ramură a dreptului
public intern care determină infracŃiunile şi stabileşte pedepsele;
– Traian Pop, renumitul profesor de drept penal de la Universitatea din Cluj, în cursul
său de drept penal, susŃine că dreptul penal „se ocupă de faptele antisociale declarate
infracŃiuni şi de mijloacele de apărare socială contra acestor fapte”;
– Vintilă Dongoroz, profesor la Universitatea din Bucureşti, considerat o somitate a
dreptului penal modern, în lucrările sale, a susŃinut că dreptul penal are mai multe accepŃiuni,
şi anume: dreptul penal pozitiv, care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementează
represiunea, la un moment dat, într-un stat sau o grupare socială; dreptul penal obiectiv, prin
care se înŃelege substanŃa juridică a regulilor de drept care reglementează represiunea, adică
acel conŃinut cuprins în normele de drept penal; dreptul penal subiectiv, prin care înŃelegem
dreptul statului, respectiv al societăŃii, prin puterea legislativă, de a adopta normele de drept
penal (jus puniendi);
– C. Bulai, profesor la Universitatea din Bucureşti, susŃine că „dreptul penal reprezintă
subsistemul normelor juridice care reglementează relaŃiile de apărare socială, prin
interzicerea, ca infracŃiuni, sub sancŃiunile specifice, denumite pedepse, ale acŃiunilor sau
inacŃiunilor periculoase pentru valorile sociale, în scopul apărării acestor valori, fie prin
prevenirea infracŃiunilor, fie prin aplicarea pedepselor persoanelor care le săvârşesc”;
– C. Mitrache, profesor la Universitatea din Bucureşti, susŃine că, în definirea dreptului
penal, „trebuie reŃinute trăsăturile specifice ale acestei ramuri de drept cu privire la obiect,
metoda specifică de reglementare, scopul acesteia, ca şi modul specific de realizare a acestui

8
scop”. În raport cu aceste repere, autorul achiesează la definiŃia dreptului penal, mai sus
menŃionată, dată de profesorul C. Bulai;
– Rodica Mihaela Stănoiu, prof. univ. dr., defineşte dreptul penal ca fiind „acea ramură
a ştiinŃelor juridice care studiază instituŃiile fundamentale privitoare la criminalitate şi la
reacŃia socială faŃă de aceasta”;
– Gheorghe Alecu, conf. univ. la Facultatea de Drept şi AdministraŃie Publică din
ConstanŃa a UniversităŃii Spiru Haret, susŃine că dreptul penal este alcătuit din partea
generală şi partea specială a unei singure ramuri a sistemului dreptului public intern, care,
deşi sunt strâns legate între ele, prezintă totuşi unele particularităŃi4.
În ceea ce ne priveşte, considerăm că aceste definiŃii, chiar atunci când reŃin şi relevă
aspecte de ordin filosofic, sociologic sau juridic, sunt numai aparent diferite sau
contradictorii. Analiza lor raŃională conduce la concluzia că, în realitate, raportat la natura
temeiurilor şi criteriilor avute în vedere de fiecare autor, ele sunt corecte.
Iată de ce trebuie admis că, în determinismul normelor penale, ce alcătuiesc dreptul
penal, există componente filosofice, sociologice (politice, morale, economice etc.) care sunt
topite în formă juridică.
În concepŃia noastră, dreptul penal, ca ramură a sistemului de drept, cuprinde totalitatea
normelor juridice prin care statul, ca reprezentant al societăŃii şi titular al ordinii de drept,
stabileşte faptele care constituie infracŃiuni, condiŃiile răspunderii penale, sancŃiunile şi
măsurile care se aplică în cazul săvârşirii infracŃiunilor, în scopul apărării celor mai
importante valori sociale, al prevenirii infracŃiunilor şi reeducării autorilor acestora.
Dreptul penal, ca ştiinŃă a dreptului, cuprinde ansamblul ideilor, teoriilor şi concepŃiilor
privitoare la dreptul penal5 şi la instituŃiile acestuia.
Intrând într-o analiză ştiinŃifică, trebuie admisă concepŃia dongoroziană a celor trei
accepŃiuni (înŃelesuri) ale dreptului penal.
În accepŃiunea de drept penal pozitiv trebuie incluse totalitatea regulilor de drept aflate
în vigoare, care stabilesc faptele penale, sancŃiunile penale şi modul lor de aplicare în
legislaŃia unui stat6. În mod concret, în această accepŃiune, dreptul penal pozitiv este
reprezentat de legea penală în vigoare, respectiv de Codul penal, de legile penale speciale sau
de dispoziŃiile penale din legile generale.
Cea de-a doua accepŃiune, de drept penal obiectiv, este reprezentată de conŃinutul
normelor de drept penal7.
Cea de-a treia accepŃiune, de drept penal subiectiv (jus puniendi), îşi găseşte raŃiunea în
necesitatea apărării ordinii publice şi a celorlalte valori fundamentale, ale membrilor
societăŃii, respectiv a întregii ordini de drept.
Ordinea de drept presupune o atitudine şi o stare de respect din partea membrilor
societăŃii, faŃă de ordinea publică şi faŃă de toate valorile fundamentale din societate.
Răspunderea pentru apărarea ordinii publice şi a acestor valori fundamentale care
alcătuiesc ordinea de drept este încredinŃată de societate statului, ca reprezentant al societăŃii,
şi, astfel, statul, prin organele sale, este, de fapt, titularul unui interes public, general, iar în
temeiul acestui interes, este învestit de societate cu dreptul subiectiv de a emite norme penale,

4
Gh. Alecu, Drept penal. Partea generală, Ed. Europolis, 2005, p. 16.
5
C. Bulai, Drept penal, Partea generală, vol. II, 1992, p. 198.
6
V. Dongoroz, Drept penal, reeditarea ediŃiei din 1939, AsociaŃia Română de ŞtiinŃe penale,
Bucureşti, 2000, p. 21-22.
7
Ibidem.

9
de a pretinde ca ele să fie respectate şi de a porni şi exercita acŃiunea în justiŃie, împotriva
celor care nesocotesc şi încalcă aceste norme.
În raport cu argumentele prezentate, putem concluziona că, prin drept penal subiectiv,
înŃelegem dreptul statului, ca reprezentant al societăŃii, de a pretinde respectarea normelor
penale în vigoare, iar în cazul nerespectării, de a exercita acŃiunea de tragere la răspundere şi de
aplicare a sancŃiunilor de drept penal.

Obiectul dreptului penal

Obiectul dreptului penal îl constituie disciplinarea vieŃii de relaŃie socială şi realizarea
ordinii sociale prin asigurarea respectării valorilor fundamentale, vitale ale societăŃii şi care
alcătuiesc ordinea de drept.
În doctrină, privitor la obiectul dreptului penal, au existat unele deosebiri de vederi.
Astfel, au existat autori care au susŃinut că obiectul dreptului penal îl constituie relaŃiile
sociale de conflict, care apar în urma săvârşirii infracŃiunilor şi din momentul comiterii lor,
ceea ce determină tragerea la răspundere penală şi pedepsirea infractorilor8.
În acelaşi sens, alŃi autori au susŃinut că dreptul penal nu reglementează relaŃii sociale
specifice, proprii, ci doar intervine şi sancŃionează încălcări mai grave ale relaŃiilor sociale
care sunt reglementate, însă, de alte ramuri ale dreptului (drept civil, administrativ, financiar
etc.)9.

CAPITOLUL II

ŞTIINłA DREPTULUI PENAL

SECłIUNEA I

DREPTUL PENAL – RAMURĂ A ŞTIINłELOR JURIDICE

1. NoŃiunea de ştiinŃă a dreptului penal şi obiectul acesteia
În doctrină, ştiinŃa dreptului penal a fost definită ca acea ramură a ştiinŃelor juridice care
cuprinde totalitatea cunoştinŃelor privitoare la instituŃiile juridice penale exprimate în
concepŃiile, teoriile, ideile, principiile menite să explice şi să fundamenteze necesitatea,
scopul şi sarcinile dreptului penal, să stabilească metodele de investigaŃie a fenomenelor
juridice penale, să elaboreze mijloacele juridice de prevenire şi combatere a fenomenului
infracŃional cu ajutorul dreptului penal10.

8
V. Oancea, Drept penal, Partea generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971, p. 15;
Ludovic Biro, Aspecte ale raportului juridic penal, în „Studia Universitatis Babeş Bolyai, Series
Jurisprudentia”, 1966, p. 85.
9
K. Binding, Die Normen und ihre Ubertretung, Lipsca, 1916, ed. a III-a, vol. I, p. 58 (citat de I.
Tanoviceanu, V. Dongoroz, op. cit., p. 16). În acelaşi sens, J. A. Roux, Cours de droit penal et de procedure
penale, Paris, 1920, p. 14; G. Vidal, I. Magnol, Cours, Paris, 1921, p. 1; R. Garraud, Traité theorique et pratique
de droit penal, Paris, 1913, p. 62, 73, 203. În sens contrar, vezi F. Carrara, Programma del corso di diritto
penale, Torino, 1908, p. 46; R. Merle, A. Vitu, Traité de droit criminel, vol. I, Paris, 1984, p. 215-219; G.
Stefani, G. Levasseur, B. Buloc, Droit penal general, Paris, 1984, p. 39-40.
10
C. Bulai, op. cit., p. 22.

10
 Rolul ştiinŃei dreptului penal este de a perfecŃiona reglementările juridice pentru ca ele
să fie în acord cu evoluŃia realităŃilor economico-sociale şi cu necesităŃile de prevenire şi
combatere a criminalităŃii.
Obiectul ştiinŃei dreptului penal îl constituie studierea şi cercetarea instituŃiilor şi
normelor dreptului penal sub toate aspectele, şi anume:
– pentru cunoaşterea determinismelor istorice ale apariŃiei lor;
– pentru cunoaşterea riguroasă a conŃinutului, structurii, funcŃiilor şi sco-pului normelor
şi instituŃiilor de drept penal;
– pentru cunoaşterea şi înŃelegerea corectă a voinŃei legiuitorului, adică a sensului şi
spiritului legii penale, a instituŃiilor penale, a principiilor de drept penal;
– pentru determinarea lacunelor, erorilor sau imperfecŃiunilor de regle-mentare prin
examinarea critică a legislaŃiei penale, a jurisprudenŃei penale şi a doctrinei de specialitate.

2. Metodica ştiinŃei dreptului penal

Prin metodica ştiinŃei dreptului penal se înŃelege totalitatea metodelor şi procedeelor
folosite de către ştiinŃa dreptului penal pentru studierea dreptului penal.
Este unanim admis că în studiul dreptului penal sunt folosite, în general, aceleaşi
metode ca şi în celelalte ramuri ale dreptului.
Acestea sunt:
– metoda raŃională sau logică (examinarea exegetică, dogmatică şi critică a conŃinutului
normelor penale, a instituŃiilor penale etc. prin apelare la procedeele raŃionale şi ale logicii);
– metoda istorică (aflarea sensului şi voinŃei legiuitorului prin cercetarea condiŃiilor
istorice care au determinat adoptarea acelei norme penale);
– metoda comparativă (studiul comparativ al normelor şi instituŃiilor penale din alte
sisteme de drept penal pentru mai buna cunoaştere şi pentru perfecŃionarea unei reglementări
într-o anumită materie);
– metoda experimentului (apelare la experimente în aplicarea unor măsuri de prevenire
şi combatere a criminalităŃii sau delincvenŃei sau la modalităŃi de executare a unor sancŃiuni
de drept penal).

3. Diviziunile ştiinŃei dreptului penal

În doctrină, ştiinŃa dreptului penal se împarte în două părŃi principale: partea generală;
partea specială.
Partea generală este destinată studiului introductiv, care trebuie să ofere primele
explicaŃii necesare pentru înŃelegerea instituŃiilor fundamentale ale dreptului penal, a
scopului, funcŃiilor şi caracterelor dreptului penal, a principiilor fundamentale ale dreptului
penal, a raportului juridic de drept penal, a legii penale etc.
Partea specială cercetează şi studiază incriminările concrete ale unor fapte antisociale,
structura, conŃinutul juridic şi constitutiv al fiecărei infracŃiuni, condiŃiile speciale ale
răspunderii penale pentru fiecare infracŃiune, sancŃiunile de drept penal prevăzute pentru
fiecare infracŃiune în parte.

11
 STRUCTURA INFRACłIUNII

l. ConŃinutul juridic al infracŃiunii

Am definit infracŃiunea ca fiind o faptă ce prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăŃie
şi prevăzută de legea penală. Nu trebuie uitat, însă, niciodată că această definiŃie relevă, cum
este firesc, trăsăturile generale ale oricărei infracŃiuni, ca primă instituŃie fundamentală a
dreptului penal.
Textul de lege care incriminează o anumită faptă stabileşte însă pentru fiecare
infracŃiune în parte conŃinutul (abstract) al acesteia. Acest conŃinut poartă, în doctrină,
denumirea de conŃinut juridic al infracŃiunii şi este format din totalitatea elementelor care,
potrivit legii, îi atribuie unei fapte caracter penal. Aşadar, elementele esenŃiale, denumite
constitutive, ale fiecărei infracŃiuni, în particular, nu trebuie să fie confundate cu trăsăturile
esenŃiale ale infracŃiunii, ca instituŃie fundamentală a dreptului penal.
Trăsăturile esenŃiale sunt calităŃi, însuşiri, care caracterizează infracŃiunea în genere şi,
deci, orice infracŃiune aparte; ele nu intră în conŃinutul diferitelor fapte care constituie
infracŃiuni, însă îşi găsesc reflectarea în acest conŃinut şi reflectă caracterul lui penal;
dimpotrivă, elementele constitutive intră ca părŃi componente în conŃinutul fiecărei infracŃiuni
privite în special şi particula-rizează astfel fapta prevăzută de legea penală.
Atunci când unei fapte prevăzute de legea penală îi lipseşte o trăsătură esenŃială, ea pierde
caracterul penal şi nu poate constitui o infracŃiune; dimpotrivă, când faptei îi lipseşte un
element constitutiv al unei anumite infracŃiuni, acea faptă poate constitui, eventual, o altă
infracŃiune, păstrând astfel caracterul penal (exemplu, în loc de omor, ucidere din culpă; în loc
de tîlhărie, furt; în loc de ultraj, insultă; în loc de furt sau delapidare, abuz de încredere etc.).
Latura obiectivă cuprinde un element material singur sau însoŃit de anumite cerinŃe
esenŃiale, unele intrinseci, altele extrinseci; o urmare imediată (un rezultat, constând dintr-o
vătămare, un prejudiciu material sau moral sau dintr-o stare de pericol) şi o legătură de
cauzalitate între urmarea imediată şi elementul material.
Latura subiectivă cuprinde acele condiŃii referitoare la atitudinea psihică a făptuitorului faŃă
de acŃiunea sau inacŃiunea care constituie elementul material al infracŃiunii, faŃă de urmarea
imediată şi faŃă de legătura de cauzalitate dintre acestea. Latura subiectivă se compune din
elementul subiectiv la care sunt ataşate, uneori, una sau mai multe condiŃii sau cerinŃe
esenŃiale.
În conŃinutul constitutiv al unor infracŃiuni intră, alături de elementul subiectiv, şi anumite
condiŃii şi cerinŃe esenŃiale. Acestea se referă la mobilul şi la scopul infracŃiunii. În asemenea
situaŃii, pentru existenŃa laturii subiective a infracŃiunii este necesar să se constate că
făptuitorul a fost determinat de un anumit mobil ori că a urmărit un anumit scop prin
săvârşirea faptei
1. Obiectul juridic al unei infractiuni îl constituie:
a. bunul sustras sau distrus prin savârsirea faptei
b. relatiile sociale vatamate sau periclitate prin savârsirea fap tei
c. obiectivul urmarit de infractor prin savârsirea faptei
2. Latura obiectiva a unei infractiuni cuprinde:

12
a. elementul material, vinovatia si raportul de cauzalitate
b. elementul material, urmarea imediata si raportul de cauzalitate
c. actiunea sau inactiunea, urmarea imediata si vinovatia
3. Prin „verbum regens” se întelege :
a. mobilul infractiunii
b. scopul infractiunii
c. elementul material al laturii obiective a infractiunii
4. Urmarea imediata ce se produce prin savârsirea unei infractiuni se materializeaza:
a. fie într-un rezultat, fie într-o stare de pericol
b. numai într-un rezultat palpabil
c. în consecintele subsecvente ale infractiunii
5. Problema dovedirii raportului de cauzalitate în dreptul penal se pune în legatura cu :
a. infractiunile formale
b. infractiunile formale de atitudine
c. infractiunile de rezultat

FORMELE INFRACłIUNII

1. Fazele activităŃii infracŃionale

A. Desfăşurarea activităŃii infracŃionale. Săvârşirea infracŃiunii, ca de altfel, a oricărui
act de conduită exterioară a omului, implică din partea acestuia o activitate ce se desfăşoară,
de regulă, în timp şi spaŃiu. Această activitate poate consta din una sau mai multe acŃiuni. La
rândul ei, fiecare acŃiune poate fi realizată prin unul ori mai multe acte. Aşadar, săvârşirea
infracŃiunii poate parcurge mai multe momente sau faze în drumul ei spre producerea
rezultatului socialmente periculos.
În desfăşurarea activităŃii prin care se realizează orice infracŃiune, distingem două
perioade pe care le parcurge autorul acesteia:
– o perioadă internă sau psihică, de concepŃie şi decizie;
– o perioadă externă sau de executare a deciziei de a săvârşi infracŃiunea.
Perioada internă cuprinde intervalul în care au loc în conştiinŃa făptuitorului procesele
psihice care caracterizează atitudinea lui psihică faŃă de săvârşirea faptei şi faŃă de urmările
acesteia. În această perioadă se formează latura subiectivă a infracŃiunii.
Momentele sau fazele formării laturii subiective a infracŃiunii, caracte-ristice perioadei
interne, sunt următoarele:
– conceperea activităŃii infracŃionale, adică apariŃia şi conturarea ideii de a comite
fapta prevăzută de legea penală;
– deliberarea, adică compararea, în vederea deciziei, a alternativelor săvârşirii sau
nesăvârşirii infracŃiunii, a avantajelor şi dezavantajelor atrase de fiecare alternativă;
– decizia sau rezoluŃia infracŃională, adică hotărârea de a săvârşi infrac-Ńiunea.
Aceste momente sau faze există în cazul infracŃiunilor săvârşite cu intenŃie, fiindcă, la
toate aceste infracŃiuni, săvârşirea faptei este precedată de o perioadă internă. Având în
vedere că toate aceste momente ce caracterizează perioada internă se petrec în psihicul
făptuitorului, ele nu pot fi cunoscute decât în măsura în care latura subiectivă s-a manifestat
în acte de conduită care Ńin de perioada externă a săvârşirii infracŃiunii.

13
 Perioada internă precede totdeauna perioada externă, fiindcă totdeauna apare mai întâi
ideea de a săvârşi fapta, urmată de luarea hotărârii de a fi săvârşită, iar în final, se trece la
realizarea deciziei.
Raportat la factorul timp, decizia de a săvârşi fapta poate fi urmată de punerea ei în
executare, la un interval mai mic ori mai mare. Indiferent, însă, dacă, după luarea deciziei,
autorul a trecut imediat sau mai târziu la punerea ei în executare, perioada internă există la
toate infracŃiunile intenŃionate, inclusiv la cele săvârşite spontan (impetu animo).
În cazul infracŃiunilor praeterintenŃionate sau din culpă, nu există problematica
perioadei interne şi a fazelor desfăşurării activităŃii infracŃionale.
Odată cu adoptarea deciziei de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală, perioada
internă ia sfârşit şi prin aceasta se realizează integral latura subiectivă a infracŃiunii.
Atitudinea psihică a făptuitorului se exprimă întotdeauna în decizia de a săvârşi fapta, ce
rămâne neschimbată pe tot parcursul perioadei externe în care se realizează hotărârea
infracŃională luată.
Perioada externă sau de executare cuprinde întreaga manifestare exte-rioară, adică
toate acŃiunile şi actele efectuate în vederea punerii în executare a hotărârii de a săvârşi
infracŃiunea. În această perioadă, desfăşurarea activităŃii infracŃionale parcurge aşa-numitul
drum al infracŃiunii (iter criminis), de la prima manifestare externă în executarea rezoluŃiei
infracŃionale până la produ-cerea rezultatului socialmente periculos şi până la ultima evoluŃie
eventuală a acestui rezultat. Prin aceste acŃiuni şi acte se realizează latura obiectivă a
infracŃiunii.
Aşa cum se arată în literatura de specialitate, spre deosebire de rezoluŃia sau hotărârea
infracŃională care, odată adoptată, rămâne identică cu ea însăşi, câtă vreme nu este
abandonată ori înlocuită cu altă rezoluŃie, realizarea ei, prin săvârşirea activităŃii care
formează latura obiectivă a infracŃiunii, nu poate avea loc decât prin desfăşurarea în timp şi
prin parcurgerea mai multor momente sau faze. Fiecare dintre aceste momente ori faze
reprezintă tot atâtea stadii progresive, variabile în conŃinut în raport cu apropierea lor de
momentul sau faza finală.
Sunt cunoscute ca faze ale desfăşurării activităŃii infracŃionale, în perioada externă, faza
actelor preparatorii sau de pregătire, faza actelor de executare şi faza urmărilor.
• Faza actelor pregătitoare este caracterizată prin săvârşirea de acte care pregătesc
comiterea acŃiunii ce constituie elementul material al infracŃiunii. Este prima fază a perioadei
externe, în care se trece la executarea hotărârii infracŃionale prin acte care pregătesc din punct
de vedere material sau moral săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, fără să se treacă la
executarea propriu-zisă a acesteia, care aparŃine fazei următoare.
• Faza actelor de executare se caracterizează, la rândul ei, prin săvârşirea de acte
de natură să realizeze însăşi acŃiunea care constituie elementul material al infracŃiunii. În
această fază se trece deci de la pregătirea săvârşirii faptei la săvârşirea efectivă a acesteia.
Executarea hotărârii de a săvârşi fapta poate prezenta mai multe modalităŃi. Astfel, este
posibil ca executarea faptei să fie întreruptă, în aşa fel încât nu se realizează decât o parte din
acŃiunea care constituie elementul material al infracŃiunii. De asemenea, se poate ca
executarea faptei să fie completă, adică să se săvârşească fapta care constituie elementul
material al infracŃiunii, dar să nu se producă rezultatul cerut de lege pentru realizarea
integrală a laturii obiective a respectivei infracŃiuni. În sfârşit, este posibilă realizarea întregii
acŃiuni sau inacŃiuni, care reprezintă elementul material al laturii obiective, dar urmările sau
rezultatul se vor produce abia ulterior, în următoarea fază, cea a urmărilor.

14
 • Faza urmărilor se caracterizează, aşa cum arată denumirea sa, prin producerea
rezultatului care este necesar pentru realizarea laturii obiective a infracŃiunii. Momentul iniŃial
al acestei faze este, aşa cum s-a arătat, acela al săvârşirii în întregime a faptei, urmată de
producerea efectivă a urmării imediate. În unele cazuri, faza urmărilor poate dura mai mult,
fie datorită prelungirii în timp a însăşi acŃiunii care duce la amplificarea urmărilor, fie din
cauza amplificării ulterioare a rezultatului produs.
1. Perioada externa a savârsirii unei infractiuni intentionate cuprinde:
a. faza actelor de pregatire, faza tentativei, faza actelor de executare si faza urmarilor
b. faza actelor de pregatire, faza actelor de executare si faza urmarilor
c. faza actelor de pregatire, faza tentativei si faza infractiunii fapt consumat
2. Codul penal român, în legatura cu regimul actelor preparatorii a adoptat:
a. teza incriminarii actelor preparatorii
b. teza neincriminarii actelor preparatorii
c. teza incriminarii doar a unor acte preparatorii
3. Exista tentativa perfecta:
a. atunci când faptuitorul executa în întregime elementul material al laturii obiective a
infractiunii si cu toate acestea rezultatul urmarit nu se produce
b. atunci când faptuitorul începe executarea elementului material al laturii obiective a
infractiunii, însa pe parcursul desfasurarii executarea este întrerupta si nu poate fi dus
pâna la capat
c. atunci când faptuitorul dispune de toate conditiile necesare sub aspectul mijloacelor ce
vor fi folosite si al obiectului material al infractiunii pentru ca infractiunea proiectata sa
se consume, totusi aceasta nu se consuma datorita modului defectuos în care au fost
folosite mijloacele de catre faptuitor sau altor cauze
4. Exista tentativa imperfecta:
a. atunci când faptuitorul executa în întregime elementul material al laturii obiective a
infractiunii si cu toate acestea rezultatul urmarit nu se produce
b. atunci când faptuitorul începe executarea elementului material al laturii obiective a
infractiunii, însa pe parcursul desfasurarii executarea este întrerupta si nu poate fi dusa
pâna la capat
c. atunci când faptuitorul desi dispune de toate conditiile necesare sub aspectul
mijloacelor ce vor fi folosite si al obiectului material pentru ca infractiunea proiectata sa
se consume, totusi infractiunea nu se consuma, datorita modului defectuos în care au fost
folosite mijloacele de catre faptuitor sau altor cauze
5. Exista tentativa improprie:
a. atunci când prin natura lui, mijlocul folosit este apt sa produca rezultatul, dar în cazul
concret în raport de conditiile existente s-a dovedit a fi insuficient sau defectuos, sau în
situatia când obiectul material lipsea în mod accidental din locul unde faptuitorul credea
ca se afla
b. atunci când mijlocul folosit pentru savârsirea infractiunii, prin natura lui, nu era apt în
nici o împrejurare sa produca rezultatul urmarit de faptuitor
c. atunci când infractiunea proiectata nu se consuma datorita caracterului inapt de a
produce rezultatul mijloacelor folosite de faptuitor, ori datorita faptului ca obiectul
material lipsea din locul unde credea acesta ca se afla
6. Tentativa nu este posibila:
a. în cazul infractiunii deviate

15
b. în cazul infractiunii de obicei
c. în cazul infractiunii continuate

UNITATEA INFRACłIUNII

1. GeneralităŃi privind unitatea şi pluralitatea de infracŃiuni

A. NoŃiuni generale. Termenii de unitate şi pluralitate au, în sens larg, în domeniul
dreptului penal, acelaşi înŃeles pe care îl au în limbajul comun.
Unitatea sau pluralitatea de infracŃiuni se pune ca problemă atunci când trebuie să se
stabilească dacă mai multe acŃiuni, săvârşite de aceeaşi persoană, formează o singură
infracŃiune sau, dimpotrivă, două sau mai multe infracŃiuni. Obiectul evaluării îl formează
deci un ansamblu de acte (acŃiuni sau inacŃiuni), iar baza de evaluare o constituie însăşi
noŃiunea de infracŃiune creată de legiuitor.
În doctrină şi în jurisprudenŃă, s-a decis că există unitate de infracŃiune atunci când, în
activitatea desfăşurată de o persoană, identificăm conŃinutul unei singure infracŃiuni şi că
există pluralitate de infracŃiuni atunci când în acea activitate identificăm conŃinuturile a două
ori mai multe infracŃiuni.

B. Categorii şi tipuri de unitate infracŃională. În teoria dreptului penal şi în legislaŃie, se

face distincŃie între două categorii de unitate de infracŃiune:
• unitatea naturală, la care unitatea juridică se întemeiază pe unitatea faptei
care constituie elementul material al infracŃiunii;
• unitatea legală, care este o creaŃie a legiuitorului pe baza unei pluralităŃi de
fapte.
În cadrul unităŃii naturale de infracŃiune, se face distincŃie între trei tipuri diferite de
unitate de infracŃiune, în raport de natura acŃiunii sau inacŃiunii care constituie elementul
material al infracŃiunii, şi anume între: infracŃiunea simplă, infracŃiunea continuă şi
infracŃiunea deviată.
În mod corespunzător, în cadrul unităŃii legale de infracŃiune se face distincŃie între
patru tipuri de unitate infracŃională, şi anume între: infracŃiunea complexă, infracŃiunea
continuată, infracŃiunea progresivă şi infracŃiunea de obicei.
Cercetarea unităŃii de infracŃiune presupune examinarea tuturor acestor categorii şi
tipuri de unitate.

1.Care sunt formele unitatii naturale de infractiune:

a. infractiunea simpla, infractiunea continuata si infractiunea deviata
b. infractiunea simpla, infractiunea continuata si infractiunea continua
c. infractiunea simpla, infractiunea continua si infractiunea deviata
2. Infractiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este:
a. o infractiune continua
b. o infractiune continuata
c. o infractiune colectiva
3. Data savârsirii unei infractiuni continue este:
a. momentul când se comite actiunea/inactiunea care dureaza suficient pentru a avea o
semnificatie penala

16
b. momentul la care a încetat actiunea/inactiunea infractionala
c. momentul în care s-a produs rezultatul
4. Când se epuizeaza o infractiune continua:
a. în momentul producerii rezultatului
b. în momentul încetarii actiunii/inactiunii infractionale
c. coincide cu momentul consumarii infractiunii
5. Care este momentul în raport cu care se aplica beneficiul gratierii în cazul savârsirii
unei infractiuni continue:
a. momentul consumarii infractiunii
b. momentul epuizarii activitatii infractionale
c. momentul producerii rezultatului

PLURALITATEA DE INFRACłIUNI

1. ConsideraŃii generale
A. NoŃiune. Termenul de „pluralitate de infracŃiuni”, într-o accepŃiune largă,
desemnează un grup de două sau mai multe infracŃiuni. O pluralitate de infracŃiuni nu este
însă relevantă din punct de vedere juridic decât dacă între cele două sau mai multe infracŃiuni
care o alcătuiesc există o anumită legătură din care decurg anumite consecinŃe juridice.
Această legătură poate fi personală (in personam), în sensul că toate infracŃiunile au fost
săvârşite de aceeaşi persoană, sau reală (in rem) atunci când între infracŃiunile care alcătuiesc
pluralitatea există o legătură obiectivă de loc, de timp, de cauzalitate etc.
În accepŃiunea restrânsă a termenului, prin pluralitate de infracŃiuni, în teoria dreptului
penal şi în legislaŃia penală, se înŃelege un număr de două sau mai multe infracŃiuni săvârşite
de aceeaşi persoană. Pluralitatea de infracŃiuni, ca instituŃie a dreptului penal, prezintă interes
teoretic şi practic, datorită consecinŃelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a
făptuitorului, al modului şi mijloacelor de reacŃie împotriva acestuia.
B. Sediul materiei. Codul penal în vigoare reglementează pluralitatea de infracŃiuni în
Cap. IV din Titlul V al PărŃii generale, în textele art. 32-40.
Localizarea materiei pluralităŃii de infracŃiuni nu este întâmplătoare, ci are la bază
logica potrivit căreia, înainte de a se stabili formele de manifestare a pluralităŃii infracŃionale,
se impune a fi reglementat cadrul legal de existenŃă al pluralităŃii.
În noul Cod penal, pluralitatea de infracŃiuni a fost aşezată în capitolul VII din Titlul II,
în textul art. 46-53.
C. Formele pluralităŃii de infracŃiuni
În teoria dreptului penal şi în legislaŃia penală sunt cunoscute mai multe forme de
pluralităŃi de infracŃiuni, dintre care cele mai importante sunt:

concursul de infracŃiuni;

recidiva;

pluralitatea intermediară.
Legea noastră penală prevede în mod expres, ca principale forme ale pluralităŃii de
infracŃiuni, concursul de infracŃiuni şi recidiva. Astfel, în art. 32 alin. l C. pen. se arată că
pluralitatea de infracŃiuni constituie, după caz, fie concurs de infracŃiuni, fie recidivă. În
acelaşi timp, însă, legea penală consacră în mod implicit şi forma pluralităŃii intermediare de
infracŃiuni, între concurs şi recidivă, prevăzând în dispoziŃiile din art. 40 C. pen. reguli

17
speciale de sancŃionare a infractorului care, după condamnarea definitivă pentru o infracŃiune,
săvârşeşte din nou o infracŃiune, fără să fie îndeplinite condiŃiile pentru existenŃa stării de
recidivă.
Criteriul de distincŃie între cele două forme de bază ale pluralităŃii de infracŃiuni,
concursul de infracŃiuni şi recidiva, îl constituie existenŃa (sau inexistenŃa) unei hotărâri
judecătoreşti definitive, de condamnare.
Toate infracŃiunile săvârşite de aceeaşi persoană, înainte ca aceasta să fi fost
condamnată definitiv, prezintă întotdeauna forma concursului de infracŃiuni.
InfracŃiunile săvârşite de aceeaşi persoană, după ce aceasta a fost condamnată definitiv,
printr-o hotărâre judecătorească, pentru una sau mai multe infracŃiuni, alcătuiesc cea de a
doua formă de bază a pluralităŃii, şi anume, recidiva.
Pluralitatea intermediară, a treia formă a pluralităŃii, se realizează atunci când o
persoană, după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracŃiuni,
săvârşeşte din nou o infracŃiune înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării
acesteia ori în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiŃiile cerute de lege pentru existenŃa
stării de recidivă. Pluralitatea intermediară este, deci, o pluralitate de infracŃiuni care nu
constituie nici concurs de infracŃiuni, nici recidivă. Ea prezintă anumite trăsături carac-
teristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară între ele.

1. Formele pluralitatii de infractiuni sunt :

a. participatia penala, concursul de infractiuni si recidiva
b. concursul de infractiuni, recidiva si pluralitatea intermediara
c. concursul de infractiuni, recidiva si pluralitatea naturala
2. Exista concurs de infractiuni:
a. numai atunci când doua sau mai multe infractiuni au fost savârsite printr-o unica
actiune,de aceeasi persoana
b. numai atunci când doua sau mai multe infractiuni au fost savârsite prin actiuni sau
inactiuni distincte de aceeasi persoana, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna
din ele
c. atunci când doua sau mai multe infractiuni au fost savârsite printr-o unica manifestare
sau prin actiuni sau inactiuni distincte, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna
dintre ele
3. Exista concurs real de infractiuni:
a. atunci când o actiune sau o inactiune savârsita de aceeasi persoana, datorita
împrejurarilor în care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, întruneste elementele
constitutive ale aceleiasi infractiuni
b. atunci când o actiune sau o inactiune savârsita de aceeasi persoana, datorita
împrejurarilor în care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, întruneste elementele
constitutive ale unor infractiuni diferite
c. atunci când mai multe infractiuni au fost savârsite de aceeasi persoana înainte de a fi
fost condamnata definitiv pentru vreuna din ele
4. Exista concurs ideal de infractiuni:
a. atunci când mai multe infractiuni au fost savârsite de aceeasi persoana, înainte de a fi
condamnata definitiv pentru vreuna din ele

18
b. atunci când o actiune sau inactiune savârsita de aceeasi persoana, datorita
împrejurarilor în care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs întruneste elementele
constitutive a mai multor infractiuni
c. atunci când o actiune sau inactiune savârsita de aceeasi persoana, datorita
împrejurarilor în care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, întruneste elementele
constitutive ale aceleiasi infractiuni.

PLURALITATEA DE INFRACTORI

1. NoŃiunea şi caracterizarea pluralităŃii de infractori

A. NoŃiune. Prin pluralitatea de infractori se înŃelege situaŃia în care două sau mai multe
persoane săvârşesc, prin eforturi conjugate, aceeaşi infracŃiune. Aşadar, există pluralitate de
infractori ori de câte ori două sau mai multe persoane, între care există coeziune materială şi
coeziune psihică, săvârşesc aceeaşi infracŃiune. Este o situaŃie simetric opusă pluralităŃii de
infracŃiuni, când aceeaşi persoană săvârşeşte două sau mai multe infracŃiuni.
Pentru existenŃa unei pluralităŃi de infractori, se cer îndeplinite următoarele cerinŃe:
– sub raportul laturii obiective, să existe o contribuŃie efectivă a două sau mai multor
persoane la săvârşirea aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală;
– sub raportul laturii subiective, să existe voinŃa acestor persoane de a coopera la
săvârşirea faptei respective.
B. Caracterizare. Rezultă din cele ce precedă că o pluralitate de făptuitori prezintă
caractere specifice şi produce efecte juridice deosebite datorită unicităŃii infracŃiunii săvârşite
de aceştia. Aceste caractere şi efecte sunt următoarele:
– indiferent de numărul subiecŃilor activi participanŃi la săvârşirea infracŃiunii,
unitatea infracŃiunii nu este influenŃată;
– calificarea faptei, încadrarea ei juridică, determinarea locului şi timpului săvârşirii
faptei se răsfrâng asupra tuturor făptuitorilor;
– urmarea imediată (socialmente periculoasă), ca element al laturii obiective a
infracŃiunii, se produce prin cooperarea tuturor participanŃilor la săvârşirea faptei; sub acest
aspect, contribuŃia fiecăruia dintre participanŃi se înscrie ca un antecedent cauzal în lanŃul de
cauzalitate care determină şi produce rezultatul infracŃiunii;
– unitatea obiectivă a faptei nu are nici o influenŃă asupra participaŃiei subiective a
fiecăreia dintre persoanele care acŃionează conjugat la săvârşirea aceleiaşi fapte;
– fapta fiind săvârşită prin acŃiunea conjugată a tuturor făptuitorilor, rezultă că
răspunderea penală a acestora trebuie să fie, în general, aceeaşi;
– existenŃa unicităŃii infracŃiunii, ca temei al răspunderii penale, pentru toŃi
participanŃii, determină ca toate eventualele cauze, care înlătură răspunderea penală
(amnistia, prescripŃia) ori care o exclud (abrogarea incriminării, inexistenŃa unui element
constitutiv al infracŃiunii etc.), să producă efecte faŃă de toŃi făptuitorii;
– pluralitatea de infractori, participanŃi la săvârşirea aceleiaşi fapte, reflec-tă o
periculozitate socială sporită, datorită cooperării mai multor participanŃi la săvârşirea
aceleiaşi fapte (cooperarea măreşte curajul şi sporeşte forŃa de acŃiu-ne a autorilor, măreşte
posibilitatea de ascundere a urmelor infracŃiunii etc.).

19
 2. Formele pluralităŃii de infractori
În ştiinŃa dreptului penal sunt cunoscute trei forme ale pluralităŃii de infrac-tori:
pluralitatea naturală, pluralitatea constituită şi pluralitatea ocazională.
A. Pluralitatea naturală. Este o formă a pluralităŃii de infractori determinată de însăşi
natura faptei prevăzute de legea penală, care nu poate fi săvârşită decât prin contribuŃia a
două sau mai multe persoane. De aceea, pluralitatea naturală de infractori mai este denumită
şi pluralitate necesară.
Dintre faptele prevăzute de legea penală care constituie o pluralitate naturală de
infractori, cele mai multe sunt acelea care nu pot fi săvârşite decât prin contribuŃia a două
persoane, astfel încât ele poartă denumirea de infracŃiuni bilaterale. Din această categorie
putem exemplifica infracŃiunile de incest (art. 203 C. pen.), de bigamie (art. 303 C.
pen.) etc. Există alte infracŃiuni care nu pot fi săvârşite decât prin contribuŃia mai multor
persoane (mai mult de două), aşa cum sunt infracŃiunile de subminare a puterii de stat (art.
162 C. pen.), de încăierare, prevăzută în art. 322 C. pen., sau jocul de noroc,
prevăzut de art. 330 C. pen.
În literatura de specialitate, se face distincŃie între pluralitatea naturală proprie şi
pluralitatea naturală improprie.
Pluralitatea naturală proprie este aceea în care toŃi participanŃii sunt traşi la răspundere şi
sancŃionaŃi penal (de exemplu, în cazul infracŃiunii de incest, de dare şi luare de mită etc.).
Pluralitatea naturală improprie este aceea în care nu toŃi participanŃii sunt traşi la
răspundere şi sancŃionaŃi penal (de exemplu, la infracŃiunea de primire de foloase
necuvenite).
B. Pluralitatea constituită
a) NoŃiune şi caracterizare
Prin pluralitate constituită se înŃelege acea situaŃie în care legea penală incriminează
simplul fapt că mai multe persoane se asociază în vederea săvârşirii de infracŃiuni.
Aşadar, pluralitatea constituită este acea formă a pluralităŃii de infractori, creată prin
asocierea sau gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracŃiuni. În raport cu
celelalte forme ale pluralităŃii de infractori, pluralitatea constituită se caracterizează prin:
– împrejurarea că ea se creează prin simplul fapt al asocierii sau grupării mai
multor persoane în vederea săvârşirii de infracŃiuni;
– este fără relevanŃă dacă această asociere a fost sau nu urmată de contribuŃia
efectivă a persoanelor respective la săvârşirea uneia dintre infracŃiunile avute în vedere la
constituirea asociaŃiei;
– datorită scopului său antisocial, simpla înjghebare sau încercare de creare a unei
astfel de asociaŃii sau grupări prezintă, prin ea însăşi, pericol social, independent de săvârşirea
infracŃiunilor programate.
łinând seama de caracterul pluralităŃii constituite de infractori, legiuitorul nostru a
incriminat-o ca infracŃiune de sine stătătoare. Din această categorie de infracŃiuni cu
pluralitate constituită de infractori putem exemplifica: complotul (art. 167 C.pen.), asocierea
pentru săvârşirea de infracŃiuni (art. 323 C. pen.).
În cazul în care se săvârşeşte vreuna dintre infracŃiunile-scop, prevăzute în programul
asocierii, va exista un concurs real de infracŃiuni.
b) CondiŃii de existenŃă

20
 Din examinarea dispoziŃiilor incriminatoare ale faptelor care constituie pluralităŃi
constituite şi Ńinând seama de conceptul acestei forme a pluralităŃii de infractori, rezultă că,
pentru existenŃa ei, oricare ar fi forma incriminării, trebuie să fie îndeplinite următoarele
condiŃii:
1) să existe o grupare de cel puŃin două persoane, în funcŃie de natura şi numărul
infracŃiunilor proiectate;
2) gruparea să aibă un anumit program în care să intre săvârşirea uneia sau a mai
multor infracŃiuni;
3) gruparea să aibă o anumită organizare, o structură ierarhică, o concepŃie unică de
conducere, care să asigure coeziunea şi stabilitatea grupului.
C. Pluralitatea ocazională (participaŃia penală). Este situaŃia în care o infracŃiune care
ar putea fi săvârşită de o singură persoană este comisă întâmplător prin cooperarea mai
multor persoane (de exemplu, un furt sau un omor, care pot fi săvârşite de o singură
persoană, sunt comise după o prealabilă înŃelegere a trei persoane).
În cadrul acestei forme a pluralităŃii de infractori, cooperarea mai multor persoane la
săvârşirea acelei infracŃiuni este determinată, în general, de interesul uşură-rii executării
faptei (de exemplu, în cazul unui furt prin efracŃie dintr-o bancă, ce presupune operaŃii
multiple şi complexe, pentru o mai bună reuşită, participanŃii, care ar putea acŃiona fiecare de
unul singur, se înŃeleg, îşi împart rolurile şi acŃionează în cooperare).
Această formă a pluralităŃii este denumită participaŃie în dreptul penal. Ea poate
coexista cu pluralitatea naturală sau constituită. Astfel, de exemplu, pot exista cazuri când
infracŃiunea de incest se săvârşeşte ca urmare a unei instigări sau cu ajutorul unui complice.

1. Contributia directa si nemijlocita la savârsirea faptei prevazuta de legea penala este

specifica:
a. instigatorului
b. coautorilor
c. complicelui
2. Fapta persoanei care promite înainte de savârsirea infractiunii ca va tainui bunurile
provenite din
aceasta, dar dupa savârsirea ei, nu-si mai tine promisiunea, constituie:
a. complicitate
b. nu are semnificatie penala
c. este lipsita de pericol social
3. Fapta persoanei care înainte de savârsirea infractiunii, promite faptuitorului ca îl va
favoriza constituie:
a. infractiunea de favorizare a infractorului
b. nu are semnificatie penala
c. complicitate
4. Savârsirea faptei prevazute de legea penala de catre mai multi participanti cu aceeasi
forma de
vinovatie este specifica:
a. participatiei improprii
b. complicitatii delict distinct
c. participatiei proprii (propriu-zise)

21
5. Savârsirea faptei prevazute de legea penala de catre mai multi participanti cu forme de
vinovatie diferite este specifica:
a. coautorilor
b. participatiei improprii
c. participatiei ocazionale

CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

1. ConsideraŃii generale
NoŃiune. Sediul materiei, în actualul Cod penal, este capitolul V din titlul II, art. 44-51.
În noul Cod penal, aceste cauze sunt reglementate tot în titlul II, privitor la infracŃiune,
capitolul III, art. 26-33.
Trebuie menŃionat că în noul Cod penal au fost introduse cauzele justificative, ceea ce
se bazează pe teza existenŃei unei noi trăsături esenŃiale a infracŃiunii, denumită
antijuridicitatea.
Introducerea cauzelor justificative se întemeiază, aşadar, pe concepŃia noului Cod penal
că infracŃiunea are patru trăsături esenŃiale, şi anume: faptă care prezintă pericol social;
antijuridică; săvârşită cu vinovăŃie; prevăzută de legea penală.
În definirea dată infracŃiunii în noul Cod penal, trei dintre aceste trăsături sunt expres
arătate de lege: prevederea faptei de legea penală, pericolul social şi vinovăŃia, iar cea de a
patra trăsătură, antijuridicitatea, rezultă în mod implicit, fiind subînŃeleasă.
Prin antijuridicitate se înŃelege o faptă care este contrară ordinii juridice de ansamblu.
În concepŃia noului Cod penal, legiuitorul a voit să se înŃeleagă că o faptă, pentru a fi
calificată drept infracŃiune, nu este suficient să aibă cele trei trăsături expres arătate în textul
art. 17, ci mai trebuie ca ea să fie contrară ordinii juridice de ansamblu.
Revenind la actuala reglementare din Codul penal în vigoare, desigur că se cere a fi
definit înŃelesul noŃiunii de cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
Cauzele ce înlătură caracterul penal al faptei sunt acele stări, situaŃii, întâmplări sau
împrejurări care intervin în timpul săvârşirii faptei şi care determină ca fapta săvârşită sub
influenŃa lor să nu prezinte trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii. Trăsăturile esenŃiale ale
infracŃiunii fiind stabilite prin lege (art. 17 C. pen.), rezultă, pe de o parte, că fapta
prevăzută de legea penală nu poate constitui infracŃiune dacă nu prezintă toate aceste
trăsături, iar pe de altă parte, că o faptă prevăzută de legea penală care întruneşte aceste
trăsături trebuie să fie calificată ca infracŃiune şi să atragă răspunderea penală. Uneori,
intervin sau există, însă, unele stări, situaŃii sau împrejurări care fac ca fapta prevăzută de
legea penală, săvârşită sub imperiul lor, deşi prezintă în aparenŃă trăsăturile esenŃiale ale
infracŃiunii, să nu aibă în realitate sau să nu realizeze în mod eficient vreuna dintre trăsăturile
esenŃiale ale infracŃiunii şi deci să nu constituie de fapt o infracŃiune. Astfel, de exemplu,
uciderea unei persoane de către un iresponsabil, însuşirea unui bun de către o persoană aflată
în eroare de fapt, în sensul că a avut convingerea că acel bun îi aparŃine, uciderea unei
persoane de către un conducător auto, într-un accident de circulaŃie, din cauza unui viciu
ascuns şi imprevizibil, constând într-o defecŃiune tehnică a autoturismului, furtul unei sume
de bani de către un minor, cu vârsta sub 14 ani, sunt fapte prevăzute de legea penală care

22
întrunesc în aparenŃă trăsăturile esenŃiale ale unor infracŃiuni, dar care, în realitate, nu
realizează una sau alta dintre aceste trăsături.
Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii, fiind stabilite de lege, este logic că tot prin lege
trebuie şi sunt stabilite acele stări, situaŃii, împrejurări etc., care pot avea ca efect nerealizarea
vreuneia dintre trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii şi deci înlăturarea caracterului penal al
faptei săvârşite sub influenŃa lor.

2. Caracterizare
Stările, situaŃiile, împrejurările etc. care au ca efect, potrivit legii, nerealizarea
trăsăturilor esenŃiale ale infracŃiunii constituie cauze care înlătură caracterul infracŃional sau
penal al faptei astfel săvârşite. Ca o consecinŃă a înlăturării caracterului penal al faptei, se
înlătură şi răspunderea penală a făptuitorului, fiindcă este înlăturată infracŃiunea, care
constituie unicul temei al răspunderii penale.
Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei nu trebuie să fie confundate cu cauzele
care înlătură răspunderea penală (amnistia, lipsa plângerii prealabile, prescripŃia etc.), nici cu
instituŃia înlocuirii răspunderii penale (art. 90-98 C. pen,), fiindcă în toate aceste cazuri fapta
săvârşită constituie infracŃiune şi atrage răspunderea penală a făptuitorului, însă această
răspundere este înlăturată sau înlocuită prin voinŃa legiuitorului, din anumite considerente de
politică penală.
Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei nu trebuie confundate cu cauzele de
nepedepsire, adică cu acele situaŃii în care fapta săvârşită constituie infracŃiune şi atrage
răspunderea penală, însă legiuitorul, tot din considerente de politică penală, exonerează
făptuitorul de pedeapsa cuvenită pentru acea faptă. Aceste cauze de nepedepsire pot fi
generale – de exemplu, desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului faptei (art. 22 C.
pen.), împiedicarea de către participant a consumării faptei (art. 30 C. pen.) – sau speciale –
de exemplu, denunŃarea faptei (art. 167 alin. ultim C. pen., art. 172 alin. 1 C. pen.), retragerea
mărturiei mincinoase (art. 260 alin. 2 C. pen.) etc.

3. Cadru şi clasificare
Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei pot fi clasificate în funcŃie de câteva
criterii.
1. Cea mai importantă dintre clasificări este aceea care foloseşte drept criteriu
trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii, asupra cărora aceste cauze exercită o influenŃă
preponderentă. În raport de acest criteriu, cauzele care înlătură caracterul penal al faptei se
clasifică în: a) cauze care privesc pericolul social; b) cauze care privesc vinovăŃia; c) cauze
care se referă la prevederea în legea penală a faptei.
a) Cauzele care privesc pericolul social. Sunt situaŃii sau cazuri în care le-gea înlătură
ea însăşi, din raŃiuni de politică de apărare socială şi Ńinând seama de interesul social general,
pericolul social al unor fapte.
b) Cauzele care privesc vinovăŃia. Sunt stări, situaŃii, cazuri sau împre-jurări, anume
prevăzute de lege, care înlătură sau paralizează conştiinŃa, voinŃa sau libertatea de acŃiune a
persoanei ce săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, şi, drept urmare, înlătură vinovăŃia
acesteia şi, implicit, în acest mod, caracterul penal al faptei. Aceste cauze, pe care le vom
analiza în cele ce urmează, sunt: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică şi

23
constrângerea morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, starea de beŃie fortuită completă,
minoritatea făptuitorului şi eroarea de fapt.
c) Cauzele care privesc prevederea în legea penală a faptei. Sunt situaŃii sau
împrejurări în care o faptă, deşi prezintă aparent celelalte trăsături esenŃiale ale infracŃiunii:
– fie nu este prevăzută de legea penală, în modul în care trebuie realizată această
prevedere pentru ca fapta să constituie infracŃiune;
– fie nu mai este prevăzută de lege (în cazul dezincriminării);
– fie îi lipseşte una din condiŃiile cerute de lege pentru a constitui o anu-mită
infracŃiune.
Această clasificare a cauzelor în raport cu trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii are
caracter convenŃional, deoarece, în realitate, fiecare cauză de înlăturare influenŃează asupra
existenŃei celorlalte trăsături esenŃiale (astfel, atunci când există o cauză de înlăturare a
pericolului social al unei fapte, înseamnă că fapta respectivă nu este prevăzută de legea
penală şi totodată înseamnă că săvârşirea ei nu a avut loc cu vinovăŃie, iar când o cauză de
înlăturare a caracterului penal se referă la vinovăŃie, ea se răsfrânge şi asupra pericolului
social, deoarece o faptă săvârşită fără vinovăŃie nu poate fi social periculoasă).
2. O altă clasificare a cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei este posibilă pe
baza criteriului sferei de aplicare a acestora. Din acest punct de vedere, cauzele examinate pot
fi generale (de generală aplicare) şi speciale (cu o aplicaŃiune restrânsă la cazuri anume
prevăzute de lege).
Cauzele generale sunt prevăzute prin norme generale de drept penal. Pot fi menŃionate,
printre acestea, abrogarea incriminării (art. 12 alin. 1 C. pen.) sau cauzele care exclud
vinovăŃia (art. 44-51 C. pen.).
Cauzele speciale de înlăturare a caracterului penal al faptei sunt reglementate prin
norme speciale (de exemplu, proba verităŃii – art. 207 C. pen., constrângerea la
dare de mită – art. 255 alin. 2 C. pen.) ori prin norme generale (de exemplu, lipsa dublei
incriminări, cerinŃă prevăzută prin dispoziŃia din art. 6 alin. lit. a C. pen.).
3. O altă clasificare este în raport de natura reală sau personală a fiecărei cauze. Pe baza
acestui criteriu, aceste cauze pot fi clasificate în cauze reale şi cauze personale. Cauzele
reale, care înlătură caracterul penal al faptei, sunt de natură obiectivă şi produc efecte asupra
tuturor participanŃilor la săvârşirea faptei. Din această categorie fac parte cauzele care privesc
existenŃa pericolului social şi a prevederii faptei în legea penală.
Cauzele personale sunt, dimpotrivă, de natură subiectivă şi produc efecte numai faŃă de
persoanele asupra cărora se constată că au acŃionat. Intră în această categorie cauzele care
privesc vinovăŃia.

1. Legitima apărare este:

a o cauză care înlătură răspunderea penală;
b o cauză care înlătură executarea pedepsei;
c o cauză care înlătură în mod direct caracterul penal al faptei.
2. Atunci când după dezarmarea agresorului cel atacat continuă riposta lovind victima cu
cuŃitul şi cauzându-i moartea, acesta va beneficia de dispoziŃiile legale privitoare la :
a legitimă apărare, în condiŃiile prevăzute de art. 44 alin. 2 C.p.;
b legitimă apărare, în condiŃiile prevăzute de art. 44 alin. 3 C.p.;
c nu va beneficia de dispoziŃiile art. 44 C.pen., ci cel mult se va putea pune în discuŃie,
aplicarea circumstanŃei legale atenuante a provocării.

24
3 Starea de necesitate
a.este o cauză care în mod direct înlătură caracterul penal al faptei;
b.este o cauză care înlătură răspunderea penală;
c. este o cauză care înlătură executarea pedepsei.
4. Este în stare de necesitate:
a.acela care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la pericol care nu
poate fi înlăturat altfel, viaŃa integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun
important al său ori al altuia sau un interes public;
b. acela care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la un pericol
iminent care nu putea fi înlăturat altfel, viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a
altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public;
c. acela care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală pentru a salva de la un pericol
care nu putea fi înlăturat altfel, viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altuia.
5. Pentru existenŃa stării de necesitate pericolul trebuie să fie:
a. iminent, inevitabil şi să ameninŃe una din valorile arătate în art. 45 alin.2 C.p.;
b. iminent, imediat şi injust;
c. direct, imediat, injust şi să ameninŃe una din valorile arătate în art. 45 alin.2 C.p.
6. Pentru a exista starea de necesitate, prin acŃiunea de salvare:
a. trebuie să nu se producă urmări mai grave;
b. trebuie să nu se producă urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs, dacă
pericolul nu era înlăturat;
c. nu are importanŃă valoarea urmărilor ce se produc prin săvârşirea faptei prevăzute de
legea penală.
7. Temeiul admiterii stării de necesitate ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei
constă:
a.în aceea că fapta prevăzută de legea penală săvârşită nu prezintă pericol social;
b. în aceea că fapta deşi săvârşită este asimilată cu neprevederea ei în legea penală;
c. în aceea că fapta nu este săvârşită cu vinovăŃie.

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

Vintilă Dongoros, Constantin Bulai ş.a., ExplicaŃii teoretice ale Codului penal român,
Partea generală, vol. I şi II, reeditare, Editura Academiei Române, Editura All
Beck, Bucureşti, 2003
George Antoniu, Teodor Vasiliu ş.a., Codul penal comentat şi adnotat, Editura
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1972
Constantin Bulai, Drept penal. Partea generală, vol. I şi II, Editura Casa de Editură şi
Presă „Şansa SRL”, Bucureşti, 1992
Constantin Mitrache, Drept penal român. Partea generală, ediŃia a 4-a revăzută şi
adăugită, Bucureşti, 2000
Matei Basarab, Drept penal. Partea generală, vol. I şi II, ediŃia a 3-a revăzută şi adăugită,
Editura Lumina Lex, 2001
George Antoniu, Constantin Mitrache ş.a., Noul Cod penal comentat, volumul I, Editura
CH Beck, Bucureşti, 2006
Florin Streteanu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003

25
Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală, Editura CH Beck, Bucureşti, 2006
Vintilă Dongoroz, Drept penal, reeditarea ediŃiei din 1939, AsociaŃia Română de ŞtiinŃe
Penale, Bucureşti, 2000
George Antoniu, Constantin Bulai, Practică judiciară penală, vol. I-II. Editura
Academiei Române, 1998-1999
George Antoniu ş.a. Reforma legislaŃiei penale, Editura Academiei Române, 2003
Maria Zolyneak, Drept penal. Partea generală, Editura FundaŃiei „Chemarea”, Iaşi, 1992
x x x Probleme de drept din jurisprudenŃa C.S.J. în materie penală 1990-2000, Editura
Juris Argesis, 2002
x x x Culegerile de decizii ale CSJ, în materie penală, pe anii 2000-2002, Editura All
Beck
x x x Culegerile de decizii ale Î.C.C.J., în materie penală, pe anii 2003-2005, Editura All
Beck (CH Beck)

26