CEAIUL

Termenul ceai desemneaz i infuziile din alte plante dect Camellia sinensis, cum ar fi mat, lapacho, rooibos, condimente, ment, mueel, fructe uscate etc. Compoziia chimic a ceaiului variaz n funcie de recolt, condiii pedoclimatice i metoda de prelucrare; dintre componeni amintim: teina (alcaloid asemntor cu cel care se gsete in cafea, mat i nucile de cola), tanin i uleiuri volatile. Producia mondial de ceai este estimat la circa 3,15 milioane de tone anual. Planta de ceai se considera ca provine din provincial Yunnan, din sudul Chinei. Se estimeaza ca bautul ceaiului are o traditie de peste 5000 de ani. Una din legendele care relateaza originea ceaiului, ca bautura, este cea a imparatul chinez Sheng Nung(2737-2697 iH), considerat in China ca "parintele medicinei", pentru ca el a studiat si a incercat sute de plante medicinale. Se spune ca dupa o partida de vanatoare, acesta a pus apa la fiert, in padurea in care a poposit. Imparatul credea ca oamenii care consuma apa fiarta erau mai sanatosi. La un moment dat cateva frunze dintr-un arbust salbatic din apropiere au cazut in vasul cu apa fiarta dandu-i o culoare verde-galbuie si o aroma foarte placuta. Imparatul, intrigat, a baut licoarea si a constatat ca are un gust placut. Entuziasmul sau pentru aceasta infuzie a crescut cand a realizat ca efectul asupra corpului a fost revigorant. Prima dovada scrisa a ceaiului dateaza din anul 350d.H cand omul de stiinta chinez Kuo Po a notat primele idei despre o bautura medicinala obtinuta prin fierberea frunzelor. Pana in secolul al V-lea, ceaiul a devenit unul din principalele produse comerciale din China alaturi de otet, orez, varza, fructe si carne uscata. Tibetul si Japonia au fost primele tari, in afara de China, care au consumat si au produs ulterior ceaiul verde. Azi, Tibetul est tara cu cel mai mare consum de ceai verde pe locuitor. Japonia a descoperit ceaiul verde in jurul anului 552, adica in epoca in care el era pe punctul de a deveni bautura nationala in China. Calugarii budisti sunt cei care l-au introdus via Coreea.

Cel mai vechi document japonez care mentioneaza existenta ceaiului dateaza din anul 729, asa numitul text Ogisho, unde se povestete ca Imparatul Shomu (724-749) a oferit ceai in palatul sau calugarilor budisti veniti sa recite Sutras (rugaciuni), creand astfel inceputul culturii ceaiului in tara Soarelui-Rasare. Budismul a contribuit mult la succesul pe care l-a cunoscut ceaiul in arhipeleagul nipon, mai intai in irandul elitei, apoi al publicului larg. Japonezii sunt cei care au mers cel mai departe in arta ceaiului, instituind un veritabil ritual (Chanoyu ceremonia ceaiului japonez, codificata in anii 1500 sub forma cunoscuta azi). Ceaiul soseste in Europa si America 1606 - in Olanda; 1618 - in Rusia; 1636 - in Franta; 1647 - in Statele Unite, la New York; 1653 - in Anglia. Odata cu dezvoltarea relatiilor intre Orient si Occident, ceaiul este introdus in Europa in secolul XVII. Rezervat mai intai principilor, el este apoi foarte apreciat de toti literatii care frecventau cafenelele numite apoi case ale ceaiului. La inceputul sec. XVII comerciantii olandezi au adus ceaiul din China si Japonia in Europa. Pe la mijlocul anului 1600 ceaiul a fost introdus in Marea Britanie, Franta, Olanda, Scandinavia, Rusia si America . In 1657 Theodor Garway, proprietar englez, a avut idea stralucita sa ofere ceai publicului larg. Emigrantii englezi si olandezi iau ceaiul cu ei spre Noua Lume. In acelasi timp, pentru a face fata unui consum occidental crescand, englezii incep sa dezvolte plantatii in India, in 1834, si in insula Ceylon, in 1857. Peste Atlantic, colonistii erau afectati de excesiva taxa pe ceai si alte restrictii aplicate comertului cu acest produs in America. Astfel un grup de rebeli deghizati in indieni americani nativi au arucat in apa 342 de cufere cu ceai valoros apartinand companiei navale British East India de pe vasele sale ancorate in portul orasului Boston. Petrecerea de ceai din Boston de pe 16 decembrie 1773 a declansat o serie de acte nedrepte din partea parlamentului britanic, fapt ce a constituit cauza directa a Revolutiei americane (1776 - 1784). Contributiile Americane in cultura ceaiului includ ceaiul cu gheata (Iced Tea) si pliculetul de ceai.

In prezent sunt foarte apreciate si ceaiurile din fructe. Acestea reprezinta amestecuri de fructe uscate, condimente i alte plante. Din ele rezult infuzii cu arom deosebit, mai mult sau mai puin persistent. Pentru cei care prefer ceaiul fr cofein, ceaiurile de fructe reprezint o alternativa foarte placut. Definitia Ceaiului Frunzele procesate ale plantei Camellia Sinensis sunt ceea ce in mod comun numim CEAI. Bautura obtinuta prin infuzarea acestor frunze poarta aceeasi denumire . Arbustul de ceai apartine genului Camellia sinensis (L.) O. Kuntze, ordinul gutiferelor, familia ternstroemiaceelor (teacee). Kaempfer a facut primul o descriere in 1712 sub numele de "Thea Japonense". Apoi in 1753 Linn l-a numit Thea sinensis. In 1762 Linn a distins Thea viridis pentru ceaiul verde si Thea bohea pentru ceaiul negru. Cand s-a realizat ca ceaiul negru si ceaiul verde proveneau din acelasi arbust, s-a pastrat numai numele de Thea bohea. Congresul botanic de la Amsterdam din 1935 a decis sa se inlocuiasca Thea cu Camellia. Astfel Camellia Sinensis inseamna cuvant-cu-cuvant camelie chinezeasca caci, de fapt, ceaiul este o specie de camelie. In principiu, tot ceaiul din lume este cultivat pe plantatii sau in gradini de ceai, cum sunt numite in India. Dimensiunea acestora poate varia de la 15 mp cultivati de o singura familie la plantatiigigant, de sute de acri cu sute de muncitori. Pentru a aprecia un ceai, in afara de factorii organoleptici, un profesionist va trebui sa ia in considerare tipul arbustului de ceai plantat, locul recoltei (natura solului si altitudinea), conditiile climatice, tipul de manufactura (tip de tratament folosit pentru a obtine forma finala), politica producatorului (in special raport calitate/pret), etc. Bautura (Licoarea) Este numele pe care il dam lichidului obtinut dupa o prima infuzare a frunzelor, pentru a-l distinge de ceai (frunze uscate). Calitatea va depinde de aroma sa, de astringenta, de culoare si luminozitate, de textura si in acelasi timp de consistenta sa, de densitatea, de forta , de notele si de parfumuri, de tinuta sa, de vitalitate etc.

EFECTELE ASUPRA SNTTII Ceaiul este o bautura foarte laudata pentru proprietatile sale. Inca din vechime chinezii considerau ceaiul un leac bun pentru diferite afectiuni. Incidenta mai scazuta a unor boli printre consumatorii de ceai a starnit interesul cercetatorilor. Ceaiul contine flavonoizi, amino acizi, teina, polizaharide si vitamine (C, E, K). Potentiale beneficii: Sistemul cardiovascular: consumul de ceai inbunatateste elasticitatea vaselor de sange si previne aparitia bolilor cardiovasculare prin scaderea nivelului de colesterol LDL, atenuarea proceselor inflamatorii asociate aterosclerozei, sustinerea functiilor endoteliale normale, reducerea trombozei. Cancer: portivit studiilor, ceaiul verde ajuta sistemul imunitar impotriva toxinelor ce cresc riscul bolilor canceroase, scade capacitatea invadatoare a celulelor tumorale in cazul cancerului de san, contracareaza efectele fumatului, reducand riscurile cancerului la plamani. Alte studii de laborator indica o eventuala protectie impotriva cancerului de colon. Sistemul osos: exista unele dovezi care indica o imbunatatire a starii articulatiilor in cazul pacientilor cu artrita reumatoida; impreuna cu o alimentatie bogata in calciu si vitamina D, consumul de ceai poate contribui la mentinerea unei densitati osoase normale la femeile in varsta, reducand riscul fracturilor. Metabolism: s-a constata in urma unui studiu proprietatea ceaiului de a creste metabolismul si de a arde grasimile, datorita capacitatii termogenice a ceaiului. Ceaiul verde este eficient in combaterea obezitatii. Diabet: in urma studiilor efectuate pe sobolani, s-a constatat ca substantele continute in ceai scad nivelul zaharurilor din sange si previn cataracta la indivizii diabetici. Sistem imunitar: exista indicii ca aceasta bautura poate ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor. Multe din studii care indica numeroasele beneficii ale consumului de ceai sunt departe de a fi exacte, concluziile fiind trase fie de pe urma statisticilor, fie dupa testari pe esantioane de populatie, descoperirile putand fi influentate si de alti factori.

PREPARAREA SI SERVIREA CEAIULUI Metoda chinezeasca Gaiwan este una dintre metodele chinezesti de preparare si servire a ceaiului. Cuvantul gaiwan denumeste micul bol de protelan asezat pe o farfurioara si acoperit cu un capac din care se bea ceaiul. Pasii ce trebuie urmati sunt: ceaiurilor fine. frunzele de ceai (1 sau 2 lingurite) sunt adaugate imediat dupa clatirea cestii, inainte ca inaintea infuzarii, frunzele sunt inmuiate cu cateva picaturi de apa fierbinte, eliberandu-se aceasta sa se racesca. aroma ceaiului, ce trebuie adulmecata inaintea adaugarii restului de apa; alta modalitate de inmuiere este turnarea apei fiebinti si scurgerea ei imediat dupa aceea; infuzarea calitatea apei este foarte importanta; cea mai portivita apa este cea de izvor cu un continut potrivit de minerale (apa de la robinet si apa distilata nu sunt indicate). Cand infuzia este gata, se acopera cu capacul; se ridica gaiwanul cu mana stanga, apuncand farfurioara; se trece in mana dreapta si se toarna intr-o carafa mica, miscand usor pozitia capacului si tinand gaiwanul cu degetul mare plasat pe capac si restul degetelor sustinand farfuria. Metoda japoneza Chanoyu, ceremonia japoneza a ceaiului, este o traditie influentata de budismul Zen. Estetica ceremoniei presupune rafinament, simplitate, suavitate. La prepararea ceaiului se folosesc chadgu (unelte de ceai) si matcha (ceai verde sub forma de pudra). Pasii ceremoniei: curatarea bolurilor, fierberea apei, servirea musafirilor cu dulciuri apoi prepararea ceaiului si servirea ceaiului: - in chawan (recipientul in care se serveste ceaiul) se pune pulberea de ceai (matcha); - peste matcha se toarna apa fiebinte si se amesteca bine folosind un pamatuf de bambus (chasen); - plecaciuni sunt schimbate intre gazda si musafir in momentul primirii bolului cu ceai; - musafirul ia chawanul cu mana dreapta si il aseaza in palma stanga; apoi il roteste in sensul acelor de ceasornic de trei ori inainte sa soarba ceaiul; cand musafirul a treminat de baut, trebuie sa laude cu voce tare ceaiul; - cu mana dreapta, el trebuie sa clatirea cestii cu apa fierbinte acesta etapa pregateste recipientul in care va fi pus ceaiul, purificandu-l simbolic si practic. Apa fierbinte incalzeste ceasca, detaliu important in prepararare

stearga chawanul in partea in care l-a atins cu buzele; - chawanul este intors in sens invers acelor de ceasornic si inapoiat gazdei. In mod traditional, ceremonia are loc in camere asternute cu tatami, iar gazda, fie ea barbat sau femeie, poarta chimono. Metoda marocana In Maroc, ceaiul reprezinta simbolul ospitalitatii si este preparat si servit de capul familiei sau de fiul sau cel mai mare. De cele mai multe ori se foloseste ceai verde (mai ales Gunpowder). Se pregatesc doua ceainice in acelasi timp si in fiecare se pun frunze de ceai; frunzele se clatesc cu apa fierbinte, care se scurge imediat. Peste ceaiul verde inmuita se pune menta si relativ mult zahar, apoi se toarna apa clocotita. Dupa cateva minute, gazda sau cel care prepara ceaiul, amesteca si gusta bautura, adaugand zahar sau meta daca este necesar. Cand ceaiul este gata, gazda ridica ambele ceinice si toarna in pahare asezate pe o tava gravata de metal. Se servesc trei infuzii, din ce in ce mai dulci; dupa a treia, este politicos din partea musafirului sa-si anunte plecarea. Metoda englezeasca Ceaiul este preparat urmand cu strictete urmatorii pasi: Incalzirea ceainicului; Adaugarea frunzelor de ceai, cate o lingurita pentru fiecare persoana si una in plus pentru ceainic; turnarea apei fierbinti, dar nu clocotite peste frunze si infuzarea timp de 3-5 minute; amestecarea continutului cu o miscare circulara a ceainicului. Musafirilor li se pune la dispozitie si lamaie, lapte si zahar. Metoda ruseasca Ceaiul rusesc se prepara folosind un samovar. Se prepara o infuzie concentrata de ceai intr-un ceainic; se toarna intr-o ceasca putin din ceaiul concentrat si se dilueaza cu apa calda din samovar.

CEAIUL N CULTURILE LUMII Ceaiul este o butur important in cadrul multor culturi ale lumii, fiind servit deseori cu ocazia unor evenimente sociale. China Astzi, locuri unde se consum ceai se pot gsi n majoritatea cartierelor i localitilor chinezeti. Casele de ceai chinezeti ofer zeci de varieti i combinaii de ceaiuri calde i reci. Deasemenea, servesc alte mncruri care se consum cu ceaiul. Timpul cnd se consum cel mai mult ceaiul este dup masa, nainte de apunerea soarelui, cnd casele de ceaiuri devin pline cu studeni i muncitori. n oraele chineze se pot gsi peste tot magazine de ceai ceainrii. Renumitele sunt acelea din oraele Hangzhou, Chengdu, Guangzhou, Chaozhou. Muli oameni, att vrstnici ct i tineri au obiceiul de a se duce mpreun cu prietenii la ceainrie. Este o plcere deosebit s mergi mpreun cu prietenii la o ceainrie. Japonia Ceaiul verde japonez este bogat n vitamina C i prezint un modest coninut de tein. Ceaiul verde este una din buturile cele mai ndrgite de japonezi. l beau fr zahr sau lapte. Regatul Unit Ceaiul a ajuns n Anglia n 1652, fiind consumat la nceput de nobili datorit preurilor ridicate. Elizabeth I a nfiinat John Company, companie care avea monopol asupra comerului cuAsia i dreptul de a cuceri teritorii i de a guverna, de a bate moneda, de a purta rzboaie atunci cnd ea considera necesar. Acesta a fost cel mai mare monopol din istoria omenirii. El a tinut pretul ceaiului nejustificat de mare, ceea ce a creat in timp multe probleme imperiului britanic. Pentru ceaiul luat de la chinezi, englezii ofereau opiu, pe care l plantau n coloniile din India. o i

Iran Ceaiul a ajuns n Persia (astzi Iran) din India, i n scurt a devenit butura naional. Nordul Iranului este o zon important pentru cultivarea plantei de ceai. n aceast zon, milioane de persoane lucreaz n cultivarea ceaiului. Iranienii au dintre cele mai mari consumaii medii de ceai din lume, i aproape fiecare strad are o cas de ceai, sau chikhne. Aceste case sunt locuri importante sociale i n ziua de astzi. Iranienii beau tradiional ceaiului fr nici un alt ingredient, dei exist un obicei unic care nu se gsete nici unde n lume: se plaseaz un cub de zahr n gur nainte de a se bea ceaiul pentru a "ndulci" gustul. India India este printre cei mai mari productori de ceai din lume, i butur este popular n multe state din ar ca butur de mic dejun i cin. Este servit n general cu lapte i zahr i de multe ori cu alte ierburi care dau o arom plcut. Majoritatea ceaiului consumat n India este ceai negru, i frunzele de ceai sunt fierte n ap, laptele fiind adugat la sfrit. Este un obicei cultural s li-se ofere la oaspeii ntr-o cas o ceac de ceai. Sri Lanka Ceaiul n Sri Lanka este servit n stil englezesc, cu lapte i zahr, dei laptele este ntotdeauna nclzit de nainte. Butul ceaiului este o parte important a culturii Sri Lankane. una timp