UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDI ARAD FILIALA ZALU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, TIINE ALE EDUCAIEI I ASISTEN SOCIAL SPECIALIZAREA

PEDAGOGIA NVMNTULUI PRIMAR I PRECOLAR ANUL II - ID

ISTORIA PEDAGOGIEI

Sudent: Rus (Briscan) Cosmina-Flavia

2012

JEAN-JACQUES ROUSSEAU

Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) a fost un filozof iluminist, pedagog, scriitor si compositor francez. Fiu al unui ceasornicar din Geneva, la varsta de 16 ani paraseste orasul natal si, dupa ce practica mai multe meserii in Elvetia si Franta, se stabileste la Paris (1741), devenind unul dintre colaboratorii Enciclopediei (in problemele de muzica). Natura nelinistita, candida si orgolioasa, sensibila si pasionata, temperament original si independent, a intrat de timpuriu in conflict cu prejudecatile si principiile conservatoare ale epocii. Urmarit pentru conceptiile sale, in 1762 se refugiaza in Elvetia, apoi in Anglia, pentru a se intoarce in Franta in 1770. In lucrarile Discurs asupra stiintelor si artelor (1749), scriere premiata la un concurs initiat de Academia din Dijon, Discurs asupra originii inegalitatii dintre oameni (1755), Contractul social (1762) s.a. Rousseau dezvolta conceptiile sale privind influenta nociva a civilizatiei asupra omului, originea societatii, inegalitatea dintre oameni. Criticand societatea contemporana si idealizand starea naturala, in care oameni ar fi fost liberi si egali, Rousseau sustine ca omul este bun de la natura , dar ca societatea il corupe. El vede originea inegalitatii sociale in aparitia proprietatii private, care a dus la formarea statului, si mai tarziu la despotism. Intrucat inegalitatea incalca asa-numitul contract social incheiat intre oameni in perioada trecerii de la starea naturala la cea civila, ea trebuie inlaturata. Analiza dialectica facuta de Rousseau aparitiei si dezvoltarii inegalitatii sociale a fost apreciata de Engels ca geniala. Rousseau privea ca legitima insurectia poporului impotriva despotismului. El era un adept al ideii suveranitatii poporului si preconiza, ca ideal de stat, republica patriarhala, in care cetatenii pot aproba in mod direct legile.Critica rousseaueana a civilizatiei si teoria contractualista au avut, in conditiile epocii, un rol progresist. Rousseau a criticat religia si biserica oficiala, intoleranta religioasa, dar a ramas un adept al deismului, pe care-l interpreta ca o religie bazata pe sentiment. Pentru Rousseau, omul la origine nu a fost o fiinta sociala, considernd ca dependenta de social a fost dobndita in evolutia sa. Unirea familiilor si gintilor intr-un smbure societal a fost dictata de necesitatea de supravietuire a unei fiinte modest dotata fizic in jungla competitiei regnului animal; treptat, fiinta umana si-a marit capacitatea craniana datorita graiului articulat si al miracolului invatarii intensive (si al caracterului transmisibil al cunostintelor) si si-a dezvoltat abilitati fizice de reproducere a hranei si utilitatilor necesitatilor existentei prin munca dedusa din specializare (adoptarea staturii verticale, eliberarea de sarcina deplasarii precum si specializarea membrelor anterioare cu opozabilitatea degetului mare). Omul devine astfel in evolutia sa un animal inteligent, social si sociabil, capabil de munca, creator de bunuri proprii de consum (prin imitarea si modelarea naturii) si nu in ultimul rand egocentrist. 2

Hobbes, spre exemplu, considera natura umana ca fundamental egoista si rea, considernd ca asocierea oamenilor nu se realizeaza dect datorita interesului . Teama oamenilor unora fata de altii determina crearea societatilor si instaurarea pactului social prin renuntarea voluntara la dorintele si drepturile individuale. Locke insa considera natura umana ca fiind fundamental sociala, iar societatea continuarea si intarirea legaturilor preexistente din starea naturala . Rousseau schiteaza sumar evolutia umana: dezvoltarea capacitatilor craniene si a graiului articulat, specializarea in productia de produse necesare subzistentei prin imblanzirea naturii, crearea unui areal individualizat si constructia de utilitati pentru adapostirea gintei si a animalelor domesticite, decelarea ideilor, reprezentarilor abstracte, notiunii de proprietate, evolutia catre agricultura, metalurgie, revolutia gndirii si ideilor fundamentale despre natura in societatile incipiente, adncirea inegalitatilor si multiplicarea societatilor prin cucerirea tinuturilor terestre si explorarea marii prin intermediul ambarcatiunilor. Evolutia conduce implicit la adoptarea de norme de convietuire, institutii de conducere, de represiune si de gestiune a credintelor si fricii naturale. Pierderea libertatii in societate este un fapt dobandit, la fel ca si inegalitatile. Aspiratia spre putere, proprietate si conducere societala a generat complexul fenomen politic si diversitatea regimurilor de putere atat in microsocietati (polisurile grecesti ca asezari fortificate ale oamenilor marii prezentau o diversitate de organizari statale), ct si in societatile complexe multietnice si intinse teritorial precum imperiile antichitatii trzii si ale evului mediu timpuriu. Un alt fundament pentru instaurarea inegalitatii sociale si consolidarea institutiei proprietatii a fost generat de modelul autoritatii parentale si prin extindere a sefului gintii, organizatiei tribale ori ulterior a sefului statului. Treptat, societatea tinde sa devina universul lui zoon politikon, iar puterea statala, proprietatea si prestigiul social devin obiective fundamental existentiale ale adultilor speciei umane. Multitudinea tipologiilor de regimuri politice devine simultan nelimitata: aristocratii, monarhii, democratii. Vorbind despre ereditatea conducerii in stat si in functiile publice, Rousseau argumenteaza tarele sistemelor electiv (bineinteles si al celui ereditar) si descrie societatea ca suma de microsocietati cu interese contrare, dar unite de teluri comune si deasupra carora sta un bine comun si o vointa generala . Comparnd corpul politic cu un organism viu asemanator omului , filosoful asociaza : puterea suverana capul ; legile si practicile creierul, principiile si juratii / magistratii sunt sistemul nervos; activitatile comerciale, industriale si agricultura sunt sistemul digestiv; finantele publice reprezinta fluxul sanguin, ansamblul economic este chiar inima sistemului, cetatenii constituind poporul reprezinta insusi corpul si membrele organismului, generand miscarea si dinamismul. Ca vointa comuna sa coincida vointei generale si chiar mai mult decat att, este necesar ca poporul sa exercite direct suveranitatea, nicidecum prin interpusi. Negnd sistemul electiv cu imperfectiunile sale, filosoful accepta ca acesta reprezinta o forma trunchiata de vointa populara, fara a considera regimurile elective ca democratii autentice . Ideea democratiei directe, irealizabila timp de 3 secole, reprezinta o idee esentiala in proiectia democratiei viitorului. Ameliorarea conditiilor de viata si era informatica va putea face posibila in anumite zone ale lumii o participare largita la adoptarea legilor si structurarea lor ca vointa generala, chiar daca initial democratia forte se va hibridiza cu 3

formele institutionale contemporane. Binele comun nu poate fi insa sustinut decat pe o baza solida de legi care sa statueze egalitatea, sansele egale ca baza a libertatii, etc. Elemente de democratie largita sau asumata pot fi regasite in politicul unor tari precum Elvetia (care aplica referendumul ca forma de decizie colectiva) si in Japonia contemporana, prin voluntarismul de supunere si cooperare a populatiei la deciziile sociale, economice si politice si corelarea initiativelor particulare in decizii globale. Nu este intamplator faptul ca, neputand sa asigure buna functionarea a localitatii pe care o conducea in urma unui cutremur, un cadru administrativ local japonez a ales calea sinuciderii. Acest fapt demn de o stire jurnalistica indica masura valorii existenta in constiinta responsabililor sociali dintr-o tara dintr-o alta emisfera. Contractul Social este contractul tuturor si intre toti, reprezentand vointa generala , acest contract devenind baza legitimitatii guvernului (guvern diferit de suveran prin care se intelege popor). Suveran este poporul in totalitatea sa prin exercitarea vointei generale. Libertatea se redobandeste prin moralitate si virtuti, iar inegalitatea va fi substituita de o egalitate formala . Vointa generala este totalitatea si mai mult decat atat a vointei individuale, fiind caracterizata printr-o accentuata moralitate si virtute (in sensul conceptelor de bine si adevar derivate din filosofia universala). Individul trebuie sa se vada ca parte a intregului, punnd ratiunea mai presus decat pornirile instinctive. Cele 4 caracteristici ale suveranitatii: inalienabilitatea, indivizibilitatea, infailibilitatea si absolutul tin de caracterul exercitarii directe a suveranitatii poporului, deci a democratiei (fara reprezentare electiva), prin acceptarea legilor, prin realizarea binelui comun si absolutul drepturilor omului (suveranitatea inceteaza acolo unde impieteaza drepturilor cetatenilor luati ca individualitati). Legea ca expresie a vointei generale genereaza libertatea de a se supune unor legi juste (schitate de catre un legislator altruist care nu semnifica puterea si acceptate si aprobate de catre popor). Guvernarea apartine poporului in totalitatea sa prin acceptarea si aplicarea legilor . Contractul social ca pact nu devine realitate decat daca toata lumea i se supune. Scopul Contractului il reprezinta in final realizarea libertatii individuale prin gasirea unei forme de asociere astfel incat individualitatile reunindu-se sa nu se supuna decat vointei generale, care in mic reprezinta vointa individuala, deci individul se supune propriei vointe, deci este complet liber (citat aproximativ) . Suveranitatea constituie deci o expresie a libertatii individuale, iar libertatea individuala este rezultatul suveranitatii poporului. Revenind, pactul social se bazeaza pe adeziunea totala si voluntarismul absolut in acceptarea si aplicarea regulilor stabilite. In Contractul Social aceste principii sunt redate prin termenul de alienare totala , dar care aduce in final beneficii in plan personal. Elocinta cu care exprima ideile sale filosofice si gradul ridicat de generalitate, desprins de reprezentarea reala la care Jean-Jacques Rousseau se raporta ca referinta : Republica Geneveza face din conceptele pure exprimate in scrierile sale o sursa de inspiratie pentru toate orientarile spectrului politic (in contextul contemporan al evolutiei economice, al concentrarii si regruparii factorilor economici, al revolutiei informationale si democratizarii structurilor si institutiilor statale).

Contractul social este o scriere structurata in patru parti. Ar fi utila o enumerare sumara a continutului celor patru parti . In cartea I, Rousseau argumenteaza logic ca intre drept si inegalitate nu exista o corespondenta reala. Prin nastere, omul are atributele libertatii naturale si egalitatii practice, diferentierile si inegalitatile sunt generate de social, deci dobndite. Forta nu justifica dreptul si dreptul derivat din forta nu legitimeaza forta. De asemenea, sclavia ca rezultat al razboaielor nu are justificare sub nici o forma; in fapt daca anticii foloseau sclavia domestica din motive economice, in epoca colonizarilor sclavia a alimentat cu forta de munca ieftina agricultura latifundiara coloniala, ceea ce a generat imperiilor coloniale avantajate de iesirea la Atlantic o prosperitate metropolitana fara precedent. S-au gasit nenumarati ideologi care sa justifice sclavia ca factor economic, initial prin negarea umanitatii inferiorilor caracterului uman al sclaviilor, ulterior prin superioritatea europenilor si rasei albe fata de alte rase (prejudecata aberanta si nejustificata nici de antropologie, nici de sociologie). In concluzie, suveranitatea poporului devine ideea centrala a cartii a II-a in care gnditorul vorbeste despre inalienabilitatea, indivizibilitatea, infaibilitatea, limitele (absolutul) puterii suverane, despre legi ca mijloc de statuare a libertatii civile si a egalitatii de sanse, despre acceptul si vointa de supunere a poporului acestei conventii. Cartea a III-a trece in revista formele de guvernamant (democratia, aristocratia, monarhia), caracteristicile unui bun guvernamant, caracteristicile si limitele sistemului reprezentativ. Daca binele poporului o cere orice lege poate fi revocata. In partea a IV-a Rousseau realizeaza o critica a religiei crestine sub forma ei traditionala, explicitnd ca vede in teoria supunerii neconditionate un factor de justificare a exploatarii. Din acest punct de vedere, prin principiile progresiste si cu tenta egalitar democratica, protestantismul genereaza dezvoltare si dinamica sociala (economica, politica, religioasa). Un punct de vedere interesant este relevat prin distinctia intre religia omului si cea a cetateanului (individul fiind privit prin prisma dublului status: om ca fiinta impregnata de frica fata de necunoscut, neant si nedefinit, iar cetateanul ca individ activ social si politic, care controleaza mediul in care traieste si gestioneaza interactiunile interumane). Departe de a fi vazut in putere legitimitatea divina, a fortei cuceritorului sau a unui esafodaj de legi, Rousseau considera puterea ca o suma de interese derivate din proprietate ca produs al istoriei umane, dar suntem liberi sa ne supunem doar puterilor legitime. Convenons donc que force ne fait pas droit, et qu'on n'est oblig d'obir qu'aux puissances lgitimes. . Considernd ca puterea este legitimata de catre popor (conform preceptelor scolii dreptului natural), Rousseau reconstruieste un demers teoretic idealist, dar nu absolut utopic, bazat pe definirea esentei suveranitatii ca vointa generala, dar nu ca suma a vointelor individuale. Pentru Rousseau, suveranitatea este inalienabila, unica si indivizibila, infailibila si absoluta. Societatea civila ca suma de microsocietati, ca asociatie de oameni liberi trebuie sa se constituie astfel incat sa nu prejudicieze partile. Principiul unicitatii si indivizibilitatii puterii suverane a poporului rezulta din justetea unor legi voite de intregul popor si aplicate de intregul popor. Esenta suveranitatii este

vointa generala ca suma a vointelor individuale si mai mult dect att, iar suveranitatea se exprima prin legi, deci puterea legislativa se circumscrie vointei suverane, iar toate celelalte puteri derivnd din puterea legislativa trebuie sa-i fie subordonate. Binele comun ca echivalentul consecinta al vointei generale se exprima deci in legi si aplicarea legii se realizeaza prin acordul si participarea intregului popor. Caci despre o vointa generala se poate spune ca este generala sau nu este deloc. Vointa generala este infailibila, caci poporul stie cel mai bine ce vrea, deci nu se poate insela el insusi. Chiar daca fata de majoritate exista o minoritate, aceasta va recunoaste ca s-a inselat, doar daca majoritatea nu a fost manipulata sau automanipulat, spre exemplu vaznd avantajul unui interes imediat si conjunctural contra avantajului unui interes mai indepartat dar fundamental. Aceasta presupune ca poporul sa treaca de la instinctul justitiei la ratiunea justitiaritatii. Ca regula, Rousseau considera ca poporul nu poate gresi. Suveranitatea este absoluta . Odata existenta, ea este valabila pentru toti din dorinta tuturor, devenind cvasiuniversala. Echilibrul dintre libertate si egalitate isi gaseste de asemenea reflectarea in filosofia lui Rousseau. Constituirea libertatii poporului suveran se realizeaza prin alienarea indivizilor, instrainarea pulsiunilor contra libertatii conventionale garantate prin noul contract social. Astfel, suveranitatea poporului este cea mai sigura garantie a drepturilor individuale ( a proprietatii drept contra proprietatii injuste si faptice anterioare). Dar ca puterea suverana sa apartina comunitatii, ea presupune egala repartitie a sarcinilor suverane. Drept urmare, egalitatea sustine libertatea. Rousseau considera ca ceea ce definea si defineste inca cuvntul democratie este de fapt un sistem electiv coruptibil de puterea banilor. Democratiile actuale sunt imaginea in oglinzi deformate ale idealului nostru uman, ele perpetund consumul material si cultural irational, individualismul, goana dupa bani si bunuri materiale, concentrarea economica, manipularea in scopuri politice ingemanate cu scopuri de consum, instrainarea, brutala si totala alienare, intoxicatia si abuzul informational, violenta si compasiunea, duritatea si solidaritatea, intoleranta si rasismul, elitismul / intelectualismul contra umanismului, religiozitatea si ateismul, distrugerea / combustia economica a naturii si manipularile genetice, apologia roboticii si falsului biologic, imoralele tehnologii, etc. Jean-Jacques Rousseau a sintetizat esentele si aspiratiile filosofice ale secolului sau si a ideologizat libertatea si egalitarismul cu o elocinta si o conciziune nascatoare de pasiuni revolutionare.Efectul in plan social si politic al scrierilor sale sunt determinante pentru deceniile ce urmeaza, efectele sale resimtindu-se dincolo de anii 1789 si 1848. Filosofia sa politica, desi repudiata, cenzurata, interzisa si proscrisa se propaga instantaneu in intreaga Europa, deveniind stindardul ideologic al revolutionarilor si democratilor de pretutindeni (dar nu numai). Asemeni filosofiei si scolii lui Platon care au supravietuit peste 1000 de ani si sunt referinte constante in istoria social filosofica a omenirii, curentul de gndire filosofica si politica deschis de Jean-Jacques Rousseau rezista secolelor, dovedind ca plecand de la realitatea imediata, viziunea idealista (si poate chiar utopica) a societatilor si valorilor pure si absolute are caracteristici perene si poate chiar milenare.

Globalizarea/mondializarea bunastarii (contra globalizarii economice a transantionalelor) si transformarile culturale, economice, informationale fundamentale si tehnologice (legate de expansiunea omului in sistemul solar si exploatarea posibil nelimitata a resurselor Lunii si planetelor invecinate) ne apropie de clipa exercitarii directe si explicite a actului democratic, poate la inceput in inima SUA California, ori de ce nu chiar pe tarm european. Atunci, Jean-Jacques nu va mai apartine doar Genevei, doar Elvetiei si Frantei, doar Europei , ci intregii lumi.

Din multitudinea de pedagogi despre care am citit, cel mai mult mi-a placut despre pedagogul francez Jean Jaques Rousseau, deoarece a influenat hotrtor, alturi de Voltaire i Diderot, spiritul revoluionar, principiile de drept i contiina social a epocii; ideile lui se regsesc masiv n schimbrile promovate de Revoluia francez din 1789. Chiar daca Jean Jaques a ramas orfan, dupa ce mama lui a murit la cateva zile dupa nasterea lui, iar tatal sau l-a parasit pentru ca avea multe datorii, Jean Jaques a fost un tanar ambitios si nu s-a lasat intimidat de conditia lui , reusind sa ajunga faimos datorita premiul Academiei din Dijon pe care l-a castigat in anul 1750. In lucrarile sale a vorbit despre influenta nociva a civilizatiei asupra omului, originea societatii si inegalitatea dintre oameni. El sustinea ca omul este bun de la natura, dar ca societatea il corupe. Eu nu sunt in totalitate de acord cu aceasta, deoarece eu cred ca omul se naste cu o inima rea si pacatoasa. Este adevarat ca o societate poate schimba un om, dar nu cred ca oamenii la nastere sunt niste ingerasi, asa cum afirma Jean Jaques. Chiar daca a criticat religia si biserica oficiala el a ramas un adept al deismului (religie bazata pe sentiment). Prin aceasta el credea ca exista Dumnezeu, dar nega interventia Lui in dezvoltarea naturii si a societatii. Eu nu cred ca se intampla nici macar un lucru fara interventia lui Dumnezeu, deoarece toate sunt in mana Lui. Jean Jaques Rousseau a considerat ca femeile nu ar trebui sa studieze pentru a nusi pierde feminitatea, dragostea materna si caldura. Eu cred ca o femeie nu are cum sa isi piarda feminitatea daca are carte. Probabil ca in perioada in care pedagogul Jean Jaques a trait era de asteptat ca o femeie sa isi ingrijeasca familia si sa se ocupe de treburile casnice, dar cred ca oricine, indiferent de sex, origine, statul social, religie, etc. are dreptul sa invete.

BIBLIOGRAFIE

1. Giorgio del Vecchio Lectii de filosofie juridica, Editura Europa Nova, 1993 2. 3. Gh. Al. Cazan Introducere in filosofie I. Filosofia antica, Editura Proarcadia, 1994 Jean-Jacques Rousseau Contractul Social, Editura Cartea Noastra, 1943 Discurs asupra inegalitatii dintre oameni, Editura

4. Jean-Jacques Rousseau Stiintifica,1958 5. 6.

Ovidiu Trasnea Democratia azi, Editura Noua Alternativa, 1995 Bernard Groethuysen, Jean-Jacques Rousseau, Paris, Gallimard, red. 2003

7. www.regielive.ro 8. http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Jacques_Rousseau